LEGE

privind Codul vamal al României

 

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

TITLUL I

Dispozitii generale

 

CAPITOLUL I

Domeniul de aplicare si definitii

 

Art. 1. – (1) Reglementările vamale cuprind prezentul cod, regulamentul de aplicare a acestuia, precum si alte acte normative care contin prevederi referitoare la domeniul vamal.

(2) Codul vamal se aplică schimbului de mărfuri si bunuri dintre România si alte tări, fără a aduce atingere reglementărilor speciale prevăzute în alte domenii.

Art. 2. – (1) Reglementările vamale se aplică în mod uniform pe întreg teritoriul vamal al României, în măsura în care nu există dispozitii contrare prevăzute în acordurile si conventiile internationale la care România este parte.

(2) Introducerea sau scoaterea din tară a mărfurilor, a mijloacelor de transport si a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat.

(3) În punctele de trecere a frontierei de stat si pe teritoriul tării sunt organizate birouri vamale care functionează potrivit legii.

(4) La trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport si orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal si aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală.

Art. 3. – (1) Teritoriul vamal al României cuprinde teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat a României, precum si marea teritorială a României, delimitată conform normelor dreptului international si legislatiei române în materie.

(2) Teritoriul vamal al României include si spatiul aerian al teritoriului tării si al mării teritoriale.

Art. 4. – În sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

1. persoană – persoană fizică sau juridică; în această definitie se încadrează si o asociatie de persoane fizice care, desi nu are personalitate juridică, este recunoscută de lege;

2. persoană stabilită în România – o persoană fizică cu domiciliul ori cu resedinta în România sau o persoană juridică care are sediul social, sediul central sau sediul permanent în România ori asociatia de persoane prevăzută la pct. 1 cu sediul în România;

3. autoritate vamală – autoritate învestită, în principal, cu aplicarea reglementărilor vamale;

4. birou vamal – unitate a autoritătii vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalitătile prevăzute în reglementările vamale;

5. birou vamal de intrare – biroul vamal desemnat de autoritatea vamală conform reglementărilor vamale, către care mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României trebuie să fie dirijate fără întârziere si la care acestea sunt supuse controalelor corespunzătoare la intrare, destinate analizei de risc;

6. birou vamal de import – biroul vamal desemnat de autoritatea vamală conform reglementărilor vamale, la care trebuie să fie îndeplinite formalitătile vamale si controlul corespunzător destinat evaluării riscurilor, pentru a da o destinatie vamală mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al României;

7. birou vamal de export – biroul vamal desemnat de autoritatea vamală, conform reglementărilor vamale, la care trebuie să fie îndeplinite formalitătile vamale si controlul corespunzător destinat evaluării riscurilor, pentru a da o destinatie vamală mărfurilor care ies de pe teritoriul vamal al României;

8. birou vamal de iesire – biroul vamal desemnat de autoritatea vamală, conform reglementărilor vamale, la care mărfurile trebuie să fie prezentate înainte de a iesi de pe teritoriul vamal al României si unde acestea sunt supuse controlului vamal de iesire destinat analizei de risc;

9. decizie – orice act oficial al autoritătii vamale privind reglementările vamale, referitor la un anumit caz, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane identificate ori identificabile, inclusiv informatiile tarifare obligatorii si informatiile obligatorii în materie de origine;

10. statut vamal – statutul unei mărfi ca fiind marfă românească sau străină;

11. mărfuri românesti:

a) mărfuri obtinute în întregime pe teritoriul vamal al României, cu respectarea conditiilor de origine prevăzute în prezentul cod, care nu încorporează mărfuri importate din alte tări. Mărfurile obtinute din mărfuri plasate sub un regim suspensiv nu se consideră a avea statut de marfă românească în cazurile de importantă economică specială determinate prin regulamentul vamal;

b) mărfuri importate care au fost puse în liberă circulatie;

c) mărfuri obtinute pe teritoriul vamal al României fie din mărfurile prevăzute la lit. a) si b), fie din mărfurile prevăzute la lit. b);

12. mărfuri străine – altele decât cele definite la pct. 11; mărfurile românesti îsi pierd statutul vamal când sunt scoase de pe teritoriul vamal al României;

13. datorie vamală – obligatia unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export;

14. drepturi de import:

a) taxele vamale si taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri;

b) taxele agricole si alte taxe la import introduse prin reglementările privind politica agricolă sau prin reglementările specifice aplicabile anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole, dacă este cazul;

15. drepturi de export:

a) taxele vamale si taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la exportul mărfurilor;

b) taxele agricole si alte taxe la export introduse prin reglementările privind politica agricolă sau prin reglementările specifice aplicabile anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole, dacă este cazul;

16. debitor – orice persoană obligată să achite datoria vamală;

17. supraveghere vamală – orice actiune a autoritătii vamale pentru asigurarea respectării reglementărilor vamale si, când este cazul, a altor dispozitii aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală;

18. control vamal – acte specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale si a altor dispozitii legale privind intrarea, iesirea, tranzitul, transferul si destinatia finală ale mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României si alte tări, inclusiv stationarea mărfurilor care nu au statutul de mărfuri românesti; aceste acte pot să includă verificarea mărfurilor, a datelor înscrise în declaratie, existenta si autenticitatea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidentelor contabile ale agentilor economici si a altor înscrisuri, controlul mijloacelor de transport, controlul bagajelor si al altor mărfuri transportate de sau aflate asupra persoanelor, precum si efectuarea de verificări administrative si alte acte similare;

19. destinatie vamală a mărfurilor:

a) plasarea mărfurilor sub un regim vamal;

b) introducerea mărfurilor într-o zonă liberă sau antrepozit liber;

c) reexportul acestora în afara teritoriului vamal al României;

d) distrugerea mărfurilor;

e) abandonarea mărfurilor în favoarea statului;

20. regim vamal:

a) punerea în liberă circulatie;

b) tranzitul;

c) antrepozitarea vamală;

d) perfectionarea activă;

e) transformarea sub control vamal;

f) admiterea temporară;

g) perfectionarea pasivă;

h) exportul;

21. declaratie vamală – actul cu caracter public, prin care o persoană manifestă, în formele si modalitătile prevăzute în reglementările vamale, vointa de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal;

22. declarant – persoana care întocmeste declaratia vamală în nume propriu sau persoana în numele căreia se face o declaratie vamală;

23. prezentarea mărfurilor în vamă – reprezintă înstiintarea autoritătii vamale, în modalitatea prevăzută de lege, despre sosirea mărfurilor la biroul vamal sau în orice alt loc desemnat ori aprobat de autoritatea vamală;

24. liber de vamă – actiune prin care autoritatea vamală lasă la dispozitia titularului declaratiei vamale mărfurile vămuite în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate;

25. titularul regimului – persoana în numele căreia s-a făcut declaratia vamală sau persoana căreia i-au fost transferate drepturile si obligatiile persoanei mentionate anterior în privinta regimului vamal;

26. titularul autorizatiei – persoana căreia i s-a eliberat o autorizatie;

27. risc – probabilitatea producerii, la intrarea, iesirea, tranzitul, transferul si destinatia finală ale mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României si alte tări si la stationarea mărfurilor care nu au statutul de mărfuri românesti, a unui eveniment care fie:

a) împiedică aplicarea corectă a reglementărilor legale, fie

b) compromite interesele financiare ale României, fie

c) constituie o amenintare pentru securitatea si siguranta României, pentru sănătatea publică, pentru mediu sau pentru consumatori;

28. gestionarea riscurilor – determinarea sistematică a riscurilor si punerea în practică a tuturor măsurilor necesare pentru a limita expunerea la riscuri; acest termen include activităti de genul colectării de date si de informatii, analizării si evaluării riscurilor, recomandării si adoptării de măsuri, precum si controlul si evaluarea periodică ale procesului si ale rezultatelor sale, pe bază de surse si de strategii nationale si internationale.

 

CAPITOLUL II

Sistemul institutional al autoritătii vamale

 

SECTIUNEA 1

Structura organizatorică a autoritătii vamale

 

Art. 5. – (1) Activitatea autoritătii vamale se exercită prin:

a) Autoritatea Natională a Vămilor;

b) directiile regionale vamale;

c) birourile vamale.

(2) În cadrul birourilor vamale se pot înfiinta puncte vamale.

Art. 6. – (1) Autoritatea Natională a Vămilor este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridică, finantat de la bugetul de stat, care se organizează si functionează în subordinea Ministerului Finantelor Publice, în cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală. Organizarea si functionarea acesteia se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(2) Autoritatea vamală are o siglă ale cărei caracteristici se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(3) Salarizarea, precum si drepturile si îndatoririle personalului vamal sunt cele prevăzute de lege pentru functionarii publici si de Statutul personalului vamal.

(4) Functiile generale si specifice utilizate în Autoritatea Natională a Vămilor, în directiile regionale vamale, în birourile si în punctele vamale se stabilesc prin lege.

Art. 7. – (1) Directiile regionale vamale si birourile vamale sunt unităti subordonate Autoritătii Nationale a Vămilor.

(2) Deschiderea de noi birouri vamale de frontieră sau închiderea celor existente se face prin hotărâre a Guvernului.

(3) Directiile regionale vamale, birourile vamale de interior si punctele vamale se înfiintează prin decizie a Autoritătii Nationale a Vămilor.

Art. 8. – Autoritatea vamală îsi desfăsoară activitatea în sedii proprii sau, când acest lucru nu este posibil, în spatii date în folosintă gratuită de către detinătorii legali.

 

SECTIUNEA a 2-a

Atributiile autoritătii vamale

 

Art. 9. – (1) Autoritatea vamală exercită, în cadrul politicii vamale a statului, atributiile conferite prin reglementările vamale pentru realizarea controlului vamal al mărfurilor introduse sau scoase din tară.

(2) Controlul vamal se efectuează la birourile si punctele vamale de către personalul autoritătii vamale, sub îndrumarea si controlul directiilor regionale vamale si ale Autoritătii Nationale a Vămilor.

(3) În cazurile si conditiile prevăzute de prezentul cod si de regulamentul vamal, controlul vamal se poate efectua si în alte locuri decât cele prevăzute la alin. (2).

Art. 10. – (1) Autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport si al mărfurilor, precum si al bunurilor si valorilor apartinând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din tară.

(2) În cazul în care se refuză prezentarea, autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal din proprie initiativă, fără acordul titularului.

(3) Când există indicii temeinice de fraudă, se poate efectua, cu aprobarea sefului biroului vamal, controlul vamal corporal sumar, cu respectarea normelor de igienă si în încăperi separate, de către persoane de acelasi sex cu persoana controlată. Se consideră că există indicii temeinice de fraudă în situatiile când agentul vamal:

a) descoperă în timpul controlului indicii cu privire la existenta unor mărfuri nedeclarate sau ascunse;

b) detine informatii despre intentia persoanei controlate de a săvârsi contraventii sau infractiuni vamale;

c) posedă date că persoana controlată a săvârsit contraventii sau infractiuni vamale;

d) constată comportamente neobisnuite din partea persoanei controlate.

(4) Controlul vamal corporal sumar nu are caracterul perchezitiei corporale prevăzute în Codul de procedură penală.

Art. 11. – (1) Autoritatea vamală, când are informatii cu privire la persoanele care, la trecerea frontierei de stat, ar transporta droguri sau precursori ai acestora ascunsi în corpul lor, poate, pe baza consimtământului acestora, să le supună unui examen de investigare medicală.

(2) În caz de refuz, agentul vamal solicită parchetului în a cărui rază de competentă se află biroul vamal autorizarea pentru examinarea medicală si retinerea persoanei. Rezultatele examinării medicale se prezintă parchetului în scopul aplicării procedurilor penale.

Art. 12. – (1) Personalul vamal este învestit cu exercitiul autoritătii publice si are dreptul să conducă la sediul biroului vamal persoanele suspecte de încălcarea reglementărilor vamale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în conditiile legii.

(2) Echipajele mobile ale autoritătii vamale, identificabile prin dotări si însemne specifice, au dreptul de a opri mijloacele de transport, în vederea verificării respectării reglementărilor vamale, folosind semnale formale specifice.

Când conducătorii mijloacelor de transport refuză să oprească, pot fi utilizate pentru imobilizare si alte modalităti prevăzute de lege.

(3) În caz de infractiuni flagrante, personalul vamal are obligatia să îl înainteze de îndată procurorului pe făptuitor, împreună cu lucrările efectuate si cu mijloacele de probă.

Art. 13. – (1) Personalul vamal abilitat are dreptul ca, în vederea efectuării controlului vamal în conditiile legii, să urce la bordul oricăror nave, inclusiv al celor militare, aflate în porturile maritime sau fluviale, precum si în rada acestora.

(2) Comandantul sau, în absenta acestuia, secundul navei comerciale ori militare este obligat să primească autoritatea vamală, să o însotească în timpul controlului si să îi creeze posibilitatea de a verifica orice loc de pe navă susceptibil de a ascunde mărfuri sau valori supuse reglementărilor vamale.

(3) Prevederile alin. (1) si (2) se aplică si aeronavelor comerciale sau militare aflate în aeroporturi, la sosirea ori plecarea din tară.

Art. 14. – (1) Autoritatea vamală poate controla mărfurile supuse reglementărilor vamale în orice loc s-ar afla pe teritoriul tării. Pe durata controlului si a verificărilor efectuate de personalul vamal cu atributii în acest domeniu se pot retine, potrivit legii, de la persoanele fizice si juridice, documente de orice natură si pe orice fel de suport, care pot facilita îndeplinirea misiunii de control.

Retinerea documentelor se face pe baza unui procesverbal.

(2) În acest scop, autoritatea vamală poate:

a) verifica, în conditiile legii, clădiri, depozite, terenuri, mijloace de transport susceptibile de a transporta mărfuri supuse unui regim vamal sau care ar trebui supuse unui regim vamal, precum si orice alte obiective;

b) preleva, în conditiile legii, probe pe care le analizează în laboratoarele proprii sau agreate, în vederea identificării si expertizării mărfurilor;

c) efectua investigatii, supravegheri si verificări în cazurile în care sunt semnalate situatii de încălcare a reglementărilor vamale;

d) desfăsura activitătile necesare pentru gestionarea riscurilor;

e) exercita controlul ulterior la sediul agentilor economici asupra schimbului de mărfuri dintre România si alte tări, în scopul verificării respectării reglementărilor vamale;

f) identifica, pe bază de documente, persoanele care se află în raza de activitate a biroului vamal, precum si persoanele care au legătură cu mărfurile si se află în locurile verificate potrivit lit. a);

g) participa, în conditiile legii, la realizarea livrărilor supravegheate;

h) coopera direct cu alte institutii centrale române sau cu administratii vamale străine, în conditiile legii si cu respectarea obligatiilor ce decurg din conventiile si întelegerile la care România este parte;

i) culege, prelucra si utiliza informatii specifice necesare pentru prevenirea si combaterea încălcării reglementărilor vamale, inclusiv prin gestionarea, potrivit legii, a unor baze de date privind schimbul de mărfuri.

Art. 15. – Pentru efectuarea controlului vamal al mărfurilor si, când este cazul, institutiile si orice alte persoane au obligatia să pună la dispozitie autoritătii vamale, fără plată, datele si informatiile pe care le detin referitoare la acele mărfuri. Aceste date si informatii se transmit, în scris sau înregistrate pe alt suport material compatibil, în termenul solicitat.

Art. 16. – (1) Organele postale sunt obligate să prezinte pentru control, autoritătii vamale aflate în incinta oficiului postal, coletele si trimiterile postale internationale, cu respectarea normelor postale.

(2) În exercitarea atributiilor de control, autoritatea vamală nu poate să aducă atingere secretului corespondentei si trimiterilor postale.

Art. 17. – (1) Autoritatea vamală îsi exercită atributiile pe întreg teritoriul vamal al României, în conditiile stabilite prin prezentul cod.

(2) Organele de politie si alte autorităti publice ce au, potrivit legii, competente în domeniul controlului fiscal, al circulatiei si utilizării mărfurilor pe teritoriul vamal al României sunt obligate să anunte de îndată autoritatea vamală cea mai apropiată când constată încălcări ale reglementărilor vamale si să depună la aceasta mărfurile care au făcut obiectul acelor încălcări, precum si documentele doveditoare.

Art. 18. – (1) În scopul prevenirii încălcării reglementărilor vamale, se instituie o zonă specială de supraveghere vamală, cuprinsă între limita exterioară a mării teritoriale si frontiera de stat, precum si o fâsie de 30 km în interiorul frontierei de stat.

(2) În zona specială de supraveghere vamală autoritatea vamală efectuează si alte actiuni specifice, prin înfiintarea de posturi de supraveghere vamală, permanente sau temporare, fixe ori mobile. Totodată, realizează controale inopinate, urmăreste si identifică persoanele suspectate de încălcarea reglementărilor vamale.

 

SECTIUNEA a 3-a

Drepturile si obligatiile autoritătii vamale

 

Art. 19. – Autoritatea Natională a Vămilor si directiile regionale vamale exercită coordonarea, îndrumarea si controlul efectuării operatiunilor realizate de birourile vamale, asigurând aplicarea uniformă a reglementărilor vamale.

Art. 20. – Birourile vamale efectuează operatiunile de control si supraveghere vamală în cazurile si în conditiile prevăzute de reglementările vamale.

Art. 21. – Autoritatea vamală comunică, în conditiile legii, la cererea ministerelor si a altor institutii centrale, precum si a Băncii Nationale a României, date privind operatiunile vamale care le sunt necesare pentru îndeplinirea atributiilor lor prevăzute de lege.

 

SECTIUNEA a 4-a

Personalul vamal. Drepturi si obligatii

 

Art. 22. – Personalul vamal cuprinde functionarii numiti în functia publică în cadrul sistemului institutional al autoritătii vamale.

Art. 23. – Conditiile de recrutare, de numire în functia publică, de promovare si evaluare, precum si de încetare a raportului de serviciu se stabilesc prin legislatia aplicabilă functionarilor publici si personalului vamal.

Art. 24. – Personalul vamal poartă, în timpul serviciului, uniformă, însemne, ecusoane distincte si, după caz, echipament de protectie, care se atribuie gratuit. Modelul si durata de întrebuintare ale acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 25. – (1) Personalul vamal îsi exercită atributiile în cadrul operatiunilor de control si supraveghere vamală numai pe baza legitimatiilor de serviciu, în care sunt înscrise competentele conferite prin normele legale.

(2) Organele de politie sunt obligate să acorde, la cerere, sprijin autoritătii vamale în exercitarea atributiilor care le revin.

Art. 26. – Personalul vamal, în exercitarea atributiilor de serviciu, beneficiază de ocrotirea specială prevăzută de lege pentru ofiterii de politie.

Art. 27. – (1) Personalul vamal care are dreptul de a purta si a face uz de armă, în conformitate cu normele legale privind regimul armelor si al munitiilor, se stabileste de conducătorul Autoritătii Nationale a Vămilor, cu aprobarea ministrului finantelor publice.

(2) Conditiile în care personalul vamal are dreptul să detină si să poarte arme se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 28. – Personalul vamal, indiferent de functia detinută, este obligat să păstreze confidentialitatea datelor si a operatiunilor efectuate, precum si a oricăror documente, date si informatii despre care ia cunostintă în exercitarea atributiilor de serviciu si care nu sunt, potrivit legii, informatii de interes public.

Art. 29. – Personalul vamal este obligat să fie loial institutiei, să aibă o atitudine corectă si integră, actionând cu competentă si fermitate pentru prevenirea, combaterea si sanctionarea încălcării reglementărilor vamale.

Art. 30. – Autoritatea Natională a Vămilor realizează formarea si perfectionarea personalului vamal prin Scoala de Finante Publice si Vamă, precum si prin programe de formare specializată în administratia publică.

 

CAPITOLUL III

Dispozitii generale privind drepturile si obligatiile persoanelor cu privire la reglementările vamale

 

SECTIUNEA 1

Dreptul de reprezentare

 

Art. 31. – (1) În conditiile prevăzute în prezentul cod, orice persoană îsi poate desemna un reprezentant în relatia sa cu autoritatea vamală pentru a întocmi actele si a îndeplini formalitătile prevăzute în reglementările vamale.

(2) Reprezentarea poate fi directă sau indirectă.

(3) În cazul reprezentării directe, reprezentantul actionează în numele si pe seama unei alte persoane.

(4) În cazul reprezentării indirecte, reprezentantul actionează în nume propriu, dar pe seama unei alte persoane.

(5) Reprezentantul trebuie să fie stabilit în România, cu următoarele exceptii:

a) în cazul declarării mărfurilor pentru regimul vamal de tranzit sau admitere temporară;

b) în cazurile când mărfurile sunt declarate cu titlu ocazional, cu conditia ca autoritatea vamală să considere justificat acest lucru.

(6) Reprezentantul poate fi un comisionar în vamă, în conditiile prevăzute de regulamentul vamal.

(7) Reprezentantul are obligatia să declare că actionează pentru persoana care l-a împuternicit, să specifice dacă reprezentarea este directă sau indirectă si să fie învestit cu putere de reprezentare.

(8) O persoană care nu declară că actionează în numele sau pe seama altei persoane ori care declară că actionează în numele sau pe seama altei persoane fără a fi împuternicită să facă aceasta se consideră că actionează în nume propriu si pe contul său.

(9) Autoritatea vamală poate cere oricărei persoane care declară că actionează în numele sau pe seama altei persoane să facă dovada calitătii si capacitătii sale de a actiona ca reprezentant.

 

SECTIUNEA a 2-a

Agenti economici autorizati

 

Art. 32. – (1) Autoritatea vamală acordă, pe baza criteriilor prevăzute în prezenta sectiune si, dacă este necesar, după consultarea altor autorităti competente, statutul de agent economic autorizat oricărui agent economic stabilit în România. Agentul economic autorizat beneficiază de anumite facilităti în ceea ce priveste controlul vamal privind securitatea si siguranta si/sau de anumite simplificări prevăzute de reglementările vamale.

(2) Statutul de agent economic autorizat se acordă pe baza următoarelor criterii:

a) lipsa înregistrărilor în baza de date a autoritătii vamale, referitoare la încălcarea reglementărilor vamale de către agentul economic solicitant;

b) un sistem corespunzător de gestiune a înscrisurilor comerciale si, dacă este cazul, a documentelor de transport, care să permită efectuarea controlului vamal;

c) dovada solvabilitătii financiare, dacă este cazul, si, când acestea sunt aplicabile, normele corespunzătoare de securitate si sigurantă legate de gestionarea riscurilor.

(3) Prin regulamentul vamal se stabilesc normele privind:

a) acordarea statutului de agent economic autorizat;

b) eliberarea autorizărilor pentru utilizarea simplificărilor;

c) stabilirea autoritătii vamale care acordă statutul de agent economic autorizat si care eliberează autorizatia prevăzută la lit. b);

d) tipul de facilitate si limitele acesteia, care pot fi acordate în ceea ce priveste controalele vamale referitoare la securitate si sigurantă, tinând cont de regulile referitoare la gestionarea riscurilor;

e) conditiile în care statutul de agent economic autorizat poate fi suspendat sau retras.

 

SECTIUNEA a 3-a

Decizii privind aplicarea reglementărilor vamale

 

Art. 33. – (1) O persoană care solicită autoritătii vamale să ia o decizie privind aplicarea reglementărilor vamale este obligată să furnizeze toate informatiile si documentele necesare acestei autorităti pentru a se pronunta.

(2) Decizia se adoptă si se comunică solicitantului în termenele prevăzute prin regulamentul vamal sau prin alte acte normative.

(3) Când solicitarea este formulată în scris, decizia se adoptă în cadrul termenului legal, calculat de la data la care cererea este primită de autoritatea vamală, si se comunică în scris solicitantului. Termenul prevăzut poate fi depăsit când autoritatea vamală se află în imposibilitatea de a-l respecta. Într-o astfel de situatie autoritatea vamală informează solicitantul, anterior expirării termenului, asupra motivelor care justifică depăsirea acestuia, precum si cu privire la noul termen apreciat ca fiind necesar pentru adoptarea deciziei.

(4) Deciziile adoptate de autoritatea vamală în scris trebuie să mentioneze motivele pe care se întemeiază si să facă trimitere la dreptul de introducere a unei actiuni prevăzute în prezentul cod.

Art. 34. – Cu exceptia cazurilor prevăzute de lege, deciziile autoritătii vamale sunt puse în aplicare de la data adoptării.

Art. 35. – (1) O decizie favorabilă persoanei interesate se anulează când a fost luată pe baza unor informatii eronate sau incomplete si dacă solicitantul a stiut sau ar fi trebuit să stie că informatiile erau eronate sau incomplete si această decizie nu ar fi fost luată dacă informatiile ar fi fost corecte si complete.

(2) Anularea se comunică de autoritatea vamală persoanei căreia i s-a adresat si produce efecte de la data adoptării deciziei anulate.

Art. 36. – (1) Prin derogare de la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, o decizie favorabilă persoanei interesate este revocată sau modificată când, în alte cazuri decât cele mentionate la art. 35, nu au fost sau nu mai sunt îndeplinite una ori mai multe conditii prevăzute pentru emiterea acesteia.

(2) O decizie favorabilă persoanei interesate poate fi revocată si când persoana căreia îi este adresată nu îndeplineste o obligatie ce îi revine prin această decizie.

(3) Revocarea sau modificarea deciziei se comunică persoanei căreia i se adresează si produce efecte de la data aducerii la cunostintă. În cazuri exceptionale, când interesele legitime ale persoanei o cer, autoritatea vamală poate amâna data aplicării revocării sau modificării.

Cazurile exceptionale se vor detalia în regulamentul vamal.

 

SECTIUNEA a 4-a

Informatii

 

Art. 37. – (1) Persoanele interesate au dreptul să solicite autoritătii vamale, în scris, informatii privind aplicarea reglementărilor vamale. O astfel de solicitare poate fi refuzată dacă aceasta nu are legătură cu o operatiune de import sau export ce urmează a fi realizată.

(2) La cerere se anexează, dacă este cazul, documentatia cuprinzând principalele caracteristici tehnice si comerciale ale mărfurilor care fac obiectul tranzactiei, precum si analizele de laborator.

(3) Informatiile sunt furnizate gratuit solicitantului. Când apar costuri speciale pentru autoritatea vamală, mai ales ca rezultat al analizelor si expertizelor efectuate asupra mărfurilor sau al returnării acestora, cheltuielile corespunzătoare vor fi facturate solicitantului.

Art. 38. – (1) Autoritatea Natională a Vămilor emite informatii tarifare obligatorii sau informatii obligatorii în materie de origine, la solicitarea scrisă a persoanei interesate, conform regulamentului vamal.

(2) Informatiile prevăzute la alin. (1) obligă autoritatea vamală în fata solicitantului numai în privinta clasificării tarifare a mărfurilor sau pentru determinarea originii mărfurilor. Informatiile obligă autoritatea vamală doar pentru mărfurile care sunt vămuite după data la care au fost furnizate informatiile.

(3) Titularul informatiei tarifare obligatorii trebuie să facă dovada că mărfurile declarate sunt conforme în toate privintele cu cele descrise în informatia obligatorie.

(4) Titularul unei informatii obligatorii în materie de origine trebuie să facă dovada că mărfurile declarate si circumstantele care au dus la determinarea originii sunt conforme în toate privintele cu cele descrise în informatia obligatorie.

Art. 39. – (1) O informatie tarifară obligatorie este valabilă pentru o perioadă de 6 ani de la data emiterii, iar cea în materie de origine pentru o perioadă de 3 ani. Prin exceptie de la prevederile art. 35, informatia obligatorie seanulează de autoritatea vamală dacă s-a bazat pe informatii eronate sau incomplete furnizate de solicitant.

(2) Informatia tarifară obligatorie încetează să mai fie valabilă:

a) ca urmare a adoptării unei reglementări cu ale cărei prevederi informatia nu mai este conformă;

b) ca urmare a unei modificări a notelor explicative la Nomenclatura combinată a mărfurilor sau ca urmare a unui aviz de clasificare ori a unei modificări a notelor explicative la Nomenclatura sistemului armonizat de descriere si codificare a mărfurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I;

c) când este modificată sau revocată conform art. 36, cu conditia ca titularul să fie înstiintat cu privire la aceasta.

(3) Informatia obligatorie în materie de origine încetează să mai fie valabilă:

a) ca urmare a adoptării unei reglementări sau încheierii de către România a unui acord cu ale căror prevederi informatia obligatorie nu mai este conformă;

b) când devine incompatibilă cu regulile de origine prevăzute în legislatia în vigoare;

c) când este modificată sau revocată conform art. 36, cu conditia ca titularul să fie înstiintat cu privire la aceasta.

(4) Dispozitiile alin. (2) lit. a) si b), alin. (3) lit. a) si b) se aplică de la data intrării în vigoare a actelor mentionate, iar cele prevăzute la alin. (2) lit. c) si alin. (3) lit. c) de la data înstiintării.

(5) Titularul unei informatii obligatorii care a încetat să mai fie valabilă conform alin. (2) lit. b) si c) sau alin. (3) lit. b) si c) poate să se folosească în continuare de această informatie în scopul stabilirii drepturilor de import, a drepturilor de export, precum si a altor drepturi pe o durată de 6 luni, în situatia în care a avut încheiate contracte ferme pentru cumpărarea sau vânzarea mărfurilor, pe baza informatiei obligatorii, înainte ca încetarea valabilitătii să se fi produs. În cazul produselor pentru care se prezintă un certificat de import sau de export în timpul îndeplinirii formalitătilor vamale, termenul de 6 luni se înlocuieste cu perioada de valabilitate a certificatului.

(6) Aplicarea dispozitiilor cuprinse în informatiile obligatorii are efect asupra determinării drepturilor de import sau export si asupra modului de utilizare a certificatelor de import sau export prezentate cu ocazia declarării mărfurilor în vamă, cu conditia ca certificatul de import sau export să fi fost eliberat în baza informatiilor obligatorii.

 

SECTIUNEA a 5-a

Alte dispozitii

 

Art. 40. – (1) Autoritatea vamală poate să efectueze, potrivit legii, toate controalele pe care le consideră  necesare pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale si a altor dispozitii legale privind intrarea, iesirea, tranzitul, transferul si destinatia finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României si alte tări, precum si stationarea mărfurilor care nu au statut de mărfuri românesti.

(2) Controlul vamal, altul decât cel inopinat, se bazează pe o analiză de risc ce utilizează procedee informatice în scopul de a determina si cuantifica riscurile si de a elabora măsurile necesare evaluării acestora, pe baza unor criterii stabilite de autoritatea vamală si, dacă este cazul, a unor criterii stabilite la nivel international. Pentru punerea în practică a măsurilor de gestionare a riscurilor, autoritatea vamală utilizează un sistem electronic corespunzător.

(3) Când controlul este efectuat de către altă autoritate, acesta se desfăsoară sub coordonarea autoritătii vamale si, în măsura posibilului, în acelasi moment si în acelasi loc.

(4) În cadrul controlului, autoritatea vamală si alte autorităti competente pot schimba între ele datele primite în legătură cu intrarea, iesirea, tranzitul, transferul si destinatia finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României si alte tări, precum si cu stationarea mărfurilor care nu au statut de mărfuri românesti, dacă este necesar în scopul diminuării riscului.

Art. 41. – (1) În scopul aplicării reglementărilor vamale, orice persoană implicată direct sau indirect în operatiunile având ca scop schimbul de mărfuri dintre România si alte tări este obligată să furnizeze autoritătii vamale, la cererea acesteia si în termenul stabilit, toate documentele si informatiile necesare, pe orice suport, precum si orice sprijin necesar.

(2) Informatiile care, prin natura lor, sunt confidentiale sau care sunt oferite pe bază de confidentialitate impun obligatia păstrării secretului profesional. Acestea nu se dezvăluie de către autoritatea vamală fără permisiunea expresă a persoanei sau autoritătii care le-a furnizat.

Comunicarea informatiilor este permisă când autoritatea vamală poate fi obligată sau autorizată să facă aceasta, conform prevederilor legale, mai ales în privinta protejării datelor personale sau în legătură cu procedurile judiciare.

Art. 42. – (1) Persoanele implicate păstrează documentele mentionate la art. 41 alin. (1), pentru a fi supuse controlului vamal, timp de 5 ani calendaristici, indiferent de suportul folosit. Acest termen se calculează astfel:

a) în cazul mărfurilor puse în liberă circulatie în alte “mprejurări decât cele prevăzute la lit. b) sau al mărfurilor declarate pentru export, de la sfârsitul anului în care sunt acceptate declaratiile de punere în liberă circulatie sau cele de export;

b) în cazul mărfurilor puse în liberă circulatie cu drepturi de import reduse sau zero în functie de destinatia lor finală, de la sfârsitul anului în care ele încetează a mai fi supuse supravegherii vamale;

c) în cazul mărfurilor plasate sub un alt regim vamal, de la sfârsitul anului în care regimul vamal a fost încheiat;

d) în cazul mărfurilor plasate într-o zonă liberă sau un antrepozit liber, de la sfârsitul anului în care ele părăsesc incinta respectivă.

(2) În cazul în care, în urma efectuării unui control vamal în ceea ce priveste o datorie vamală, se stabileste necesitatea corectării acesteia în evidentele contabile, termenul prevăzut la alin. (1) se prelungeste cu un an calendaristic.

Art. 43. – Cursurile pietei valutare utilizate în scopul aplicării legislatiei vamale sunt cele stabilite si publicate de Banca Natională a României. Modalitatea de utilizare a acestora se stabileste prin regulamentul vamal.

Art. 44. – Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile si conditiile în care aplicarea reglementărilor vamale poate fi simplificată.

 

TITLUL II

Elemente pe baza cărora se aplică drepturile de import sau export ori celelalte măsuri prevăzute pentru schimbul international de mărfuri

 

CAPITOLUL I

Tariful vamal si clasificarea tarifară a mărfurilor

 

Art. 45. – (1) Drepturile legal datorate când ia nastere o datorie vamală se determină pe baza Tarifului vamal al României.

(2) Dispozitiile prevăzute în alte acte normative care reglementează domenii specifice schimbului de mărfuri se aplică, după caz, potrivit clasificării tarifare a acelor mărfuri.

Art. 46. – Tariful vamal al României cuprinde:

a) Nomenclatura combinată a mărfurilor;

b) orice altă nomenclatură care se bazează partial sau integral pe Nomenclatura combinată a mărfurilor sau care adaugă la aceasta orice subdiviziuni si care este stabilită prin dispozitii legale nationale care reglementează domenii specifice în vederea aplicării măsurilor tarifare legate de schimbul de mărfuri;

c) taxele vamale si taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale aplicabile mărfurilor cuprinse în Nomenclatura combinată a mărfurilor, precum si cele instituite în cadrul politicii agricole sau prin reglementările specifice aplicabile anumitor mărfuri care rezultă din transformarea produselor agricole, dacă este cazul;

d) măsurile tarifare preferentiale cuprinse în acordurile încheiate de România cu anumite tări sau grupuri de tări si care stipulează acordarea tratamentului tarifar preferential;

e) măsurile tarifare preferentiale care pot fi acordate unilateral de România pentru anumite tări sau grupuri de tări;

f) măsurile tarifare care prevăd o reducere sau o exonerare a drepturilor de import aferente unor anumite mărfuri;

g) alte măsuri tarifare prevăzute în legislatia României.

Art. 47. – Când aplicarea măsurilor mentionate la art. 46 lit. d), e) si f) este limitată la un anumit volum de import, aplicarea lor încetează, în cazul contingentelor tarifare, imediat ce este atins plafonul stabilit.

Art. 48. – (1) Clasificarea tarifară reprezintă stabilirea, pentru mărfurile respective, potrivit reglementărilor în vigoare:

a) codului tarifar din Nomenclatura combinată a mărfurilor sau a codului tarifar din orice altă nomenclatură mentionată la art. 46 lit. b);

b) codului tarifar din orice altă nomenclatură care se bazează în întregime sau în parte pe Nomenclatura combinată a mărfurilor ori care adaugă la aceasta orice subdiviziune si care este stabilită de dispozitiile legale care reglementează domenii specifice cu privire la aplicarea altor măsuri decât cele tarifare legate de schimbul de mărfuri.

(2) La clasificarea tarifară a mărfurilor se utilizează regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat din Conventia internatională privind Sistemul armonizat de denumire si codificare a mărfurilor, inclusiv anexa acestuia, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, ratificată prin Legea nr. 98/1996.

Art. 49. – (1) Tratamentul tarifar favorabil de care pot beneficia anumite mărfuri, în functie de natura sau de destinatia lor finală, inclusiv autorizarea efectuării operatiunilor ce au ca obiect aceste mărfuri, este stabilit în regulamentul vamal.

(2) Prin tratament tarifar favorabil se întelege o reducere sau o exonerare a drepturilor de import. Reducerea sau exonerarea poate fi aplicată inclusiv în cadrul unui contingent tarifar.

 

CAPITOLUL II

Originea mărfurilor

 

SECTIUNEA 1

Originea nepreferentială

 

Art. 50. – La stabilirea originii nepreferentiale a mărfurilor se au în vedere următoarele criterii:

a) criteriul mărfurilor produse în întregime într-o tară, când numai o tară se ia în considerare la atribuirea originii;

b) criteriul transformării substantiale, când două sau mai multe tări iau parte la producerea mărfurilor.

Art. 51. – (1) Mărfurile originare dintr-o tară sunt acele mărfuri obtinute în întregime sau produse în acea tară.

(2) Prin mărfuri obtinute în întregime într-o tară se întelege:

a) produse minerale extrase pe teritoriul acelei tări;

b) produse vegetale recoltate acolo;

c) animale vii, născute si crescute acolo;

d) produse obtinute de la animale vii crescute acolo;

e) produse de vânătoare sau de pescuit obtinute acolo;

f) produse de pescuit maritim si alte produse obtinute din afara apelor teritoriale ale unei tări de către navele înmatriculate sau înregistrate în acea tară si sub pavilionul acelei tări;

g) mărfuri obtinute sau produse la bordul navelor-uzină din produse mentionate la lit. f), originare din acea tară, cu conditia ca astfel de nave-uzină să fie înmatriculate sau înregistrate în acea tară si sub pavilionul acesteia;

h) produse obtinute din solul sau din subsolul marin în afara apelor teritoriale, cu conditia ca acea tară să aibă drepturi exclusive de a exploata solul sau subsolul respectiv;

i) deseuri si produse reziduale, rezultate din operatiuni de fabricare, precum si articole uzate, dacă acestea au fost colectate în tara respectivă si sunt folosite doar pentru a recupera materia primă;

j) mărfuri care sunt produse acolo, exclusiv din mărfuri mentionate la lit. a)–i) sau din derivatele lor, în orice stadiu al productiei.

(3) În sensul prevederilor alin. (2), cuvântul tară se referă si la marea teritorială a statului respectiv.

Art. 52. – Mărfurile a căror productie implică mai mult decât o tară sunt considerate originare din tara în care au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substantiale, motivate economic, într-o întreprindere echipată în acel scop si din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu important al fabricatiei.

Art. 53. – (1) Orice transformare sau prelucrare pentru care s-a stabilit sau pentru care există fapte care justifică prezumtia că unicul său scop a fost de a se sustrage dispozitiilor aplicabile mărfurilor dintr-o anumită tară nu se consideră că ar conferi mărfurilor produse în acest mod originea din tara în care au fost realizate în sensul prevederilor art. 52.

(2) Reglementările vamale sau reglementările privind alte domenii specifice pot stabili ca un document să fie prezentat ca dovadă a originii nepreferentiale a mărfurilor.

(3) Autoritatea vamală poate solicita, în cazul unor îndoieli justificate, dovezi suplimentare pentru a se asigura că mentiunea privind originea este conformă cu reglementările vamale, chiar dacă a fost prezentat documentul ca dovadă a originii mărfurilor.

 

SECTIUNEA a 2-a

Originea preferentială

 

Art. 54. – Regulile de origine preferentială stabilesc conditiile de determinare a originii în vederea aplicării măsurilor tarifare preferentiale prevăzute la art. 46 lit. d) si e).

Art. 55. – Regulile si formalitătile necesare pentru determinarea originii preferentiale a mărfurilor sunt cele stabilite în acordurile si conventiile internationale la care România este parte.

 

CAPITOLUL III

Valoarea în vamă a mărfurilor

 

Art. 56. – (1) Dispozitiile prezentului capitol stabilesc modul de determinare a valorii în vamă în scopul aplicării Tarifului vamal al României si a măsurilor netarifare prevăzute de dispozitiile legale care reglementează domenii specifice legate de schimbul de mărfuri.

(2) Valoarea în vamă reprezintă acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor vamale prevăzute în Tariful vamal al României.

Art. 57. – (1) Procedura de determinare a valorii în vamă este cea prevăzută în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale si comert 1994, ratificat prin Legea nr. 133/1994, cu modificările ulterioare.

(2) La valoarea în vamă, conform prevederilor art. 1 din acordul prevăzut la alin. (1), în măsura în care au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse în pret, se includ:

a) cheltuielile de transport al mărfurilor importate până la frontiera română;

b) cheltuielile de încărcare, de descărcare si de manipulare, conexe transportului, ale mărfurilor din import aferente parcursului extern;

c) costul asigurării pe parcurs extern.

(3) Cu conditia de a fi evidentiată separat de pretul efectiv plătit sau de plătit, nu se include în valoarea în vamă valoarea dobânzilor stabilită în conformitate cu acordurile de finantare încheiate de cumpărător cu privire la mărfurile importate, indiferent dacă finantarea este acordată de vânzător sau de altă persoană, cu conditia ca acordurile de finantare să fi fost încheiate în scris si ca, dacă i se solicită, cumpărătorul să poată demonstra că:

a) astfel de mărfuri sunt vândute efectiv la pretul declarat ca pret efectiv plătit sau de plătit;

b) rata dobânzii pretinsă nu depăseste nivelul uzual pentru astfel de tranzactii în tara si la momentul în care s-a acordat finantarea.

(4) Când determinarea definitivă a valorii în vamă nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul de a ridica mărfurile din vamă, la cerere, cu conditia să constituie o garantie în forma acceptată de autoritatea vamală.

(5) În cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfii, importatorul nu prezintă documente concludente privind determinarea valorii în vamă, autoritatea vamală procedează la executarea garantiei, operatiunea de plasare a mărfurilor sub un regim vamal fiind considerată încheiată.

(6) Prin regulamentul vamal se pot stabili reguli specifice pentru determinarea valorii în vamă a suporturilor informatice pentru echipamentele de prelucrare a datelor continând date sau instructiuni, precum si pentru mărfurile perisabile care sunt livrate, în mod uzual, în regim comercial de vânzare în consignatie.

Art. 58. – (1) Valoarea în vamă se declară de către importator, care este obligat să depună la biroul vamal o declaratie pentru valoarea în vamă, însotită de facturi sau de alte documente de plată a mărfii si a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia.

(2) Declaratia pentru valoarea în vamă poate fi depusă si prin reprezentant, în acest caz răspunderea fiind solidară.

Art. 59. – Dispozitiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător la determinarea valorii în vamă a mărfurilor puse în liberă circulatie după ce au fost plasate sub un alt regim vamal sau au avut o altă destinatie vamală.

 

TITLUL III

Dispozitii aplicabile mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al României până la stabilirea unei destinatii vamale

 

CAPITOLUL I

Introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al României

 

Art. 60. – (1) Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României fac obiectul unei declaratii sumare, cu exceptia celor încărcate în mijloace de transport care trec, fără oprire, prin apele teritoriale sau prin spatiul aerian al teritoriului vamal.

(2) Declaratia sumară se depune la biroul vamal de intrare. Autoritatea vamală poate permite ca declaratia sumară să fie depusă la alt birou vamal, cu conditia ca acesta să comunice imediat sau să pună la dispozitie pe cale electronică informatiile necesare biroului vamal de intrare. Autoritatea vamală poate accepta, în locul declaratiei sumare, depunerea unei notificări si accesul la datele din declaratia sumară în sistemul informatic al operatorului economic.

(3) Declaratia sumară se depune înainte ca mărfurile să fie introduse pe teritoriul vamal al României.

(4) În anumite cazuri si în functie de anumite tipuri de transport al mărfurilor, de modul de transport sau de agentul economic ori în conformitate cu acordurile internationale care prevăd dispozitii specifice în materie de securitate, prin regulamentul vamal se stabilesc:

a) termenul limită până la care este depusă declaratia sumară, înainte ca mărfurile să fie introduse pe teritoriul vamal al României;

b) modalitătile de derogare de la termenul limită prevăzut la lit. a) si de modificare a acestuia;

c) conditiile în care se poate renunta la declaratia sumară sau în care aceasta poate fi adaptată.

Art. 61. – (1) Prin regulamentul vamal se stabilesc formatul declaratiei sumare si datele care să contină elementele necesare analizei de risc si aplicării corespunzătoare a controalelor vamale, în principal privind securitatea si siguranta.

(2) Declaratia sumară se întocmeste prin utilizarea tehnicii de procesare a datelor. Se pot folosi informatii comerciale, portuare sau de transport, cu conditia să contină detaliile necesare. Autoritatea vamală poate accepta declaratia sumară pe suport de hârtie în cazuri exceptionale, cu conditia aplicării aceluiasi nivel de gestionare a riscului cu cel folosit la declaratiile sumare întocmite prin tehnica de procesare a datelor.

(3) Declaratia sumară se depune de persoana care introduce mărfurile pe teritoriul vamal al României sau care îsi asumă responsabilitatea pentru transportul lor către acest teritoriu.

(4) Declaratia sumară poate fi depusă si de:

a) persoana în numele căreia actionează persoana prevăzută la alin. (3);

b) orice persoană care este în măsură să prezinte mărfurile sau să dispună prezentarea acestora la autoritatea vamală competentă;

c) un reprezentant al persoanei prevăzute la alin. (3) sau al celei mentionate la lit. a) sau b).

(5) Persoana prevăzută la alin. (3) si (4) are dreptul, la cerere, să modifice una sau mai multe date din declaratia sumară, după depunerea acesteia. Modificarea nu mai este posibilă după ce autoritatea vamală fie:

a) a informat persoana care a depus declaratia sumară de intentia de a verifica mărfurile;

b) a constatat inexactitatea datelor în cauză;

c) a aprobat ridicarea mărfurilor.

Art. 62. – (1) Biroul vamal de intrare poate renunta să solicite depunerea unei declaratii sumare pentru mărfurile care au făcut obiectul unei declaratii vamale înainte de expirarea termenului prevăzut la art. 60 alin. (3) sau (4).

În acest caz, declaratia vamală contine cel putin informatiile necesare pentru o declaratie sumară si, până când aceasta este acceptată, această declaratie este echivalentă cu o declaratie sumară. Autoritatea vamală poate aproba ca declaratia vamală să fie depusă la un birou vamal de import, altul decât biroul vamal de intrare, cu conditia ca acest birou să comunice imediat biroului vamal de intrare sau să-i pună la dispozitie, pe cale electronică, informatiile necesare.

(2) Când declaratia vamală este depusă în alt mod decât pe cale informatică, autoritatea vamală aplică aceleasi criterii de gestionare a riscului ca si în cazul declaratiilor vamale depuse pe cale informatică.

Art. 63. – (1) Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României se află sub supraveghere vamală din momentul intrării lor si pot fi supuse controlului vamal până la stabilirea statutului lor vamal.

(2) Mărfurile străine rămân sub supraveghere vamală până când:

a) se modifică statutul lor vamal;

b) intră într-o zonă liberă sau antrepozit liber;

c) sunt reexportate sau distruse potrivit legii.

(3) Mărfurile care beneficiază de un tratament tarifar favorabil, în functie de destinatia lor finală, rămân sub supraveghere vamală potrivit dispozitiilor cuprinse în prezentul cod.

Art. 64. – (1) Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României sunt transportate fără întârziere de persoana care le aduce, în conformitate cu instructiunile autoritătii vamale, astfel:

a) către biroul vamal desemnat de autoritatea vamală sau în alt loc desemnat sau aprobat de aceasta;

b) spre o zonă liberă sau antrepozit liber, când mărfurile sunt destinate acestora.

(2) Persoana care îsi asumă răspunderea pentru transportul mărfurilor, după ce au fost introduse pe teritoriul vamal al României sau ca urmare a transbordării, devine răspunzătoare pentru respectarea obligatiei prevăzute la alin. (1).

(3) Când o navă sau o aeronavă aflată în situatia prevăzută la alin. (1) este obligată, din motive de fortă majoră sau caz fortuit, să facă o escală sau să stationeze temporar pe teritoriul vamal al României, transportatorul sau orice persoană care actionează în numele acestuia este obligată să informeze fără întârziere autoritatea vamală asupra situatiei intervenite, aceasta stabilind măsurile de supraveghere a navei sau aeronavei, precum si a mărfurilor transportate de acestea.

(4) Dispozitiile alin. (1) lit. a) nu înlătură aplicarea altor prevederi legale cu privire la traficul turistic, de frontieră, postal sau cel de importantă economică neglijabilă, cu conditia ca supravegherea vamală si posibilitatea de a efectua controlul vamal să nu fie afectate.

Art. 65. – (1) Prevederile art. 64 nu se aplică mărfurilor aflate la bordul navelor sau al aeronavelor care traversează marea teritorială si apele teritoriale sau spatiul aerian al României, fără a avea ca destinatie un port sau aeroport românesc.

(2) În caz de fortă majoră sau de caz fortuit, la schimbarea destinatiei stabilite potrivit alin. (1), transportatorul este obligat să informeze imediat autoritatea vamală, inclusiv despre eventualele pierderi partiale sau totale ale mărfurilor.

 

CAPITOLUL II

Prezentarea mărfurilor la vamă

 

Art. 66. – Mărfurile care intră pe teritoriul vamal al României se prezintă la biroul vamal de persoana care le-a introdus sau, după caz, de persoana care îsi asumă răspunderea pentru transportul mărfurilor după ce au fost introduse, cu exceptia mărfurilor transportate cu mijloace de transport care tranzitează, fără întrerupere, apele teritoriale sau spatiul aerian al teritoriului vamal al României.

Persoana care prezintă mărfurile este obligată să mentioneze declaratia sumară sau declaratia vamală depusă anterior pentru aceste mărfuri.

Art. 67. – Dispozitiile art. 66 nu înlătură aplicarea reglementărilor vamale privind:

a) mărfurile transportate de călători;

b) mărfurile plasate sub un regim vamal, fără a fi prezentate la vamă, în cazurile prevăzute de lege.

Art. 68. – Mărfurile pot, cu acordul autoritătii vamale, să fie examinate sau să se preleveze mostre din acestea, la cerere, în scopul acordării unei destinatii vamale.

 

CAPITOLUL III

Descărcarea mărfurilor prezentate în vamă

 

Art. 69. – (1) Mărfurile sunt descărcate sau transbordate de pe mijlocul de transport numai cu permisiunea autoritătii vamale în locurile desemnate ori aprobate de aceasta.

(2) În cazul unui pericol iminent care impune descărcarea totală sau partială a mărfurilor, operatiunea se poate face fără acordul autoritătii vamale, care trebuie să fie informată imediat despre această situatie.

Art. 70.– (1) Autoritatea vamală poate oricând să efectueze controlul mărfurilor si al mijloacelor de transport, impunând să se procedeze la descărcarea si dezambalarea mărfurilor.

(2) Mărfurile care au făcut obiectul declaratiei sumare pot fi transferate numai în cazurile si în locurile stabilite de autoritatea vamală.

 

CAPITOLUL IV

Obligatia de a atribui o destinatie vamală mărfurilor prezentate la vamă

 

Art. 71. – Mărfurilor străine prezentate la biroul vamal li se acordă o destinatie aprobată de autoritatea vamală.

Art. 72. – (1) Când mărfurile sunt înscrise într-o declaratie sumară, titularul operatiunii comerciale sau reprezentantul acestuia este obligat să solicite o destinatie vamală, aprobată de vamă, în termen de:

a) 45 de zile de la data depunerii declaratiei sumare, în cazul mărfurilor transportate pe cale maritimă;

b) 20 de zile de la data depunerii declaratiei sumare, în cazul mărfurilor transportate pe altă cale decât maritimă.

(2) Când împrejurările o justifică, autoritatea vamală poate stabili un termen mai scurt sau poate aproba prelungirea termenului prevăzut la alin. (1).

(3) Prelungirea termenului nu poate depăsi necesitătile reale justificate de împrejurări si se acordă numai dacă solicitarea este depusă în cadrul termenului initial.

 

CAPITOLUL V

Depozitarea temporară a mărfurilor

 

Art. 73. – Până când li se atribuie o destinatie vamală, mărfurile prezentate în vamă au, din momentul prezentării, statutul de mărfuri depozitate temporar.

Art. 74. – (1) Mărfurile pot fi depozitate temporar numai în locurile si în conditiile aprobate de autoritatea vamală.

(2) Autoritatea vamală poate cere persoanei care detine mărfurile să constituie o garantie care să asigure plata drepturilor de import.

Art. 75. – Mărfurile depozitate temporar pot fi manipulate numai în scopul conservării lor în starea initială, fără să se modifice aspectul tehnic si comercial al acestora.

Art. 76. – (1) Autoritatea vamală are dreptul să ia măsurile necesare, inclusiv valorificarea potrivit legii, în situatia mărfurilor pentru care nu au început, în termenele mentionate la art. 72, formalitătile pentru acordarea destinatiei vamale.

(2) Autoritatea vamală poate dispune ca, pe riscul si pe cheltuiala persoanei care le detine, mărfurile să fie transferate într-un alt loc care se află sub supraveghere vamală, până la reglementarea situatiei acestora.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii aplicabile mărfurilor străine care au circulat sub un regim de tranzit

 

Art. 77. – Dispozitiile art. 64, cu exceptia alin. (1) lit. a), ale art. 65 alin. (2) si ale art. 66–76 nu se aplică la introducerea pe teritoriul vamal al României a mărfurilor deja plasate sub regim de tranzit.

Art. 78. – Pentru mărfurile străine care au circulat sub un regim de tranzit, ajunse la destinatia lor pe teritoriul vamal al României, si care au fost prezentate la vamă potrivit reglementărilor privind tranzitul, se aplică dispozitiile art. 68–76.

 

CAPITOLUL VII

Alte dispozitii

 

Art. 79. – (1) Când împrejurările o impun, autoritatea vamală poate dispune, în conditiile legii, ca mărfurile prezentate în vamă să fie distruse, informându-l în prealabil pe detinătorul mărfurilor despre aceasta.

(2) Costurile rezultate în urma distrugerii mărfurilor sunt suportate de către detinătorul mărfurilor.

Art. 80. – În cazul în care se constată că mărfurile au fost aduse pe teritoriul vamal al României cu nerespectarea normelor legale sau că au fost sustrase de sub supravegherea vamală, autoritatea vamală ia măsurile prevăzute de lege pentru reglementarea situatiei, inclusiv pentru valorificarea acestora potrivit legii.

 

TITLUL IV

Destinatia vamală

 

CAPITOLUL I

Introducere

 

Art. 81. – (1) În măsura în care nu există dispozitii contrare, mărfurilor li se poate acorda în orice moment, în conditiile prevăzute de lege, orice destinatie vamală, indiferent de natura sau cantitatea lor, de tara de origine sau provenientă, de transport ori de destinatie.

(2) Prevederile alin. (1) nu exclud aplicarea interdictiilor sau restrictiilor justificate din ratiuni de morală, ordine si securitate publică, de protejare a sănătătii si a vietii persoanelor, animalelor sau plantelor, de protejare a patrimoniului national cu valoare artistică, istorică sau arheologică ori de protejare a proprietătii industriale si comerciale.

 

CAPITOLUL II

Plasarea mărfurilor sub un regim vamal

 

Art. 82. – (1) Mărfurile destinate plasării sub un regim vamal trebuie să facă obiectul unei declaratii pentru acel regim vamal.

(2) Mărfurile românesti declarate pentru regimul de export, perfectionare pasivă, tranzit sau antrepozitare vamală sunt supuse supravegherii vamale din momentul acceptării declaratiei vamale până la momentul în care acestea părăsesc teritoriul vamal al României ori sunt distruse sau declaratia vamală este invalidată.

Art. 83. – (1) În functie de felul mărfurilor si de regimul vamal care poate fi utilizat, Autoritatea Natională a Vămilor poate stabili, prin decizie, ca numai unele birouri vamale să fie competente să procedeze la efectuarea controlului vamal si la aplicarea reglementărilor vamale.

(2) Decizia Autoritătii Nationale a Vămilor se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 84. – Declaratia vamală se face:

a) fie în scris;

b) fie utilizându-se un procedeu informatic aprobat de autoritatea vamală;

c) fie printr-o declaratie verbală sau orice altă actiune prin care detinătorul mărfurilor îsi manifestă vointa de a le plasa sub un regim vamal, în cazurile si conditiile prevăzute în regulamentul vamal.

 

CAPITOLUL III

Declaratia în scris. Procedura normală

 

Art. 85. – (1) Declaratia în scris se face pe un formular corespunzător modelului oficial prevăzut în acest scop, aprobat de autoritatea vamală. Aceasta se semnează de titularul operatiunii sau de reprezentantul său si contine datele necesare aplicării dispozitiilor care reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile.

(2) Declaratia este însotită de toate documentele prevăzute pentru aplicarea dispozitiilor care reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile.

Art. 86. – Declaratia care respectă conditiile prevăzute la art. 85 este acceptată imediat de către autoritatea vamală, cu conditia ca mărfurile la care se referă să fie prezentate biroului vamal. Această declaratie se înregistrează în registrul de evidentă a biroului vamal.

Art. 87. – (1) Declaratia vamală, cu respectarea conditiilor prevăzute la art. 31 si 32, poate fi făcută de orice persoană care este în măsură să prezinte mărfurile în cauză sau să facă posibilă prezentarea acestora autoritătii vamale competente, împreună cu toate documentele prevăzute pentru aplicarea dispozitiilor privind regimul vamal pentru care se declară mărfurile. Când acceptarea unei declaratii vamale impune obligatii speciale unei anumite persoane, declaratia se face de acea persoană sau în numele acesteia.

(2) Declarantul trebuie să fie o persoană stabilită în România. Conditia privind stabilirea în România nu se aplică persoanelor care:

a) întocmesc o declaratie de tranzit sau de admitere temporară;

b) declară mărfuri ocazional, cu conditia ca autoritatea vamală să considere acest lucru justificat.

Art. 88. – (1) Declarantul are dreptul, la cerere, să rectifice una sau mai multe date cuprinse în declaratia depusă si acceptată de autoritatea vamală. Rectificarea nu poate face referire la alte mărfuri decât cele care au făcut obiectul declaratiei initiale.

(2) Rectificarea nu poate fi permisă când cererea a fost prezentată după ce autoritatea vamală fie:

a) a informat declarantul că intentionează să efectueze controlul fizic al mărfurilor, fie

b) a constatat inexactitatea datelor în cauză, fie

c) a acordat liberul de vamă.

Art. 89. – (1) La cererea declarantului, autoritatea vamală invalidează o declaratie deja acceptată când declarantul furnizează dovezi că marfa a fost declarată eronat pentru regimul vamal corespunzător acestei declaratii sau când, ca urmare a unor împrejurări speciale, plasarea mărfurilor sub regimul vamal pentru care acestea au fost declarate nu mai este justificată.

(2) Când cererea de invalidare a declaratiei este prezentată după ce autoritatea vamală a informat declarantul asupra intentiei de a efectua controlul fizic al mărfurilor, aceasta poate fi luată în considerare numai după ce controlul fizic a fost finalizat.

(3) Cazurile în care o declaratie poate fi invalidată după acordarea liberului de vamă se stabilesc prin regulamentul vamal.

(4) Invalidarea declaratiei nu înlătură răspunderea contraventională sau penală a declarantului.

Art. 90. – (1) După acceptarea declaratiei vamale, autoritatea vamală poate proceda la controlul documentar al acesteia si al documentelor însotitoare si poate cere declarantului să prezinte si alte documente necesare verificării exactitătii elementelor înscrise în declaratie.

(2) Dacă nu se prevede în mod expres altfel, data declaratiei vamale acceptate este data înregistrării ei si determină stabilirea si aplicarea tuturor dispozitiilor privind regimul vamal.

(3) Autoritatea vamală poate proceda la controlul fizic al mărfurilor, total sau partial, precum si, dacă este cazul, la prelevarea de probe pentru analize sau pentru verificări amănuntite.

Art. 91. – (1) Transportul mărfurilor la locul controlului fizic sau, după caz, unde urmează să fie prelevate probe, precum si toate manipulările necesare acestor operatiuni sunt efectuate de către declarant sau sub responsabilitatea acestuia. Costurile aferente acestor operatiuni cad în sarcina declarantului.

(2) Declarantul are dreptul să asiste la controlul fizic al mărfurilor, precum si, după caz, la prelevarea probelor.

Când autoritatea vamală consideră necesar, declarantul sau reprezentantul acestuia este obligat să prezinte mărfurile pentru control, să le manipuleze si dezambaleze, să le reambaleze, precum si să asigure conditii pentru prelevarea probelor.

(3) Prelevarea de probe se efectuează în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare, fără ca autoritatea vamală să fie pasibilă de plată sau orice compensatii pentru cantitătile prelevate. Autoritatea vamală suportă costurile analizei când aceasta se efectuează în laboratoarele proprii.

Art. 92. – (1) Dacă controlul fizic se execută partial, rezultatul acestuia este luat în considerare pentru întreaga partidă de marfă înscrisă în declaratia vamală. Declarantul vamal are dreptul să ceară efectuarea unui control suplimentar al mărfurilor când consideră că rezultatul controlului partial nu este concludent.

(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), când un formular de declaratie cuprinde două sau mai multe articole, datele de referintă pentru fiecare articol sunt considerate ca fiind o declaratie separată.

Art. 93. – (1) Rezultatele verificării declaratiei constituie baza aplicării dispozitiilor care reglementează regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile.

(2) Când declaratia nu este verificată si nu se efectuează controlul fizic, dispozitiile mentionate la alin. (1) se aplică pe baza datelor de referintă cuprinse în declaratie.

Art. 94. – (1) Autoritatea vamală poate lua măsuri de marcare sau sigilare a mărfurilor, precum si a compartimentelor din mijloacele de transport în care se află mărfurile, când este necesară identificarea mărfurilor pentru a se asigura respectarea conditiilor care reglementează regimul vamal.

(2) Marcajele sau sigiliile nu pot fi înlăturate decât de autoritatea vamală ori cu permisiunea acesteia, cu exceptia cazului fortuit sau de fortă majoră, când operatiunea este necesară pentru a salva integritatea mărfurilor ori a mijloacelor de transport. În această situatie, autoritatea vamală este înstiintată imediat, justificându-se prin orice mijloc de probă măsura luată.

Art. 95. – (1) Când sunt îndeplinite conditiile de plasare a mărfurilor sub regimul respectiv si mărfurile nu sunt supuse unor măsuri de prohibitie sau restrictie, fără a aduce atingere alin. (2) si (3) si fără a se naste o datorie vamală, autoritatea vamală acordă liberul de vamă pentru mărfuri imediat ce datele de referintă din declaratie au fost verificate sau acceptate fără verificare. Aceeasi dispozitie se aplică si când verificările nu pot fi finalizate într-un interval de timp rezonabil si prezenta mărfurilor în vederea acestor verificări nu mai este necesară.

(2) În cazul în care acceptarea unei declaratii vamale conduce la nasterea unei datorii vamale pentru mărfurile cuprinse în acea declaratie, liberul de vamă se acordă numai dacă cuantumul datoriei vamale a fost plătit sau garantat. Această dispozitie nu se aplică pentru regimul de admitere temporară cu exonerare partială de drepturi de import în conditiile prevăzute la alin. (3).

(3) Dacă, potrivit dispozitiilor care reglementează regimul vamal pentru care sunt declarate mărfurile, autoritatea vamală solicită constituirea unei garantii, liberul de vamă pentru mărfurile plasate sub regimul vamal respectiv nu poate fi acordat decât după constituirea acestei garantii.

(4) Liberul de vamă se acordă în acelasi timp pentru toate mărfurile care fac obiectul aceleiasi declaratii. În sensul prezentului alineat, când un formular de declaratie cuprinde două sau mai multe articole, datele de referintă aferente fiecărui articol sunt considerate ca fiind o declaratie separată.

Art. 96. – (1) Autoritatea vamală poate lua orice măsuri necesare, inclusiv confiscarea si valorificarea mărfurilor, în cazul în care acestea, după acordarea liberului de vamă, nu au fost preluate în cadrul termenului legal sau când nu s-a acordat liberul de vamă pentru că fie:

a) nu a fost posibilă, din vina declarantului, începerea sau continuarea verificării mărfurilor în perioada stabilită de autoritatea vamală, fie

b) documentele care trebuiau depuse înainte ca mărfurile să poată fi plasate sub regim vamal nu au fost prezentate, fie

c) plata sau garantia drepturilor de import ori export, după caz, nu a fost efectuată sau constituită în cadrul termenului legal, fie

d) sunt supuse unor prohibitii sau restrictii cu privire la mărfurile respective.

(2) Cazurile, termenele si conditiile pentru aplicarea alin. (1) sunt prevăzute în regulamentul vamal.

 

CAPITOLUL IV

Declaratia în scris. Procedura simplificată

 

Art. 97. – (1) Autoritatea vamală poate autoriza utilizarea unei proceduri simplificate pentru prezentarea si declararea mărfurilor, în cazurile si în conditiile stabilite prin regulamentul vamal.

(2) Procedura simplificată permite:

a) ca declaratia să nu cuprindă toate datele de referintă prevăzute la art. 85 alin. (1) sau ca unele dintre documentele mentionate la art. 85 alin. (2) să nu fie anexate la declaratie;

b) depunerea în locul declaratiei prevăzute la art. 85 a unui document comercial sau administrativ însotit de o cerere de plasare a mărfurilor sub regimul vamal în cauză;

c) ca declararea mărfurilor pentru plasarea sub regimul vamal în cauză să se efectueze prin înscrierea acestora în evidente; în acest caz, autoritatea vamală poate permite declarantului să nu prezinte mărfurile la biroul vamal.

(3) Declaratia simplificată, documentul comercial sau administrativ ori înscrierea în evidente trebuie să contină cel putin datele necesare identificării mărfurilor. Înscrierea în evidente trebuie să cuprindă si data la care aceasta se realizează.

(4) Cu exceptia cazurilor stabilite în regulamentul vamal, declarantul trebuie să depună o declaratie suplimentară care poate fi de natură globală, periodică sau recapitulativă.

(5) Declaratiile suplimentare, împreună cu cele simplificate mentionate la alin. (2) lit. a)–c), sunt considerate a constitui un act unic, indivizibil, care produce efecte de la data acceptării declaratiilor simplificate; înscrierea în evidente are aceeasi valoare juridică cu acceptarea declaratiei mentionate la art. 85.

(6) Procedurile simplificate speciale pentru regimul de tranzit vamal sunt prevăzute în regulamentul vamal.

 

CAPITOLUL V

Alte declaratii

 

Art. 98. – Când declaratia vamală este întocmită în modalitătile prevăzute la art. 84 lit. b) si c), prevederile art. 85–97 se aplică în mod corespunzător.

Art. 99. – În cazul în care declaratia vamală este întocmită conform art. 84 lit. b), autoritatea vamală poate permite ca documentele care trebuie să o însotească să nu fie depuse împreună cu declaratia. În această situatie documentele se păstrează la dispozitia autoritătii vamale.

 

CAPITOLUL VI

Controlul ulterior al declaratiilor

 

Art. 100. – (1) Autoritatea vamală are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaratia vamală.

(2) În cadrul termenului prevăzut la alin. (1), autoritatea vamală verifică orice documente, registre si evidente referitoare la mărfurile vămuite sau la operatiunile comerciale ulterioare în legătură cu aceste mărfuri.

Controlul se poate face la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate direct sau indirect din punct de vedere profesional în operatiunile mentionate sau al oricărei alte persoane care se află în posesia acestor acte ori detine informatii în legătură cu acestea. De asemenea, poate fi făcut si controlul fizic al mărfurilor, dacă acestea mai există.

(3) Când după reverificarea declaratiei sau după controlul ulterior rezultă că dispozitiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informatii inexacte sau incomplete, autoritatea vamală ia măsuri pentru regularizarea situatiei, tinând seama de noile elemente de care dispune.

(4) Autoritatea vamală stabileste modelul documentului necesar pentru regularizarea situatiei, precum si instructiunile de completare a acestuia.

(5) În cazul în care se constată că a luat nastere o datorie vamală sau că au fost sume plătite în plus, autoritatea vamală ia măsuri pentru încasarea diferentelor în minus sau rambursarea sumelor plătite în plus, cu respectarea dispozitiilor legale.

(6) În cadrul controlului ulterior al declaratiilor, autoritatea vamală stabileste potrivit alin. (3) si diferentele în plus sau în minus privind alte taxe si impozite datorate statului în cadrul operatiunilor vamale, luând măsuri pentru încasarea diferentelor în minus constatate. Diferentele în plus privind aceste taxe si impozite se restituie potrivit normelor legale care le reglementează.

(7) Când încălcarea reglementărilor vamale constituie, după caz, contraventie sau infractiune, autoritatea vamală este obligată să aplice sanctiunile contraventionale sau să sesizeze organele de urmărire penală.

(8) Declaratia vamală acceptată si înregistrată, precum si documentul prevăzut la alin. (4) constituie titlu de creantă.

 

TITLUL V

Regimuri vamale

 

CAPITOLUL I

Punerea în liberă circulatie

 

Art. 101. – (1) Punerea în liberă circulatie conferă mărfurilor străine statutul vamal de mărfuri românesti.

(2) Punerea în liberă circulatie atrage aplicarea măsurilor de politică comercială si îndeplinirea formalitătilor vamale prevăzute pentru importul mărfurilor, precum si încasarea oricăror drepturi legal datorate.

Art. 102. – (1) Prin exceptie de la art. 90 alin. (2), în situatia în care ulterior înregistrării declaratiei vamale, până la acordarea liberului de vamă, intervin taxe vamale de import reduse, titularul operatiunii comerciale sau reprezentantul acestuia poate solicita autoritătii vamale aplicarea taxei vamale mai favorabile.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care nu a fost posibilă acordarea liberului de vamă din motive imputabile declarantului.

Art. 103. – Când un transport este format din mărfuri cu încadrări tarifare diferite, iar operatiunile de clasificare tarifară si de completare a declaratiei vamale ar presupune un efort suplimentar si cheltuieli disproportionate fată de drepturile de import care se percep, autoritatea vamală poate aproba, la cererea declarantului, ca drepturile de import să fie achitate pentru întregul transport, pe baza clasificării tarifare a mărfurilor pentru care se percepe cea mai mare taxă vamală de import.

Art. 104. – (1) Mărfurile puse în liberă circulatie, care au beneficiat de drepturi de import reduse sau zero în functie de destinatia lor finală, rămân sub supraveghere vamală până când conditiile pentru acordarea tratamentului favorabil încetează a mai fi aplicabile, precum si în cazurile în care mărfurile sunt exportate sau distruse.

Supravegherea vamală se încheie si când mărfurile sunt utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute pentru aplicarea tratamentului favorabil, cu conditia achitării taxelor datorate la punerea în liberă circulatie.

(2) Drepturile si obligatiile titularului unui tratament tarifar favorabil pot fi, în conditiile prevăzute de autoritatea vamală, transferate succesiv unor alte persoane care îndeplinesc conditiile prevăzute pentru a beneficia de regimul în cauză.

(3) Dispozitiile art. 110 si 112 se aplică în mod corespunzător mărfurilor prevăzute la alin. (1).

Art. 105. – Titularii punerii în liberă circulatie a mărfurilor destinate unei anumite utilizări, în cazul în care, ulterior acordării liberului de vamă, schimbă utilizarea mărfii, sunt obligati să înstiinteze în prealabil autoritatea vamală, care va aplica regimul tarifar vamal corespunzător noii utilizări.

Art. 106. – (1) Mărfurile puse în liberă circulatie îsi pierd statutul vamal de mărfuri românesti când declaratia de punere în liberă circulatie este invalidată după acordarea liberului de vamă.

(2) Mărfurile puse în liberă circulatie îsi pierd statutul vamal de mărfuri românesti si când drepturile de import sunt rambursate sau remise:

a) în cadrul regimului de perfectionare activă sub forma sistemului cu rambursare;

b) în cazul mărfurilor defecte sau al celor care nu respectă prevederile contractuale;

c) în situatiile prevăzute la art. 262, când rambursarea sau remiterea este supusă conditiei ca mărfurile să fie exportate sau reexportate ori să li se atribuie o destinatie vamală aprobată în conditiile prevăzute de regulamentul vamal.

 

CAPITOLUL II

Regimuri suspensive si regimuri vamale economice

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii comune

 

Art. 107. – (1) Sintagma regim suspensiv se utilizează, în cazul mărfurilor străine, pentru următoarele regimuri:

a) tranzit;

b) antrepozitare vamală;

c) perfectionare activă sub forma unui sistem cu suspendare;

d) transformare sub control vamal;

e) admitere temporară.

(2) Sintagma regim vamal economic se utilizează pentru următoarele regimuri:

a) antrepozitare vamală;

b) perfectionare activă;

c) transformare sub control vamal;

d) admitere temporară;

e) perfectionare pasivă.

(3) Prin mărfuri de import se întelege mărfurile plasate sub un regim suspensiv, precum si mărfurile care, în cadrul regimului de perfectionare activă în sistem cu rambursare, au făcut obiectul formalitătilor de punere în

liberă circulatie si al formalitătilor prevăzute la art. 145.

(4) Prin mărfuri în aceeasi stare se întelege mărfurile de import care, în regimul de perfectionare activă sau de transformare sub control vamal, nu au suferit nici o operatiune de perfectionare sau de transformare.

Art. 108. – (1) Utilizarea unui regim vamal economic este conditionată de eliberarea unei autorizatii de către autoritatea vamală.

(2) Autorizatia se acordă persoanelor care asigură toate conditiile necesare pentru efectuarea corectă a operatiunilor si când autoritatea vamală poate asigura supravegherea si controlul regimului fără a mai trebui să introducă măsuri administrative disproportionate fată de necesitătile economice respective.

(3) Conditiile în care este utilizat regimul respectiv sunt stabilite în autorizatie.

(4) Titularul autorizatiei este obligat să informeze autoritatea vamală asupra tuturor elementelor survenite după acordarea autorizatiei care pot influenta mentinerea acesteia sau conditiile de utilizare a acesteia.

Art. 109. – Orice produse sau mărfuri obtinute din mărfuri plasate sub un regim suspensiv se consideră ca fiind plasate sub incidenta aceluiasi regim, cu respectarea prevederilor exprese ale art. 4 pct. 11 lit. a) teza a doua.

Art. 110. – (1) Autoritatea vamală poate conditiona plasarea mărfurilor sub un regim suspensiv de constituirea unei garantii care să asigure plata datoriei vamale care s-ar naste pentru aceste mărfuri.

(2) Prin regulamentul vamal pot fi prevăzute dispozitii speciale privind constituirea unei garantii în cadrul unui anumit regim suspensiv.

Art. 111. – (1) Regimul suspensiv economic se încheie când mărfurile plasate în acest regim sau, în anumite cazuri, produsele compensatoare ori transformate obtinute sub acest regim primesc o nouă destinatie vamală admisă.

(2) Autoritatea vamală ia toate măsurile necesare pentru a reglementa situatia mărfurilor pentru care regimul vamal nu s-a încheiat în conditiile prevăzute.

Art. 112. – Drepturile si obligatiile titularului unui regim vamal economic pot fi, în conditiile prevăzute de autoritatea vamală, transferate succesiv unor alte persoane care îndeplinesc conditiile prevăzute pentru a beneficia de regimul în cauză.

 

SECTIUNEA a 2-a

Tranzitul

 

Art. 113. – (1) Regimul de tranzit permite transportul de la un birou vamal la alt birou vamal al:

a) mărfurilor străine, fără ca acestea să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială;

b) mărfurilor românesti, în cazurile si în conditiile prevăzute în reglementări specifice pentru a se evita ca produsele care beneficiază de măsuri speciale de export să eludeze sau să beneficieze nejustificat de aceste măsuri.

(2) Transportul mentionat la alin. (1) se efectuează în următoarele modalităti:

a) conform regimului de tranzit;

b) în baza unui carnet TIR – Conventia TIR – Conventia vamală relativă la transportul international al mărfurilor sub acoperirea carnetelor TIR, întocmită la Geneva la 14 noiembrie 1975, la care România a aderat potrivit Decretului nr. 420/1979;

c) în baza unui carnet ATA, utilizat ca document de tranzit – Conventia privind admiterea temporară, adoptată la Istanbul la 26 iunie 1990, ratificată de România prin Legea nr. 395/2002;

d) în baza altor norme prevăzute prin acorduri sau conventii internationale la care România este parte;

e) prin postă, inclusiv colet postal.

(3) Regimul de tranzit nu înlătură aplicarea dispozitiilor specifice aplicabile transportului mărfurilor plasate într-un regim vamal economic.

Art. 114. – (1) Regimul de tranzit se încheie si obligatiile titularului se consideră îndeplinite când mărfurile plasate sub acest regim si documentele solicitate au fost prezentate biroului vamal de destinatie, în concordantă cu dispozitiile regimului.

(2) Autoritatea vamală descarcă regimul de tranzit când este în măsură să stabilească, pe baza comparării datelor disponibile la biroul vamal de plecare cu cele disponibile la biroul vamal de destinatie, că regimul s-a încheiat în mod corect.

Art. 115. – (1) Principalul obligat este titularul regimului de tranzit si răspunde pentru:

a) prezentarea mărfurilor intacte la biroul de destinatie în termenul prevăzut si cu respectarea întocmai a măsurilor de marcare si sigilare adoptate de autoritatea vamală;

b) respectarea dispozitiilor referitoare la regimul de tranzit.

(2) Transportatorul sau destinatarul mărfurilor care acceptă mărfurile stiind că acestea circulă în regim de tranzit răspunde solidar pentru respectarea obligatiilor prevăzute la alin. (1) lit. a).

Art. 116. – (1) Principalul obligat furnizează garantia pentru asigurarea plătii datoriei vamale pentru mărfurile tranzitate.

(2) Garantia poate fi:

a) garantie izolată, care acoperă o singură operatiune de tranzit;

b) garantie globală, care acoperă mai multe operatiuni de tranzit, când principalul obligat a fost autorizat de autoritatea vamală să folosească această garantie.

(3) Autorizatia mentionată la alin. (2) lit. b) se acordă numai persoanelor care:

a) sunt stabilite în România;

b) sunt utilizatoare frecvente ale regimului de tranzit sau care au bonitatea de a-si achita obligatiile legate de acest regim;

c) nu au comis abateri grave sau repetate de la reglementările vamale ori fiscale.

(4) Autoritatea vamală poate autoriza, în cazuri justificate, utilizarea unei garantii globale de o valoare redusă sau o dispensă de la garantare. Criteriile suplimentare pentru această aprobare includ:

a) folosirea corectă a procedurii de tranzit într-o perioadă dată;

b) cooperarea cu autoritatea vamală;

c) în cazul dispensei de la garantare, o situatie financiară bună care să le permită îndeplinirea angajamentelor persoanelor în cauză.

(5) Normele pentru acordarea autorizatiilor conform prevederilor alin. (4) se stabilesc prin regulamentul vamal.

(6) Dispensa de la garantare prevăzută la alin. (4) nu se acordă pentru operatiunile de tranzit al mărfurilor care implică un risc ridicat de fraudă. Criteriile de stabilire a riscurilor de fraudă sunt prevăzute în regulamentul vamal.

(7) Utilizarea garantiei globale de o valoare redusă poate fi temporar interzisă de autoritatea vamală, ca măsură exceptională în împrejurări speciale.

(8) Garantia globală poate fi temporar interzisă de către autoritatea vamală pentru mărfurile care, prin utilizarea garantiei globale, au fost identificate ca făcând obiectul unei fraude.

Art. 117. – (1) Cu exceptia situatiilor stabilite, când este cazul, prin regulamentul vamal, nu se constituie o garantie pentru:

a) transportul aerian;

b) transportul pe căi navigabile interioare deschise traficului international;

c) transportul prin conducte;

d) transportul efectuat de companiile de cale ferată din România.

(2) Cazurile în care se poate acorda exceptarea de la garantie pentru transportul naval, altul decât cel mentionat la alin. (1) lit. b), se stabilesc prin regulamentul vamal.

Art. 118. – (1) Normele pentru punerea în aplicare a regimului de tranzit se stabilesc prin regulamentul vamal.

(2) Autoritatea vamală poate stabili proceduri simplificate care se aplică anumitor tipuri de transport de mărfuri sau pentru mărfuri care nu părăsesc teritoriul vamal al României.

 

SECTIUNEA a 3-a

Antrepozitarea vamală

 

Art. 119. – (1) Regimul de antrepozitare vamală permite depozitarea într-un antrepozit vamal a:

a) mărfurilor străine, fără ca ele să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială;

b) mărfurilor românesti care, în temeiul prevederilor legale ce reglementează domenii specifice, beneficiază, pe baza plasării lor într-un antrepozit vamal, de măsurile legate de exportul mărfurilor.

(2) Antrepozitul vamal reprezintă orice loc aprobat de autoritatea vamală si aflat sub supravegherea acesteia, unde mărfurile pot fi depozitate în conditiile prevăzute.

(3) Cazurile în care mărfurile prevăzute la alin. (1) pot fi plasate sub regim de antrepozitare vamală fără a fi depozitate într-un antrepozit vamal sunt stabilite în conformitate cu regulamentul vamal.

Art. 120. – (1) Un antrepozit vamal poate fi public sau privat.

(2) Antrepozitul public reprezintă antrepozitul vamal disponibil oricărei persoane pentru depozitarea mărfurilor.

(3) Antrepozitul privat reprezintă antrepozitul vamal rezervat depozitării mărfurilor de către detinătorul antrepozitului.

(4) Detinătorul antrepozitului este persoana autorizată să gestioneze antrepozitul vamal.

(5) Antrepozitarul este persoana obligată prin declaratia de plasare a mărfurilor sub regimul de antrepozitare vamală sau persoana căreia i se transferă drepturile si obligatiile unei astfel de persoane.

Art. 121. – (1) Gestionarea unui antrepozit vamal este conditionată de eliberarea unei autorizatii de către autoritatea vamală. Această autorizatie nu este necesară în cazul în care gestionarea antrepozitului este efectuată de autoritatea vamală.

(2) Persoana care doreste să gestioneze un antrepozit vamal întocmeste o cerere scrisă care să contină informatiile necesare pentru acordarea autorizatiei si să dovedească faptul că există o ratiune economică pentru depozitare. Autorizatia prevede conditiile în care antrepozitul vamal poate fi gestionat.

(3) Autorizatia se acordă numai persoanelor stabilite în România.

Art. 122. – Detinătorul antrepozitului vamal are, fată de autoritatea vamală, următoarele răspunderi:

a) să asigure supravegherea mărfurilor, astfel încât să nu fie posibilă sustragerea acestora de sub controlul vamal;

b) să îndeplinească obligatiile ce decurg din depozitarea mărfurilor aflate în regim de antrepozitare vamală;

c) să respecte conditiile stabilite în autorizatie.

Art. 123. – Prin exceptie de la prevederile art. 122, când autorizatia priveste un antrepozit public, aceasta poate prevedea ca răspunderile mentionate la art. 122 lit. a) si/sau lit. b) să revină exclusiv antrepozitarului.

Antrepozitarul este permanent răspunzător de îndeplinirea obligatiilor ce decurg din plasarea mărfurilor sub regimul de antrepozitare vamală.

Art. 124. – Drepturile si obligatiile unui detinător de antrepozit pot fi transferate unei alte persoane, cu acordul autoritătii vamale.

Art. 125. – Fără a se înlătura aplicarea dispozitiilor art. 110, autoritatea vamală poate cere detinătorului de antrepozit să ofere o garantie în legătură cu răspunderile specificate la art. 122.

Art. 126. – (1) Autoritatea vamală îl desemnează pe detinătorul de antrepozit sau, după caz, pe antrepozitar să tină o evidentă operativă, în forma aprobată de autoritatea vamală, a tuturor mărfurilor plasate sub regimul de antrepozitare vamală. Desemnarea unei persoane pentru tinerea evidentei operative a mărfurilor nu este necesară în cazul în care un antrepozit public este gestionat de autoritatea vamală.

(2) Înscrierea în evidenta operativă se face imediat ce mărfurile au fost introduse în antrepozit.

(3) Dacă sunt respectate prevederile art. 108 alin. (2), autoritatea vamală poate renunta la solicitarea tinerii de evidente operative ale mărfurilor când răspunderile mentionate la art. 122 lit. a) si/sau lit. b) îi revin în exclusivitate antrepozitarului, iar mărfurile sunt plasate sub regim pe baza unei declaratii vamale scrise sau a unui document administrativ, în conformitate cu art. 97 alin. (2) lit. b).

Art. 127. – (1) Când există o necesitate economică, iar supravegherea vamală nu este influentată nefavorabil de aceasta, autoritatea vamală poate aproba ca:

a) mărfurile românesti, altele decât cele prevăzute la art. 119 alin. (1) lit. b), să fie depozitate în incinta unui antrepozit vamal. Aceste mărfuri nu fac obiectul regimului de antrepozitare vamală;

b) mărfurile străine să fie supuse în incinta unui antrepozit vamal unor operatiuni specifice regimului de perfectionare activă;

c) mărfurile străine să fie supuse în incinta unui antrepozit vamal unor operatiuni specifice regimului de transformare sub control vamal.

(2) Mărfurile prevăzute la alin. (1) lit. b) si c) fac obiectul regimurilor vamale corespunzătoare si nu al regimului de antrepozitare vamală.

(3) Formalitătile la care se poate renunta într-un antrepozit vamal pentru mărfurile prevăzute la alin. (1) lit. b) si c) se stabilesc în regulamentul vamal.

(4) Autoritatea vamală poate cere ca mărfurile mentionate la alin. (1) să fie înscrise în evidenta operativă prevăzută la art. 126.

Art. 128. – (1) Mărfurile pot rămâne în regim de antrepozitare vamală pe timp nelimitat. În cazuri exceptionale, autoritatea vamală poate stabili un termen până la care antrepozitarul trebuie să atribuie mărfurilor o nouă destinatie vamală.

(2) Pentru anumite mărfuri mentionate la art. 119 alin. (1) lit. b), cuprinse în politica agricolă, se pot stabili termene prin regulamentul vamal.

Art. 129. – (1) Mărfurile de import pot face obiectul manipulărilor uzuale pentru a asigura conservarea, ameliorarea aspectului sau vandabilitatea acestora ori pentru a le pregăti pentru distributie sau revânzare. Pentru anumite categorii de mărfuri, autoritatea vamală poate alcătui o listă a cazurilor în care aceste manipulări sunt interzise pentru mărfurile care fac obiectul politicii agricole.

(2) Mărfurile românesti mentionate în art. 119 alin. (1) lit. b), care sunt plasate sub regimul de antrepozitare vamală si care sunt cuprinse în politica agricolă, pot fi supuse doar manipulărilor prevăzute în mod expres pentru asemenea mărfuri.

(3) Manipulările prevăzute la alin. (1) si (2) se autorizează în prealabil de autoritatea vamală, care fixează conditiile în care acestea pot avea loc.

(4) Formele de manipulare prevăzute la alin. (1) si (2) se stabilesc prin regulamentul vamal.

Art. 130. – (1) În cazuri justificate, mărfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamală pot fi scoase temporar din antrepozit pe baza aprobării prealabile a autoritătii vamale, care stabileste conditiile în care poate avea loc.

(2) Când sunt în afara antrepozitului vamal, mărfurile pot fi supuse manipulărilor prevăzute la art. 129.

Art. 131. – Autoritatea vamală poate permite ca mărfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamală să fie transferate de la un antrepozit vamal la altul.

Art. 132. – (1) Când se naste o datorie vamală referitoare la mărfuri de import, iar valoarea în vamă se bazează pe un pret efectiv plătit sau de plătit care include cheltuielile de antrepozitare si de conservare a mărfurilor în antrepozit, aceste cheltuieli nu se includ în valoarea în vamă, cu conditia ca acestea să fie evidentiate distinct fată de pretul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri.

(2) Când mărfurile prevăzute la alin. (1) au fost supuse manipulărilor prevăzute la art. 129, natura mărfurilor, valoarea în vamă si cantitatea care se au în vedere la stabilirea cuantumului drepturilor de import sunt, la cererea declarantului, acelea care ar trebui luate în considerare la data nasterii datoriei vamale dacă nu ar fi suferit aceste manipulări. Prin regulamentul vamal se pot stabili derogări de la această dispozitie.

(3) În cazul în care mărfurile de import sunt puse în liberă circulatie în conformitate cu art. 97 alin. (2) lit. c), natura mărfurilor, valoarea în vamă si cantitatea ce trebuie luate în considerare la data nasterii datoriei vamale, pentru stabilirea cuantumului drepturilor de import, sunt cele aplicabile mărfurilor la momentul în care au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamală. Dispozitiile cuprinse în prezentul alineat se aplică numai cu conditia ca aceste elemente să fi fost acceptate de autoritatea vamală la momentul în care mărfurile au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamală si dacă declarantul nu solicită ca aceste elemente să fie determinate la momentul nasterii datoriei vamale, fără să contravină controlului ulterior prevăzut la art. 100.

Art. 133. – Mărfurile românesti prevăzute la art. 119 alin. (1) lit. b), care sunt cuprinse în politica agricolă si sunt plasate într-un antrepozit vamal, trebuie să fie exportate sau să primească o altă destinatie, stabilită prin reglementările mentionate la acel articol.

 

SECTIUNEA a 4-a

Perfectionarea activă

 

Art. 134. – (1) Regimul de perfectionare activă permite ca următoarele mărfuri să fie utilizate pe teritoriul vamal al României într-una sau mai multe operatiuni de perfectionare:

a) mărfurile străine destinate reexportului în afara teritoriului vamal al României sub forma produselor compensatoare, fără ca aceste mărfuri să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială;

b) mărfurile puse în liberă circulatie, cu rambursarea sau remiterea drepturilor de import aferente unor asemenea mărfuri, dacă sunt exportate în afara teritoriului vamal al României sub formă de produse compensatoare.

(2) Prin sistem cu suspendare se întelege regimul de perfectionare activă prevăzut la alin. (1) lit. a).

(3) Prin sistem cu rambursare se întelege regimul de perfectionare activă prevăzut la alin. (1) lit. b).

(4) Prin operatiuni de perfectionare se întelege:

a) prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea si adaptarea lor la alte mărfuri;

b) transformarea mărfurilor;

c) repararea mărfurilor, inclusiv restaurarea lor;

d) utilizarea anumitor mărfuri, definite în conformitate cu regulamentul vamal, care, desi nu se regăsesc în produsele compensatoare, permit sau facilitează obtinerea acestor produse, chiar dacă dispar total sau partial în cursul folosirii lor.

(5) Prin produse compensatoare se întelege toate produsele care rezultă din operatiuni de perfectionare.

(6) Prin mărfuri echivalente se întelege mărfurile românesti care sunt utilizate în locul mărfurilor de import pentru fabricarea produselor compensatoare.

(7) Prin rata de randament se întelege cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obtinute din perfectionarea unor cantităti determinate de mărfuri de import.

Art. 135. – (1) Mărfurile echivalente trebuie să fie de aceeasi calitate si să aibă aceleasi caracteristici ca mărfurile de import. În anumite cazuri, stabilite în regulamentul vamal, mărfurile echivalente pot fi într-un stadiu de fabricatie mai avansat decât mărfurile de import.

(2) Autoritatea vamală permite ca:

a) produsele compensatoare să fie obtinute din mărfuri echivalente;

b) produsele compensatoare obtinute din mărfuri echivalente să fie exportate din România înainte de a importa mărfurile de import.

(3) Când se aplică dispozitiile alin. (2), mărfurile de import sunt considerate, în scopuri vamale, ca mărfuri echivalente, iar mărfurile echivalente ca mărfuri de import.

(4) Când se aplică alin. (2) lit. b) si produsele compensatoare ar fi susceptibile de plata drepturilor de export dacă nu ar fi exportate sau reexportate în cadrul unei operatiuni de perfectionare activă, titularul autorizatiei trebuie să constituie o garantie pentru a asigura plata acestor drepturi în eventualitatea în care importul mărfurilor nu se efectuează în termenul prevăzut.

(5) Prin regulamentul vamal se pot adopta măsuri destinate să interzică, să limiteze sau să faciliteze operatiunile efectuate în temeiul alin. (2).

Art. 136. – Autorizatia de perfectionare activă este emisă la cererea persoanei care efectuează operatiunile de perfectionare sau care se ocupă de efectuarea lor.

Art. 137. – Autorizatia de perfectionare activă se acordă numai:

a) persoanelor stabilite în România. Autorizatia se poate acorda si persoanelor stabilite în afara României pentru importurile de natură necomercială;

b) când, fără să aducă atingere utilizării mărfurilor mentionate la art. 134 alin. (4) lit. d), mărfurile de import pot fi identificate în produsele compensatoare sau, în cazul mentionat la art. 135, când se poate verifica îndeplinirea conditiilor prevăzute pentru mărfurile echivalente;

c) când regimul de perfectionare activă poate contribui la crearea unor conditii favorabile pentru exportul sau reexportul produselor compensatoare, cu conditia ca interesele esentiale ale producătorilor români să nu fie afectate în mod nefavorabil. Cazurile în care conditiile economice se consideră îndeplinite se stabilesc prin regulamentul vamal.

Art. 138. – (1) Autoritatea vamală stabileste termenul în care produsele compensatoare trebuie să fie exportate sau reexportate ori să li se atribuie o altă destinatie vamală. Acest termen trebuie să tină seama de durata necesară pentru efectuarea operatiunilor de perfectionare si de livrare a produselor compensatoare.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) se calculează de la data la care mărfurile străine sunt plasate sub regimul de perfectionare activă. Autoritatea vamală poate acorda prelungirea termenului în urma unei cereri justificate depuse de titularul autorizatiei. Din ratiuni de simplificare se poate decide ca un termen care începe în cursul unei luni calendaristice sau al unui trimestru să se încheie în ultima zi a unei luni calendaristice ulterioare, respectiv a unui trimestru ulterior.

(3) Când se aplică prevederile art. 135 alin. (2) lit. b), autoritatea vamală stabileste termenul în care mărfurile străine trebuie declarate pentru regim. Acest termen începe la data acceptării declaratiei de export pentru produsele compensatoare obtinute din mărfurile echivalente corespunzătoare.

(4) Autoritatea vamală poate să prevadă termene specifice în cazul unor operatiuni de perfectionare sau pentru anumite mărfuri de import.

Art. 139. – (1) Autoritatea vamală stabileste fie rata de randament a operatiunii, fie, când este cazul, metoda de determinare a acestei rate. Rata de randament este propusă de titularul operatiunii pe baza conditiilor reale în care se efectuează sau urmează să se efectueze operatiunea de perfectionare.

(2) În cazuri justificate, pentru operatiuni de perfectionare activă care se efectuează uzual în conditii tehnice bine definite, cu mărfuri având caracteristici sensibil constante, din care rezultă produse compensatoare de o calitate uniformă, se poate stabili, potrivit regulamentului vamal, o rată de randament standard, pe baza unor date reale, cunoscute si determinate în prealabil de titularul operatiunii.

Art. 140. – Cazurile si conditiile în care mărfurile aflate în aceeasi stare sau produsele compensatoare sunt considerate a fi fost puse în liberă circulatie se stabilesc prin regulamentul vamal.

Art. 141. – (1) În cazul nasterii unei datorii vamale, cuantumul acesteia se determină pe baza elementelor de taxare corespunzătoare mărfurilor de import în momentul acceptării declaratiei de plasare a acestor mărfuri sub regim de perfectionare activă.

(2) Dacă în momentul mentionat la alin. (1) mărfurile de import îndeplinesc conditiile pentru a beneficia de tratamentul tarifar preferential în cadrul contingentelor sau al plafoanelor tarifare, acestea pot beneficia de tratamentul tarifar preferential prevăzut pentru mărfuri identice în momentul acceptării declaratiei vamale de punere în liberă circulatie.

Art. 142. – Prin exceptie de la prevederile art. 141, produsele compensatoare:

a) sunt supuse drepturilor de import corespunzătoare, când sunt puse în liberă circulatie si se regăsesc în lista prevăzută de regulamentul vamal, în măsura în care ele sunt proportionale cu partea exportată a produselor compensatoare neincluse pe această listă. Titularul autorizatiei are însă dreptul să solicite ca taxarea pentru acele produse să fie efectuată în conditiile mentionate la art. 141;

b) sunt supuse drepturilor de import corespunzătoare când sunt supuse taxării stabilite prin politica agricolă si sunt îndeplinite conditiile prevăzute în regulamentul vamal;

c) sunt supuse drepturilor de import determinate în conformitate cu reglementările aplicabile regimului vamal în cauză sau în materie de zone libere sau antrepozite libere, când au fost plasate sub un regim suspensiv sau într-o zonă liberă ori antrepozit liber. Titularul autorizatiei are însă dreptul să solicite ca taxarea să fie efectuată potrivit art. 141 sau, în cazurile când produselor compensatoare li s-a atribuit o destinatie vamală, alta decât transformarea sub control vamal, cuantumul drepturilor de import percepute să fie cel putin egal cu cel calculat conform art. 141;

d) pot fi supuse reglementărilor privind stabilirea drepturilor prevăzute pentru regimul de transformare sub control vamal când mărfurile de import ar fi putut fi plasate sub acest regim;

e) beneficiază de tratament tarifar favorabil în functie de destinatia lor finală, când acest tratament este prevăzut pentru mărfuri identice importate;

f) sunt scutite de drepturi de import când o astfel de scutire este prevăzută, prin lege, pentru mărfuri identice importate.

Art. 143. – (1) Produsele compensatoare ori mărfurile aflate în aceeasi stare pot face obiectul unui export temporar, total sau partial, în scopul perfectionării complementare efectuate în afara teritoriului vamal al României, cu conditia obtinerii unei autorizatii si cu respectarea prevederilor privind regimul de perfectionare pasivă.

(2) Când ia nastere o datorie vamală privind produsele reimportate, autoritatea vamală încasează:

a) drepturile de import pentru produsele compensatoare sau mărfurile aflate în aceeasi stare mentionate la alin. (1), calculate în conformitate cu prevederile art. 141 si 142;

b) drepturile de import pentru produsele reimportate după perfectionare în afara teritoriului vamal al României, al căror cuantum se calculează în conformitate cu dispozitiile privind regimul de perfectionare pasivă în aceleasi conditii care s-ar aplica dacă produsele exportate sub acest din urmă regim ar fi fost puse în liberă circulatie înainte ca acest export să aibă loc.

Art. 144. – (1) Sistemul cu rambursare poate fi utilizat pentru toate mărfurile. Acest sistem nu poate fi utilizat când, în momentul acceptării declaratiei de punere în liberă circulatie:

a) mărfurile de import sunt supuse unor restrictii cantitative la import;

b) mărfurile de import beneficiază de o măsură tarifară în cadrul contingentelor;

c) pentru mărfurile de import este necesară prezentarea unei licente de import sau export ori a unui certificat prevăzut de reglementările privind politica agricolă;

d) a fost stabilită o restituire la export sau o taxă la export pentru produsele compensatoare.

(2) Rambursarea drepturilor de import nu este permisă nici în cazul în care, în momentul acceptării declaratiei de export pentru produsele compensatoare, aceste produse necesită prezentarea unui certificat de import sau de export ori s-a stabilit o restituire sau o taxă la export pentru acestea.

(3) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogări de la prevederile alin. (1) si (2).

Art. 145. – (1) În declaratia de punere în liberă circulatie trebuie să se indice faptul că se utilizează sistemul de rambursare si să fie furnizate datele de referintă ale autorizatiei.

(2) La cererea autoritătii vamale, autorizatia mentionată la alin. (1) se anexează la declaratia de punere în liberă circulatie.

Art. 146. – În cadrul sistemului cu rambursare nu se aplică dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. b), alin. (3) si (4), art. 138 alin. (3), art. 140, 141 si art. 142 lit. b) si d), precum si art. 149.

Art. 147. – (1) Titularul autorizatiei poate solicita rambursarea sau remiterea drepturilor de import când poate dovedi, în conformitate cu cerintele autoritătii vamale, că mărfurile de import puse în liberă circulatie în cadrul sistemului cu rambursare sub formă de produse compensatoare sau mărfuri în aceeasi stare au fost:

a) fie exportate;

b) fie plasate, în vederea reexportului ulterior, sub regimul de tranzit, regimul de antrepozitare vamală, regimul de admitere temporară sau regimul de perfectionare activă în sistem cu suspendare sau într-o zonă liberă sau antrepozit liber.

(2) Dispozitiile alin. (1) lit. b) se aplică în cazul în care au fost îndeplinite toate conditiile de utilizare a regimului.

(3) În scopul atribuirii unei destinatii vamale în conformitate cu alin. (1) lit. b), produsele compensatoare sau mărfurile de import aflate în aceeasi stare sunt considerate mărfuri străine.

(4) Termenul în care trebuie să se depună cererea de rambursare se stabileste prin regulamentul vamal.

(5) Când produsele compensatoare sau mărfurile aflate în aceeasi stare, plasate sub un regim vamal sau într-o zonă liberă sau antrepozit liber, potrivit alin. (1), sunt puse în liberă circulatie, cuantumul drepturilor de import rambursate sau remise se consideră a constitui cuantumul datoriei vamale.

(6) În scopul stabilirii cuantumului drepturilor de import ce trebuie rambursate sau remise, prevederile art. 142 lit. a) se aplică în mod corespunzător.

Art. 148. – Exportul temporar al produselor compensatoare realizat conform art. 143 alin. (1) nu se consideră ca export, în sensul art. 147, cu exceptia cazului când acele produse nu sunt reimportate în România în perioada prevăzută.

Art. 149. – Regimul de perfectionare activă în sistemul cu suspendare se aplică si pentru ca produsele compensatoare să beneficieze de scutirea de drepturi de export în care se încadrează produsele identice obtinute din mărfuri românesti în locul mărfurilor de import.

 

SECTIUNEA a 5-a

Transformarea sub control vamal

 

Art. 150. – Regimul de transformare sub control vamal permite ca mărfurile străine să fie utilizate pe teritoriul vamal al României pentru a fi supuse unor operatiuni care le modifică natura sau starea, fără să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială. Regimul permite punerea lor în liberă circulatie cu plata drepturilor de import datorate pentru mărfurile rezultate din operatiunile de transformare. Acestea sunt denumite produse transformate.

Art. 151. – Cazurile si conditiile specifice în care se poate folosi regimul de transformare sub control vamal se stabilesc prin regulamentul vamal.

Art. 152. – Autorizatia pentru transformare sub control vamal se acordă la cererea persoanei care efectuează transformarea sau care se ocupă de efectuarea acesteia.

Art. 153. – Autorizatia pentru transformare sub control vamal se acordă numai:

a) persoanelor stabilite în România;

b) când mărfurile de import pot fi identificate în produsele transformate;

c) când natura sau starea mărfurilor din momentul plasării lor sub regim nu mai poate fi reconstituită economic după transformare;

d) când utilizarea regimului nu poate avea drept consecintă eludarea efectelor reglementărilor privind originea si a restrictiilor cantitative aplicabile mărfurilor importate;

e) când sunt îndeplinite conditiile necesare ca regimul să ajute la crearea sau mentinerea activitătii de transformare a mărfurilor în România, fără să aducă atingere în mod vădit intereselor economice ale producătorilor nationali de mărfuri similare. Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile în care aceste conditii economice se consideră îndeplinite.

Art. 154. – Dispozitiile art. 138 alin. (1), (2) si (4) si ale art. 139 se aplică în mod corespunzător.

Art. 155. – Când ia nastere o datorie vamală pentru mărfurile aflate în aceeasi stare sau pentru produsele care sunt în stadii intermediare de transformare comparativ cu ceea ce s-a prevăzut în autorizatie, cuantumul acestei datorii se stabileste pe baza elementelor de taxare corespunzătoare mărfurilor de import în momentul acceptării declaratiei de plasare a mărfurilor sub regimul de transformare sub control vamal.

Art. 156. – (1) În cazurile în care mărfurile de import îndeplineau conditiile pentru a beneficia de un tratament tarifar preferential când au fost plasate sub regimul de transformare sub control vamal si când acest tratament tarifar preferential este aplicabil produselor identice cu produsele transformate puse în liberă circulatie, drepturile de import la care sunt supuse produsele transformate se calculează prin aplicarea taxei pentru tratamentul tarifar preferential respectiv.

(2) Dacă tratamentul tarifar preferential mentionat la alin. (1) este prevăzut pentru mărfurile de import în cadrul contingentelor tarifare sau plafoanelor tarifare, aplicarea taxei mentionate la alin. (1) cu privire la produsele transformate este, de asemenea, supusă conditiei ca respectivul tratament tarifar preferential să fie aplicabil mărfurilor de import în momentul acceptării declaratiei de punere în liberă circulatie. În acest caz, cantitătii de mărfuri de import utilizate în mod real la fabricarea produselor transformate puse în liberă circulatie i se aplică contingentele sau plafoanele tarifare în vigoare la momentul acceptării declaratiei de punere în liberă circulatie si nu se procedează la aplicarea contingentelor sau plafoanelor tarifare deschise pentru produsele identice cu produsele transformate.

 

SECTIUNEA a 6-a

Admiterea temporară

 

Art. 157. – Regimul de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul vamal al României, cu exonerarea totală sau partială de drepturi de import si fără a fi supuse măsurilor de politică comercială, a mărfurilor străine destinate reexportului, fără să fi suferit vreo modificare în afara deprecierii normale datorate utilizării lor.

Art. 158. – Autorizatia de admitere temporară se acordă la cererea persoanei care utilizează mărfurile sau care se ocupă ca acestea să fie utilizate.

Art. 159. – Autoritatea vamală refuză acordarea regimului de admitere temporară când este imposibil să se asigure identificarea mărfurilor de import. Autoritatea vamală poate însă autoriza utilizarea regimului de admitere temporară fără asigurarea identificării mărfurilor când, având în vedere natura acestora sau a operatiunilor de îndeplinit, absenta măsurilor de identificare nu poate duce la o folosire abuzivă a regimului.

Art. 160. – (1) Autoritatea vamală stabileste termenul în care mărfurile de import trebuie să fie reexportate sau să li se dea o altă destinatie vamală. Termenul aprobat trebuie să fie suficient pentru ca obiectivul utilizării autorizate să fie atins.

(2) Termenul maxim în care mărfurile pot rămâne în regimul de admitere temporară este de 24 de luni. Autoritatea vamală poate stabili reducerea termenului, cu acordul persoanei în cauză.

(3) Autoritatea vamală poate, numai în împrejurări exceptionale, la cererea persoanei în cauză si în limite rationale, să prelungească termenul prevăzut la alin. (2) pentru a permite utilizarea autorizată.

Art. 161. – Cazurile si conditiile speciale în care regimul de admitere temporară poate fi utilizat cu exonerare totală de drepturi de import se stabilesc prin regulamentul vamal.

Art. 162. – (1) Utilizarea regimului de admitere temporară cu exonerare partială de drepturi de import se acordă pentru mărfurile care nu sunt prevăzute la art. 161 sau care, chiar dacă sunt mentionate, nu îndeplinesc toate conditiile prevăzute în articolul respectiv pentru acordarea admiterii temporare cu exonerare totală de drepturi de import.

(2) Prin regulamentul vamal se stabilesc lista mărfurilor pentru care nu poate fi utilizat regimul de admitere temporară cu exonerare partială de drepturi de import, precum si conditiile în care se poate recurge la acest regim.

Art. 163. – (1) Cuantumul drepturilor de import de plătit pentru mărfurile plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare partială de drepturi de import se stabileste la 3%, pentru fiecare lună sau fractie de lună în care mărfurile sunt plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare partială de drepturi, din cuantumul drepturilor care ar fi fost plătite dacă astfel de mărfuri ar fi fost puse în liberă circulatie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară.

(2) Cuantumul drepturilor de import de încasat nu îl poate depăsi pe acela care ar fi trebuit încasat dacă mărfurile respective ar fi fost puse în liberă circulatie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară, fără să se ia în considerare majorările de întârziere care ar putea fi aplicate.

(3) Transferul drepturilor si obligatiilor care decurg din regimul de admitere temporară, conform prevederilor art. 112, nu presupune aplicarea acelorasi măsuri de exonerare pentru fiecare dintre perioadele de utilizare avute în vedere.

(4) Când transferul mentionat la alin. (3) se efectuează cu exonerare partială pentru ambii titulari autorizati să utilizeze regimul în aceeasi lună, titularul autorizatiei initiale este obligat să plătească cuantumul drepturilor de import pentru întreaga lună.

Art. 164. – (1) Când ia nastere o datorie vamală pentru mărfurile de import, cuantumul unei astfel de datorii se stabileste pe baza elementelor de taxare corespunzătoare acestor mărfuri în momentul acceptării declaratiei de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară. Cu toate acestea, când dispozitiile mentionate la art. 161 prevăd astfel, cuantumul datoriei se determină pe baza elementelor de taxare corespunzătoare mărfurilor în cauză aplicabile în momentul nasterii datoriei vamale.

(2) În cazul în care, din alte ratiuni decât cele de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară cu exonerare partială de drepturi de import, ia nastere o datorie vamală pentru mărfurile plasate sub regimul mentionat, cuantumul acesteia este egal cu diferenta dintre cuantumul drepturilor calculate conform alin. (1) si al celor de plătit, conform art. 163.

 

SECTIUNEA a 7-a

Perfectionarea pasivă

 

Art. 165. – (1) Regimul de perfectionare pasivă permite ca mărfurile românesti să fie exportate temporar de pe teritoriul vamal al României pentru a fi supuse unor operatiuni de perfectionare, iar produsele rezultate din aceste operatiuni să fie puse în liberă circulatie cu exonerare totală sau partială de drepturi de import.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu înlătură aplicarea prevederilor care reglementează domenii specifice privind sistemul de schimburi standard prevăzut în prezenta sectiune sau la art. 143.

(3) Exportul temporar al mărfurilor românesti atrage aplicarea drepturilor de export, a măsurilor de politică comercială si a altor formalităti prevăzute pentru scoaterea mărfurilor românesti în afara teritoriului vamal al României.

(4) În sensul prezentei sectiuni, prin:

a) mărfuri de export temporar se întelege mărfurile plasate sub regimul de perfectionare pasivă;

b) operatiuni de perfectionare se întelege operatiunile mentionate la art. 134 alin. (4) lit. a)–c);

c) produse compensatoare se întelege toate produsele care rezultă din operatiunile de perfectionare;

d) rata de randament se întelege cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obtinute prin perfectionarea unei cantităti date de mărfuri de export temporar.

Art. 166. – (1) Nu pot fi plasate în regim de perfectionare pasivă mărfurile românesti:

a) al căror export implică rambursarea sau remiterea drepturilor de import;

b) care, înaintea exportului, au fost puse în liberă circulatie cu exonerare totală de drepturi de import, în functie de destinatia lor finală, atât timp cât conditiile pentru acordarea unei astfel de exonerări continuă să se aplice;

c) al căror export implică acordarea rambursărilor la export sau pentru care, potrivit reglementărilor privind politica agricolă, se acordă un alt avantaj financiar decât aceste rambursări.

(2) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogări de la prevederile alin. (1) lit. b).

Art. 167. – (1) Autorizatia de perfectionare pasivă se emite la cererea persoanei care se ocupă de îndeplinirea operatiunilor de perfectionare.

(2) Autorizatia de perfectionare pasivă poate fi acordată si unei alte persoane decât cea prevăzută la alin. (1) pentru mărfurile de origine română, în sensul titlului II cap. II sectiunea 1, când operatiunea de  perfectionare constă în încorporarea acelor mărfuri în mărfuri obtinute în afara României si importate ca produse compensatoare, cu conditia ca utilizarea acestui regim să contribuie la promovarea vânzării mărfurilor de export, fără să aducă atingere intereselor esentiale ale producătorilor români de produse identice sau similare cu produsele compensatoare importate.

(3) Cazurile si modalitătile în care se aplică alin. (2) se stabilesc prin regulamentul vamal.

Art. 168. – Autorizatia se acordă numai:

a) persoanelor stabilite în România;

b) când se poate stabili faptul că produsele compensatoare rezultă din perfectionarea mărfurilor de export temporar. Cazurile si conditiile în care se pot aplica derogări de la prezenta dispozitie sunt prevăzute în regulamentul vamal;

c) când utilizarea regimului de perfectionare pasivă nu este de natură să aducă atingere în mod serios intereselor esentiale ale producătorilor români.

Art. 169. – (1) Autoritatea vamală stabileste termenul în care produsele compensatoare trebuie să fie reimportate pe teritoriul vamal al României. Acest termen se prelungeste în urma depunerii, înainte de expirarea termenului initial, a unei cereri justificate a titularului autorizatiei.

(2) Autoritatea vamală stabileste fie rata de randament a operatiunii, fie, când este necesar, modalitatea de stabilire a acesteia.

Art. 170. – (1) Exonerarea totală sau partială de drepturi de import prevăzută la art. 171 alin. (1) se acordă numai când produsele compensatoare sunt declarate pentru punerea în liberă circulatie în numele sau pe seama:

a) titularului autorizatiei; sau

b) a oricărei alte persoane stabilite în România, cu conditia ca acea persoană să fi obtinut consimtământul titularului autorizatiei, iar conditiile autorizării să fie îndeplinite.

(2) Exonerarea totală sau partială de drepturi de import nu se acordă când una dintre conditiile sau obligatiile legate de regimul de perfectionare pasivă nu este îndeplinită, în afară de cazul în care se stabileste că neconcordantele nu au un efect semnificativ în functionarea corectă a regimului de perfectionare pasivă.

Art. 171. – (1) Exonerarea totală sau partială de drepturi de import prevăzută la art. 165 constă în deducerea din cuantumul drepturilor de import, aferente produselor compensatoare puse în liberă circulatie, a cuantumului drepturilor de import care ar fi aplicabile la aceeasi dată mărfurilor de export temporar, dacă acestea ar fi importate pe teritoriul vamal al României din tara în care a avut loc operatiunea de perfectionare sau ultima operatiune de perfectionare.

(2) Cuantumul ce trebuie dedus în temeiul prevederilor alin. (1) se calculează pe baza cantitătii si a felului mărfurilor în cauză, la data acceptării declaratiei de plasare sub regimul de perfectionare pasivă si pe baza altor elemente de taxare aplicabile la data acceptării declaratiei de punere în liberă circulatie a produselor compensatoare.

(3) Valoarea mărfurilor de export temporar este cea înscrisă în declaratia vamală de plasare sub regimul de perfectionare pasivă sau, dacă nu este posibilă determinarea valorii în acest mod, valoarea se determină prin diferenta dintre valoarea în vamă a produselor compensatoare si costurile de perfectionare justificate prin documente.

(4) Dacă înainte de a fi plasate sub regimul de perfectionare pasivă mărfurile de export temporar au fost puse în liberă circulatie la o taxă redusă în functie de destinatia lor finală si atât timp cât conditiile de acordare a acestei taxe reduse continuă să se aplice, cuantumul de dedus este cuantumul drepturilor de import încasat la punerea în liberă circulatie a mărfurilor. Prin regulamentul vamal se stabilesc si alte costuri care nu se iau în considerare la calcularea cuantumului care trebuie dedus.

(5) Când mărfurile de export temporar ar putea beneficia, la punerea în liberă circulatie, de o taxă redusă sau zero, în functie de destinatia lor finală, această taxă se ia în considerare cu conditia ca mărfurile să fi suferit aceleasi operatiuni ca operatiunile prevăzute pentru o astfel de destinatie în tara în care a avut loc operatiunea de perfectionare sau ultima operatiune de perfectionare.

(6) Dacă produsele compensatoare beneficiază de o măsură tarifară preferentială, în sensul art. 46 lit. d) sau e), iar această măsură există pentru mărfurile care se încadrează la acelasi cod tarifar ca si mărfurile de export temporar, procentul drepturilor de import de luat în considerare la stabilirea cuantumului de dedus conform alin. (1) este acela care s-ar aplica dacă mărfurile de export temporar ar îndeplini conditiile în care se aplică măsura preferentială.

(7) Prezentul articol nu înlătură aplicarea prevederilor adoptate de România în schimbul de mărfuri cu alte tări, care stabilesc exonerarea de drepturi de import a anumitor produse compensatoare.

Art. 172. – (1) Când scopul operatiunii de perfectionare este repararea mărfurilor de export temporar, acestea sunt puse în liberă circulatie cu exonerare totală de drepturi de import când mărfurile au fost reparate cu titlu gratuit fie datorită unei obligatii contractuale sau legale care decurge dintr-o garantie, fie datorită existentei unui viciu de fabricatie.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care defectul a fost luat în considerare în momentul în care mărfurile în cauză au fost puse pentru prima oară în liberă circulatie.

Art. 173. – (1) Când scopul operatiunii de perfectionare este repararea mărfurilor de export temporar si o astfel de reparare se efectuează cu titlu oneros, exonerarea partială de drepturi de import prevăzută la art. 165 constă în stabilirea cuantumului drepturilor aplicabile, pe baza elementelor de taxare aferente produselor compensatoare la data acceptării declaratiei de punere în liberă circulatie a produselor respective si luând în considerare ca valoare în vamă o valoare egală cu costurile de reparare, cu conditia ca aceste costuri să reprezinte singura plată efectuată către titularul autorizatiei si să nu fie influentate de nici o legătură între titular si operator.

(2) Prin exceptie de la dispozitiile art. 171, prin regulamentul vamal se pot stabili cazurile si conditiile specifice în care mărfurile pot fi puse în liberă circulatie în urma operatiunii de perfectionare pasivă, pentru care costul operatiunii de perfectionare este luat ca bază pentru evaluare în vederea aplicării Tarifului vamal de import al României.

Art. 174. – (1) Perfectionarea pasivă în sistemul de schimburi standard permite ca marfa importată, denumită în continuare produs de înlocuire, să înlocuiască un produs compensator.

(2) Autoritatea vamală aprobă utilizarea sistemului de schimburi standard când operatiunea de perfectionare constă în repararea de mărfuri românesti, altele decât cele care fac obiectul politicii agricole sau al reglementărilor specifice aplicabile anumitor mărfuri ce rezultă din transformarea produselor agricole.

(3) Fără a se înlătura aplicarea prevederilor art. 179, dispozitiile privind produsele compensatoare se aplică si produselor de înlocuire.

(4) Autoritatea vamală permite ca produsele de înlocuire să fie importate înainte de exportul mărfurilor de export temporar, procedura numindu-se import anticipat. La importul anticipat al unui produs de înlocuire se constituie o garantie care să acopere cuantumul drepturilor de import.

Art. 175. – (1) Produsele de înlocuire trebuie să se încadreze la acelasi cod tarifar, să fie de aceeasi calitate comercială si să aibă aceleasi caracteristici tehnice ca mărfurile de export temporar, dacă acestea din urmă ar fi fost supuse operatiunii de reparare în cauză.

(2) Dacă mărfurile de export temporar au fost deja folosite înaintea acestui export, produsele de înlocuire trebuie să nu fie produse noi. Autoritatea vamală poate acorda derogări de la această regulă dacă produsul de înlocuire a fost livrat gratuit fie datorită unei obligatii contractuale sau legale care decurge dintr-o garantie, fie datorită unui viciu de fabricatie.

Art. 176. – Sistemul de schimburi standard poate fi autorizat numai când este posibil să se verifice dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute la art. 175.

Art. 177. – (1) În cazul importului anticipat, exportul mărfurilor de export temporar se realizează în termen de două luni de la data acceptării de către autoritatea vamală a declaratiei de punere în liberă circulatie a produselor de înlocuire.

(2) În situatii exceptionale, la solicitarea justificată a titularului, autoritatea vamală poate prelungi, în limite rezonabile, termenul prevăzut la alin. (1).

Art. 178. – În cazul importului anticipat si când se aplică prevederile art. 171, cuantumul de dedus se determină pe baza elementelor de taxare aplicabile mărfurilor de export temporar la data acceptării declaratiei de plasare sub acest regim.

Art. 179. – Prevederile art. 167 alin. (2) si ale art. 168 lit. b) nu se aplică în cazul sistemului de schimb de mărfuri standard.

Art. 180. – Dispozitiile mentionate în cadrul perfectionării pasive sunt aplicabile si în scopul punerii în aplicare a măsurilor netarifare de politică comercială.

 

CAPITOLUL III

Exportul

 

Art. 181. – (1) Regimul de export permite scoaterea mărfurilor românesti în afara teritoriului vamal al României. Regimul de export atrage aplicarea măsurilor de politică comercială, îndeplinirea formalitătilor vamale prevăzute pentru exportul mărfurilor, precum si, după caz, încasarea oricăror drepturi legal datorate.

(2) Cu exceptia mărfurilor plasate sub regimul de perfectionare pasivă, toate mărfurile românesti destinate a fi exportate trebuie să fie plasate sub regimul de export.

(3) Cazurile si conditiile în care mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României nu fac obiectul unei declaratii de export se stabilesc în regulamentul vamal.

(4) Declaratia de export se depune la biroul vamal în a cărui rază de competentă se află sediul exportatorului sau locul în care mărfurile sunt ambalate sau încărcate în vederea exportului.

(5) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogări de la prevederile alin. (4).

Art. 182. – Liberul de vamă pentru export se acordă cu conditia ca mărfurile în cauză să părăsească teritoriul vamal al României în aceeasi stare în care acestea se aflau în momentul acceptării declaratiei de export.

 

TITLUL VI

Alte destinatii vamale

 

CAPITOLUL I

Zone libere si antrepozite libere

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

 

Art. 183. – Zonele libere si antrepozitele libere sunt părti din teritoriul vamal al României sau incinte situate pe acest teritoriu, separate de restul acestuia, în care:

a) mărfurile străine sunt considerate, în ceea ce priveste aplicarea drepturilor de import si a măsurilor de politică comercială la import, că nu se află pe teritoriul vamal al României, atât timp cât nu sunt puse în liberă circulatie, nici plasate sub un alt regim vamal, nici utilizate sau consumate în alte conditii decât cele prevăzute de reglementările vamale;

b) mărfurile românesti, în temeiul prevederilor legale ce reglementează domenii specifice, beneficiază, pe baza plasării lor într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber, de măsurile legate de exportul mărfurilor.

Art. 184. – (1) Prin hotărâre a Guvernului se înfiintează zonele libere si se determină limita geografică a fiecărei zone.

(2) Înfiintarea antrepozitelor libere este autorizată de autoritatea vamală. Incintele care urmează a fi desemnate ca antrepozit liber se aprobă de către autoritatea vamală.

(3) Zonele libere trebuie să fie împrejmuite, cu exceptia celor prevăzute la art. 186. Autoritatea vamală stabileste punctele de intrare si de iesire pentru fiecare zonă liberă sau antrepozit liber.

(4) Efectuarea de constructii într-o zonă liberă necesită aprobarea prealabilă a autoritătii vamale.

Art. 185. – (1) Perimetrele si punctele de intrare si de iesire ale zonelor libere, cu exceptia zonelor libere desemnate conform prevederilor art. 186, si ale antrepozitelor libere sunt supuse supravegherii autoritătii vamale.

(2) Persoanele si mijloacele de transport care intră sau părăsesc zona liberă sau antrepozitul liber pot fi supuse controlului vamal.

(3) Accesul într-o zonă liberă sau antrepozit liber poate fi interzis de autoritatea vamală dacă persoanele fizice sau juridice nu justifică interesul de a desfăsura o activitate licită în acea zonă sau antrepozit.

(4) Autoritatea vamală poate controla mărfurile care intră, ies sau stationează în zona liberă sau antrepozitul liber. Pentru a face posibil un astfel de control, o copie a documentului de transport care însoteste mărfurile la intrarea si iesirea acestora se înmânează autoritătii vamale sau este tinută la dispozitia acesteia de către orice persoană desemnată în acest scop de autoritatea mentionată. Când se solicită acest control, mărfurile trebuie puse la dispozitie autoritătii vamale.

Art. 186. – (1) Autoritatea vamală poate desemna zone libere în care controalele si formalitătile vamale se efectuează, iar dispozitiile în materie de datorie vamală se aplică conform cerintelor regimului de antrepozitare vamală.

(2) Dispozitiile privind zonele libere prevăzute la art. 63–64, 188, 194, 198 si 227 nu se aplică zonelor libere mentionate la alin. (1).

 

SECTIUNEA a 2-a

Plasarea mărfurilor în zone libere sau antrepozite libere

 

Art. 187. – (1) Într-o zonă liberă sau antrepozit liber pot fi plasate mărfuri străine si mărfuri românesti.

(2) Autoritatea vamală poate cere ca mărfurile care prezintă pericol sau pot să deterioreze alte mărfuri ori care, din alte motive, necesită conditii speciale pentru depozitare să fie plasate în incinte dotate special pentru aceasta.

Art. 188. – (1) Fără a se înlătura aplicarea dispozitiilor art. 185 alin. (4), intrarea în zona liberă sau în antrepozitul liber a mărfurilor nu trebuie să facă nici obiectul prezentării lor autoritătii vamale si nici al depunerii unei declaratii vamale.

(2) Sunt prezentate autoritătii vamale si fac obiectul formalitătilor vamale mărfurile care:

a) au fost plasate sub un regim vamal care se încheie când acestea intră într-o zonă liberă sau antrepozit liber. Cu toate acestea, în cazul în care regimul vamal în cauză permite exceptarea de la obligatia de a prezenta mărfurile, această prezentare nu este solicitată;

b) au fost plasate într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber pe baza unei decizii de rambursare sau de remitere a drepturilor de import;

c) beneficiază de măsurile prevăzute la art. 183 lit. b);

d) sunt introduse din afara teritoriului vamal al României direct într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber.

(3) Autoritatea vamală poate solicita ca mărfurile supuse drepturilor de export sau altor dispozitii ce reglementează exportul să fie anuntate biroului vamal.

(4) La cererea părtii interesate, autoritatea vamală atestă statutul vamal al mărfurilor plasate într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber.

 

SECTIUNEA a 3-a

Functionarea zonelor libere si a antrepozitelor libere

 

Art. 189. – (1) Durata stationării mărfurilor în zonele libere sau în antrepozitele libere este nelimitată.

(2) Pentru anumite mărfuri mentionate la art. 183 lit. b) care sunt cuprinse în reglementările privind politica agricolă se pot stabili termene specifice prin regulamentul vamal.

Art. 190. – (1) Orice activitate industrială, comercială sau de servicii dintr-o zonă liberă sau antrepozit liber este permisă cu respectarea conditiilor prevăzute în prezentul cod. Exercitarea acestor activităti este notificată în prealabil autoritătii vamale.

(2) Autoritatea vamală poate impune anumite interdictii sau restrictii asupra activitătilor mentionate la alin. (1), tinând cont de natura mărfurilor în cauză sau de cerintele supravegherii vamale.

(3) Autoritatea vamală poate interzice exercitarea unei activităti într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber persoanelor care nu oferă garantiile necesare respectării dispozitiilor prevăzute de prezentul cod.

Art. 191. – (1) Pe durata stationării într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber, mărfurile străine pot:

a) să fie puse în liberă circulatie, în conditiile prevăzute de acest regim si de dispozitiile privind datoria vamală, cuprinse în prezentul capitol;

b) să facă obiectul manipulărilor uzuale prevăzute la art. 129, fără autorizare;

c) să fie plasate sub regimul de perfectionare activă, conform conditiilor prevăzute pentru acest regim;

d) să fie plasate sub regimul de transformare sub control vamal, în conditiile prevăzute de acest regim;

e) să fie plasate sub regimul de admitere temporară, în conditiile prevăzute de acest regim;

f) să fie abandonate în favoarea statului;

g) să fie distruse, pe cheltuiala detinătorului, cu conditia ca persoana interesată să furnizeze autoritătii vamale toate informatiile pe care aceasta le consideră necesare.

(2) Când mărfurile sunt plasate sub unul dintre regimurile prevăzute la alin. (1) lit. c), d) sau e), autoritatea vamală poate, în măsura în care este necesar, să tină cont de conditiile de functionare si de supraveghere vamală ale zonelor libere sau antrepozitelor libere si să-si adapteze modalitătile de control prevăzute.

Art. 192. – Mărfurile românesti prevăzute la art. 183 lit. b) care sunt cuprinse în reglementările privind politica agricolă pot să facă obiectul numai acelor forme de manipulare mentionate la art. 129 alin. (2). Aceste manipulări pot fi efectuate fără autorizare.

Art. 193. – (1) Când dispozitiile art. 191 si 192 nu se aplică, mărfurile străine si cele românesti mentionate la art. 183 lit. b) nu pot fi consumate sau utilizate în zonele libere sau antrepozitele libere.

(2) Fără a aduce atingere dispozitiilor aplicabile rezervelor si stocurilor si în măsura în care regimul în cauză prevede astfel, prevederile alin. (1) nu împiedică utilizarea sau consumul de mărfuri a căror punere în liberă circulatie sau a căror admitere temporară nu ar atrage aplicarea drepturilor de import, a măsurilor de politică comercială sau a măsurilor cuprinse în reglementările privind politica agricolă. În această situatie nu este necesară depunerea declaratiei de punere în liberă circulatie sau de admitere temporară. O astfel de declaratie este necesară în cazul în care pentru mărfuri se aplică un contingent sau un plafon.

Art. 194. – (1) Persoanele care desfăsoară o activitate de depozitare, prelucrare sau transformare, vânzare ori cumpărare de mărfuri într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber sunt obligate să tină evidenta operativă a mărfurilor, în forma aprobată de autoritatea vamală.

Mărfurile se înregistrează în evidenta operativă la momentul în care sunt introduse în incintele apartinând unei astfel de persoane. Evidenta operativă trebuie să permită autoritătii vamale să identifice mărfurile si să reflecte miscarea acestora.

(2) În cazul transbordării mărfurilor în interiorul unei zone libere, înregistrările care se referă la acestea sunt tinute la dispozitia autoritătii vamale. Depozitarea de scurtă durată a mărfurilor, în cadrul unei astfel de transbordări, este considerată ca făcând parte din operatiunea de transbordare. Când mărfurile care sosesc din afara teritoriului vamal al României sunt plasate direct într-o zonă liberă sau în cazul mărfurilor care ies dintr-o zonă liberă pentru a părăsi direct teritoriul vamal al României se depune declaratia sumară prevăzută la art. 60–62 sau la art. 201–204, după caz.

 

SECTIUNEA a 4-a

Scoaterea mărfurilor din zonele libere sau din antrepozitele libere

 

Art. 195. – Fără a se înlătura aplicarea dispozitiilor speciale prevăzute de reglementările vamale aferente unor domenii specifice, mărfurile care părăsesc o zonă liberă sau un antrepozit liber pot fi:

a) exportate sau reexportate în afara teritoriului vamal

al României;

b) introduse într-o altă parte a teritoriului vamal al României. Dispozitiile titlului III, cu exceptia art. 72–76 în ceea ce priveste mărfurile românesti, se aplică mărfurilor introduse în alte părti ale acestui teritoriu, cu exceptia cazurilor în care mărfurile părăsesc acea zonă pe cale maritimă sau aeriană fără să fi fost plasate sub un regim de tranzit sau sub un alt regim vamal.

Art. 196. – (1) Când o datorie vamală se naste pentru o marfă străină si valoarea în vamă a acestei mărfi se bazează pe un pret efectiv plătit sau de plătit care include cheltuielile de depozitare si de conservare a mărfurilor pe durata stationării lor în zona liberă sau în antrepozitul liber, aceste cheltuieli nu se includ în valoarea în vamă, cu conditia ca acestea să fie distincte fată de pretul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri.

(2) Când mărfurile au fost supuse, într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber, unor manipulări uzuale în sensul art. 129 alin. (1), felul mărfurilor, valoarea în vamă si cantitatea care se iau în considerare pentru determinarea cuantumului drepturilor de import sunt, la cererea declarantului, cele care ar fi fost luate în considerare la momentul nasterii datoriei vamale dacă mărfurile nu ar fi fost supuse manipulărilor în cauză.

Această prevedere se aplică cu conditia ca manipulările în cauză să fi fost autorizate de autoritatea vamală.

(3) Prin regulamentul vamal se pot stabili conditii si situatii de exceptare de la aplicarea prevederilor alin. (2).

Art. 197. – (1) Mărfurilor românesti mentionate la art. 183 lit. b) care sunt cuprinse în reglementările privind politica agricolă si care sunt plasate într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber trebuie să li se atribuie o destinatie conform acelor reglementări.

(2) În cazul în care asemenea mărfuri sunt reintroduse într-o altă parte a teritoriului vamal al României sau dacă nu s-a făcut nici o solicitare pentru a li se atribui o destinatie conform alin. (1), până la expirarea termenului prevăzut la art. 189 alin. (2) autoritatea vamală ia măsurile prevăzute de reglementările domeniului special cu privire la nerespectarea destinatiei.

Art. 198. – (1) În cazul introducerii sau reintroducerii mărfurilor în alte părti ale teritoriului vamal al României sau al plasării lor sub un regim vamal, atestarea mentionată la art. 188 alin. (4) poate fi utilizată ca dovadă a statutului vamal român sau străin al acestor mărfuri.

(2) Când nu se stabileste prin atestare sau prin alte mijloace că mărfurile au statut român sau străin, aceste mărfuri sunt considerate:

a) mărfuri românesti, în scopul aplicării drepturilor de export si al licentelor de export sau a măsurilor prevăzute pentru export în cadrul politicii comerciale;

b) mărfuri străine, în toate celelalte cazuri.

Art. 199. – Autoritatea vamală trebuie să se asigure că dispozitiile privind exportul, perfectionarea pasivă, reexportul sau regimurile suspensive, precum si dispozitiile titlului VII sunt respectate când mărfurile trebuie să iasă din teritoriul vamal al României plecând dintr-o zonă liberă sau antrepozit liber.

 

CAPITOLUL II

Reexportul, distrugerea si abandonul

 

Art. 200. – (1) Mărfurile străine pot fi:

a) reexportate în afara teritoriului vamal al României;

b) distruse;

c) abandonate în favoarea statului.

(2) Reexportul implică, dacă este cazul, aplicarea formalitătilor vamale prevăzute pentru scoaterea mărfurilor în afara teritoriului vamal al României, inclusiv a măsurilor de politică comercială. Cazurile în care mărfurile străine pot fi plasate sub un regim suspensiv fără aplicarea măsurilor de politică comercială la export pot fi stabilite prin regulamentul vamal.

(3) Cu exceptia cazurilor stabilite prin regulamentul vamal, distrugerea se efectuează după înstiintarea prealabilă a autoritătii vamale. Autoritatea vamală interzice reexportul, dacă formalitătile vamale sau măsurile mentionate la alin. (2) prevăd aceasta. Când mărfurile plasate sub un regim vamal economic pe teritoriul vamal al României sunt destinate reexportului, se depune o declaratie vamală de export, conform dispozitiilor art. 82–100. În acest caz, prevederile art. 181 alin. (3)–(5) se aplică în mod corespunzător.

(4) Conditiile si modalitătile de distrugere sau abandon al mărfurilor se stabilesc prin regulamentul vamal.

Distrugerea sau abandonul nu implică nici o cheltuială pentru bugetul statului.

(5) Deseurile sau resturile rezultate din distrugere trebuie să primească o destinatie vamală prevăzută pentru mărfurile străine. Acestea rămân sub supraveghere vamală până la momentul prevăzut la art. 63 alin. (2).

 

TITLUL VII

Mărfuri care părăsesc teritoriul vamal al României

 

Art. 201. – (1) Mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României fac obiectul fie al unei declaratii vamale, fie, dacă declaratia vamală nu este cerută, al unei declaratii sumare, cu exceptia celor transportate pe mijloace de transport care tranzitează fără întrerupere apele teritoriale sau spatiul aerian al teritoriului vamal.

(2) În anumite cazuri si în functie de anumite tipuri de transport al mărfurilor, de modul de transport sau de agentul economic ori în conformitate cu acordurile internationale care prevăd dispozitii specifice în materie de securitate, prin regulamentul vamal se stabilesc:

a) termenul în care declaratia vamală sau declaratia sumară este depusă la biroul vamal de export înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al României;

b) regulile de derogare de la termenul prevăzut la lit. a) si de modificare a acestuia;

c) conditiile în care obligatia de a depune o declaratie sumară poate face obiectul unei derogări sau al unei modificări;

d) cazurile si conditiile în care mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României nu fac obiectul unei declaratii vamale sau al unei declaratii sumare.

Art. 202. – (1) Când mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României au primit o destinatie vamală care necesită o declaratie vamală, potrivit legii, această declaratie se depune la biroul vamal de export înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al României.

(2) În cazul în care biroul vamal de export este diferit de biroul vamal de iesire, biroul vamal de export comunică imediat informatiile necesare biroului vamal de iesire sau I le pune la dispozitie pe cale electronică.

(3) Declaratia vamală cuprinde cel putin informatiile necesare declaratiei sumare prevăzute la art. 204 alin. (1).

(4) Când declaratia vamală este întocmită altfel decât pe cale electronică, autoritatea vamală efectuează analiza de risc la acelasi nivel cu cel aplicat declaratiilor vamale întocmite pe cale electronică.

Art. 203. – (1) Când mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României nu au primit o destinatie vamală care necesită o declaratie vamală, declaratia sumară se depune la biroul vamal de iesire înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al României.

(2) Autoritatea vamală poate aproba ca declaratia sumară să fie depusă la alt birou vamal, cu conditia ca acesta să comunice imediat informatiile necesare biroului vamal de iesire sau să i le pună la dispozitie pe cale electronică.

(3) Autoritatea vamală poate accepta, în locul depunerii declaratiei sumare, depunerea unei notificări si accesul la informatiile din declaratia sumară aflate în sistemul electronic al agentului economic.

Art. 204. – (1) Prin regulamentul vamal se stabilesc datele care trebuie să fie cuprinse în declaratia vamală si sub ce formă, pentru a se proceda la analiza riscurilor si a aplica corect controlul vamal, avându-se în vedere scopuri de securitate si utilizând, după caz, norme internationale si practici comerciale.

(2) Declaratia sumară este întocmită pe cale electronică.

De asemenea, se pot utiliza documente comerciale, portuare sau de transport, în măsura în care acestea contin informatiile necesare. În cazuri exceptionale, autoritatea vamală poate accepta declaratiile sumare pe suport de hârtie, cu conditia ca acestora să le fie aplicabil acelasi nivel de gestiune a riscurilor cu cel aplicat la declaratiile sumare întocmite pe care electronică.

(3) Declaratia sumară se depune, după caz, de:

a) persoana care se ocupă cu iesirea mărfurilor sau care are în sarcină transportul mărfurilor în afara teritoriului vamal al României;

b) orice persoană care este în măsură să prezinte sau să asigure prezentarea mărfurilor autoritătii vamale competente;

c) un reprezentant al persoanei prevăzute la lit. a) sau b).

(4) Persoana prevăzută la alin. (3) are dreptul, la cererea sa, să modifice una sau mai multe date ale declaratiei sumare după ce aceasta a fost depusă. Nici o modificare nu mai este posibilă după ce autoritatea vamală a informat persoana care a depus declaratia sumară despre intentia sa de a examina mărfurile sau a constatat inexactitatea datelor în cauză ori a acordat liberul de vamă pentru mărfuri.

Art. 205. – Mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României sunt supuse supravegherii vamale si pot fi controlate de autoritatea vamală în conformitate cu dispozitiile în vigoare. Mărfurile părăsesc teritoriul vamal folosind, când este cazul, traseul stabilit de autoritatea vamală si în conformitate cu modalitătile stabilite de aceasta.

 

TITLUL VIII

Operatiuni privilegiate

 

CAPITOLUL I

Scutiri de taxe vamale

 

Art. 206. – (1) Cazurile în care mărfurile puse în liberă circulatie sau exportate sunt scutite de drepturi de import sau de export se stabilesc prin lege.

(2) Prin hotărâre a Guvernului, în cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finantelor Publice si a Ministerului Economiei si Comertului, se aprobă, cu caracter temporar, exceptări sau reduceri de taxe vamale pentru unele categorii de mărfuri.

(3) Exceptările si reducerile de taxe vamale, aprobate potrivit prevederilor alin. (2), se stabilesc în mod nediscriminatoriu fată de importatori sau de beneficiari, indicându-se în mod expres codul tarifar al mărfurilor.

 

CAPITOLUL II

Mărfuri returnate

 

Art. 207. – (1) Mărfurile românesti care, după ce au fost exportate, sunt reintroduse pe teritoriul vamal al României si puse în liberă circulatie într-un termen de 3 ani sunt exonerate de drepturi de import la cererea persoanei interesate. Termenul de 3 ani poate fi prelungit în cazuri exceptionale.

(2) Când mărfurile returnate au fost, înaintea exportului lor de pe teritoriul vamal al României, puse în liberă circulatie cu drepturi de import reduse sau zero, în functie de destinatia lor finală, exonerarea de drepturi prevăzută de prezentul alineat se acordă numai dacă mărfurile urmează să primească aceeasi destinatie.

(3) Când mărfurile urmează să nu mai primească aceeasi destinatie, cuantumul drepturilor de import aferente se reduce cu cuantumul încasat la prima punere în liberă circulatie a mărfurilor. În cazul în care cel de-al doilea cuantum îl depăseste pe cel încasat la punerea în liberă circulatie a mărfurilor returnate, nu se acordă nici o rambursare.

(4) Exonerarea de drepturi de import prevăzută la alin. (1)–(3) nu se acordă pentru:

a) mărfurile exportate de pe teritoriul vamal al României în regim de perfectionare pasivă, cu exceptia mărfurilor care se reintroduc în aceeasi stare în care au fost exportate;

b) mărfurile care au făcut obiectul unei măsuri stabilite prin hotărâre a Guvernului, aplicate la exportul acestora în alte tări. Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile si conditiile în care se poate deroga de la această prevedere.

Art. 208. – Exonerarea de drepturi de import prevăzută la art. 207 se acordă numai dacă mărfurile sunt reimportate în aceeasi stare în care au fost exportate. Prin regulamentul vamal se pot stabili cazurile si conditiile în care se renuntă la această cerintă.

Art. 209. – (1) Dispozitiile art. 207 si 208 se aplică în mod corespunzător produselor compensatoare initial exportate sau reexportate ca urmare a unui regim de perfectionare activă.

(2) Cuantumul drepturilor de import legal datorate se stabileste pe baza reglementărilor aplicabile în cazul regimului de perfectionare activă, data reexportului produselor compensatoare fiind considerată ca data punerii în liberă circulatie.

 

CAPITOLUL III

Produse de pescuit maritim si alte produse obtinute din mare

 

Art. 210. – Fără se se înlăture aplicarea prevederilor art. 51 alin. (2) lit. f), sunt exonerate de drepturi de import în momentul punerii în liberă circulatie:

a) produsele de pescuit maritim si alte produse obtinute din marea teritorială a unei alte tări de navele înmatriculate sau înregistrate în România sau care navighează sub pavilion român;

b) produsele obtinute din produsele mentionate la lit. a) la bordul navelor–fabrică ce îndeplinesc conditiile prevăzute la acea literă.

 

TITLUL IX

Datoria vamală

 

CAPITOLUL I

Garantarea cuantumului datoriei vamale

 

Art. 211. – (1) Când, în conformitate cu reglementările vamale, autoritatea vamală solicită constituirea unei garantii pentru a asigura plata unei datorii vamale, o astfel de garantie trebuie să fie constituită de debitor sau de potentialul debitor.

(2) Autoritatea vamală solicită o singură garantie pentru o datorie vamală.

(3) Garantia poate fi constituită, cu acordul autoritătii vamale, si de către o tertă persoană.

(4) Când debitorul sau potentialul debitor este o autoritate publică, nu i se solicită nici o garantie.

(5) Autoritatea vamală poate renunta la solicitarea constituirii unei garantii când cuantumul ce trebuie garantat nu depăseste echivalentul în lei a 500 euro.

Art. 212. – (1) Când reglementările vamale lasă la latitudinea autoritătii vamale constituirea garantiei, aceasta poate fi cerută de autoritatea vamală atâta timp cât se consideră că datoria vamală care a luat sau poate lua nastere nu este sigur că se va achita în termenul legal.

(2) Când garantia nu este solicitată, autoritatea vamală poate cere de la persoana mentionată la art. 211 alin. (1) un angajament de asumare a obligatiilor pe care această persoană trebuie să le îndeplinească în mod legal.

(3) Garantia mentionată la alin. (1) este solicitată în momentul aplicării reglementărilor care prevăd constituirea unei asemenea garantii sau în orice moment ulterior când autoritatea vamală consideră că nu este sigur că datoria vamală care a luat sau poate lua nastere se va achita în termenul legal.

Art. 213. – La cererea persoanei mentionate la art. 211 alin. (1) sau (3), autoritatea vamală poate permite constituirea unei garantii globale, care să acopere două sau mai multe operatiuni vamale pentru care a luat sau poate lua nastere o datorie vamală.

Art. 214. – (1) Atunci când legislatia vamală prevede constituirea unei garantii si sub rezerva dispozitiilor specifice pentru tranzit, autoritatea vamală stabileste cuantumul unei astfel de garantii la un nivel egal cu:

a) cuantumul exact al datoriei vamale, când aceasta poate fi stabilită cu certitudine în momentul solicitării garantiei;

b) cuantumul maxim al datoriei vamale care ar putea lua nastere, asa cum a fost estimată de autoritatea vamală în alte cazuri.

(2) Când se constituie o garantie globală pentru datorii vamale al căror cuantum se poate modifica în timp, cuantumul unei astfel de garantii este stabilit la un nivel care să permită acoperirea în orice moment a datoriei vamale respective.

(3) Când reglementările vamale lasă la latitudinea autoritătii vamale constituirea garantiei, cuantumul acesteia este stabilit de autoritatea vamală în asa fel încât să nu depăsească nivelul prevăzut la alin. (1) si (2).

Art. 215. – O garantie se poate constitui:

a) printr-un depozit bănesc;

b) printr-un garant.

Art. 216. – (1) Depozitul bănesc se constituie în lei.

(2) Depozitul bănesc se constituie prin depunerea unei sume în numerar sau a unor instrumente de decontare recunoscute ca mijloace de plată de către trezoreria statului.

Art. 217. – (1) Garantul se angajează în scris să plătească în solidar cu debitorul suma garantată a datoriei vamale care devine exigibilă.

(2) Garantul este o tertă persoană stabilită în România si acceptată de autoritatea vamală.

(3) Autoritatea vamală poate refuza să accepte un garant când acesta nu conferă siguranta achitării datoriei vamale în termenul prevăzut.

Art. 218. – Persoana obligată să constituie garantia are dreptul de a alege între modalitătile de constituire a acesteia prevăzute la art. 215. Cu toate acestea, autoritatea vamală poate să nu accepte modalitatea de constituire a garantiei propuse, când aceasta este incompatibilă cu buna functionare a regimului vamal respectiv. Autoritatea vamală poate solicita ca garantia aleasă să fie mentinută pentru o anumită perioadă de timp.

Art. 219. – (1) Prin regulamentul vamal se pot stabili si alte modalităti de constituire a garantiei decât cele prevăzute la art. 215. De asemenea, se poate stabili, în cazul în care există siguranta că datoria vamală se achită, ca un depozit în numerar să nu îndeplinească conditiile prevăzute la art. 216.

(2) Autoritatea vamală refuză garantia propusă de debitorul vamal când consideră că o astfel de garantie nu poate asigura plata datoriei vamale.

Art. 220. – Când autoritatea vamală constată că garantia constituită nu mai asigură plata datoriei vamale în termenul prevăzut sau nu mai este suficientă pentru acoperirea datoriei vamale, aceasta solicită persoanei mentionate la art. 211 alin. (1), la alegerea sa, să constituie o garantie suplimentară sau să înlocuiască garantia initială cu o garantie nouă.

Art. 221. – (1) Garantia nu se eliberează până în momentul în care datoria vamală pentru care a fost constituită nu se stinge sau nu mai poate lua nastere.

Când datoria vamală se stinge sau nu mai poate lua nastere, se eliberează garantia.

(2) Când datoria vamală a fost stinsă partial sau poate lua nastere numai cu privire la o parte a cuantumului care a fost garantat, o parte a garantiei este eliberată la cererea persoanei interesate, numai când cuantumul în cauză justifică o astfel de măsură.

Art. 222. – În cazuri temeinic justificate, pe baza metodologiei elaborate de către Autoritatea Natională a Vămilor si aprobată de ministrul finantelor publice, autoritatea vamală poate acorda scutire de la obligatia garantării datoriei vamale.

 

CAPITOLUL II

Nasterea datoriei vamale

 

Art. 223. – (1) Datoria vamală la import ia nastere prin:

a) punerea în liberă circulatie a mărfurilor supuse drepturilor de import;

b) plasarea unor astfel de mărfuri sub regimul de admitere temporară cu exonerare partială de drepturi de import.

(2) Datoria vamală se naste în momentul acceptării declaratiei vamale în cauză.

(3) Debitorul este declarantul. În situatia unei reprezentări indirecte, persoana pe seama căreia se face declaratia vamală este, de asemenea, debitor. Când se întocmeste o declaratie vamală pentru unul din regimurile mentionate la alin. (1), pe baza unor date care au ca efect faptul că toate sau o parte a drepturilor legal datorate nu au fost încasate, persoanele care au furnizat informatiile necesare la întocmirea declaratiei si care stiau sau care ar fi trebuit să stie că aceste informatii erau false sunt, de asemenea, debitori.

Art. 224. – (1) Datoria vamală la import ia nastere si prin:

a) introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import;

b) introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al României dintr-o zonă liberă sau antrepozit liber aflat pe teritoriul României. În sensul prezentului articol, introducerea ilegală reprezintă orice introducere care încalcă dispozitiile art. 64–67 si art. 195 lit. b).

(2) Datoria vamală se naste în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal.

(3) Debitorii sunt:

a) persoana care introduce ilegal mărfurile în cauză;

b) orice persoană care a participat la introducerea ilegală a mărfurilor si care stia sau ar fi trebuit să stie că o astfel de introducere este ilegală;

c) orice persoană care a cumpărat sau a detinut mărfurile în cauză si care stia sau ar fi trebuit să stie, în momentul achizitionării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal.

Art. 225. – (1) Datoria vamală la import ia nastere si prin sustragerea de sub supraveghere vamală a mărfurilor supuse drepturilor de import.

(2) Datoria vamală se naste în momentul sustragerii mărfurilor de sub supraveghere vamală.

(3) Debitorii sunt:

a) persoana care a sustras mărfurile de sub supraveghere vamală;

b) orice persoană care a participat la această sustragere si care stia sau ar fi trebuit să stie că mărfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală;

c) orice persoană care a cumpărat sau a detinut mărfurile în cauză si care stia sau ar fi trebuit să stie, în momentul achizitionării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost sustrase de sub supraveghere vamală;

d) după caz, persoana care trebuie să execute obligatiile care rezultă din depozitarea temporară a mărfurilor sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele mărfuri.

Art. 226. – (1) Datoria vamală la import ia nastere si

prin:

a) neîndeplinirea uneia dintre obligatiile care rezultă, în privinta mărfurilor supuse drepturilor de import, din depozitarea lor temporară sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate;

b) nerespectarea unei conditii care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unor drepturi de import reduse sau zero, în functie de destinatia lor finală.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplică numai când se stabileste că iregularitătile prevăzute la lit. a) si b) nu au efecte semnificative asupra utilizării corecte a depozitării temporare sau a regimului vamal avut în vedere.

(3) Datoria vamală se naste fie în momentul în care obligatia a cărei neexecutare generează datoria vamală încetează a mai fi îndeplinită, fie în momentul în care mărfurile au fost plasate sub regimul vamal în cauză, când se stabileste ulterior că o conditie stabilită pentru plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau pentru acordarea drepturilor de import reduse sau zero, în functie de destinatia finală a mărfurilor, nu a fost îndeplinită.

(4) Debitorul este fie persoana căreia i se cere îndeplinirea obligatiilor apărute, în privinta mărfurilor supuse drepturilor de import, în urma depozitării lor temporare sau a utilizării regimului vamal sub care au fost plasate, fie persoana căreia i s-a cerut respectarea conditiilor care reglementează plasarea mărfurilor sub acel regim.

Art. 227. – (1) Datoria vamală la import ia nastere prin consumul sau utilizarea într-o zonă liberă sau antrepozit liber a mărfurilor supuse drepturilor de import, în alte conditii decât cele prevăzute în legislatia în vigoare. Când mărfurile dispar si disparitia lor nu poate fi justificată în mod temeinic autoritătii vamale, aceasta poate considera că mărfurile au fost consumate sau utilizate în zona liberă sau antrepozitul liber.

(2) Datoria vamală se naste în momentul în care mărfurile sunt consumate sau sunt utilizate pentru prima oară în alte conditii decât cele prevăzute de legislatia în vigoare.

(3) Debitorul este persoana care a consumat sau a utilizat mărfurile, precum si orice persoană care a participat la această consumare sau utilizare si care stia sau ar fi trebuit să stie că mărfurile au fost consumate sau utilizate în alte conditii decât cele prevăzute de legislatia în vigoare.

(4) Când autoritatea vamală consideră că mărfurile care au dispărut au fost consumate sau utilizate într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber si nu este posibilă aplicarea alin. (3), persoana obligată la plata datoriei vamale este ultima persoană cunoscută de autoritatea vamală ca fiind în posesia mărfurilor.

Art. 228. – (1) Prin exceptie de la prevederile art. 224 si ale art. 226 alin. (1) lit. a), se consideră că nu a luat nastere nici o datorie vamală la import pentru o marfă când persoana interesată face dovada că neîndeplinirea obligatiilor ce rezultă din dispozitiile art. 64–67 si art. 195 lit. b) sau păstrarea mărfurilor în depozit temporar ori utilizarea regimului vamal sub care au fost plasate mărfurile este urmare a distrugerii totale ori a pierderii iremediabile a mărfurilor respective ca rezultat al naturii mărfurilor, cazului fortuit ori al fortei majore sau ca o consecintă a aprobării de către autoritatea vamală. În sensul prezentului alineat, mărfurile sunt pierdute iremediabil când devin de neutilizat de către orice persoană.

(2) În acelasi mod se consideră că nu a luat nastere nici o datorie vamală la import pentru mărfurile puse în liberă circulatie cu drepturi de import reduse sau zero, în functie de destinatia lor finală, când astfel de mărfuri sunt exportate sau reexportate cu aprobarea autoritătii vamale.

Art. 229. – Când, în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (1), se consideră că nu a luat nastere nici o datorie vamală pentru mărfurile puse în liberă circulatie cu drepturi de import reduse sau zero, în functie de destinatia lor finală, orice resturi sau deseuri care rezultă dintr-o astfel de distrugere se consideră a fi mărfuri străine.

Art. 230. – Când, în conformitate cu prevederile art. 225 sau ale art. 226, se naste o datorie vamală pentru mărfurile care beneficiază la import de drepturi de import reduse în functie de destinatia lor finală, cuantumul achitat când mărfurile au fost puse în liberă circulatie se deduce din cuantumul datoriei vamale. Această dispozitie se aplică în mod corespunzător si în cazul în care ia nastere o datorie vamală pentru deseurile sau resturile ce au rezultat din distrugerea unor astfel de mărfuri.

Art. 231. – (1) Datoria vamală la export ia nastere prin exportul mărfurilor supuse drepturilor de export, în afara teritoriului vamal al României, si pentru care s-a întocmit o declaratie vamală.

(2) Datoria vamală la export se naste în momentul în care este acceptată declaratia vamală.

(3) Debitorul este declarantul. În cazul reprezentării indirecte, persoana pe seama căreia se face declaratia este, de asemenea, debitor.

Art. 232. – (1) Datoria vamală la export ia nastere si prin scoaterea mărfurilor supuse drepturilor de export de pe teritoriul vamal al României fără declaratie vamală.

(2) Datoria vamală se naste în momentul în care mărfurile părăsesc efectiv teritoriul vamal.

(3) Debitorul este persoana care a scos mărfurile, precum si orice persoană care a participat la această operatiune si care cunostea sau ar fi trebuit să cunoască faptul că nu s-a depus o declaratie vamală, desi aceasta ar fi trebuit să fie depusă.

Art. 233. – (1) Datoria vamală la export ia nastere si prin nerespectarea conditiilor în care era permisă iesirea mărfurilor de pe teritoriul vamal al României cu exonerare totală sau partială de drepturi de export.

(2) Datoria vamală se naste în momentul în care mărfurile primesc o destinatie diferită de cea pentru care li s-a permis să părăsească teritoriul vamal al României cu exonerare totală sau partială de drepturi de export sau, dacă autoritatea vamală nu poate determina această dată, la expirarea termenului stabilit pentru a se face dovada îndeplinirii conditiilor care au dat dreptul la exonerare.

(3) Debitorul este declarantul. În cazul reprezentării indirecte, persoana pe seama căreia se face declaratia este, de asemenea, debitor.

Art. 234. – (1) Datoria vamală prevăzută la art. 223–227 si art. 231–233 ia nastere chiar dacă se referă la mărfuri care fac obiectul măsurilor de prohibitie sau restrictie la import sau la export, indiferent de natura acestora.

(2) Datoria vamală nu ia nastere la introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a banilor falsi sau la introducerea drogurilor si substantelor psihotrope care nu intră în circuitul economic strict supravegheat de autoritătile competente, pentru a fi folosite în scopuri medicale si stiintifice.

(3) În cazul infractiunilor vamale, datoria vamală serveste la determinarea temeiului de pornire a urmăririi penale si a pedepselor penale.

(4) Dispozitiile prevăzute la alin. (3) se aplică în mod corespunzător si contraventiilor vamale.

Art. 235. – Când legislatia vamală prevede un tratament tarifar favorabil în functie de natura sau destinatia finală a mărfurilor, o scutire sau o exonerare totală sau partială de drepturi de import sau export în temeiul art. 49, 104, 165 sau 206–209, tratamentul tarifar favorabil, scutirea sau exonerarea se aplică si în cazurile în care a luat nastere o datorie vamală potrivit prevederilor art. 224–227, ale art. 232 sau 233, cu conditia ca persoana respectivă să nu fie acuzată de fraudă sau de neglijentă si să prezinte dovada că au fost îndeplinite celelalte conditii pentru aplicarea tratamentului favorabil, scutirii sau exonerării.

Art. 236. – Când există mai multi debitori pentru aceeasi datorie vamală, acestia sunt obligati să plătească în solidar.

Art. 237. – (1) Cu exceptia dispozitiilor contrare prevăzute în prezentul cod, cuantumul drepturilor de import sau export se determină pe baza elementelor de taxare din momentul nasterii datoriei vamale.

(2) Când nu este posibilă stabilirea precisă a momentului la care a luat nastere datoria vamală, data avută în vedere pentru stabilirea elementelor de taxare pentru respectivele mărfuri este aceea la care autoritatea vamală constată că mărfurile se găsesc într-o situatie care determină nasterea datoriei vamale. Când autoritatea vamală detine informatii pe baza cărora poate stabili că datoria vamală a luat nastere înainte de data constatării, cuantumul drepturilor de import sau de export se determină pe baza elementelor de taxare existente la momentul cel mai îndepărtat ce poate fi stabilit pe baza acelor informatii.

(3) Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile si conditiile în care se aplică dobânzi compensatorii, pentru a evita obtinerea unor avantaje financiare prin amânarea datei de nastere a datoriei vamale sau înscrierii în evidentele contabile.

Art. 238. – (1) Datoria vamală ia nastere în locul în care s-au produs faptele care au generat-o.

(2) Dacă nu se poate stabili locul mentionat la alin. (1), datoria vamală ia nastere la locul unde autoritatea vamală constată că mărfurile se află într-o situatie care generează datoria vamală.

(3) Dacă mărfurile au fost plasate sub un regim vamal care nu a fost încheiat si dacă locul nu poate fi determinat conform alin. (1) si (2), într-un termen stabilit prin regulamentul vamal, datoria vamală ia nastere la locul unde mărfurile au fost plasate sub acel regim vamal sau au fost introduse pe teritoriul vamal al României sub regimul respectiv.

(4) În cazul în care informatiile aflate la dispozitia autoritătii vamale permit să stabilească faptul că datoria vamală luase deja nastere când mărfurile se aflau în alt loc la o dată anterioară, se consideră că datoria vamală a luat nastere în locul unde se poate stabili că mărfurile se aflau în momentul cel mai îndepărtat în timp, în care se poate stabili existenta unei datorii vamale.

Art. 239. – (1) În măsura în care acordurile încheiate de România prevăd acordarea unui tratament tarifar preferential la importul în alte tări al mărfurilor originare din România, când mărfurile au fost obtinute în regim de perfectionare activă si sub rezerva că mărfurile străine încorporate în mărfurile originare sunt supuse plătii drepturilor de import aferente, validarea documentelor necesare obtinerii în alte tări a acestui tratament tarifar preferential duce la nasterea datoriei vamale la import.

(2) Momentul în care ia nastere această datorie vamală este considerat a fi momentul acceptării de către autoritatea vamală a declaratiei vamale de export al mărfurilor în cauză.

(3) Debitorul este declarantul. În cazul reprezentării indirecte, persoana pe seama căreia se întocmeste declaratia vamală este, de asemenea, debitor.

(4) Cuantumul drepturilor de import corespunzător acestei datorii vamale este determinat în aceleasi conditii ca si când ar rezulta o datorie vamală ca urmare a acceptării, la aceeasi dată, a declaratiei de punere în liberă circulatie a mărfurilor prin care se încheie regimul de perfectionare activă.

 

CAPITOLUL III

Recuperarea cuantumului datoriei vamale

 

SECTIUNEA 1

Înscrierea în evidenta contabilă si comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor

 

Art. 240. – (1) Cuantumul drepturilor de import sau export care rezultă dintr-o datorie vamală, denumit în continuare cuantumul drepturilor, se calculează de autoritatea vamală în momentul în care se află în posesia datelor necesare si este înregistrat de aceasta în evidentele contabile sau pe alt suport echivalent.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică:

a) când a fost introdusă o taxă antidumping sau compensatorie provizorie;

b) când cuantumul drepturilor legal datorate îl depăseste pe cel stabilit pe baza unei informatii obligatorii;

c) în cazul în care prin regulamentul vamal se prevede neînscrierea în evidenta contabilă a cuantumului drepturilor aflat sub un anumit plafon.

(3) Autoritatea vamală poate să nu înregistreze în evidentele contabile cuantumul drepturilor care nu a putut fi comunicat debitorului din cauza expirării termenului prevăzut la art. 244 alin. (3).

Art. 241. – (1) Când ia nastere o datorie vamală în urma acceptării declaratiei pentru mărfuri pentru un alt regim vamal decât admiterea temporară cu exonerare partială de drepturi de import sau a oricărui alt act cu acelasi efect juridic ca această acceptare, cuantumul corespunzător acestei datorii vamale este înregistrat în evidenta contabilă a biroului vamal de îndată ce a fost calculat si cel mai târziu în ziua următoare celei în care mărfurilor li s-a acordat liberul de vamă. Cu toate acestea, dacă a fost constituită o garantie, totalul cuantumului drepturilor aferente mărfurilor cărora li s-a acordat liberul de vamă si care au fost declarate de aceeasi persoană într-o perioadă stabilită de autoritatea vamală, care nu poate depăsi 31 de zile, poate fi înregistrat o singură dată în evidenta contabilă, la sfârsitul perioadei respective. O astfel de înregistrare în evidenta contabilă se face în termen de 5 zile de la expirarea perioadei respective.

(2) Când liberul de vamă se acordă cu conditia îndeplinirii prevederilor legale care reglementează fie stabilirea cuantumului drepturilor, fie modul de încasare a acestora, înscrierea în evidenta contabilă se face în cel mult două zile de la data la care a fost stabilit sau fixat cuantumul ori obligatia de a plăti drepturile rezultate din această datorie. Dacă datoria vamală este legată de o taxă antidumping sau compensatorie provizorie, această taxă se înscrie în evidenta contabilă în cel mult două luni de la instituirea acelei taxe.

(3) Când se naste o datorie vamală în alte conditii decât cele mentionate la alin. (1), cuantumul corespunzător al drepturilor este înscris în evidenta contabilă în cel mult două zile de la data la care autoritatea vamală poate calcula cuantumul drepturilor si stabili debitorul acestora.

Art. 242. – (1) Termenele pentru înscrierea în evidenta contabilă prevăzute la art. 241 pot fi prelungite când circumstante speciale împiedică autoritatea vamală să le respecte. Prelungirea termenului nu poate depăsi 14 zile.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) nu se aplică în situatii de caz fortuit sau de fortă majoră.

Art. 243. – (1) În cazul în care cuantumul datoriei vamale nu a fost înscris în evidenta contabilă în conformitate cu prevederile art. 241 si 242 sau a fost înscris la un nivel inferior sumei datorate legal, cuantumul drepturilor ce urmează a fi recuperate se înscrie în evidenta contabilă în cel mult două zile de la data la care autoritatea vamală a luat cunostintă de această situatie si poate calcula suma datorată legal si stabili debitorul.

Această operatiune reprezintă înscriere ulterioară în evidenta contabilă. Acel termen poate fi prelungit în conformitate cu prevederile art. 242.

(2) Cu exceptia cazurilor mentionate la art. 240 alin. (2) si (3), înscrierea ulterioară în evidenta contabilă nu este posibilă dacă:

a) decizia initială de a nu înscrie drepturile în evidenta contabilă sau de a le înscrie la o sumă mai mică decât cea legal datorată a fost luată pe baza dispozitiilor generale invalidate la o dată ulterioară de o hotărâre judecătorească;

b) cuantumul drepturilor legal datorate nu a fost înscris în evidenta contabilă ca urmare a unei erori din partea autoritătii vamale care nu ar fi putut fi detectată în conditii rezonabile de către persoana obligată să plătească, aceasta la rândul său actionând cu bună-credintă si respectând toate dispozitiile prevăzute de legislatia în vigoare cu privire la declaratia vamală;

c) prin regulamentul vamal se poate stabili că autoritatea vamală nu procedează la înscrierea ulterioară în evidenta contabilă a cuantumului drepturilor aflat sub un anumit plafon.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2) lit. b), când se stabileste statutul preferential al mărfurilor pe baza unui sistem de cooperare administrativă care implică autoritătile unei alte tări, dacă eliberarea unui certificat de către aceste autorităti se dovedeste incorectă, aceasta constituie o eroare care nu ar fi putut fi detectată în mod rezonabil.

Cu toate acestea, eliberarea unui certificat incorect nu constituie o eroare în cazul în care certificatul se bazează pe prezentarea incorectă a faptelor de către exportator, cu exceptia cazului în care, mai ales, este evident că autoritătile care au eliberat certificatul au stiut sau ar fi trebuit să stie că mărfurile nu îndeplineau conditiile prevăzute pentru a beneficia de tratamentul preferential. Se poate invoca buna-credintă a debitorului când acesta poate demonstra că, în timpul operatiunilor comerciale în cauză, a depus toate diligentele pentru a se asigura că toate conditiile pentru tratamentul preferential au fost respectate.

Art. 244. – (1) După înscrierea în evidenta contabilă, cuantumul drepturilor se comunică debitorului potrivit normelor legale.

(2) Când cuantumul drepturilor datorate a fost înscris cu titlu orientativ în declaratia vamală, autoritatea vamală poate stabili faptul că acesta nu se comunică debitorului, în conformitate cu alin. (1), decât în situatia în care cuantumul nu corespunde cu cel stabilit de autoritatea vamală. Fără a se înlătura aplicarea prevederilor art. 241 alin. (1) teza a doua, dacă se face uz de posibilitatea prevăzută în prezentul alineat, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri de către autoritatea vamală echivalează cu comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor înscrise în evidenta contabilă.

(3) Comunicarea către debitor nu poate fi făcută după expirarea unui termen de 5 ani de la data la care a luat nastere datoria vamală. Acest termen se suspendă din momentul introducerii unei actiuni, în conformitate cu prevederile prezentului cod, pe durata acestei proceduri.

(4) Când datoria vamală este rezultatul unui act pentru care s-a pornit urmărirea penală, cuantumul drepturilor poate fi comunicat debitorului, în conformitate cu conditiile prevăzute în dispozitiile legale în vigoare, după expirarea termenului mentionat la alin. (3).

 

SECTIUNEA a 2-a

Termene si modalităti de plată a cuantumului drepturilor

 

Art. 245. – (1) Cuantumul drepturilor care a făcut obiectul comunicării prevăzute la art. 244 se achită de debitor în următoarele termene:

a) dacă această persoană nu are dreptul la nici una dintre facilitătile de plată prevăzute în prezenta sectiune, plata se face în termenul prevăzut în regulamentul vamal;

b) dacă persoana are dreptul la oricare dintre facilitătile de plată prevăzute în prezenta sectiune, plata se face până cel târziu la expirarea termenului sau termenelor stabilite în cadrul acelor facilităti.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit.a), fără a se înlătura aplicarea suspendărilor prevăzute în cazul exercitării unei actiuni, termenul de plată nu poate depăsi 10 zile de la comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor datorate, iar în cazul înscrierii cumulate în evidenta contabilă, în conditiile prevăzute la art. 241 alin. (1) teza a doua, acesta se stabileste în asa fel încât să nu îi permită debitorului să obtină un termen pentru plată mai lung decât dacă i s-ar fi acordat o amânare a plătii.

(3) Termenul prevăzut la alin. (2) se prelungeste, din oficiu, dacă se constată că persoana în cauză a primit înstiintarea prea târziu pentru a putea să plătească în termenul prevăzut. Prelungirea termenului mai poate fi acordată de autoritatea vamală la cererea debitorului, în cazul în care cuantumul drepturilor ce trebuie plătit rezultă în urma unei actiuni de recuperare ulterioară. Fără a se înlătura aplicarea facilitătilor de plată, prelungirile nu pot depăsi timpul necesar debitorului pentru a se achita de obligatie.

(4) Prin regulamentul vamal se pot stabili situatiile si conditiile în care se suspendă obligatia debitorului de a plăti drepturile când:

a) se întocmeste o cerere de remitere a drepturilor, conform prevederilor legale;

b) mărfurile sunt puse sub sechestru, în vederea confiscării ulterioare potrivit prevederilor legale;

c) datoria vamală a luat nastere în conformitate cu prevederile art. 225 si există mai multi debitori.

Art. 246. – Plata se face conform dispozitiilor legale în vigoare, în numerar sau prin orice alt mijloc cu acelasi efect de stingere a debitului ori prin compensare.

Art. 247. – În cazul în care cuantumul drepturilor ce trebuie plătite de persoana în cauză se referă la mărfurile declarate pentru un regim vamal care presupune obligatia de a plăti astfel de drepturi, autoritatea vamală poate acorda, la cererea persoanei respective, amânarea plătii acelei sume în conditiile prevăzute în prezenta sectiune.

Art. 248. – Acordarea amânării plătii este conditionată de constituirea unei garantii de către solicitant.

Art. 249. – Autoritatea vamală decide care dintre următoarele proceduri se foloseste când se acordă amânarea plătii:

a) separat, pentru fiecare cuantum al drepturilor înscrise în evidenta contabilă, în conditiile prevăzute la art. 241 alin. (1) teza întâi sau art. 243 alin. (1);

b) global, cu privire la totalul cuantumurilor drepturilor înscrise în evidenta contabilă în conditiile prevăzute la art. 241 alin. (1) teza întâi, pe o perioadă stabilită de autoritatea vamală, care să nu depăsească 31 de zile;

c) global, cu privire la totalul cuantumurilor drepturilor care au făcut obiectul unei singure înscrieri în evidenta contabilă, în conformitate cu prevederile art. 241 alin. (1) teza a doua.

Art. 250. – (1) Termenul cu care este amânată plata este de 30 de zile. Acesta se calculează astfel:

a) în cazul în care plata este amânată în conformitate cu art. 249 lit. a), termenul se calculează începând cu ziua următoare celei în care cuantumul drepturilor este înscris în evidenta contabilă de către autoritatea vamală. În cazul în care se aplică prevederile art. 242, termenul de 30 de zile se reduce cu numărul zilelor corespunzătoare termenului utilizat pentru înscrierea în evidenta contabilă, mai putin două zile;

b) în cazul în care plata se amână în conformitate cu prevederile art. 249 lit. b), termenul se calculează începând cu ziua următoare celei în care expiră perioada de globalizare. Termenul se reduce cu numărul de zile corespunzător unei jumătăti din numărul de zile din perioada de globalizare;

c) în cazul în care plata se amână în conformitate cu art. 249 lit. c), termenul se calculează din ziua următoare celei în care expiră perioada în care mărfurilor respective li s-a acordat liberul de vamă. Termenul se reduce cu un număr de zile corespunzător jumătătii numărului de zile aferent perioadei în cauză.

(2) În cazul în care numărul zilelor din termenele mentionate la alin. (1) lit. b) si c) este impar, numărul de zile ce se scad din termenul de 30 de zile în conformitate cu alin. (1) lit. b) si c) este egal cu jumătate din numărul par imediat inferior acestui număr impar.

(3) Pentru simplificare, în cazul în care termenele mentionate în alin. (1) lit. b) si c) sunt o săptămână calendaristică sau o lună calendaristică, plata cuantumului drepturilor care a făcut obiectul amânării se poate efectua:

a) în ziua de vineri a săptămânii a patra următoare celei în cauză, dacă termenul este de o săptămână calendaristică;

b) cel târziu până în ziua a saisprezecea a lunii următoare, dacă termenul este o lună calendaristică.

Art. 251. – (1) Amânarea plătii nu se acordă pentru cuantumul drepturilor care, desi corespunzătoare unor mărfuri plasate sub un regim vamal care presupune obligatia de a plăti astfel de drepturi, sunt totusi înscrise de autoritatea vamală în evidenta contabilă în conformitate cu dispozitiile în vigoare referitoare la acceptarea declaratiilor incomplete, deoarece declarantul nu a oferit, până la expirarea termenului stabilit, informatiile necesare pentru determinarea definitivă a valorii în vamă a mărfurilor sau nu a furnizat datele sau documentul care lipsea când a fost acceptată declaratia incompletă.

(2) Amânarea plătii poate fi acordată în cazurile prevăzute la alin. (1) numai în situatia în care cuantumul drepturilor de recuperat este înscris în evidenta contabilă înaintea expirării unui termen de 30 de zile, calculat de la data la care cuantumul stabilit initial a fost înscris în evidenta contabilă sau, dacă nu a fost înscris, de la data la care a fost acceptată declaratia referitoare la mărfurile respective. Durata amânării plătii acordate în astfel de conditii nu poate fi prelungită dincolo de data expirării termenului care, în conformitate cu prevederile art. 250, a fost acordat cu privire la cuantumul drepturilor stabilit initial sau care ar fi fost acordat dacă cuantumul drepturilor legal datorat ar fi fost înscris în evidenta contabilă când au fost declarate mărfurile respective.

Art. 252. – (1) Autoritatea vamală poate acorda debitorului alte facilităti de plată decât amânarea plătii.

Acordarea unor astfel de facilităti de plată trebuie:

a) să fie conditionată de constituirea unei garantii. Nu este necesar să se solicite o astfel de garantie când, datorită situatiei debitorului, solicitarea acesteia ar crea grave dificultăti economice sau sociale;

b) să aibă ca rezultat perceperea, în plus fată de cuantumul drepturilor, a unei dobânzi pe credit. Dobânda pe credit se datorează pe întreaga perioadă amânată sau care face obiectul unei alte facilităti la plată si se calculează în asa fel încât să fie echivalentă cu cuantumul care ar fi solicitat în acelasi scop pe piata monetară sau financiară natională.

(2) Autoritatea vamală poate să nu ceară dobânda pe credit dacă prin aceasta s-ar crea grave dificultăti economice sau sociale pentru debitor.

Art. 253. – Indiferent de facilitătile de plată acordate debitorului, acesta poate plăti în orice situatie, total sau partial, cuantumul drepturilor, fără să astepte expirarea termenului care i-a fost acordat.

Art. 254. – Cuantumul drepturilor datorate poate fi achitat de o tertă persoană în locul debitorului.

Art. 255. – (1) Dacă cuantumul drepturilor nu a fost achitat în termenul stabilit:

a) autoritatea vamală utilizează toate căile prevăzute de legislatia în vigoare, inclusiv executarea silită, pentru a asigura plata acelei sume. Prin regulamentul vamal se pot stabili prevederi speciale cu privire la garanti în cadrul regimului de tranzit;

b) se percep majorări de întârziere, potrivit normelor în vigoare.

(2) Autoritatea vamală poate renunta să ceară majorări de întârziere în cazurile în care:

a) datorită situatiei debitorului, s-ar putea crea serioase dificultăti economice si sociale;

b) cuantumul drepturilor nu depăseste nivelul stabilit prin regulamentul vamal;

c) cuantumul drepturilor este achitat în 5 zile de la expirarea termenului prevăzut pentru plată.

(3) Autoritatea vamală poate stabili:

a) perioade minime pentru calcularea majorărilor de întârziere;

b) sume minime de achitat ca majorări de întârziere.

(4) Prin regulamentul vamal se pot stabili criterii pentru aplicarea prevederilor alin. (3).

 

CAPITOLUL IV

Stingerea datoriei vamale

 

Art. 256. – (1) Fără a înlătura aplicarea dispozitiilor în vigoare cu privire la împlinirea termenului de prescriptie extinctivă si la imposibilitatea recuperării datoriei vamale în cazul constatării pe cale judecătorească a insolvabilitătii debitorului, datoria vamală se stinge prin:

a) plata cuantumului drepturilor;

b) remiterea cuantumului drepturilor;

c) invalidarea declaratiei vamale depuse pentru un regim vamal ce implică obligatia de plată a drepturilor;

d) confiscare;

e) distrugerea prin dispozitia autoritătii vamale;

f) abandonul în favoarea statului;

g) pierderea mărfurilor datorită cazului fortuit sau fortei majore;

h) scăderea cantitativă a mărfurilor datorită unor factori naturali, pentru partea corespunzătoare procentului de scădere.

(2) Stingerea datoriei vamale în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. d)–h) operează numai dacă situatiile s-au produs înainte de acordarea liberului de vamă, în cazul mărfurilor declarate pentru un regim vamal ce implică obligatia de plată a drepturilor.

Art. 257. – Datoria vamală prevăzută la art. 239 se stinge si când sunt anulate formalitătile îndeplinite pentru obtinerea tratamentului tarifar preferential acordat în conformitate cu dispozitiile articolului mai sus mentionat.

 

CAPITOLUL V

Rambursarea si remiterea drepturilor

 

Art. 258. – (1) Prin rambursare se întelege restituirea totală sau partială a drepturilor de import sau de export care au fost achitate.

(2) Prin remitere se întelege fie decizia de a nu percepe, integral sau partial, cuantumul unei datorii vamale, fie decizia de a anula, integral sau partial, înscrierea în evidenta contabilă a unui drept de import sau de export care nu a fost achitat.

Art. 259. – (1) Drepturile de import sau de export sunt rambursate în măsura în care se stabileste că, în momentul în care au fost plătite, cuantumul acestor drepturi nu era datorat legal sau când cuantumul lor a fost înscris în evidenta contabilă contrar dispozitiilor art. 243 alin. (2) si (3).

(2) Se procedează la remiterea drepturilor de import sau de export în măsura în care se stabileste că, în momentul în care au fost înscrise în evidenta contabilă, cuantumul acestor drepturi nu era datorat legal sau că a fost înscris în evidenta contabilă contrar dispozitiilor art. 243 alin. (2) si (3).

(3) Nu se acordă rambursarea sau remiterea drepturilor dacă faptele care au dus la achitarea ori la înscrierea în evidenta contabilă a unei sume ce nu era legal datorată sunt rezultatul unei actiuni deliberate din partea unei persoane interesate.

(4) Drepturile de import sau de export sunt rambursate ori remise la depunerea unei cereri către biroul vamal în cauză într-o perioadă de 5 ani de la data la care cuantumul acestor drepturi a fost comunicat debitorului.

(5) Termenul prevăzut la alin. (4) se prelungeste dacă persoana în cauză face dovada că a fost împiedicată să depună cererea în termenul amintit, ca urmare a cazului fortuit sau a fortei majore.

(6) Autoritatea vamală procedează la rambursare sau remitere din oficiu, când constată, în acest termen, existenta uneia sau alteia dintre situatiile prevăzute la alin. (1) si (2).

Art. 260. – Drepturile de import sau de export sunt rambursate când se invalidează o declaratie vamală, iar drepturile au fost achitate. Rambursarea se acordă în urma unei cereri depuse de persoana în cauză în termenul prevăzut pentru depunerea cererii de invalidare a declaratiei vamale.

Art. 261. – (1) Drepturile de import sunt rambursate sau remise în măsura în care se stabileste că cuantumul acestora înscris în evidenta contabilă este aferent mărfurilor plasate sub regimul vamal în cauză si refuzate de importator, deoarece la data acceptării declaratiei vamale erau defecte sau nu respectau conditiile contractului în baza căruia au fost importate. Sunt asimilate mărfurilor defecte mărfurile deteriorate înainte de acordarea liberului de vamă.

(2) Rambursarea sau remiterea drepturilor de import se acordă cu conditia ca:

a) mărfurile să nu fi fost folosite, cu exceptia unei posibile utilizări initiale necesare pentru a se verifica dacă sunt defecte sau nu respectă termenii contractuali;

b) mărfurile să fie exportate de pe teritoriul vamal al României. La cererea persoanei în cauză, autoritatea vamală permite ca, în locul exportului, mărfurile să fie distruse sau plasate sub regimul de tranzit, antrepozitare vamală sau într-o zonă liberă ori antrepozit liber. În scopul de a primi una dintre aceste destinatii vamale, mărfurile sunt considerate străine.

(3) Drepturile de import nu pot fi rambursate sau remise în cazul mărfurilor care, înainte de a fi declarate la vamă, au fost importate temporar pentru a fi testate, decât dacă se stabileste că defectele mărfurilor sau nerespectarea prevederilor contractuale nu ar fi putut fi detectate în decursul acestor teste.

(4) Drepturile de import sunt rambursate sau remise pentru motivele prevăzute la alin. (1), în urma prezentării unei cereri la biroul vamal în termen de 12 luni de la data la care cuantumul acestor drepturi a fost comunicat debitorului. În cazuri exceptionale, justificate corespunzător, autoritatea vamală poate aproba ca acest termen să fie prelungit.

Art. 262. – (1) Drepturile de import sau de export pot fi rambursate ori remise în alte situatii decât cele mentionate la art. 259–261:

a) care urmează a fi stabilite în conformitate cu regulamentul vamal;

b) ca urmare a unor împrejurări în care nu s-a constatat o Onselătorie sau o culpă evidentă a persoanei în cauză. Situatiile în care se poate aplica această dispozitie si procedura de urmat în acest scop sunt stabilite prin regulamentul vamal. Pentru rambursare sau remitere pot fi prevăzute conditii speciale.

(2) Drepturile sunt rambursate sau remise pentru motivele prevăzute la alin. (1), în urma prezentării unei cereri la biroul vamal în termen de 12 luni de la data la care cuantumul acestor drepturi a fost comunicat debitorului. În cazuri exceptionale, justificate corespunzător, autoritatea vamală poate aproba ca acest termen să fie prelungit.

Art. 263. – Drepturile de import sau de export sunt rambursate ori remise în conditiile prevăzute în prezentul capitol numai când cuantumul de rambursat sau de remis depăseste nivelul stabilit prin regulamentul vamal. Cu toate acestea, autoritatea vamală poate da curs unei alte cereri de rambursare sau remitere si cu privire la un cuantum mai mic.

Art. 264. – Când o decizie de a da curs unei cereri de rambursare a cuantumului drepturilor de import sau de export, precum si a dobânzilor pe credit si a majorărilor de întârziere încasate la efectuarea plătii acestor drepturi nu este pusă în aplicare în termen de 3 luni de la adoptarea acesteia, după această perioadă autoritatea vamală plăteste o dobândă egală cu dobânda pe credit.

Art. 265. – Când, din eroare, a fost remisă o datorie vamală sau a fost rambursat cuantumul drepturilor, datoria initială devine din nou exigibilă. Orice dobândă plătită în temeiul prevederilor art. 264 se rambursează.

 

TITLUL X

Dreptul la actiune

 

Art. 266. – (1) Orice persoană are dreptul de a formula actiune împotriva deciziilor care o privesc direct, luate de autoritatea vamală cu privire la aplicarea reglementărilor vamale.

(2) Are, de asemenea, dreptul de a formula actiune persoana care a solicitat autoritătii vamale o decizie cu privire la aplicarea reglementărilor vamale si nu a primit un răspuns la cererea sa în termenul legal.

Art. 267. – Când actiunea prevăzută la art. 266 se referă la un titlu de creantă privind datoria vamală si alte taxe si impozite datorate statului în cadrul operatiunilor vamale, înainte de depunerea actiunii se poate formula contestatie pe cale administrativă, care se solutionează potrivit dispozitiilor Codului de procedură fiscală.

Art. 268. – (1) Actiunile care privesc alte decizii decât cele prevăzute la art. 267 se formulează potrivit dispozitiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), plângerea prealabilă nu suspendă executarea deciziei contestate.

(3) Autoritatea vamală poate suspenda, total sau partial, executarea acestei decizii până la solutionarea plângerii prealabile, când are motive întemeiate să considere că decizia contestată nu respectă reglementările vamale sau că un prejudiciu irecuperabil poate fi produs persoanei interesate.

 

TITLUL XI

Prohibitii si restrictii

 

Art. 269. – (1) Sunt considerate prohibite toate mărfurile a căror introducere pe sau scoatere de pe teritoriul vamal al României este, potrivit legii, interzisă cu orice titlu.

(2) Sunt considerate ca restrictionate mărfurile a căror introducere pe sau scoatere de pe teritoriul vamal al României este supusă unor conditii sau îndeplinirii unor formalităti speciale.

(3) Când introducerea sau scoaterea nu este permisă decât cu prezentarea unei autorizatii speciale, mărfurile sunt prohibite dacă nu sunt însotite de un astfel de document sau dacă acesta nu este valabil.

 

TITLUL XII

Sanctiuni

 

SECTIUNEA 1

Infractiuni

 

Art. 270. – Introducerea în sau scoaterea din tară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infractiunea de contrabandă si se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 271. – Introducerea în sau scoaterea din tară, fără drept, de arme, munitii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substante radioactive, substante toxice, deseuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infractiunea de contrabandă calificată si se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.

Art. 272. – Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităti de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă constituie infractiunea de folosire de acte nereale si se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 273. – Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infractiunea de folosire de acte falsificate si se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 274. – Faptele prevăzute la art. 270–273, săvârsite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 275. – Tentativa la infractiunile prevăzute la art. 270–274 se pedepseste.

Art. 276. – Dacă faptele prevăzute la art. 270–274 sunt săvârsite de angajati sau reprezentanti ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operatiuni de import-export ori în folosul acestor persoane juridice, se poate aplica si interzicerea unor drepturi, potrivit art. 64 lit. c) din Codul penal.

Art. 277. – Când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infractiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în lei.

Art. 278. – Dispozitiile prezentei sectiuni se completează cu prevederile Codului penal al României, precum si cu dispozitiile penale prevăzute în alte legi speciale.

 

SECTIUNEA a 2-a

Contraventii

 

Art. 279. – Faptele care constituie contraventii la reglementările vamale, procedura de constatare si sanctionare a acestora se stabilesc prin regulamentul vamal, aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Art. 280. – (1) Contraventiile vamale săvârsite în incintele vamale si în locurile unde se desfăsoară operatiuni sub supraveghere vamală se constată si se sanctionează de persoanele împuternicite de către autoritatea vamală.

(2) În cazul în care contraventiile vamale sunt constatate de organele de politie sau de alte organe cu atributii de control, în alte locuri decât cele prevăzute la alin. (1), acestea au obligatia de a prezenta de îndată actele constatatoare la autoritatea vamală cea mai apropiată, împreună cu mărfurile care fac obiectul contraventiei.

(3) După verificarea încadrării faptei în reglementările vamale, autoritatea vamală aplică amenda si dispune, după caz, retinerea bunurilor, în vederea confiscării.

(4) Sanctiunile contraventionale pot fi aplicate si persoanelor juridice.

Art. 281. – Dispozitiile art. 279 si 280 referitoare la contraventii se completează cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, cu exceptia art. 28 alin. (1) si (3) si art. 29.

 

TITLUL XIII

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 282. – Dispozitiile specifice aplicabile călătorilor si altor persoane fizice se stabilesc prin regulamentul vamal.

Art. 283. – Termenele prevăzute în prezentul cod si în alte reglementări vamale se calculează potrivit normelor prevăzute în Codul de procedură civilă.

Art. 284. – Operatiunile vamale initiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a prezentului cod se finalizează potrivit acelor reglementări.

Art. 285. – Autoritatea Natională a Vămilor este desemnată ca autoritate competentă să aplice pentru România, la data aderării la Uniunea Europeană, prevederile Conventiei privind utilizarea tehnologiei informatiilor de către serviciile vamale, încheiată la 26 iulie 1995, în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană – JO C 316, 27 noiembrie 1995, p. 34 – si ale Conventiei cu privire la asistenta reciprocă si cooperarea între administratiile vamale, încheiată la 18 decembrie 1997, în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană – JO C 24, 23 ianuarie 1998, p. 2.

Art. 286. – Guvernul, la propunerea Ministerului Finantelor Publice, va aproba prin hotărâre regulamentul de aplicare a Codului vamal, care intră în vigoare la aceeasi dată cu prezentul cod.

Art. 287. – Dispozitiile cuprinse în prezentul cod si în alte reglementări vamale privind plata, garantarea, înscrierea în evidentele contabile, stingerea datoriei vamale si remiterea drepturilor de import, cu exceptia art. 163 si 247 din prezentul cod, se aplică în mod corespunzător si pentru taxa pe valoarea adăugată si pentru accize care, potrivit Codului fiscal, sunt în atributiile autoritătii vamale.

Art. 288. – (1) Prezentul cod intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe aceeasi dată se abrogă: Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, cu modificările si completările ulterioare; art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 26/1993 privind Tariful vamal de import al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 31 august 1993, aprobată cu modificări prin Legea nr. 102/1994, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Declararea electronică si sistemele automatizate pentru punerea în aplicare a gestiunii de risc si schimbul electronic de date între birourile vamale de intrare, import, export si iesire, prevăzute la art. 40, 60–62 si 202–204, se pun în aplicare în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului cod.

(4) Dispozitiile cuprinse la art. 245 alin. (2) si (3), art. 247, art. 252 si art. 255 alin. (2) si (3) intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.

 

Prezenta lege asigură aplicarea Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2.913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, cu modificările ulterioare, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene nr. 302/1992.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

DANIELA POPA

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 10 aprilie 2006.

Nr. 86.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind Codul vamal al României

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea privind Codul vamal al României si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 6 aprilie 2006.

Nr. 387.


Copyright 1998-2012 DSC.NET
All rights reserved.