CODUL CIVIL
 
pagina a III-a

CARTEA III

DESPRE DIFERITELE MODURI PRIN CARE SE DOBÂNDESTE PROPRIETATEA

         Art. 644. Proprietatea bunurilor se dobândeste si se transmite prin succesiune, prin legate, prin conventie si prin traditiune. (C. civ. 650 si urm., 800 si urm., 942 si urm.).
         Art. 645. Proprietatea se mai dobândeste prin accesiune sau incorporatiune, prin prescriptie, prin lege si prin ocupatiune. (C. civ. 482 si urm., 1837).
         Art. 646. Bunurile fără stăpân sunt ale statului. (C. civ. 477, 680).
         Art. 647. Sunt bunuri care nu apartin nimănui si al căror uz e comun tuturor. Legi de politie regulează felul întrebuintării lor.
         Art. 648. Facultatea de a vâna sau de a pescui este regulată prin legi particulare.
         Art. 649. Proprietatea unui tezaur este a acelui ce l-a găsit în propriul său fond; dacă tezaurul este găsit în fond străin, se împarte pe din două între cel cel l-a descoperit si între proprietarul fondului.
            Tezaurul este orice lucru ascuns sau îngropat, pe care nimeni nu poate justifica că este proprietar si care este descoperit printr-un pur efect al hazardului. (C. civ. 477, 489, 490, 491).
         A se vedea:
         - Constitutia României, art. 135 alin. 4 potrivit căruia bogătiile de orice natură ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietătii publice;
         - Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 96 (M. Of. nr. 37 din 20 februarie 1991), potrivit căruia tezaurele care se vor descoperi la fata locului sau în subsol sunt sub protectia legii.

TITLUL I
DESPRE SUCCESIUNI

         Art. 650. Succesiunea se deferă sau prin lege, sau după vointa omului, prin testament. (C. civ. 651 si urm., 800 si urm.).

CAPITOLUL I
Despre deschiderea succesiunilor

         Art. 651. Succesiunile se deschid prin moarte.
         A se vedea:
         - Legea notarilor publici si a activitătii notariale nr. 36/1995 (M. Of. nr. 92 din 16 mai 1995);
         - Ordinul nr. 710/C/1995 al Ministerului Justitiei pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici si a activitătii notariale nr. 36/1995 (M. Of. nr. 176 din 8 august I995).
         Art. 652. - Legea regulează ordinea succesiunilor între mostenitorii legitimi.
            Copiii naturali, în privinta succesiunii mamei lor si a colateralilor săi, sunt asimilati copiilor legitimi si viceversa. În lipsă de mostenitori legitimi sau naturali, bunurile se mostenesc de sotul supravietuitor. În lipsă de sot, statul devine mostenitor. (C. civ. 646, 659 si urm., 679 si urm.).
         - Prin art. 63 din Codul familiei a fost înlăturată deosebirea dintre copii legitimi si naturali.
         - Prevederile alin. 2 al art. 652 privitoare la dreptul de mostenire al sotului supravietuitor au fost implicit abrogate prin Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (M. Of. nr. 133 din 10 iunie 1944)
         - Cu privire la dreptul statului, prevederile alin. 2 al art. 652 au fost implicit abrogate prin Decretul nr. 73/1954 privind modificarea art. 680 si 700 din C. civ. (B. Of. nr. 14 din 19 martie 1954).
         Art. 653. - Descendentii si ascendentii au de drept posesiunea succesiunii din momentul mortii defunctului.
            Ceilalti mostenitori intră în posesia succesiunii cu permisiunea justitiei. (C. civ. 889 si urm., 911, 917, 1860).

CAPITOLUL II
Despre calitătile cerute pentru a succede

         Art. 654. Pentru a succede trebuie neapărat ca persoana ce succede să existe în momentul deschiderii succesiunii.
            Copilul conceput este considerat că există.
            Copilul născut mort este considerat că nu există.
         A se vedea art. 7 si 21 ale Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 8 din 30 ianuarie 1954).
         Art. 655. Sunt nedemni de a succede si prin urmare exclusi de la succesiune:
            l. Condamnatul pentru că a omorât sau a încercat să omoare pe defunct.
            2. Acela care a făcut în contra defunctului o acuzatie capitală, declarată de judecată calomnioasă.
            3. Mostenitorul major care, având cunostintă de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei. (C. civ. 656, 657).
         Art. 656. Lipsa de denuntare nu poate vătăma în drepturile lor pe ascendentii si descendentii omorâtorului, pe afinii săi de acelasi grad, pe sotul sau sotia sa, pe fratii sau surorile sale, pe unchii sau mătusile sale, pe nepotii sau nepoatele sale. (C. civ. 655).
         Art. 657. Mostenitorul depărtat de la succesiune ca nedemn este obligat a întoarce toate fructele si veniturile a căror folosintă a avut-o de la deschiderea succesiunii.
         Art. 658. Copiii nedemnului viind la succesiune, în virtutea dreptului lor propriu, fără ajutorul reprezentării, nu sunt depărtati pentru greseala tatălui lor; acesta însă nu poate nici într-un caz reclama uzufructul bunurilor succesiunii, pe care legea îl acordă tatilor si mamelor asupra bunurilor copiilor lor. (C. civ. 664 si urm., 698, 755).
         Dispozitia privind uzufructul asupra bunurilor succesorale a devenit inaplicabilă prin abrogarea art. 338 - 341 C. civ.
         A se vedea si art. 21 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954).

CAPITOLUL III
Despre deosebite ordine de succesiune

SECTIUNEA I
Dispozitii generale

         Art. 659. Succesiunile sunt deferite copiilor si descendentilor defunctului, ascendentilor si rudelor sale colaterale, în ordinea si după regulile mai jos determinate. (C. civ. 652, 669 si urm.)
         A se vedea:
         - Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (M. Of. nr. 133 din 10 iunie 1944).
         Art. 660. Proximitatea rudeniei se stabileste prin numărul generatiilor; fiecare generatie numără un grad. (C. civ. 661).
         A se vedea art. 45 si 46 din Codul familiei.
         Art. 661. Sirul gradelor formează linia; se numeste linie dreaptă sirul gradelor între persoanele ce se cobor una dintr-alta; linie colaterală sirul gradelor între persoanele ce nu se cobor unele din altele, dar care se cobor dintr-un autor comun.
            Linia dreaptă se împarte în linie dreaptă descendentă si în linie dreaptă ascendentă.
            Întâia este aceea ce leagă pe capul neamului cu acei ce se cobor de la el; a doua este aceea ce leagă o persoană cu acei din care ea se coboară.
         Art. 662. În linie dreaptă se numără atâtea grade câte sunt si generatii între persoane; astfel fiul este către tatăl său în cel dintâi grad; nepotul de fiu în cel de al doilea, si viceversa tatăl si bunul către fiii lor si nepotii lor de fiu.
         Art. 663. În linie colaterală gradele se numără după generatii, începând de la una din rude până la autorul comun si de la acesta până la cealaltă rudă.
            Fratii dar sunt în gradul al doilea; unchiul si nepotul în al treilea, verii primari în al patrulea si c.l.

SECTIUNEA II
Despre reprezentare

            Art. 664. Reprezentarea este o fictiune a legii, care are de efect de a pune pe reprezentanti în locul, în gradul si în dreptul reprezentatului. (C. civ. 672, 698, 755).
         Art. 665. Reprezentarea se întinde nemărginit în linie directă descendentă.
            Ea este admisă în toate cazurile, concure copiii defunctului cu descendentii unui copil mort mai dinainte, întâmple-se ca toti copiii defunctului fiind morti înaintea lui, descendentii zisilor copii să se găsească între ei în grade egale sau neegale.
         Art. 666. În linie colaterală, reprezentarea este admisă în privinta copiilor si descendentilor fratilor sau surorilor defunctului, vie ei la succesiunea sa în concurs cu unchi sau mătuse, întâmple-se ca toti fratii si surorile defunctului, fiind morti mai dinainte, succesiunea să se găsească trecută la descendentii lor, în grade egale sau neegale. (C. civ. 672 si urm.).
         Art. 667. În toate cazurile în care reprezentarea este admisă, partajul se face pe tulpină (souche); dacă aceeasi tulpină a produs mai multe ramuri, subdivizia se face iarăsi pe tulpină în fiecare ramură, si membrii aceleiasi ramuri se împart egal între dânsii.
         Art. 668. Nu se reprezintă decât persoanele moarte.
            Poate cineva reprezenta pe acela la a cărui succesiune a renuntat. (C. civ. 696, 698).

SECTIUNEA III
Succesiunile deferite descendentilor

         Art. 669. Copiii sau descendentii lor succed tatălui, mamei, mosilor, moaselor1 si oricărui alt ascendent, fără deosebire de sex si chiar de ar fi născuti din deosebite căsătorii. Ei succed în părti egale când se găsesc toti în gradul dintâi si sunt chemati după propriul lor drept; ei succed pe tulpină când sunt chemati toti sau unul din ei prin reprezentare.
         A se vedea:
         - Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, când acesta vine la succesiune cu copiii defunctului si cu descendentii lor.

1. Bunicilor, bunicelor.

SECTIUNEA IV
Despre succesiunile deferite ascendentilor

         Art. 670. Dacă defunctul n-a lăsat posteritate1, nici frate, nici suroră, nici descendenti dintr-acestia, succesiunea se cuvine ascendentilor din gradul de rudenie cel mai apropiat.
            Ascendentii de acelasi grad mostenesc părti egale. (C. civ. 659 si urm., 675).
         A se vedea:
         - Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, când acesta vine la succesiune cu tatăl si cu mama defunctului ori numai cu unul din ei.

1. Descendenti.

         Art. 671. Dacă tatăl si mama unei persoane moarte fără descendenti i-au supravietuit, lăsând acea persoană frati, surori, sau descendenti ai acestora, succesiunea se divide în două portiuni egale, din care jumătate numai se cuvine tatălui si mamei si se împarte deopotrivă între dânsii. (C. civ. 673).
         A se vedea:
         - Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, când acesta vine la succesiune în concurs cu tatăl si cu mama defunctului, ori numai cu unul din ei.

SECTIUNEA V
Despre succesiunile colaterale

         Art. 672. În caz de a muri mai dinainte tatăl si mama unei persoane moarte fără posteritate, fratii, surorile sau descendentii lor sunt chemati la succesiune, depărtând pe ascendenti si pe ceilalti colaterali. Ei succed sau după propriul lor drept, sau prin reprezentare, în modul regulat în sectiunea II a acestui cap. (C. civ. 659 si urm., 666, 698).
         A se vedea:
         - Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, când acesta vine la succesiune numai cu fratii si surorile dejunctului sau numai cu unii din ei.
         Art. 673. Dacă tatăl si mama persoanei moarte fără posteritate i-au supravietuit, fratii, surorile sau reprezentantii lor iau jumătate succesiunea. Dacă numai tatăl sau numai mama i-a supravietuit, fratii, surorile sau reprezentantii lor iau trei pătrimi ale succesiunii. (C. civ. 671).
         Art. 674. Partajul jumătătii sau celor trei pătrimi cuvenite fratilor sau surorilor, după continerea articolului precedent, se face între ei în portiuni egale, dacă sunt toti dintr-aceeasi căsătorie; de sunt din căsătorii diferite, diviziunea se face pe jumătate între cele două linii paternă si maternă a defunctului; fratii primari iau parte în amândouă liniile, uterinii sau consângenii1, fiecare în linia sa numai. Dacă sunt frati sau surori numai într-o linie, ei succed în total, excluzând pe toate rudele din cealaltă linie. (C. civ. 672 si urm.).

1. "Fratii uterini" sunt fratii din aceeasi mamă, având tată diferit; "fratii consângeni" sunt fratii din acelasi tată, având mame diferite.

         Art. 675. În lipsă de frati sau surori sau de descendenti dintr-însii si în lipsă de ascendenti, succesiunea se dă rudelor colaterale din gradul de rudenie cel mai apropiat.
            Când sunt mai multe rude colaterale în acelasi grad, succesiunea se împarte egal între dânsele. (C. civ. 663).
         A se vedea:
         - Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, când acesta vine la succesiune cu rudele colaterale până la gradul al IV-lea inclusiv.
         Art. 676. Rudele succed până la al doisprezecelea grad inclusiv.
         1. Prevederile acestui text au fost modificate prin Legea asupra impozitului progresiv pe succesiune din 28 iulie 1928 care, prin art. 4 a desfiintat dreptul de mostenire ab intestat de la al patrulea grad în sus.
         Restrângerea ordinei succesorale până la al patrulea grad inclusiv a fost reafirmată prin art. 6 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor care prin art. 1 lit. e stabileste expres că, în lipsa rudelor până la gradul al IV-lea inclusiv sotul supravietuitor mosteneste întreaga avere.

CAPITOLUL IV
Despre succesiunile neregulate

SECTIUNEA I
Despre drepturile copiilor naturali asupra bunurilor mamei lor si despre succesiunea copiilor naturali morti fără posteritate

         Art. 677. (Abrogat ca urmare a abrogării prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 a Decretului nr. 130 din 2.IV.1949 pentru reglementarea conditiei juridice a copilului natural).
         Art. 678. Succesiunea copilului natural, mort fără posteritate, se cuvine mamei sale, si, în lipsa mamei, rudelor ei celor mai de aproape.
         A se vedea nota de sub art. 652.

SECTIUNEA II
Despre succesiunea sotului supravietuitor si despre a statului

         Art. 679. Când defunctul nu are nici rude în gradul succesibil, nici copii naturali, bunurile succesiunii trec la sotul în viată nedespărtit.
            Textul a fost modificat implicit prin Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, potrivit căreia sotul supravietuitor este chemat la mostenirea celuilalt sot în concurs cu rudele acestuia.
         Art. 680. În lipsă de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului.
         Art. 681. Sotul în viată si statul care cer succesiunea sunt obligati a face să se pună peceti, a pretinde să se facă inventar, după formele prescrise pentru acceptarea succesiunilor sub beneficiu de inventar.
         Textul a fost implicit abrogat prin Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, care prevede chemarea la succesiune a sotului supravietuitor în concurs cu rudele defunctului.
         Art. 682. Sotul în viată este încă dator a transforma în numerar lucrurile miscătoare sau a da cautiune solvabilă pentru restituirea succesiunii, în caz când s-ar prezenta mostenitori ai defunctului în termen de 3 ani. După acest termen cautiunea este liberată.
            A se vedea nota de sub art. 681.
         Art. 683. Sotul în viată sau statul, care n-au îndeplinit formalitătile la care sunt respectiv îndatorati, pot să fie supusi la daune-interese către mostenitorii ce s-ar arăta.
         A se vedea nota de sub art. 681.

SECTIUNEA III
Despre dreptul de mostenire al femeii când se află în concurentă cu descendentii sau alte rude care sunt chemate după legi la succesiunea sotului ei mort

         Art. 684. Când bărbatul moare si văduva sa n-are avere, dânsa ia o portiune virilă în uzufruct, din succesiunea bărbatului, dacă acesta are descendenti.
            Când bărbatul lasă un singur descendent, portiunea femeii în succesiune va fi numai de a treia parte. Acest drept începe de la epoca încetării uzufructului legal.
            Când bărbatul lasă rude de sus sau de alături, atunci femeia succede la o pătrime în plină proprietate din averea mortului.
         Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor.

CAPITOLUL V
Despre acceptarea si repudierea mostenirilor

SECTIUNEA I
Despre acceptare

         Art. 685. Succesiunea poate fi acceptată curat si simplu, sau sub beneficiu de inventar. (C. civ. 686 si urm., 699 si urm., 704 si urm. ).
         A se vedea:
         - Art. 19 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.
         Art. 686. Nimeni nu este o obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine. (C. civ. 693, 703, 712).
         Art. 687. Minorii si interzisii nu pot face valabil acceptarea unei mosteniri decât conform dispozitiilor titlului de la minoritate si tutelă.
         A se vedea:
         - Art. 19 din Decretul nr. 32/1954;
         - Art. 97 si urm. din Codul familiei.
         Art. 688. Efectul acceptării se suie până la ziua deschiderii succesiunii. (C. civ. 651).
         Art. 689. Acceptarea poate fi sau expresă sau tacită. Este expresă când se însuseste titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, si care lasă a se presupune neapărat intentia sa de acceptarte. (C. civ. 690 si urm., 703, 712, 1171 si urm., 1176 si urm.).
         Art. 690. Actele curat conservatorii, de îngrijire si de administratie provizorie, nu sunt acte de primirea mostenirii, dacă cel ce le-a făcut n-a luat titlu sau calitate de erede.
         Art. 691. Donatiunea, vinderea sau transportul 1 drepturilor succesorale făcute de un erede, trage după sine acceptarea succesiunii.
            Tot asemenea se întâmplă:
            l. Când unul din erezi renuntă chiar gratuit în folosul unui sau a mai multi din coerezi.
            2. Când renuntarea se face în folosul tuturor coerezilor fără deosebire, si se primeste de renuntător pretul renuntării. (C. civ. 707).

1. Cesiunea.

         Art. 692. Când acela cărui se cuvine o succesiune a murit fără să se fi lepădat de dânsa, sau fără să o fi acceptat expres sau tacit, erezii săi pot de-a dreptul să accepte sau să se lepede de dânsa. (C. civ. 689, 693, 700).
         Art. 693. Dacă erezii săi nu se învoiesc pentru acceptarea sau pentru lepădarea succesiunii, succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventar. (C. civ. 692, 704 si urm.).
         Art. 694. Majorele nu poate să-si atace acceptarea expresă sau tacită a unei succesiuni decât în cazul când această acceptare a fost urmarea unei viclenii ce s-a întrebuintat în privintă-i. El nu poate reclama în contra acceptării pentru cuvinte de vătămare, decât în cazul în care succesiunea ar fi absorbită sau micsorată cu mai mult de jumătate, prin descoperirea unui testament necunoscut în momentul acceptării. (C. civ. 953, 960, 1165).
         Textul a fost implicit modificat prin art. 25 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954).

SECTIUNEA II
Despre renuntarea la succesiune

         Art. 695. (Abrogat prin art. 25 al Decretului nr. 40 din 22.I.1953 privitor la procedura succesorală notarială).
         Art. 696. Eredele ce renuntă este considerat că n-a fost niciodată erede. (C. civ. 699, 701, 752).
         Art. 697. Partea renuntătorului profită coerezilor săi; dacă este singur, succesiunea trece la gradul următor. (C. civ. 660 si urm., 701).
         Textul a fost implicit modificat prin art. 1 al Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor.
         Art. 698. Eredele renuntător nu poate fi reprezentat niciodată. Dacă renuntătorul este singur în gradul său, sau dacă toti coerezii săi renuntă, copiii lor vin la succesiune în virtutea propriului lor drept, pentru părti egale. (C. civ. 664 si urm., 668).
         Art. 699. Creditorii acelui ce renuntă în paguba lor pot să ia autorizatia justitiei ca să accepte succesiunea pentru debitorele lor, în locul si rândul său.
            Într-acest caz renuntarea este anulată numai în favorul creditorilor si numai până la concurenta creantelor lor. Acceptarea nu se face în folosul eredului care a renuntat. (C. civ. 974, 975).
         Art. 700. Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
            În cazul când mostenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de fortă majoră, instanta judecătorească, la cererea mostenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârsit împiedicarea. (C. civ. 692, 709, 1890).
         Art. 701. În tot timpul în care prescriptia dreptului de a accepta nu este dobândită în contra erezilor ce au renuntat, ei au încă facultatea de a accepta sucesiunea, dacă succesiunea nu este deja acceptată de alti erezi. Nu se pot vătăma însă drepturile care ar fi dobândite de alte persoane asupra bunurilor succesiunii, sau prin prescriptie, sau prin acte valabile, făcute de curatorele succesiunii vacante. (C. civ. 1882, 1890).
         Art. 702. Nici chiar prin contractul căsătoriei1 nu se poate renunta la succesiunea unui om în viată, nici nu se pot înstrăina drepturile eventuale ce s-ar putea dobândi asupra succesiunii. (C. civ. 5, 965).

1. Codul familiei nu admite însă încheierea unui contract de căsătorie.

         Art. 703. Erezii care au dat la o parte, sau au ascuns lucruri ale unei succesiuni, nu mai au facultatea de a se lepăda de dânsa; cu toată renuntarea lor, ei rămân erezi si nu pot lua nici o parte din lucrurile date la o parte sau ascunse. (C. civ. 712).

SECTIUNEA III
Despre beneficiul de inventar, despre efectele sale si despre obligatiile eredului beneficiar

         Art. 704. Declaratia unui erede că ia această calitate sub beneficiu de inventar trebuie să fie făcută la grefa tribunalului de prima instantă a districtului în care succesiunea este deschisă; ea trebuie să fie înscrisă pe registrul destinat pentru trecerea actelor de renuntare. (C. civ. 685, 693, 705).
         A se vedea nota de sub art. 651.
         Art. 705. Această declaratie n-are efect decât fiind precedată sau urmată de un inventar fidel si exact al bunurilor succesiunii, făcut după formele cerute de legile de procedură si în termenele mai jos hotărâte.
         A se vedea nota de sub art. 651.
         Art. 706. Se dă eredelui din ziua deschiderii succesiunii 3 luni pentru facerea inventarului.
            I se mai acordă pentru a delibera asupra acceptării sau repudierii succesiunii în termen de 40 de zile, care va începe a curge din ziua expirării a celor 3 luni date pentru inventar, sau din ziua încheierii inventarului, dacă s-a terminat mai înainte de expirarea celor 3 luni. (C. civ. 651).
         Art. 707. Dacă cu toate acestea, sunt în succesiune obiecte supuse stricăciunii, sau obiecte a căror conservare ar costa mult, eredele poate în calitatea sa de persoană în drept a succede si fără să se poată zice că s-a făcut acceptare din parte-i, să ia autorizarea justitiei ca să se vânză acele obiecte.
            Această vânzare trebuie să se facă cu forma vânzărilor publice. (C. civ. 690 si urm., 716, 1388,si urm.).
         Art. 708. În timpul termenelor pentru facerea inventarului si pentru deliberare, eredele nu poate fi silit a se pronunta si nu se poate obtine o condamnatiune1 în contra-i. Dacă el renuntă după expirarea termenelor, sau înaintea expirării lor, cheltuielile ce legiuit s-au făcut de dânsul până la acea epocă privesc succesiunea. (C. civ. 706, 709 si urm., 723, 1844).

1. Hotărâre.

         Art. 709. După expirarea termenelor arătate, eredele urmărit poate cere un nou termen, pe care tribunalul ce se află în cercetarea urmăririi îl acordă sau îl refuză după circumstante.
            Potrivit art. 700, termenul pentru acceptarea succesiunii este de 6 luni, calculat de la deschiderea succesiunii.
         Art. 710. Cheltuielile urmăririi, în cazurile articolului precedent, privesc succesiunea, dacă eredele justifică, sau că n-a cunoscut evenimentul mortii sau că termenele i-au fost neîndestulătoare, din cauza situatiei bunurilor, sau din cauza contestatiilor ivite. Dacă el nu poate justifica, cheltuielile îl privesc.
         Art. 711. Eredele conservă cu toate acestea, după expirarea termenelor acordate de art. 706, chiar după expirarea termenelor date de judecător, conform art. 709, facultatea de a face încă inventar si de a se declara erede beneficiar; aceasta însă în caz când dânsul n-a făcut acte de erede sau în caz când nu este dat în contra-i o hotărâre judecătorească desăvârsită1, care să-l condamne ca erede curat si simplu. (C. civ. 689 si urm.).
         A se vedea nota de sub art. 709.

1. Definitivă.

         Art. 712. Eredele care a ascuns obiecte de ale succesiunii sau care cu stiintă si rea credintă n-a trecut în inventar efecte1 dintr-însa, nu se poate folosi de beneficiul de inventar. (C. civ. 703).

1. Lucruri.

         Art. 713. Beneficiul de inventar dă eredelui avantajul:
            1. De a plăti datoriile succesiunii numai până în concurenta valorii bunurilor ce el a primit; de a se scuti chiar de plata datoriilor, predând toate bunurile succesiunii creditorilor si legatarilor.
            2. De a nu amesteca bunurile sale proprii cu acelea ale succesiunii si de a conserva în contra succesiunii dreptul de a cere plata creantelor sale. (C. civ. 777, 778, 1108 pct. 4).
            Art. 714. Eredele beneficiar administrează bunurile succesiunii si este dator să dea socoteală de administrarea sa creditorilor si legatarilor. El nu devine răspunzător cu bunurile sale proprii, decât după ce i se va fi cerut darea socotelilor si el nu va fi îndestulat această îndatorire.
            După lămurirea socotelilor, el nu poate fi răspunzător cu bunurile sale proprii, decât până la concurenta sumelor ce rămâne dator. (C. civ. 777).
         Art. 715. El nu răspunde pentru administratia sa decât de greseli grave.
         Art. 716. El nu poate vinde obiectele mobile ale succesiunii, decât prin formele legiuite pentru vânzările publice.
            Dacă el reprezintă1 în natură obiectele miscătoare, nu răspunde decât de deprecierea sau deteriorarea lor cauzată din neglijenta sa. (C. civ. 472 si urm., 707, 1388 si urm.).

1. Prezintă.

         Art. 717. El nu poate vinde imobilele decât după formele prescrise de procedură. El dă mandat creditorilor ipotecari, care au făcut cerere, a primi pretul. (C. civ. 462 si urm.).
         Art. 718. El este dator, dacă creditorii sau alte persoane interesate o cer, să dea cautiune solvabilă pentru pretul miscătoarelor cuprinse în inventar si pentru portiunea pretului imobilelor nedelegată creditorilor ipotecari. De nu se va da această cautiune, se vor vinde miscătoarele si pretul lor se va depune, ca si portiunea nedelegată din pretul imobilelor, spre a se întrebuinta la desfacerea sarcinilor succesiunii. (C. civ. 1675 si urm.).
         Art. 719. Dacă unii din creditori se opun, eredele beneficiar nu poate plăti decât după ordinea si chipul regulat de judecător.
            Dacă creditorii nu se opun, eredele plăteste creditorilor si legatarilor, după rândul cererii.
         Art. 720. Creditorii ce nu se opun si care se prezintă, după lămurirea socotelilor si plata relicvatelor1, nu au recurs decât în contra legatarilor; acei care se prezintă înaintea lămuririi sccotelilor si plătii relicvatelor vor avea recurs si în contra creditorilor plătiti înaintea lor. (C. civ. 893, 896, 909).

1. Prin "relicvat" se întelege ceea ce îi rămâne mostenitorului după încheierea definitivă a socotelilor.

         Art. 721. Creditorii ce se opun vor avea recurs si în contra eredelui.
         Art. 722. În toate cazurile prevăzute de art. 7191 si 720, recursul se prescrie după expirarea termenului de trei ani, care începe din ziua lămuririi socotelilor si a plătii relicvatului.

1. Din eroare se face trimitere la art. 719 în loc de art. 721.

         Art. 723. Cheltuielile pentru peceti1, pentru facerea inventarului si pentru darea socotelilor privesc succesiunea. (C. civ. 919).

1. Sigilii.

SECTIUNEA IV
Despre succesiunile vacante

         Art. 724. Dacă după expirarea termenelor pentru facerea inventarului si pentru deliberare, nu se prezintă nimeni ca să reclame succesiunea si dacă nu este nici un erede cunoscut, sau dacă erezii cunoscuti s-au lepădat de succesiune, succesiunea este privită ca vacantă.
         A se vedea nota de sub art. 651.
         Art. 725. Tribunalul de întâia instantă din districtul în care succesiunea este deschisă numeste un curatore după cererea persoanelor interesate, sau după aceea a procurorului.
         A se vedea nota de sub art. 651.
         Art. 726. Curatorele unei succesiuni vacante trebuie înainte de toate să constate printr-un inventar succesiunea; el exercită si urmăreste drepturile ei; răspunde la cererile făcute în contra-i; administrează sub îndatorire de a vărsa numerarul succesiunii, ca si sumele adunate din vânzarea mobilelor si imobilelor, în casa de consemnatiuni si depozite si în fine sub aceea de a da socoteli.
         A se vedea nota de sub art. 651.
         Art. 727. Dispozitiile sectiunii III din acest capitol asupra formelor cerute pentru facerea inventarului, asupra modului de administratie si asupra socotelilor ce eredele beneficiar este dator să dea, sunt îndatoritoare si pentru curatorii succesiunilor vacante.
         A se vedea nota de sub art. 651.

CAPITOLUL VI
Despre împărtire si despre raporturi

SECTIUNEA I
Despre împărtirea succesiunii

         Art. 728. Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărteala succesiunii, chiar când ar exista conventii sau prohibitii contrarii.
            Se poate face învoire pentru suspendarea diviziunii pe termen de cinci ani. După trecerea acestui timp, învoirea se poate reînnoi. (C. civ. 5, 968, 1008).
         A se vedea:
         - Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii împărtelilor judiciare (M. Of. nr. 212 din 10 septembrie 1943), cu modificările ulterioare.
         Art. 729. Diviziunea poate fi cerută chiar când unul sau mai multi din erezi au posedat părti separate din succesiune, dacă nu a fost act de împărteală sau dacă nu se poate opune prescriptia. (C. civ. 1837, 1890).
         Art. 730. Dacă toti erezii sunt prezenti si majori, se pot împărti între dânsii, oricum ar voi, fără îndeplinirea vreunei formalităti.
            Dacă toti erezii nu sunt prezenti sau dacă între dânsii sunt minori sau interzisi, atunci se vor pune peceti1, pe efectele2 succesiunii în cel mai scurt termen, sau după cererea erezilor sau după aceea a procurorului tribunalului de primă instantă. (C. civ. 747 si urm. ).
         A se vedea nota de sub art. 651.

1 Sigilii.
2 Lucruri.

         Art. 731. Creditorii pot si ei să ceară punerea de peceti în virtutea unui titlu executoriu, sau a unei permisiuni judecătoresti. (C. civ. 780, 974, 1825).
         Art. 732. După punerea pecetilor, creditorii pot face opozitie si fără a avea titluri executorii sau permisiunea justitiei.
         Art. 733. Dacă vreunul din coerezi nu consimte la facerea împărtelii, sau dacă se ivesc contestatii, ori în privinta modului de procedare, sau asupra chipului de a o termina, tribunalul se pronuntă în mod sumar sau numeste, de cere trebuinta, pentru operatiile împărtelii, pe unul din judecători, după raportul căruia judecă contestatiile.
         Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii împărtelilor judiciare.
         Art. 734. Estimatia imobilelor se face de experti alesi de părtile interesate; de experti numiti din oficiu când părtile refuză a-i alege.
            Procesul-verbal al expertilor trebuie să arate bazele estimatiei; să indice dacă obiectul estimat poate să fie comod împărtit si în ce chip; să fixeze, în fine, în caz de împărtire, fiecare din părtile, ce se pot forma, precum si valoarea lor.
         Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii împărtelilor judiciare.
         Art. 735. Estimatia mobilelor trebuie să se facă de oameni cunoscători si după adevăratul lor pret.
         Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii împărtelilor judiciare.
         Art. 736. Fiecare din coerezi poate cere partea sa în natură din mobilele sau imobilele succesiunii. Cu toate acestea, de sunt creditori secvestranti sau oponenti, sau dacă majoritatea coerezilor socoteste necesară vinderea mobilelor pentru plata datoriilor succesiunii, ele se vând public după formele obisnuite.
            Dacă imobilele nu se pot împărti, se vor vinde la tribunal prin licitatie.
            Dacă toate părtile sunt majore, ele pot conveni să facă vânzarea în fata unui arbitru, numit de dânsele.
         Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii împărtelilor judiciare.
         Art. 737. După ce mobilele si imobilele s-au estimat si s-au vândut, judecătorul, de cere trebuinta, trimite pe părti la un arbitru numit cu consimtământul lor, sau numit de-a dreptul de dânsul, când părtile nu se unesc pentru numirea lui.
            Se procede înaintea acestui arbitru la facerea socotelilor ce copărtitorii pot fi datori a-si da unii altora, la formarea activului si pasivului ereditătii, la compunerea părtilor si la restitutiile ce erezii ar trebui a-si face între dânsii.
         Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii împărtelilor judiciare.
         Art. 738. Fiecare erede raportează la masa succesiunii, conform cu regulile mai jos prescrise, donatiunile ce a primit si sumele ce este dator către succesiune. (C. civ. 739 si urm., 751 si urm.).
         A se vedea: Art. 3 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (M. Of. nr. 133 din 10 iunie 1944).
         Art. 739. Dacă raportul nu se face în natură, coerezii cărora li se datoreată iau mai întâi o parte egală din masa succesiunii.
            Aceste preluări se fac, pe cât este posibil, în obiecte de aceeasi natură si calitate cu acelea ce erau să fie date în natură. (C. civ. 764 si urm., 769).
         Art. 740. După preluări, se formează din restul masei succesiunii atâtea părti egale cât sunt si erezi sau stirpe1 împărtitoare. (C. civ. 741 si urm.).

1. Tulpini.

         Art. 741. La formarea si compunerea părtilor, trebuie să se dea în fiecare parte, cât se poate, aceeasi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante de aceeasi natură si valoare.
            Se va evita însă, cât va sta prin putintă, îmbucătătirea peste măsură a eritajelor1 si diviziunea exploatatiunilor.

1. Imobilelor.

         Art. 742. Inegalitatea părtilor date în natură se compensează prin bani. (C. civ. 1737 pct. 3, 1741).
         Art. 743. Părtile se formează de unul dintre coerezi sau de altă persoană, dacă toti erezii sunt de acord în alegere si dacă cel ce a fost ales acceptă însărcinarea; în caz contrar, părtile se formează de un expert numit de judecător.
            Părtile apoi se trag la sorti. Dacă însă erezii vin la mostenire cu părti inegale, autoritatea judecătorească decide de trebuie să se procedeze prin tragere la sorti în parte, sau prin darea părtilor în total.
         Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii împărtelilor judiciare.
            Art. 744. Mai înainte de a proceda la tragerea părtilor la sorti, fiecare compărtitor este admis a propune reclamările sale, în contra formării părtilor.
         Art. 745. Regulile stabilite pentru împărtirea masei de mostenire se vor observa în subdiviziunile ce se vor face între stirpele compărtitoare. (C. civ. 667, 669 si urm.).
         Art. 746. Dacă asupra operatiilor trimise înaintea arbitrului se fac contestatii, arbitrul încheie proces-verbal pentru dificultătile si zisele părtilor, si le trimite înaintea judecătorului pentru împărteală.
         Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii împărtelilor judiciare.
         Art. 747. Dacă toti coerezii nu sunt prezenti sau de sunt între ci interzisi sau minori, împărtirea trebuie să se facă înaintea judecătoriei, observând regulile prescrise în articolele precedente din această sectiune.
            Dacă sunt mai multi minori cu interese contrarii la împărteală, se va da fiecărui dintr-însii un tutore special.
         A se vedea:
         - Art. 3 alin. 2 din Legea nr. 603/1943, care a modificat implicit alineatul 2 al acestui articol.
         - Art. 132 din Codul familiei.
         Art. 748. În cazul articolelor precedente, licitatia, de este trebuintă, nu se va putea face decât înaintea judecătoriei cu formele prescrise pentru înstrăinarea bunurilor minorilor. Străinii1 vor fi totdeauna admisi. (C. civ. 1388 si urm.).
         Textul a fost modificat implicit prin Legea nr. 603/1943.

1. Persoanelor care nu au calitatea de mostenitori.

         Art. 749. Împărtelile făcute conform cu regulile mai sus prescrise, sau de tutori cu autorizatia consiliului de familie, sau în numele absentilor1 sunt definitive. (C. civ. 954, 1166).
         A se vedea:
         Codul familiei care a desfiintat institutia consiliului de familie.

1. Dispărutilor.

         Art. 750. După împărteală se va remite fiecărui din compărtitori titlurile particulare obiectelor ce i s-au dat.
            Titlurile unei proprietăti împărtite se tin de acela ce a luat partea cea mai mare, cu îndatorire de a le prezenta când compărtitorii, având trebuintă de ele, i le vor cere.
            Titlurile ereditătii întregi se tin de acel erede pe care toti l-au ales ca depozitar, cu îndatorirea de a le prezenta la orice cerere.
            Dacă nu este unire pentru această alegere, atunci titlurile se depun în arhiva statului si judecătorul liberează de pe dânsele fiecărui din erezi câte o copie legalizată.
         A se vedea nota de sub art. 651.

SECTIUNEA II
Despre raporturi

         Art. 751. Fiul sau descendentele care vine la succesiune, chiar sub beneficiu de inventar, împreună cu fratii ori surorile sale, sau cu descendentii acestora, trebuie a raporta coerezilor săi tot ce a primit de la defunct prin dar, atât direct cât si indirect, afară de cazul când donatorele a dispus altfel. (C. civ. 738, 752 si urm, 845, 846).
         A se vedea:
         Art. 3 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (M. Of. nr. 133 din 10 iunie 1944).
            Art. 752. Eredele ce renuntă la succesiune poate popri3 darul, sau a cere legatul ce i s-a făcut, în limitele părtii disponibile. (C. civ. 696 si urm., 763, 841, 846, 851 ).

3. Păstra.

         Art. 753. Donatorul care nu avea calitatea de a mosteni în momentul donatiunii, dar care va avea această calitate la epoca deschiderii succesiunii, este obligat de a face raport, dacă donatorele nu l-a dispensat de aceasta.
         Art. 754. Donatiile si legatele făcute fiului unei persoane, care are calitatea de erede în momentul deschiderii succesiunii, sunt prezumate că s-au făcut cu scutirea de raport. (C. civ. 756, 763, 846).
         Art. 755. Fiul care vine cu dreptul său propriu la succesiunea donatorului nu este obligat a raporta darul făcut părintelui său, chiar când ar primi succesiunea acestuia; dar când fiul vine la succesiune cu dreptul de reprezentare, atunci este dator să raporteze aceea ce s-a dăruit părintelui său, chiar în cazul când ar fi renuntat la succesiunea părintelui.
         Art. 756. Donatiile si legatele făcute sotului unui descendent succesibil sunt socotite ca făcute cu scutirea de raport.
            Dacă darurile sau legatele s-au făcut la doi soti împreună, din care numai unul este descendente cu drept de succesiune, partea dăruită acestuia din urmă este supusă raportului.
         Art. 757. Raportul nu se poate face decât numai la succesiunea donatorului.
         Art. 758. Coeredele este dator a raporta aceea ce părintele a cheltuit cu dânsul dotându-l, procurându-i vreo carieră, sau plătindu-i datoriile.
         Art. 759. Cheltuielile de nutriment, întretinere, educatie, de învătătura unui mestesug, cheltuielile ordinare pentru îmbrăcăminte si alte obiecte trebuincioase la intrarea în armată, cheltuielile de nuntă si prezenturile1 obisnuite nu sunt supuse raportului.

1. Daruri.

         Art. 760. Imobilul care s-a pierdut din caz fortuit si fără greseala donatorului nu este supus raportului. (C. civ. 1018, 1102, 1156).
         Art. 761. Dacă înzestrătorul ascendent plăteste bărbatului zestrea fără asigurări suficiente, fiica înzestrată va fi datoare a raporta numai actiunea în contra bărbatului.
         Textul a fost abrogat implicit ca urmare a abrogării exprese a dispozitiilor art. 1233-1293 C. civ. prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.
         Art. 762. Fructele si interesele1 lucrurilor supuse raportului nu sunt debite decât din ziua deschiderii succesiunii. (C. civ. 482 si urm., 522 si urm., 651, 854, 1587 si urm.).

1. Dobânzile

         Art. 763. Legatarii si creditorii nu pot pretinde ca erezii să facă raport. (C. civ. 757, 848).
         Art. 764. Raportul se face sau în natură, sau scăzându-se valoarea sa din partea celui obligat a face raport. (C. civ. 738, 739, 765 si urm., 772 si urm.).
         Art. 765. Raportul se poate pretinde în natură pentru imobile, când cel ce a primit imobilul l-a înstrăinat sau ipotecat, înaintea deschiderii succesiunii, raportul în natură nu este obligatoriu.
            Raportul în acest caz se pretuieste după valoarea ce imobilul a avut în momentul deschiderii succesiunii. (C. civ. 741, 766 si urm.).
         Art. 766. În orice caz, trebuie să se tină socoteală donatarului de cheltuielile necesare si utile. (C. civ. 539, 766, 771, 1345).
         Art. 767. Donatarul este răspunzător de toate degradările si deteriorările care au micsorat valoarea imobilului prin faptul, culpa sau neglijenta sa. (C. civ. 998 si urm.).
         Art. 768. Când imobilul s-a înstrăinat de donatar, amelioratiunile si degradările făcute de cel ce l-a dobândit se vor tine în seamă, conform cu dispozitiile celor două articole precedente.(C. civ. 765 si urm.).
         Art. 769. Când raportul se face în natură, bunurile intră în masa succesiunii libere de toate sarcinile create de donatar; creditorii ipotecari însă, pot să intervină la împărteală spre a nu se face raportul cu frauda drepturilor lor. (C. civ. 562, 785, 975, 976, 1015, 1019, 1770).
         Art. 770. Când un succesibil primeste, cu dispensă de raport, un dar care excede portiunea disponibilă, raportul excedentului se face în natură, dacă întoarcerea excedentului este posibilă.
            În caz contrar, dacă excedentul trece peste jumătatea valorii imobilului, donatarul raportă imobilul în întregimea lui si prelevă asupra masei valoarea portiunii disponibile; dacă această portiune trece peste jumătatea valorii imobilului, donatarul poate tine imobilul în întregimea lui, ia însă mai putin din celelalte bunuri ale succesiunii, si recompensează pe coerezii săi, sau în bani, sau oricum altfel. (C. civ. 739, 741, 764 si urm., 794 si urm., 841 si urm.).
         Art. 771. Coeredele care raportează imobilul în natură poate să retină posesiunea până la plata efectivă a sumelor ce-i sunt datorite pentru cheltuieli sau amelioratiuni. (C. civ. 766).
            Art. 772. Raportul mobilelor se face luându-se mai putin din celelalte bunuri ale succesiunii. El se calculează pe valoarea ce mobilele aveau în momentul facerii darului, după statul estimatiei1 anexat actului de dar; în lipsa acestui stat, după estimatia expertilor, făcută pe pretul cel mai just. (C. civ. 739, 764, 827).


1. Actul de evaluare.

         Art. 773. Succesibilul care a primit bani face raportul luând mai putin din numerarul succesiunii.
            La neajungere, donatorul poate să nu raporteze numerarul dând echivalentul în mobile si, în lipsa acestor, în imobilele succesiunii. (C. civ. 764, 772).

SECTIUNEA III
Despre plata datoriilor

         Art. 774. Coerezii contribuie la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii, fiecare în proportie cu ce ia. (C. civ. 653, 775 si urm., 893, 896, 909, 1060 si urm.).
         Art. 775. Legatarul cu titlu universal contribuie deopotrivă cu erezii, în proportie cu emolumentul său. Cel particular nu contribuie. (C. civ. 893, 896, 909).
         Art. 776. Când imobilele unei succesiuni sunt ipotecate special, pentru plată de rendite, fiecare din coerezi poate pretinde ca renditele să fie plătite si imobilele liberate înaintea formării părtilor.
            Dacă coerezii împart succesiunea în starea în care se găseste, imobilele ipotecate se estimă după aceeasi normă ca si celelalte imobile; capitalul renditei însă se scade din pretul imobilului. Eredele, în partea căruia s-a dat imobilele, rămâne singur dator a plăti rendita si garantează pe coerezii săi pentru această plată. (C. civ. 1061, 1063 si urm.).
         Art. 777. Coerezii plătesc datoriile si sarcinile succesiunii, fiecare în proportie cu partea sa ereditară. (C. civ. 653, 893, 896, 1060).
         Art. 778. Coeredele sau succesorul cu titlu universal care, din cauza ipotecii, a plătit din datoria comună mai mult decât partea sa, are recurs, în contra celorlalti coerezi sau succesori cu titlu universal, numai pentru partea ce fiecare din ei era obligat a plăti, chiar când coeredele ce a desfăcut datoria ar fi fost subrogat în drepturile creditorilor. Coeredele însă, ce a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar, conservă facultatea de a cere plata creantelor sale personale, ca orice alt creditor al succesiunii. (C. civ. 713, 774 si urm., 893, 896, 902, 1106 si urm., 1674, 1746 si urm.).
         Art. 779. Când unul din coerezi sau succesori cu titlu universal este insolvabil, partea lui din datoria ipotecară se împarte între toti ceilalti în proportie cu ce ia fiecare din succesiune. (C. civ. 788, 1053, 1667).
         Art. 780. Titlurile executorii, obtinute în contra defunctului, sunt personal executorii si în contra eredelui. Cu toate acestea creditorii nu pot urmări executia decât după opt zile de la notificarea acestor titluri făcute persoanei, sau la domiciliul eredelui. (C. civ. 653, 731 si urm., 781).
         Art. 781. Ei pot cere, în orice caz si în contra oricărui creditor, separatia patrimoniului defunctului de acela al eredelui. (C. civ. 780, 782 si urm., 1743).
         Art. 782. Acest drept nu poate fi exercitat când, acceptându-se eredele de debitor, s-a făcut astfel novatiune în privinta creantei contra defunctului. (C. civ. 1128 si urm.).
         Art. 783. În privinta mobilelor, după trecerea de trei ani, dreptul este prescris. În privinta imobilelor, actiunea se poate exercita în tot timpul în care imobilele se găsesc în mâna eredelui.
         A se vedea:
         Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă (B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960, republicat în B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960), cu modificările ulterioare.
         Art. 784. Creditorii eredelui nu pot cere separatia patrimoniilor în contra creditorilor succesiunii. (C. civ. 781).
         Art. 785. Creditorii unui din compărtitori, ca nu cumva împărteala să se facă cu viclenie în vătămarea drepturilor lor, pot pretinde să fie prezenti la împărteală, pot dar să intervină cu spezele lor; nu pot însă să atace o împărteală săvârsită, afară numai de s-a făcut în lipsă-le si fără să se tină seamă de opozitia lor. (C. civ. 731 si urm., 769, 974, 975, 1825).

SECTIUNEA IV
Despre efectele împărtelii si despre garantia părtilor

         Art. 786. Fiecare coerede este prezumat că a mostenit singur si imediat toate bunurile care compun partea sa, sau care i-au căzut prin licitatie, si că n-a fost niciodată proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii. (C. civ. 1388).
         Art.787. Coerezii sunt datori garanti unul către altul numai despre tulburările si evictiunile ce proced dintr-o cauză anterioară împărtelii.
            Garantia încetează când o evictiune a fost exceptată anume, printr-o clauză expresă a actului de împărteală, sau când evictiunea a fost cauzată din greseala eredelui. (C. civ. 788, 1337 si urm., 1351, 1399, 1741 ).
         Art.788. Fiecare din erezi este obligat, în proportie cu partea sa ereditară, a despăgubi pe coeredele său de paguba ce a suferit din cauza evictiunii.
            Când unul din coerezi va fi insolvabil, partea ce el este dator a contribui se va împărti între eredele garantat si între ceilalti coerezi. (C. civ. 779, 1053 si urm., 1737 pct. 3).
         Art. 789. Garantia pentru solvabilitatea debitorului unei rendite durează numai cinci ani de la împărteală. Această garantie încetează când nesolvabilitatea a luat nastere în urma împărtelii. (C. civ. 1639 si urm.).

SECTIUNEA V
Despre desfiintarea sau resciziunea împărtelii1

         Art. 790. Împărtelile pot fi desfiintate pentru violentă sau dol.
            Pentru o simplă omisiune a unuia din obiectele succesiunii nu se strică împărteala; se face numai un supliment de împărteală pentru obiectul omis. (C. civ. 796 si urm., 953, 995 si urm., 1900 si urm.).

1. Prevederile art. 791 si 792 trebuie considerate ca inaplicabile, datorită inadvertentei cu cele ale art. 790 care prevede desfiintarea împărtelii pentru dol sau violentă, iar nu în cazul resciziunii pentru leziune.

         Art. 791. Orice act, sub orice titlu, în urmarea cărui a încetat indiviziunea între erezi, este supus la actiunea de resciziune din articolul precedent.
            După împărteală, sau după actul care-i tine locul, actiunea de resciziune nu mai este admisă în contra tranzactiei făcute asupra dificultătilor reale, ce prezintă primul act, chiar când nu ar fi fost proces început asupra obiectului tranzactiei.
         Art. 792. Acela în contra cărui s-a făcut cererea de resciziune poate popri desfiintarea împărtelii, dând reclamantului suplimentul din partea sa ereditară în numerar sau în natură.
         Art. 793. Coeredele care a înstrăinat portiunea sa ereditară, în tot sau în parte, nu poate intenta actiunea de resciziune pentru dol sau violentă, dacă înstrăinarea s-a făcut în urma descoperirii dolului sau încetării violentei. (C. civ. 959, 1190).

SECTIUNEA VI
Despre împărteala făcută de tată, de mamă sau de alti ascendenti între descendentii lor

         Art. 794. Tatăl mama si ceilalti ascendenti pot face împărteala bunurilor lor între fii si ceilalti descendenti. (C. civ. 770).
         A se vedea:
         Art. 75 si urm. din Codul familiei.
         Art. 795. Această împărteală se poate face prin acte între vii, sau prin testament cu formele, conditiile si regulile prescrise pentru donatiuni între vii si pentru testamente.
            Împărteala făcută prin acte între vii nu poate avea de obiect decât bunurile prezente. (C. civ. 644, 728 si urm.).
         Art. 796. Dacă toate bunurile, ce ascendentele a lăsat la moartea sa, nu au fost cuprinse în împărteală, bunurile necuprinse se vor împărti conform cu legea. (C. civ. 728).
         Art. 797. Este nulă împărteala în care nu s-au cuprins toti copiii în viată la deschiderea mostenirii si descendentii fiilor premuriti1.
            Actiunea de nulitate se poate exercita de toti erezii fără distinctie. (C. civ. 654, 790).
         A se vedea nota de sub art. 654 C. civ.

1. Predecedati.

         Art. 798. Împărteala făcută de ascendent se poate ataca, când ar rezulta dintr-însa sau dintr-alte acte că, prin dispozitia făcută de ascendent, vreunul din acei între care s-au împărtit bunurile s-ar găsi vătămat în partea legitimă. (C. civ. 790 si urm.).
         Art. 799. Copilul care, pentru cauza arătată la articolul precedent, atacă împărteala făcută de ascendent este dator a plăti înainte cheltuielile estimatiei. Dacă reclamatia nu este fondată, cheltuielile estimatiei si ale judecătii vor fi în sarcina sa.

TITLUL II
DESPRE DONATIUNI ÎNTRE VII SI DESPRE TESTAMENTE

CAPITOLUL I

         Art. 800. Nimeni nu va putea dispune de avutul său, cu titlu gratuit, decât cu formele prescrise de lege pentru donatiuni între vii sau prin testament. (C. civ. 644, 794 si urm., 801 si urm., 813 si urm., 856 si urm.).
         Art. 801. Donatiunea este un act de liberalitate prin care donatorele dă irevocabil un lucru donatarului care-l primeste. (C. civ. 813 si urm., 829 si urm., 937).
         Art. 802. Testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul încetării sale din viată, de tot sau parte din avutul său. (C. civ. 856 si urm., 920 si urm.).
         Art. 803. Substitutiile sau fideicomisele sunt prohibite; orice dispozitii prin care donatarul, eredele instituit sau legatarul va fi însărcinat de a conserva si a remite la o a treia persoană, va fi nulă, chiar în privirea1 donatarului, a eredelui numit sau a legatarului. (C. civ. 804, 805, 812).

1. În privinta.

         Art. 804. Este permisă dispozitia prin care o a treia persoană ar fi chemată a lua darul, ereditatea sau legatul, în cazul când donatarul, eredele numit, sau legatarul nu ar primi sau nu ar putea primi. (C. civ. 924 si urm.).
         Art. 805. Este permisă, asemenea, dispozitia între vii sau testamentară, prin care uzufructul se dă la o persoană si proprietatea nudă la alta. (C. civ. 517 si urm.).

CAPITOLUL II
Despre capacitatea de a dispune sau de a primi prin donatiune între vii sau prin testament

         Art. 806. Minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici într-un fel, afară de exceptiile regulate la capitolul VII al acestui titlu. (C civ. 807).
         Potrivit art. 8 din Decretul nr. 31 /1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 8 din 30 ianuarie 1954), minorul care se căsătoreste dobândeste prin aceasta capacitatea de exercitiu deplină.
         Prin abrogarea prevederilor art. 1233-1293 C. civ., prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954, dispozitiile Cap. VII nu mai reprezintă exceptii de la art. 806 atât cu privire la donatiile făcute prin contractul de căsătorie cât si cu privire la donatiile dintre soti în timpul căsătoriei.
         Potrivit art. 133 alin. 3 din Codul familiei, minorul nu poate să facă donatii nici chiar cu încuviintare.
         Art. 807. Minorul de 16 ani poate dispune prin testament si numai pentru jumătate din bunurile de care după lege poate dispune majorele. (C. civ. 806, 809, 841).
         Art. 808. Este capabil de a primi prin donatiune între vii oricine este conceput în momentul donatiunii.
            Este capabil de a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului. (C. civ. 654).
         Potrivit art. 7 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, însă numai dacă el se naste viu.
         Art. 809. Minorul de sasesprezece ani nu poate, prin testament, dispune în favoarea tutorelui său.
            Minorul, ajuns la majoritate, nu poate dispune nici prin donatiune între vii, nici prin testament, în favoarea fostului său tutore, dacă socotelile definitive ale tutelei n-au fost prealabil date si primite.
            Sunt exceptati în amândouă cazurile de mai sus ascendentii minorilor, care sunt sau au fost tutori ai lor. (C. civ. 807, 812).
            Art. 810. Doctorii în medicină sau în chirurgie, ofiterii de sănătate1 si spiterii, care au tratat pe o persoană în boala din care moare, nu pot profita de dispozitiile între vii sau testamentare, ce dânsa a făcut în favoare-le în cursul acestei boli.
            Sunt exceptate:
            1. Dispozitiile remuneratorii făcute cu titlul particular; se va tine însă seama de starea dispunătorului si de serviciile făcute.
            2. Dispozitiile universale, în caz de rudenie până la al patrulea grad inclusiv, afară numai dacă mortul va avea erezi în linie dreaptă si dacă acela, în profitul căruia s-a făcut dispozitia, nu este el chiar erede în linie dreaptă.
            Aceleasi reguli sunt aplicabile în privinta preotilor. (C. civ. 660 si urm. 812).

1. Medicii militari

         Art. 811. Dispozitiile între vii sau prin testament, făcute în favoarea ospiciilor, săracilor dintr-o comună sau stabilimentelor de utilitate publică, nu pot avea efect decât de sunt autorizate prin ordonante domnesti în urma avizului Consiliului de Stat. (C. civ. 817).
         A se vedea:
         Legea pentru persoanele juridice din 6 februarie 1924 (M. Of. nr. 27 din 6 februarie 1924).
         Art. 812. Dispozitiile în favoarea unui incapabil sunt nule, fie ele deghizate sub forma unui contract oneros, fie făcute în numele unor persoane interpuse.
            Sunt reputate ca persoane interpuse tatăl si mama, copiii si descendentii si sotul persoanei incapabile. (C. civ. 940, 941, 1200, 1202).

CAPITOLUL III
Despre donatiunile între vii

SECTIUNEA I
Despre forma si efectele donatiunilor între vii

         Art. 813. Toate donatiunile se fac prin act autentic. (C. civ. 1171 si urm.).
         Art. 814. Donatiunea nu obligă pe donator si nu va produce nici un efect decât din ziua în care va fi fost acceptată.
            Acceptarea poate fi făcută sau în act sau printr-un act autentic posterior, mai înainte însă de moartea celui ce dăruieste; în acest din urmă caz, donatiunea n-are efect decât din ziua din care se va fi comunicat donatorelui actul de acceptare. (C. civ. 820, 827).
         Art. 815. Donatiunile făcute unor minori sau unui interzis, se acceptă de tutore sau de părinte.
            Mama, cu toate că tatăl ar fi în viată, si ceilalti ascendenti, cu toate că genitorii1 ar fi în viată, vor putea asemenea să accepte donatiunea făcută minorelui si interzisului, desi ei n-ar avea calitatea de tutori. (C. civ. 820, 1161).
         Potrivit art. 97 din Codul familiei ambii părinti au aceleasi drepturi si obligatii în ce priveste pe copiii lor minori.

1. Părintii.

         Art. 816. Surdo-mutul ce nu stie să scrie nu poate accepta o donatiune decât cu asistarea unui curator special numit de autoritatea judiciară, după regulile stabilite pentru minori.
         Potrivit prevederilor art. 152 lit. a din Codul familiei, curatorul se numeste de autoritatea tutelară.
         Art. 817. Donatiunile făcute persoanelor morale nu pot fi acceptate decât prin ordonantă domnească, dată în urma avizului Consiliului de Stat.
         A se vedea nota de sub art. 811.
         Art. 818. Când se dăruiesc bunuri ce pot fi ipotecate, transcriptia actului ce contine donatiunea si acceptarea, ca si notificarea acceptării făcută prin act separat, se va face la judecătoria în a cărei rază teritorială sunt situate bunurile. (C. civ. 1750).
         A se vedea nota de sub art. 651.
         Art. 819. Lipsa transcriptiei poate să fie invocată de orice persoane au interes la aceasta: se exceptă însă persoanele obligate a stărui să se facă transcriptia, sau reprezentantii lor, asemenea si donatorul.
         Art. 820. Minorii, interzisii, femeile măritate, în lipsă de acceptarea sau de transcriptia donatiunii, nu pot cere obiectele dăruite; au însă, de se cuvine, recurs în contra tutorilor sau bărbatilor.
         Textul a fost modificat implicit prin Legea privitoare la ridicarea incapacitătii femeii măritate (M. Of. nr 94 din 20 aprilie 1932), astfel că el se aplică numai minorilor si interzisilor, respectiv tutorilor.
         Art. 821. Donatiunea între vii pentru bunurile viitoare este revocabilă. (C. civ. 801, 965).
         Art. 822. Este nulă orice donatiune făcută cu conditii a căror îndeplinire atârnă numai de vointa donatorului. (C. civ. 1006, 1010).
         Art. 823. Este asemenea nulă, dacă s-a făcut sub conditia de a se satisface datorii sau sarcini care nu existau la epoca donatiunii sau care nu erau arătate în actul de donatiune.
         Art. 824. Când donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de un obiect cuprins în donatiune, sau de o sumă determinată din bunurile dăruite, dacă moare, fără să fi dispus de dânsele, un asemenea obiect sau asemenea sumă rămâne erezilor donatorului.
         Art. 825. Donatorul poate stipula întoarcerea bunurilor dăruite, atât în cazul când donatarul ar muri înaintea lui, cât si în cazul când donatarul si descendentii săi ar muri înaintea sa.
            Aceste stipulatii însă nu se pot face decât în favoarea donatorului.
         A se vedea:
         - Legea nr. 241 /1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cărtile funciare din 27 aprilie 1938 (M. Of. nr. 157 din 12 iulie 1947);
            - Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cărtilor funciare provizorii în cărti de publicitate funciară (M. Of. nr. 157 din 12 iulie 1947).
         Art. 826. Dispozitiile art. 821, 822, 823, 824 si 825 nu se aplică la donatiunea din capitolul VI si VII, dintr-acest titlu.
         Art. 827. Orice act de donatiune de mobile este valabil numai pentru obiectele trecute într-un act estimativ subsemnat de donator si donatar.
         Art. 828. Donatorul nu este responsabil de evictiune către donatar pentru lucrurile dăruite.
            Donatorul este responsabil de evictiune când el a promis expres garantia.
            Este asemenea responsabil când evictiunea provine din faptul său, când este în chestiune o donatiune care impune sarcini donatarului; într-acest caz însă, garantia este obligatorie numai până la suma sarcinilor (C. civ. 1337 si urm.).

SECTIUNEA II
Despre cazurile în care donatiunile se pot revoca

         Art. 829. Donatiunea între vii se revocă, pentru neîndeplinirea conditiilor cu care s-a făcut, pentru ingratitudine si pentru nastere de copii în urma donatiunii. (C. civ. 801, 830 si urm., 937, 1011, 1020, 1021).
         Art. 830. Când donatiunea este revocată pentru neîndeplinirea conditiilor, bunurile reintră în mâna donatorului, libere de orice sarcină si ipotecă. (C. civ. 834, 855, 930, 1770, 1746).
            A se vedea nota de sub art. 825.
         Art. 831. Donatiunea între vii se revocă pentru ingratitudine în cazurile următoare:
            1. Dacă donatarul a atentat la viata donatorului.
            2. Dacă este culpabil în privintă-i de delicte, cruzimi sau injurii grave.
            3. Dacă fără cuvânt îi refuză alimente. (C. civ. 655 si urm., 930).
         Art. 832. Revocarea pentru neîndeplinirea conditiilor si pentru ingratitudine nu se face de drept niciodată. (C. civ. 1020, 1021 ).
         Art. 833. Cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie făcută în termen de un an din ziua faptului, sau din ziua când donatorul a cunoscut faptul.
            Actiunea de revocare nu se poate intenta în contra erezilor donatarului, nici de erezii donatorului în contra donatarului, afară numai dacă, în acest caz, actiunea s-a intentat de donator, sau donatorul a murit în anul în care se putea intenta actiunea. (C. civ. 931).
            Art. 834. Revocarea pentru ingratitudine nu poate infirma nici înstrăinările făcute de donatar, nici ipotecile sau alte sarcini reale, cu care el ar fi putut greva obiectul dăruit; este neapărat însă ca acestea să se fi făcut înaintea inscriptiei extractului cererii de revocare pe marginea transctiptiei prescrisă prin art. 818.
            În caz de revocare, donatarul se condamnă a întoarce valoarea obiectelor înstrăinate, după estimatia ce li s-ar face în timpul cererii; se condamnă asemenea a întoarce veniturile din ziua cererii. (C. civ. 854, 1770).
         Art. 835. Donatiunile făcute în favoarea maritagiului nu sunt revocabile pentru ingratitudine.
         Art. 836. Orice donatiuni prin acte între vii făcute de persoane ce n-au copii sau descendenti existenti în timpul facerii lor, oricare ar fi valoarea acestor donatiuni si sub orice titlu s-ar fi făcut, fie chiar donatiunea mutuală sau remuneratorie, fie în fine donatiunea în favoarea maritagiului făcută sotilor de oricare altă persoană, afară de ascendentii lor, sunt revocate de drept, dacă donatorul, în urma donatiunii, dobândeste un copil legitim, un postum, sau chiar când a legitimat pe un copil natural, prin maritagiul subsecvent. (C. civ. 937).
            A se vedea nota de sub art. 830.
         Potrivit art. 63 din Codul familiei, copilul din afara căsătoriei a cărui filiatie a fost stabilită prin recunoastere sau prin hotărâre judecătorească are fată de părinti si rudele acestuia, aceeasi situatie ca si situatia legală a unui copil din căsătorie.
         Art. 837. Revocarea se face si când copilul donatorului sau al donatricei ar fi fost conceput în timpul donatiunii.
         Art. 838. Donatiunea rămâne revocată chiar când donatarul ar fi intrat în posesia lucrurilor dăruite si ar fi fost lăsat în posesia acelor lucruri după nasterea fiului donatorului; donatarul posesor nu va fi obligat a restitui fructele de orice natură luate de el, decât din ziua în care i se va fi notificat nasterea fiului sau legitimarea sa prin căsătorie subsecventă.
         Institutia legitimării copiilor naturali a fost abrogată prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954).
         Art. 839. Orice clauze sau conventii, prin care donatorul ar renunta la revocarea donatiunii pentru nastere de fiu, este nulă si fără nici un efect. (C. civ. 5, 968).
         Art. 840. Prescriptia actiunii de revocare se împlineste după 30 de ani de la nasterea fiului. (C. civ. 1863 si urm.).
         A se vedea:
         Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă (B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960).

CAPITOLUL IV
Despre partea disponibilă a bunurilor si despre reductiune

SECTIUNEA I
Despre partea disponibilă a bunurilor

         Art. 841. Liberalitătile, fie făcute prin acte între vii, fie făcute prin testament, nu pot trece peste jumătatea bunurilor dispunătorului, dacă la moarte-i lasă un copil legitim; peste o a treia parte, dacă lasă doi copii; peste a patra parte, dacă lasă trei sau mai multi. (C. civ. 664 si urm., 874 si urm., 939).
         A se vedea:
         - Art. 2 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (M. Of. nr. 133 din 10 iunie 1944);
         - Nota 2 de sub art. 836.
         Art. 842. Sunt cuprinsi în articolul precedent sub nume de copii, descendentii de orice grad. (C. civ. 669 si urm.).
         Art. 843. Liberalitătile, prin acte între vii sau prin testament, nu pot trece peste jumătatea bunurilor, dacă în lipsă de descendenti, defunctul lasă tată si mamă sau peste trei sferturi, dacă lasă numai pe unul din părinti.
         Art. 844. Dacă dispozitia prin acte între vii sau prin testament, constituie un uzufruct sau o rendită viageră, a cărei valoare trece peste cantitatea disponibilă, erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispozitii sau de a abandona proprietatea cantitătii disponibile.
         Art. 845. Valoarea bunurilor înstrăinate unui succesibil în linie dreaptă, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezervă de uzufruct va fi socotită în portiunea disponibilă si excedentele, de este, se va trece în masa succesiunii. Imputatia si raportul nu pot fi cerute de succesibilul în linie dreaptă care a consimtit la aceste înstrăinări. (C. civ. 738, 751 si urm., 841 ).
         Art. 846. Cantitatea disponibilă poate fi dată în tot sau în parte, sau prin acte între vii sau prin testament, copiilor sau altor succesibili ai donatorului, fără ca donatarul sau legatarul, ce vine la succesiune, să fie supus la raport, dacă în dispozitie se zice expres, că ceea ce s-a dat este peste partea sa.
            Declaratia că darul sau legatul este peste partea succesibilului se poate face sau în actul ce contine dispozitia, sau în urmă, cu formele dispozitiilor între vii sau testamentare. (C. civ. 751 si urm., 841, 847).

SECTIUNEA II
Despre reductiunea donatiunilor si a legatelor

         Art. 847. Liberalitătile prin act sau între vii sau prin testament, când vor trece peste partea disponibilă, vor fi reduse la această parte. (C. civ. 841 si urm., 1641 ).
         Art. 848. Reductiunea liberalitătilor între vii nu va putea fi cerută decât numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care înfătisează drepturile lor. (C. civ. 763, 841 si urm., 974).
         Art. 849. Partea disponibilă se calculează cu chipul următor: pe lângă bunurile ce a lăsat donatorul sau testatorul în momentul mortii sale, se adaugă prin calcul si bunurile de care a dispus prin donatiuni între vii, după starea lor din momentul donatiunii si după valoarea ce au avut în momentul mortii donatorului. Din această masă de bunuri, scăzându-se datoriile, pe ceea ce va rămânea se calculează partea disponibilă, după numărul si calitatea erezilor. (C. civ. 752, 766 si urm., 772, 841 ).
         Art. 850. Întâi se vor reduce dispozitiile testamentare; când bunurile cuprinse în aceste dispozitii nu vor mai fi, atunci numai se va face reductiunea donatiunilor.
            Reductiunea va începe de la cea din urmă donatiune, după săvârsirea acesteia se va trece îndată la cea a doua după dânsa, si asa pe rând până la cea mai veche donatiune.
         Art. 851. Când donatiunea între vii, supusă la reductiune, s-a făcut la unul din cei cu drept de mostenire, acesta va putea scădea partea cu care ar trebui să se reducă donatiunea, din partea ce i s-ar cuveni ca erede în bunurile nedisponibile, dacă aceste bunuri sunt de aceeasi natură cu cele dăruite. (C. civ. 765, 770).
         Art. 852. Se vor reduce cu analogie1 atât legatele universale cât si cele particulare, fără distinctie. (C. civ. 888 si urm., 899 si urm.).

1. Proportional cu valoarea lor.

         Art. 853. Când testatorul va declara ca un legat să fie plătit preferindu-se celorlalte, acest legat nu va fi supus la reductiune, decât după ce valoarea celorlalte legate nu va împlini rezerva legală. (C. civ. 847).
         Art. 854. Donatarul va restitui fructele portiunii ce trece peste partea disponibilă, din momentul mortii donatorului. (C. civ. 522 si urm., 762, 890).
         Art. 855. Donatarul este obligat, dacă a alienat bunurile dăruite, să facă în urmă raportul excedentului peste portiunea disponibilă, după valoarea lucrurilor din timpul mortii disponentului. (C. civ. 848, 850).
         A se vedea nota de sub art. 825.

CAPITOLUL V
Despre dispozitiile testamentare

SECTIUNEA I
Reguli generale pentru forma testamentelor

         Art. 856. Orice persoană este capabilă de a face testament, dacă nu este poprită de lege. (C. civ. 800, 802, 806 si urm., 887).
         Art. 857. Două sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una în favoarea celeilalte, sau în favoarea unei a treia persoane. (C. civ. 886, 938).
         Art. 858. Un testament poate fi sau olograf, sau făcut prin act autentic, sau în formă mistică. (C. civ. 802, 868 si urm.).
         Art. 859. Testamentul olograf nu este valabil decât când este scris în tot, datat si subsemnat de mâna testatorului. (C. civ. 886).
         Art. 860. Testamentul autentic este acela care s-a adeverit de judecătoria competentă. (C. civ. 886).
         Art. 861-863. (Abrogate prin Legea nr. 358 din 3 iulie 1944 pentru autentificare si legalizarea înscrisurilor, pentru învestirea cu dată certă si legalizarea copiilor de pe înscrisuri).
         Art. 864. Când testatorul va voi să facă un testament mistic sau secret, trebuie neapărat să-l iscălească, sau că l-a scris el însusi, sau că a pus pe altul să-l scrie.
            Hârtia în care s-au scris dispozitiile testatorului sau hârtia care serveste de plic, de va fi, se va strânge si se va sigila.
            Testatorul va prezenta judecătoriei competente testamentul strâns si pecetluit, precum s-a zis, sau îl va strânge si-l va pecetlui înaintea judcătoriei.
            Testatorul va declara că dispozitiile din acea hârtie este testamentul său, scris si iscălit de el însusi, sau scris de altul si iscălit de testator.
            Când testatorul, din cauză de boală, va fi în neposibilitate fizică de a se prezenta înaintea judecătoriei, atunci prezentarea testamentului, pecetluirea lui si declaratia susmentionată, se vor face înaintea judecătorului, numit de judecătorie pentru acest sfârsit.
            Judecătoria, sau judecătorul numit, va face actul de subscriptie1 pe hârtia în care s-a scris testamentul, sau pe hârtia care serveste de plic. Acest act se va subscrie atât de testator, cât si de judecătorie sau judecător.
            Toată lucrarea de mai sus nu va putea fi întreruptă de nici o altă operatie; când testatorul, din o cauză posterioară subsemnării testamentului, va declara că nu poate subsemna subscriptia1 această declaratie se va trece în subscriptie. (C. civ. 858, 886).

1. Proces-verbal de suprascriere.

         Art. 865. Acei care nu stiu sau care nu pot citi si scrie nu pot face testament în formă mistică.
         Art. 866. Când testatorul nu poate vorbi, dar stie a scrie, atunci declaratia că testamentul este al său o va face în scris în capul actului de subscriptie1 înaintea judecătorului numit, sau înaintea judecătoriei.
            Judecătoria sau judecătorul numit va constata în actul de subscriptie1 declaratia testatorului.

1. Proces-verbal de suprascriere.

         Art. 867. În cazurile când se numeste un judecător, el va comunica procesul său verbal judecătoriei, care va legaliza actul de subscriptie sau testamentul.

SECTIUNEA II
Despre regulile speciale asupra formelor câtorva testamente

         Art. 868. Testamentele militarilor si ale indivizilor întrebuintati în armată, sunt în orice tară valabil făcute în prezenta unui cap de batalion sau de escadron, sau în prezenta oricărui alt ofiter superior, asistat de doi martori, sau în prezenta a doi comisari de război, sau în prezenta unui din comisari asistat de doi martori. (C. civ. 886).
         Art. 869. Sunt asemenea, dacă testatorul este bolnav sau rănit, valabil făcute în prezenta capului ofiterului de sănătate asistat de comandantul militar, însărcinat cu politia ospiciului. (C. civ. 886).
         Art. 870. Dispozitiile articolelor precedente nu sunt admisibile decât în privinta acelor ce sunt în expeditie militară, sau în cuartier, sau în garnizoană afară din teritoriul român, sau prizonieri la inamici, fără ca cei ce sunt în cartier sau în garnizoană înăuntrul tării să poată profita de această latitudine, de nu se găsesc în o cetate asediată, sau în alte locuri ale căror porti să fie închise si comunicatiile întrerupte din cauza războiului. (C. civ. 886)
         Art. 871. Testamentul făcut în forma mai sus arătată este nul după sase luni de la întoarcerea testatorului într-un loc unde are libertatea de a testa cu formele ordinare.
         Art. 872. Testamentul făcut într-un loc care este scos din comunicatie din cauza ciumei sau altei boli contegioase, se poate face înaintea unui membru al consiliului municipal, asistat de doi martori. (C. civ. 886).
         Art. 873. Testamentul mentionat în articolul precedent este nul după trecerea de sase luni de la deschiderea comunicatiilor cu locul unde se găseste testatorul, sau după sase luni de la trecerea sa într-ue loc unde comunicatiile nu sunt întrerupte. (C. civ. 886).
         Art. 874. Testamentele făcute pe mare în timp de voiaj sunt valabile:
            Pe corabii si alte bastimente ale tării, când sunt făcute în prezenta ofiterului comandant al bastimentului, sau în lipsa-i în prezenta acelui ce-l înlocuiste după ordinea serviciului, însă si unul si altul asistati de ofiterul de administratie, sau de ofiterul ce îndeplineste functiunile acestuia.
            Pe bastimentele de comert, când sunt făcute în prezenta scribului bastimentului sau în prezenta acelui ce-l înlocuieste, însă si unul si altul asistati de căpitanul sau de patronul, sau în lipsă-le, de acei ce-i înlocuiesc.
            În toate cazurile, functionarii în prezenta căror se fac aceste testamente vor fi asistati de către doi martori. (C. civ. 886).
         Art. 875. Pe bastimentele statului, testamentul căpitanului, sau acela al ofiterului însărcinat cu administratia, pe bastimentele de comert, testamentul căpitanului, al patronului, sau al scribului se pot face în prezenta acelora ce, în ordinea serviciului, vin după dânsii, conformându-se pentru celelalte formalităti cu dispozitiile articolului precedent. (C. civ. 886).
         Art. 876. În toate cazurile, testamentele mentionate în cele două articole precedente se vor face fiecare în două exemplare originale. (C. civ. 886).
         Art. 877. Dacă bastimentul intră într-un port străin, unde se găseste un agent d-ai tării, functionarii, în prezenta cărora s-a făcut testamentul, sunt datori să depună unul din exemplarele originale, închis si pecetluit în mâinile acestui agent, care-l va trimite Ministerului de Interne, spre a fi înaintat la grefa judecătoriei domiciliului testatorului. (C. civ. 886).
         Art. 878. După întoarcerea bastimentului în tară, fie în portul armamentului, fie în orice alt port, cele două exemplare originale ale testamentului închise si pecetluite sau exemplarul original rămas, dacă după articolul precedent celălalt a fost depus în cursul voiajului, vor fi date la biroul comandantului de port, care le va trimite fără întârziere Ministerului de Interne, ce va face depozitul conform articolului precedent. (C. civ. 886).
         Art. 879. Se va înscrie pe marginea rolului bastimentului numele testatorului, mentionându-se despre remiterea orginalelor testamentului în mâinile agentului sau la biroul comandantului de port. (C. civ. 886).
         Art. 880. Testamentul nu va fi reputat ca făcut pe mare, desi s-ar fi făcut în cursul voiajului, dacă în timpul în care s-a fost făcut, bastimentul s-ar fi apropiat de un tărm străin, unde s-ar afla un agent al României. În acest caz testamentul nu este valabil decât dacă s-a făcut după formele prescrise de legea României, sau după acelea întrebuintate în tara unde a fost făcut. (C. civ. 886).
         Art. 881. Dispozitiile de mai sus se aplică si la testamentele pasagerilor, care nu fac parte din echipaj. (C. civ. 808).
         Art. 882. Testamentul făcut pe mare cu formele articolului 874 nu este valabil decât dacă testatorul moare pe mare, sau după trei luni de la întoarcerea lui pe uscat, într-un loc unde ar fi putut să-l refacă cu formele originale. (C. civ. 886).
         Art. 883. Testamentul făcut pe mare nu va putea cuprinde nici o dispozitie în favoarea ofiterilor bastimentului, dacă dânsii nu sunt rude sunt rude cu testatorul. (C. civ. 808, 886).
         Art. 884. Testamentele cuprinse în articolele precedente ale prezentei sectiuni vor fi subscrise de testatori si de ofiterii publici, în prezenta cărora s-au făcut.
            Dacă testatorul declară că nu stie sau nu poate subscrie, se face mentiune de declaratia sa si de cauza ce la împiedicat de a subscrie.
            În cazurile în care se cere asistenta a doi martori, testamentul va fi subscris cel putin de unul dintr-însii si se va face mentiune de cauza ce a împiedicat pe celălalt de a subscrie. (C. civ. 886)
         Art. 885. Românul ce s-ar afla în tară străină va putea face testamentul său, sau în forma olografă, sau în forma autentică întrebuintată în locul unde se face testamentul (C. civ. 2, 858 si urm.)
         Art. 886. Formalitătile la care sunt supuse deosebitele testamente prin dispozitiile prezentei sectiuni si acelea ale sectiunii precedente se vor observa sub pedeapsă de nulitate. (C. civ. 859 si urm., 868 si urm., 874 si urm.).

SECTIUNEA III
Despre institutia de mostenitori si despre legate în genere

         Art. 887. Se poate dispune prin testament de toată sau de o fractiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte determinate. (C. civ. 802, 856, 888 si urm., 894 si urm., 899 si urm.).


Inapoi   Inainte   Coduri   Inapoi la legislatie


Copyright 1998-2010 DSC.NET
All rights reserved.