LEGE

privind Codul fiscal

---

Modificari si completari:

Rectificare - M. Of. 112 - 06.II.2004
-ORD. G 92/24 decembrie 2003 - M. Of. nr. 560 - 24.VI.2004

-ORD. G 83/19 august 2004 - M. Of. nr. 793 - 27.VIII.2004
-ORD. G 94/26 august 2004 - M. Of. nr. 803 - 31.VIII.2004
-L. P 507/17 noiembrie 2004 - M. Of. nr. 1080 - 19.XI.2004
-L. P 494/12 noiembrie 2004 - M. Of. nr. 1092 - 24.XI.2004
-ORDU. G 123/24 noiembrie 2004 - M. Of. nr. 1154 - 07.XII.2004
-ORDU. G 138/29 decembrie 2004 - M. Of. nr. 1281 - 30.XII.2004
-H. G 84/03 februarie 2005 - M. Of. nr. 147 - 18.II.2005
-ORDU. G 24/24 martie 2005 - M. Of. nr. 263 - 30.III.2005
-L. P 163/01 iunie 2005 - M. Of. nr. 466 - 01.VI.2005

 

 

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

 

TITLUL I

Dispozitii generale

 

CAPITOLUL I

Scopul si sfera de cuprindere a Codului fiscal

 

Scopul si sfera de cuprindere a Codului fiscal

Art. 1. - (1) Prezentul cod stabileste cadrul legal pentru impozitele si taxele prevãzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat si bugetele locale, precizeazã contribuabilii care trebuie sã plãteascã aceste impozite si taxe, precum si modul de calcul si de platã al acestora. Prezentul cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite si taxe. De asemenea, autorizeazã Ministerul Finantelor Publice sã elaboreze norme metodologice, instructiuni si ordine în aplicarea prezentului cod si a conventiilor de evitare a dublei impuneri.

(2) Cadrul legal de administrare a impozitelor si taxelor reglementate de prezentul cod este stabilit prin legislatia privind procedurile fiscale.

(3) În materie fiscalã, dispozitiile prezentului cod prevaleazã asupra oricãror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozitiile Codului fiscal.

(4) Dacã orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplicã prevederea acelui tratat.

(5) Orice mãsurã de naturã fiscalã care constituie ajutor de stat se acordã potrivit dispozitiilor Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

Impozitele si taxele reglementate de Codul fiscal

Art. 2. - Impozitele si taxele reglementate prin prezentul cod sunt urmãtoarele:

a) impozitul pe profit;

b) impozitul pe venit;

c) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;

d) impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti;

e) impozitul pe reprezentante;

f) taxa pe valoarea adãugatã;

g) accizele;

h) impozitele si taxele locale.

 

CAPITOLUL II

Interpretarea si modificarea Codului fiscal

 

Principiile fiscalitãtii

Art. 3. - Impozitele si taxele reglementate de prezentul cod se bazeazã pe urmãtoarele principii:

a) neutralitatea mãsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori si capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând conditii egale investitorilor, capitalului român si strãin;

b) certitutinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care sã nu conducã la interpretãri arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de platã sã fie precis stabilite pentru fiecare plãtitor, respectiv acestia sã poatã urmãri si întelege sarcina fiscalã ce le revine, precum si sã poatã determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;

c) echitatea fiscalã la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferitã a veniturilor, în functie de mãrimea acestora;

d) eficienta impunerii prin asigurarea stabilitãtii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi sã nu conducã la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice si juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptãrii de cãtre acestea a unor decizii investitionale majore.

Modificarea si completarea Codului fiscal

Art. 4. - (1) Prezentul cod se modificã si se completeazã numai prin lege, promovatã, de regulã, cu 6 luni înainte de data intrãrii în vigoare a acesteia.

(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intrã în vigoare cu începere din prima zi a anului urmãtor celui în care a fost adoptatã prin lege.

Norme metodologice, instructiuni si ordine

Art. 5. - (1) Ministerul Finantelor Publice are atributia elaborãrii normelor necesare pentru aplicarea unitarã a prezentului cod.

(2) În întelesul prezentului cod, prin norme se întelege norme metodologice, instructiuni si ordine.

(3) Normele metodologice sunt aprobate de Guvern, prin hotãrâre, si sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) Ordinele si instructiunile se emit de ministrul finantelor publice si se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Institutiile publice din subordinea Guvernului, altele decât Ministerul Finantelor Publice, nu pot elabora si emite norme care sã aibã legãturã cu prevederile prezentului cod, cu exceptia celor prevãzute în prezentul cod.

(6) Anual, Ministerul Finantelor Publice colecteazã si sistematizeazã toate normele în vigoare având legãturã cu prevederile prezentului cod si pune aceastã colectie oficialã la dispozitia altor persoane, spre publicare.

Înfiintarea si functionarea Comisiei fiscale centrale

Art. 6. - (1) Ministerul Finantelor Publice înfiinteazã o Comisie fiscalã centralã, care are responsabilitãti de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitarã a prezentului cod.

 (2) Regulamentul de organizare si functionare a Comisiei fiscale centrale se aprobã prin ordin al ministrului finantelor publice.

(3) Comisia fiscalã centralã este coordonatã de secretarul de stat din Ministerul Finantelor Publice care rãspunde de politicile si legislatia fiscalã.

(4) Deciziile Comisiei fiscale centrale se aprobã prin ordin al ministrului finantelor publice.

 

CAPITOLUL III

Definitii

 

Definitii ale termenilor comuni

Art. 7. - (1) În întelesul prezentului cod, termenii si expresiile de mai jos au urmãtoarea semnificatie:

1. activitate - orice activitate desfãsuratã de cãtre o persoanã în scopul obtinerii de venit;

2. activitate dependentã - orice activitate desfãsuratã de o persoanã fizicã într-o relatie de angajare;

3. activitate dependentã la functia de bazã - orice activitate dependentã care este declaratã astfel de persoana fizicã, în conformitate cu prevederile legii;

4. activitate independentã - orice activitate desfãsuratã cu regularitate de cãtre o persoanã fizicã, alta decât o activitate dependentã;

5. asociere, fãrã personalitate juridicã - orice asociere în participatiune, grup de interes economic, societate civilã sau altã entitate care nu este o persoanã impozabilã distinctã, în întelesul impozitului pe venit si pe profit, conform normelor emise în aplicare;

6. autoritate fiscalã competentã - organul fiscal din cadrul Ministerului Finantelor Publice si serviciile de specialitate ale autoritãtilor administratiei publice locale, dupã caz, care au responsabilitãti fiscale;

7. contract de leasing financiar - orice contract de leasing care îndeplineste cel putin una dintre urmãtoarele conditii:

a) riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;

b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului cãtre utilizator la momentul expirãrii contractului;

c) perioada de leasing depãseste 75% din durata normalã de utilizare a bunului ce face obiectul leasingului; în întelesul acestei definitii, perioada de leasing include orice perioadã pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;

8. contract de leasing operational - orice contract de leasing încheiat între locator si locatar, care nu îndeplineste conditiile contractului de leasing financiar;

9. comision - orice platã în bani sau în naturã efectuatã cãtre un broker, un agent comisionar general sau cãtre orice persoanã asimilatã unui broker sau unui agent comisionar general, pentru serviciile de intermediere efectuate în legãturã cu o operatiune comercialã;

10. contributii sociale obligatorii - orice contributii care trebuie plãtite, în conformitate cu legislatia în vigoare, pentru protectia somerilor, asigurãri de sãnãtate sau asigurãri sociale;

11. credit fiscal - o diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului pe profit cu suma impozitului achitat în strãinãtate, conform conventiilor de evitare a dublei impuneri sau asa cum se stabileste în prezentul cod;

12. dividend - o distribuire în bani sau în naturã, efectuatã de o persoanã juridicã unui participant la persoana juridicã, drept consecintã a detinerii unor titluri de participare la acea persoanã juridicã, exceptând urmãtoarele:

a) o distribuire de titluri de participare suplimentare care nu modificã procentul de detinere a titlurilor de participare ale oricãrui participant la persoana juridicã;

b) o distribuire în bani sau în naturã, efectuatã în legãturã cu rãscumpãrarea titlurilor de participare la persoana juridicã, alta decât rãscumpãrarea care face parte dintr-un plan de rãscumpãrare, ce nu modificã procentul de detinere a titlurilor de participare al nici unui participant la persoana juridicã;

c) o distribuire în bani sau în naturã, efectuatã în legãturã cu lichidarea unei persoane juridice;

d) o distribuire în bani sau în naturã, efectuatã cu ocazia reducerii capitalului social constituit efectiv de cãtre participanti.

Dacã suma plãtitã de o persoanã juridicã pentru bunurile sau serviciile furnizate cãtre un participant la persoana juridicã depãseste pretul pietei pentru astfel de bunuri sau servicii, atunci diferenta se trateazã drept dividend;

13. dobânda - orice sumã ce trebuie plãtitã sau primitã pentru utilizarea banilor, indiferent dacã trebuie sã fie plãtitã sau primitã în cadrul unei datorii, în legãturã cu un depozit sau în conformitate cu un contract de leasing financiar, vânzare cu plata în rate sau orice vânzare cu plata amânatã;

14. franciza - sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuã între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoanã, denumitã francizor, acordã unei alte persoane, denumitã beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;

15. know-how - orice informatie cu privire la o experientã industrialã, comercialã sau stiintificã care este necesarã pentru fabricarea unui produs sau pentru aplicarea unui proces existent si a cãrei dezvãluire cãtre alte persoane nu este permisã fãrã autorizatia persoanei care a furnizat aceastã informatie; în mãsura în care provine din experientã, know-how-ul reprezintã ceea ce un producãtor nu poate sti din simpla examinare a produsului si din simpla cunoastere a progresului tehnicii;

16. mijloc fix - orice imobilizare corporalã, care este detinutã pentru a fi utilizatã în productia sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriatã tertilor sau în scopuri administrative, dacã are o duratã normalã de utilizare mai mare de un an si o valoare mai mare decât limita stabilitã prin hotãrâre a Guvernului;

17. nerezident - orice persoanã juridicã strãinã si orice persoanã fizicã nerezidentã;

18. organizatie nonprofit - orice asociatie, fundatie sau federatie înfiintatã în România, în conformitate cu legislatia în vigoare, dar numai dacã veniturile si activele asociatiei, fundatiei sau federatiei sunt utilizate pentru o activitate de interes general, comunitar sau nonpatrimonial;

19. participant - orice persoanã care este proprietarul unui titlu de participare;

20. persoanã - orice persoanã fizicã sau juridicã;

21. persoane afiliate - o persoanã este afiliatã cu altã persoanã, dacã relatia dintre ele este definitã de cel putin unul dintre urmãtoarele cazuri:

a) o persoanã fizicã este afiliatã cu altã persoanã fizicã, dacã acestea sunt rude pânã la gradul al III-lea inclusiv;

b) o persoanã este afiliatã cu o persoanã juridicã dacã persoana detine, în mod direct sau indirect, inclusiv detinerile persoanelor afiliate, minimum 33% din valoarea sau numãrul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot detinute la persoana juridicã ori dacã controleazã în mod efectiv persoana juridicã;

c) o persoanã juridicã este afiliatã cu altã persoanã juridicã, dacã orice altã persoanã detine direct sau indirect, inclusiv detinerile persoanelor afiliate, minimum 33% din valoarea sau numãrul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot detinute la fiecare persoanã juridicã ori dacã controleazã în mod efectiv fiecare persoanã juridicã; în întelesul acestei definitii, o asociere fãrã personalitate juridicã se considerã persoanã juridicã;

22. persoanã fizicã nerezidentã - orice persoanã fizicã care nu este persoanã fizicã rezidentã;

23. persoanã fizicã rezidentã - orice persoanã fizicã ce îndeplineste cel putin una dintre urmãtoarele conditii:

a) are domiciliul în România;

b) centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;

c) este prezentã în România pentru o perioadã sau mai multe perioade ce depãsesc în total 183 de zile, pe parcursul oricãrui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;

d) este cetãtean român care lucreazã în strãinãtate, ca functionar sau angajat al României într-un stat strãin.

Prin exceptie de la prevederile lit. a)-d), nu este persoanã fizicã rezidentã un cetãtean strãin cu statut diplomatic sau consular în România, un cetãtean strãin care este functionar ori angajat al unui organism international si interguvernamental înregistrat în România, un cetãtean strãin care este functionar sau angajat al unui stat strãin în România si nici membrii familiilor acestora;

24. persoanã juridicã românã - orice persoanã juridicã care a fost înfiintatã în conformitate cu legislatia României sau care are locul de exercitare a conducerii efective în România;

25. persoanã juridicã strãinã - orice persoanã juridicã care nu este persoanã juridicã românã;

26. pret de piatã - suma care ar fi plãtitã de un client independent unui furnizor independent în acelasi moment si în acelasi loc, pentru acelasi bun sau serviciu ori pentru unul similar, în conditii de concurentã loialã;

27. proprietate imobiliarã - oricare din urmãtoarele:

a) orice teren;

b) orice clãdire sau altã constructie ridicatã ori încorporatã într-un teren;

c) orice recoltã, material lemnos, depozit mineral sau altã resursã naturalã atasatã terenului;

d) orice proprietate accesorie proprietãtii prevãzute la lit. a)-c), inclusiv orice septel si orice echipament utilizat în agriculturã sau silviculturã;

e) orice drept de proprietate descris la lit. a)-d), inclusiv dreptul de folosintã sau dreptul de a obtine venit dintr-o astfel de proprietate;

28. redeventã - orice sumã ce trebuie plãtitã în bani sau în naturã pentru folosirea ori dreptul de folosintã al oricãruia dintre urmãtoarele:

a) drept de autor asupra unei lucrãri literare, artistice sau stiintifice, inclusiv asupra filmelor, benzilor pentru emisiunile de radio sau de televiziune, precum si efectuarea de înregistrãri audio, video;

b) orice brevet, inventie, inovatie, licentã, marcã de comert sau de fabricã, francizã, proiect,

desen, model, plan, schitã, formulã secretã sau procedeu de fabricatie ori software.

Nu se considerã redeventã, în sensul prezentei legi, remuneratia în bani sau în naturã plãtitã pentru achizitiile de software destinate exclusiv operãrii respectivului software, fãrã alte modificãri decât cele determinate de instalarea, implementarea, stocarea sau utilizarea acestuia. De asemenea, nu va fi consideratã redeventã, în sensul prezentei legi, remuneratia în bani sau în naturã plãtitã pentru achizitia în întregime a drepturilor de autor asupra unui program pentru calculator;

c) orice transmisiuni, inclusiv cãtre public, directe sau indirecte, prin cablu, satelit, fibre optice sau tehnologii similare;

d) orice echipament industrial, comercial sau stiintific, orice bun mobil, mijloc de transport ori container;

e) orice know-how;

f) numele sau imaginea oricãrei persoane fizice sau alte drepturi similare referitoare la o persoanã fizicã.

În plus, redeventa cuprinde orice sumã ce trebuie plãtitã în bani sau în naturã pentru dreptul de a înregistra sau transmite sub orice formã spectacole, emisiuni, evenimente sportive sau alte activitãti similare;

29. rezident - orice persoanã juridicã românã si orice persoanã fizicã rezidentã;

30. România - teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorialã si spatiul aerian de deasupra teritoriului si mãrii teritoriale, asupra cãrora România îsi exercitã suveranitatea, precum si zona contiguã, platoul continental si zona economicã exclusivã, asupra cãrora România îsi exercitã drepturile suverane si jurisdictia în conformitate cu legislatia sa si potrivit normelor si principiilor dreptului international;

31. titlu de participare - orice actiune sau altã parte socialã într-o societate în nume colectiv, societate în comanditã simplã, societate pe actiuni, societate în comanditã pe actiuni, societate cu rãspundere limitatã sau într-o altã persoanã juridicã sau la un fond deschis de investitii;

32. transfer - orice vânzare, cesiune sau înstrãinare a dreptului de proprietate, precum si schimbul unui drept de proprietate cu servicii ori cu un alt drept de proprietate.

(2) Criteriile care stabilesc dacã o activitate desfãsuratã de o persoanã fizicã reprezintã o activitate dependentã sau independentã sunt prevãzute în norme.

Definitia sediului permanent

Art. 8. - (1) În întelesul prezentului cod, sediul permanent este un loc prin care se desfãsoarã integral sau partial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent.

(2) Un sediu permanent presupune un loc de conducere, sucursalã, birou, fabricã, magazin, atelier, precum si o minã, un put de titei sau gaze, o carierã sau alte locuri de extractie a resurselor naturale.

(3) Un sediu permanent presupune un santier de constructii, un proiect de constructie, ansamblu sau montaj sau activitãti de supervizare legate de acestea, numai dacã santierul, proiectul sau activitãtile dureazã mai mult de 6 luni.

(4) Prin derogare de la prevederile alin. (1)-(3), un sediu permanent nu presupune urmãtoarele:

a) folosirea unei instalatii numai în scopul depozitãrii sau al expunerii produselor ori bunurilor ce apartin nerezidentului;

b) mentinerea unui stoc de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident numai în scopul de a fi depozitate sau expuse;

c) mentinerea unui stoc de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident numai în scopul de a fi procesate de cãtre o altã persoanã;

d) vânzarea de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident, care au fost expuse în cadrul unor expozitii sau târguri fãrã caracter permanent ori ocazionale, dacã produsele ori bunurile sunt vândute nu mai târziu de o lunã dupã încheierea târgului sau a expozitiei;

e) pãstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul achizitionãrii de produse sau bunuri ori culegerii de informatii pentru un nerezident;

f) pãstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul desfãsurãrii de activitãti cu caracter pregãtitor sau auxiliar de cãtre un nerezident;

g) pãstrarea unui loc fix de activitate numai pentru o combinatie a activitãtilor prevãzute la lit. a)-f), cu conditia ca întreaga activitate desfãsuratã în locul fix sã fie de naturã preparatorie sau auxiliarã.

(5) Prin derogare de la prevederile alin. (1) si (2), un nerezident este considerat a avea un sediu permanent în România, în ceea ce priveste activitãtile pe care o persoanã, alta decât un agent cu statut independent, le întreprinde în numele nerezidentului, dacã persoana actioneazã în România în numele nerezidentului si dacã este îndeplinitã una din urmãtoarele conditii:

a) persoana este autorizatã si exercitã în România autoritatea de a încheia contracte în numele nerezidentului, cu exceptia cazurilor în care activitãtile respective sunt limitate la cele prevãzute la alin. (4) lit. a)-f);

b) persoana mentine în România un stoc de produse sau bunuri din care livreazã produse sau bunuri în numele nerezidentului.

(6) Un nerezident nu se considerã cã are un sediu permanent în România dacã doar desfãsoarã activitate în România prin intermediul unui broker, agent, comisionar general sau al unui agent intermediar având un statut independent, în cazul în care aceastã activitate este activitatea obisnuitã a agentului, conform descrierii din documentele constitutive. Dacã activitãtile unui astfel de agent sunt desfãsurate integral sau aproape integral în numele nerezidentului, iar în relatiile comerciale si financiare dintre nerezident si agent existã conditii diferite de acelea care ar exista între persoane independente, agentul nu se considerã ca fiind agent cu statut independent.

(7) Un nerezident nu se considerã cã are un sediu permanent în România numai dacã acesta controleazã sau este controlat de un rezident ori de o persoanã ce desfãsoarã o activitate în România prin intermediul unui sediu permanent sau altfel.

(8) În întelesul prezentului cod, sediul permanent al unei persoane fizice se considerã a fi baza fixã.

 

CAPITOLUL IV

Reguli de aplicare generalã

 

Moneda de platã si de calcul a impozitelor si taxelor

Art. 9. - (1) Impozitele si taxele se plãtesc în moneda nationalã a României.

 (2) Sumele înscrise pe o declaratie fiscalã se exprimã în moneda nationalã a României.

 (3) Sumele exprimate într-o monedã strãinã se convertesc în moneda nationalã a României, dupã cum urmeazã:

a) în cazul unei persoane care desfãsoarã o activitate într-un stat strãin si îsi tine contabilitatea acestei activitãti în moneda statului strãin, profitul impozabil sau venitul net din activitãti independente si impozitul plãtit statului strãin se convertesc în moneda nationalã a României prin utilizarea unei medii a cursurilor de schimb valutar pentru perioada cãreia îi este aferent profitul impozabil sau venitul net;

b) în oricare alt caz, sumele se convertesc în moneda nationalã a României prin utilizarea cursului de schimb valutar la data la care se primesc sau se plãtesc sumele respective ori la altã datã prevãzutã în norme.

(4) În întelesul prevederilor alin. (3), cursul de schimb valutar, folosit pentru a converti în moneda nationalã a României sumele exprimate în moneda strãinã, este cursul de schimb comunicat de Banca Nationalã a României, exceptând cazurile prevãzute expres în norme.

Venituri în naturã

Art. 10. - (1) În întelesul prezentului cod, veniturile impozabile cuprind veniturile în numerar si/sau în naturã.

(2) În cazul venitului în naturã, valoarea acestuia se stabileste pe baza cantitãtii si a pretului de piatã pentru bunurile sau serviciile respective.

Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal

Art. 11. - (1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în întelesul prezentului cod, autoritãtile fiscale pot sã nu ia în considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei.

(2) În cadrul unei tranzactii între persoane afiliate, autoritãtile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricãreia dintre persoane, dupã cum este necesar, pentru a reflecta pretul de piatã al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzactiei. La stabilirea pretului de piatã al tranzactiilor între persoane afiliate se foloseste cea mai adecvatã dintre urmãtoarele metode:

a) metoda comparãrii preturilor, prin care pretul de piatã se stabileste pe baza preturilor plãtite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile cãtre persoane independente;

b) metoda cost-plus, prin care pretul de piatã se stabileste pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzactie, majorat cu marja de profit corespunzãtoare;

c) metoda pretului de revânzare, prin care pretul de piatã se stabileste pe baza pretului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului si o marjã de profit;

d) orice altã metodã recunoscutã în liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economicã.

Venituri obtinute din România

Art. 12. - Urmãtoarele venituri sunt considerate ca fiind obtinute din România, indiferent dacã sunt primite în România sau în strãinãtate, sub formã de:

a) venituri atribuibile unui sediu permanent în România;

b) venituri din activitãtile dependente desfãsurate în România;

c) dividende de la o persoanã juridicã românã;

d) dobânzi de la un rezident;

e) dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã dobânda este

o cheltuialã a sediului permanent;

f) redevente de la un rezident;

g) redevente de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã redeventa este o cheltuialã a sediului permanent;

h) venituri din proprietãti imobiliare situate în România, inclusiv veniturile din exploatarea resurselor naturale situate în România, venituri din folosirea proprietãtii imobiliare situate în România si venituri din transferul dreptului de proprietate asupra proprietãtilor imobiliare situate în România;

i) venituri din transferul titlurilor de participare la o persoanã juridicã, dacã persoana juridicã este o persoanã juridicã românã sau dacã cea mai mare parte a valorii mijloacelor fixe ale persoanei juridice, direct sau prin una sau mai multe persoane juridice, reprezintã proprietãti imobiliare situate în România;

j) venituri din pensii primite de la bugetul asigurãrilor sociale sau de la bugetul de stat;

k) venituri din servicii prestate în România;

l) venituri din prestarea de servicii de management, de intermediere sau de consultantã în orice domeniu, dacã aceste venituri sunt obtinute de la un rezident sau dacã veniturile respective sunt cheltuieli ale unui  sediu permanent în România;

m) venituri reprezentând remuneratii primite de nerezidentii ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administratie al unei persoane juridice române;

n) comisioane de la un rezident;

o) comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã comisionul este o cheltuialã a sediului permanent;

p) venituri din activitãti sportive si de divertisment desfãsurate în România, indiferent dacã veniturile sunt primite de cãtre persoanele care participã efectiv la asemenea activitãti sau de cãtre alte persoane;

q) venituri din transportul international aerian, naval, feroviar sau rutier care se desfãsoarã între România si un stat strãin;

r) venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;

s) venituri obtinute la jocurile de noroc practicate în România;

t) orice alte venituri obtinute dintr-o activitate desfãsuratã în România.

 

TITLUL II

Impozitul pe profit

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Contribuabili

Art. 13. - Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, urmãtoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:

a) persoanele juridice române;

b) persoanele juridice strãine care desfãsoarã activitate prin intermediul unui sediu permanent în România;

c) persoanele juridice strãine si persoanele fizice nerezidente care desfãsoarã activitate în România într-o asociere fãrã personalitate juridicã;

d) persoanele juridice strãine care realizeazã venituri din/sau în legãturã cu proprietãti imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoanã juridicã românã;

e) persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în România cât si în strãinãtate din asocieri fãrã personalitate juridicã; în acest caz, impozitul datorat de persoana fizicã se calculeazã, se retine si se varsã de cãtre persoana juridicã românã.

Sfera de cuprindere a impozitului

Art. 14. - Impozitul pe profit se aplicã dupã cum urmeazã:

a) în cazul persoanelor juridice române, asupra profitului impozabil obtinut din orice sursã, atât din România, cât si din strãinãtate;

b) în cazul persoanelor juridice strãine care desfãsoarã activitate prin intermediul unui sediu permanent în România, asupra profitului impozabil atribuibil sediului permanent;

c) în cazul persoanelor juridice strãine si al persoanelor fizice nerezidente care desfãsoarã activitate în România într-o asociere fãrã personalitate juridicã, asupra pãrtii din profitul impozabil al asocierii atribuibile fiecãrei persoane;

d) în cazul persoanelor juridice strãine care realizeazã venituri din/sau în legãturã cu proprietãti imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoanã juridicã românã, asupra profitului impozabil aferent acestor venituri;

e) în cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice române care realizeazã venituri atât în România, cât si în strãinãtate, din asocieri fãrã personalitate juridicã, asupra pãrtii din profitul impozabil al asocierii atribuibile persoanei fizice rezidente.

Scutiri

Art. 15. - (1) Sunt scutiti de la plata impozitului pe profit urmãtorii contribuabili:

a) trezoreria statului;

b) institutiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii si disponibilitãtile realizate si utilizate potrivit Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificãrile ulterioare, si Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 45/2003 privind finantele publice locale, dacã legea nu prevede altfel;

c) persoanele juridice române care plãtesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, în conformitate cu prevederile cuprinse în titlul IV;

d) fundatiile române constituite ca urmare a unui legat;

e) cultele religioase, pentru veniturile obtinute din activitãti economice care sunt utilizate pentru sustinerea activitãtilor cu scop caritabil;

f) cultele religioase, pentru veniturile obtinute din producerea si valorificarea obiectelor si produselor necesare activitãtii de cult, potrivit legii, si pentru veniturile obtinute din chirii, cu conditia ca sumele respective sã fie utilizate, în anul curent sau în anii urmãtori, pentru întretinerea si functionarea unitãtilor de cult, pentru lucrãrile de constructie, de reparatie si de consolidare a lãcasurilor de cult si a clãdirilor ecleziastice, pentru învãtãmânt si pentru actiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despãgubiri sub formã bãneascã, obtinute ca urmare a mãsurilor reparatorii prevãzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;

g) institutiile de învãtãmânt particular acreditate, precum si cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii urmãtori, potrivit Legii învãtãmântului nr. 84/1995, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare si Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 174/2001 privind unele mãsuri pentru îmbunãtãtirea finantãrii învãtãmântului superior, cu modificãrile ulterioare;

h) asociatiile de proprietari constituite ca persoane juridice si asociatiile de locatari recunoscute ca asociatii de proprietari, potrivit Legii locuintei nr. 114/1996, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, pentru veniturile obtinute din activitãti economice si care sunt sau urmeazã a fi utilizate pentru îmbunãtãtirea utilitãtilor si a eficientei clãdirii, pentru întretinerea si repararea proprietãtii comune;

i) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;

j) Fondul de compensare a investitorilor, înfiintat potrivit legii.

(2) Organizatiile nonprofit, organizatiile sindicale si organizatiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru urmãtoarele tipuri de venituri:

a) cotizatiile si taxele de înscriere ale membrilor;

b) contributiile bãnesti sau în naturã ale membrilor si simpatizantilor;

c) taxele de înregistrare stabilite potrivit legislatiei în vigoare;

d) veniturile obtinute din vize, taxe si penalitãti sportive sau din participarea la competitii si demonstratii sportive;

e) donatiile si banii sau bunurile primite prin sponsorizare;

f) dividendele, dobânzile si veniturile realizate din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare obtinute din plasarea veniturilor scutite;

g) veniturile pentru care se datoreazã impozit pe spectacole;

h) resursele obtinute din fonduri publice sau din finantãri nerambursabile;

i) veniturile realizate din actiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxã de participare, serbãri, tombole, conferinte, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;

j) veniturile exceptionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea organizatiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economicã;

k) veniturile obtinute din reclamã si publicitate, realizate de organizatiiile nonprofit de utilitate publicã, potrivit legilor de organizare si functionare, din domeniul culturii, cercetãrii stiintifice, învãtãmântului, sportului, sãnãtãtii, precum si de camerele de comert si industrie, organizatiile sindicale si organizatiile patronale.

(3) Organizatiile nonprofit, organizatiile sindicale si organizatiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit si pentru veniturile din activitãti economice realizate pânã la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit, prevãzutã la alin. (2). Organizatiile prevãzute în prezentul alineat datoreazã impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât cele prevãzute la alin. (2) sau în prezentul alineat, impozit calculat prin aplicarea cotei prevãzute la art. 17 alin. (1) sau art. 18, dupã caz.

Anul fiscal

Art. 16. - (1) Anul fiscal este anul calendaristic.

(2) Când un contribuabil se înfiinteazã sau înceteazã sã mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilã este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.

Cotele de impozitare

Art. 17. - (1) Cota de impozit pe profit care se aplicã asupra profitului impozabil este de 25%, cu exceptiile prevãzute la alin. (2), la art. 33 si 38.

(2) În cazul Bãncii Nationale a României, cota de impozit pe profit este de 80%.

Impozit minim pentru baruri de noapte, cluburi de noapte, discoteci, cazinouri si pariuri sportive

Art. 18. - Contribuabilii care desfãsoarã activitãti de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive si la care impozitul pe profit datorat pentru activitãtile prevãzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligati la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.

 

CAPITOLUL II

Calculul profitului impozabil

 

Reguli generale

Art. 19. - (1) Profitul impozabil se calculeazã ca diferentã între veniturile realizate din orice sursã si cheltuielile efectuate în scopul realizãrii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adaugã cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

(2) Metodele contabile, stabilite prin reglementãri legale în vigoare, privind iesirea din gestiune a stocurilor sunt recunoscute la calculul profitului impozabil, cu exceptia cazului prevãzut la alin. (3). Metodele contabile de evaluare a stocurilor nu se modificã în cursul anului fiscal.

(3) În cazul contribuabililor care produc bunuri mobile si imobile, valorificate pe baza unui contract cu plata în rate, se poate opta ca veniturile aferente contractului sã fie luate în calcul la determinarea profitului impozabil, pe mãsurã ce ratele devin scadente, conform contractului.

Cheltuielile corespunzãtoare acestor venituri sunt deductibile la aceleasi termene scadente, proportional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totalã a contractului. Optiunea se exercitã la momentul livrãrii bunurilor si este irevocabilã.

(4) În cazul contribuabililor care desfãsoarã activitãti de servicii internationale, în baza conventiilor la care România este parte, veniturile si cheltuielile efectuate în scopul realizãrii acestora sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit unor norme speciale stabilite în conformitate cu reglementãrile din aceste conventii.

Venituri neimpozabile

Art. 20. - Urmãtoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:

a) dividendele primite de la o persoanã juridicã românã. Sunt, de asemenea, neimpozabile, dupã data aderãrii României la Uniunea Europeanã, dividendele primite de la o persoanã juridicã strãinã, din statele Comunitãtii Europene, dacã persoana juridicã românã detine minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridicã strãinã, pe o perioadã neîntreruptã de cel putin 2 ani, care se încheie la data plãtii dividendului;

b) diferentele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporãrii rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se detin titluri de participare, precum si diferentele de evaluare a investitiilor financiare pe termen lung.

Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionãrii, a retragerii titlurilor de participare, precum si la data retragerii capitalului social la persoana juridicã la care se detin titlurile de participare;

c) veniturile din anularea obligatiilor unei persoane juridice, dacã obligatiile se anuleazã în schimbul titlurilor de participare la respectiva persoanã juridicã;

d) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum si veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;

e) veniturile neimpozabile, prevãzute expres în acorduri si memorandumuri aprobate prin acte normative.

Cheltuieli

Art. 21. - (1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizãrii de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.

(2) Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizãrii de venituri si:

a) cheltuielile cu achizitionarea ambalajelor, pe durata de viatã stabilitã de cãtre contribuabil;

b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protectia muncii si cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncã si a bolilor profesionale;

c) cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de accidente de muncã, boli profesionale sau riscuri profesionale;

d) cheltuielile de reclamã si publicitate efectuate în scopul popularizãrii firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum si costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamã si publicitate si bunurile care se acordã în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor si demonstratii la punctele de vânzare, precum si alte bunuri si servicii acordate cu scopul stimulãrii vânzãrilor;

e) cheltuielile de transport si cazare în tarã si în strãinãtate efectuate de cãtre salariati si administratori, în cazul în care contribuabilul realizeazã profit în exercitiul curent si/sau din anii precedenti;

f) contributia la rezerva mutualã de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;

g) taxele de înscriere, cotizatiile si contributiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum si contributiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncã;

h) cheltuielile pentru formarea si perfectionarea profesionalã a personalului angajat;

i) cheltuielile pentru marketing, studiul pietei, promovarea pe piete existente sau noi, participarea la târguri si expozitii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii, în cazul în care contribuabilul realizeazã profit în exercitiul curent si/sau din anii precedenti, precum si în situatia în care acesta se aflã înãuntrul perioadei de recuperarea pierderii fiscale, conform legii;

j) cheltuielile de cercetare-dezvoltare;

k) cheltuielile pentru perfectionarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea, întretinerea si perfectionarea sistemelor de management al calitãtii, obtinerea atestãrii conform cu standardele de calitate;

l) cheltuielile pentru protejarea mediului si conservarea resurselor;

m) taxele de înscriere, cotizatiile si contributiile datorate cãtre camerele de comert si industrie, organizatiile sindicale si organizatiile patronale;

n) pierderile înregistrate, dupã data de 1 ianuarie 2007, la scoaterea din evidentã a creantelor neîncasate, ca urmare a închiderii procedurii de faliment a debitorilor, pe baza hotãrârii judecãtoresti prin care se atestã aceastã situatie.

(3) Urmãtoarele cheltuieli au deductibilitate limitatã:

a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicatã asupra diferentei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile si totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol si cheltuielile cu impozitul pe profit;

b) suma cheltuielilor cu indemnizatia de deplasare acordatã salariatilor pentru deplasãri în România si în strãinãtate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice, în cazul în care contribuabilul realizeazã profit în exercitiul curent si/sau din anii precedenti.

Cheltuielile de transport, cazare si indemnizatia acordatã salariatilor, în cazul contribuabilului care realizeazã pierdere în exercitiul curent si/sau din anii precedenti, sunt limitate la nivelul legal stabilit pentru institutiile publice;

c) cheltuielile sociale, în limita unei cote de pânã la 2%, aplicatã asupra fondului de salarii realizat. Intrã sub incidenta acestei limite cu prioritate ajutoarele pentru nastere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile si protezele, precum si cheltuielile pentru functionarea corespunzãtoare a unor activitãti sau unitãti aflate în administrarea contribuabililor: grãdinite, crese, servicii de sãnãtate acordate în cazul bolilor profesionale si ale accidentelor de muncã pânã la internarea într-o unitate sanitarã, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cãmine de nefamilisti, precum si pentru scolile pe care le au sub patronaj. În cadrul acestei limite pot fi deduse si cheltuielile reprezentând: transportul la si de la locul de muncã al salariatilor, cadouri în bani sau în naturã oferite copiilor minori ai salariatilor, cadouri în bani sau

în naturã acordate salariatelor, costul prestatiilor pentru tratament si odihnã pentru salariatii proprii si pentru membrii de familie ai acestora, inclusiv transportul, ajutoare pentru salariatii care au suferit pierderi în gospodãrie si contributia la fondurile de interventie ale asociatiei profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din scoli si centre de plasament;

d) perisabilitãtile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administratiei centrale, împreunã cu institutiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finantelor Publice;

e) cheltuielile reprezentând tichetele de masã acordate de angajatori, în limita prevederilor legii anuale a bugetului de stat;

f) cheltuielile cu taxele si cotizatiile cãtre organizatiile neguvernamentale sau asociatiile profesionale, în limita echivalentului în lei a 2.000 euro anual, altele decât cele prevãzute la alin. (2) lit. g) si m);

g) cheltuielile cu provizioane si rezerve, în limita prevãzutã la art. 22;

h) cheltuielile cu dobânda si diferentele de curs valutar, în limita prevãzutã la art. 23;

i) amortizarea, în limita prevãzutã la art. 24;

j) cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele facultative de pensii ocupationale,

în limita stabilitã potrivit legii;

k) cheltuielile cu primele de asigurare private de sãnãtate, în limita stabilitã potrivit legii;

l) cheltuielile pentru functionarea, întretinerea si repararea locuintelor de serviciu situate în localitatea unde se aflã sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzãtoare suprafetelor construite prevãzute de legea locuintei, care se majoreazã din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferenta nedeductibilã trebuie recuperatã de la beneficiari, respectiv chiriasi/locatari;

m) cheltuielile de functionare, întretinere si reparatii aferente unui sediu aflat în locuinta proprietate personalã a unei persoane fizice, folositã si în scop personal, deductibile în limita corespunzãtoare suprafetelor puse la dispozitia societãtii în baza contractelor încheiate între pãrti, în acest scop;

n) cheltuielile de functionare, întretinere si reparatii aferente autoturismelor folosite de angajatii cu functii de conducere si de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecãrei persoane fizice cu astfel de atributii. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale.

(4) Urmãtoarele cheltuieli nu sunt deductibile:

a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferente din anii precedenti sau din anul curent, precum si impozitele pe profit sau pe venit plãtite în strãinãtate. Sunt nedeductibile si cheltuielile cu impozitele neretinute la sursã în numele persoanelor fizice si juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România;

b) amenzile, confiscãrile, majorãrile de întârziere si penalitãtile de întârziere datorate cãtre autoritãtile române, potrivit prevederilor legale. Amenzile, penalitãtile sau majorãrile datorate cãtre autoritãti strãine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România si/sau autoritãti strãine sunt cheltuieli nedeductibile, cu exceptia majorãrilor, al cãror regim este reglementat prin conventiile de evitare a dublei impuneri.

Amenzile, majorãrile de întârziere si penalitãtile de întârziere, datorate ca urmare a clauzelor prevãzute în contractele comerciale, altele decât cele încheiate cu autoritãtile, nu intrã sub incidenta prevederilor prezentei litere;

c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsã din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum si taxa pe valoarea adãugatã aferentã, dacã aceasta este datoratã potrivit prevederilor titlului VI;

d) cheltuielile cu taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor acordate salariatilor sub forma unor avantaje în naturã, dacã valoarea acestora nu a fost impozitatã prin retinere la sursã;

e) cheltuielile fãcute în favoarea actionarilor sau asociatilor, altele decât cele generate de plãti pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la pretul de piatã pentru aceste bunuri sau servicii;

f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bazã un document justificativ, potrivit legii, prin care sã se facã dovada efectuãrii operatiunii sau intrãrii în gestiune, dupã caz, potrivit normelor;

g) cheltuielile înregistrate de societãtile agricole, constituite în baza legii, pentru dreptul de folosintã al terenului agricol adus de membrii asociati, peste cota de distributie din productia realizatã din folosinta acestuia, prevãzutã în contractul de societate sau asociere;

h) cheltuielile determinate de diferentele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se detin participatii, precum si de diferentele nefavorabile de valoare aferente obligatiunilor emise pe termen lung, cu exceptia celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora;

i) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile prevãzute la art. 20, cu exceptia celor prevãzute la art. 20 lit. d);

j) cheltuielile cu contributiile plãtite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte normative;

k) cheltuielile cu primele de asigurare plãtite de angajator, în numele angajatului, care nu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului, conform titlului III;

l) alte cheltuieli salariale si/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat, cu exceptia prevederilor titlului III;

m) cheltuielile cu serviciile de management, consultantã, asistentã sau alte prestãri de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestãrii acestora în scopul desfãsurãrii activitãtii proprii si pentru care nu sunt încheiate contracte;

n) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului, precum si cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu exceptia celor care privesc bunurile reprezentând garantie bancarã pentru creditele utilizate în desfãsurarea activitãtii pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;

o) pierderile înregistrate la scoaterea din evidentã a creantelor incerte sau în litigiu neîncasate, pentru partea neacoperitã de provizion, potrivit art. 22 alin. (1) lit. c). În aceastã situatie, contribuabilii, care scot în evidentã clientii neîncasati, sunt obligati sã comunice în scris acestora scoaterea din evidentã a creantelor respective, în vederea recalculãrii profitului impozabil la persoana debitoare, dupã caz;

p) cheltuielile de sponsorizare si/sau mecenat efectuate potrivit legii.

Provizioane si rezerve

Art. 22. - (1) Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor si provizioanelor, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel:

a) rezerva legalã este deductibilã în limita unei cote de 5% aplicatã asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile si se adaugã cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, pânã ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris si vãrsat sau din patrimoniu, dupã caz, potrivit legilor de organizare si functionare. În cazul în care aceasta este utilizatã pentru acoperirea pierderilor sau este distribuitã sub orice formã, reconstituirea ulterioarã a rezervei nu mai este deductibilã la calculul profitului impozabil. Prin exceptie, rezerva constituitã de persoanele juridice care furnizeazã utilitãti societãtilor comerciale care se restructureazã, se reorganizeazã sau se privatizeazã poate fi folositã pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de actiuni obtinut în urma

procedurii de conversie a creantelor, iar sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil;

b) provizioanele pentru garantii de bunã executie acordate clientilor;

c) provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creantelor asupra clientilor, înregistrate de cãtre contribuabili, altele decât cele prevãzute la lit. d), f), g) si i), care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele conditii:

1. sunt înregistrate dupã data de 1 ianuarie 2004;

2. sunt neîncasate într-o perioadã ce depãseste 270 de zile de la data scadentei;

3. nu sunt garantate de altã persoanã;

4. sunt datorate de o persoanã care nu este persoanã afiliatã contribuabilului;

5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului;

d) provizioanele specifice, potrivit legilor de organizare si functionare, în cazul unei societãti comerciale bancare sau al unei alte institutii de credit autorizate, precum si pentru societãtile de credit ipotecar si societãtile de servicii financiare;

e) rezervele constituite de societãtile comerciale bancare sau alte institutii de credit autorizate, precum si de societãtile de credit ipotecar, potrivit legilor de organizare si functionare;

f) provizioanele constituite de fondurile de garantare, potrivit normelor Bãncii Nationale a României;

g) rezervele legale si provizioanele constituite de Banca Nationalã a României, în conformitate cu legislatia în vigoare;

h) rezervele tehnice constituite de societãtile de asigurare si reasigurare, potrivit prevederilor legale de organizare si functionare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminueazã astfel încât nivelul acestora sã acopere partea de risc care rãmâne în sarcina asigurãtorului, dupã deducerea reasigurãrii;

i) provizioanele de risc pentru operatiunile pe pietele financiare, constituite potrivit reglementãrilor Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare;

j) provizioanele constituite în limita unei procent de 100% din valoarea creantelor asupra clientilor, înregistrate de cãtre contribuabili, altele decât cele prevãzute la lit. d), f), g) si i), care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele conditii:

1. sunt înregistrate dupã data de 1 ianuarie 2007;

2. creanta este detinutã la o persoanã juridicã asupra cãreia este declaratã procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotãrârii judecãtoresti prin care se atestã aceastã situatie;

3. nu sunt garantate de altã persoanã;

4. sunt datorate de o persoanã care nu este persoanã afiliatã contribuabilului;

5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.

(2) Contribuabilii autorizati sã desfãsoare activitate în domeniul exploatãrii zãcãmintelor naturale sunt obligati sã înregistreze în evidenta contabilã si sã deducã provizoane pentru refacerea terenurilor afectate si pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1% aplicate asupra diferentei dintre veniturile si cheltuielile din exploatare, pe toatã durata de functionare a exploatãrii zãcãmintelor naturale.

(3) Pentru titularii de acorduri petroliere, care desfãsoarã operatiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apã mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalatiilor, a dependintelor si anexelor, precum si pentru reabilitarea mediului este de 10%, aplicatã asupra diferentei dintre veniturile si cheltuielile înregistrate, pe toatã perioada exploatãrii petroliere.

(4) Regia Autonomã “Administratia Românã a Serviciilor de Trafic Aerian” - ROMATSA constituie trimestrial un provizion, potrivit prevederilor legale, pentru diferenta dintre veniturile din exploatare realizate efectiv din activitatea de rutã aerianã si costurile efective ale activitãtii de rutã aerianã, care este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare care depãsesc tarifele stabilite anual de EUROCONTROL.

(5) Reducerea sau anularea oricãrui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusã se include în veniturile impozabile, indiferent dacã reducerea sau anularea este datoratã modificãrii destinatiei provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei cãtre participanti sub orice formã, lichidãrii, divizãrii, fuziunii contribuabilului sau oricãrui alt motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplicã dacã un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervã în legãturã cu o divizare sau fuziune, reglementãrile acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezervã.

(6) Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale si rezerve reprezentând facilitãti fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume se recalculeazã impozitul pe profit si se stabilesc dobânzi si penalitãti de întârziere, de la data aplicãrii facilitãtii respective, potrivit legii. Nu se supun impozitãrii rezervele de influente de curs valutar aferente aprecierii disponibilitãtilor în valutã, constituite potrivit legii, înregistrate de societãti comerciale bancare, persoane juridice române si sucursalele bãncilor strãine, care îsi desfãsoarã activitatea în România.

(7) În întelesul prezentului articol, prin constituirea unui provizion sau a unei rezerve se întelege si majorarea unui provizion sau a unei rezerve.

Cheltuieli cu dobânzile si diferente de curs valutar

Art. 23. - (1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât unu. Gradul de îndatorare a capitalului se determinã ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an si capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului si sfârsitul perioadei pentru care se determinã impozitul pe profit. Prin capitalul împrumutat se întelege totalul creditelor si împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale. Începând cu data de 1 ianuarie 2006, cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile, în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât trei.

(2) În cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este peste unu inclusiv, cheltuielile cu dobânzile si cu pierderea netã din diferentele de curs valutar sunt deductibile pânã la nivelul sumei veniturilor din dobânzi, plus 10% din celelalte venituri ale contribuabilului. Cheltuielile cu dobânzile si cu pierderea netã din diferentele de curs valutar rãmase nedeductibile se reporteazã în perioada urmãtoare, în aceleasi conditii, pânã la deductibilitatea integralã a acestora.

(3) În cazul în care cheltuielile din diferentele de curs valutar ale contribuabilului depãsesc veniturile din diferentele de curs valutar, diferenta va fi tratatã ca o cheltuialã cu dobânda, potrivit alin. (1) si (2), deductibilitatea acestei diferente fiind supusã limitãrilor prevãzute în aceste alineate. Cheltuielile din diferentele de curs valutar, care se limiteazã potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.

(4) Dobânzile si pierderile din diferente de curs valutar, în legãturã cu împrumuturile obtinute direct sau indirect de la bãnci internationale de dezvoltare si organizatii similare, mentionate în norme, si cele care sunt garantate de stat nu intrã sub incidenta prevederilor prezentului articol.

(5) În cazul împrumuturilor obtinute de la alte entitãti, cu exceptia societãtilor comerciale bancare române sau strãine, sucursalelor bãncilor strãine, cooperativelor de credit, a societãtilor de leasing pentru operatiuni de leasing, a societãtilor de credit ipotecar si a persoanelor juridice care acordã credite potrivit legii, dobânzile deductibile sunt limitate la:

a) nivelul ratei dobânzilor de referintã a Bãncii Nationale a României, corespunzãtoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei, si

b) nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, pentru împrumuturile în valutã. Acest nivel al ratei dobânzii se aplicã la determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valutã se va actualiza prin hotãrâre a Guvernului.

(6) Limita prevãzutã la alin. (5) se aplicã separat pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) si (2).

(7) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplicã societãtilor comerciale bancare, persoane juridice române, sucursalelor bãncilor strãine care îsi desfãsoarã activitatea în România, societãtilor de leasing pentru operatiunile de leasing, societãtilor de credit ipotecar, precum si institutiilor de credit.

(8) În cazul unei persoane juridice strãine care îsi desfãsoarã activitatea printr-un sediu permanent în România, prevederile prezentului articol se aplicã prin luarea în considerare a capitalului propriu.

Amortizarea fiscalã

Art. 24. - (1) Cheltuielile aferente achizitionãrii, producerii, construirii, asamblãrii, instalãrii sau îmbunãtãtirii mijloacelor fixe amortizabile se recupereazã din punct de vedere fiscal prin deducerea

amortizãrii potrivit prevederilor prezentului articol.

(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporalã care îndeplineste cumulativ urmãtoarele conditii:

a) este detinut si utilizat în productia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii pentru a fi închiriat tertilor sau în scopuri administrative;

b) are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilitã prin hotãrâre a Guvernului;

c) are o duratã normalã de utilizare mai mare de un an.

Pentru imobilizãrile corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care formeazã un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizãrii se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set. Pentru componentele care intrã în structura unui activ corporal, a cãror duratã normalã de utilizare diferã de cea a activului rezultat, amortizarea se determinã pentru fiecare componentã în parte.

(3) Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile:

a) investitiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locatie de gestiune sau altele asemenea;

b) mijloacele fixe puse în functiune partial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizare corporalã; acestea se cuprind în grupele în care urmeazã a se înregistra, la valoarea rezultatã prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;

c) investitiile efectuate pentru descopertã în vederea valorificãrii de substante minerale utile, precum si pentru lucrãrile de deschidere si pregãtire a extractiei în subteran si la suprafatã;

d) investitiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunãtãtirii parametrilor tehnici initiali si care conduc la obtinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;

e) investitiile efectuate din surse proprii, concretizate în bunuri noi, de natura celor apartinând domeniului public, precum si în dezvoltãri si modernizãri ale bunurilor aflate în proprietate publicã;

f) amenajãrile de terenuri.

(4) Nu reprezintã active amortizabile:

a) terenurile, inclusiv cele împãdurite;

b) tablourile si operele de artã;

c) fondul comercial;

d) lacurile, bãltile si iazurile care nu sunt rezultatul unei investitii;

e) bunurile din domeniul public finantate din surse bugetare;

f) orice mijloc fix care nu îsi pierde valoarea în timp datoritã folosirii, potrivit normelor;

g) casele de odihnã proprii, locuintele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croazierã, altele decât cele utilizate în scopul realizãrii veniturilor.

(5) Prin valoarea de intrare a mijloacelor fixe se întelege:

a) costul de achizite, pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;

b) costul de productie, pentru mijloacele fixe construite sau produse de cãtre contribuabil;

c) valoarea de piatã, pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit.

(6) Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determinã conform urmãtoarelor reguli:

a) în cazul constructiilor, se aplicã metoda de amortizare liniarã;

b) în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al masinilor, uneltelor si instalatiilor, precum si pentru computere si echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniarã, degresivã sau acceleratã;

c) în cazul oricãrui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniarã sau degresivã.

(7) În cazul metodei de amortizare liniarã, amortizarea se stabileste prin aplicarea cotei de amortizare liniarã la valoarea de intrare a mijlocului fix amortizabil.

Cota de amortizare liniarã se calculeazã raportând numãrul 100 la durata normalã de utilizare a mijlocului fix.

(8) În cazul metodei de amortizare degresivã, amortizarea se calculeazã prin multiplicarea cotelor de amortizare liniarã cu unul dintre coeficientii urmãtori:

a) 1,5, dacã durata normalã de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 si 5 ani;

b) 2,0, dacã durata normalã de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 si 10 ani;

c) 2,5, dacã durata normalã de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.

(9) În cazul metodei de amortizare acceleratã, amortizarea se calculeazã dupã cum urmeazã:

a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depãsi 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix;

b) pentru urmãtorii ani de utilizare, amortizarea se calculeazã prin raportarea valorii rãmase de amortizare a mijlocului fix la durata normalã de utilizare rãmasã a acestuia.

(10) Cheltuielile aferente achizitionãrii de brevete, drepturi de autor, licente, mãrci de comert sau fabricã si alte valori similare se recupereazã prin intermediul deducerilor de amortizare liniarã pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, dupã caz. Cheltuielile aferente achizitionãrii sau producerii programelor informatice se recupereazã prin intermediul deducerilor de amortizare liniarã pe o perioadã de 3 ani. Pentru brevetele de inventie se poate utiliza metoda de amortizare degresivã sau acceleratã.

(11) Amortizarea fiscalã se calculeazã dupã cum urmeazã:

a) începând cu luna urmãtoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în functiune;

b) pentru cheltuielile cu investitiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public, pe durata normalã de utilizare, pe durata normalã de utilizare rãmasã sau pe perioada contractului de concesionare sau închiriere, dupã caz;

c) pentru cheltuielile cu investitiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locatie de gestiune de cel care a efectuat investitia, pe perioada contractului sau pe durata normalã de utilizare, dupã caz;

d) pentru cheltuielile cu investitiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioadã de 10 ani;

e) amortizarea clãdirilor si a constructiilor minelor, salinelor cu extractie în solutie prin sonde, carierelor, exploatãrilor la zi, pentru substante minerale solide si cele din industria extractivã de petrol, a cãror duratã de folosire este limitatã de durata rezervelor si care nu pot primi alte utilizãri dupã epuizarea rezervelor, precum si a investitiilor pentru descopertã se calculeazã pe unitate de produs, în functie de rezerva exploatabilã de substantã mineralã utilã.

Amortizarea pe unitatea de produs se recalculeazã:

1. din 5 în 5 ani la mine, cariere, extractii petroliere, precum si la cheltuielile de investitii pentru descopertã;

2. din 10 în 10 ani la saline;

f) mijloacele de transport pot fi amortizate si în functie de numãrul de kilometri sau numãrul de ore de functionare prevãzut în cãrtile tehnice, pentru cele achizitionate dupã data de 1 ianuarie 2004;

g) pentru locuintele de serviciu, amortizarea este deductibilã fiscal pânã la nivelul corespunzãtor suprafetei construite prevãzute de legea locuintei;

h) numai pentru autoturismele folosite în conditiile prevãzute la art. 21 alin. (3) lit. n).

(12) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe amortizabile sau în brevete de inventie amortizabile, destinate activitãtilor pentru care acestia sunt autorizati si care nu aplicã regimul de amortizare acceleratã, pot deduce cheltuieli de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora, la data punerii în functiune a mijlocului fix sau a brevetului de inventie.

Valoarea rãmasã de recuperat pe durata normalã de utilizare se determinã dupã scãderea din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%. Pentru achizitiile de animale si plantatii, deducerea de 20% se acordã astfel:

a) pentru animale, la data achizitiei;

b) pentru plantatii, la data receptiei finale de înfiintare a plantatiei.

Intrã sub incidenta prezentului alineat si mijloacele fixe achizitionate în baza unui contract de leasing financiar cu clauzã definitivã de transfer al dreptului de proprietate asupra bunului, la expirarea contractulului de leasing financiar. Contribuabilii care beneficiazã de facilitãtile prevãzute la prezentul alineat au obligatia sã pãstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile cel putin o perioadã egalã cu jumãtate din durata lor normalã de utilizare.

(13) Pentru investitiile realizate în parcurile industriale pânã la data de 31 decembrie 2006 se acordã o deducere suplimentarã din profitul impozabil, în cotã de 20% din valoarea investitiilor în constructii sau a reabilitãrilor de constructii, infrastructurã internã si de conexiune la reteaua publicã de utilitãti, tinând seama de prevederile legale în vigoare privind clasificarea si duratele normate de utilizare a mijloacelor fixe amortizabile. Contribuabilii care beneficiazã de facilitãtile prevãzute la alin. (12) nu pot beneficia de facilitãtile prevãzute în prezentul alineat.

(14) Cheltuielile aferente localizãrii, explorãrii, dezvoltãrii sau oricãrei activitãti pregãtitoare pentru exploatarea resurselor naturale se recupereazã în rate egale pe o perioadã de 5 ani, începând cu luna în care sunt efectuate cheltuielile. Cheltuielile aferente achizitionãrii oricãrui drept de exploatare a resurselor naturale se recupereazã pe mãsurã ce resursele naturale sunt exploatate, proportional cu valoarea recuperatã raportatã la valoarea totalã estimatã a resurselor.

(15) Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determinã fãrã a lua în calcul amortizarea contabilã si orice reevaluare contabilã a acestora. Câstigurile sau pierderile rezultate din vânzarea sau din scoaterea din functiune a acestor mijloace fixe se calculeazã pe baza valorii fiscale a acestora, care reprezintã valoarea fiscalã de intrare a mijloacelor fixe, diminuatã cu amortizarea fiscalã. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilã evidentiatã în sold la 31 decembrie 2003, amortizarea se calculeazã în baza valorii rãmase neamortizate, folosind metodele de amortizare aplicate pânã la aceastã datã.

(16) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncã si bolilor profesionale, precum si înfiintãrii si functionãrii cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în functiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.

(17) În cazul unei imobilizãri corporale cu o valoare de intrare mai micã decât limita stabilitã prin hotârâre a Guvernului, contribuabilul poate opta pentru deducerea cheltuielilor aferente imobilizãrii sau pentru recuperarea acestor cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.

(18) Cheltuielile aferente achizitionãrii sau producerii de containere sau ambalaje, care circulã între contribuabil si clienti, se recupereazã prin deduceri de amortizare, prin metoda liniarã, pe durata normalã de utilizare stabilitã de contribuabilul care îsi mentine dreptul de proprietate asupra containerelor sau a ambalajelor.

(19) Ministerul Finantelor Publice elaboreazã normele privind clasificatia si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe.

(20) Regia Autonomã “Administratia Românã a Serviciilor de Trafic Aerian” – ROMATSA efectueazã anual actualizarea valorii rãmase neamortizate a mijloacelor fixe si imobilizãrilor necorporale înscrise în bilantul anului fiscal cu indicele de inflatie al anului precedent, comunicat de Institutul National de Statisticã. Valoarea activelor corporale si necorporale, achizitionate în cursul anului fiscal, va fi actualizatã în functie de modificarea indicelui de inflatie din perioada cuprinsã între luna în care acestea au fost achizitionate si sfârsitul anului fiscal. Valoarea activelor si a patrimoniului propriu al Regiei Autonome “Administratia Românã a Serviciilor de Trafic Aerian” - ROMATSA se majoreazã cu diferentele rezultate din reevaluarea anualã. Amortizarea capitalului Regiei Autonome “Administratia Românã a Serviciilor de Trafic Aerian” - ROMATSA, angajat si imobilizat în active corporale si necorporale, se stabileste prin metoda liniarã. Valoarea rãmasã neamortizatã, aferentã mijloacelor fixe ale Regiei Autonome “Administratia Românã a Serviciilor de Trafic Aerian” - ROMATSA, scoase din functiune înainte de împlinirea duratei normale de utilizare, diminuatã cu sumele rezultate din valorificare, se înregistreazã în cheltuielile de exploatare si este deductibilã din punct de vedere fiscal.

(21) Pentru titularii de acorduri petroliere si subcontractantii acestora, care desfãsoarã operatiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apã de peste 100 metri, se calculeazã amortizarea imobilizãrilor corporale si necorporale aferente operatiunilor petroliere, a cãror duratã de folosire este limitatã de durata rezervelor, pe unitatea de produs, cu un grad de utilizare de 100%, în functie de rezerva exploatabilã de substantã mineralã utilã, pe durata acordului petrolier. Cheltuielile aferente investitiilor în curs, imobilizãrilor corporale si necorporale efectuate pentru operatiunile petroliere vor fi reflectate în contabilitate atât în lei, cât si în euro; aceste cheltuieli, înregistrate în contabilitate în lei, vor fi reevaluate la sfârsitul fiecãrui exercitiu financiar pe baza valorilor înregistrate în contabilitate în euro, la cursul de schimb euro/leu comunicat de Banca Nationalã a României pentru ultima zi a fiecãrui exercitiu financiar.

(22) Prevederile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, nu se aplicã la calculul profitului impozabil, cu exceptia prevederilor art. 3 alin. 2 lit. a) si ale art. 8 din aceeasi lege.

Contracte de leasing

Art. 25. - (1) În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operational, locatorul are aceastã calitate.

Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de cãtre utilizator, în cazul leasingului financiar, si de cãtre locator, în cazul leasingului operational, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 24.

(2) În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operational locatarul deduce chiria (rata de leasing).

Pierderi fiscale

Art. 26. - (1) Pierderea anualã, stabilitã prin declaratia de impozit pe profit, se recupereazã din profiturile impozabile obtinute în urmãtorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrãrii acestora, la fiecare termen de platã a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrãrii acestora.

(2) Pierderea fiscalã înregistratã de contribuabilii care îsi înceteazã existenta prin divizare sau fuziune nu se recupereazã de cãtre contribuabilii nou-înfiintati sau de cãtre cei care preiau patrimoniul societãtii absorbite, dupã caz.

(3) În cazul persoanelor juridice strãine, prevederile alin. (1) se aplicã luându-se în considerare numai veniturile si cheltuielile atribuibile sediului permanent în România.

(4) Contribuabilii care au fost obligati la plata unui impozit pe venit si care anterior au realizat pierdere fiscalã, intrã sub incidenta prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Aceastã pierdere se recupereazã pe perioada cuprinsã între data înregistrãrii pierderii fiscale si limita celor 5 ani.

Reorganizãri, lichidãri si alte transferuri de active si titluri de participare

Art. 27. - (1) În cazul contributiilor cu active la capitalul unei persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la aceastã persoanã juridicã se aplicã urmãtoarele reguli:

a) contributiile nu sunt transferuri impozabile în întelesul prevederilor prezentului titlu si al prevederilor titlului III;

b) valoarea fiscalã a activelor primite de persoana juridicã este egalã cu valoarea fiscalã a acelor active la persoana care contribuie cu activul;

c) valoarea fiscalã a titlurilor de participare primite de persoana care contribuie cu activele este egalã cu valoarea fiscalã a activelor aduse drept contributie de cãtre persoana respectivã.

(2) Distribuirea de active de cãtre o persoanã juridicã românã cãtre participantii sãi, fie sub formã de dividend, fie ca urmare a operatiunii de lichidare, se trateazã ca transfer impozabil, exceptându-se cazurile prevãzute la alin. (3).

(3) Prevederile prezentului articol se aplicã urmãtoarelor operatiuni de reorganizare, dacã acestea nu au ca principal obiectiv evaziunea fiscalã sau evitarea plãtii impozitelor:

a) fuziunea între douã sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participantii la oricare persoanã juridicã care fuzioneazã primesc titluri de participare la persoana juridicã succesoare;

b) divizarea unei persoane juridice române în douã sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participantii la persoana juridicã initialã beneficiazã de o distribuire proportionalã a titlurilor de participare la persoanele juridice succesoare;

c) achizitionarea de cãtre o persoanã juridicã românã a tuturor activelor si pasivelor apartinând uneia sau mai multor activitãti economice ale altei persoane juridice române, numai în schimbul unor titluri de participare;

d) achizitionarea de cãtre o persoanã juridicã românã a minimum 50% din titlurile de participare la altã persoanã juridicã românã, în schimbul unor titluri de participare la persoana juridicã achizitoare si, dacã este cazul, a unei plãti în numerar care nu depãseste 10% din valoarea nominalã a titlurilor de participare emise în schimb.

(4) În cazul operatiunilor de reorganizare prevãzute la alin. (3) se aplicã urmãtoarele reguli:

a) transferul activelor si pasivelor nu se trateazã ca un transfer impozabil în întelesul prezentului titlu;

b) schimbul unor titluri de participare detinute la o persoanã juridicã românã cu titluri de participare la o altã persoanã juridicã românã nu se trateazã ca transfer impozabil în întelesul prezentului titlu si al titlului III;

c) distribuirea de titluri de participare în legãturã cu divizarea unei persoane juridice române nu se trateazã ca dividend;

d) valoarea fiscalã a unui activ sau pasiv, asa cum este prevãzut la lit. a), este egalã, pentru persoana care primeste un astfel de activ, cu valoarea fiscalã pe care respectivul activ a avut-o la persoana care l-a transferat;

e) amortizarea fiscalã pentru orice activ prevãzut la lit. a) se determinã în continuare în conformitate cu regulile prevãzute la art. 24, care s-ar fi aplicat de persoana care a transferat activul, dacã transferul nu ar fi avut loc;

f) transferul unui provizion sau al unei rezerve nu se considerã o reducere sau anulare a provizionului sau rezervei, potrivit art. 22 alin. (5), dacã un alt contribuabil le preia si le mentine la valoarea avutã înainte de transfer;

g) valoarea fiscalã a titlurilor de participare prevãzute la lit. b), care sunt primite de o persoanã, trebuie sã fie egalã cu valoarea fiscalã a titlurilor de participare care sunt transferate de cãtre aceastã persoanã;

h) valoarea fiscalã a titlurilor de participare prevãzute la lit. c), care au fost detinute înainte de a fi distribuite, se alocã între aceste titluri de participare si titlurile de participare distribuite, proportional cu pretul de piatã al titlurilor de participare, imediat dupã distribuire.

(5) Dacã o persoanã juridicã românã detine peste 25% din titlurile de participare la o altã persoanã juridicã românã care transferã active si pasive cãtre prima persoanã juridicã, printr-o operatiune prevãzutã la alin. (3), anularea acestor titluri de participare nu se considerã transfer impozabil.

(6) Dupã data la care România aderã la Uniunea Europeanã, prevederile prezentului articol se aplicã persoanelor juridice strãine care sunt rezidente în oricare stat membru al Uniunii Europene. În acest caz transferul de active si pasive nu se considerã a fi transfer impozabil dacã sunt îndeplinite oricare din urmãtoarele conditii:

a) activele si pasivele sunt legate efectiv de un sediu permanent în România si continuã sã fie utilizate pentru a genera profit impozabil în România;

b) activele si pasivele sunt legate efectiv de un sediu permanent al persoanei care transferã activele si pasivele, situat în afara României.

Prin derogare de la prevederile alin. (4) lit. f), transferul unui provizion sau al unei rezerve se considerã a fi o reducere impozabilã a provizionului ori a rezervei respective, dacã provizionul sau rezerva provine de la un sediu permanent, situat în afara României.

(7) În întelesul prezentului articol, valoarea fiscalã a unui activ, a unui pasiv sau a unui titlu de participare este valoarea utilizatã pentru calculul amortizãrii si al câstigului sau pierderii, în întelesul impozitului pe venit ori al impozitului pe profit.

Asocieri fãrã personalitate juridicã

Art. 28. - (1) În cazul unei asocieri fãrã personalitate juridicã, veniturile si cheltuielile înregistrate se atribuie fiecãrui asociat, corespunzãtor cotei de participare în asociere.

(2) Orice asociere fãrã personalitate juridicã dintre persoane juridice strãine, care îsi desfãsoarã activitatea în România, trebuie sã desemneze una din pãrti care sã îndeplineascã obligatiile ce îi revin fiecãrui asociat potrivit prezentului titlu. Persoana desemnatã este responsabilã pentru:

a) înregistrarea asocierii la autoritatea fiscalã competentã, înainte ca aceasta sã înceapã sã desfãsoare activitate;

b) conducerea evidentelor contabile ale asocierii;

c) plata impozitului în numele asociatilor, conform art. 34 alin. (1);

d) depunerea unei declaratii fiscale trimestriale la autoritatea fiscalã competentã, care sã continã informatii cu privire la partea din veniturile si cheltuielile asocierii care este atribuibilã fiecãrui asociat, precum si impozitul care a fost plãtit la buget în numele fiecãrui asociat;

e) furnizarea de informatii în scris, cãtre fiecare asociat, cu privire la partea din veniturile si cheltuielile asocierii care îi este atribuibilã acestuia, precum si la impozitul care a fost plãtit la buget în numele acestui asociat.

(3) Într-o asociere fãrã personalitate juridicã cu o persoanã juridicã românã, persoana juridicã românã trebuie sã îndeplineascã obligatiile ce îi revin fiecãrui asociat, potrivit prezentului titlu.

 

CAPITOLUL III

Aspecte fiscale internationale

 

Veniturile unui sediu permanent

Art. 29. - (1) Persoanele juridice strãine care desfãsoarã activitate prin intermediul unui sediu permanent în România au obligatia de a plãti impozitul pe profit pentru profitul impozabil care este atribuibil sediului permanent.

(2) Profitul impozabil se determinã în conformitate cu regulile stabilite în capitolul II al prezentului titlu, în urmãtoarele conditii:

a) numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se includ în veniturile impozabile;

b) numai cheltuielile efectuate în scopul obtinerii acestor venituri se includ în cheltuielile deductibile;

c) cheltuielile de conducere si cheltuielile generale de administrare, indiferent de locul în care s-au efectuat, decontate de persoana juridicã strãinã si înregistrate de sediul permanent, sunt deductibile în limita a 10% din veniturile salariale ale angajatilor sediului permanent.

(3) Profitul impozabil al sediului permanent se determinã prin tratarea sediului permanent ca persoanã separatã si prin utilizarea regulilor preturilor de transfer la stabilirea pretului de piatã al unui transfer fãcut între persoana juridicã strãinã si sediul sãu permanent.

(4) Înainte de a desfãsura activitate printr-un sediu permanent în România, reprezentantul legal al persoanei juridice strãine prevãzute la alin. (1) trebuie sã înregistreze sediul permanent la autoritatea fiscalã competentã.

Venituri obtinute de persoanele juridice strãine din proprietãti imobiliare si din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare

Art. 30. - (1) Persoanele juridice strãine care obtin venituri din proprietãti imobiliare situate în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoanã juridicã românã au obligatia de a plãti impozit pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.

(2) Veniturile din proprietãtile imobiliare situate în România includ urmãtoarele:

a) veniturile din închirierea sau cedarea folosintei proprietãtii imobiliare situate în România;

b) câstigul din vânzarea-cesionarea drepturilor de proprietate sau al oricãror drepturi legate de proprietatea imobiliarã situatã în România;

c) câstigul din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoanã juridicã, dacã minimum 50% din valoarea mijloacelor fixe ale persoanei juridice sunt, fie direct, fie prin intermediul mai multor persoane juridice, proprietãti imobiliare situate în România;

d) veniturile obtinute din exploatarea resurselor naturale situate în România, inclusiv câstigul din vânzarea-cesionarea oricãrui drept aferent acestor resurse naturale.

(3) Orice persoanã juridicã strãinã care obtine venituri dintr-o proprietate imobiliarã situatã în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoanã juridicã românã are obligatia de a plãti impozit pe profit, potrivit art. 34, si de a depune declaratii de impozit pe profit, potrivit art. 35. Orice persoanã juridicã strãinã poate desemna un reprezentant fiscal pentru a îndeplini aceste obligatii.

(4) Orice persoanã juridicã românã sau persoanã juridicã strãinã cu sediul permanent în România, care plãteste veniturile prevãzute la alin. (1), cãtre o persoanã juridicã strãinã, are obligatia de a retine impozitul calculat din veniturile plãtite si de a vira impozitul retinut la bugetul de stat.

(5) În cazul câstigurilor prevãzute la art. 33, rezultate din vânzarea-cesionarea proprietãtilor imobiliare sau ale titlurilor de participare, impozitul care trebuie retinut se stabileste prin aplicarea unei cote de impozitare de 10% la câstigul rezultat din aceastã vânzare-cesionare. Prevederile prezentului alineat se aplicã numai în cazul în care plãtitorul de venituri obtine de la contribuabil justificarea corespunzãtoare privind aplicarea prevederilor art. 33.

(6) Prevederile art. 119 se aplicã oricãrei persoane care are obligatia sã retinã impozit, în conformitate cu prezentul articol.

Credit fiscal

Art. 31. - (1) Dacã o persoanã juridicã românã obtine venituri dintr-un stat strãin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu retinere la sursã si veniturile sunt impozitate atât în România cât si în statul strãin, atunci impozitul plãtit cãtre statul strãin, fie direct, fie indirect prin retinerea si virarea de o altã persoanã, se deduce din impozitul pe profit ce se determinã potrivit prevederilor prezentului titlu.

(2) Deducerea pentru impozitele plãtite cãtre un stat strãin într-un an fiscal nu poate depãsi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevãzute la art. 17 alin. (1) la profitul impozabil obtinut în statul strãin, determinat în conformitate cu regulile prevãzute în prezentul titlu sau la venitul obtinut din statul strãin.

(3) Impozitul plãtit unui stat strãin este dedus, numai dacã persoana juridicã românã prezintã documentatia corespunzãtoare, conform prevederilor legale, din care sã rezulte faptul cã impozitul a fost plãtit statului strãin.

(4) Contribuabilii care efectueazã sponsorizãri si/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor legii privind sponsorizarea si legii bibliotecilor, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele conditii:

a) sunt în limita a 3% din cifra de afaceri;

b) nu depãsesc mai mult de 20%, din impozitul pe profit datorat.

(5) În limitele respective se încadreazã si: cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de drept public, în scopul constructiei de localuri, dotãrilor, achizitiilor de tehnologie a informatiei si de documente specifice, finantãrii programelor de formare continuã a bibliotecarilor, schimburilor de specialisti, burse de specializare, participarea la congrese internationale.

Pierderi fiscale externe

Art. 32. - (1) Orice pierdere realizatã printr-un sediu permanent din strãinãtate este deductibilã doar din veniturile obtinute din strãinãtate.

(2) Pierderile realizate printr-un sediu permanent din strãinãtate se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursã de venit. Pierderile neacoperite se reporteazã si se recupereazã în urmãtorii 5 ani fiscali consecutivi.

 

CAPITOLUL IV

Reguli speciale aplicabile vânzãrii-cesionãrii proprietãtilor imobiliare si titlurilor de participare

 

Reguli speciale aplicabile vânzãrii cesionãrii proprietãtilor imobiliare si titlurilor de participare

Art. 33. - (1) Prevederile prezentului articol se aplicã persoanelor juridice române si strãine - care vând-cesioneazã proprietãti imobiliare situate în România sau titluri de participare detinute la o persoanã juridicã românã.

 (2) Dacã câstigurile rezultate din vânzarea-cesionarea proprietãtilor imobiliare situate în România si a titlurilor de participare detinute la o persoanã juridicã românã depãsesc pierderile rezultate dintr-o astfel de vânzare-cesionare, atunci impozitul pe profit se stabileste prin aplicarea unei cote de 10% la diferenta rezultatã.

(3) Pierderea rezultatã din vânzarea-cesionarea proprietãtilor imobiliare situate în România si a titlurilor de participare detinute la o persoanã juridicã românã se recupereazã din profiturile impozabile rezultate din operatiuni de aceeasi naturã, în urmãtorii 5 ani fiscali consecutivi.

(4) Câstigul rezultat din vânzarea-cesionarea proprietãtilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenta pozitivã între:

a) valoarea realizatã din vânzarea-cesionarea unor asemenea proprietãti imobiliare sau titluri de participare; si

b) valoarea fiscalã a unor asemenea proprietãti imobiliare sau titluri de participare.

(5) Pierderea rezultatã dintr-o vânzare-cesionare a proprietãtilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenta negativã între:

a) valoarea realizatã din vânzare-cesionare a unor asemenea proprietãti imobiliare sau titluri de participare; si

b) valoarea fiscalã a unor asemenea proprietãti imobiliare sau titluri de participare.

(6) În întelesul prevederilor alin. (4) si (5), valoarea realizatã din vânzare-cesionare se reduce cu comisioanele, taxele sau alte sume plãtite, aferente vânzãrii-cesionãrii.

(7) Valoarea fiscalã pentru proprietãtile imobiliare sau pentru titlurile de participare se stabileste dupã cum urmeazã:

a) în cazul proprietãtilor imobiliare, valoarea fiscalã este costul de cumpãrare, construire sau îmbunãtãtire a proprietãtii, redus cu amortizarea fiscalã aferentã unei astfel de proprietãti;

b) în cazul titlurilor de participare, valoarea fiscalã este costul de achizitie al titlurilor de participare, inclusiv orice comisioane, taxe sau alte sume plãtite, aferente achizitionãrii unor astfel de titluri de participare.

(8) Prezentul articol se aplicã în cazul proprietãtilor imobiliare sau titlurilor de participare, numai dacã sunt îndeplinite urmãtoarele conditii:

a) contribuabilul a detinut proprietatea imobiliarã sau titlurile de participare pe o perioadã mai mare de doi ani;

b) persoana care achizitioneazã proprietatea imobiliarã sau titlurile de participare nu este persoanã afiliatã contribuabilului;

c) contribuabilul a achizitionat proprietatea imobiliarã sau titlurile de participare dupã 31 decembrie 2003.

 

CAPITOLUL V

Plata impozitului si depunerea declaratiilor fiscale

 

Plata impozitului

Art. 34. - (1) Contribuabilii au obligatia de a plãti impozitul pe profit trimestrial, pânã la data de 25 inclusiv a primei luni urmãtoare trimestrului pentru care se calculeazã impozitul, dacã în prezentul articol nu este prevãzut altfel.

(2) Banca Nationalã a României, societãtile comerciale bancare, persoane juridice române, si sucursalele din România ale bãncilor, persoane juridice strãine, au obligatia de a plãti impozitul pe profit lunar, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoarele celei pentru care se calculeazã impozitul, dacã în prezentul articol nu este prevãzut altfel.

(3) Organizatiile nonprofit au obligatia de a plãti impozitul pe profit anual, pânã la data de 15 februarie inclusiv a anului urmãtor celui pentru care se calculeazã impozitul.

(4) Contribuabilii care obtin venituri majoritare din cultura cerealelor si plantelor tehnice, pomiculturã si viticulturã au obligatia de a plãti impozitul pe profit anual, pânã la data de 15 februarie inclusiv a anului urmãtor celui pentru care se calculeazã impozitul.

(5) În întelesul alin. (1) si (2), profitul impozabil si impozitul pe profit sunt calculate si înregistrate trimestrial, respectiv lunar, în cazul Bãncii Nationale a României, societãtilor comerciale bancare, persoane juridice române, si sucursalelor din România ale bãncilor, persoane juridice strãine, cumulat de la începutul anului fiscal.

(6) Contribuabilii care efectueazã plãti trimestriale si, respectiv, lunare plãtesc pentru ultimul trimestru sau pentru luna decembrie, în cazul Bãncii Nationale a României, societãtilor comerciale bancare, persoane juridice române, si în cazul sucursalelor din România ale bãncilor, persoane juridice strãine, o sumã egalã cu impozitul calculat si evidentiat pentru trimestrul III al aceluiasi an fiscal, respectiv o sumã egalã cu impozitul calculat si evidentiat pentru luna noiembrie a aceluiasi an fiscal, urmând ca plata finalã a impozitului pe profit pentru anul fiscal sã se facã pânã la data stabilitã ca termen limitã pentru depunerea situatiilor financiare ale contribuabilului.

(7) Contribuabilii care au definitivat pânã la data de 15 februarie închiderea exercitiului financiar anterior depun declaratia anualã de impozit pe profit si plãtesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat pânã la data de 15 februarie inclusiv a anului urmãtor.

(8) Persoanele juridice care înceteazã sã existe au obligatia sã depunã declaratia de impunere si sã plãteascã impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrãrii încetãrii existentei persoanei juridice la registrul comertului.

(9) Prevederile alin. (3), (4) si (7) se aplicã pentru impozitul pe profit datorat, începând cu anul fiscal 2004. Regularizarea impozitului pe profit aferent anului fiscal 2003 se realizeazã, potrivit legislatiei în vigoare, pânã la data de 31 decembrie 2003.

(10) Obligatiile fiscale reglementate de prezentul titlu sunt venituri ale bugetului de stat. Ca exceptie, impozitul pe profit, dobânzile/majorãrile de întârziere si amenzile datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale si a consiliilor judetene, precum si cele datorate de societãtile comerciale în care consiliile locale si/sau judetene sunt actionari majoritari sunt venituri ale bugetelor locale respective.

Depunerea declaratiilor de impozit pe profit

Art. 35. - (1) Contribuabilii au obligatia sã depunã o declaratie anualã de impozit pe profit, pânã la termenul prevãzut pentru depunerea situatiilor financiare, cu exceptia contribuabililor prevãzuti la art. 34 alin. (3), (4) si (7), care depun declaratia anualã de impozit pe profit pânã la data de 15 februarie inclusiv a anului urmãtor. În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligatia de a depune declaratia de impunere pânã la termenul de platã al impozitului pe profit, inclusiv.

(2) O datã cu declaratia de impozit pe profit anualã, contribuabilii au obligatia sã depunã si o declaratie privind plãtile si angajamentele de platã cãtre persoanele nerezidente, care cuprinde scopul si suma fiecãrei plãti, numele si adresa beneficiarului. Nu se cuprind în aceastã declaratie sumele angajate sau plãtite pentru bunurile importate sau pentru transportul international.

(3) Contribuabilii sunt rãspunzãtori pentru calculul impozitului pe profit.

 

CAPITOLUL VI

Retinerea impozitului pe dividende

 

Retinerea impozitului pe dividende

Art. 36. - (1) O persoanã juridicã românã care plãteste dividende cãtre o persoanã juridicã românã are obligatia sã retinã si sã verse impozitul pe dividende retinut cãtre bugetul de stat, asa cum se prevede în prezentul articol.

(2) Impozitul pe dividende se stabileste prin aplicarea unei cote de impozit de 10% asupra dividendului brut plãtit cãtre o persoanã juridicã românã.

(3) Impozitul care trebuie retinut se plãteste la bugetul de stat pânã la data de 20 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care se plãteste dividendul. În cazul în care dividendele distribuite nu au fost plãtite pânã la sfârsitul anului în care s-au aprobat situatiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plãteste pânã la data de 31 decembrie a anului respectiv.

(4) Prevederile prezentului articol nu se aplicã în cazul dividendelor plãtite de o persoanã juridicã românã unei alte persoane juridice române, dacã beneficiarul dividendelor detine minimum 25% din titlurile de participare ale acestuia la data plãtii dividendelor, pe o perioadã de 2 ani împliniti pânã la data plãtii acestora. Prevederile prezentului alineat se aplicã dupã data aderãrii României la Uniunea Europeanã.

(5) Prevederile prezentului articol nu se aplicã în cazul dividendelor care sunt plãtite unui nerezident si care fac obiectul prevederilor titlului V.

 

CAPITOLUL VII

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Pierderi fiscale din perioadele de scutire

Art. 37. - Orice pierdere fiscalã netã care apare în perioada în care contribuabilul a fost scutit de impozitul pe profit poate fi recuperatã din profiturile impozabile viitoare, potrivit art. 26.

Pierderea fiscalã netã este diferenta dintre pierderile fiscale totale pe perioada de scutire si profitul impozabil total în aceeasi perioadã.

Dispozitii tranzitorii

Art. 38. - (1) În cazul persoanelor juridice care au obtinut, înainte de 1 iulie 2003, certificatul permanent de investitor în zona defavorizatã, scutirea de impozit pe profitul aferent investitiilor noi se aplicã în continuare pe perioada existentei zonei defavorizate.

(2) Contribuabilii care au efectuat cheltuieli cu investitii înainte de 1 iulie 2002, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilitãti persoanelor care domicilieazã sau lucreazã în unele localitãti din Muntii Apuseni si în Rezervatia Biosferei “Delta Dunãrii”, republicatã, cu modificãrile ulterioare, si care continuã investitiile conform ordonantei mentionate, beneficiazã în continuare de deducerea din profitul impozabil a cheltuielilor distinct evidentiate, fãcute cu investitiile respective, fãrã a depãsi data de 31 decembrie 2006.

(3) Contribuabilii care îsi desfãsoarã activitatea în zona liberã pe bazã de licentã si care pânã la data de 1 iulie 2002 au realizat investitii în zona liberã, în active corporale amortizabile utilizate în industria prelucrãtoare, în valoare de cel putin 1.000.000 dolari S.U.A., beneficiazã de scutire de la plata impozitului pe profit, în continuare, pânã la data de 30 iunie 2007. Dispozitiile prezentului alineat nu se mai aplicã în situatia în care survin modificãri în structura actionariatului contribuabilului. În întelesul prezentului alineat, modificare de actionariat în cazul societãtilor cotate se considerã a fi o modificare a actionariatului, în proportie de mai mult de 25% din actiuni, pe parcursul unui an calendaristic.

(4) Cu exceptia prevederilor alin. (3), contribuabilii care obtin venituri din activitãti desfãsurate pe bazã de licentã într-o zonã liberã au obligatia de a plãti impozit pe profit în cotã de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, pânã la data de 31 decembrie 2004.

(5) Contribuabilii care beneficiazã de facilitãtile prevãzute la alin. (1)-(4) nu pot beneficia de amortizarea acceleratã sau de deducerea prevãzutã la art. 24 alin. (12).

(6) Unitãtile protejate destinate persoanelor cu handicap, definite prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specialã si încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 519/2002, cu modificãrile ulterioare, sunt scutite de la plata impozitului pe profit dacã minimum 75% din sumele obtinute prin scutire se reinvestesc în vederea achizitiei de echipament tehnologic, masini, utilaje, instalatii si/sau pentru amenajarea locurilor de muncã protejate. Scutirea de la plata impozitului pe profit se aplicã pânã la data de 31 decembrie 2006.

(7) Contribuabilii direct implicati în productia de filme cinematografice, înscrisi ca atare în Registrul cinematografic, beneficiazã, pânã la data de 31 decembrie 2006, de:

a) scutirea de la plata impozitului pe profit a cotei-pãrti din profitul brut reinvestit în domeniul cinematografiei;

b) reducerea impozitului pe profit în proportie de 20%, în cazul în care se creeazã noi locuri de muncã si se asigurã cresterea numãrului scriptic de angajati, cu cel putin 10% fatã de anul financiar precedent.

(8) Societatea Nationalã “Nuclearelectrica” - S.A. beneficiazã de scutire de la plata impozitului pe profit pânã la data de 31 decembrie 2010, în conditiile în care profitul este utilizat exclusiv pentru finantarea lucrãrilor de investitii la obiectivul Centrala Nuclearoelectricã Cernavodã-Unitatea 2, potrivit legii.

(9) Societatea Comercialã “Automobile Dacia” - S.A. beneficiazã de scutire de la plata impozitului pe profit pânã la data de 1 octombrie 2007.

(10) Societatea Comercialã “Sidex” - S.A. beneficiazã de scutire de la plata impozitului pe profit pânã la data de 31 decembrie 2006.

(11) Compania Nationalã “Aeroportul International Bucuresti - Otopeni” - S.A. beneficiazã de scutire de la plata impozitului pe profit pânã la data de 31 decembrie 2012.

(12) La calculul profitului impozabil, urmãtoarele venituri sunt neimpozabile pânã la data de 31 decembrie 2006:

a) veniturile realizate din activitãtile desfãsurate pentru obiectivul Centrala Nuclearoelectricã Cernavodã-Unitatea 2, pânã la punerea în functiune a acestuia;

b) veniturile realizate din aplicarea unei inventii brevetate în România, inclusiv din fabricarea produsului sau aplicarea procesului, pe o perioadã de 5 ani de la prima aplicare, calculati de la data începerii aplicãrii si cuprinsi în perioada de valabilitate a brevetului, potrivit legii;

c) veniturile realizate din practicarea apiculturii.

(13) Pentru investitiile directe cu impact semnificativ în economie, realizate pânã la data de 31 decembrie 2006, potrivit legii, contribuabilii pot deduce o cotã suplimentarã de 20% din valoarea acestora. Deducerea se calculeazã în luna în care se realizeazã investitia. În situatia în care se realizeazã pierdere fiscalã, aceasta se recupereazã potrivit dispozitiilor art. 26. Pentru investitiile realizate se poate calcula amortizare acceleratã, cu exceptia investitiilor în clãdiri.

Contribuabilii care beneficiazã de facilitãtile prevãzute la prezentul alineat nu pot aplica prevederile art. 24 alin. (12).

(14) Facilitãtile fiscale privind impozitul pe profit din actele normative mentionte în prezentul articol, precum si cele care decurg din alte acte normative date în aplicarea acestora rãmân în vigoare pânã la termenele si în conditiile stipulate de acestea.

 

TITLUL III

Impozitul pe venit

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Contribuabili

Art. 39. - Urmãtoarele persoane datoreazã plata impozitului conform prezentului titlu si sunt numite în continuare contribuabili:

a) persoanele fizice rezidente;

b) persoanele fizice nerezidente care desfãsoarã o activitate independentã prin intermediul unui sediu permanent în România;

c) persoanele fizice nerezidente care desfãsoarã activitãti dependente în România;

d) persoanele fizice nerezidente care obtin venituri prevãzute la art. 95.

Sfera de cuprindere a impozitului

Art. 40. - (1) Impozitul prevãzut în prezentul titlu, denumit în continuare impozit pe venit, se aplicã urmãtoarelor venituri:

a) în cazul persoanelor fizice rezidente române, cu domiciliul în România, veniturilor obtinute din orice sursã, atât din România, cât si din afara României;

b) în cazul persoanelor fizice rezidente, altele decât cele prevãzute la lit. a), numai veniturilor obtinute din România, care sunt impuse la nivelul fiecãrei surse din categoriile de venituri prevãzute la art. 41;

c) în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfãsoarã activitate independentã prin intermediul unui sediu permanent în România, venitului net atribuibil sediului permanent;

d) în cazul persoanelor fizice nerezidente care desfãsoarã activitate dependentã în România, venitului salarial net din aceastã activitate dependentã;

e) în cazul persoanelor fizice nerezidente, care obtin veniturile prevãzute la art. 39 lit. d), venitului determinat conform regulilor prevãzute în prezentul titlu, ce corespund categoriei respective de venit.

(2) Persoanele fizice care îndeplinesc conditiile de rezidentã prevãzute la art. 7 alin. (1) pct. 23 lit. b) sau c) timp de 3 ani consecutiv vor fi supuse impozitului pe venit pentru veniturile obtinute din orice sursã, atât din România, cât si din afara României, începând cu al patrulea an fiscal.

Categorii de venituri supuse impozitului pe venit

Art. 41. - Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt urmãtoarele:

a) venituri din activitãti independente, definite conform art. 47;

b) venituri din salarii, definite conform art. 56;

c) venituri din cedarea folosintei bunurilor, definite conform art. 65;

d) venituri din investitii, definite conform art. 69;

e) venituri din pensii, definite conform art. 72;

f) venituri din activitãti agricole, definite conform art. 75;

g) veniturile din premii si din jocuri de noroc, definite conform art. 79;

h) venituri din alte surse, definite conform art. 83.

Venituri neimpozabile

Art. 42. - În întelesul impozitului pe venit, urmãtoarele venituri nu sunt impozabile:

a) ajutoarele, indemnizatiile si alte forme de sprijin cu destinatie specialã, acordate din bugetul de stat, din bugetul asigurãrilor sociale de stat, din bugetele fondurilor speciale, bugetele locale si din alte fonduri publice, inclusiv indemnizatia de maternitate si pentru cresterea copilului, precum si cele de aceeasi naturã primite de la alte persoane, cu exceptia indemnizatiilor pentru incapacitate temporarã de muncã;

b) sumele încasate din asigurãri de orice fel reprezentând despãgubiri, sume asigurate, precum si orice alte drepturi, cu exceptia câstigurilor primite de la societãtile de asigurãri ca urmare a contractului de asigurare încheiat între pãrti, cu ocazia tragerilor de amortizare.

Nu sunt venituri impozabile despãgubirile în bani sau în naturã primite de cãtre o persoanã fizicã, ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despãgubirile reprezentând daunele morale;

c) sumele primite drept despãgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamitãtilor naturale, precum si pentru cazurile de invaliditate sau deces, conform legii;

d) pensiile pentru invalizii de rãzboi, orfanii, vãduvele/vãduvii de rãzboi, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost încadrati în gradul I de invaliditate, precum si pensiile, altele decât pensiile plãtite din fonduri constituite prin contributii obligatorii la un sistem de asigurãri sociale, inclusiv cele din scheme facultative de pensii ocupationale si cele finantate de la bugetul de stat;

e) contravaloarea cupoanelor ce reprezintã bonuri de valoare care se acordã cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispozitiilor legale în vigoare;

f) sumele sau bunurile primite sub formã de sponsorizare sau mecenat;

g) veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile si mobile corporale din patrimoniul personal, altele decât câstigurile din transferul titlurilor de valoare;

h) drepturile în bani si în naturã primite de militarii în termen, militarii cu termen redus, studentii si elevii unitãtilor de învãtãmânt din sectorul de apãrare nationalã, ordine publicã si sigurantã nationalã si civile, precum si cele ale gradatilor si soldatilor concentrati sau mobilizati;

i) bursele primite de persoanele care urmeazã orice formã de scolarizare sau perfectionare în cadru institutionalizat;

j) sumele sau bunurile primite cu titlu de mostenire si donatie;

k) veniturile din agriculturã si silviculturã, cu exceptia celor prevãzute la art. 75;

l) veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice si ai posturilor consulare pentru activitãtile desfãsurate în România în calitatea lor oficialã, în conditii de reciprocitate, în virtutea regulilor generale ale dreptului international sau a prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte;

m) veniturile nete în valutã primite de membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si institutelor culturale ale României amplasate în strãinãtate, în conformitate cu legislatia în vigoare;

n) veniturile primite de oficialii organismelor si organizatiilor internationale din activitãtile desfãsurate în România în calitatea lor oficialã, cu conditia ca pozitia acestora, de oficial, sã fie confirmatã de Ministerul Afacerilor Externe;

o) veniturile primite de cetãteni strãini pentru activitatea de consultantã desfãsuratã în România, în conformitate cu acordurile de finantare nerambursabilã încheiate de România cu alte state, cu organisme internationale si organizatii neguvernamentale;

p) veniturile primite de cetãteni strãini pentru activitãti desfãsurate în România, în calitate de corespondenti de presã, cu conditia reciprocitãtii acordate cetãtenilor români pentru venituri din astfel de activitãti, si cu conditia ca pozitia acestor persoane sã fie confirmatã de Ministerul Afacerilor Externe;

q) sumele reprezentând diferenta de dobândã subventionatã pentru creditele primite în conformitate cu legislatia în vigoare;

r) subventiile primite pentru achizitionarea de bunuri, dacã subventiile sunt acordate în conformitate cu legislatia în vigoare;

s) veniturile reprezentând avantaje în bani si/sau în naturã primite de persoanele cu handicap, veteranii de rãzboi, invalizii si vãduvele de rãzboi, accidentatii de rãzboi în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, cele deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, urmasii eroilor-martiri, rãnitilor, luptãtorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, precum si persoanele persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945;

t) premiile obtinute de sportivii medaliati la campionatele mondiale, europene si la jocurile olimpice.

Nu sunt venituri impozabile premiile, primele si indemnizatiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor si altor specialisti, prevãzuti în legislatia în materie, în vederea realizãrii obiectivelor de înaltã performantã:

- clasarea pe podiumul de premiere la campionatele europene, campionatele mondiale si jocurile olimpice;

- calificarea si participarea la turneele finale ale campionatelor mondiale si europene, prima grupã valoricã, precum si la jocurile olimpice, în cazul jocurilor sportive.

Nu sunt venituri impozabile primele si indemnizatiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor si altor specialisti, prevãzuti de legislatia în materie, în vederea pregãtirii si participãrii la competitiile internationale oficiale ale loturilor reprezentative ale României;

u) premiile si alte drepturi sub formã de cazare, masã, transport si alte asemenea, obtinute de elevi si studenti în cadrul competitiilor interne si internationale, inclusiv elevi si studenti nerezidenti în cadrul competitiilor desfãsurate în România;

v) alte venituri care nu sunt impozabile, asa cum sunt precizate la fiecare categorie de venit.

Barem de impunere

Art. 43. - (1) Baremul anual de impunere pentru anul fiscal 2004, pentru calculul plãtilor anticipate, este prevãzut în urmãtorul tabel:

 

Venitul anual impozabil (lei)	Impozitul anual (lei)
pânã la 28.800.000	18%
28.800.001 - 69.600.000	5.184.000 + 23% pentru ceea ce depãseste suma de 28.800.000 lei
69.600.001 - 111.600.000	14.568.000 + 28% pentru ceea ce depãseste suma de 69.600.000 lei
111.600.001 - 156.000.000	26.328.000 + 34% pentru ceea ce depãseste suma de 111.600.000 lei
peste 156.000.000	41.424.000 + 40% pentru ceea ce depãseste suma de 156.000.000 lei

 

Baremul lunar pentru determinarea impozitului lunar pe veniturile din salarii si pensii se stabileste prin ordin al ministrului finantelor publice, având ca bazã de calcul baremul anual de mai sus.

(2) Pentru anul 2004, impozitul anual se calculeazã prin aplicarea asupra venitului anual global impozabil a baremului anual prevãzut la alin. (1), corectat, prin ordin al ministrului finantelor publice, cu rata inflatiei realizate pe anul 2004, diminuatã cu 1/2 din rata inflatiei prognozate pe acest an.

(3) Începând cu anul fiscal 2005, baremul anual, respectiv lunar, pentru calculul plãtilor anticipate cu titlu de impozit se stabileste luându-se în calcul 1/2 din rata inflatiei prognozate pentru anul respectiv, aplicatã la baremul de impunere construit pe baza ratei inflatiei realizate pe perioada ianuarie - octombrie si a prognozei pe lunile noiembrie - decembrie ale anului precedent. Aceste baremuri se aprobã prin ordin al ministrului finantelor publice.

(4) Începând cu anul fiscal 2005, baremul anual pentru calculul impozitului pe venitul annual global impozabil se stabileste prin ordin al ministrului finantelor publice, pe baza baremului annual prevãzut la alin. (3), corectat cu variatia ratei inflatiei realizate, fatã de cea prognozatã pe perioada impozabilã.

Perioada impozabilã

Art. 44. - (1) Perioada impozabilã este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), perioada impozabilã este inferioarã anului calendaristic, în situatia în care decesul contribuabilului survine în cursul anului.

Deduceri personale

Art. 45. - (1) Persoanele fizice prevãzute la art. 40 alin. (1) lit. a) si alin. (2) au dreptul la deducerea din venitul anual global a unor sume sub formã de deducere personalã de bazã si deduceri personale suplimentare, acordate pentru fiecare lunã a perioadei impozabile.

(2) Deducerea personalã de bazã, începând cu luna ianuarie 2004, este fixatã la suma de 2.000.000 lei pe lunã.

(3) Deducerea personalã suplimentarã pentru sotia/sotul, copiii sau alti membri de familie, aflati în întretinere este de 0,5 înmultit cu deducerea personalã de bazã.

(4) Contribuabilii mai beneficiazã de deduceri personale suplimentare, în functie de situatia proprie sau a persoanelor aflate în întretinere, în afara sumelor rezultate din calculul prevãzut la alin. (2) si (3), astfel:

a) 1,0 înmultit cu deducerea personalã de bazã pentru invalizii de gradul I si persoanele cu handicap grav;

b) 0,5 înmultit cu deducerea personalã de bazã pentru invalizii de gradul II si persoanele cu handicap accentuat.

(5) Nu sunt considerate persoane aflate în întretinere acele persoane ale cãror venituri, impozabile si neimpozabile, depãsesc sumele reprezentând deduceri personale, conform alin. (3) si (4).

În cazul în care o persoanã este întretinutã de mai multi contribuabili, suma reprezentând deducerea personalã a acesteia se împarte în pãrti egale între contribuabili, exceptându-se cazul în care acestia se înteleg asupra unui alt mod de împãrtire a sumei. Copiii minori, în vârstã de pânã la 18 ani împliniti, ai contribuabilului sunt considerati întretinuti, iar suma reprezentând deducerea personalã suplimentarã se acordã pentru persoanele aflate în întretinerea contribuabilului, pentru acea perioadã impozabilã din anul fiscal în care acestea au fost întretinute. Perioada se rotunjeste la luni întregi în favoarea contribuabilului.

(6) Nu sunt considerate persoane aflate în întretinere:

a) persoanele fizice care detin terenuri agricole si silvice în suprafatã de peste 10.000 m2 în zonele colinare si de ses si de peste 20.000 m2 în zonele montane;

b) persoanele fizice care obtin venituri din cultivarea si din valorificarea florilor, legumelor si zarzavaturilor în sere, în solarii special destinate acestor scopuri si/sau în sistem irigat, din cultivarea si din valorificarea arbustilor, plantelor decorative si ciupercilor, precum si din exploatarea pepinierelor viticole si pomicole, indiferent de suprafatã.

(7) La stabilirea veniturilor realizate de persoanele fizice aflate în întretinere, potrivit alin. (5), se va avea în vedere si venitul determinat potrivit legislatiei privind venitul minim garantat.

(8) Sunt considerati alti membri de familie, potrivit alin. (3), rudele contribuabilului sau ale sotului/sotiei acestuia pânã la gradul al doilea inclusiv.

(9) Deducerile personale prevãzute la alin. (2), (3) si (4) se însumeazã. Suma deducerilor personale admisã pentru calculul impozitului nu poate depãsi de 3 ori deducerea personalã de bazã si se acordã în limita venitului realizat.

(10) Deducerile personale determinate potrivit prezentului articol nu se acordã personalului trimis în misiune permanentã în strãinãtate, potrivit legii.

Actualizarea deducerilor personale si a sumelor fixe

Art. 46. - (1) Deducerea personalã de bazã lunarã, precum si celelalte sume fixe, exprimate în lei, se stabilesc potrivit procedurii prevãzute la art. 45.

 (2) Începând cu anul fiscal 2004, sumele fixe exprimate în lei, altele decât deducerea personalã de bazã, se stabilesc potrivit procedurii prevãzute la art. 43 alin. (3).

(3) Sumele fixe se aprobã prin ordin al ministrului finantelor publice.

(4) Sumele si transele de venituri impozabile sunt calculate prin rotunjire la suta de mii de lei, în sensul cã fractiunile sub 100.000 lei se majoreazã la 100.000 lei.

 

CAPITOLUL II

Venituri din activitãti independente

 

Definirea veniturilor din activitãti independente

Art. 47. - (1) Veniturile din activitãti independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere si veniturile din drepturi de proprietate intelectualã, realizate în mod individual si/sau într-o formã de asociere, inclusiv din activitãti adiacente.

(2) Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comert ale contribuabililor, din prestãri de servicii, altele decât cele prevãzute la alin. (3), precum si din practicarea unei meserii.

(3) Constituie venituri din profesii libere veniturile obtinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfãsurate în mod independent, în conditiile legii.

(4) Veniturile din valorificarea sub orice formã a drepturilor de proprietate intelectualã provin din brevete de inventie, desene si modele, mostre, mãrci de fabricã si de comert, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor si drepturi conexe dreptului de autor si altele asemenea.

Venituri neimpozabile

Art. 48. - (1) Nu sunt venituri impozabile:

a) veniturile obtinute prin aplicarea efectivã în tarã de cãtre titular sau, dupã caz, de cãtre licentiatii acestuia a unei inventii brevetate în România, incluzând fabricarea produsului sau, dupã caz, aplicarea procedeului, în primii 5 ani de la prima aplicare, calculati de la data începerii aplicãrii si cuprinsi în perioada de valabilitate a brevetului;

b) venitul obtinut de titularul brevetului prin cesionarea acestuia.

(2) De prevederile alin. (1) beneficiazã persoanele fizice care exploateazã inventia, respectiv titularul brevetului aplicat.

Reguli generale de stabilire a venitului net din activitãti independente determinat pe baza contabilitãtii în partidã simplã

Art. 49. - (1) Venitul net din activitãti independente se determinã ca diferentã între venitul brut si cheltuielile aferente realizãrii venitului, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã, cu exceptia prevederilor art. 50 si 51.

(2) Venitul brut cuprinde:

a) sumele încasate si echivalentul în lei al veniturilor în naturã din desfãsurarea activitãtii;

b) veniturile sub formã de dobânzi din creante comerciale sau din alte creante utilizate în legãturã cu o activitate independentã;

c) câstigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii utilizate într-o activitate independentã, inclusiv contravaloarea bunurilor rãmase dupã încetarea definitivã a activitãtii;

d) veniturile din angajamentul de a nu desfãsura o activitate independentã sau de a nu concura cu o altã persoanã;

e) veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de platã apãrute în legãturã cu o activitate independentã.

(3) Nu sunt considerate venituri brute:

a) aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în naturã fãcute la începerea unei activitãti sau în cursul desfãsurãrii acesteia;

b) sumele primite sub formã de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;

c) sumele primite ca despãgubiri;

d) sumele sau bunurile primite sub formã de sponsorizãri, mecenat sau donatii.

(4) Conditiile generale pe care trebuie sã le îndeplineascã cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:

a) sã fie efectuate în cadrul activitãtilor desfãsurate în scopul realizãrii venitului, justificate prin documente;

b) sã fie cuprinse în cheltuielile exercitiului financiar al anului în cursul cãruia au fost plãtite;

c) sã respecte regulie privind amortizarea, prevãzute în titlul II;

d) cheltuielile cu primele de asigurare sã fie efectuate pentru:

1. active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;

2. activele ce servesc ca garantie bancarã pentru creditele utilizate în desfãsurarea activitãtii pentru care este autorizat contribuabilul;

3. boli profesionale, risc profesional si accidente de muncã;

4. persoane care obtin venituri din salarii, potrivit prevederilor capitolului III din prezentul titlu,

cu conditia impozitãrii sumei reprezentând prima de asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul plãtii de cãtre suportator.

(5) Urmãtoarele cheltuieli sunt deductibile limitat:

a) cheltuielile de sponsorizare si mecenat efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din baza de calcul determinatã conform alin. (6);

b) cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% din baza de calcul determinatã conform alin. (6);

c) suma cheltuielilor cu indemnizatia primitã pe perioada delegãrii si detasãrii în altã localitate, în tarã si în strãinãtate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice;

d) cheltuielile sociale, în limita sumei obtinute prin aplicarea unei cote de pânã la 2% la fondul de salarii realizat anual;

e) pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevãzute de actele normative în materie;

f) cheltuielile reprezentând tichetele de masã acordate de angajatori, potrivit legii;

g) contributiile efectuate în numele angajatilor la scheme facultative de pensii ocupationale, în conformitate cu legislatia în vigoare, în limita echivalentului în lei a 200 euro anual, pentru o persoanã;

h) prima de asigurare pentru asigurãrile private de sãnãtate, în limita stabilitã potrivit legii;

i) cheltuielile efectuate pentru activitatea independentã, cât si în scopul personal al contribuabilului sau asociatilor, sunt deductibile numai pentru partea de cheltuialã care este aferentã activitãtii independente;

j) cheltuielile reprezentând contributii sociale obligatorii pentru salariati si contribuabili, potrivit legii;

k) dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice si juridice utilizate în desfãsurarea activitãtii, pe baza contractului încheiat între pãrti, în limita nivelului dobânzii de referintã a Bãncii Nationale a României;

l) cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria - rata de leasing - în cazul contractelor de leasing operational, respectiv cheltuielile cu amortizarea si dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operatiunile de leasing si societãtile de leasing.

(6) Baza de calcul se determinã ca diferentã dintre venitul brut si cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat si cheltuielile de protocol.

(7) Nu sunt cheltuieli deductibile:

a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;

b) cheltuielile corespunzãtoare veniturilor neimpozabile ale cãror surse se aflã pe teritoriul României sau în strãinãtate;

c) impozitul pe venit datorat potrivit prezentului titlu, inclusiv impozitul pe venitul realizat în strãinãtate;

d) cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele prevãzute la alin. (4) lit. d) si la alin. (5) lit. h);

e) donatii de orice fel;

f) amenzile, confiscãrile, dobânzile, penalitãtile de întârziere si penalitãtile datorate autoritãtilor române si strãine, potrivit prevederilor legale, altele decât cele plãtite conform clauzelor din contractele comerciale;

g) ratele aferente creditelor angajate;

h) dobânzile aferente creditelor angajate pentru achizitionarea de imobilizãri corporale de natura mijloacelor fixe, în cazul în care dobânda este cuprinsã în valoarea de intrare a imobilizãrii corporale, potrivit prevederilor legale;

i) cheltuielile de achizitionare sau de fabricare a bunurilor si a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar;

j) cheltuielile privind bunurile constatate lipsã din gestiune sau degradate si neimputabile, dacã inventarul nu este acoperit de o politã de asigurare;

k) sumele sau valoarea bunurilor confiscate, ca urmare a încãlcãrii dispozitiilor legale în vigoare;

l) impozitul pe venit suportat de plãtitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;

m) alte sume prevãzute prin legislatia în vigoare.

(8) Contribuabilii care obtin venituri din activitãti independente sunt obligati sã organizeze si sã conducã evidenta contabilã în partidã simplã, cu respectarea reglementãrilor în vigoare privind evidenta contabilã, si sã completeze Registrul-jurnal de încasãri si plãti, Registrul-inventar si alte documente contabile prevãzute de legislatia în materie.

(9) În Registrul-inventar se trec toate bunurile si drepturile aferente desfãsurãrii activitãtii.

Stabilirea venitului net din activitãti independente, pe baza normelor de venit

Art. 50. - (1) Venitul net dintr-o activitate independentã, care este desemnatã conform alin. (2), si care este desfãsuratã de cãtre contribuabil, individual, fãrã salariati, se determinã pe baza normelor de venit.

 (2) Ministerul Finantelor Publice elaboreazã normele care contin nomenclatorul activitãtilor pentru care venitul net se stabileste pe bazã de norme de venit si precizeazã regulile care se utilizeazã pentru stabilirea acestor norme de venit.

(3) Directiile generale ale finantelor publice teritoriale au obligatia de a stabili si publica annual normele de venit înainte de data de 1 ianuarie a anului în care urmeazã a se aplica normele respective.

(4) În cazul în care un contribuabil desfãsoarã o activitate independentã pe perioade mai mici decât anul calendaristic, norma de venit aferentã acelei activitãti se corecteazã astfel încât sã reflecte perioada de an calendaristic în care a fost desfãsuratã activitatea respectivã.

(5) Dacã un contribuabil desfãsoarã douã sau mai multe activitãti desemnate, venitul net din aceste activitãti se stabileste pe baza celei mai ridicate norme de venit pentru respectivele activitãti.

(6) În cazul în care un contribuabil desfãsoarã o activitate din cele prevãzute la alin. (1) si o altã activitate care nu este prevãzutã la alin. (1), atunci venitul net din activitãtile independente desfãsurate de contribuabil se determinã pe baza contabilitãtii în partidã simplã, conform art. 49.

(7) Venitul net din activitatea de transport de persoane si de bunuri în regim de taxi se determinã pe baza normelor de venit.

(8) Dacã un contribuabil desfãsoarã activitate de transport de persoane si de bunuri în regim de taxi si desfãsoarã si o altã activitate independentã, atunci venitul net din activitãtile independente desfãsurate de contribuabil se determinã pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã, conform art. 49. În acest caz, venitul net din aceste activitãti nu poate fi inferior venitului net stabilit pe baza normei de venit pentru activitatea de transport de persoane fizice si de bunuri în regim de taxi.

(9) Contribuabilii care desfãsoarã activitãti pentru care venitul net se determinã pe bazã de norme de venit nu au obligatia sã organizeze si sã conducã evidenta contabilã în partidã simplã pentru activitatea respectivã.

Stabilirea venitului net din drepturile de proprietate intelectualã

Art. 51. - (1) Venitul net din drepturile de proprietate intelectualã se stabileste prin scãderea din venitul brut a urmãtoarelor cheltuieli:

a) o cheltuialã deductibilã egalã cu 60% din venitul brut;

b) contributiile sociale obligatorii plãtite.

(2) În cazul veniturilor provenind din crearea unor lucrãri de artã monumentalã, venitul net se stabileste prin deducerea din venitul brut a urmãtoarelor cheltuieli:

a) o cheltuialã deductibilã egalã cu 70% din venitul brut;

b) contributiile sociale obligatorii plãtite.

(3) În cazul exploatãrii de cãtre mostenitori a drepturilor de proprietate intelectualã, precum si în cazul remuneratiei reprezentând dreptul de suitã si al remuneratiei compensatorii pentru copia privatã, venitul net se determinã prin scãderea din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de gestiune colectivã sau altor plãtitori de asemenea venituri, potrivit legii, fãrã aplicarea cotei forfetare de cheltuieli prevãzute la alin. (1) si (2).

(4) Pentru determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectualã, contribuabilii vor completa numai partea din Registrul-jurnal de încasãri si plãti referitoare la încasãri. Aceastã reglementare este optionalã pentru cei care considerã cã îsi pot îndeplini obligatiile declarative direct pe baza documentelor emise de plãtitorul de venit. Acesti contribuabili au obligatia sã arhiveze si sã pãstreze documentele justificative cel putin în limita termenului de prescriptie prevãzut de lege.

Optiunea de a stabili venitul net, utilizându-se datele din contabilitatea în partidã simplã

Art. 52. - (1) Contribuabilii care obtin venituri din activitãti independente, impusi pe bazã de norme de venit, precum si cei care obtin venituri din drepturi de proprietate intelectualã au dreptul sã opteze pentru determinarea venitului net în sistem real, potrivit art. 49.

 (2) Optiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadã de 2 ani fiscali consecutivi si se considerã reînnoitã pentru o nouã perioadã dacã nu se depune o cerere de renuntare de cãtre contribuabil.

(3) Cererea de optiune pentru stabilirea venitului net în sistem real se depune la organul fiscal competent pânã la data de 31 ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care au desfãsurat activitate si în anul precedent, respectiv în termen de 15 zile de la începerea activitãtii, în cazul contribuabililor care încep activitatea în cursul anului fiscal.

Retinerea la sursã a impozitului pentru unele venituri din activitãti independente

Art. 53. - (1) Plãtitorii urmãtoarelor venituri au obligatia de a calcula, de a retine si de a vira impozit prin retinere la sursã, reprezentând plãti anticipate, din veniturile plãtite:

a) venituri din drepturi de proprietate intelectualã;

b) venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignatie;

c) venituri din activitãti desfãsurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial;

d) venituri din activitãti desfãsurate în baza contractelor/conventiilor civile încheiate potrivit Codului civil;

e) venituri din activitatea de expertizã contabilã si tehnicã, judiciarã si extrajudiciarã;

f) venitul obtinut de o persoanã fizicã dintr-o asociere cu o persoanã juridicã contribuabil, potrivit titlului II, care nu genereazã o persoanã juridicã;

g) venitul obtinut de o persoanã fizicã dintr-o asociere cu o persoanã juridicã contribuabil, potrivit titlului IV, care nu genereazã o persoanã juridicã.

(2) Impozitul ce trebuie retinut se stabileste dupã cum urmeazã:

a) în cazul veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. a), aplicând o cotã de impunere de 15% la venitul brut;

b) în cazul veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. f), aplicând cotele de impunere prevãzute pentru impozitul pe profit, la profitul cuvenit persoanei fizice asociate;

c) în cazul veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. g), aplicând cota de impunere prevãzutã pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, la veniturile ce revin persoanei fizice din asociere;

d) în cazul celorlalte venituri prevãzute la alin. (1), aplicând o cotã de impunere de 10% la venitul brut.

(3) Impozitul ce trebuie retinut se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care a fost plãtit venitul, cu exceptia impozitului aferent veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. f) si g), pentru care termenul de virare este reglementat potrivit titlurilor II si IV.

Plãti anticipate ale impozitului pe veniturile din activitãti Independente

Art. 54. - Un contribuabil care desfãsoarã o activitate independentã are obligatia sã efectueze plãti anticipate în contul impozitului anual datorat la bugetul de stat, potrivit art. 88, cu exceptia veniturilor prevãzute la art. 53, pentru care plata anticipatã se efectueazã prin retinere la sursã.

Includerea venitului net din activitãti independente în venitul anual global

Art. 55. - Venitul net din activitãti independente se include în venitul anual global si se impoziteazã potrivit prevederilor cap. X din prezentul titlu.

 

 

CAPITOLUL III

Venituri din salarii

 

Definirea veniturilor din salarii

Art. 56. - (1) Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani si/sau în naturã obtinute de o persoanã fizicã ce desfãsoarã o activitate în baza unui contract individual de muncã sau a unui statut special prevãzut de lege, indiferent de perioada la care se referã, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordã, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate temporarã de muncã.

(2) În vederea impunerii, sunt asimilate salariilor:

a) indemnizatiile din activitãti desfãsurate ca urmare a unei functii de demnitate publicã, stabilite potrivit legii;

b) indemnizatiile din activitãti desfãsurate ca urmare a unei functii alese în cadrul persoanelor juridice fãrã scop lucrativ;

c) drepturile de soldã lunarã, indemnizatiile, primele, premiile, sporurile si alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;

d) indemnizatia lunarã brutã, precum si suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societãti nationale, societãti comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, precum si la regiile autonome;

e) sumele primite de membrii fondatori ai societãtilor comerciale constituite prin subscriptie publicã;

f) sumele primite de reprezentantii în adunarea generalã a actionarilor, în consiliul de administratie si în comisia de cenzori;

g) sumele primite de reprezentantii în organisme tripartite, potrivit legii;

h) indemnizatia lunarã a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declaratia de asigurãri sociale;

i) sumele acordate de personale juridice fãrã scop patrimonial si de alte entitãti neplãtitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizatia primitã pe perioada delegãrii si detasãrii în altã localitate, în tarã si în strãinãtate, în interesul serviciului, pentru salariatii din institutiile publice;

j) orice alte sume sau avantaje de naturã salarialã ori asimilate salariilor.

(3) Avantajele, cu exceptia celor prevãzute la alin. (4), primite în legãturã cu o activitate dependentã includ, însã nu sunt limitate la:

a) utilizarea oricãrui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii, în scop personal, cu exceptia deplasãrii pe distantã dus-întors de la domiciliu la locul de muncã;

b) cazare, hranã, îmbrãcãminte, personal pentru munci casnice, precum si alte bunuri sau servicii oferite gratuit sau la un pret mai mic decât pretul pietei;

c) împrumuturi nerambursabile si diferenta favorabilã dintre dobânda preferentialã si dobânda de referintã a Bãncii Nationale a României, pentru depozite si credite;

d) anularea unei creante a angajatorului asupra angajatului;

e) abonamentele si costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop personal;

f) permise de cãlãtorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal;

g) primele de asigurare plãtite de cãtre suportator pentru salariatii proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii, la momentul plãtii primei respective, altele decât cele obligatorii.

(4) Urmãtoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale si nu sunt impozabile, în întelesul impozitului pe venit:

a) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodãriile proprii ca urmare a calamitãtilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave si incurabile, ajutoarele pentru nastere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariatilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la si de la locul de muncã al salariatului, costul prestatiilor pentru tratament si odihnã, inclusiv transportul pentru salariatii proprii si membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariatii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevãzut în contractul de muncã. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajatilor, cu ocazia Pastelui, zilei de 1 iunie, Crãciunului si a sãrbãtorilor similare ale altor culte religioase, precum si cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în mãsura în care valoarea cadoului oferit fiecãrei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depãseste 1.200.000 lei. Nu sunt incluse în veniturile salariale si nu sunt impozabile veniturile de natura celor prevãzute mai sus, realizate de persoane fizice, dacã aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale si finantate din buget;

b) tichetele de masã si drepturile de hranã acordate de angajatori angajatilor, în conformitate cu legislatia în vigoare;

c) contravaloarea folosintei locuintei de serviciu sau a locuintei din incinta unitãtii, potrivit repartitiei de serviciu, numirii conform legii sau specificitãtii activitãtii prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de apãrare nationalã, ordine publicã si sigurantã nationalã, precum si compensarea diferentei de chirie, suportate de persoana fizicã, conform legilor speciale;

d) cazarea si contravaloarea chiriei pentru locuintele puse la dispozitia oficialitãtilor publice, a angajatilor consulari si diplomatici care lucreazã în afara tãrii, în conformitate cu legislatia în vigoare;

e) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protectie si de lucru, a alimentatiei de protectie, a medicamentelor si materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protectie a muncii, precum si a uniformelor obligatorii si a drepturilor de echipament, ce se acordã potrivit legislatiei în vigoare;

f) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajatii îsi au domiciliul si localitatea unde se aflã locul de muncã al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situatiile în care nu se asigurã locuintã sau nu se suportã contravaloarea chiriei, conform legii;

g) sumele primite de angajati pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare a indemnizatiei primite pe perioada delegãrii si detasãrii în altã localitate, în tarã si în strãinãtate, în interesul serviciului. Sunt exceptate de la aceste prevederi sumele acordate de persoanele juridice fãrã scop patrimonial si de alte entitãti neplãtitoare de impozit pe profit peste limita de 2,5 ori indemnizatia acordatã salariatilor din institutiile publice;

h) sumele primite, potrivit dispozitiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;

i) indemnizatiile de instalare ce se acordã o singurã datã, la încadrarea într-o unitate situatã într-o altã localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate dupã absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bazã la angajare, precum si indemnizatiile de instalare si mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din institutiile publice si celor care îsi stabilesc domiciliul în localitãti din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, în care îsi au locul de muncã;

j) sumele reprezentând plãtile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale cãror contracte individuale de muncã au fost desfãcute ca urmare a concedierilor colective, precum si sumele reprezentând plãtile compensatorii, calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de personalul civil din sectorul de apãrare nationalã, ordine publicã si sigurantã nationalã la încetarea raporturilor de muncã sau de serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere si de restructurare, acordate potrivit legii;

k) sumele reprezentând plãtile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezervã sau al cãrui contract înceteazã ca urmare a nevoilor de reducere si de restructurare, precum si ajutoarele stabilite în raport cu solda lunarã netã, acordate acestora la trecerea în rezervã sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc conditiile de pensie, precum si ajutoare sau plãti compensatorii primite de politisti aflati în situatii similare, al cãror cuantum se determinã în raport cu salariul de bazã lunar net, acordate potrivit legislatiei în materie;

l) veniturile din salarii, ca urmare a activitãtii de creare de programe pentru calculator; încadrarea în activitatea de creatie de programe pentru calculator se face prin ordin comun al ministrului muncii, solidaritãtii sociale si familiei, al ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei si al ministrului finantelor publice;

m) sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activitãti dependente desfãsurate într-un stat strãin, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv. Fac exceptie veniturile salariale plãtite de cãtre sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România, care se supun procedurii de globalizare, indiferent de perioada de desfãsurare a activitãtii în strãinãtate;

n) cheltuielile efectuate de angajator pentru pregãtirea profesionalã si perfectionarea angajatului legatã de activitatea desfãsuratã de acesta pentru angajator;

o) costul abonamentelor telefonice si al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;

p) avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul angajãrii si implicit la momentul acordãrii.

(5) Avantajele primite în bani si în naturã si imputate salariatului în cauzã nu se impoziteazã.

(6) Impozitul calculat pe veniturile prevãzute la alin. (2) lit. g) este final în situatia în care contribuabilul care le-a realizat justificã cu documente virarea veniturilor la entitatea pe care a reprezentat-o.

Stabilirea venitului net anual din salarii

Art. 57. - Venitul net anual din salarii al unui contribuabil se stabileste prin deducerea din venitul salarial brut a urmãtoarelor cheltuieli:

a) contributiile obligatorii datorate de contribuabil, dupã caz;

b) o cotã de 15% din deducerea personalã de bazã aferentã fiecãrei luni, acordatã o datã cu deducerea personalã de bazã, cu titlu de cheltuieli profesionale, la locul de muncã unde se aflã functia de bazã.

Determinarea lunarã a impozitului pe venitul din salarii

Art. 58. - (1) Beneficiarii de venituri din salarii datoreazã un impozit lunar reprezentând plãti anticipate, care se calculeazã si se retine la sursã de cãtre plãtitorii de venituri.

 (2) Impozitul lunar prevãzut la alin. (1) se determinã astfel:

a) la locul unde se aflã functia de bazã, prin aplicarea baremului lunar prevãzut la art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3), asupra bazei de calcul determinate ca diferentã între venitul net din salarii, aferent unei luni, calculat prin deducerea din venitul brut a contributiilor obligatorii si a cheltuielilor profesionale, si deducerile personale acordate pentru luna respectivã;

b) pentru veniturile obtinute în celelalte cazuri, prin aplicarea baremului lunar prevãzut la art. 43 asupra bazei de calcul determinate ca diferentã între venitul brut si contributiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.

Venituri salariale stabilite prin hotãrâri judecãtoresti

Art. 59. - În cazul salariilor sau diferentelor de salarii stabilite în baza unor hotãrâri judecãtoresti rãmase definitive si irevocabile, beneficiarii de astfel de venituri datoreazã un impozit final care se calculeazã si se retine la sursã de cãtre plãtitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 20% asupra bazei de calcul determinate ca diferentã între venitul brut si contributiile obligatorii prevãzute de lege, si nu se cumuleazã cu celelalte drepturi salariale ale lunii în care se plãtesc.

Termen de platã a impozitului

Art. 60. - Plãtitorii de salarii si de venituri asimilate salariilor au obligatia de a calcula si de a retine impozitul aferent veniturilor fiecãrei luni, la data efectuãrii plãtii acestor venituri, precum si de a-l vira la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se plãtesc aceste venituri.

Regularizarea anualã a impozitului retinut pentru anumite venituri de naturã salarialã

Art. 61. - (1) Plãtitorii de venituri de naturã salarialã au urmãtoarele obligatii:

a) sã determine venitul net anual impozabil din salarii, ca diferentã între venitul net anual din salarii si urmãtoarele:

1. deducerile personale stabilite conform art. 45;

2. cotizatia de sindicat plãtitã conform legii;

b) sã stabileascã diferenta dintre impozitul calculat la nivelul anului si cel calculat si retinut lunar, sub forma plãtilor anticipate în cursul anului fiscal, pânã în ultima zi lucrãtoare a lunii februarie a anului fiscal urmãtor;

c) sã efectueze regularizarea acestor diferente de impozit, în termen de 90 de zile de la termenul prevãzut la lit. b), numai pentru persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele conditii:

1. au fost angajatii permanenti ai plãtitorului în cursul anului, cu functie de bazã;

2. nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual global impozabil;

3. nu solicitã alte deduceri, potrivit art. 86 alin. (1), cu exceptia deducerilor personale si a cotizatiei de sindicat plãtitã potrivit legii.

(2) Diferentele de impozit rezultate din operatiunile de regularizare modificã obligatia de platã pentru bugetul de stat, a impozitului pe venitul din salarii al angajatorului, pentru luna în care are loc regularizarea, rezultând impozitul de virat pentru luna respectivã.

(3) Sumele reprezentând deduceri personale cuvenite, dar neacordate în cursul anului fiscal de cãtre angajatori, precum si deduceri personale acordate, dar necuvenite, se regularizeazã cu ocazia stabilirii impozitului anual pe venit.

(4) La calculul venitului anual impozabil din salarii se au în vedere, dupã caz, si deducerile prevãzute la art. 86 alin. (1) lit. c)-f), situatie în care operatiunea de regularizare se efectueazã de cãtre organul fiscal de domiciliu. În acest caz, în perioada 1-15 ianuarie a anului urmãtor, contribuabilul va comunica angajatorului sã nu efectueze aceastã operatiune.

(5) Impozitul anual pe venitul din salarii datorat se calculeazã prin aplicarea baremului annual de impunere prevãzut la art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4), asupra venitului net anual impozabil realizat din salarii.

Includerea veniturilor salariale anuale în venitul anual global

Art. 62. - (1) Dacã impozitul retinut din veniturile salariale ale contribuabilului este regularizat potrivit art. 61, atunci impozitul retinut este impozit final pe venit al contribuabilului, aferent respectivelor venituri salariale.

(2) Dacã impozitul retinut din veniturile salariale ale unui contribuabil nu este regularizat în conformitate cu art. 61, venitul salarial net al contribuabilului se include în venitul anual global si se impoziteazã potrivit prevederilor cap. X din prezentul titlu.

Fise fiscale

Art. 63. - (1) Informatiile referitoare la calculul impozitului pe veniturile din salarii se cuprind în fisele fiscale.

(2) Plãtitorul de venituri are obligatia sã completeze formularele prevãzute la alin. (1), pe întreaga duratã de efectuare a plãtii salariilor si, dupã caz, sã recalculeze si sã regularizeze anual impozitul pe salarii. Plãtitorul este obligat sã pãstreze fisele fiscale pe întreaga duratã a angajãrii si sã transmitã organului fiscal competent si angajatului, sub semnãturã, câte o copie pentru fiecare an, pânã în ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat.

Plãti anticipate de impozit pentru anumite venituri salariale

Art. 64. - (1) Contribuabililor care îsi desfãsoarã activitatea în România si care obtin venituri sub formã de salarii din strãinãtate, precum si persoanelor fizice române care obtin venituri din salarii, ca urmare a activitãtii desfãsurate la misiunile diplomatice si posturile consulare acreditate în România, le sunt aplicabile prevederile prezentului articol.

(2) Orice contribuabil prevãzut la alin. (1) are obligatia de a declara si de a plãti impozit lunar la bugetul de stat, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care s-a realizat venitul, direct sau printr-un reprezentant fiscal. Impozitul sub forma plãtilor anticipate aferent unei luni se stabileste potrivit art. 58.

(3) Misiunile diplomatice si posturile consulare acreditate în România, precum si reprezentantele organismelor internationale ori reprezentantele societãtilor comerciale si ale organizatiilor economice strãine, autorizate potrivit legii sã îsi desfãsoare activitatea în România, pot opta ca pentru angajatii acestora care realizeazã venituri din salarii impozabile în România sã îndeplineascã obligatiile privind calculul, retinerea si virarea impozitului pe veniturile din salarii.

Prevederile alin. (2) nu se aplicã contribuabililor în cazul în care optiunea de mai sus este formulatã.

(4) Persoana fizicã, juridicã sau orice altã entitate la care contribuabilul îsi desfãsoarã activitatea potrivit alin. (1), este obligatã sã ofere informatii organului fiscal competent, referitoare la data începerii desfãsurãrii activitãtii de cãtre contribuabil si, respectiv, a încetãrii acesteia, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

 

CAPITOLUL IV

Venituri din cedarea folosintei bunurilor

 

Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosintei bunurilor

Art. 65. - Veniturile din cedarea folosintei bunurilor sunt veniturile, în bani si/sau în naturã, provenind din cedarea folosintei bunurilor mobile si imobile, obtinute de cãtre proprietar, uzufructuar sau alt detinãtor legal, altele decât veniturile din activitãti independente.

Stabilirea venitului net din cedarea folosintei bunurilor

Art. 66. - (1) Venitul brut reprezintã totalitatea sumelor în bani si/sau echivalentul în lei al veniturilor în naturã si se stabileste pe baza chiriei sau a arendei prevãzute în contractul încheiat între pãrti pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasãrii chiriei sau arendei. Venitul brut se majoreazã cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispozitiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui detinãtor legal, dacã sunt efectuate de cealaltã parte contractantã. În cazul în care arenda se exprimã în naturã, evaluarea în lei se va face pe baza preturilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotãrâri ale consiliilor judetene si, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti, ca urmare a propunerilor directiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului, hotãrâri ce trebuie emise înainte de începerea anului fiscal. Aceste hotãrâri se transmit în cadrul aceluiasi termen directiilor generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, pentru a fi communicate unitãtilor fiscale din subordine.

(2) Venitul net din cedarea folosintei bunurilor se stabileste prin deducerea din venitul brut a urmãtoarelor cheltuieli:

a) în cazul constructiilor, o cotã de cheltuieli deductibile aferente venitului, în sumã de 50% din venitul brut;

b) în celelalte cazuri, o cotã de cheltuieli deductibile aferente venitului, în sumã de 30% din venitul brut.

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), contribuabilii pot opta pentru determinarea venitului net din cedarea folosintei bunurilor în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã.

(4) Dispozitiile privind optiunea prevãzutã la art. 52 alin. (2) si (3) se aplicã si în cazul contribuabililor mentionati la alin. (3).

Plãti anticipate de impozit pe veniturile din cedarea folosintei bunurilor

Art. 67. - Un contribuabil care realizeazã venituri din cedarea folosintei bunurilor pe parcursul unui an, cu exceptia veniturilor din arendare, datoreazã plãti anticipate în contul impozitului pe venit cãtre bugetul de stat, conform art. 88.

Includerea venitului net din cedarea folosintei bunurilor în venitul anual global

Art. 68. - Venitul net din cedarea folosintei bunurilor se include în venitul anual global si se impune potrivit prevederilor cap. X din prezentul titlu.

 

 

CAPITOLUL V

Venituri din investitii

 

Definirea veniturilor din investitii

Art. 69. - (1) Veniturile din investitii cuprind:

a) dividende;

b) venituri impozabile din dobânzi;

c) câstiguri din transferul titlurilor de valoare;

d) venituri din operatiuni de vânzare-cumpãrare de valutã la termen, pe bazã de contract, precum si orice alte operatiuni similare.

Reprezintã titlu de valoare orice valori mobiliare, titluri de participare la un fond deschis de investitii sau alt instrument financiar calificat astfel de cãtre Comisia Nationalã a Valorilor Mobiliare, precum si pãrtile sociale.

(2) Veniturile impozabile din dobânzi sunt toate veniturile sub formã de dobânzi, altele decât:

a) venituri din dobânzi la depozitele la vedere si la depuneri la casele de ajutor reciproc;

b) venituri din dobânzi aferente titlurilor de stat, precum si obligatiunilor municipale, ale Agentiei Nationale pentru Locuinte si ale altor entitãti emitente de obligatiuni, care vizeazã constructia de locuinte.

Stabilirea venitului din investitii

Art. 70. - (1) Câstigul din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investitii si pãrtile sociale, reprezintã diferenta pozitivã dintre pretul de vânzare si pretul de cumpãrare pe tipuri de titluri de valori, diminuatã, dupã caz, cu comisioanele datorate intermediarilor. În cazul tranzactiilor cu actiuni primite de persoanele fizice, cu titlu gratuit, în cadrul Programului de privatizare în masã, pretul de cumpãrare la prima tranzactionare va fi asimilat cu valoarea nominalã a acestora. În cazul tranzactiilor cu actiuni cumpãrate la pret preferential, în cadrul sistemului stock options plan, câstigul se determinã ca diferentã între pretul de vânzare si pretul de cumpãrare preferential, diminuat cu comisioanele datorate intermediarilor.

(2) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la fondurile deschise de investitii, câstigul se determinã ca diferentã pozitivã dintre pretul de rãscumpãrare si pretul de cumpãrare/subscriere. Pretul de rãscumpãrare este pretul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond. Pretul de cumpãrare/subscriere este pretul plãtit de investitorul persoanã fizicã pentru achizitionarea titlului de participare.

(3) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra pãrtilor sociale, câstigul din înstrãinarea pãrtilor sociale se determinã ca diferentã pozitivã între pretul de vânzare si valoarea nominalã/pretul de cumpãrare. Începând cu a doua tranzactie, valoarea nominalã va fi înlocuitã cu pretul de cumpãrare, care include si cheltuielile privind comisioanele, taxele aferente tranzactiei si alte cheltuieli similare justificate cu documente.

(4) Determinarea câstigului potrivit alin. (1)-(3) se efectueazã la data încheierii tranzactiei, pe baza contractului încheiat între pãrti.

(5) Veniturile obtinute sub forma câstigurilor din operatiuni de vânzare-cumpãrare de valutã la termen, pe bazã de contract, precum si din orice alte operatiuni de acest gen, reprezintã diferentele de curs favorabile rezultate din aceste operatiuni în momentul închiderii operatiunii si evidentierii în contul clientului.

Retinerea impozitului din veniturile din investitii

Art. 71. - (1) Veniturile sub formã de dividende, inclusiv sume primite ca urmare a detinerii de titluri de participare la fondurile închise de investitii, se impun cu o cotã de 5% din suma acestora. Obligatia calculãrii si retinerii impozitului pe veniturile sub formã de dividende revine persoanelor juridice o datã cu plata dividendelor cãtre actionari sau asociati. Termenul de virare a impozitului este pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plãtite actionarilor sau asociatilor pânã la sfârsitul anului în care s-a aprobat bilantul contabil, termenul de platã a impozitului pe dividende este pânã la data de 31 decembrie a anului respectiv.

(2) Veniturile sub formã de dobânzi se impun cu o cotã de 1% din suma acestora. Pentru veniturile sub formã de dobânzi, impozitul se calculeazã si se retine de cãtre plãtitorii de astfel de venituri la momentul înregistrãrii în contul curent sau în contul de depozit al titularului, în cazul dobânzilor capitalizate, respectiv la momentul rãscumpãrãrii, în cazul unor instrumente de economisire. În situatia sumelor primite sub formã de dobândã pentru împrumuturile acordate în baza contractelor civile, calculul impozitului datorat se efectueazã la momentul plãtii dobânzii.

Virarea impozitului pentru veniturile din dobânzi se face lunar, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare înregistrãrii/rãscumpãrãrii, în cazul unor instrumente de economisire, respectiv la momentul plãtii dobânzii, pentru venituri de aceastã naturã pe baza contractelor civile.

(3) Calculul, retinerea si virarea impozitului pe veniturile din investitii, altele decât cele prevãzute la alin. (1) si (2), se efectueazã astfel:

a) în cazul câstigului din transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investitii si pãrtile sociale, obligatia calculãrii, retinerii si virãrii impozitului revine intermediarilor sau altor plãtitori de venit, dupã caz; în cazul câstigului din operatiuni de vânzare-cumpãrare de valutã la termen, pe bazã de contract, precum si din orice alte operatiuni de acest gen, obligatia calculãrii, retinerii si virãrii impozitului revine intermediarilor sau altor plãtitori de venit, dupã caz;

b) în cazul câstigului din rãscumpãrarea titlurilor de participare la un fond deschis de investitii, obligatia calculãrii, retinerii si virãrii impozitului revine societãtii de administrare a investitiilor;

c) în cazul câstigului din transferul dreptului de proprietate asupra pãrtilor sociale si valorilor mobiliare în cazul societãtilor închise, obligatia calculãrii si retinerii impozitului revine dobânditorului de pãrti sociale sau de valori mobiliare, în momentul încheierii tranzactiei, pe baza contractului încheiat între pãrti.

Când dobânditorul de titluri de valoare nu este o persoanã fizicã românã cu domiciliul în România, obligatia de calcul si virare a impozitului revine persoanei fizice române cu domiciliul în România, care realizeazã venitul, dacã dobânditorul nu îsi desemneazã un reprezentant fiscal în România.

Termenul de virare a impozitului pentru plãtitorii de astfel de venituri este pânã la data la care se depun documentele pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra pãrtilor sociale sau valorilor mobiliare, la registrul comertului sau în registrul actionarilor, dupã caz, operatiune care nu se poate efectua fãrã justificarea virãrii impozitului la bugetul de stat;

d) impozitul se calculeazã prin aplicarea unei cote de 1% asupra câstigului din transferul titlurilor de valoare, precum si din operatiuni de vânzare-cumpãrare de valutã la termen pe bazã de contract si orice alte operatiuni similare;

e) impozitul calculat si retinut la sursã, potrivit lit. d), se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei în care a fost retinut, cu exceptia lit. c);

f) cursul de schimb necesar pentru transformarea în lei a sumelor exprimate în valutã, în cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare, este cursul de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Nationalã a României, pentru ziua anterioarã efectuãrii plãtii venitului.

În situatia în care pãrtile contractante convin ca plata sã se facã esalonat, în rate, cursul de schimb utilizat este cel al pietei valutare, comunicat de Banca Nationalã a României, pentru ziua anterioarã efectuãrii fiecãrei plãti.

(4) Impozitul retinut conform alin. (1)-(3) reprezintã impozit final pe venit, pentru venitul prevãzut la alineatul respectiv.

(5) Pierderile înregistrate din transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare, precum si din operatiuni de vânzare-cumpãrare de valutã la termen, pe bazã de contract, si orice alte operatiuni similare nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal, nu se compenseazã, reprezentând pierderi definitive ale contribuabilului.

(6) În aplicarea prevederilor prezentului articol se utilizeazã norme privind determinarea, retinerea si virarea impozitului pe câstigul de capital din transferul titlurilor de valoare obtinut de persoanele fizice, care se emit de Comisia Nationalã a Valorilor Mobiliare, cu avizul Ministerului Finantelor Publice.

 

CAPITOLUL VI

Venituri din pensii

 

Definirea veniturilor din pensii

Art. 72. - Veniturile din pensii reprezintã sume primite ca pensii de la fondurile înfiintate din contributiile sociale obligatorii, fãcute cãtre un sistem de asigurãri sociale, inclusiv cele din schemele facultative de pensii ocupationale, si cele finantate de la bugetul de stat.

Stabilirea venitului impozabil din pensii

Art. 73. - Venitul impozabil lunar din pensii se stabileste prin scãderea unei sume neimpozabile lunare de 8.000.000 lei din venitul din pensii.

Retinerea impozitului din venitul din pensii

Art. 74. - (1) Orice plãtitor de venituri din pensii are obligatia de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-l retine si de a-l vira la bugetul de stat, potrivit prevederilor prezentului articol.

(2) Impozitul se calculeazã prin aplicarea baremului lunar de impunere prevãzut la art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3), asupra venitului impozabil lunar din pensii.

(3) Impozitul calculat se retine la data efectuãrii plãtii pensiei si se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se face plata pensiei.

(4) Impozitul retinut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile din pensii.

(5) În cazul unei pensii care nu este plãtitã lunar, impozitul ce trebuie retinut se stabileste prin împãrtirea pensiei plãtite la fiecare din lunile cãrora le este aferentã pensia.

(6) Drepturile de pensie restante se defalcheazã pe lunile la care se referã, în vederea calculãrii impozitului datorat, retinerii si virãrii acestuia.

(7) Veniturile din pensiile de urmas vor fi individualizate în functie de numãrul acestora, iar impozitarea se va face în raport cu drepturile cuvenite fiecãrui urmas.

 

CAPITOLUL VII

Venituri din activitãti agricole

 

Definirea veniturilor din activitãti agricole

Art. 75. - Veniturile din activitãti agricole sunt venituri din urmãtoarele activitãti:

a) cultivarea si valorificarea florilor, legumelor si zarzavaturilor, în sere si solarii special destinate acestor scopuri si/sau în sistem irigat;

b) cultivarea si valorificarea arbustilor, plantelor decorative si ciupercilor;

c) exploatarea pepinierelor viticole si pomicole si altele asemenea.

Stabilirea venitului net din activitãti agricole pe bazã de norme de venit

Art. 76. - (1) Venitul net dintr-o activitate agricolã se stabileste pe bazã de norme de venit.

Normele de venit se stabilesc de cãtre directiile teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor si Mediului si se aprobã de cãtre directiile generale ale finantelor publice teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice. Normele de venit se stabilesc, se avizeazã si se publicã pânã cel târziu la data de 31 mai a anului pentru care se aplicã aceste norme de venit.

(2) Normele de venit se stabilesc pe unitatea de suprafatã.

(3) Dacã o activitate agricolã este desfãsuratã de un contribuabil pe perioade mai mici - începere, încetare si alte fractii de an - decât anul calendaristic, norma de venit aferentã acelei activitãti se corecteazã astfel încât sã reflecte perioada de an calendaristic pe parcursul cãreia se desfãsoarã activitatea.

(4) Dacã o activitate agricolã a unui contribuabil înregistreazã o pierdere datoratã calamitãtilor naturale, norma de venit aferentã activitãtii se reduce, astfel încât sã reflecte aceastã pierdere.

(5) Contribuabilii care desfãsoarã activitãti pentru care venitul net se determinã pe bazã de norme de venit nu au obligatia sã organizeze si sã conducã evidenta contabilã în partidã simplã, pentru activitatea respectivã.

Optiunea de a determina venitul net prin utilizarea datelor din contabilitatea în partidã simplã

Art. 77. - (1) Un contribuabil care desfãsoarã o activitate agricolã, prevãzutã la art. 75, poate opta pentru determinarea venitului net din acea activitate, pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã, potrivit art. 49.

(2) Dispozitiile privind optiunea prevãzutã la art. 52 alin. (2) si (3) se aplicã si în cazul contribuabililor mentionati la alin. (1).

Calculul si plata impozitului aferent veniturilor din activitãti agricole

Art. 78. - (1) Impozitul pe venitul net din activitãti agricole se calculeazã prin aplicarea unei cote de 15% asupra venitului net, determinat pe bazã de norme de venit, cât si în sistem real, impozitul fiind final.

(2) Orice contribuabil care desfãsoarã o activitate agricolã, mentionatã la art. 75, pentru care venitul se determinã pe bazã de normã de venit, are obligatia de a depune anual o declaratie de venit la organul fiscal competent, pânã la data de 30 iunie inclusiv a anului fiscal, pentru anul în curs. În cazul unei activitãti pe care contribuabilul începe sã o desfãsoare dupã data de 30 iunie, declaratia de venit se depune în termen de 15 zile inclusiv de la data la care contribuabilul începe sã desfãsoare activitatea.

(3) În cazul unui contribuabil care determinã venitul net din activitãti agricole, pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã, acesta este obligat sã efectueze plãti anticipate aferente acestor venituri la bugetul de stat, la termenele prevãzute la art. 88 alin. (3). Pânã la data de 31 mai a anului urmãtor, plãtile anticipate vor fi regularizate de organul fiscal competent.

 

CAPITOLUL VIII

Venituri din premii si din jocuri de noroc

 

Definirea veniturilor din premii si din jocuri de noroc

Art. 79. - În întelesul prezentului titlu, veniturile din premii si din jocuri de noroc cuprind veniturile din concursuri si jocuri de noroc, altele decât cele realizate ca urmare a participãrii la  jocuri de tip cazinou, masini electronice cu câstiguri si altele decât cele prevãzute la art. 42.

Stabilirea venitului net din premii si din jocuri de noroc

Art. 80. - (1) Venitul net este diferenta dintre venitul din premii, respectiv din jocuri de  noroc, si suma reprezentând venit neimpozabil.

 (2) Pierderile înregistrate din jocuri de noroc nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal,  nu se compenseazã, reprezentând pierderi definitive ale contribuabilului.

Retinerea impozitului aferent veniturilor din premii si din jocuri de noroc

Art. 81. - (1) Venitul sub formã de premii dintr-un singur concurs se impune, prin retinere la sursã, cu o cotã de 10% aplicatã asupra venitului net.

 (2) Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin retinere la sursã, cu o cotã de 20% aplicatã asupra venitului net.

(3) Obligatia calculãrii, retinerii si virãrii impozitului revine plãtitorilor de venituri.

(4) Nu sunt impozabile veniturile obtinute din premii si din jocuri de noroc, în bani si/sau în naturã, sub valoarea sumei neimpozabile stabilitã în sumã de 7.600.000 lei pentru fiecare câstig realizat de la acelasi organizator sau plãtitor, într-o singurã zi.

(5) Impozitul calculat si retinut în momentul plãtii venitului se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care a fost retinut.

Neincluderea în venitul anual global a venitului net din premii si din jocuri de noroc

Art. 82. - Venitul net din premii si din jocuri de noroc nu se cuprinde în venitul anual global, impozitul fiind final.

 

CAPITOLUL IX

Venituri din alte surse

 

Definirea veniturilor din alte surse

Art. 83. - (1) În aceastã categorie se includ, însã nu sunt limitate, urmãtoarele venituri:

a) prime de asigurãri suportate de o persoanã fizicã independentã sau de orice altã entitate, în cadrul unei activitãti pentru o persoanã fizicã în legãturã cu care suportatorul nu are o relatie generatoare de venituri din salarii, potrivit cap. III din prezentul titlu;

b) câstiguri primite de la societãtile de asigurãri, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între pãrti cu ocazia tragerilor de amortizare;

c) venituri primite de persoanele fizice pensionari, sub forma diferentelor de pret pentru anumite bunuri, servicii si alte drepturi, fosti salariati, potrivit clauzelor contractului de muncã sau în baza unor legi speciale.

d) venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial.

(2) Veniturile din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, prin normele elaborate de Ministerul Finantelor Publice, altele decât veniturile care sunt neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu

Calculul impozitului si termenul de platã

Art. 84. - (1) Impozitul pe venit se calculeazã prin retinere la sursã de cãtre plãtitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 10% asupra venitului brut. Fac exceptie veniturile prevãzute la art. 83 alin. (1) lit. a) pentru care cota de impunere este de 40% la venitul brut.

(2) Impozitul astfel retinut se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare realizãrii acestuia.

Neincluderea în venitul anual global a veniturilor din alte surse

Art. 85. - Impozitul calculat potrivit art. 84 reprezintã impozit final.

 

CAPITOLUL X

Venitul anual global

 

Stabilirea venitului anual global

Art. 86. - (1) Venitul anual global impozabil se stabileste prin deducerea din venitul anual global, în ordine, a urmãtoarelor:

a) pierderi fiscale reportate;

b) deduceri personale determinate conform art. 45;

c) cheltuieli pentru reabilitarea locuintei de domiciliu, destinate reducerii pierderilor de cãldurã în scopul îmbunãtãtirii confortului termic, în limita sumei de 15.000.000 lei anual, conform procedurii stabilite prin hotãrâre a Guvernului, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului;

d) prime de asigurare pentru locuinta de domiciliu, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;

e) contributii la schemele facultative de pensii ocupationale, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;

f) contributii pentru asigurãrile private de sãnãtate, cu exceptia celor încheiate în scopuri estetice, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;

g) cotizatia de sindicat plãtitã potrivit legislatiei în materie.

(2) Venitul anual global cuprinde, dupã cum urmeazã:

a) venitul net din activitãti independente;

b) venitul net din salarii;

c) venitul net din cedarea folosintei bunurilor.

(3) Venitul impozabil ce se realizeazã într-o fractiune de an sau în perioade diferite, ce reprezintã fractiuni ale aceluiasi an, se considerã venit anual impozabil.

(4) Pierderea fiscalã anualã înregistratã din activitãti independente se poate compensa cu rezultatele pozitive ale celorlalte categorii de venituri cuprinse în venitul anual, altele decât cele din salarii si asimilate salariilor, obtinute în cursul aceluiasi an fiscal. Pierderea care rãmâne necompensatã în cursul aceluiasi an fiscal devine pierdere reportatã. Pierderile provenind din strãinãtate ale persoanelor fizice rezidente se compenseazã cu veniturile de aceeasi naturã, din strãinãtate, pe fiecare tarã, înregistrate în cursul aceluiasi an fiscal sau se reporteazã pe urmãtorii 5 ani, asupra veniturilor realizate din tara respectivã.

(5) Regulile de reportare a pierderilor sunt urmãtoarele:

a) reportul se efectueazã cronologic, în functie de vechimea pierderii, în urmãtorii 5 ani consecutivi;

b) dreptul la report este personal si netransmisibil;

c) pierderea reportatã, necompensatã dupã expirarea perioadei prevãzute la lit. a), reprezintã pierdere definitivã a contribuabilului;

d) compensarea pierderii reportate se efectueazã numai din veniturile prevãzute la alin. (2) lit. a) si c).

Declaratii de venit estimat

Art. 87. - (1) Contribuabilii, precum si asociatiile fãrã personalitate juridicã, care încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligati sã depunã la organul fiscal competent o declaratie referitoare la veniturile si cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului. Fac exceptie de la prevederile prezentului alineat contribuabilii care realizeazã venituri pentru care impozitul se percepe prin retinere la sursã.

(2) Contribuabilii care obtin venituri din cedarea folosintei bunurilor din patrimoniul personal au obligatia sã depunã o declaratie privind venitul estimat, în termen de 15 zile de la încheierea contractului între pãrti. Declaratia privind venitul estimat se depune o datã cu înregistrarea la organul fiscal a contractului încheiat între pãrti.

(3) Contribuabilii care, în anul anterior, au realizat pierderi si cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum si cei care, din motive obiective, estimeazã cã vor realiza venituri care diferã cu cel putin 20% fatã de anul fiscal anterior depun, o datã cu declaratia specialã, si declaratia estimativã de venit.

(4) Contribuabilii care determinã venitul net pe bazã de norme de venit, precum si cei pentru care cheltuielile se determinã în sistem forfetar si au optat pentru determinarea venitului net în sistem real depun, o datã cu cererea de optiuni, si declaratia de venit estimat.

Stabilirea plãtilor anticipate de impozit

Art. 88. - (1) Contribuabilii care realizeazã venituri din activitãti independente, din cedarea folosintei bunurilor, cu exceptia veniturilor din arendare, precum si venituri din activitãti agricole sunt obligati sã efectueze în cursul anului plãti anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plãtile anticipate se stabilesc prin retinere la sursã.

(2) Plãtile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent, pe fiecare categorie de venit si loc de realizare, luându-se ca bazã de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, dupã caz. La impunerile efectuate dupã expirarea termenelor de platã prevãzute la alin. (3) sumele datorate se stabilesc la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de platã al anului precedent. Diferenta dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent si suma reprezentând plãti anticipate la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizeazã pe termenele de platã urmãtoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaratiile de venit

estimativ, depuse în luna decembrie, nu se mai stabilesc plãti anticipate, venitul net aferent perioadei pânã la sfârsitul anului  urmând sã fie supus impozitãrii, pe baza deciziei emise pentru declaratia de venit global. Plãtile anticipate pentru veniturile din cedarea folosintei bunurilor, cu exceptia veniturilor din arendã, se stabilesc de organul fiscal astfel:

a) pe baza contractului încheiat între pãrti; sau

b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidã simplã, potrivit optiunii.

În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosintei bunurilor reprezintã echivalentul în lei al unei sume în valutã, determinarea venitului anual estimat se efectueazã pe baza cursului de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Nationalã a României, din ziua precedentã celei în care se efectueazã impunerea.

(3) Plãtile anticipate se efectueazã în 4 rate egale, pânã la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, cu exceptia impozitului pe veniturile din arendare, pentru care plata impozitului se efectueazã potrivit deciziei emise pe baza declaratiei de venit global. Contribuabilii care determinã venitul net din activitãti agricole, potrivit art. 76 si 77, datoreazã plãti anticipate cãtre bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit, în douã rate egale, astfel: 50% din impozit, pânã la data de 1 septembrie inclusiv, si 50% din impozit, pânã la data de 15 noiembrie inclusiv.

(4) Termenele si procedura de emitere a deciziilor de plãti anticipate vor fi stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.

(5) Pentru stabilirea plãtilor anticipate, organul fiscal va lua ca bazã de calcul venitul annual estimat, în toate situatiile în care a fost depusã o declaratie privind venitul estimat pentru anul curent sau venitul din declaratia specialã pentru anul fiscal precedent, dupã caz. La stabilirea plãtilor anticipate se utilizeazã baremul anual de impunere, prevãzut la art. 43 alin. (1) si (3), cu exceptia impozitului pe venitul din activitãti agricole, pentru care plãtile anticipate se determinã prin aplicarea cotei de 15% asupra venitului net estimat.

Declaratia de venit global si declaratii speciale

Art. 89. - (1) Contribuabilii prevãzuti la art. 40 alin. (1) lit. a) si cei care îndeplinesc conditiile de la art. 40 alin. (2), cu exceptia contribuabililor prevãzuti la alin. (4) din prezentul  articol, au obligatia de a depune o declaratie de venit global la organul fiscal competent, pentru  fiecare an fiscal. Declaratia de venit global se depune o datã cu declaratiile speciale pentru anul fiscal, pânã la data de 15 mai inclusiv a anului urmãtor celui de realizare a venitului.

(2) Contribuabilii, altii decât cei prevãzuti la alin. (1), depun numai declaratiile speciale pentru anul fiscal, pânã la data de 15 mai inclusiv a anului urmãtor celui de realizare a venitului. În cazul veniturilor din salarii, fisele fiscale se depun în cadrul aceluiasi termen ca si declaratiile speciale.

(3) Declaratiile speciale se completeazã pentru fiecare categorie si loc de realizare a venitului. Declaratiile speciale se depun de toti contribuabilii care realizeazã, individual sau dintr-o formã de asociere, venituri din activitãti independente, precum si venituri din cedarea folosintei bunurilor, inclusiv pentru veniturile din activitãti agricole determinate în sistem real. În cazul veniturilor din salarii, cu exceptia celor prevãzute la alin. (4) lit. a), realizate de contribuabilii, altii decât persoanele fizice române cu domiciliul în România si cele care îndeplinesc conditiile prevãzute la art. 40 alin. (2), fisele fiscale se depun pentru fiecare loc de realizare a venitului, în cadrul aceluiasi termen, ca si declaratiile speciale. Pentru veniturile realizate dintr-o formã de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuitã din asociere. Nu se depun declaratii speciale pentru urmãtoarele categorii de venituri:

a) venituri sub formã de salarii si venituri asimilate salariilor, pentru care informatiile sunt cuprinse în fisele fiscale, care au regim de declaratii de impozite si taxe sau declaratii lunare, depuse de contribuabilii prevãzuti la art. 64;

b) venituri din investitii, precum si venituri din premii si din jocuri de noroc, a cãror impunere este finalã;

c) venituri din pensii;

d) venituri nete determinate pe bazã de norme de venit;

e) venituri din alte surse.

(4) Contribuabilii nu sunt obligati sã depunã declaratie de venit global la organul fiscal competent, dacã:

a) obtin numai venituri dintr-o singurã sursã, sub formã de salarii de la functia de bazã, pe întregul an fiscal, pentru activitãti desfãsurate în România, în situatia în care angajatorul a efectuat operatiunea de regularizare prevãzutã la art. 61;

b) obtin numai venituri din investitii, pensii, venituri din activitãti agricole, venituri din premii si din jocuri de noroc, venituri din alte surse a cãror impunere este finalã;

c) obtin venituri potrivit art. 40 alin. (1) lit. b)-e) coroborat cu alin. (2).

Stabilirea si plata impozitului pe venitul anual global

Art. 90. - (1) Impozitul pe venitul anual global datorat este calculat de organul fiscal competent, pe baza declaratiei de venit global, prin aplicarea baremului anual de impunere prevãzut la art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4), asupra venitului anual global impozabil din anul fiscal respectiv.

(2) Contribuabilii pot dispune asupra destinatiei unei sume reprezentând pânã la 1% din impozitul pe venitul anual datorat pentru sponsorizarea entitãtilor nonprofit care functioneazã în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

(3) Obligatia calculãrii, retinerii si virãrii sumei reprezentând pânã la 1% din impozitul pe venitul anual datorat revine angajatorului sau organului fiscal competent, dupã caz.

(4) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (2) si (3) se stabileste prin ordin al ministrului finantelor publice.

(5) Organul fiscal stabileste impozitul anual datorat pentru anul precedent si emite o decizie de impunere, în intervalul si în forma stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.

(6) Diferentele de impozit rãmase de achitat conform deciziei de impunere anualã se plãtesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicãrii deciziei de impunere, perioadã pentru care nu se calculeazã si nu se datoreazã sumele stabilite potrivit reglementãrilor în materie, privind colectarea creantelor bugetare.

 

CAPITOLUL XI

Proprietatea comunã si asociatiile fãrã personalitate juridicã

 

Venituri din bunuri sau drepturi care sunt detinute în comun

Art. 91. - Venitul net obtinut din exploatarea bunurilor si drepturilor de orice fel, detinute în comun, este considerat ca fiind obtinut de proprietari, uzufructuari sau de alti detinãtori legali, înscrisi într-un document oficial, si se atribuie proportional cu cotele-pãrti pe care acestia le detin în acea proprietate sau în mod egal, în situatia în care acestea nu se cunosc.

Reguli privind asocierile fãrã personalitate juridicã

Art. 92. - (1) Pentru asocierile fãrã personalitate juridicã, altele decât cele prevãzute la art. 28, se aplicã prevederile prezentului articol.

 (2) Prevederile prezentului articol nu se aplicã fondurilor de investitii constituite ca asociatii fãrã personalitate juridicã.

(3) În cadrul fiecãrei asocieri fãrã personalitate juridicã, constituitã potrivit legii, asociatii au obligatia sã încheie contracte de asociere în formã scrisã, la începerea activitãtii, care sã cuprindã inclusiv date referitoare la:

a) pãrtile contractante;

b) obiectul de activitate si sediul asociatiei;

c) contributia asociatilor în bunuri si drepturi;

d) cota procentualã de participare a fiecãrui asociat la veniturile sau pierderile din cadrul asocierii corespunzãtoare contributiei fiecãruia;

e) desemnarea asociatului care sã rãspundã pentru îndeplinirea obligatiilor asociatiei fatã de autoritãtile publice;

f) conditiile de încetare a asocierii.

Contributiile asociatilor conform contractului de asociere nu sunt considerate venituri pentru asociatie.

Contractul de asociere se înregistreazã la organul fiscal teritorial în raza cãruia îsi are sediul asociatia, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Organul fiscal are dreptul sã refuze înregistrarea contractelor, în cazul în care acestea nu cuprind datele solicitate conform prezentului alineat.

(4) În cazul în care între membrii asociati existã legãturi de rudenie pânã la gradul al patrulea inclusiv, pãrtile sunt obligate sã facã dovada cã participã la realizarea venitului cu bunuri sau drepturi asupra cãrora au drept de proprietate. Pot fi membri asociati si persoanele fizice care au dobândit capacitate de exercitiu restrânsã.

(5) Asocierile au obligatia sã depunã la organul fiscal competent, pânã la data de 15 martie a anului urmãtor, declaratii anuale de venit, conform modelului stabilit de Ministerul Finantelor Publice, care vor cuprinde si distributia venitului net/pierderii pe asociati.

(6) Venitul/pierderea anual/anualã, realizate în cadrul asocierii, se distribuie asociatilor, proportional cu cota procentualã de participare corespunzãtoare contributiei, conform contractului de asociere.

(7) Tratamentul fiscal al venitului realizat din asociere, în alte cazuri decât asocierea cu o persoanã juridicã, va fi stabilit în aceeasi manierã ca si pentru categoria de venituri în care este încadrat.

(8) Profitul/venitul cuvenit unei persoane fizice, dintr-o asociere cu o persoanã juridicã românã, plãtitoare de impozit pe profit, sau microîntreprindere care nu genereazã o persoanã juridicã, determinat cu respectarea regulilor stabilite în titlul II sau, respectiv, în titlul IV, este asimilat, în vederea impunerii la nivelul persoanei fizice, venitului din activitãti independente, din care se deduc contributiile obligatorii în vederea obtinerii venitului net.

(9) Impozitul retinut de persoana juridicã în contul persoanei fizice, pentru veniturile realizate dintr-o asociere cu o persoanã juridicã românã care nu genereazã o persoanã juridicã, reprezintã plata anticipatã în contul impozitului anual pe venit. Obligatia calculãrii, retinerii si virãrii impozitului, determinat conform metodologiei stabilite în legislatia privind impozitul pe profit sau pe venitul microîntreprinderii, revine persoanei juridice române.

 

CAPITOLUL XII

Aspecte fiscale internationale

 

Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activitãti independente

Art. 93. - (1) Persoanele fizice nerezidente, care desfãsoarã o activitate independentã, prin intermediul unui sediu permanent în România, sunt impozitate, potrivit prezentului titlu, la venitul  net din activitatea independentã, ce este atribuibil sediului permanent.

 (2) Venitul net dintr-o activitate independentã ce este atribuibil unui sediu permanent se determinã conform art. 49, în urmãtoarele conditii:

a) în veniturile impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent;

b) în cheltuielile deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizãrii acestor venituri.

Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activitãti dependente

Art. 94. - Persoanele fizice nerezidente, care desfãsoarã activitãti dependente în România, sunt impozitate, potrivit prevederilor cap. III din prezentul titlu, numai dacã se îndeplineste cel putin una dintre urmãtoarele conditii:

a) persoana nerezidentã este prezentã în România timp de una sau mai multe perioade de  timp care, în total, depãsesc 183 de zile din oricare perioadã de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic în cauzã;

b) veniturile salariale sunt plãtite de cãtre sau în numele unui angajator care este rezident;

c) veniturile salariale reprezintã cheltuiala deductibilã a unui sediu permanent în România.

Alte venituri ale persoanelor fizice nerezidente

Art. 95. - (1) Persoanele fizice nerezidente, care obtin alte venituri decât cele prevãzute la  art. 93, 94 si la titlul V, datoreazã impozit potrivit reglementãrilor prezentului titlu.

(2) Veniturile supuse impunerii, din categoriile prevãzute la alin. (1), se determinã pe fiecare sursã, potrivit regulilor specifice fiecãrei categorii de venit, impozitul fiind final.

(3) Cu exceptia plãtii impozitului pe venit prin retinere la sursã, contribuabilii persoane fizice nerezidente, care realizeazã venituri din România, potrivit prezentului titlu, au obligatia sã declare si sã plãteascã impozitul corespunzãtor fiecãrei surse de venit, direct sau printr-un reprezentant fiscal.

Venituri obtinute din strãinãtate a cãror impunere în România este finalã

Art. 96. - (1) Persoanele fizice prevãzute la art. 40 alin. (1) lit. a) si cele care îndeplinesc conditia prevãzutã la art. 40 alin. (2) datoreazã impozit pentru veniturile obtinute din strãinãtate de natura celor a cãror impunere în România este finalã.

 (2) Veniturile realizate din strãinãtate se supun impozitãrii prin aplicarea cotelor de impozit  asupra bazei de calcul determinate dupã regulile proprii fiecãrei categorii de venit, în functie de  natura acestuia.

(3) Contribuabilii care obtin venituri din strãinãtate au obligatia sã le declare, potrivit declaratiei specifice, pânã la data de 15 mai a anului urmãtor celui de realizare a venitului.

(4) Organul fiscal stabileste impozitul anual datorat si emite o decizie de impunere, în intervalul si în forma stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.

(5) Diferentele de impozit rãmase de achitat, conform deciziei de impunere anualã, se plãtesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicãrii deciziei de impunere, perioadã pentru care nu se calculeazã si nu se datoreazã sumele stabilite potrivit reglementãrilor în materie, privind colectarea creantelor bugetare.

Creditul fiscal extern

Art. 97. - (1) Contribuabilii persoane fizice rezidente care, pentru acelasi venit si în decursul aceleiasi perioade impozabile, sunt supusi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât si în strãinãtate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului plãtit în strãinãtate, denumit în continuare credit fiscal extern, în limitele prevãzute în prezentul articol.

(2) Creditul fiscal extern se acordã dacã sunt îndeplinite, cumulativ, urmãtoarele conditii:

a) impozitul plãtit în strãinãtate, pentru venitul obtinut în strãinãtate, a fost efectiv plãtit în mod direct de persoana fizicã sau de reprezentantul sãu legal ori prin retinere la sursã de cãtre plãtitorul venitului. Plata impozitului în strãinãtate se dovedeste printr-un document justificativ, eliberat de:

1. autoritatea fiscalã a statului strãin respectiv;

2. angajator, în cazul veniturilor din salarii;

3. alt plãtitor de venit, pentru alte categorii de venituri;

b) venitul pentru care se acordã credit fiscal face parte din una dintre categoriile de venituri prevãzute la art. 41.

(3) Creditul fiscal extern se acordã la nivelul impozitului plãtit în strãinãtate, aferent venitului din sursa din strãinãtate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe venit datorat în România, aferentã venitului din strãinãtate. În situatia în care contribuabilul în cauzã obtine venituri din strãinãtate din mai multe state, creditul fiscal extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare tarã si pe fiecare naturã de venit.

(4) Veniturile realizate din strãinãtate de persoanele fizice prevãzute la art. 40 alin. (1) lit. a) si cele care îndeplinesc conditia de la art. 40 alin. (2), a cãror impunere în România este finalã, se supun impozitãrii în România, recunoscându-se impozitul plãtit în strãinãtate sub forma creditului fiscal, dar limitat la impozitul pe venitul similar datorat în România.

(5) În vederea calculului creditului fiscal extern, sumele în valutã se transformã la cursul de schimb mediu anual al pietei valutare, comunicat de Banca Nationalã a României, din anul de realizare a venitului. Veniturile din strãinãtate realizate de persoanele fizice rezidente, precum si impozitul aferent, exprimate în unitãti monetare proprii statului respectiv, dar care nu sunt cotate de Banca Nationalã a României, se vor transforma astfel:

a) din moneda statului de sursã, într-o valutã de circulatie internationalã, cum ar fi dolari S.U.A. sau euro, folosindu-se cursul de schimb din tara de sursã;

b) din valuta de circulatie internationalã, în lei, folosindu-se cursul de schimb mediu anual al acesteia, comunicat de Banca Nationalã a României, din anul de realizare a venitului respectiv.

Pierderi fiscale externe

Art. 98. - (1) Pierderile fiscale obtinute de contribuabilii persoane fizice rezidente dintr-un tat strãin se compenseazã numai cu veniturile de aceeasi naturã din strãinãtate, pe fiecare tarã, nregistrate în cursul aceluiasi an fiscal.

(2) Pierderea care nu este acoperitã, în temeiul alin. (1), se reporteazã pentru o perioadã de 5 ani fiscali consecutivi si se compenseazã numai cu veniturile de aceeasi naturã din statul respectiv.

 

CAPITOLUL XIII

Obligatii declarative ale plãtitorilor de venituri cu retinere la sursã

 

Obligatii declarative ale plãtitorilor de venituri cu retinere la sursã

Art. 99. - (1) Plãtitorii de venituri, cu regim de retinere la sursã a impozitelor, sunt obligati sã calculeze, sã retinã si sã vireze impozitul retinut la sursã si sã depunã o declaratie privind calcularea si retinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, la organul fiscal competent,  pânã la data de 30 iunie a anului curent pentru anul expirat.

(2) Fac exceptie de la termenul prevãzut la alin. (1) plãtitorii de venituri din activitãti independente, mentionate la art. 53, pentru care impozitul pe venit se retine la sursã, pentru care depunerea declaratiei se efectueazã pânã în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent, pentru anul fiscal expirat.

 

CAPITOLUL XIV

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Dispozitii tranzitorii

Art. 100. - (1) Scutirile de la plata impozitului pe venit prevãzute în actele normative privind unele mãsuri de protectie ca urmare a concedierilor colective, pentru personalul disponibilizat, rãmân valabile pânã la data expirãrii lor.

(2) Scutirile de la plata impozitului, în cazul serviciilor turistice prestate în mediul rural, potrivit legii, rãmân în vigoare pânã la data de 31 decembrie 2004.

(3) Pierderile înregistrate în perioada de scutire de contribuabilii care beneficiazã de prevederile alin. (1) si (2) nu se compenseazã cu veniturile obtinute din celelalte categorii de venituri în anii respectivi si nu se reporteazã, reprezentând pierderi definitive ale contribuabililor.

(4) Prevederile privind îndeplinirea conditiei prevãzute la art. 40 alin. (2) se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Definitivarea impunerii pe anul 2003

Art. 101. - Pentru determinarea impozitului pe venitul anual global impozabil, realizat în anul fiscal 2003, prin ordin al ministrului finantelor publice se va stabili baremul de impunere obtinut pe baza baremului anual pentru plãti anticipate din anul 2003, respectiv deducerea personalã de bazã, corectate cu variatia ratei inflatiei realizate, diminuat cu 1/2 din rata inflatiei prognozate în acest an, conform legislatiei în vigoare în anul 2003.

Dispozitii finale

Art. 102. - Începând cu data de 1 ianuarie 2005 se va aplica un sistem de impunere a  veniturilor persoanelor fizice potrivit legii de modificare si completare a prezentului Cod fiscal.

 

TITLUL IV

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

 

Definitia microîntreprinderii

Art. 103. - În sensul prezentului titlu, o microîntreprindere este o persoanã juridicã românã  care îndeplineste cumulativ urmãtoarele conditii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

a) are înscrisã în obiectul de activitate productia de bunuri materiale, prestarea de servicii si/sau comertul;

b) are de la 1 pânã la 9 salariati inclusiv;

c) a realizat venituri care nu au depãsit echivalentul în lei a 100.000 euro;

d) capitalul social al persoanei juridice este detinut de persoane, altele decât statul, autoritãtile locale si institutiile publice.

Optiunea de a plãti impozit pe veniturile microîntreprinderii

Art. 104. - (1) Impozitul reglementat de prezentul titlu este optional.

(2) Microîntreprinderile plãtitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu începând cu anul fiscal urmãtor, dacã îndeplinesc conditiile prevãzute la art. 103 si dacã nu au mai fost plãtitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

(3) O persoanã juridicã românã care este nou-înfiintatã poate opta sã plãteascã impozit pe venitul microîntreprinderilor, începând cu primul an fiscal, dacã conditiile prevãzute la art. 103 lit. a) si d) sunt îndeplinite la data înregistrãrii la registrul comertului si conditia prevãzutã la art. 103 lit. b) este îndeplinitã în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrãrii.

(4) Microîntreprinderile plãtitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor nu mai aplicã acest sistem de impunere începând cu anul fiscal urmãtor anului în care nu mai îndeplinesc una dintre conditiile prevãzute la art. 103.

(5) Nu pot opta pentru sistemul de impunere reglementat de prezentul titlu persoanele juridice române care:

a) desfãsoarã activitãti în domeniul bancar;

b) desfãsoarã activitãti în domeniile asigurãrilor si reasigurãrilor, al pietei de capital, cu exceptia persoanelor juridice care desfãsoarã activitãti de intermediere în aceste domenii;

c) desfãsoarã activitãti în domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor;

d) au capitalul social detinut de un actionar sau asociat persoanã juridicã cu peste 250 de angajati.

Aria de cuprindere a impozitului

Art. 105. - Impozitul stabilit prin prezentul titlu, denumit impozit pe veniturile microîntreprinderilor, se aplicã asupra veniturilor obtinute de microîntreprinderi din orice sursã, cu exceptia celor prevãzute la art. 108.

Anul fiscal

Art. 106. - (1) Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic.

(2) În cazul unei persoane juridice care se înfiinteazã sau îsi înceteazã existenta, anul fiscal este perioada din anul calendaristic în care persoana juridicã a existat.

Cota de impozitare

Art. 107. - Cota de impozit pe veniturile microîntreprinderilor este de 1,5%.

Baza impozabilã

Art. 108. - (1) Baza impozabilã a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursã, din care se scad:

a) veniturile din variatia stocurilor;

b) veniturile din productia de imobilizãri corporale si necorporale;

c) veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subventiilor guvernamentale si a altor resurse pentru finantarea investitiilor;

d) veniturile din provizioane;

e) veniturile rezultate din anularea datoriilor si a majorãrilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementãrilor legale;

f) veniturile realizate din despãgubiri, de la societãtile de asigurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii.

(2) În cazul în care o microîntreprindere achizitioneazã case de marcat, valoarea de achizitie a acestora se deduce din baza impozabilã, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în functiune, potrivit legii.

Procedura de declarare a optiunii

Art. 109. - (1) Persoanele juridice plãtitoare de impozit pe profit comunicã optiunea organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin depunerea declaratiei de mentiuni pentru persoanele juridice, asociatiile familiale si asociatiile fãrã personalitate juridicã, pânã la data de 31 ianuarie inclusiv.

(2) Persoanele juridice care se înfiinteazã în cursul unui an fiscal înscriu optiunea în cererea de înregistrare la registrul comertului. Optiunea este definitivã pentru anul fiscal respectiv si pentru anii fiscali urmãtori, cât timp sunt îndeplinite conditiile prevãzute la art. 103.

(3) În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre conditiile impuse nu mai este îndeplinitã, microîntreprinderea are obligatia de a pãstra pentru anul fiscal respectiv regimul de impozitare pentru care a optat, fãrã posibilitatea de a beneficia pentru perioada urmãtoare de prevederile prezentului titlu, chiar dacã ulterior îndeplineste conditiile prevãzute la art. 103.

(4) Pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu si microîntreprinderile care desfãsoarã activitãti în zonele libere si/sau în zonele defavorizate.

Plata impozitului si depunerea declaratiilor fiscale

Art. 110. - (1) Calculul si plata impozitului pe venitul microîntreprinderilor se efectueazã trimestrial, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare trimestrului pentru care se calculeazã impozitul.

(2) Microîntreprinderile au obligatia de a depune, pânã la termenul de platã a impozitului, declaratia de impozit pe venit.

Impozitarea persoanelor fizice asociate cu o microîntreprindere

Art. 111. - În cazul unei asocieri fãrã personalitate juridicã dintre o microîntreprindere plãtitoare de impozit, conform prezentului titlu, si o persoanã fizicã, rezidentã sau nerezidentã, microîntreprinderea are obligatia de a calcula, de a retine si de a vãrsa la bugetul de stat impozitul datorat de persoana fizicã, impozit calculat prin aplicarea cotei de 1,5% la veniturile ce revin acesteia din asociere.

Prevederi fiscale referitoare la amortizare

Art. 112. - Persoanele juridice plãtitoare de impozit pe venit sunt obligate sã evidentieze contabil cheltuielile de amortizare, conform art. 24, aplicabil plãtitorilor de impozit pe profit.

 

 

TITLUL V

Impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti

si impozitul pe reprezentantele firmelor strãine înfiintate în România

CAPITOLUL I

Impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti

 

Contribuabili

Art. 113. - Nerezidentii care obtin venituri impozabile din România au obligatia de a plãti impozit conform prezentului capitol si sunt denumiti în continuare contribuabili.

Sfera de cuprindere a impozitului 

Art. 114. - Impozitul stabilit prin prezentul capitol, denumit în continuare impozit pe veniturile  obtinute din România de nerezidenti, se aplicã asupra veniturilor brute impozabile obtinute din România.

Venituri impozabile obtinute din România

Art. 115. - (1) Veniturile impozabile obtinute din România, indiferent dacã veniturile sunt  primite în România sau în strãinãtate, sunt:

a) dividende de la o persoanã juridicã românã;

b) dobânzi de la un rezident;

c) dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã dobânda este o cheltuialã a sediului permanent;

d) redevente de la un rezident;

e) redevente de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã redeventa este o cheltuialã a sediului permanent;

f) comisioane de la un rezident;

g) comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã comisionul este o cheltuialã a sediului permanent;

h) venituri din activitãti sportive si de divertisment desfãsurate în România, indiferent dacã veniturile sunt primite de cãtre persoanele care participã efectiv la asemenea activitãti sau de cãtre alte persoane;

i) venituri din prestarea de servicii de management, de intermediere sau de consultantã din orice domeniu, dacã aceste venituri sunt obtinute de la un rezident sau dacã veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în România;

j) venituri reprezentând remuneratii primite de nerezidenti ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administratie al unei persoane juridice române;

k) venituri din servicii prestate în România;

l) venituri din profesii independente desfãsurate în România - doctor, avocat, inginer, dentist, arhitect, auditor si alte profesii similare -, în cazul când sunt obtinute în alte conditii decât prin intermediul unui sediu permanent sau într-o perioadã sau în mai multe perioade care nu depãsesc în total 183 de zile pe parcursul oricãrui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat;

m) venituri din pensii primite de la bugetul asigurãrilor sociale sau de la bugetul de stat, în mãsura în care pensia lunarã depãseste plafonul prevãzut de art. 73;

n) venituri din transportul international aerian, naval, feroviar sau rutier, ce se desfãsoarã între România si un stat strãin;

o) venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;

p) venituri obtinute la jocurile de noroc practicate în România, de la fiecare joc de noroc, obtinute de la acelasi organizator într-o singurã zi de joc.

(2) Urmãtoarele venituri impozabile obtinute din România nu sunt impozitate potrivit prezentului capitol si se impoziteazã conform titlurilor II sau III, dupã caz:

a) veniturile unui nerezident, care sunt atribuibile unui sediu permanent în România;

b) veniturile unei persoane juridice strãine obtinute din proprietãti imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare detinute într-o persoanã juridicã românã;

c) venituri ale unei persoane fizice nerezidente, obtinute dintr-o activitate dependentã desfãsuratã în România;

d) veniturile unei persoane fizice nerezidente obtinute din închirierea sau altã formã de cedare a dreptului de folosintã a unei proprietãti imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare detinute într-o persoanã juridicã românã.

Retinerea impozitului din veniturile impozabile obtinute din România de nerezidenti

Art. 116. - (1) Impozitul datorat de nerezidenti pentru veniturile impozabile obtinute din  România se calculeazã, se retine si se varsã la bugetul de stat de cãtre plãtitorii de venituri.

 (2) Impozitul datorat se calculeazã prin aplicarea urmãtoarelor cote asupra veniturilor brute:

a) 5% pentru veniturile din dobânzile la depozitele la termen, certificatele de depozit si alte  instrumente de economisire la bãnci si alte institutii de credit autorizate si situate în România;

b) 20% pentru veniturile obtinute din jocurile de noroc, prevãzute la art. 115 alin. (1) lit. p);

c) 15% în cazul oricãror alte venituri impozabile obtinute din România, asa cum sunt enumerate la art. 115.

(3) În întelesul alin. (2), venitul brut este venitul care ar fi fost plãtit unui nerezident, dacã impozitul nu ar fi fost retinut din venitul plãtit nerezidentului.

(4) Prin derogare de la alin. (2), impozitul ce trebuie retinut se calculeazã dupã cum urmeazã:

a) pentru veniturile ce reprezintã remuneratii primite de nerezidenti ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administratie al unei persoane juridice române, potrivit prevederilor art. 58;

b) pentru veniturile din pensii primite de la bugetul asigurãrilor sociale sau de la bugetul de stat, potrivit art. 74.

(5) Impozitul ce trebuie retinut se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care s-a plãtit venitul, la cursul de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Nationalã a României, din ziua precedentã celei în care se efectueazã plata cãtre bugetul de stat.

(6) Pentru orice venit impozitul ce trebuie retinut, în conformitate cu prezentul capitol, este impozit final.

Scutiri de la impozitul prevãzut în prezentul capitol

Art. 117. - Sunt scutite de impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti  urmãtoarele venituri:

a) dobânda pentru depunerile la vedere în cont curent de la bãnci sau alte institutii de credit  din România;

b) dobânda la instrumente/titluri de creantã emise si/sau garantate de Guvernul României, consiliile locale, Banca Nationalã a României, precum si de bãnci sau alte institutii financiare care actioneazã în calitate de agent al Guvernului român;

c) dobânda la instrumente/titluri de creantã emise de o persoanã juridicã românã, dacã instrumentele/titlurile de creantã sunt tranzactionate pe o piatã de valori mobiliare recunoscutã si dobânda este plãtitã unei persoane care nu este o persoanã afiliatã a emitãtorului instrumentelor/titlurilor de creantã;

d) premiile unei persoane fizice nerezidente obtinute din România, ca urmare a participãrii la festivalurile nationale si internationale artistice, culturale si sportive finantate din fonduri publice;

e) premiile acordate elevilor si studentilor nerezidenti la concursurile finantate din fonduri publice;

f) veniturile obtinute de nerezidenti din România, care presteazã servicii de consultantã, asistentã tehnicã si alte servicii similare în orice domeniu, în cadrul contractelor finantate prin împrumut, credit sau alt acord financiar încheiat între organisme financiare internationale si statul român ori persoane juridice române, inclusiv autoritãti publice, având garantia statului român, precum si în cadrul contractelor finantate prin acorduri de împrumut încheiate de statul român cu alte organisme financiare, în cazul în care dobânda perceputã pentru aceste împrumuturi se situeazã sub nivelul de 3% pe an;

g) veniturile persoanelor juridice strãine care desfãsoarã în România activitãti de consultantã în cadrul unor acorduri de finantare gratuitã încheiate de Guvernul României cu alte guverne sau organizatii internationale guvernamentale sau neguvernamentale;

h) dupã data aderãrii României la Uniunea Europeanã, dividendele plãtite de o persoanã juridicã românã unei persoane juridice din statele membre ale Comunitãtii Europene sunt scutite de impozit, dacã beneficiarul dividendelor detine minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridicã românã, pe o perioadã neîntreruptã de cel putin 2 ani, care se încheie la data plãtii dividendului.

Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale conventiilor de evitare a dublei impuneri

Art. 118. - (1) În întelesul art. 116, dacã un contribuabil este rezident al unei tãri cu care România a încheiat o conventie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si capital, cota de impozit care se aplicã venitului impozabil obtinut de cãtre acel contribuabil din România nu poate depãsi cota de impozit, prevãzutã în conventie, care se aplicã asupra acelui venit, potrivit alin. (2). În situatia în care cotele de impozitare din legislatia internã sunt mai favorabile decât cele din conventiile de evitare a dublei impuneri se aplicã cotele de impozitare mai favorabile.

(2) Pentru aplicarea prevederilor conventiei de evitare a dublei impuneri nerezidentul are obligatia de a prezenta plãtitorului de venit certificatul de rezidentã fiscalã.

(3) Macheta certificatului de rezidentã fiscalã si termenul de depunere a acestuia de cãtre nerezident se stabilesc prin norme.

Declaratii anuale privind retinerea la sursã

Art. 119. - (1) Plãtitorii de venituri care au obligatia sã retinã la sursã impozitul pentru veniturile obtinute de contribuabili din România trebuie sã depunã o declaratie la autoritatea fiscalã competentã pânã la data de 28, respectiv 29 februarie inclusiv a anului urmãtor celui pentru care s-a plãtit impozitul.

(2) Plãtitorii de venituri care au obligatia sã retinã impozit din veniturile obtinute de contribuabili din România trebuie sã furnizeze contribuabilului informatii în scris despre natura si suma veniturilor impozabile, precum si impozitul retinut în numele contribuabilului. Informatiile se transmit fiecãrui contribuabil pânã la data de 28, respectiv 29 februarie inclusiv a anului urmãtor celui pentru care s-a plãtit impozitul.

Certificatele de atestare a impozitului plãtit de nerezidenti

Art. 120. - (1) Orice nerezident poate depune o cerere la autoritatea fiscalã competentã prin care va solicita eliberarea certificatului de atestare a impozitului plãtit cãtre bugetul de stat de el însusi sau de o altã persoanã, în numele sãu.

(2) Autoritatea fiscalã competentã are obligatia de a elibera certificatul de atestare a impozitului plãtit de nerezidenti.

(3) Forma cererii si a certificatului de atestare a impozitului plãtit de nerezident, precum si conditiile de depunere, respectiv de eliberare se stabilesc prin norme.

Dispozitii tranzitorii

Art. 121. - Veniturile obtinute de partenerii contractuali externi, persoane fizice si juridice nerezidente, si de angajatii si contractorii independenti ai acestora, din activitãti desfãsurate de acestia pentru realizarea obiectivului de investitii Centrala Nuclearoelectricã Cernavodã-Unitatea 2, sunt scutite de impozitul prevãzut în prezentul capitol, pânã la punerea în functiune a obiectivului de mai sus.

 

CAPITOLUL II

Impozitul pe reprezentante

 

Contribuabili

Art. 122. - Orice persoanã juridicã strãinã, care are o reprezentantã autorizatã sã functioneze în România, potrivit legii, are obligatia de a plãti un impozit anual, conform prezentului capitol.

Stabilirea impozitului

Art. 123. - (1) Impozitul pe reprezentantã pentru un an fiscal este egal cu echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro, stabilitã pentru un an fiscal, la cursul de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Nationalã a României, din ziua precedentã celei în care se efectueazã plata impozitului cãtre bugetul de stat.

(2) În cazul unei persoane juridice strãine, care în cursul unui an fiscal înfiinteazã sau desfiinteazã o reprezentantã în România, impozitul datorat pentru acest an se calculeazã proportional cu numãrul de luni de existentã a reprezentantei în anul fiscal respectiv.

Plata impozitului si depunerea declaratiei fiscale

Art. 124. - (1) Orice persoanã juridicã strãinã are obligatia de a plãti impozitul pe reprezentantã la bugetul de stat, în douã transe egale, pânã la datele de 20 iunie si 20 decembrie.

 (2) Orice persoanã juridicã strãinã care datoreazã impozitul pe reprezentantã are obligatia de a depune o declaratie anualã la autoritatea fiscalã competentã, pânã la data de 28, respectiv 29 februarie a anului de impunere.

(3) Orice persoanã juridicã strãinã, care înfiinteazã sau desfiinteazã o reprezentantã în cursul anului fiscal, are obligatia de a depune o declaratie fiscalã la autoritatea fiscalã competentã, în termen de 30 de zile de la data la care reprezentanta a fost înfiintatã sau desfiintatã.

(4) Reprezentantele sunt obligate sã conducã evidenta contabilã prevãzutã de legislatia în vigoare din România.

 

TITLUL VI

Taxa pe valoarea adãugatã

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Definitia taxei pe valoarea adãugatã

Art. 125. - Taxa pe valoarea adãugatã este un impozit indirect care se datoreazã bugetului de stat.

 

CAPITOLUL II

Sfera de aplicare

 

Sfera de aplicare

Art. 126. - (1) În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã se cuprind operatiunile care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele conditii:

a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu platã;

b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;

c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizatã de o persoanã impozabilã, astfel cum este definitã la art. 127 alin. (1);

d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sã rezulte din una dintre activitãtile economice prevãzute la art. 127 alin. (2).

(2) În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã se cuprinde si importul de bunuri.

(3) Operatiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã sunt denumite în continuare operatiuni impozabile.

(4) Operatiunile impozabile pot fi:

a) operatiuni taxabile, pentru care se aplicã cotele prevãzute la art. 140;

b) operatiuni scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datoreazã taxa pe valoarea adãugatã, dar este permisã deducerea taxei pe valoarea adãugatã datorate sau plãtite pentru bunurile sau serviciile achizitionate. În prezentul titlu, aceste operatiuni sunt prevãzute la art. 143 si art. 144;

c) operatiuni scutite fãrã drept de deducere, pentru care nu se datoreazã taxa pe valoarea adãugatã si nu este permisã deducerea taxei pe valoarea adãugatã datorate sau plãtite pentru bunurile sau serviciile achizitionate. În prezentul titlu, aceste operatiuni sunt prevãzute la art. 141;

d) operatiuni de import scutite de taxa pe valoarea adãugatã, prevãzute la art. 142, pentru care nu se datoreazã taxa pe valoarea

adãugatã în vamã.

 

CAPITOLUL III

Persoane impozabile

 

Persoane impozabile si activitatea economicã

Art. 127. - (1) Este consideratã persoanã impozabilã orice persoanã care desfãsoarã, de o manierã independentã si indiferent de loc, activitãti economice de natura celor prevãzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitãti.

(2) În sensul prezentului titlu, activitãtile economice cuprind activitãtile producãtorilor, comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitãtile extractive, agricole si activitãtile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economicã exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.

(3) Nu actioneazã de o manierã independentã angajatii sau orice alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncã sau prin orice alte instrumente juridice care creeazã un raport angajator/angajat în ceea ce priveste conditiile de muncã, remunerarea sau alte obligatii ale angajatorului.

(4) Cu exceptia celor prevãzute la alin. (5) si (6), institutiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitãtile care sunt desfãsurate în calitate de autoritãti publice, chiar dacã pentru desfãsurarea acestor activitãti se percep cotizatii, onorarii, redevente, taxe sau alte plãti.

(5) Institutiile publice sunt persoane impozabile pentru activitãtile desfãsurate în calitate de autoritãti publice, dacã tratarea lor ca persoane neimpozabile ar produce distorsiuni concurentiale.

(6) Institutiile publice sunt persoane impozabile pentru activitãtile desfãsurate în aceleasi conditii legale ca si cele aplicabile operatorilor economici, chiar dacã sunt prestate în calitate de autoritate publicã, precum si pentru activitãtile urmãtoare:

a) telecomunicatii;

b) furnizarea de apã, gaze, energie electricã, energie termicã, agent frigorific si altele de aceeasi naturã;

c) transport de bunuri si de persoane;

d) servicii prestate de porturi si aeroporturi;

e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;

f) activitatea târgurilor si expozitiilor comerciale;

g) depozitarea;

h) activitãtile organelor de publicitate comercialã;

i) activitãtile agentiilor de cãlãtorie;

j) activitãtile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante si alte localuri asemãnãtoare.

(7) Sunt asimilate institutiilor publice, în ceea ce priveste regulile aplicabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã, orice entitãti a cãror înfiintare este reglementatã prin legi sau hotãrâri ale Guvernului, pentru activitãtile prevãzute prin actul normativ de înfiintare, care nu creeazã distorsiuni concurentiale, nefiind desfãsurate si de alte persoane impozabile.

 

CAPITOLUL IV

Operatiuni impozabile

 

Livrarea de bunuri

Art. 128. - (1) Prin livrare de bunuri se întelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar cãtre o altã persoanã, direct sau prin persoane care actioneazã în numele acestuia.

(2) În întelesul prezentului titlu, prin bunuri se întelege bunurile corporale mobile si imobile, prin natura lor sau prin destinatie. Energia electricã, energia termicã, gazele naturale, agentul frigorific si altele de aceeasi naturã sunt considerate bunuri mobile corporale.

(3) Sunt, de asemenea, considerate livrãri de bunuri efectuate cu platã, în sensul alin. (1):

a) predarea efectivã a bunurilor cãtre o altã persoanã, în cadrul unui contract care prevede cã plata se efectueazã în rate sau orice alt tip de contract ce prevede cã proprietatea este atribuitã cel mai târziu în momentul plãtii ultimei scadente, cu exceptia contractelor de leasing;

b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executãrii silite;

c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în conditiile prevãzute de legislatia referitoare la proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despãgubiri;

d) transmiterea de bunuri efectuatã pe baza unui contract de comision la cumpãrare sau la vânzare, atunci când comisionarul actioneazã în nume propriu, dar în contul comitentului;

e) bunurile constatate lipsã din gestiune, cu exceptia celor prevãzute la alin. (9) lit. a) si c).

(4) Preluarea de cãtre persoane impozabile a bunurilor achizitionate sau fabricate de cãtre acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legãturã cu activitatea economicã desfãsuratã sau pentru a fi puse la dispozitie altor persoane în mod gratuit constituie livrare de bunuri efectuatã cu platã, dacã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor respective sau pãrtilor lor componente a fost dedusã total sau partial.

(5) Orice distribuire de bunuri din activele unei societãti comerciale cãtre asociatii sau actionarii sãi, inclusiv o distribuire de bunuri legatã de lichidarea sau de dizolvarea fãrã lichidare a societãtii, constituie livrare de bunuri efectuatã cu platã.

(6) În cazul a douã sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate asupra unui bun, fiecare transfer este considerat o livrare separatã a bunului, chiar dacã acesta este transferat direct beneficiarului final.

(7) Transferul de bunuri efectuat cu ocazia operatiunilor de transfer total sau partial de active si pasive, ca urmare a fuziunii si divizãrii, nu constituie livrare de bunuri, indiferent dacã e fãcutã cu platã sau nu.

(8) Aportul în naturã la capitalul social al unei societãti comerciale nu constituie livrare de bunuri, dacã primitorului bunurilor i-ar fi fost permisã deducerea integralã a taxei pe valoarea adãugatã, dacã aceasta s-ar fi aplicat transferului respectiv. În situatia în care primitorul bunurilor este o persoanã impozabilã, care nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã sau are dreptul de deducere partial, operatiunea se considerã livrare de bunuri, dacã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor respective sau pãrtilor lor componente a fost dedusã total sau partial.

(9) Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1):

a) bunurile distruse ca urmare a unor calamitãti naturale sau a altor cauze de fortã majorã;

b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate în conditiile stabilite prin norme;

c) perisabilitãtile, în limitele prevãzute prin lege;

d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat, ca ajutoare umanitare externe sau interne;

e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor publicitare, pentru încercarea produselor sau pentru demonstratii la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulãrii vânzãrilor;

f) acordarea de bunuri, în mod gratuit, în cadrul actiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol, precum si alte destinatii prevãzute de lege, în conditiile stabilite prin norme.

Prestarea de servicii

Art. 129. - (1) Se considerã prestare de servicii orice operatiune care nu constituie livrare de bunuri.

(2) Prestãrile de servicii cuprind operatiuni cum sunt:

a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosintei bunurilor, în cadrul unui contract de leasing;

b) transferul si/sau transmiterea folosintei drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, mãrcilor comerciale si a altor drepturi similare;

c) angajamentul de a nu desfãsura o activitate economicã, de a nu concura cu altã persoanã sau de a tolera o actiune ori o situatie;

d) prestãrile de servicii efectuate în baza unui ordin emis de/sau în numele unei autoritãti publice sau potrivit legii;

e) intermedierea efectuatã de comisionari, care actioneazã în numele si în contul comitentului, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.

(3) Se considerã prestãri de servicii cu platã:

a) utilizarea temporarã a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, în scopuri ce nu au legãturã cu activitatea sa economicã, sau pentru a fi puse la dispozitie, în vederea utilizãrii în mod gratuit, altor persoane, dacã taxa pe valoarea adãugatã pentru bunurile respective a fost dedusã total sau partial;

b) prestãrile de servicii efectuate în mod gratuit de cãtre o persoanã impozabilã, în scopuri care nu au legãturã cu activitatea sa economicã pentru uzul personal al angajatilor sãi sau al altor persoane.

(4) Nu se considerã prestare de servicii efectuatã cu platã utilizarea bunurilor si prestãrile de servicii prevãzute la alin. (3), efectuate în limitele si potrivit destinatiilor prevãzute prin lege, precum si prestãrile de servicii efectuate în scopuri publicitare sau în scopul stimulãrii vânzãrilor.

(5) Persoana impozabilã care actioneazã în nume propriu, dar în contul unei alte persoane, în egãturã cu o prestare de servicii, se considerã cã a primit si a prestat ea însãsi acele servicii.

(6) În cazul prestãrii unui serviciu de cãtre mai multe persoane impozabile, prin tranzactii succesive, fiecare tranzactie se considerã o prestare separatã si se impoziteazã distinct, chiar dacã serviciul respectiv este prestat direct cãtre beneficiarul final.

Schimburi de bunuri sau servicii

Art. 130. - În cazul unei operatiuni care implicã o livrare de bunuri si/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrãri de bunuri si/sau prestãri de servicii, fiecare persoanã impozabilã se considerã cã a efectuat o livrare de bunuri si/sau o prestare de servicii cu platã.

Importul de bunuri

Art. 131. - (1) În întelesul prezentului titlu, se considerã import de bunuri intrarea de bunuri în România provenind dintr-un alt stat.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), atunci când bunurile sunt plasate, dupã intrarea lor în tarã, în regimuri vamale suspensive, aceste bunuri nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. Totusi, acestea sunt supuse reglementãrilor vamale în ceea ce priveste plata sau, dupã caz, garantarea drepturilor de import pe perioada cât se aflã în regim vamal suspensiv.

(3) Importul bunurilor plasate în regimuri vamale suspensive este efectuat în statul pe teritoriul cãruia bunurile ies din aceste regimuri.

(4) Nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã livrarea bunurilor aflate în regimuri vamale suspensive.

 

CAPITOLUL V

Locul operatiunilor impozabile

 

Locul livrãrii de bunuri

Art. 132. - (1) Se considerã a fi locul livrãrii de bunuri:

a) locul unde se gãsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau de un tert;

b) locul unde se efectueazã instalarea sau montajul, în cazul bunurilor care fac obiectul unei instalãri sau montaj, indiferent dacã punerea în functiune este efectuatã de cãtre furnizor sau de altã persoanã în contul sãu;

c) locul unde se gãsesc bunurile în momentul în care are loc livrarea, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate;

d) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrãrile de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor sau avion;

e) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrãrile de bunuri sunt efectuate într-un autocar sau tren, si pe partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul tãrii.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. e), se întelege:

a) prin partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul tãrii, parcursul efectuat între locul de plecare si locul de sosire al transportului de pasageri, fãrã oprire în afara tãrii;

b) prin locul de plecare al transportului de pasageri, primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul tãrii, dacã este cazul, dupã oprirea efectuatã în afara tãrii;

c) prin locul de sosire a unui transport de pasageri, ultimul punct de debarcare prevãzut în interiorul tãrii, pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul tãrii, dacã este cazul, înainte de oprirea efectuatã în afara tãrii.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a) si b), atunci când locul de plecare sau de expediere ori de transport al bunurilor se aflã în afara României, acestea fiind importate în România, locul livrãrii efectuate de importator, în sensul art. 150 alin. (2), este considerat a fi în România.

Locul prestãrii de servicii

Art. 133. - (1) Locul prestãrii de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul îsi are stabilit sediul activitãtii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate sau, în lipsa acestora, domiciliul sau resedinta sa obisnuitã.

(2) Prin exceptie de la alin. (1), pentru urmãtoarele prestãri de servicii, locul prestãrii este considerat a fi:

a) locul unde bunul imobil este situat, pentru prestãrile de servicii efectuate în legãturã directã cu un bun imobil, inclusiv prestatiile agentiilor imobiliare si de expertizã, ca si prestãrile privind pregãtirea sau coordonarea executãrii lucrãrilor imobiliare, cum ar fi, de exemplu, prestatiile furnizate de arhitecti si serviciile de supervizare;

b) locul unde se efectueazã transportul, în functie de distantele parcurse, în cazul transportului de bunuri si de persoane;

c) sediul activitãtii economice sau sediul permanent al beneficiarului pentru care sunt prestate serviciile sau, în absenta acestora, domiciliul sau resedinta obisnuitã a beneficiarului în cazul urmãtoarelor servicii:

1. închirierea de bunuri mobile corporale;

2. operatiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale;

3. transferul si/sau transmiterea folosintei drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, mãrcilor comerciale si al altor drepturi similare;

4. serviciile de publicitate si marketing;

5. serviciile de consultantã, de inginerie, juridice si de avocaturã, serviciile contabililor si expertilor contabili, ale birourilor de studii si alte servicii similare;

6. prelucrarea de date si furnizarea de informatii;

7. operatiunile bancare, financiare si de asigurãri, inclusiv reasigurãri, cu exceptia închirierii de seifuri;

8. punerea la dispozitie de personal;

9. telecomunicatiile. Sunt considerate servicii de telecomunicatii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea si receptia de semnale, înscrisuri, imagini si sunete sau informatii de orice naturã prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau receptii; serviciile de telecomunicatii cuprind, de asemenea, si furnizarea accesului la reteaua mondialã de informatii;

10. serviciile de radiodifuziune si de televiziune;

11. serviciile furnizate pe cale electronicã; sunt considerate servicii furnizate pe cale electronicã: furnizarea si conceperea de site-uri informatice, mentenantã la distantã a programelor si echipamentelor, furnizarea de programe informatice - software - si actualizarea acestora, furnizarea de imagini, de texte si de informatii si punerea la dispozitie de baze de date, furnizarea de muzicã, de filme si de jocuri, inclusiv jocuri de noroc, transmiterea si difuzarea de emisiuni si evenimente politice, culturale, artistice, sportive, stiintifice, de divertisment si furnizarea de servicii de învãtãmânt la distantã. Atunci când furnizorul de servicii si clientul sãu comunicã prin curier electronic, serviciul furnizat nu reprezintã un serviciu electronic;

12. obligatia de a se abtine de la realizarea sau exercitarea, total sau partial, a unei activitãti economice sau a unui drept mentionat în prezenta literã;

13. prestãrile de servicii efectuate de intermediari care intervin în furnizarea prestãrilor prevãzute în prezenta literã;

d) locul unde sunt prestate serviciile, în cazul urmãtoarelor servicii:

1. culturale, artistice, sportive, stiintifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii si cele ale organizatorilor de astfel de activitãti;

2. prestãrile accesorii transportului, cum sunt: încãrcarea, descãrcarea, manipularea, paza si/sau depozitarea bunurilor si alte servicii similare;

3. expertize privind bunurile mobile corporale;

4. prestãrile efectuate asupra bunurilor mobile corporale.

 

CAPITOLUL VI

Faptul generator si exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã

 

Faptul generator si exigibilitatea - reguli generale

Art. 134. -(1) Faptul generator al taxei reprezintã faptul prin care sunt realizate conditiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei.

 (2) Taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã atunci când autoritatea fiscalã devine îndreptãtitã, în baza legii, la un moment dat, sã solicite taxa pe valoarea adãugatã de la plãtitorii taxei, chiar dacã plata acesteia este stabilitã prin lege la o altã datã.

(3) Faptul generator al taxei intervine si taxa devine exigibilã, la data livrãrii de bunuri sau la data prestãrii de servicii, cu exceptiile prevãzute în prezentul titlu.

(4) Livrãrile de bunuri si prestãrile de servicii, altele decât cele prevãzute la art. 128 alin. (3) lit. a) si art. 129 alin. (2) lit. a), care se efectueazã continuu, dând loc la decontãri sau plãti succesive, cum sunt gazele naturale, apa, serviciile telefonice, energia electricã si altele asemenea, se considerã cã sunt efectuate în momentul expirãrii perioadelor la care se referã aceste decontãri sau plãti.

(5) Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã este anticipatã faptului generator si intervine:

a) la data la care este emisã o facturã fiscalã, înaintea livrãrii de bunuri sau a prestãrii de servicii;

b) la data încasãrii avansului, în cazul în care se încaseazã avansuri înaintea livrãrii de bunuri sau a prestãrii de servicii. Se excepteazã de la aceastã prevedere avansurile încasate pentru plata importurilor si a drepturilor vamale stabilite, potrivit legii, si orice avansuri încasate pentru operatiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã sau care nu sunt în sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se întelege încasarea partialã sau integralã a contravalorii bunurilor sau serviciilor, înaintea livrãrii, respectiv a prestãrii.

(6) Prin derogare de la alin. (5), în cazul construirii unui bun imobil, antreprenorul generalpoate opta pentru ca exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã sã intervinã la data livrãrii bunului imobil, în conditii stabilite prin norme.

Faptul generator si exigibilitatea - cazuri speciale

Art. 135. - (1) Prin derogare de la art. 134 alin. (3), exigibilitatea taxei pe valoarea  adãugatã intervine la datele prevãzute în prezentul articol.

 (2) Pentru serviciile efectuate de persoanele impozabile stabilite în strãinãtate, astfel cum sunt definite la art. 151 alin. (2), pentru care beneficiarii au obligatia plãtii taxei pe valoarea adãugatã, exigibilitatea taxei intervine la data primirii facturii prestatorului sau la data achitãrii partiale sau totale a serviciului, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului pânã la aceastã datã.

Pentru operatiunile de închiriere de bunuri mobile si operatiunile de leasing contractate cu un prestator stabilit în strãinãtate, denumite în continuare operatiuni de leasing extern, taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor.

Dacã se efectueazã plãti în avans, exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine la data efectuãrii plãtii.

(3) În cazul livrãrii de bunuri cu plata în rate între persoane stabilite în tarã, al operatiunilor de leasing intern, de închiriere, de concesionare sau de arendare de bunuri, taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor, respectiv a chiriei, redeventei sau arendei. În cazul încasãrii de avasuri fatã de data prevãzutã în contract, taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã la data încasãrii avansului.

(4) Pentru livrãrile de bunuri si prestãrile de servicii care se efectueazã continuu, dând loc la decontãri sau plãti succesive - energie electricã si termicã, gaze naturale, apã, servicii telefonice si altele similare -, exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine la data întocmirii documentelor prin care furnizorii/prestatorii au stabilit cantitãtile livrate si serviciile prestate, dar nu mai târziu de finele lunii urmãtoare celei în care s-a efectuat livrarea/prestarea.

(5) În cazul livrãrii de bunuri sau prestãrii de servicii, realizate prin intermediul unor masini automate de vânzare sau de jocuri, taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã la data când se extrage numerar din automatul de vânzare sau de jocuri.

(6) Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã aferentã sumelor constituite drept garantie pentru acoperirea eventualelor reclamatii privind calitatea lucrãrilor de constructii-montaj ia nastere la data încheierii procesului-verbal de receptie definitivã sau, dupã caz, la data încasãrii sumelor, dacã încasarea este anterioarã acestuia.

Exigibilitatea pentru importul de bunuri

Art. 136. - În cazul unui import de bunuri, taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã la data când se genereazã drepturi de import pentru bunurile respective, conform legislatiei vamale în vigoare.

 

CAPITOLUL VII

Baza de impozitare

 

Baza de impozitare pentru operatiuni în interiorul tãrii

Art. 137. - (1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã este constituitã din:

a) pentru livrãri de bunuri si prestãri de servicii, altele decât cele prevãzute la lit. b) si c), din tot ceea ce constituie contrapartidã obtinutã sau care urmeazã a fi obtinutã de furnizor ori prestator din partea cumpãrãtorului, beneficiarului sau a unui tert, inclusiv subventiile direct legate de pretul acestor operatiuni;

b) preturile de achizitie sau, în lipsa acestora, pretul de cost, determinat la momentul livrãrii, pentru operatiunile prevãzute la art. 128 alin. (3) lit. e), alin. (4) si (5). Dacã bunurile sunt mijloace fixe, pretul de achizitie sau pretul de cost se ajusteazã, astfel cum se prevede în norme;

c) suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilã pentru executarea prestãrilor de servicii pentru operatiunile prevãzute la art. 129 alin. (3).

(2) Se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã:

a) impozitele, taxele, dacã prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã;

b) cheltuielile accesorii, cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare, decontate cumpãrãtorului sau clientului.

(3) Nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã urmãtoarele:

a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile si alte reduceri de pret acordate de furnizori direct clientilor;

b) sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã, penalizãrile si orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totalã sau partialã a obligatiilor contractuale, dacã sunt percepute peste preturile si/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezintã contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;

c) dobânzile percepute pentru: plãti cu întârziere, livrãri cu plata în rate, operatiuni de leasing;

d) valoarea ambalajelor care circulã între furnizorii de marfã si clienti, prin schimb, fãrã facturare;

e) sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului si care apoi se deconteazã acestuia;

f) taxa de reclamã si publicitate si taxa hotelierã care sunt percepute de cãtre autoritãtile publice locale prin intermediul prestatorilor.

Ajustarea bazei de impozitare

Art. 138. - Baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã se ajusteazã în urmãtoarele situatii:

a) dacã au fost emise facturi fiscale si, ulterior, operatiunea este anulatã total sau partial, înainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;

b) în cazul refuzurilor totale sau partiale privind cantitatea, calitatea sau preturile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;

c) în situatia în care reducerile de pret, prevãzute la art. 137 alin. (3) lit. a), sunt acordate dupã livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, precum si în cazul majorãrii pretului ulterior livrãrii sau prestãrii;

d) contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului; ajustarea este permisã începând cu data de la care se declarã falimentul;

e) în cazul în care cumpãrãtorii returneazã ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulã prin facturare.

Baza de impozitare

Art. 139. - (1) Baza de impozitare pentru un import de bunuri este constituitã din valoarea  pentru import în vamã a bunurilor, stabilitã conform legislatiei vamale în vigoare, la care se adaugã taxele vamale, comisionul vamal, accizele si alte taxe, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã, datorate pentru importul de bunuri.

(2) Se cuprind, de asemenea, în baza de impozitare cheltuielile accesorii precum comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare care intervin pânã la primul loc de destinatie a bunurilor în România, în mãsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare stabilitã conform alin. (1). Primul loc de destinatie a bunurilor îl reprezintã destinatia stipulatã în documentul de transport sau orice alt document însotitor al bunurilor, când acestea intrã în România.

(3) Baza de impozitare pentru importul de bunuri nu cuprinde elementele prevãzute la art. 137 alin. (3).

(4) Baza de impozitare pentru nave si aeronave nu include:

a) valoarea serviciilor de reparare sau transformare, pentru navele si aeronavele care au fost reparate sau transformate în strãinãtate;

b) carburantii si alte bunuri, aprovizionate din strãinãtate, destinate utilizãrii pe nave si/sau aeronave.

(5) Dacã suma folositã la stabilirea bazei de impozitare pentru un import de bunuri este exprimatã în valutã, aceasta se converteste în moneda nationalã a României, în conformitate cu metodologia folositã, pentru a stabili valoarea în vamã a bunurilor importate.

 

CAPITOLUL VIII

Cotele de taxã pe valoarea adãugatã

 

Cota standard si cota redusã

Art. 140. - (1) Cota standard a taxei pe valoarea adãugatã este de 19% si se aplicã asupra bazei de impozitare pentru orice operatiune impozabilã care nu este scutitã de taxa pe valoarea adãugatã sau care nu este supusã cotei reduse a taxei pe valoarea adãugatã.

(2) Cota redusã a taxei pe valoarea adãugatã este de 9% si se aplicã asupra bazei de impozitare, pentru urmãtoarele prestãri de servicii si/sau livrãri de bunuri:

a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitecturã si arheologice, grãdini zoologice si botanice, târguri, expozitii;

b) livrarea de manuale scolare, cãrti, ziare si reviste, cu exceptia celor destinate exclusiv publicitãtii;

c) livrãrile de proteze de orice fel si accesoriile acestora, cu exceptia protezelor dentare;

d) livrãrile de produse ortopedice;

e) medicamente de uz uman si veterinar;

f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similarã, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

(3) Cota de taxã pe valoarea adãugatã aplicabilã este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator al taxei pe valoarea adãugatã, cu exceptia operatiunilor prevãzute la art. 134 alin. (5) si art. 135 alin. (2)-(5), pentru care se aplicã cota în vigoare la data exigibilitãtii taxei.

(4) În cazul schimbãrilor de cote, pentru operatiunile prevãzute la art. 134 alin. (5), se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele în vigoare la data livrãrii de bunuri sau prestãrii de servicii, cu exceptia operatiunilor prevãzute la art. 135 alin. (4), pentru care regularizarea se efectueazã aplicând cota în vigoare la data exigibilitãtii taxei.

(5) Cota aplicabilã pentru un import de bunuri este cea aplicatã în interiorul tãrii pentru livrarea aceluiasi bun.

 

CAPITOLUL IX

Operatiuni scutite

 

Scutiri pentru operatiunile din interiorul tãrii

Art. 141. - (1) Urmãtoarele operatiuni de interes general sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã:

a) spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare, si operatiunile strâns legate de acestea, desfãsurate de unitãti autorizate pentru astfel de activitãti, indiferent de forma de organizare, precum spitale, sanatorii, centre de sãnãtate rurale sau urbane, dispensare, cabinete si laboratoare medicale, centre de îngrijire medicalã si de diagnostic, baze de tratament si recuperare, statii de salvare si alte unitãti autorizate sã desfãsoare astfel de activitãti, cantinele organizate pe lângã aceste unitãti, serviciile funerare prestate de unitãtile sanitare;

b) prestãrile de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de cãtre stomatologi si tehnicieni dentari, precum si livrarea de proteze dentare efectuatã de stomatologi si de tehnicienii dentari;

c) prestãrile de îngrijire si supraveghere efectuate de personal medical si paramedical;

d) transportul bolnavilor si al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop;

e) livrãrile de organe, de sânge si de lapte, de provenientã umanã;

f) activitatea de învãtãmânt prevãzutã de Legea învãtãmântului nr. 84/1995, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, desfãsuratã de unitãtile autorizate, inclusiv activitatea cãminelor si a cantinelor organizate pe lângã aceste unitãti, formarea profesionalã a adultilor, precum si prestãrile de servicii si livrãrile de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de cãtre institutiile publice sau de cãtre alte entitãti recunoscute, care au aceste obiective;

g) prestãrile de servicii si/sau livrãrile de bunuri strâns legate de asistentã si/sau protectia socialã efectuate de institutiile publice sau de alte entitãti recunoscute ca având caracter social; serviciile de cazare, masã si tratament, prestate de persoane impozabile care îsi desfãsoarã activitatea în statiuni balneoclimaterice, dacã au încheiat contracte cu Casa Nationalã de Pensii si Alte Drepturi de Asigurãri Sociale si contravaloarea acestora este decontatã pe bazã de bilete de tratament;

h) prestãrile de servicii si/sau livrãrile de bunuri strâns legate de protectia copiilor si a tinerilor, efectuate de institutiile publice sau alte entitãti recunoscute ca având caracter social;

i) prestãrile de servicii si/sau livrãrile de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizatii fixate conform statutului, de organizatii fãrã scop patrimonial ce au obiective de naturã politicã, sindicalã, religioasã, patrioticã, filozoficã, filantropicã, patronalã, profesionalã sau civicã, precum si obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în conditiile în care aceastã scutire nu provoacã distorsiuni de concurentã;

j) prestãrile de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educatiei fizice, efectuate de organizatii fãrã scop patrimonial pentru persoanele care practicã sportul sau educatia fizicã;

k) prestãrile de servicii culturale si/sau livrãrile de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de institutiile publice, precum si operatiunile care intrã în sfera de aplicare a impozitului pe spectacole;

l) prestãrile de servicii si/sau livrãrile de bunuri efectuate de persoane ale cãror operatiuni sunt scutite, potrivit lit. a) si lit. f)-k), cu ocazia manifestãrilor destinate sã le aducã sprijin financiar si organizate în profitul lor exclusiv, cu conditia ca aceste scutiri sã nu producã distorsiuni concurentiale;

m) realizarea, difuzarea si/sau retransmisia programelor de radio si/sau de televiziune, cu exceptia celor de publicitate, efectuate de unitãtile care produc si/sau difuzeazã programele audiovizuale, precum si de unitãtile care au ca obiect de activitate difuzarea prin cablu a programelor audiovizuale;

n) vânzarea de licente de filme sau de programe, drepturi de difuzare, abonamente la agentiile internationale de stiri si alte drepturi de difuzare similare, destinate activitãtii de radio si televiziune, cu exceptia celor de publicitate.

(2) Alte operatiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã:

a) activitãtile de cercetare-dezvoltare si inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor si proiectelor, precum si a actiunilor cuprinse în Planul national de cercetare-dezvoltare si inovare, în programele-nucleu si în planurile sectoriale, prevãzute de Ordonanta Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintificã si dezvoltarea tehnologicã, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 324/2003, cu modificãrile ulterioare, precum si activitãtile de cercetare-dezvoltare si inovare finantate în parteneriat international, regional si bilateral;

b) livrãrile de bunuri si prestãrile de servicii efectuate de producãtorii agricoli individuali si asociatiile fãrã personalitate juridicã ale acestora;

c) prestãrile urmãtoarelor servicii financiare si bancare:

1. acordarea si negocierea de credite si administrarea creditului de cãtre persoana care îl acordã;

2. acordarea, negocierea si preluarea garantiilor de credit sau a garantiilor colaterale pentru credite, precum si administrarea garantiilor de credit de cãtre persoana care acordã creditul;

3. orice operatiune legatã de depozite si conturi financiare, inclusiv orice operatiuni cu ordine de platã, transferuri de bani, instrumente de debit, carduri de credit sau de debit, cecuri sau alte instrumente de platã, precum si operatiuni de factoring;

4. emisiunea, transferul si/sau orice alte operatiuni cu moneda nationalã sau strãinã, cu exceptia monedelor sau a bancnotelor care sunt obiecte de colectie;

5. emisiunea, transferul si/sau orice alte operatiuni cu titluri de participare, titluri de creante, cu exceptia executãrii acestora, obligatiuni, certificate, cambii, alte instrumente financiare sau alte valori mobiliare;

6. gestiunea fondurilor comune de plasament si/sau a fondurilor comune de garantare a creantelor efectuate de orice entitãti constituite în acest scop;

d) operatiunile de asigurare si/sau reasigurare, precum si prestãrile de servicii în legãturã cu operatiunile de asigurare si/sau de reasigurare efectuate de persoanele care intermediazã astfel de operatiuni;

e) jocurile de noroc organizate de persoanele autorizate, conform legii, sã desfãsoare astfel de activitãti;

f) livrãrile de bunuri sau prestãrile de servicii efectuate de unitãtile din sistemul de penitenciare, utilizând munca detinutilor;

g) lucrãrile de constructii, amenajãri, reparatii si întretinere la monumentele care comemoreazã combatanti, eroi, victime ale rãzboiului si ale Revolutiei din Decembrie 1989;

h) transportul fluvial de persoane în Delta Dunãrii si pe rutele Orsova-Moldova Nouã, Brãila-Hârsova si Galati-Grindu;

i) livrarea obiectelor si vesmintelor de cult religios, tipãrirea cãrtilor de cult, teologice sau cu continut bisericesc si care sunt necesare pentru practicarea cultului, precum si furnizarea de bunuri asimilate obiectelor de cult, conform art. 1 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

j) livrarea de bunuri cãtre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, ca efect al dãrii în platã, sau bunuri adjudecate de cãtre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, cu stingerea totalã sau partialã a obligatiilor de platã ale unui debitor;

k) arendarea, concesionarea si închirierea de bunuri imobile, cu urmãtoarele exceptii:

1. operatiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similarã, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

2. serviciile de parcare a vehiculelor;

3. închirierea utilajelor si a masinilor fixate în bunurile imobile;

4. închirierea seifurilor;

l) livrãrile de bunuri care au fost afectate unei activitãti scutite în baza prezentului articol, dacã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor respective nu a fost dedusã, precum si livrãrile de bunuri a cãror achizitie a fãcut obiectul excluderii dreptului de deducere, conform art. 145 alin. (7) lit. b).

(3) Orice persoanã impozabilã poate opta pentru taxarea operatiunilor prevãzute la alin. (2) lit. k), în conditiile stabilite prin norme.

Scutiri la import

Art. 142. - Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã:

a) importul de bunuri a cãror livrare în România este scutitã de taxa pe valoarea adãugatã;

b) bunurile introduse în tarã de cãlãtori sau de alte persoane fizice cu domiciliul în tarã ori în strãinãtate, în conditiile si în limitele stabilite potrivit reglementãrilor legale în vigoare, pentru regimul vamal aplicabil persoanelor fizice;

c) bunurile importate destinate comercializãrii în regim duty-free, precum si prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentantelor diplomatice si a personalului acestora;

d) importul de bunuri de cãtre misiunile diplomatice si birourile consulare, precum si de cãtre cetãtenii strãini cu statut diplomatic sau consular în România, în conditii de reciprocitate, potrivit precedurii stabilite prin norme;

e) importul de bunuri efectuat de reprezentantele organismelor internationale si interguvernamentale acreditate în România, precum si de cãtre cetãtenii strãini angajati ai acestor organizatii, în limitele si în conformitate cu conditiile precizate în conventiile de înfiintare a acestor organizatii, potrivit procedurii stabilite prin norme;

f) importul de bunuri de cãtre fortele armate ale statelor strãine membre NATO pentru uzul acestora sau al personalului civil însotitor ori pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor, în cazul în care aceste forte sunt destinate efortului comun de apãrare;

g) importul de suporturi materiale, cum ar fi pelicule, benzi magnetice, discuri, pe care sunt înregistrate filme sau programe destinate activitãtii de radio si televiziune, cu exceptia celor de publicitate;

h) importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donatii destinate unor scopuri cu caracter religios, de apãrare a sãnãtãtii, de apãrare a tãrii sau sigurantei nationale, artistic, sportiv, de protectie si ameliorare a mediului, de protectie si conservare a monumentelor istorice si de arhitecturã, în conditiile stabilite prin norme;

i) importul de bunuri finantate din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne strãine, organisme internationale si/sau organizatii nonprofit din strãinãtate si din tarã, în conditiile stabilite prin norme;

j) importul urmãtoarelor bunuri: bunurile de origine românã, bunurile strãine care, potrivit legii, devin proprietatea statului, bunurile reparate în strãinãtate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzãtoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garantie, bunurile care se înapoiazã în tarã ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protectia mediu- lui, stabilite prin hotãrâre a Guvernului.

Scutiri pentru exporturi sau alte operatiuni similiare si pentru transportul international

Art. 143. - (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã:

a) livrãrile de bunuri expediate sau transportate în afara tãrii, de cãtre furnizor sau de altã persoanã în contul sãu;

b) livrãrile de bunuri expediate sau transportate în afara tãrii de cumpãrãtorul care nu este stabilit în interiorul tãrii, sau de altã persoanã în contul sãu, cu exceptia bunurilor transportate de cumpãrãtorul însusi si folosite la echiparea sau aprovizionarea ambarcatiunilor de agrement si avioanelor de turism sau a oricãrui mijloc de transport de uz privat;

c) prestãrile de servicii, inclusiv transportul si prestãrile de servicii accesorii transportului, legate direct de exportul de bunuri sau de bunurile plasate în regimuri vamale suspensive, cu exceptia prestãrilor de servicii scutite, potrivit art. 141;

d) transportul, prestãrile de servicii accesorii transportului, alte servicii direct legate de importul bunurilor, dacã valoarea acestora este inclusã în baza de impozitare a bunurilor importate, potrivit art. 139;

e) transportul international de persoane si serviciile direct legate de acest transport, inclusiv livrãrile de bunuri destinate a fi acordate ca tratatie pasagerilor la bordul unui vapor, avion, autocar sau tren;

f) în cazul navelor utilizate pentru transportul international de persoane si/sau de mãrfuri, pentru pescuit sau altã activitate economicã sau pentru salvare ori asistentã pe mare, al navelor de rãzboi, urmãtoarele operatiuni:

1. livrarea de carburanti, echipamente si alte bunuri destinate a fi încorporate sau utilizate pe nave, cu exceptia navelor folosite pentru pescuit fluvial sau de coastã;

2. prestãrile de servicii efectuate pentru nevoile directe ale navelor si/sau pentru încãrcãtura acestora;

g) în cazul aeronavelor care presteazã transporturi internationale de persoane si/sau de mãrfuri, urmãtoarele operatiuni:

1. livrãrile de carburanti, echipamente si alte bunuri destinate a fi încorporate sau utilizate pe aeronave;

2. prestãrile de servicii efectuate pentru nevoile directe ale aeronavelor si/sau pentru încãrcãtura acestora;

h) prestãrile de servicii pentru navele aflate în proprietatea companiilor de navigatie care îsi desfãsoarã activitatea în regimul special maritim sau operate de acestea, precum si livrãrile de nave în întregul lor cãtre aceste companii;

i) livrãrile de bunuri si prestãrile de servicii, în favoarea misiunilor diplomatice si oficiilor consulare, a personalului acestora, precum si a oricãror cetãteni strãini având statut diplomatic sau consular în România, în conditii de reciprocitate;

j) livrãrile de bunuri si prestãrile de servicii, în favoarea reprezentantelor organismelor internationale si interguvernamentale acreditate în România, precum si a cetãtenilor strãini angajati ai acestora, în limitele si în conformitate cu conditiile precizate în conventiile de înfiintare a acestor organizatii;

k) livrãrile de bunuri si/sau prestãrile de servicii, cãtre fortele armate ale statelor strãine membre NATO, pentru uzul fortelor armate sau al personalului civil care însoteste fortele armate sau pentru aprovizionarea cantinelor, dacã fortele iau parte la efortul de apãrare comun; în cazul în care bunurile nu sunt expediate sau transportate în afara tãrii si pentru prestãrile de servicii, scutirea se acordã potrivit unei proceduri de restituire a taxei, stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice;

l) livrãrile de bunuri si prestãrile de servicii finantate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de cãtre guverne strãine, de organisme internationale si de organizatii nonprofit si de caritate din strãinãtate si din tarã, inclusiv din donatii ale persoanelor fizice;

m) construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea si reabilitarea lãcasurilor de cult religios sau a altor clãdiri utilizate în acest scop;

n) prestãrile de servicii postale, efectuate pe teritoriul României de operatorii prevãzuti de Ordonanta Guvernului nr. 70/2001 pentru ratificarea Actelor adoptate de Congresul Uniunii Postale Universale de la Beijing (1999), aprobatã prin Legea nr. 670/2001, constând în preluarea si distribuirea trimiterilor postale din strãinãtate, inclusiv servicii financiar-postale;

o) servicii prestate de persoane din România, în contul beneficiarilor cu sediul sau domiciliul în strãinãtate, pentru bunurile din import aflate în perioada de garantie;

p) prestãrile de servicii efectuate de intermediari care actioneazã în numele sau în contul unei alte persoane, atunci când intervin în operatiuni prevãzute de prezentul articol.

(2) Prin norme se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxa pe valoarea adãugatã pentru operatiunile prevãzute la alin. (1) si, dupã caz, procedura si conditiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adãugatã.

Scutiri speciale legate de traficul international de bunuri

Art. 144. - (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã:

a) livrarea de bunuri care sunt plasate în regim de antrepozit vamal;

b) livrarea de bunuri destinate plasãrii în magazinele duty-free si în alte magazine situate în  aeroporturile internationale, prevãzute la Sectiunea 1 a Capitolului I din Ordonanta Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor mãsuri în materie financiar-fiscalã, precum si livrãrile de bunuri efectuate prin aceste magazine;

c) urmãtoarele operatiuni desfãsurate într-o zonã liberã sau într-un port liber:

1. introducerea de bunuri strãine într-o zonã liberã sau port liber, direct din strãinãtate, în vederea simplei depozitãri, fãrã întocmirea de formalitãti vamale;

2. operatiunile comerciale de vânzare-cumpãrare a mãrfurilor strãine între diversi operatori din zona liberã sau portul liber sau între acestia si alte persoane din afara zonei libere sau a portului liber;

3. scoaterea de bunuri strãine din zona liberã sau portul liber, în afara tãrii, fãrã întocmirea de declaratii vamale de export, bunurile fiind în aceeasi stare ca în momentul introducerii lor în zona liberã sau portul liber;

d) prestãrile de servicii legate direct de operatiunile prevãzute la lit. a)-c).

(2) Scutirile prevãzute la alin. (1) nu se aplicã bunurilor care sunt livrate pentru utilizare sau consum în România, inclusiv în antrepozitul vamal, zona liberã sau în portul liber, sau care rãmân în România la încetarea situatiilor prevãzute la alin. (1).

(3) Prin norme se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxa pe valoarea adãugatã pentru operatiunile prevãzute la alin. (1) si, dupã caz, procedura si conditiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adãugatã.

 

CAPITOLUL X

Regimul deducerilor

 

Dreptul de deducere

Art. 145. - (1) Dreptul de deducere ia nastere în momentul în care taxa pe valoarea  adãugatã deductibilã devine exigibilã.

(2) Pentru bunurile importate pânã la data de 31 decembrie 2003, în baza certificatelor de suspendare a taxei pe valoarea adãugatã, eliberate în baza Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, pentru care termenul de platã intervine dupã data de 1 ianuarie 2004 inclusiv, taxa pe valoarea adãugatã devine deductibilã la data plãtii efective.

(3) Dacã bunurile si serviciile achizitionate sunt destinate utilizãrii în folosul operatiunilor sale taxabile, orice persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã are dreptul sã deducã:

a) taxa pe valoarea adãugatã datoratã sau achitatã, aferentã bunurilor care i-au fost livrate sau urmeazã sã îi fie livrate, si pentru prestãrile de servicii care i-au fost prestate ori urmeazã sã îi fie prestate de o altã persoanã impozabilã;

b) taxa pe valoarea adãugatã achitatã pentru bunurile importate.

(4) De asemenea, se acordã oricãrei persoane impozabile, înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, dreptul de deducere pentru taxa pe valoarea adãugatã prevãzutã la alin. (3), dacã bunurile si serviciile achizitionate sunt destinate utilizãrii pentru realizarea urmãtoarelor operatiuni:

a) livrãri de bunuri si/sau prestãri de servicii scutite de taxa pe valoarea adãugatã, prevãzute la art. 143 alin. (1) si la art. 144 alin. (1);

b) operatiuni rezultând din activitãti economice, pentru care locul livrãrii/prestãrii este considerat a fi în strãinãtate, dacã taxa pe valoarea adãugatã ar fi deductibilã, în cazul în care operatiunea s-ar desfãsura în tarã.

(5) Orice persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã pentru:

a) operatiunile prevãzute la art. 128 alin. (9) lit. e) si f) si art. 129 alin. (4), dacã acestea sunt afectate realizãrii operatiunilor prevãzute la alin. (3) si (4);\

b) operatiunile prevãzute la art. 128 alin. (7) si (8), dacã taxa pe valoarea adãugatã ar fi aplicabilã transferului respectiv;

c) operatiunile prevãzute la art. 128 alin. (9) lit. a)-c), în mãsura în care acestea rezultã din operatiunile prevãzute la alin. (3) si (4);

d) operatiunile prevãzute la art. 128 alin. (9) lit. d).

(6) În conditiile stabilite prin norme, se acordã dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã pentru achizitiile de bunuri si/sau servicii destinate realizãrii operatiunilor prevãzute la alin. (3)-(5), efectuate de persoane impozabile înainte de înregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, care nu aplicã regimul special de scutire prevãzut la art. 152.

(7) Nu poate fi dedusã taxa pe valoarea adãugatã pentru:

a) bunuri/servicii achizitionate de furnizori/prestatori în contul clientilor si care apoi se deconteazã acestora;

b) bãuturi alcoolice si produse din tutun destinate actiunilor de protocol.

(8) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã, orice persoanã impozabilã trebuie sã justifice dreptul de deducere, în functie de felul operatiunii, cu unul din urmãtoarele documente:

a) pentru taxa pe valoarea adãugatã datoratã sau achitatã, aferentã bunurilor care i-au fost livrate sau urmeazã sã îi fie livrate, si pentru prestãrile de servicii care i-au fost prestate ori urmeazã sã îi fie prestate de o altã persoanã impozabilã, cu facturã fiscalã, care cuprinde informatiile prevãzute la art. 155 alin. (8), si este emisã pe numele persoanei de cãtre o persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã. Beneficiarii serviciilor prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) si art. 151 alin. (1) lit. b), care sunt înregistrati ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, justificã taxa dedusã, cu factura fiscalã, întocmitã potrivit art. 155 alin. (4);

b) pentru importuri de bunuri, cu declaratia vamalã de import sau un act constatator emis de autoritãtile vamale; pentru importurile care mai beneficiazã de amânarea plãtii taxei în vamã, conform alin. (2), se va prezenta si documentul care confirmã achitarea taxei pe valoarea adãugatã.

(9) Prin normele de aplicare a prezentului titlu, se prevãd situatiile în care se poate folosi un alt document decât cele prevãzute la alin. (8), pentru a justifica dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã.

(10) În situatiile prevãzute la art. 138, precum si în alte cazuri specificate prin norme, taxa pe valoarea adãugatã dedusã poate fi ajustatã. Procedura de ajustare se stabileste prin norme.

(11) Orice persoanã impozabilã, care a aplicat regimul special de scutire prevãzut la art. 152, si ulterior trece la aplicarea regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã, are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã la data înregistrãrii ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, dacã sunt îndeplinite conditiile prevãzute la alin. (12), pentru:

a) bunuri de natura stocurilor, conform reglementãrilor contabile, care se aflã în stoc la data la care persoana respectivã a fost înregistratã cu plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã;

b) bunuri de natura mijloacelor fixe, care au fost achizitionate cu cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã.

(12) Pentru exercitarea dreptului de deducere prevãzut la alin. (11), trebuie îndeplinite urmãtoarele conditii:

a) bunurile respective urmeazã a fi folosite pentru operatiuni cu drept de deducere;

b) persoana impozabilã trebuie sã detinã o facturã fiscalã sau un alt document legal aprobat care justificã suma taxei pe valoarea adãugatã aferente bunurilor achizitionate.

(13) Taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor si serviciilor achizitionate, destinate realizãrii obiectivelor proprii de investitii, stocurilor de produse cu destinatie specialã, finantate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale. Cu taxa pe valoarea adãugatã dedusã pentru realizarea obiectivelor proprii de investitii se vor reîntregi obligatoriu disponibilitãtile de investitii. Sumele deduse în cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de investitii pot fi utilizate numai pentru plãti aferente aceluiasi obiectiv de investitii. La încheierea exercitiului financiar, sumele deduse si neutilizate se vireazã la bugetul de stat sau bugetele locale în conturile si la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exercitiului financiar-bugetar si financiar-contabil, emise de Ministerul Finantelor Publice.

Perioada fiscalã

Art. 146. - (1) Perioada fiscalã pentru taxa pe valoarea adãugatã este luna calendaristicã.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru persoanele impozabile care nu au depãsit în cursul anului precedent o cifrã de afaceri din operatiuni taxabile si/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 euro inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrãtoare a anului precedent, perioada fiscalã este trimestrul calendaristic.

(3) Persoanele impozabile care se încadreazã în prevederile alin. (2) au obligatia de a depune la organele fiscale teritoriale, pânã la data de 25 ianuarie, o declaratie în care sã mentioneze cifra de afaceri din anul precedent.

(4) Persoanele impozabile care iau fiintã în cursul anului trebuie sã declare, cu ocazia înregistrãrii fiscale, cifra de afaceri pe care preconizeazã sã o realizeze în cursul anului, iar dacã aceasta nu depãseste 100.000 euro inclusiv, au obligatia de a depune deconturi trimestriale în anul înfiintãrii. Dacã cifra de afaceri obtinutã în anul înfiintãrii este mai mare de 100.000 euro, în anul urmãtor perioada fiscalã va fi luna calendaristicã, conform alin. (1), iar dacã cifra de afaceri obtinutã nu depãseste 100.000 euro inclusiv, perioada fiscalã va fi trimestrul, urmând ca persoana impozabilã sã se conformeze prevederilor alin. (3).

Deducerea taxei pentru persoanele impozabile cu regim mixt

Art. 147. - (1) Orice persoanã impozabilã, înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, care realizeazã sau urmeazã sã realizeze atât operatiuni care dau drept de deducere, cât si operatiuni care nu dau drept de deducere, este denumitã în continuare plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã cu regim mixt.

(2) Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferente bunurilor si serviciilor achizitionate de orice plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã cu regim mixt se determinã conform prezentului articol.

(3) Achizitiile de bunuri si servicii destinate exclusiv realizãrii de operatiuni care dau drept de deducere, inclusiv de investitii destinate realizãrii de astfel de operatiuni, se înscriu într-un jurnal pentru cumpãrãri, care se întocmeste separat pentru aceste operatiuni, si taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestora se deduce integral.

(4) Achizitiile de bunuri si servicii destinate exclusiv realizãrii de operatiuni care nu dau drept de deducere, precum si de investitii care sunt destinate realizãrii de astfel de operatiuni se înscriu în jurnalul pentru cumpãrãri, care se întocmeste separat pentru aceste operatiuni, iar taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestora nu se deduce.

(5) Bunurile si serviciile pentru care nu se cunoaste destinatia în momentul achizitiei, respectiv dacã vor fi utilizate pentru realizarea de operatiuni care dau drept de deducere sau operatiuni care nu dau drept de deducere ori pentru care nu se poate determina proportia în care sunt sau vor fi utilizate pentru operatiuni care dau drept de deducere si operatiuni care nu dau drept de deducere, se evidentiazã într-un jurnal pentru cumpãrãri întocmit separat. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestor achizitii se deduce pe bazã de pro-rata. Prin exceptie, în cazul achizitiilor destinate realizãrii de investitii, care se prevãd cã vor fi utilizate atât pentru realizarea de operatiuni care dau drept de deducere, cât si pentru operatiuni care nu dau drept de deducere, este permisã deducerea integralã a taxei pe valoarea adãugatã pe parcursul procesului investitional, urmând ca taxa dedusã sã fie ajustatã în conformitate cu procedura stabilitã prin norme.

(6) În cursul unui an fiscal este permisã rectificarea taxei deduse aferente achizitiilor de bunuri/servicii care se constatã cã ulterior au fost utilizate pentru altã destinatie decât cea prevãzutã la data achizitiei. Rectificãrile se evidentiazã pe rândurile de regularizare din decontul de taxã pe valoarea adãugatã.

(7) Pro-rata se determinã ca raport între: veniturile obtinute din operatiuni care dau drept de deducere, inclusiv subventiile legate direct de pretul acestora, la numãrãtor, iar la numitor veniturile de la numãrãtor plus veniturile obtinute din operatiuni care nu dau drept de deducere. În calculul pro-rata, la numitor se adaugã alocatiile, subventiile sau alte sume primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, în scopul finantãrii de activitãti scutite fãrã drept de deducere sau care nu intrã în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. Se exclud din calculul pro-rata veniturile financiare, dacã acestea sunt accesorii activitãtii principale. Nu se includ în calculul pro-rata serviciile efectuate de prestatori stabiliti în strãinãtate, astfel cum sunt definiti la art. 151 alin. (2), pentru care beneficiarii au obligatia plãtii taxei pe valoarea adãugatã. Pro-rata se determinã anual, situatie în care elementele prevãzute la numitor si numãrãtor sunt cumulate pentru întregul an fiscal. Prin exceptie, aceasta poate fi determinatã lunar sau trimestrial, dupã caz, conform alin. (13), situatie în care elementele prevãzute la numitor si numãrãtor sunt cele efectiv realizate în cursul fiecãrei luni, respectiv trimestru.

(8) Pro-rata aplicabilã provizoriu pentru un an este ori pro-rata definitivã determinatã pentru anul precedent, ori pro-rata estimatã în functie de operatiunile prevãzute a fi realizate în anul curent. Persoanele impozabile trebuie sã comunice organului fiscal teritorial, la începutul fiecãrui an fiscal, cel mai târziu pânã la data de 25 ianuarie, nivelul pro-rata provizorie aplicatã, precumsi modul de determinare a acesteia. Taxa pe valoarea adãugatã de dedus se determinã prin  aplicarea pro-rata provizorie asupra taxei pe valoarea adãugatã deductibile, aferente achizitiilor destinate atât realizãrii de operatiuni care dau drept de deducere, cât si celor care nu dau drept de deducere, determinatã potrivit alin. (5).

(9) Persoanele impozabile care nu au determinat pro-rata provizorie la începutul anului, deoarece nu realizau si nici nu prevedeau realizarea de operatiuni fãrã drept de deducere în cursul anului, si care ulterior realizeazã astfel de operatiuni nu au obligatia sã calculeze si sã utilizeze pro-rata provizorie. În cursul anului este permisã deducerea integralã a taxei pe valoarea adãugatã. La finele anului vor aplica urmãtoarele reguli:

a) dacã pot efectua separarea achizitiilor de bunuri/servicii pe destinatiile prevãzute la alin. (3)-(5), vor regulariza astfel: din taxa dedusã în cursul anului se scade taxa de dedus rezultatã prin aplicarea pro-rata definitivã pentru achizitiile destinate atât realizãrii de operatiuni cu drept de deducere, cât si pentru operatiuni fãrã drept de deducere, determinate conform alin. (5), si/sau taxa aferentã bunurilor/serviciilor destinate exclusiv operatiunilor cu drept de deducere, determinate conform alin. (3), iar diferenta rezultatã se înscrie pe un rând distinct în decontul din ultima perioadã fiscalã a anului, ca taxã de platã la bugetul de stat;

b) dacã nu se poate efectua separarea pe destinatii, potrivit lit. a), se aplicã pro-rata definitivã asupra tuturor achizitiilor de bunuri si servicii efectuate în cursul anului, iar diferenta rezultatã se înscrie pe un rând distinct în decontul din ultima perioadã fiscalã a anului.

(10) Pro-rata definitivã se determinã în luna decembrie, în functie de realizãrile efective din cursul anului, potrivit formulei de calcul prevãzute la alin. (7).

(11) Regularizarea deducerilor operate dupã pro-rata provizorie se realizeazã prin aplicarea pro-rata definitivã asupra sumei taxei pe valoarea adãugatã deductibile aferente achizitiilor prevãzute la alin. (5). Diferenta în plus sau în minus fatã de taxa dedusã, conform pro-rata provizorie, se înscrie pe un rând distinct în decontul ultimei perioade fiscale.

(12) În situatii speciale, când pro-rata calculatã potrivit prevederilor prezentului articol nu asigurã determinarea corectã a taxei de dedus, Ministerul Finantelor Publice, prin directia de specialitate, poate aproba aplicarea unei pro-rata speciale, la solicitarea persoanelor impozabile în cauzã, pe baza justificãrii prezentate. Dacã aprobarea a fost acordatã în timpul anului, persoanele impozabile au obligatia sã recalculeze taxa pe valoarea adãugatã dedusã de la începutul anului pe bazã pro-rata specialã, aprobatã. Plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã cu regim mixt pot renunta la aplicarea pro-rata specialã numai la începutul unui an calendaristic si sunt obligate sã anunte organele fiscale.

(13) La cererea justificatã a persoanelor impozabile, organele fiscale la care acestea sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã pot aproba ca pro-rata sã fie determinatã lunar sau trimestrial, dupã caz. În anul în care a fost acordatã aprobarea, persoanele impozabile au obligatia sã recalculeze taxa pe valoarea adãugatã dedusã de la începutul anului pe bazã pro-rata lunarã sau trimestrialã. Plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã cu regim mixt pot renunta la aplicarea pro-rata lunarã sau trimestrialã numai la începutul unui an fiscal si sunt obligate sã anunte organele fiscale. Pro-ratele lunare sau trimestriale efectiv realizate sunt definitive si nu  se regularizeazã la sfârsitul anului.

Determinarea taxei de platã sau a sumei negative de taxã

Art. 148. - (1) În situatia în care taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor si serviciilor achizitionate de o persoanã impozabilã, care este dedusã într-o perioadã fiscalã, este mai mare decât taxa pe valoarea adãugatã colectatã, aferentã operatiunilor taxabile, rezultã un excedent în perioada de raportare, denumit în continuare sumã negativã a taxei pe valoarea adãugatã.

(2) În situatia în care taxa pe valoarea adãugatã aferentã operatiunilor taxabile, exigibilã într-o perioadã fiscalã, denumitã taxã colectatã, este mai mare decât taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor si serviciilor achizitionate, dedusã în acea perioadã fiscalã, rezultã o diferentã denumitã taxã pe valoarea adãugatã de platã pentru perioada fiscalã de raportare.

Regularizarea si rambursarea taxei

Art. 149. - (1) Dupã determinarea taxei de platã sau a sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã pentru operatiunile din perioada fiscalã de raportare, persoanele impozabile trebuie sã efectueze regularizãrile prevãzute de prezentul articol prin decontul de taxã pe valoarea adãugatã.

(2) Se determinã suma negativã a taxei pe valoarea adãugatã cumulatã, prin adãugarea la suma negativã a taxei pe valoarea adãugatã, rezultatã în perioada fiscalã de raportare, a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã reportat din decontul perioadei fiscale precedente, dacã nu a fost solicitat a fi rambursat.

(3) Se determinã taxa pe valoarea adãugatã de platã cumulatã, în perioada fiscalã de raportare, prin adãugarea la taxa pe valoarea adãugatã de platã din perioada fiscalã de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat pânã la data depunerii decontului de taxã pe valoarea adãugatã din soldul taxei pe valoarea adãugatã de platã al perioadei fiscale anterioare.

(4) Prin decontul de taxã pe valoarea adãugatã, persoanele impozabile trebuie sã determine diferentele dintre sumele prevãzute la alin. (2) si (3), care reprezintã regularizãrile de taxã si stabilirea soldului taxei pe valoarea adãugatã de platã sau a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã. Dacã taxa pe valoarea adãugatã de platã cumulatã este mai mare decât suma negativã a taxei pe valoarea adãugatã cumulatã, rezultã un sold de taxã pe valoarea adãugatã de platã în perioada fiscalã de raportare. Dacã suma negativã a taxei pe valoarea adãugatã cumulatã este mai mare decât taxa pe valoarea adãugatã de platã cumulatã, rezultã un sold al sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã, în perioada fiscalã de raportare.

(5) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã din perioada fiscalã de raportare, prin bifarea casetei corespunzãtoare din decontul de taxã pe valoarea adãugatã din perioada fiscalã de raportare, decontul fiind si cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale urmãtoare. Dacã o persoanã impozabilã solicitã rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã, aceasta nu se reporteazã în perioada fiscalã urmãtoare. Nu poate fi solicitatã rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã din perioada fiscalã de raportare, mai mic de 50 milioane lei inclusiv, aceasta fiind reportatã obligatoriu în decontul perioadei fiscale urmãtoare.

(6) În cazul persoanelor juridice care se divizeazã sau sunt absorbite de altã persoanã impozabilã, soldul sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã pentru care nu s-a solicitat rambursarea este preluat în decontul persoanei care a preluat activitatea.

(7) În situatia în care douã sau mai multe persoane juridice impozabile fuzioneazã, persoana impozabilã care preia activitatea va prelua si soldul taxei pe valoarea adãugatã de platã cãtre bugetul de stat, cât si soldul sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã, pentru care nu s-a solicitat rambursarea din deconturile persoanelor care s-au lichidat cu ocazia fuziunii.

(8) Rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã se efectueazã de organele fiscale, în conditiile si potrivit preocedurilor stabilite prin normele procedurale în vigoare.

(9) Pentru operatiuni scutite de taxã pe valoarea adãugatã cu drept de deducere, prevãzute la art. 143 alin. (1) lit. b), e) si lit. i)-m), persoanele neînregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã pot beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adãugatã, potrivit procedurii prevãzute prin norme.

 

CAPITOLUL XI

Plãtitorii taxei pe valoarea adãugatã

 

Plãtitorii taxei pe valoarea adãugatã

Art. 150. - (1) Pentru operatiunile din interioriul tãrii, plãtitorii taxei pe valoarea adãugatã sunt:

a) persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, pentru operatiunile taxabile realizate;

b) beneficiarii prestãrilor de servicii taxabile, efectuate de persoane impozabile stabilite în strãinãtate, prevãzute la art. 133 alin. (2) lit. c), indiferent dacã beneficiarii sunt sau nu înregistrati ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã.

(2) La importul de bunuri, plãtitorii taxei pe valoarea adãugatã sunt persoanele care importã bunuri în România. Persoanele fizice datoreazã taxa pe valoarea adãugatã pentru bunurile introduse în tarã, potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora.

Reguli aplicabile în cazul persoanelor impozabile stabilite în strãinãtate

Art. 151. - (1) Dacã o persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate realizeazã prestãri de servicii taxabile, pentru care locul prestãrii este considerat a fi în România, altele decât cele prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b), va proceda astfel:

a) prestatorul îsi poate desemna un reprezentant fiscal în România, care are obligatia de a îndeplini, în numele persoanei stabilite în strãinãtate, toate obligatiile prevãzute în prezentul titlu, inclusiv obligatia de a solicita înregistrarea fiscalã în scopul plãtii taxei pe valoarea adãugatã, în numele persoanei stabilite în strãinãtate;

b) în cazul în care persoana stabilitã în strãinãtate nu îsi desemneazã un reprezentant fiscal în România, beneficiarul serviciilor datoreazã taxa pe valoarea adãugatã, în numele prestatorului.

(2) Prin persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate se întelege orice persoanã care realizeazã activitãti economice de natura celor prevãzute la art. 127 alin. (2) si care nu are în România sediul activitãtii economice, domiciliul stabil sau un sediu permanent de la care serviciile sunt prestate sau livrãrile sunt efectuate.

(3) În cazul livrãrilor de bunuri taxabile pentru care locul livrãrii este considerat a fi în România, efectuate de persoane stabilite în strãinãtate, acestea au obligatia sã desemneze un reprezentant fiscal în România.

(4) Persoanele impozabile stabilite în strãinãtate, care desfãsoarã operatiuni scutite cu drept de deducere în România, au dreptul sã-si desemneze un reprezentant fiscal pentru aceste operatiuni.

(5) Procedura desemnãrii reprezentantului fiscal pentru taxa pe valoarea adãugatã se stabileste prin norme.

 

CAPITOLUL XII

Regimul special de scutire

 

Sfera de aplicare si regulile pentru regimul special de scutire

Art. 152. - (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã persoanele impozabile a cãror cifrã de afaceri anualã, declaratã sau realizatã, este inferioarã plafonului de 2 miliarde lei, denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã.

(2) Persoanele impozabile nou-înfiintate pot beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacã declarã cã vor realiza anual o cifrã de afaceri estimatã de pânã la 2 miliarde lei inclusiv si nu opteazã pentru aplicarea regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã. Persoanele impozabile înregistrate fiscal, care ulterior realizeazã operatiuni sub plafonul de scutire prevãzut la alin. (1), se considerã cã sunt în regimul special de scutire, dacã nu opteazã pentru aplicarea regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã.

(3) Persoanele impozabile, care depãsesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate sã solicite înregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatãrii depãsirii. Pentru persoanele nou-înfiintate, anul fiscal reprezintã perioada din anul calendaristic, reprezentatã prin luni calendaristice scurse de la data înregistrãrii pânã la finele anului. Fractiunile de lunã vor fi considerate o lunã calendaristicã întreagã.

Persoanele care se aflã în regim special de scutire trebuie sã tinã evidenta livrãrilor de bunuri si a prestãrilor de servicii, care intrã sub incidenta prezentului articol, cu ajutorul jurnalului pentru vânzãri. Data depãsirii plafonului este consideratã sfârsitul lunii calendaristice în care a avut loc depãsirea de plafon. Pânã la data înregistrãrii ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal se va aplica regimul de scutire de taxã pe valoarea adãugatã. În situatia în care se constatã cã persoana în cauzã a solicitat cu întârziere atribuirea calitãtii de plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal, autoritatea fiscalã este îndreptãtitã sã solicite plata taxei pe valoarea adãugatã pe perioada scursã între data la care persoana în cauzã avea obligatia sã solicite înregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal si data de la care înregistrarea a devenit efectivã, conform procedurii prevãzute prin norme.

(4) Dupã depãsirea plafonului de scutire, persoanele impozabile nu mai pot solicita aplicarea regimului special, chiar dacã ulterior realizeazã cifre de afaceri anuale inferioare plafonului de scutire prevãzut de lege.

(5) Scutirea prevãzutã de prezentul articol se aplicã livrãrilor de bunuri si prestãrilor de servicii efectuate de persoanele impozabile prevãzute la alin. (1).

(6) Cifra de afaceri care serveste drept referintã la aplicarea alin. (1) este constituitã din suma, fãrã taxa pe valoarea adãugatã, a livrãrilor de bunuri si prestãrilor de servicii taxabile, incluzând si operatiunile scutite cu drept de deducere, potrivit art. 143 si 144.

(7) Persoanele impozabile scutite potrivit dispozitiilor prezentului articol nu au dreptul de deducere conform art. 145 si nici nu pot sã înscrie taxa pe facturile lor. În cazul în care sunt beneficiari ai prestãrilor de servicii prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) si art. 151 alin. (1) lit. b), persoanele impozabile sunt obligate sã îndeplineascã obligatiile prevãzute la art. 155 alin. (4), art. 156 si 157.

 

CAPITOLUL XIII

Obligatiile plãtitorilor de taxã pe valoarea adãugatã

 

Înregistrarea plãtitorilor de taxã pe valoarea adãugatã

Art. 153. - (1) Orice persoanã impozabilã trebuie sã declare începerea, schimbarea si încetarea activitãtii sale ca persoanã impozabilã. Conditiile în care persoanele impozabile se înregistreazã  ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã sunt prevãzute de legislatia privind înregistrarea fiscalã  a plãtitorilor de impozite si taxe.

(2) Orice persoanã impozabilã, înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, care realizeazã exclusiv operatiuni care nu dau drept de deducere, trebuie sã solicite scoaterea din evidentã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã.

(3) Orice persoanã impozabilã, înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, trebuie sã solicite scoaterea din evidentã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, în caz de încetare a activitãtii, în termen de 15 zile de la data actului în care se consemneazã situatia respectivã.

Taxa pe valoarea adãugatã datoratã la bugetul de stat trebuie achitatã înainte de scoaterea din evidentã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, cu exceptia situatiei în care activitatea acesteia a fost preluatã de cãtre altã persoanã impozabilã, înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã.

Definirea asocierilor din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã

Art. 154. - În întelesul taxei pe valoarea adãugatã, o asociere sau altã organizatie care nu are personalitate juridicã se considerã a fi o persoanã impozabilã separatã, pentru acele activitãti economice desfãsurate de asociati sau parteneri în numele asociatiei sau organizatiei respective, cu exceptia asociatiilor în participatiune.

Facturile fiscale

Art. 155. - (1) Orice persoanã impozabilã, înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, are obligatia sã emitã facturã fiscalã pentru livrãrile de bunuri sau prestãrile de servicii efectuate, cãtre fiecare beneficiar. Persoanele impozabile, care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, nu au dreptul sã emitã facturi fiscale si nici sã înscrie taxa pe valoarea adãugatã pentru livrãrile de bunuri si/sau prestãrile de servicii efectuate cãtre altã persoanã, în documentele emise. Prin norme se stabilesc situatiile în care factura fiscalã poate fi emisã si de altã persoanã decât cea care efectueazã livrarea de bunuri.

(2) Pentru livrãri de bunuri factura fiscalã se emite la data livrãrii de bunuri, iar pentru prestãri de servicii cel mai târziu pânã la data de 15 a lunii urmãtoare celei în care prestarea a fost efectuatã.

(3) Pentru bunurile livrate cu aviz de însotire, factura fiscalã trebuie emisã în termen de cel mult 5 zile lucrãtoare de la data livrãrii, fãrã a depãsi finele lunii în care a avut loc livrarea.

(4) Pentru prestãrile de servicii efectuate de prestatori stabiliti în strãinãtate, pentru care beneficiarii au obligatia plãtii taxei pe valoarea adãugatã, acestia din urmã, dacã sunt înregistrati ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, trebuie sã autofactureze operatiunile respective, prin emiterea unei facturi fiscale, la data primirii facturii prestatorului sau la data efectuãrii plãtii cãtre prestator, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului pânã la aceastã datã. Operatiunile de leasing extern se autofactureazã de cãtre beneficiarii din România, înregistrati ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, la data stabilitã prin contract pentru plata ratelor de leasing si/sau la data plãtii de sume în avans. Persoanele care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã vor urma procedura prevãzutã la art. 156 alin. (3). Regimul fiscal al facturilor fiscale emise prin autofacturare se stabileste prin norme.

(5) Pentru livrãrile de bunuri si prestãrile de servicii care se efectueazã continuu, cum sunt energia electricã, energia termicã, gazele naturale, apa, serviciile telefonice si altele asemenea, factura fiscalã trebuie emisã la data la care intervine exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã, cu exceptiile prevãzute în alte acte normative.

(6) În cazul operatiunilor de leasing intern, a operatiunilor de închiriere, concesionare sau arendare de bunuri, factura fiscalã trebuie sã fie emisã la fiecare din datele specificate în contract, pentru plata ratelor, chiriei, redeventei sau arendei, dupã caz. În cazul încasãrii de avansuri, fatã de data prevãzutã în contract se emite facturã fiscalã la data încasãrii avansului.

(7) Dacã plata pentru operatiuni taxabile este încasatã înainte ca bunurile sã fie livrate sau înaintea finalizãrii prestãrii serviciilor, factura fiscalã trebuie sã fie emisã în termen de cel mult 5 zile lucrãtoare de la fiecare datã când este încasat un avans, fãrã a depãsi finele lunii în care a avut loc încasarea.

(8) Factura fiscalã trebuie sã cuprindã obligatoriu urmãtoarele informatii:

a) seria si numãrul facturii;

b) data emiterii facturii;

c) numele, adresa si codul de înregistrare fiscalã al persoanei care emite factura;

d) numele, adresa si codul de înregistrare fiscalã, dupã caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii;

e) denumirea si cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;

f) valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã;

g) cota de taxã pe valoarea adãugatã sau mentiunea scutit cu drept de deducere, scutit fãrã drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare, dupã caz;

h) valoarea taxei pe valoarea adãugatã, pentru operatiunile taxabile.

(9) Prin derogare de la alin. (1), persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã nu au obligatia sã emitã facturã fiscalã pentru urmãtoarele operatiuni, cu exceptia cazurilor când beneficiarul solicitã facturã fiscalã;

a) transportul persoanelor cu taximetre, precum si transportul persoanelor pe baza biletelor de cãlãtorie sau a abonamentelor;

b) livrãri de bunuri prin magazinele de comert cu amãnuntul si prestãri de servicii cãtre populatie, consemnate în documente fãrã nominalizarea cumpãrãtorului;

c) livrãri de bunuri si prestãri de servicii consemnate în documente specifice aprobate prin lege.

Evidenta operatiunilor impozabile si depunerea decontului

Art. 156. - (1) Persoanele impozabile, înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã,  au urmãtoarele obligatii din punct de vedere al evidentei operatiunilor impozabile:

a) sã tinã evidenta contabilã potrivit legii, astfel încât sã poatã determina baza de impozitare si taxa pe valoarea adãugatã colectatã pentru livrãrile de bunuri si/sau prestãrile de servicii efectuate, precum si cea deductibilã aferentã achizitiilor;

b) sã asigure conditiile necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informatiilor si conducerea evidentelor prevãzute de reglementãrile în domeniul taxei pe valoarea adãugatã;

c) sã furnizeze organelor fiscale toate justificãrile necesare în vederea stabilirii operatiunilor realizate atât la sediul principal, cât si la subunitãti;

d) sã contabilizeze distinct veniturile si cheltuielile rezultate din operatiunile asocierilor în participatiune. Drepturile si obligatiile legale privind taxa pe valoarea adãugatã revin asociatului care contabilizeazã veniturile si cheltuielile, potrivit contractului încheiat între pãrti. La sfârsitul perioadei de raportare, veniturile si cheltuielile, înregistrate pe naturi, se transmit pe bazã de decont fiecãrui asociat, în vederea înregistrãrii acestora în contabilitatea proprie. Sumele decontate între pãrti fãrã respectarea acestor prevederi se supun taxei pe valoarea adãugatã, în cotele prevãzute de lege.

(2) Persoanele înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã trebuie sã întocmeascã si sã depunã la organul fiscal competent, pentru fiecare perioadã fiscalã, pânã la data de 25 a lunii urmãtoare perioadei fiscale inclusiv, decontul de taxã pe valoarea adãugatã, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finantelor Publice. Operatiunile prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) si art. 151 alin. (1) lit. b) vor fi evidentiate în decontul de taxã pe valoarea adãugatã atât ca taxã colectatã, cât si ca taxã deductibilã. Pentru plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã în regim mixt se aplicã prevederile art. 147, pentru determinarea taxei de dedus.

(3) Persoanele neînregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, care sunt beneficiari ai operatiunilor prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) si art. 151 alin. (1) lit. b), trebuie sã întocmeascã un decont de taxã pe valoarea adãugatã special, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finantelor Publice, pe care îl depun la organul fiscal competent numai atunci când realizeazã astfel de operatiuni. Decontul se depune pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei în care a fost primitã factura prestatorului sau a fost efectuatã plata cãtre prestator, în cazul plãtilor fãrã facturã. Pentru operatiunile de leasing extern, decontul special se depune pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei stabilite prin contract pentru plata ratelor de leasing si/sau celei în care au fost efectuate plãti în avans.

Plata taxei pe valoarea adãugatã la buget

Art. 157. - (1) Persoanele obligate la plata taxei trebuie sã achite taxa pe valoarea adãugatã datoratã, stabilitã prin decontul întocmit pentru fiecare perioadã fiscalã sau prin decontul special, pânã la data la care au obligatia depunerii acestora, potrivit art. 156 alin. (2) si (3).

(2) Taxa pe valoarea adãugatã pentru importuri de bunuri, cu exceptia celor scutite de taxa pe valoarea adãugatã, se plãteste la organul vamal, în conformitate cu regulile în vigoare privind plata drepturilor de import.

(3) Prin derogare de la alin. (2), nu se face plata efectivã la organele vamale de cãtre persoanele înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã care au obtinut certificatele de exonerare prevãzute la alin. (4), pentru urmãtoarele:

a) importul de masini industriale, utilaje tehnologice, instalatii, echipamente, aparate de mãsurã si control, automatizãri, destinate realizãrii de investitii, precum si importul de masini agricole si mijloace de transport destinate realizãrii de activitãti productive;

b) importul de materii prime si materiale consumabile care nu se produc sau sunt deficitare în tarã, stabilite prin norme, si sunt destinate utilizãrii în cadrul activitãtii economice a persoanei care realizeazã importul.

(4) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, care efectueazã importuri de natura celor prevãzute la alin. (3), trebuie sã solicite eliberarea unui certificat de exonerare de la plata în vamã a taxei pe valoarea adãugatã, emis de cãtre organele fiscale competente. Pot solicita eliberarea unui astfel de certificat numai persoanele care nu au obligatii bugetare restante, reprezentând impozite, taxe, contributii, inclusiv contributiile individuale ale salariatilor si orice alte venituri bugetare, cu exceptia celor esalonate si/sau reesalonate la platã. Pe baza certificatelor prezentate de importatori, organele vamale au obligatia sã acorde liberul de vamã pentru bunurile importate. Procedura de acordare a certificatelor de exonerare de la plata în vamã a taxei pe valoarea adãugatã se stabileste prin norme.

(5) Importatorii care au obtinut certificatele de exonerare de la plata în vamã a taxei pe valoarea adãugatã evidentiazã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor importate în decontul de taxã pe valoarea adãugatã, atât ca taxã colectatã, cât si ca taxã deductibilã. Pentru plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã în regim mixt se aplicã prevederile art. 147, pentru determinarea taxei de dedus.

Responsabilitatea plãtitorilor si a organelor fiscale

Art. 158. - (1) Orice persoanã obligatã la plata taxei pe valoarea adãugatã poartã rãspunderea pentru calcularea corectã si plata la termenul legal a taxei pe valoarea adãugatã cãtre bugetul de stat si pentru depunerea la termenul legal a deconturilor de taxã pe valoarea adãugatã, prevãzute la art. 156 alin. (2) si (3), la organul fiscal competent, conform prezentului titlu si cu legislatia vamalã în vigoare.

(2) Taxa pe valoarea adãugatã se administreazã de cãtre organele fiscale si de autoritãtile vamale, pe baza competentelor lor, asa cum sunt precizate în prezentul titlu, în normele procedurale în vigoare si în legislatia vamalã în vigoare.

 

CAPITOLUL XIV

Dispozitii comune

 

Documentele fiscale

Art. 159. - Modelul si continutul formularelor de facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, jurnale pentru cumpãrãri, jurnale pentru vânzãri, borderouri zilnice de vânzare/încasare si alte documente necesare în vederea aplicãrii prezentului titlu se stabilesc de cãtre Ministerul Finantelor Publice si sunt obilgatorii pentru plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã.

Corectarea documentelor

Art. 160. - (1) Corectarea informatiilor înscrise în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate se va efectua astfel:

a) în cazul în care documentul nu a fost transmis cãtre beneficiar, acesta se anuleazã si se emite un nou document;

b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, se emite un nou document care trebuie sã cuprindã, pe de o parte, informatiile din documentul initial, numãrul si data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar, pe de altã parte, informatiile si valorile corecte.

Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vânzãri, respectiv de cumpãrãri, si vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor si, respectiv, de beneficiar, pentru perioada în care a avut loc corectarea.

(2) În situatiile prevãzute la art. 138, furnizorii de bunuri si/sau prestatorii de servicii trebuie sã emitã facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, cu valorile înscrise cu semnul minus când baza de impozitare se diminueazã sau, dupã caz, fãrã semnul minus, dacã baza de impozitare se majoreazã, care vor fi transmise si beneficiarului. Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vânzãri, respectiv de cumpãrãri, si vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor si, respectiv, de beneficiar, pentru perioada fiscalã în care s-a efectuat ajustarea.

 

CAPITOLUL XV

Dispozitii tranzitorii

 

Dispozitii tranzitorii

Art. 161. - (1) Operatiunile efectuate dupã data intrãrii în vigoare a prezentului titlu în baza unor contracte în derulare vor fi supuse prevederilor prezentului titlu, cu exceptiile prevãzute de prezentul articol. Ordonatorii de credite, în cazul institutiilor publice, au obligatia sã asigure fondurile necesare plãtii taxei pe valoarea adãugatã în situatia în care operatiunile respective nu mai sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã sau în cazul modificãrii de cotã.

(2) Certificatele pentru amânarea exigibilitãtii taxei pe valoarea adãugatã, eliberate în baza art. 17 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, rãmân valabile pânã la data expirãrii perioadelor pentru care au fost acordate.

(3) Certificatele de suspendare a plãtii taxei pe valoarea adãugatã în vamã, eliberate în baza art. 29 lit. D.c) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, nu îsi mentin valabilitatea pentru importuri efectuate dupã data de 1 ianuarie 2004 inclusiv. Importurile efectuate pânã la data de 31 decembrie 2003 inclusiv, pe bazã de certificate de suspendare a plãtii taxei în vamã, îsi mentin regimul fiscal, de la data efectuãrii importului respectiv, plata taxei pe valoarea adãugatã urmând a se efectua la organele fiscale, pânã la termenele pentru care a fost acordatã suspendarea.

(4) Prin norme se stabilesc reguli diferite pentru operatiunile de intermediere în turism, vânzãrile de bunuri second-hand, operatiunile realizate de casele de amanet.

(5) În cazul oricãrui act normativ care este în vigoare la data intrãrii în vigoare a prezentului cod si prevede aplicarea cotei zero a taxei pe valoarea adãugatã aferente unei operatiuni, în întelesul prezentului cod, operatiunea respectivã se considerã scutitã cu drept de deducere.

(6) Constructiile de locuinte realizate prin Agentia Nationalã pentru Locuinte, pe bazã de contracte ferme încheiate cu societãti de constructii, pânã la data de 31 mai 2002 inclusiv, beneficiazã de scutire cu drept de deducere a taxei pe valoarea adãugatã pânã la finalizarea constructiei, potrivit termenilor contractuali, inclusiv celor introdusi prin acte aditionale impuse de situatii tehnice justificate.

(7) Referirile la taxa pe valoarea adãugatã din actele normative prevãzute la lit. a)-q) rãmân în vigoare pânã la data de 31 decembrie 2006, cu exceptia cazurilor în care actul normativ prevede aplicarea, pe o perioadã limitatã de timp a acestor prevederi, si care se vor aplica pe perioada prevãzutã în actul normativ prin care au fost acordate, cu conditia sã nu depãseascã data de 31 decembrie 2006:

a) art. 6 lit. b) si c) din Ordonanta Guvernului nr. 116/1998 privind instituirea regimului special pentru activitatea de transport maritim international, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 29 august 1998, cu modificãrile ulterioare;

b) lit. a), b) si f) ale anexei nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 445/1999 privind acordarea de facilitãti si conditiile de realizare a investitiei la Societatea Comercialã “Automobile Dacia” - S.A., publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 7 iunie 1999, cu modificãrile ulterioare;

c) art. 2 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 50/2000 pentru abrogarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 67/1999 privind unele mãsuri pentru dezvoltarea activitãtii economice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 12 mai 2000, aprobatã prin Legea nr. 302/2001, cu modificãrile ulterioare;

d) art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 131/2000 privind instituirea unor mãsuri pentru facilitarea exploatãrii porturilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 15 octombrie 2002, cu modificãrile ulterioare;

e) Legea nr. 423/2001 pentru sprijinirea sectorului de pescuit la Marea Neagrã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 23 iulie 2001;

f) art. 2 si 3 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 247/2000 privind scutirea de la plata taxelor vamale a importurilor necesare pentru “Reparatia capitalã cu modernizare pentru cresterea sigurantei si capacitãtii Centralei Hidroelectrice Portile de Fier I”, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 7 decembrie 2000, aprobatã prin Legea nr. 251/2001, cu completãrile ulterioare;

g) Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 125/2001 privind unele mãsuri pentru executia lucrãrilor de reabilitare a Grupului nr. 1 de 210 MW din Centrala Termoelectricã Mintia - Deva, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 19 octombrie 2001, aprobatã prin Legea nr. 119/2002;

h) art. 12, 13 si 14 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 119/2001 privind unele mãsuri pentru privatizarea Societãtii Comerciale Combinatul Siderurgic “Sidex” - S.A. Galati, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 5 octombrie 2001, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

i) art. 41 alin. (2) si art. 70 alin. (7) din Legea bibliotecilor nr. 334/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 18 iunie 2002;

j) art. 1 din Legea nr. 192/2002 privind scutirea de la plata drepturilor de import a bunurilor provenite sau finantate direct din fonduri nerambursabile NATO, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 23 aprilie 2002;

k) art. 38 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specialã si încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 519/2002, cu modificãrile ulterioare;

l) Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 4/2002 privind amânarea plãtii în vamã a taxei pe valoarea adãugatã aferentã importurilor de bunuri efectuate de firma Bombardier Transportation Sweden AB, precum si amânarea exigibilitãtii taxei pe valoarea adãugatã aferente livrãrilor de bunuri si/sau prestãrilor de servicii efectuate de persoane juridice române cãtre aceastã firmã pentru asamblarea a 18 trenuri noi de metrou, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 28 ianuarie 2002, aprobatã prin Legea nr. 250/2002;

m) Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 52/2002 privind amânarea plãtii în vamã a taxei pe valoarea adãugatã aferente importurilor de bunuri efectuate de Societatea Nationalã de Transport Feroviar de Cãlãtori “C.F.R. Cãlãtori” - S.A., precum si amânarea exigibilitãtii taxei pe valoarea adãugatã aferentã livrãrilor de bunuri si/sau prestãrii de servicii efectuate de persoane juridice române pentru realizarea Proiectului de modernizare si reparatie generalã a 100 vagoane de cãlãtori de cãtre firma “Alstom - De Dietrich Feroviaire” din Franta, finantat din credit de la Banca Europeanã pentru Reconstructie si Dezvoltare si Banca “Paribas” - Franta,  contractat cu garantia statului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 mai 2002, aprobatã prin Legea nr. 441/2002;

n) Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 24/2003 privind suspendarea plãtii taxei pe valoarea adãugatã la organele vamale pentru echipamente din import destinate înzestrãrii Serviciului de Informatii Externe si Serviciului de Telecomunicatii Speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 16 aprilie 2003, aprobatã prin Legea nr. 317/2003;

o) Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 47/2003 pentru suspendarea plãtii taxei pe valoarea adãugatã la organele vamale pentru echipamente din import destinate înzestrãrii Ministerului de Interne, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 19 iunie 2003, aprobatã prin Legea nr. 465/2003;

p) Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 49/2003 privind suspendarea plãtii taxei pe valoarea adãugatã la organele vamale pentru echipamente de import destinate înzestrãrii Ministerului Afacerilor Externe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, aprobatã prin Legea nr. 447/2003;

q) Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 79/2003 privind suspendarea plãtii taxei pe valoarea adãugatã la organele vamale pentru echipamentele din import destinate înzestrãrii Serviciului de Protectie si Pazã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 19 septembrie 2003, aprobatã prin Legea nr. 489/2003.

 

TITLUL VII

Accize

 

CAPITOLUL I

Accize armonizate

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

 

Sfera de aplicare

Art. 162. - Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datoreazã bugetului de stat, pentru urmãtoarele produse provenite din productia internã sau din import:

a) bere;

b) vinuri;

c) bãuturi fermentate, altele decât bere si vinuri;

d) produse intermediare;

e) alcool etilic;

f) produse din tutun;

g) uleiuri minerale.

Definitii

Art. 163. - În întelesul prezentului titlu, se vor folosi urmãtoarele definitii:

a) produsele accizabile sunt produsele prevãzute la art. 162;

b) productia de produse accizabile reprezintã orice operatiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formã;

c) antrepozitul fiscal este locul, aflat sub controlul autoritãtii fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, detinute, primite sau expediate în regim suspensiv, de cãtre antrepozitarul autorizat, în exercitiul activitãtii, în anumite conditii prevãzute de prezentul titlu si de norme;

d) antrepozitul vamal este locul aprobat de autoritatea vamalã conform Codului vamal al României;

e) antrepozitarul autorizat este persoana fizicã sau juridicã autorizatã de autoritatea fiscalã competentã, în exercitarea activitãtii acesteia, sã producã, sã transforme, sã detinã, sã primeascã si sã expedieze produse accizabile, într-un antrepozit fiscal;

f) regimul suspensiv este regimul fiscal conform cãruia plata accizelor este suspendatã pe perioada producerii, transformãrii, detinerii si deplasãrii produselor;

g) documentul administrativ de însotire a mãrfii - DAI - este documentul care trebuie folosit la miscarea produselor accizabile în regim suspensiv;

h) codul NC reprezintã pozitia tarifarã, subpozitia tarifarã sau codul tarifar, conform Nomenclaturii Combinate din Tariful Vamal de Import al României valabil în anul 2003.

Faptul generator

Art. 164. - Produsele prevãzute la art. 162 sunt supuse accizelor în momentul producerii lor în România sau la momentul importului lor în tarã.

Exigibilitatea

Art. 165. - Acciza este exigibilã în momentul eliberãrii pentru consum sau când se constatã pierderi sau lipsuri de produse accizabile.

Eliberarea pentru consum

Art. 166. - (1) În întelesul prezentului titlu, eliberarea pentru consum reprezintã:

a) orice iesire a produselor accizabile din regimul suspensiv;

b) orice productie de produse accizabile în afara regimului suspensiv;

c) orice import de produse accizabile, dacã produsele accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv;

d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal, altfel decât ca materie primã;

e) orice detinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare, în conformitate cu prezentul titlu.

(2) Nu se considerã eliberare pentru consum miscarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal, în conditiile prevãzute la sectiunea a 5-a din prezentul capitol si conform prevederilor din norme, cãtre:

a) un alt antrepozit fiscal în România, autorizat pentru respectivele produse accizabile;

b) o altã tarã.

Importul

Art. 167. - (1) În întelesul prezentului titlu, import reprezintã orice intrare de produse accizabile în România, cu exceptia:

a) plasãrii produselor accizabile importate sub un regim vamal suspensiv în România;

b) distrugerii sub supravegherea autoritãtii vamale a produselor accizabile;

c) plasãrii produselor accizabile în zone libere, în conditiile prevãzute de legislatia vamalã în vigoare.

(2) Se considerã, de asemenea, import:

a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rãmâne în România;

b) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv;

c) aparitia oricãrui alt eveniment care genereazã obligatia plãtii drepturilor vamale de import.

(3) Pentru importurile de produse accizabile se aplicã prevederile legislatiei vamale.

Producerea si detinerea în regim suspensiv

Art. 168. - (1) Este interzisã producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.

 (2) Este interzisã detinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacã acciza pentru acel produs nu a fost plãtitã.

(3) Prevederile alin. (1) si (2) nu se aplicã pentru berea, vinurile si bãuturile fermentate, altele decât bere si vinuri, produse în gospodãriile individuale pentru consumul propriu.

 

SECTIUNEA a 2-a

Produse accizabile

 

Bere

Art. 169. - (1) În întelesul prezentului titlu, bere reprezintã orice produs încadrat la codul NC 2203 00 sau orice produs care contine un amestec de bere si de bãuturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206 00, având, si într-un caz, si în altul, o concentratie alcoolicã mai mare de 0,5% în volum.

(2) Pentru berea produsã de micii producãtori independenti, care detin instalatii de fabricatie cu o capacitate nominalã anualã care nu depãseste 200.000 hl, se aplicã accize specifice reduse. Acelasi regim se aplicã si pentru berea importatã de la micii producãtori independenti, cu o capacitate nominalã anualã care nu depãseste 200.000 hl.

(3) Fiecare agent economic producãtor de bere are obligatia de a depune la organul fiscal teritorial la care este înregistrat ca antrepozitar autorizat, pânã la data de 15 ianuarie a fiecãrui an, o declaratie pe propria rãspundere privind capacitãtile de productie pe care le detine.

(4) Beneficiazã de nivelul redus al accizelor toti agentii economici mici producãtori care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele conditii: sunt agenti economici producãtori de bere care, din punct de vedere juridic si economic, sunt indepedenti fatã de orice alt agent economic producãtor de bere; utilizeazã instalatii fizice distincte de cele ale altor fabrici de bere; folosesc spatii de productie diferite de cele ale oricãrui alt agent economic producãtor de bere si nu functioneazã sub licenta de produs a altui agent economic producãtor de bere.

(5) În situatia în care un agent economic producãtor de bere, care beneficiazã de nivelul redus al accizelor, îsi mãreste capacitatea de productie, prin achizitionarea de noi capacitãti sau extinderea celor existente, acesta va înstiinta în scris organul fiscal la care este înregistrat ca antrepozitar autorizat despre modificãrile produse, va calcula si va vãrsa la bugetul de stat accizele, în cuantumul corespunzãtor noii capacitãti de productie, începând cu luna imediat urmãtoare celei în care a avut loc punerea în functiune a acesteia.

(6) Este exceptatã de la plata accizelor berea fabricatã de persoana fizicã si consumatã de cãtre aceasta si membrii familiei sale, cu conditia sã nu fie vândutã.

Vinuri

Art. 170. - (1) În întelesul prezentului titlu, vinurile sunt:

a) vinuri linistite, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 si 2205, cu exceptia vinului spumos, asa cum este definit la lit. b), si care:

1. au o concentratie alcoolicã mai mare de 1,2% în volum, dar care nu depãseste 15% în volum, si la care alcoolul continut în produsul finit rezultã în întregime din fermentare; sau 2. au o concentratie alcoolicã mai mare de 15% în volum, dar care nu depãseste 18% în volum, au fost obtinute fãrã nici o îmbogãtire, si la care alcoolul continut în produsul finit rezultã în întregime din fermentare.

b) vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate la codurile: NC 2204 10; 2204 21 10, 2204 29 10 si 2205, si care:

1. sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip ciupercã, fixat cu ajutorul legãturilor sau care sunt sub presiune datoratã dioxidului de carbon în solutie egalã sau mai mare de 3 bari; si

2. au o concentratie alcoolicã care depãseste 1,2% în volum, dar care nu depãseste 15% în volum, si la care alcoolul continut în produsul finit rezultã în întregime din fermentare.

(2) Este exceptat de la plata accizelor vinul fabricat de persoana fizicã si consumat de cãtre aceasta si membrii familiei sale, cu conditia sã nu fie vândut.

Bãuturi fermentate, altele decât bere si vinuri

Art. 171. - (1) În întelesul prezentului titlu, bãuturile fermentate, altele decât bere si vinuri, reprezintã:

a) alte bãuturi fermentate linistite care se încadreazã la codurile NC 2204 si 2205 si care nu sunt prevãzute la art. 170, ca si toate produsele încadrate la codurile NC 2206 00, cu exceptia altor bãuturi fermentate spumoase, asa cum sunt definite la lit. b), si a produsului prevãzut la art. 169, având:

1. o concentratie alcoolicã ce depãseste 1,2% în volum, dar nu depãseste 10% în volum; sau

2. o concentratie alcoolicã ce depãseste 10% în volum, dar nu depãseste 15% în volum, si la care alcoolul continut în produsul finit rezultã în întregime din fermentare.

b) alte bãuturi fermentate spumoase care se încadreazã la codurile: NC 2206 00 31; 2206 00 39; 2204 10; 2204 21 10; 2204 29 10 si 2205, care nu intrã sub incidenta art. 170 si care sunt prezentate în sticle închise cu un dop tip ciupercã, fixat cu ajutorul legãturilor sau care sunt sub presiune datoratã dioxidului de carbon în solutie egalã sau mai mare de 3 bari, si care:

1. au o concentratie alcoolicã care depãseste 1,2% în volum, dar nu depãseste 13% în volum; sau

2. au o concentratie alcoolicã care depãseste 13% în volum, dar nu depãseste 15% în volum si la care alcoolul continut în produsul finit rezultã în întregime din fermentare.

(2) Sunt exceptate de la plata accizelor bãuturile fermentate, altele decât bere si vinuri, fabricate de persoana fizicã si consumate de cãtre aceasta si membrii familiei sale, cu conditia sã nu fie vândute.

Produse intermediare

Art. 172. - (1) În întelesul prezentului titlu, produsele intermediare reprezintã toate produsele  care au o concentratie alcoolicã ce depãseste 1,2% în volum, dar nu depãseste 22% în volum, si care se încadreazã la codurile: NC 2204, 2205 si 2206 00, dar care nu intrã sub incidenta art. 169-171.

(2) se considerã produse intermediare si orice bãuturã fermentatã linistitã prevãzutã la art. 171 alin. (1) lit. a), care are o concentratie alcoolicã ce depãseste 5,5% în volum si care nu rezultã în întregime din fermentare, si orice bãuturã fermentatã spumoasã prevãzutã la art. 171 alin. (1) lit. b), care are o concentratie alcoolicã ce depãseste 8,5% în volum si care nu rezultã în întregime din fermentare.

Alcool etilic

Art. 173. - În întelesul prezentului titlu, alcool etilic reprezintã:

a) toate produsele care au o concentratie alcoolicã ce depãseste 1,2% în volum si care sunt încadrate la codurile NC 2207 si 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al nomenclaturii combinate;

b) produsele care au o concentratie alcoolicã ce depãseste 22% si care sunt cuprinse la codurile NC 2204, 2205 si 2206 00;

c) tuicã si rachiuri de fructe;

d) orice alt produs, în solutie sau nu, care contine bãuturi spirtoase potabile.

Produse din tutun

Art. 174. - (1) În întelesul prezentului titlu, produse din tutun sunt:

a) tigarete;

b) tigãri si tigãri de foi;

c) tutun de fumat:

1. tutun de fumat fin tãiat, destinat rulãrii în tigarete;

2. alte tutunuri de fumat.

(2) Se considerã tigarete:

a) rulourile de tutun destinate fumatului ca atare si care nu sunt tigãri sau tigãri de foi, în sensul alin. (3);

b) rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de tigarete, prin simpla mânuire neindustrialã;

c) rulourile de tutun care se pot înfãsura în hârtie de tigarete, prin simpla mânuire neindustrialã;

d) orice produs care contine partial alte substante decât tutunul, dar care respectã criteriile prevãzute la lit. a), b) sau c).

(3) Se considerã tigãri sau tigãri de foi, dacã se pot fuma ca atare, dupã cum urmeazã:

a) rulourile de tutun care contin tutun natural;

b) rulourile de tutun care au un învelis exterior din tutun natural;

c) rulourile de tutun care au o umpluturã din amestec tãiat fin, învelis exterior de culoarea normalã a unei tigãri, care acoperã complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv mustiucul, dacã este cazul, si un liant, cu conditia ca:

1. învelisul si liantul sã fie din tutun reconstituit;

2. masa unitarã a rolei de tutun, excluzând filtrul sau mustiucul, sã nu fie sub 1,2 grame; si

3. învelisul sã fie fixat în formã de spiralã, cu un unghi ascutit de minimum 30 grade fatã de axa longitudinalã a tigãrii.

d) rulourile de tutun, care au o umpluturã din amestec tãiat fin, învelis exterior de culoare normalã a unei tigãri, din tutun reconstituit, care acoperã complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv mustiucul, dacã este cazul, cu conditia ca:

1. masa unitarã a ruloului, excluzând filtrul si mustiucul, sã fie egalã sau mai mare de 2,3 grame; si

2. circumferinta ruloului de tutun de minimum o treime din lungimea tigãrii sã nu fie sub 34 mm.

e) orice produs care contine partial alte substante decât tutunul, dar care respectã criteriile de la lit. a), b), c) sau d) si are învelisul din tutun natural, învelisul si liantul din tutun reconstituit sau învelisul din tutun reconstituit.

(4) Se considerã tutun de fumat:

a) tutunul tãiat sau fãrâmitat într-un alt mod, rãsucit sau presat în bucãti, si care poate fi fumat fãrã prelucrare industrialã;

b) deseurile de tutun prelucrate pentru vânzarea cu amãnuntul, care nu sunt prevãzute la alin. (2) si (3);

c) orice produs care contine partial alte substante decât tutunul, dacã produsul respectã criteriile de la lit. a) sau b).

(5) Se considerã tutun de fumat fin tãiat destinat rulãrii în tigarete:

a) tutunul de fumat, asa cum este definit la alin. (4), pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintã particulele de tutun ce au o lãtime sub 1 mm;

b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintã particulele de tutun ce au o lãtime mai mare de 1 mm, dacã tutunul de fumat este vândut sau destinat vânzãrii pentru rularea tigaretelor.

(6) Se considerã alt tutun de fumat orice tutun de fumat care nu este tutun de fumat tãiat fin.

(7) Un rulou de tutun prevãzut la alin. (2) este considerat, pentru aplicarea accizei, ca douã tigarete - atunci când are o lungime, excluzând filtrul si mustiucul, mai mare de 9 cm, fãrã sã depãseascã 18 cm; ca trei tigarete - când are o lungime, excluzând filtrul si mustiucul, mai mare de 18 cm, fãrã sã depãseascã 27 cm, si asa mai departe.

Uleiuri minerale

Art. 175. - (1) În întelesul prezentului titlu, uleiuri minerale sunt:

a) produsele cu codul NC 2706 00 00;

b) produsele cu codurile: NC 2707 10; 2707 20; 2707 30; 2707 50; 2707 91 00; 2707 99 11; 2707 99 19;

c) produsele cu codul NC 2709 00;

d) produsele cu codul NC 2710;

e) produsele cu codul NC 2711, inclusiv metanul si propanul, pure din punct de vedere chimic, dar fãrã gazul natural;

f) produsele cu codurile: NC 2712 10; 2712 20; 2712 90 (fãrã produsele de la 2712 90 11 si 2712 90 19);

g) produsele cu codul NC 2715 00 00;

h) produsele cu codul NC 2901;

i) produsele cu codurile: NC 2902 11 00; 2902 19 90; 2902 20 00; 2902 30 00; 2902 41 00; 2902 42 00; 2902 43 00 si 2902 44 00;

j) produsele cu codurile NC 3403 11 00 si 3403 19;

k) produsele cu codul NC 3811;

l) produsele cu codul NC 3817 00.

(2) Uleiurile minerale pentru care se datoreazã accize sunt:

a) benzinã cu plumb cu codurile: NC 2710 11 31; 2710 11 51 si 2710 11 59; b) benzinã fãrã plumb cu codurile: NC 2710 11 41; 2710 11 45 si 2710 11 49;

c) motorinã cu codurile: NC 2710 19 41; 2710 19 45 si 2710 19 49;

d) pãcurã cu codurile: NC 2710 19 61; 2710 19 63; 2710 19 65 si 2710 19 69;

e) gazul petrolier lichefiat cu codurile: NC 2711 12 11 pânã la 2711 19 00;

f) gazul metan cu codul NC 2711 29 00;

g) petrol lampant cu codurile NC 2710 19 21 si 2710 19 25;

h) benzen, toluen, xileni si alte amestecuri de hidrocarburi aromatice cu codurile: NC 2707 10; 2707 20; 2707 30 si 2707 50.

(3) Uleiurile minerale, altele decât cele de la alin. (2), sunt supuse unei accize dacã sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare sau utilizate drept combustibil sau carburant. Nivelul accizei va fi fixat în functie de destinatie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încãlzit sau carburantului echivalent.

(4) Pe lângã produsele accizabile prevãzute la alin. (1), orice produs destinat a fi utilizat, pus în vânzare sau utilizat drept carburant sau ca aditiv ori pentru a creste volumul final al carburantilor este impozitat drept carburant. Nivelul accizei va fi cel prevãzut pentru benzinã cu plumb.

(5) Orice hidrocarburã, cu exceptia cãrbunelui, lignitului, turbei sau a oricãrei alte hidrocarburi solide similare sau a gazului natural, destinatã a fi utilizatã, pusã în vânzare sau utilizatã pentru încãlzire, este accizatã cu acciza aplicabilã uleiului mineral echivalent.

(6) Consumul de uleiuri minerale în incinta unui loc de productie de uleiuri minerale nu este considerat fapt generator de accize atunci când se efectueazã în scopuri de productie. Când acest consum se efectueazã în alte scopuri decât cel de productie si, în special, pentru propulsia vehiculelor, se considerã ca un fapt generator de accize.

 

SECTIUNEA a 3-a

Nivelul accizelor

 

Nivelul accizelor

Art. 176. - Nivelul accizelor pentru urmãtoarele produse este:

 

Nr. crt.	Denumirea produsului sau a grupei de produse	U.M.	Acciza*)  (echivalent euro/U.M.)
0	1	2	3
1.	Bere, din care:	hl/1 grad Plato1)	0,55
	1.1. Bere produsã de producãtorii independenti cu o capacitate de productie anualã ce nu depãseste 200 mii hl		0,47
2.	Vinuri	hl de produs
	2.1. Vinuri linistite		0,00
	2.2. Vinuri spumoase		42,00
3.	Bãuturi fermentate, altele decât bere si vinuri	hl de produs
	3.1.linistite		0,00
	3.2. spumoase		42,00
4.	Produse intermediare	hl de produs	45,00
5.	Alcool etilic	hl alcool pur2)	150,00
	Produse din tutun
6.	Tigarete	1.000 tigarete	4,47+32%
7.	Tigãri si tigãri de foi	1.000 bucãti	8,00
8.	Tutun destinat fumatului din care:	kg	16,00
	8.1. Tutun destinat rulãrii în tigarete	kg	11,00
	Uleiuri minerale
9.	Benzine cu plumb	tonã 1.000 litri	404,00 311,00
10.	Benzine fãrã plumb	tonã 1.000 litri	347,00 267,00
11.	Motorine	tonã	221,00
	11.1. Motorine, exclusiv tipul EURO (EN590)	1.000 litri	190,00
	11.2.Motorine EURO (EN590)	1.000 litri	186,00
12.	Pãcurã	tonã	0,00
13.	Gaze petroliere lichefiate, din care:	tonã	100,00
	13.1. Utilizate în consum casnic3)	tonã	0,00
14.	Gaz metan	tonã	0,00
15.	Petrol lampant (inclusiv kerosen)4)	tonã	404,00
16.	Benzen, toluen, xileni si alte amestecuri de hidrocarburi aromatice	tonã	404,00

*) Nivelul accizelor armonizate va fi majorat anual începând cu data de 1 iulie 2004, prin hotãrâre a Guvernului, în conformitate cu angajamentele asumate de România în procesul de negociere cu Uniunea Europeanã, la Capitolul 10 - Impozitarea.

1) Gradul Plato reprezintã greutatea de zahãr exprimatã în grame, continutã în 100 g de solutie mãsuratã la origine, la temperatura de 20s/4sC.

2) Hl alcool pur reprezintã 100 litri alcool etilic rafinat, cu concentratia de 100% alcool în volum, la temperatura de 20sC, continut într-o cantitate datã de produs alcoolic.

3) Prin gaze petroliere lichefiate utilizate în consum casnic se întelege gazele petroliere lichefiate, distribuite în butelii tip aragaz.

4) Petrolul lampant utilizat drept combustibil de persoanele fizice nu se accizeazã.

 

Calculul accizei pentru tigarete

Art. 177. - (1) Pentru tigarete, acciza datoratã este egalã cu suma dintre acciza specificã si acciza ad valorem.

(2) Acciza specificã se calculeazã în echivalent euro pe 1.000 de tigarete.

(3) Acciza ad valorem se calculeazã prin aplicarea procentului legal stabilit, asupra pretului maxim de vânzare cu amãnuntul.

(4) Pretul maxim de vânzare cu amãnuntul este pretul la care produsul este vândut altor persoane decât comercianti si care include toate taxele si impozitele.

(5) Pretul maxim de vânzare cu amãnuntul pentru orice marcã de tigarete se stabileste de cãtre persoana care produce tigaretele în România sau care importã tigaretele si este adus la cunostintã publicã în conformitate cu cerintele prevãzute de norme.

(6) Este interzisã vânzarea, de cãtre orice persoanã, a tigaretelor pentru care nu s-au stabilit si declarat preturi maxime de vânzare cu amãnuntul.

(7) Este interzisã vânzarea de tigarete, de cãtre orice persoanã, la un pret ce depãseste pretul maxim de vânzare cu amãnuntul, declarat.

 

SECTIUNEA a 4-a

Regimul de antrepozitare

 

Reguli generale

Art. 178. - (1) Productia si/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plãtitã, poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal.

(2) Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea si/sau depozitarea de produse accizabile.

(3) Produsele accizabile supuse marcãrii, potrivit prezentului titlu, nu pot fi depozitate în antrepozite fiscale de depozitare.

(4) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amãnuntul a produselor accizabile.

(5) Detinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plãtii accizelor, atrage plata acestora.

(6) Fac exceptie de la prevederile alin. (4) antrepozitele fiscale care livreazã uleiuri minerale cãtre avioane si nave sau furnizeazã produse accizabile din magazinele duty-free.

Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal

Art. 179. - (1) Un antrepozit fiscal poate functiona numai pe baza autorizatiei valabile emise de autoritatea fiscalã competentã.

(2) În vederea obtinerii autorizatiei pentru ca un loc sã functioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intentioneazã sã fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie sã depunã o cerere la autoritatea fiscalã competentã în modul si sub forma prevãzute în norme.

(3) Cererea trebuie sã continã informatii si sã fie însotitã de documente cu privire la:

a) amplasarea si natura locului;

b) tipurile si cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse si/sau depozitate în decursul unui an;

c) identitatea si alte informatii cu privire la persoana care urmeazã sã-si desfãsoare activitatea ca antrepozitar autorizat;

d) capacitatea persoanei care urmeazã a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerintele prevãzute la art. 183.

(4) Persoana care intentioneazã sã fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este amplasat. În plus, atunci când solicitantul nu este proprietarul locului, cererea trebuie sã fie însotitã de o declaratie din partea proprietarului, prin care se confirmã permisiunea de acces pentru personalul cu atributii de control.

(5) Persoana care îsi manifestã în mod expres intentia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea fiscalã competentã o singurã cerere.

Cererea va fi însotitã de documentele prevãzute de prezentul titlu, aferente fiecãrei locatii.

Conditii de autorizare

Art. 180. - Autoritatea fiscalã competentã elibereazã autorizatia de antrepozit fiscal pentru un  loc, numai dacã sunt îndeplinite urmãtoarele conditii:

a) locul urmeazã a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, detinerea, depozitarea si/sau expedierea produselor accizabile. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, cantitatea de produse accizabile depozitatã trebuie sã fie mai mare decât cantitatea pentru care suma accizelor potentiale este de 50.000 euro. Conform prevederilor din norme, aceastã cantitate poate fi diferentiatã, în functie de grupa de produse depozitatã;

b) locul este amplasat, construit si echipat astfel încât sã se previnã scoaterea produselor accizabile din acest loc fãrã plata accizelor;

c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amãnuntul a produselor accizabile;

d) în cazul unei persoane fizice care urmeazã sã-si desfãsoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta sã nu fi fost condamnatã în mod definitiv pentru evaziune fiscalã, abuz de încredere, fals, uz de fals, înselãciune, delapidare, mãrturie mincinoasã, dare sau luare de mitã, în România sau în oricare din statele strãine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenta în ultimii 5 ani;

e) în cazul unei persoane juridice care urmeazã sã-si desfãsoare activitatea ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice sã nu fi fost condamnati în mod definitiv pentru evaziune fiscalã, abuz de încredere, fals, uz de fals, înselãciune, delapidare, mãrturie mincinoasã, dare sau luare de mitã, în România sau în oricare din statele strãine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenta în ultimii 5 ani;

f) persoana care urmeazã sã-si desfãsoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie sã dovedeascã cã poate îndeplini cerintele prevãzute la art. 183.

Autorizarea ca antrepozit fiscal

Art. 181. - (1) Autoritatea fiscalã competentã va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentatiei complete de autorizare.

(2) Autorizatia va contine urmãtoarele:

a) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;

b) descrierea si amplasarea locului antrepozitului fiscal;

c) tipul produselor accizabile si natura activitãtii;

d) capacitatea maximã de depozitare, în cazul antrepozitelor fiscale utilizate numai pentru operatiuni de depozitare;

e) nivelul garantiei;

f) perioada de valabilitate a autorizatiei;

g) orice alte informatii relevante pentru autorizare.

(3) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea maximã de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi determinatã de comun acord cu autoritatea fiscalã competentã. O datã determinatã, aceasta nu va putea fi depãsitã, în conditiile autorizãrii existente.

Dacã aceastã capacitate de depozitare depãseste maximul stabilit în autorizatie, va fi necesar ca, în termen de 15 zile de la modificarea capacitãtii de depozitare initiale, sã se solicite o aprobare pentru circumstantele schimbate.

(4) Autorizatiile pot fi modificate de cãtre autoritatea fiscalã competentã.

(5) Înainte de a fi modificatã autorizatia, autoritatea fiscalã competentã trebuie sã-l informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificãrii propuse si a motivelor acesteia.

(6) Antrepozitarul autorizat poate solicita autoritãtii fiscale competente modificarea autorizatiei.

Respingerea cererii de autorizare

Art. 182. - (1) Respingerea cererii de autorizare va fi comunicatã în scris, o datã cu motivele luãrii acestei decizii.

(2) În cazul în care autoritatea fiscalã competentã a respins cererea de autorizare a unui loc ca antrepozit fiscal, persoana care a depus cererea poate contesta aceastã decizie, conform prevederilor legislatiei în vigoare.

Obligatiile antrepozitarului autorizat

Art. 183. - Orice antrepozitar autorizat are obligatia de a îndeplini urmãtoarele cerinte:

a) sã depunã la autoritatea fiscalã competentã, dacã se considerã necesar, o garantie, în cazul productiei, transformãrii si detinerii de produse accizabile, precum si o garantie obligatorie pentru circulatia acestor produse, în conditiile stabilite prin norme;

b) sã instaleze si sã mentinã încuietori, sigilii, instrumente de mãsurã sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurãrii securitãtii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;

c) sã tinã evidente exacte si actualizate cu privire la materiile prime, lucrãrile în derulare si produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale si expediate din antrepozitele fiscale, si sã prezinte evidentele corespunzãtoare, la cererea autoritãtilor fiscale;

d) sã tinã un sistem corespunzãtor de evidentã a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil si de securitate;

e) sã asigure accesul autoritãtilor fiscale competente în orice zonã a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare si în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor;

f) sã prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autoritãtile fiscale competente, la cererea acestora;

g) sã asigure, în mod gratuit, un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autoritãtilor fiscale competente;

h) sã cerceteze si sã raporteze cãtre autoritãtile fiscale competente orice pierdere, lipsã sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;

i) sã înstiinteze autoritãtile fiscale competente cu privire la orice extindere sau modificare propusã a structurii antrepozitului fiscal, precum si a modului de operare în acesta, care poate afecta cuantumul garantiei constituite potrivit lit. a);

j) sã se conformeze cu alte cerinte impuse prin norme.

Regimul de transfer al autorizatiei

Art. 184. - (1) Autorizatiile sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizati numiti si nu sunt transferabile.

(2) Atunci când are loc vânzarea locului sau a afacerii, autorizatia nu va fi transferatã în mod automat noului proprietar. Noul posibil antrepozitar autorizat trebuie sã depunã o cerere de autorizare.

Revocarea si anularea autorizatiei

Art. 185. - (1) Autoritatea fiscalã competentã revocã autorizatia pentru un antrepozit fiscal, în urmãtoarele situatii:

a) în cazul unui antrepozitar autorizat, persoanã fizicã, dacã:

1. persoana a decedat;

2. persoana a fost condamnatã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, în România sau într-un stat strãin, pentru evaziune fiscalã sau orice altã faptã penalã prevãzutã la art. 180 lit. d); sau 3. activitatea desfãsuratã este în situatie de faliment sau lichidare.

b) în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoanã juridicã, dacã:

1. în legãturã cu persoana juridicã a fost initiatã o procedurã de faliment sau de lichidare; sau

2. oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, în România sau într-un stat strãin, pentru evaziune fiscalã sau orice altã faptã penalã prevãzutã la art. 180 lit. e);

c) pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni, cantitatea de produse accizabile depozitatã în antrepozitul fiscal este mai micã decât cantitatea prevãzutã în norme, conform art. 180 lit. a).

(2) Autoritatea fiscalã competentã anuleazã autorizatia pentru un antrepozit fiscal, atunci când i-au fost oferite informatii inexacte sau incomplete în legãturã cu autorizarea antrepozitului fiscal.

(3) Autoritatea fiscalã competentã revocã sau anuleazã autorizatia pentru un antrepozit fiscal, dacã antrepozitarul autorizat nu respectã oricare dintre cerintele prevãzute la art. 183 sau la sectiunea a 6-a din prezentul capitol.

(4) Dacã autoritatea fiscalã competentã hotãrãste sã revoce sau sã anuleze autorizatia unui antrepozit fiscal, aceasta trebuie sã trimitã o notificare cu privire la aceastã decizie cãtre antrepozitarul autorizat. Cu exceptiile prevãzute la alin. (5), revocarea autorizatiei îsi produce efecte începând cu cea de-a 15-a zi de la data la care antrepozitarul autorizat primeste notificarea.

(5) Antrepozitarul autorizat poate contesta o decizie de revocare sau anulare a autorizatiei pentru un antrepozit fiscal, potrivit legislatiei în vigoare. Termenul de 15 zile prevãzut la alin. (4) se suspendã pânã la solutionarea contestatiei.

(6) Antrepozitarul autorizat poate renunta la autorizatia pentru un antrepozit fiscal, prin depunerea la autoritatea fiscalã competentã a unei înstiintãri în scris, cu minimum 60 de zile înaintea datei când renuntarea produce efecte.

 

SECTIUNEA a 5-a

Deplasarea si primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv

 

Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv

Art. 186. - Pe durata deplasãrii unui produs accizabil, acciza se suspendã, dacã sunt satisfãcute urmãtoarele cerinte:

a) deplasarea are loc între douã antrepozite fiscale;

b) produsul este însotit de minimum 3 exemplare ale unui document administrativ de însotire, care satisface cerintele prevãzute în norme;

c) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identificã cu claritate tipul si cantitatea produsului aflat în interior;

d) containerul în care este deplasat produsul este sigilat corespunzãtor, conform prevederilor din norme;

e) autoritatea fiscalã comptentã a primit garantia pentru plata accizelor aferente produsului.

Documentul administrativ de însotire

Art. 187. - (1) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisã numai atunci când sunt însotite de documentul administrativ de însotire. Modelul documentului administrativ de însotire va fi prevãzut în norme.

(2) În cazul deplasãrii produselor accizabile între douã antrepozite fiscale în regim suspensiv, acest document se întocmeste în 5 exemplare, utilizate dupã cum urmeazã:

a) primul exemplar rãmâne la antrepozitul fiscal expeditor;

b) exemplarele 2, 3 si 4 ale documentului însotesc produsele accizabile pe parcursul miscãrii pânã la antrepozitul fiscal primitor. La sosirea produselor în antrepozitul fiscal primitor, acestea trebuie sã fie certificate de cãtre autoritatea fiscalã competentã, în raza cãreia îsi desfãsoarã activitatea antrepozitul fiscal primitor, cu exceptiile prevãzute în norme. La sosirea produselor în antrepozitul fiscal primitor, exemplarul 2 se pãstreazã de cãtre acesta. Exemplarul 3 este transmis de cãtre antrepozitul fiscal primitor la antrepozitul fiscal expeditor. Exemplarul 4 se transmite si rãmâne la autoritatea fiscalã competentã, în raza cãreia îsi desfãsoarã activitatea antrepozitul fiscal primitor;

c) exemplarul 5 se transmite de cãtre antrepozitul fiscal expeditor, la momentul expedierii produselor, autoritãtii fiscale competente în raza cãreia îsi desfãsoarã activitatea.

Primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv

Art. 188. - Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza continuã sã fie suspendatã la primirea produsului în antrepozitul fiscal, dacã sunt satisfãcute urmãtoarele cerinte:

a) produsul accizabil este plasat în antrepozitul fiscal sau expediat cãtre alt antrepozit fiscal, potrivit cerintelor prevãzute la art. 186;

b) antrepozitul fiscal primitor indicã, pe fiecare copie a documentului administrativ de însotire, tipul si cantitatea fiecãrui produs accizabil primit, precum si orice discrepantã între produsul accizabil primit si produsul accizabil indicat de documentele administrative de însotire, semnând si înscriind data pe fiecare copie a documentului;

c) antrepozitul fiscal primitor trebuie sã obtinã de la autoritatea fiscalã competentã certificarea documentului administrativ de însotire a produselor accizabile primite, cu exceptiile prevãzute în norme;

d) în termen de 10 zile de la primirea produselor, antrepozitul fiscal primitor returneazã o copie a documentului administrativ de însotire persoanei care a expediat produsul.

Obligatia de platã a accizelor pe durata deplasãrii

Art. 189. - (1) În cazul oricãrei abateri de la cerintele prevãzute la art. 186-188, acciza se datoreazã de cãtre persoana care a expediat produsul accizabil.

(2) Orice persoanã care expediazã un produs accizabil aflat în regim suspensiv este exoneratã de obligatia de platã a accizelor pentru acel produs, dacã primeste de la antrepozitul fiscal primitor un document administrativ de însotire, certificat în mod corespunzãtor.

(3) Dacã o persoanã care a expediat un produs accizabil aflat în regim suspensiv nu primeste documentul administrativ de însotire certificat în termen de 30 de zile de la data expedierii produsului, are datoria de a înstiinta în urmãtoarele 3 zile autoritatea fiscalã competentã cu privire la acest fapt si de a plãti accizele pentru produsul respectiv în termen de 5 zile de la data expirãrii termenului de primire a acelui document.

Deplasarea uleiurilor minerale prin conducte fixe

Art. 190. - În cazul uleiurilor minerale deplasate în regim suspensiv, prin conducte fixe, pe lângã prevederile art. 188 si 189, antrepozitul fiscal expeditor are obligatia de a asigura autoritãtilor fiscale competente, la cererea acestora, informatii exacte si actuale cu privire la deplasarea uleiurilor minerale.

Deplasarea unui produs accizabil între un antrepozit fiscal si un birou vamal

Art. 191. - În cazul deplasãrii unui produs accizabil între un antrepozit fiscal si un birou vamal de iesire din România sau între un birou vamal de intrare în România si un antrepozit fiscal, acciza se suspendã, dacã sunt îndeplinite conditiile prevãzute de norme. Aceste conditii sunt în conformitate cu principiile prevãzute la art. 186-190.

Momentul exigibilitãtii accizelor

Art. 192. - (1) Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilã la data când produsul este eliberat pentru consum în România.

(2) Un produs accizabil este eliberat pentru consum în România, în conditiile prevãzute la art. 166.

(3) În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilã la data când se constatã o pierdere sau o lipsã a produsului accizabil.

(4) Prevederea alin. (3) nu se aplicã si plata accizei nu se datoreazã dacã pierderea sau lipsa intervine în perioada în care produsul accizabil se aflã într-un regim suspensiv si sunt îndeplinite oricare dintre urmãtoarele conditii:

a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datoritã vãrsãrii, spargerii, incendierii, inundatiilor sau altor cazuri de fortã majorã, dar numai în situatia în care autoritãtii fiscale competente i se prezintã dovezi satisfãcãtoare cu privire la evenimentul respectiv, împreunã cu informatia privind cantitatea de produs care nu este disponibilã pentru a fi folositã în România;

b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datoritã evaporãrii sau altor cauze care reprezintã rezultatul natural al producerii, detinerii sau deplasãrii produsului, dar numai în situatia în care cantitatea de produs care nu este disponibilã pentru a fi folositã în România nu depãseste limitele prevãzute în norme.

(5) În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize, acciza devine exigibilã la data la care produsul este utilizat în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea.

(6) În cazul unui ulei mineral, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilã, acciza devine exigibilã la data la care uleiul mineral este oferit spre vânzare sau la care este utilizat drept combustibil sau carburant.

(7) În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilã si care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocã sau se anuleazã autorizatia, acciza devine exigibilã la data revocãrii sau anulãrii autorizatiei.

(8) Accizele se calculeazã în cota si rata de schimb în vigoare, la momentul în care acciza devine exigibilã.

 

SECTIUNEA a 6-a

Obligatiile plãtitorilor de accize

 

Plata accizelor la bugetul de stat

Art. 193. - (1) Accizele se plãtesc la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care acciza devine exigibilã.

(2) În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1), momentul plãtii accizelor este momentul înregistrãrii declaratiei vamale de import.

Depunerea declaratiilor de accize

Art. 194. - (1) Orice antrepozitar autorizat are obligatia de a depune la autoritatea fiscalã competentã o declaratie de accize pentru fiecare lunã în care este valabilã autorizatia de antrepozit fiscal, indiferent dacã se datoreazã sau nu plata accizei pentru luna respectivã.

(2) Declaratiile de accize se depun la autoritatea fiscalã competentã de cãtre antrepozitarii autorizati pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei la care se referã declaratia.

(3) În situatiile prevãzute la art. 166 alin. (1) lit. b) si e) trebuie sã se depunã imediat o declaratie de accize la autoritatea fiscalã competentã si, prin derogare de la art. 193, acciza se plãteste a doua zi dupã depunerea declaratiei.

Documente fiscale

Art. 195. - (1) Pentru produsele accizabile, altele decât cele marcate, care sunt transportate sau detinute în afara antrepozitului fiscal sau a unui antrepozit vamal, originea trebuie sã fie doveditã folosindu-se un document care va fi stabilit prin norme. Documentul nu poate fi mai vechi de 6 zile. Aceastã prevedere nu este aplicabilã pentru produsele accizabile transportate sau detinute de cãtre alte persoane decât comerciantii, în mãsura în care aceste produse sunt ambalate în pachete destinate vânzãrii cu amãnuntul.

(2) Toate transporturile de produse accizabile sunt însotite de un document, astfel:

a) miscarea produselor accizabile în regim suspensiv este însotitã de documentul administrativ de însotire;

b) miscarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însotitã de factura fiscalã ce va reflecta cuantumul accizei, modelul acesteia fiind precizat în norme;

c) transportul de produse accizabile, când acciza a fost plãtitã, este însotit de facturã sau aviz de însotire.

Evidente contabile

Art. 196. - Orice antrepozitar autorizat are obligatia de a tine registre contabile precise, care sã continã suficiente informatii pentru ca autoritãtile fiscale sã poatã verifica respectarea prezentului titlu, conform legislatiei în vigoare.

Responsabilitãtile antrepozitarilor autorizati si ale autoritãtilor fiscale competente

Art. 197. - (1) Orice antrepozitar autorizat, obligat la plata accizelor, poartã rãspunderea pentru calcularea corectã si plata la termenul legal a accizelor cãtre bugetul de stat si pentru depunerea la termenul legal a declaratiilor de accize la autoritatea fiscalã competentã, conform prezentului titlu si cu legislatia vamalã în vigoare.

(2) Accizele se administreazã de autoritãtile fiscale competente si de autoritãtile vamale, pe baza competentelor lor, asa cum sunt precizate în prezentul titlu si în legislatia vamalã în vigoare.

Garantii

Art. 198. - (1) Dupã acceptarea conditiilor de autorizare a antrepozitului fiscal, antrepozitarul  autorizat depune la autoritatea fiscalã competentã o garantie, conform prevederilor din norme, care sã asigure plata accizelor care pot deveni exigibile.

(2) Garantiile pot fi: depozite în numerar, ipoteci, garantii reale si personale.

(3) Modul de calcul, valoarea si durata garantiei vor fi prevãzute în norme.

(4) Valoarea garantiei va fi analizatã periodic, pentru a reflecta orice schimbãri în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarilor autorizati sau în nivelul de accize datorat.

 

SECTIUNEA a 7-a

Scutiri la plata accizelor

 

Scutiri generale

Art. 199. - (1) Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor, atunci când sunt destinate pentru:

a) livrarea în contextul relatiilor consulare sau diplomatice;

b) organizatiile internationale recunoscute ca atare de cãtre autoritãtile publice ale României, în limitele si în conditiile stabilite prin conventiile internationale, care pun bazele acestor organizatii, sau prin acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental;

c) fortele armate apartinând oricãrui stat-parte la Tratatul Atlanticului de Nord, cu exceptia Fortelor Armate ale României;

d) rezerva de stat si rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim.

(2) Modalitatea si conditiile de acordare a scutirilor prevãzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.

(3) Accizele nu se aplicã pentru importul de produse accizabile aflate în bagajul cãlãtorilor si al altor persoane fizice, cu domiciliul în România sau în strãinãtate, în limitele si în conformitate cu cerintele prevãzute de legislatia vamalã în vigoare.

Scutiri pentru alcool etilic si alte produse alcoolice

Art. 200. - (1) Sunt scutite de plata accizelor alcoolul etilic si alte produse alcoolice atunci când sunt:

a) denaturate conform prescriptiilor legale si utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;

b) utilizate pentru producerea otetului;

c) utilizate pentru producerea de medicamente;

d) utilizate pentru producerea de arome alimentare, pentru alimente sau bãuturi nealcoolice ce au o concentratie ce nu depãseste 1,2% în volum;

e) utilizate în scop medical în spitale si farmacii;

f) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fãrã cremã, cu conditia ca în fiecare caz concentratia de alcool sã nu depãseascã 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intrã în compozitia ciocolatei si 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intrã în compozitia altor produse;

g) esantioane pentru analizã sau teste de productie necesare sau în scopuri stiintifice;

h) utilizate în procedee de fabricatie, cu conditia ca produsul finit sã nu continã alcool;

i) utilizate pentru producerea unui element care nu este supus accizei;

j) utilizate în industria cosmeticã.

(2) Modalitatea si conditiile de acordare a scutirilor prevãzute la alin. (1), precum si produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului vor fi reglementate prin norme.

Scutiri pentru uleiuri minerale

Art. 201. - (1) Sunt scutite de la plata accizelor:

a) uleiurile minerale folosite în orice alt scop decât drept combustibil sau carburant;

b) uleiurile minerale livrate în vederea utilizãrii drept carburant pentru aeronave, altele decât aviatia turisticã în scop privat. Prin aviatie turisticã în scop privat se întelege utilizarea unei aeronave, de cãtre proprietarul sãu sau de cãtre persoana fizicã sau juridicã care o detine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale si în special altele decât transportul de persoane sau de mãrfuri sau prestãri de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autoritãtilor publice;

c) uleiurile minerale livrate în vederea utilizãrii drept carburant pentru navigatia maritimã internationalã si pentru navigatia pe cãile navigabile interioare, altele decât navigatiile de agrement în scop privat. Prin navigatie de agrement în scop privat se întelege utilizarea oricãrei ambarcatiuni, de cãtre proprietarul sãu sau de cãtre persoana fizicã sau juridicã care o detine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale si în special altele decât transportul de persoane sau de mãrfuri ori prestãri de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autoritãtilor publice;

d) uleiurile minerale utilizate în cadrul productiei de electricitate si în centralele electrocalogene;

e) uleiurile minerale utilizate în scopul testãrii aeronavelor si vapoarelor;

f) uleiurile minerale injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimicã, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;

g) uleiurile minerale care intrã în România în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor, destinat utilizãrii drept combustibil pentru acel autovehicul;

h) orice ulei mineral care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;

i) orice ulei mineral achizitionat direct de la agenti economici producãtori sau importatori, utilizat drept combustibil pentru încãlzirea spitalelor, sanatoriilor, azilelor de bãtrâni si orfelinatelor;

j) orice ulei mineral utilizat de cãtre persoane fizice drept combustibil pentru încãlzirea locuintelor;

k) orice ulei mineral achizitionat direct de la agenti economici producãtori sau importatori, utilizat drept combustibil în scop tehnologic sau pentru producerea de agent termic si apã caldã;

l) orice ulei mineral achizitionat direct de la agenti economici producãtori sau importatori, utilizat în scop industrial;

m) uleiurile minerale utilizate drept combustibil neconventional (bio-diesel).

(2) Modalitatea si conditiile de acordare a scutirilor prevãzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.

 

SECTIUNEA a 8-a

Marcarea produselor alcoolice si a produselor din tutun

 

Reguli generale

Art. 202. - (1) Prevederile prezentului capitol se aplicã urmãtoarelor produse accizabile:

a) produse intermediare si alcool etilic, cu exceptiile prevãzute prin norme;

b) produse din tutun.

(2) Nu este supus obligatiei de marcare orice produs accizabil scutit de la plata accizelor.

(3) Produsele accizabile prevãzute la alin. (1) pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacã acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei sectiuni.

Responsabilitatea marcãrii

Art. 203. - (1) Responsabilitatea marcãrii produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizati sau importatorilor.

(2) Importatorul transmite producãtorului extern marcajele, sub forma si în maniera prevãzute în norme, în vederea aplicãrii efective a acestora pe produsele accizabile contractate.

Proceduri de marcare

Art. 204. - (1) Marcarea produselor se efectueazã prin timbre, banderole sau etichete.

(2) Dimensiunea si elementele ce vor fi inscriptionate pe marcaje vor fi stabilite prin norme.

(3) Antrepozitarul autorizat sau importatorul este obligat sã aplice marcajele la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie sau sticlã, astfel încât deschiderea ambalajului sã deterioreze marcajul.

(4) Produsele accizabile marcate cu timbre, banderole sau etichete deteriorate sau marcate altfel decât s-a prevãzut la alin. (3) vor fi considerate ca nemarcate.

Eliberarea marcajelor

Art. 205 - (1) Autoritatea fiscalã competentã are obligatia de a elibera marcajele, potrivit prevederilor prezentului articol si normelor.

(2) Eliberarea marcajelor se face cãtre:

a) persoanele care importã produsele accizabile prevãzute la art. 202, în baza autorizatiei de importator. Autorizatia de importator se acordã de cãtre autoritatea fiscalã competentã, în conditiile prevãzute în norme;

b) antrepozitarii autorizati care produc sau îmbuteliazã produsele accizabile prevãzute la art. 202.

(3) Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri la autoritatea fiscalã competentã, sub forma si în maniera prevãzute în norme.

(4) Eliberarea marcajelor se face de cãtre unitatea specializatã, autorizatã de autoritatea fiscalã competentã pentru tipãrirea acestora, în conditiile prevãzute în norme.

(5) Contravaloarea timbrelor pentru marcarea tigaretelor si a altor produse din tutun se asigurã de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente acestor produse, conform prevederilor din norme.

Confiscarea produselor din tutun

Art. 206. - (1) Prin derogare de la prevederile în vigoare care reglementeazã modul si conditiile de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privatã a statului, produsele din tutun confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privatã a statului se predau de cãtre organul care a dispus confiscarea, pentru distrugere, antrepozitarilor autorizati pentru productia de produse din tutun sau importatorilor de astfel de produse, dupã cum urmeazã:

a) sortimentele care se regãsesc în nomenclatorul de fabricatie al antrepozitarilor autorizati sau în nomenclatorul de import al importatorilor se predau în totalitate acestora;

b) sortimentele care nu se regãsesc în nomenclatorul de fabricatie al antrepozitarilor autorizati sau în nomenclatorul de import al importatorilor se predau în custodie de cãtre organele care au procedat la confiscare antrepozitarilor autorizati pentru productia de produse din tutun, a cãror cotã de piatã reprezintã peste 5%.

(2) Repartizarea fiecãrui lot de produse din tutun confiscate, preluarea acestora de cãtre antrepozitarii autorizati si importatori, precum si procedura de distrugere se efectueazã conform normelor.

(3) Fiecare antrepozitar autorizat si importator are obligatia sã asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul si depozitarea cantitãtilor de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat.

 

CAPITOLUL II

Alte produse accizabile

 

Sfera de aplicare

Art. 207. - Urmãtoarele produse sunt supuse accizelor:

a) cafea verde cu codurile NC 0901 11 00 si 0901 12 00;

b) cafea prãjitã, inclusiv cafea cu înlocuitori, cu codurile: NC 0901 21 00; 0901 22 00 si 0901 90 90;

c) cafea solubilã, inclusiv amestecuri cu cafea solubilã, cu codurile NC 2101 11 si 2101 12;

d) confectii din blãnuri naturale cu codurile: NC 4303 10 10; 4303 10 90 si 6506 92 00, cu exceptia celor de iepure, oaie, caprã;

e) articole din cristal cu codurile: NC 7009 91 00; 7009 92 00; 7013 21; 7013 31; 7013 91; 7018 90; 7020 00 80; 9405 10 50; 9405 20 50; 9405 50 00 si 9405 91;

f) bijuterii din aur si/sau din platinã cu codul NC 7113 19 00, cu exceptia verighetelor;

g) autoturisme si autoturisme de teren, inclusiv din import rulate, cu codurile: NC 8703 21; 8703 22; 8703 23 19; 8703 23 90; 8703 24; 8703 31; 8703 32 19; 8703 32 90; 8703 33 19 si 8703 33 90;

h) produse de parfumerie cu codurile NC 3303 00 10 si 3303 00 90;

i) aparate video de înregistrat sau de reprodus, chiar incorporând un receptor de semnale videofonice cu codul NC 8521; combine audio cu codurile: NC 8519; 8520 si 8527;

j) dublu radiocasetofoane cu redare de pe bandã magneticã sau compact disc cu codul NC 8527;

k) aparate de luat imagini fixe si alte camere video cu înregistrare cu codul NC 8525 40; aparate fotografice numerice cu codul NC 8525 40;

l) cuptoare cu microunde cu codul NC 8516 50 00;

m) aparate pentru conditionat aer, de perete sau de ferestre, formând un singur corp, cu codul NC 8415 10 10;

n) arme de vânãtoare si arme de uz individual, altele decât cele de uz militar sau de sport, cu codurile: NC 9302 00; 9303; 9304 00 00 si 9307 00 00;

o) iahturi si bãrci cu motor pentru agrement cu codurile: NC 8903 10; 8903 91; 8903 92 si 8903 99.

Nivelul si calculul accizei

Art 208. - (1) În cazul cafelei verzi, acciza este egalã cu echivalentul în lei a 850 euro pe tonã.

(2) În cazul cafelei prãjite, inclusiv al cafelei cu înlocuitori, acciza este egalã cu echivalentul în lei a 1.250 euro pe tonã.

(3) În cazul cafelei solubile, inclusiv al amestecurilor cu cafea solubilã, acciza este egalã cu echivalentul în lei a 5 euro pe kilogram.

(4) Nivelul accizelor pentru alte produse:

 

Nr. crt.	Denumirea produsului sau a grupei de produse	Acciza  (%)
1.	Confectii din blãnuri naturale (cu exceptia celor de iepure, oaie, caprã)	40
2.	Articole din cristal1)	50
3.	Bijuterii din aur si/sau din platinã, cu exceptia verighetelor	20
4.	Produse de parfumerie
4.1.	Parfumuri, din care:	30
	- ape de parfum	20
4.2.	Ape de toaletã, din care:	10
	- ape de colonie	5
5.	Aparate video de înregistrat sau de reprodus, chiar încorporând un receptor de semnale videofonice; combine audio2)	15
6.	Dublu radiocasetofoane cu redare de pe bandã magneticã sau compact disc	15
7.	Aparate de luat imagini fixe si alte camere video cu înregistrare; aparate fotografice numerice	25
8.	Cuptoare cu microunde	15
9.	Aparate pentru conditionat aer, de perete sau de ferestre, formând un singur corp	15
10.	Arme de vânãtoare si arme de uz individual, altele decât cele de uz militar sau de sport	50
11.	Iahturi si bãrci cu motor pentru agrement	25

 

(5) Nivelul accizelor pentru autoturisme sau autoturisme de teren, inclusiv din import rulate:

 

Tipul autoturismului	Acciza pentru autoturisme noi (%)	Acciza pentru autoturisme rulate (%)
1. Autoturisme echipate cu motor cu benzinã:
a) cu capacitate cilindricã sub 1.601 cm3	0	1,5
b) cu capacitate cilindricã între 1.601 si 1.800 cm3	1,5	4,5
c) cu capacitate cilindricã între 1.801 si 2.000 cm3	3	9
d) cu capacitate cilindricã între 2.001 si 2.500 cm3	6	18
e) cu capacitate cilindricã de peste 2.500 cm3	9	27
2. Autoturisme echipate cu motor Diesel:
a) cu capacitate cilindricã sub 1.601 cm3	0	1,5
b) cu capacitate cilindricã între 1.601 si 2.000 cm3	1,5	4,5
c) cu capacitate cilindricã între 2.001 si 2.500 cm3	3	9
d) cu capacitate cilindricã între 2.501 si 3.100 cm3	6	18
e) cu capacitate cilindricã de peste 3.100 cm3	9	27

1) Prin cristal se întelege sticla având un continut minim de monoxid de plumb de 24% din greutate.

Combinele audio sunt produse ce reunesc (în aceeasi carcasã sau în module) cel putin patru aparate sau functiuni diferite, dintre care cel putin trei sunt functiuni audio (receptie, înregistrare pe bandã magneticã, înregistrare pe compact disc, reproducere disc patefon, reproducere compact disc, reproducere bandã magneticã etc.).

 

(6) Pentru cafea, cafea cu înlocuitori si cafea solubilã, inclusiv amestecuri cu cafea solubilã, accizele se datoreazã o singurã datã si se calculeazã prin aplicarea sumelor fixe pe unitatea de mãsurã, asupra cantitãtilor importate.

(7) În cazul produselor prevãzute la alin. (4) si (5), accizele preced taxa pe valoarea adãugatã si se calculeazã o singurã datã prin aplicarea cotelor procentuale prevãzute de lege asupra bazei de impozitare, care reprezintã:

a) pentru produsele din productia internã - preturile de livrare, mai putin accizele, respectiv pretul producãtorului, care nu poate fi mai mic decât suma costurilor ocazionate de obtinerea produsului respectiv;

b) pentru produsele din import - valoarea în vamã stabilitã potrivit legii, la care se adaugã taxele vamale si alte taxe speciale, dupã caz.

Plãtitori de accize

Art. 209. - (1) Plãtitori de accize pentru produsele prevãzute la art. 207, cu exceptia celor  prevãzute la lit. a)-c), sunt agentii economici - persoane juridice, asociatii familiale si persoane fizice autorizate - care produc sau importã astfel de produse.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru produsele prevãzute la art. 207 lit. a)-c), plãtitori de accize sunt agentii economici importatori.

(3) Plãtitori de accize sunt si persoanele fizice care introduc în tarã autoturisme si autoturisme de teren, inclusiv rulate.

Scutiri

Art. 210. - (1) Sunt scutite de la plata accizelor:

a) produsele exportate direct de agentii economici producãtori sau prin agenti economici care îsi desfãsoarã activitatea pe bazã de comision. Beneficiazã de regimul de scutire numai produsele exportate, direct sau prin agenti economici comisionari, de cãtre producãtorii care detin în proprietate utilajele si instalatiile de productie necesare pentru realizarea acestor produse;

b) produsele aflate în regimuri vamale suspensive, conform prevederilor legale în domeniu.

Pentru produsele aflate în aceste regimuri, scutirea se acordã cu conditia depunerii de cãtre agentul economic importator a unei garantii egale cu valoarea accizelor aferente. Aceastã garantie va fi restituitã agentului economic numai cu conditia încheierii în termen a regimului vamal acordat. Nu intrã sub incidenta acestor prevederi bunurile prevãzute la art. 208 alin. (5), atunci când aceste bunuri sunt plasate în baza unor contracte de leasing ce se deruleazã în conditiile prevãzute de lege, în regim vamal de tranzit, de admitere temporarã sau de import, pe durata contractului de leasing;

c) orice produs importat, provenit din donatii sau finantat direct din împrumuturi nerambursabile, precum si din programe de cooperare stiintificã si tehnicã, acordat institutiilor de învãtãmânt, sãnãtate si culturã, ministerelor, altor organe ale administratiei publice, structurilor patronale si sindicale reprezentative la nivel national, asociatiilor si fundatiilor de utilitate publicã, de cãtre guverne strãine, organisme internationale si organizatii nonprofit si de caritate;

d) produsele livrate la rezerva de stat si la rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim.

(2) Agentii economici exportatori de cafea prãjitã, obtinutã din operatiuni proprii de prãjire a cafelei verzi importate direct de acestia, pot solicita autoritãtilor fiscale competente, pe bazã de documente justificative, restituirea accizelor plãtite în vamã, aferente numai cantitãtilor de cafea verde utilizatã ca materie primã pentru cafeaua exportatã.

(3) Modalitatea de acordare a scutirilor prevãzute la alin. (1) si (2) este stabilitã în norme.

Exigibilitatea

Art. 211. - Momentul exigibilitãtii accizei intervine:

a) pentru produsele din productia internã, la data efectuãrii livrãrii, la data acordãrii produselor ca dividende sau ca platã în naturã, la data la care au fost consumate pentru reclamã si publicitate si, respectiv, la data înstrãinãrii ori utilizãrii în oricare alt scop decât comercializarea;

b) pentru produsele importate, la data înregistrãrii declaratiei vamale de import.

Plata accizelor la bugetul de stat

Art. 212. - (1) Accizele se plãtesc la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care acciza devine exigibilã.

(2) Pentru alte produse accizabile, provenite din import, plata se face la momentul înregistrãrii declaratiei vamale de import.

Regimul documentelor fiscale pierdute, distruse sau deteriorate

Art. 213. - (1) Agentii economici plãtitori de accize, care au efectuat tranzactii cu produse supuse accizelor prin documente fiscale care ulterior au fost pierdute, distruse sau deteriorate, au obligatia ca, în termen de 30 de zile calendaristice din momentul înregistrãrii pierderii, distrugerii sau deteriorãrii, sã reconstituie, pe baza evidentelor contabile, accizele aferente acestor tranzactii.

(2) În situatia nereconstituirii obligatiilor fiscale de cãtre agentul economic, autoritatea fiscalã competentã va stabili suma acestora prin estimare, înmultind numãrul documentelor pierdute, distruse sau deteriorate cu media accizelor înscrise în facturile de livrare pe ultimele 6 luni de activitate, înainte de data constatãrii pierderii, distrugerii sau deteriorãrii documentelor fiscale.

Declaratiile de accize

Art. 214. - (1) Orice agent economic plãtitor de accize are obligatia de a depune la autoritatea fiscalã competentã o declaratie de accize pentru fiecare lunã, indiferent dacã se datoreazã sau nu plata accizei pentru luna respectivã.

(2) Declaratiile de accize se depun la autoritatea fiscalã competentã, de cãtre agentii economici plãtitori, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei la care se referã declaratia.

 

CAPITOLUL III

Impozitul la titeiul si la gazele naturale din productia internã

 

Dispozitii generale

Art. 215. - (1) Pentru titeiul si gazele naturale din productia internã, agentii economici autorizati, potrivit legii, datoreazã bugetului de stat impozit în momentul livrãrii.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), nu se datoreazã impozit pentru cantitãtile de titei si gaze naturale livrate cu titlu de redeventã.

(3) Impozitul datorat este:

a) pentru titei - 4 euro/tonã;

b) pentru gazele naturale - 7,40 euro/1.000 m3.

(4) Impozitul datorat se calculeazã prin aplicarea sumelor fixe prevãzute la alin. (3), asupra cantitãtilor livrate.

(5) Momentul exigibilitãtii impozitului la titeiul si la gazele naturale din productia internã intervine la data efectuãrii livrãrii.

Scutiri

Art. 216. - Sunt scutite de plata acestor impozite cantitãtile de titei si gaze naturale din productia internã, exportate direct de agentii economici producãtori.

Declaratiile de impozit

217. - (1) Orice agent economic, plãtitor de impozit la titeiul si la gazele naturale din productia internã, are obligatia de a depune la autoritatea fiscalã competentã o declaratie de impozit pentru fiecare lunã, indiferent dacã se datoreazã sau nu plata impozitului pentru luna respectivã.

(2) Declaratiile de impozit se depun la autoritatea fiscalã competentã de cãtre agentii economici plãtitori, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei la care se referã declaratia.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii comune

 

Conversia în lei a sumelor exprimate în euro

Art. 218. - Valoarea în lei a accizelor si impozitelor datorate bugetului de stat, stabilite potrivit prezentului titlu în echivalent euro pe unitatea de mãsurã, se determinã prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationalã a României pentru ultima zi a lunii care precede începutul trimestrului calendaristic. Acest curs se utilizeazã pe toatã durata trimestrului urmãtor.

Obligatiile plãtitorilor A

Art. 219. - (1) Agentii economici plãtitori de accize si de impozit la titeiul si la gazele naturale din productia internã sunt obligati sã se înregistreze la autoritatea fiscalã competentã, conform dispozitiilor legale în materie.

(2) Agentii economici au obligatia sã calculeze accizele si impozitul la titeiul si la gazele naturale din productia internã, dupã caz, sã le evidentieze distinct în facturã si sã le verse la bugetul de stat la termenele stabilite, fiind rãspunzãtori pentru exactitatea calculului si vãrsarea integralã a sumelor datorate.

(3) Plãtitorii au obligatia sã tinã evidenta accizelor si a impozitului la titeiul si la gazele naturale din productia internã, dupã caz, conform prevederilor din norme.

Decontãrile între agentii economici

Art. 220. - (1) Decontãrile între agentii economici, furnizori de produse accizabile, si agentii economici, cumpãrãtori ai acestor produse, se vor face integral prin unitãti bancare.

(2) Nu intrã sub incidenta prevederilor alin. (1):

a) livrãrile de produse supuse accizelor cãtre agentii economici care comercializeazã astfel de produse în sistem en detail;

b) livrãrile de produse supuse accizelor, efectuate în cadrul sistemului de compensare a obligatiilor fatã de bugetul de stat, aprobate prin acte normative speciale. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul compensãrilor, dacã actele normative speciale nu prevãd altfel.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii tranzitorii

 

Derogãri

Art. 221. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 178 alin. (2), pânã la data de 1 ianuarie 2007 depozitarea uleiurilor minerale în regim suspensiv de accize este permisã numai într-un antrepozit fiscal de productie.

(2) Prin derogare de la art. 192 si 193, pânã la data de 1 ianuarie 2007, livrarea uleiurilor minerale din antrepozitele fiscale de productie se efectueazã numai în momentul în care cumpãrãtorul prezintã documentul de platã care sã ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantitãtii ce urmeazã a fi facturatã. Cu ocazia depunerii declaratiei lunare de accize se vor regulariza eventualele diferente dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de cãtre beneficiarii produselor si valoarea accizelor aferente cantitãtilor de uleiuri minerale efectiv livrate de agentii economici producãtori, în decursul lunii precedente.

(3) În cazul importurilor de produse supuse marcãrii, potrivit prezentului titlu, pânã la data de 1 ianuarie 2007, fiecare comandã de marcaje va fi aprobatã de cãtre autoritatea fiscalã competentã numai dacã importatorul va prezenta dovada plãtii în contul bugetului de stat a unei sume echivalente cu valoarea accizelor corespunzãtoare cantitãtilor de produse pentru care s-au solicitat marcaje.

 

TITLUL VIII

Mãsuri speciale privind supravegherea productiei, importului si circulatiei unor produse accizabile

 

CAPITOLUL I

Sistemul de supraveghere a productiei de alcool etilic

 

Sfera de aplicare

Art. 222. - Sistemul de supraveghere se aplicã tututor antrepozitarilor autorizati pentru productia de alcool etilic nedenaturat si distilate.

Supraveghetorii fiscali

Art. 223. - (1) Pentru fiecare antrepozit fiscal de productie de alcool etilic si de distilate vor  fi desemnati reprezentanti permanenti ai autoritãtii fiscale competente, denumiti în continuare supraveghetori fiscali. Prezenta supraveghetorilor fiscali va fi asiguratã pe tot parcursul desfãsurãrii procesului de productie, respectiv pe cele trei schimburi si în zilele de sãrbãtori legale.

(2) Antrepozitarii autorizati pentru productia de alcool etilic si de distilate vor întocmi si vor depune la autoritatea fiscalã competentã, o datã cu cererea de autorizare, un program de lucru defalcat pe luni, care sã prevadã cantitatea estimatã a se obtine într-un an, în functie de capacitatea instalatã.

Mijloace de mãsurare a productiei de alcool

Art. 224. - (1) În vederea înregistrãrii corecte a întregii productii de alcool etilic si de distilate obtinute, fiecare antrepozit fiscal de productie de alcool etilic si de distilate trebuie sã fie dotat obligatoriu de cãtre antrepozitarul autorizat cu mijloace de mãsurare, denumite în continuare contoare, avizate de Biroul Român de Metrologie Legalã, necesare pentru determinarea cantitãtii de alcool etilic si de distilate, precum si cu mijloace de mãsurare legale pentru determinarea concentratiei alcoolice pentru fiecare sortiment de aclool etilic si de distilate. Mijloacele de mãsurare si mãsurãtorile efectuate cu acestea se supun, în mod obligatoriu, controlului metrologic al statului, conform legii în domeniu.

(2) În cazul antrepozitarilor autorizati pentru productia de alcool etilic, contoarele vor fi amplasate la iesirea din coloanele de distilare pentru alcoolul brut, la iesirea din coloanele de rafinare pentru alcoolul etilic rafinat si la iesirea din coloanele aferente alcoolului tehnic, astfel încât sã fie contorizate toate cantitãtile de alcool rezultate.

(3) În cazul antrepozitarilor autorizati pentru productia de distilate, contoarele vor fi amplasate la iesirea din coloanele de distilare sau, dupã caz, la iesirea din instalatiile de distilare.

(4) Folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum si amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete, prin care se pot extrage cantitãti de alcool sau distilate necontorizate, sunt interzise.

Certificate de calibrare

Art. 225. - Antrepozitarii autorizati pentru productia de alcool si de distilate sunt obligati sã prezinte supraveghetorilor fiscali certificate de calibrare, eliberate de un laborator de metrologie agreat de Biroul Român de Metrologie Legalã, pentru toate rezervoarele si recipientele în care se depoziteazã alcoolul, distilatele si materiile prime din care provin acestea, indiferent de natura lor.

Sigilii

Art. 226. - (1) Pe întregul flux tehnologic de la iesirea alcoolului brut, rafint si tehnic din coloanele de distilare, respectiv de rafinare, si pânã la contoare, inclusiv la acestea, se vor aplica sigilii. În cazul antrepozitarilor autorizati pentru productia de distilate, sigiliile se vor aplica la iesirea distilatelor din coloanele de distilare sau din instalatiile de distilare. În toate situatiile, sigiliile vor fi aplicate si pe toate elementele de asamblare-racordare ale aparatelor de mãsurã si control, pe orice orificii si robineti existenti pe întregul flux tehnologic continuu sau discontinuu.

(2) Aparatele si piesele de pe tot circuitul coloanelor de distilare, rafinare, precum si de pe tot circuitul instalatiilor de distilare trebuie îmbinate în asa fel încât sã poatã fi sigilate. Sigiliile apartin autoritãtii fiscale competente, vor fi înseriate si vor purta, în mod obligatoriu, însemnele acesteia. Operatiunile de sigilare si desigilare se vor efectua de cãtre supraveghetorul fiscal desemnat, astfel încât sã nu se deterioreze aparatele si piesele componente. Amprentele sigiliilor aplicate trebuie sã fie mentinute intacte. Sigilarea si desigilarea vor fi consemnate într-un proces-verbal.

(3) Sigiliile prevãzute la alin. (2) sunt complementare sigiliilor metrologice aplicate contoarelor, conform reglementãrilor specifice stabilite de Biroul Român de Metrologie Legalã.

(4) Stabilirea tipului de sigilii, prevãzut la alin. (2), si a caracteristicilor acestora, uniformizarea si/sau personalizarea, precum si coordonarea tuturor operatiunilor ce se impun revin Ministerului Finantelor Publice, respectiv directiei cu atributii administrative.

Receptia materiilor prime

Art. 227. - (1) Receptia cantitativã a materiilor prime intrate în antrepozitul fiscal, precum si introducerea lor în procesul de fabricatie se fac cu mijloace de mãsurare legale.

(2) În cazul în care, pentru producerea alcoolului etilic si a distilatelor, se achizitioneazã materii prime de la persoane fizice, borderourile de achizitie si documentele de receptie se întocmesc în 2 exemplare si vor purta, în mod obligatoriu, viza supraveghetorului fiscal. Un exemplar al acestor documente rãmâne la antrepozitul fiscal care a achizitionat materia primã, iar exemplarul 2, la persoana fizicã furnizoare.

Obligatiile supraveghetorilor fiscali

Art. 228. - (1) Supraveghetorii fiscali au obligatia sã verifice:

a) existenta certificatelor de calibrare pentru rezervoarele si recipientele de depozitare a alcoolului, a distilatelor si a materiilor prime din care provin acestea;

b) înregistrarea corectã a intrãrilor de materii prime;

c) înscrierea corectã a alcoolului si a distilatelor obtinute, în raporatele zilnice de productie si în documentele de transfer-predare cãtre antrepozite de prelucrare sau de depozitare de produse finite, în concordantã cu înregistrãrile mijloacelor de mãsurare;

d) concordanta dintre normele de consum de materii prime, consumul energetic lunar si productia de alcool si distilate obtinutã;

e) realitatea stocurilor zilnice de alcool brut, rafinat, alcool denaturat, tehnic si distilate, înscrise în evidentele operative ale antrepozitelor de depozitare de astfel de produse;

f) centralizatorul lunar al documentelor de transfer cãtre antrepozitele de prelucrare a alcoolului si a distilatelor;

g) concordanta dintre cantitãtile de alcool si de distilate eliberate din antrepozitul fiscal de productie cu cele înscrise în documentele fiscale;

h) modul de calcul, de evidentiere si de virare a accizelor datorate pentru alcool si distilate, precum si pentru bãuturile spirtoase realizate de cãtre antrepozitarul autorizat de productie, care îsi desfãsoarã activitatea în sistem integrat;

i) depunerea la termen, la organele fiscale teritoriale, a declaratiilor privind obligatiile de platã cu titlu de accize si a decontului de accize, în conformitate cu prevederile legale;

j) orice alte documente si operatiuni care sã conducã la determinarea exactã a obligatiilor cãtre bugetul de stat;

k) înregistrarea corectã a operatiunilor de import si export, în situatia în care antrepozitarul autorizat desfãsoarã astfel de operatiuni.

(2) De asemenea, supraveghetorii fiscali au obligatia de a înregistra, într-un registru special, toate cererile antrepozitarilor autorizati de productie sau ale organelor de control privind sigilarea sau desigilarea instalatiilor.

(3) În vederea certificãrii realitãtii tuturor operatiunilor reflectate în documentele aferente productiei de alcool si de distilate, începând de la intrarea materiei prime pânã la livrarea alcoolului si a distilatelor cãtre sectiile de prelucrare sau cãtre terti, toate documentele întocmite, inclusiv documentele fiscale, vor fi prezentate obligatoriu supraveghetorului fiscal desemnat pentru a fi vizate de acesta.

Desigilarea instalatiilor

Art. 229. - (1) Desigilarea aparatelor si a pieselor de pe tot fluxul tehnologic se face numai în baza unei solicitãri scrise, justificate, din partea antrepozitului fiscal de productie de alcool si de distilate sau în situatii de avarie.

(2) Cererea de desigilare se transmite supraveghetorului fiscal cu cel putin trei zile înainte de termenul stabilit pentru efectuarea operatiunii propriu-zise, care va proceda la desigilare. La desigilare, supraveghetorul fiscal întocmeste un proces-verbal de desigilare. În procesul-verbal se vor consemna data si ora desigilãrii, cantitatea de alcool si de distilate - în litri si în grade - înregistratã de contoare la momentul desigilãrii, precum si stocul de alcool si de distilate, pe sortimente, aflat în rezervoare si în recipiente.

(3) Se interzice antrepozitarilor autorizati deteriorarea sigiliilor aplicate de cãtre supraveghetorul fiscal. În cazul în care sigiliul este deteriorat accidental sau în caz de avarie, antrepozitarul autorizat este obligat sã solicite prezenta supraveghetorului fiscal pentru constatarea cauzelor deteriorãrii accidentale a sigiliului sau ale avariei.

(4) Dacã antrepozitarul autorizat constatã un incident sau o disfunctie în functionarea unui contor, acesta trebuie sã facã imediat o declaratie supraveghetorului fiscal, care va fi consemnatã într-un registru special destinat acestui scop, procedându-se imediat la remedierea defectiunii. Totodatã, antrepozitarul autorizat va solicita prezenta reprezentantului autorizat de cãtre Biroul Român de Metrologie Legalã pentru activitãti de reparatii ale mijloacelor de mãsurare din categoria respectivã, în vederea desigilãrii mijloacelor de mãsurare, a repunerii lor în stare de functionare si a resigilãrii.

(5) Contoarele defecte pot fi înlocuite, sub supraveghere metrologicã, cu alte contoare de rezervã, cu specificarea, într-un proces-verbal de înlocuire, întocmit de supraveghetorul fiscal, a indicilor de la care se reia activitatea.

(6) Dacã timpul de remediere a contoarelor depãseste 24 de ore, se suspendã activitatea de productie a alcoolului si a distilatelor. Instalatiile respective vor fi sigilate.

(7) Suspendarea se face în baza unui proces-verbal de suspendare, încheiat în 3 exemplare de cãtre supraveghetorul fiscal, în prezenta reprezentantului legal al antrepozitarului autorizat.

(8) În procesul-verbal încheiat se vor mentiona cauzele accidentului sau ale avariei care au generat întreruperea activitãtii, data si ora întreruperii acesteia, stocul de alcool si de distilate existent la acea datã si indicii înregistrati de contoare în momentul suspendãrii activitãtii.

(9) Originalul procesului-verbal de desigilare sau de suspendare, dupã caz, se depune la autoritatea fiscalã competentã, în termen de 24 de ore de la încheierea acestuia. Al doilea exemplar al procesului-verbal rãmâne la antrepozitarul autorizat, iar exemplarul al treilea se pãstreazã de cãtre supraveghetorul fiscal.

(10) Reluarea activitãtii dupã desigilarea instalatiilor respective se va face în baza unei declaratii de remediere a defectiunii, întocmitã de antrepozitarul autorizat si vizatã de supraveghetorul fiscal, însotitã de un aviz eliberat de specialistul care a efectuat remedierea.

Supraveghetorul fiscal va proceda la sigilarea întregului flux tehnologic.

 

CAPITOLUL II

Sistemul de supraveghere a circulatiei alcoolului etilic si a distilatelor în vrac din productia internã sau din import

 

Conditii de calitate

Art. 230. - Alcoolul etilic si distilatele livrate de cãtre antrepozitarii autorizati pentru productie, cãtre utilizatorii legali, trebuie sã se încadreze în prevederile standardelor legale în vigoare.

Fiecare livrare va fi însotitã de buletine de analizã completate conform standardelor legale în vigoare, eliberate de laboratorul propriu al producãtorului, dacã acesta a fost agreat, sau emise de alte laboratoare autorizate. Buletinele de analizã vor cuprinde cel putin 7 parametri fizico-chimici, prevãzuti de standardele legale în vigoare.

Transportul în vrac

Art. 231. - (1) Toate cisternele si recipientele prin care se vor transporta cantitãtile de alcool si de distilate vor purta sigiliul surpaveghetorului fiscal si vor fi însotite de documentele fiscale prevãzute la titlul VII.

(2) Supraveghetorul fiscal, care a procedat la sigilarea cisternelor sau a recipientelor de transport al alcoolului si al distilatelor în vrac, va comunica în aceeasi zi, la autoritatea fiscalã competentã, data plecãrii transportului de alcool si de distilate, numãrul de înmatriculare al mijlocului de transport, cantitatea expediatã si data aproximativã a sosirii acestuia.

(3) La sosirea efectivã a alcolului si a distilatelor la destinatie, agentul economic beneficiar este obligat sã solicite autoritãtii fiscale competente desemnarea unui reprezentant fiscal care, în maximum 24 de ore, va efectua verificarea documentelor de transport si a datelor înscrise în documentul de însotire, dupã care va proceda la desigilarea cisternelor sau a recipientelor.

Conditii de livrare

Art. 232. - (1) Livrarea alcoolului si a distilatelor în vrac se va face direct de la antrepozitarul autorizat pentru productie sau de la importator cãtre utilizatorii legali.

(2) Livrarea în vrac a alcoolului etilic si a distilatelor în scopul obtinerii de bãuturi alcoolice altor beneficiari decât antrepozitarii autorizati pentru productia de astfel de bãuturi este interzisã.

(3) Antrepozitarii autorizati pentru productie si importatorii pot livra alcool în vrac, pentru consum, direct spitalelor, farmaciilor si agentilor economici utilizatori legali de alcool, altii decât producãtorii de bãuturi alcoolice.

(4) Alcoolul etilic tehnic îmbuteliat poate fi comercializat numai de cãtre antrepozitarul autorizat pentru productia de alcool etilic si numai sub formã de alcool etilic tehnic denaturat, conform standardelor legale în vigoare.

(5) Comercializarea în vrac si utilizarea ca materie primã a alcoolului etilic si a distilatelor cu concentratia alcoolicã sub 96,0% în volum, pentru fabricarea bãuturilor alcoolice, este interzisã.

(6) Productia de alcool sanitar de cãtre alti producãtori decât antrepozitarii autorizati pentru productia de alcool etilic este interzisã.

(7) Comercializarea pe piata internã a alcoolului sanitar în vrac este interzisã.

 

CAPITOLUL III

Sistemul de supraveghere pentru tuicã si rachiuri de fructe

 

Mijloace de mãsurare

Art. 233. - (1) În vederea înregistrãrii corecte a productiei de tuicã si rachiuri de fructe, fiecare antrepozitar autorizat este obligat sã se doteze cu mijloace de mãsurare volumetricã, denumite contoare, avizate de Biroul Român de Metrologie Legalã, precum si cu mijloace legale de mãsurare a concentratiei alcoolice a materiei prime si a produselor rezultate din prelucrarea acestora instalatiile de fabricatie fiind în mod obligatoriu sigilate în aceleasi conditii ca si în cazul antrepozitarilor autorizati pentru productia de alcool etilic sau de distilate.

(2) Cazanele individuale ale producãtorilor de tuicã si rachiuri de fructe, a cãror productie este destinatã vânzãrii, vor fi livrate si vor fi dotate cu vase litrate de organele abilitate de Biroul Român de Metrologie Legalã, precum si cu mijloace de mãsurare legalã a concentratiei alcoolice a produselor obtinute.

Sigilarea si desigilarea instalatiilor

Art. 234. - (1) Pentru controlul cantitãtilor de tuicã si rachiuri de fructe, pe perioada de nefunctionare, instalatiile sau cazanele de fabricatie detinute de antrepozitarii autorizati vor fi sigilate suplimentar de cãtre autoritatea fiscalã competentã.

(2) Dupã primirea materiei prime în vederea distilãrii, detinãtorii de astfel de instalatii sau cazane vor solicita, în scris, autoritãtii fiscale competente desigilarea acestora. Data si ora desigilãrii, precum si cantitãtile si tipurile de materie primã ce urmeazã a se prelucra se vor consemna într-un registru de fabricatie, care va fi numerotat, vizat de autoritatea fiscalã competentã si pãstrat la producãtor. În acelasi timp, autoritatea fiscalã competentã va consemna aceleasi date într-un proces-verbal.

(3) Desigilarea va fi solicitatã în conditiile în care detinãtorul de instalatii sau cazane are în stoc materie primã pentru utilizarea capacitãtilor de productie pentru minimum 10 zile, procesul de productie fiind obligatoriu a se desfãsura în mod continuu, pânã la terminarea materiei prime.

(4) În momentul desigilãrii instalatiilor sau a cazanelor, reprezentantul autoritãtii fiscale competente va verifica, prin probe de productie, timpii de fabricatie si randamentul în alcool pentru fiecare tip de materie primã în parte, stabilind numãrul de fierberi în 24 de ore si întocmind un proces-verbal de constatare.

(5) Timpii de functionare ai instalatiilor sau ai cazanelor si randamentele stabilite vor fi utilizate pentru evidentierea productiei în registrul de fabricatie.

(6) În vederea opririi instalatiilor sau cazanelor, antrepozitarul autorizat pentru productie va anunta autoritatea fiscalã competentã pentru resigilarea acestora cu 2 zile înaintea opririi productiei.

(7) Dacã nu se solicitã resigilarea cazanelor sau a celorlalte instalatii în momentul opririi acestora, se considerã cã productia a continuat pe toatã perioada de la desigilare.

(8) Momentul sigilãrii va fi mentionat în registrul de fabricatie, întocmindu-se, de asemenea, un proces-verbal în care se va preciza cantitatea de productie realizatã de la data desigilãrii.

 

CAPITOLUL IV

Sistemul de supraveghere a importurilor de alcool, de distilate si de bãuturi spirtoase, în vrac

 

Conditii de import

Art. 235. - Alcoolul, distilatele si bãuturile spirtoase pot fi importate în vrac numai pe bazã de contracte încheiate direct cu producãtorii externi sau cu reprezentantii acestora si numai în scopul prelucrãrii sau îmbutelierii directe de cãtre antrepozitarul autorizat pentru productie.

Procedura de supraveghere

Art. 236. - (1) La intrarea în tarã a alcoolului în vrac, indiferent de natura acestuia, a distilatelor în vrac, precum si a bãuturilor spirtoase în vrac, organele vamale de frontierã, dupã efectuarea formalitãtilor de vãmuire, vor aplica pe fiecare cisternã si recipient un sigiliu special, cu însemnele autoritãtii vamale, desigilarea fiind interzisã pânã la destinatia finalã a acestora.

(2) În momentul efectuãrii operatiunii de vãmuire se va preleva, în mod obligatoriu, o probã din fiecare cisternã sau recipient, în scopul verificãrii autenticitãtii datelor înscrise în documentele însotitoare, respectiv factura si certificatele de analize fizico-chimice.

(3) Prelevarea probei se face de cãtre delegatul laboratorului, agreat de autoritatea vamalã sã efectueze expertize în vederea indentificãrii produselor.

(4) Prelevarea probei se face în prezenta autoritãtii vamale, a delegatului permanent în vamã din partea Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor si a importatorului. Dacã importatorul depune o declaratie cã nu este interesat sã participe la prelevare, operatiunea respectivã se poate face în lipsa acestuia.

(5) Operatiunea de prelevare a probelor se efectueazã în conformitate cu normele românesti în vigoare privind esantionarea, analiza si inspectia unui lot de produse de cãtre delegatul laboratorului agreat.

(6) Din proba prelevatã se vor constitui 3 esantioane identice, dintre care unul este destinat laboratorului, altul autoritãtii vamale, iar al treilea importatorului.

(7) Esantioanele vor fi etichetate si vor fi sigilate de cãtre autoritatea vamalã.

(8) Transmiterea esantioanelor prelevate cãtre laboratoare se efectueazã prin grija si sub responsabilitatea delegatului laboratorului agreat.

(9) Operatiunea de prelevare se încheie prin întocmirea unui proces-verbal de prelevare, conform modelului prezentat în norme.

(10) Rezultatele expertizei vor fi consemnate de cãtre laboratorul agreat în certificate de expertizã.

(11) Analiza produselor se face pe cheltuiala importatorilor si are ca scop determinarea concentratiei alcoolice si a cantitãtilor reale, comparativ cu cele înscrise în documentele însotitoare, pentru corecta evaluare a accizelor datorate si a calitãtii produsului.

(12) Termenul de efectuare a analizelor va fi, dupã caz:

a) pe loc, în cazul produselor fãrã continut de zahãr;

b) în 24 de ore de la prelevarea probei, în cazul produselor cu continut de zahãr.

(13) Termenul obligatoriu de pãstrare a esantioanelor este de un an.

(14) Prevederile alin. (2) se aplicã si cantitãtilor de alcool, de distilate si de bãuturi spirtoase în vrac, aduse în regim de import temporar.

(15) Cantitãtile de alcool, de distilate si de bãuturi spirtoase în vrac, provenite din import, vor fi sigilate de cãtre organul vamal de frontierã si în situatia în care marfa este tranzitatã cãtre o vamã de interior în vederea efectuãrii operatiunii vamale de import. Marfa astfel sigilatã, împreunã cu documentul de însotire a mãrfii, eliberat de autoritatea vamalã de frontierã, în care se mentioneazã cantitatea de alcool, de distilate sau de bãuturi spirtoase importatã, în modul si sub forma prevãzutã în norme, are liber de circulatie pânã la punctul vamal unde au loc operatiunea vamalã de import si prelevarea de probe, potrivit alin. (2).

(16) În toate cazurile, la determinãrile efectuate pe baza analizelor de laborator, abaterea admisã este de ± 0,3 grade volum.

(17) Desigilarea cisternelor si a recipientelor de alcool, de distilate si de bãuturi spirtoase în vrac provenite din import, ajunse la destinatia finalã, se va face în prezenta unui reprezentant al autoritãtii fiscale competente, desemnat la solicitarea scrisã a importatorilor.

(18) Importatorul are obligatia sã evidentieze într-un registru special, conform modelului prezentat în norme, vizat de reprezentantul organului fiscal teritorial în a cãrui razã teritorialã îsi desfãsoarã activitatea, toate cantitãtile de alcool, de distilate si de bãuturi spirtoase în vrac – în litri si în grade - pe tipuri de produs si pe destinatii ale acestora.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii comune de supraveghere aplicate productiei si importului de alcool, distilate si bãuturi spirtoase

 

Situatii privind modul de valorificare

Art. 237. - (1) Lunar, pânã la data de 15 a fiecãrei luni, pentru luna precedentã, antrepozitarii autorizati pentru productie si importatorii de alcool si de distilate vor depune la organele fiscale teritoriale o situatie continând informatii privind modul de valorificare a acestor produse prin vânzare sau prelucrare, si anume: destinatia, denumirea si adresa beneficiarului, numãrul si data facturii, cantitãtile, pretul unitar si valoarea totalã, din care, dupã caz, valoarea accizei, conform modelului prezentat în norme. Aceastã situatie va fi însotitã în mod obligatoriu de un exemplar al listelor de inventar întocmite pentru stocurile de materii prime si produse finite înregistrate la sfârsitul lunii. Listele de inventar se întocmesc în douã exemplare si vor fi vizate de cãtre antrepozitarul autorizat pentru productie sau de cãtre importator. În cazul antrepozitarilor autorizati pentru productie, listele de inventar vor fi vizate si de cãtre supraveghetorul fiscal. Al doilea exemplar se pãstreazã de cãtre antrepozitarul autorizat de productie si de cãtre importator.

(2) Lunar, pânã în ultima zi a lunii, pentru luna precedentã, organele fiscale teritoriale vor transmite Ministerului Finantelor Publice - Directia generalã a tehnologiei informatiei situatia centralizatoare pentru fiecare judet privind modul de valorificare a alcoolului si a distilatelor, conform modelului prezentat în norme.

(3) Necomercializarea de cãtre antrepozitarii autorizati pentru productia de alcool etilic si/sau distilate, pe o perioadã de 3 luni consecutive, a unei cantitãti egale cu cel putin 20% din cantitatea estimatã a se realiza pe o perioadã de un an atrage revocarea autorizatiei si sigilarea instalatiilor de productie pe termen de 3 luni. Pentru antrepozitarii autorizati care lucreazã în sis- tem integrat, la calcularea procentului de 20% se va avea în vedere si cantitatea produselor rezultate din prelucrarea alcoolului si/sau a distilatelor.

Preturi minime

Art. 238. - (1) Pentru alcool, distilate si bãuturi alcoolice distilate se vor stabili preturi minime care se vor practica pentru comercializarea acestora pe piata internã.

(2) Pretul minim va cuprinde, în mod obligatoriu, pretul producãtorului si acciza legalã aferentã, dupã caz.

(3) Preturile minime vor fi stabilite de cãtre asociatiile patronale ale producãtorilor de alcool si bãuturi alcoolice distilate legal înfiintate, existente în România, si vor fi consemnate într-un protocol semnat de reprezentantii acestor asociatii. O copie de pe acest protocol si listele cuprinzând preturile astfel stabilite vor fi comunicate Ministerului Finantelor Publice si vor fi publi- cate, prin grija celor care le-au stabilit, în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu minimum 5 zile înainte de data intrãrii în vigoare a acestor preturi.

(4) Produsele, inclusiv cele în vrac, pentru care s-au stabilit preturi minime nu pot fi comercializate pe piata internã la preturi mai mici decât preturile minime publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Ori de câte ori se intentioneazã modificarea preturilor minime stabilite, asociatiile patronale ale producãtorilor de alcool si bãuturi alcoolice au obligatia sã notifice noile preturi, indiferent dacã modificarea intervine la unul sau mai multe produse. Notificarea preturilor se face în conditiile prevãzute la alin. (3).

 

CAPITOLUL VI

Mãsuri speciale privind productia, importul si circulatia uleiurilor minerale

 

Restrictii

Art. 239. - Se interzice orice operatiune comercialã cu uleiuri minerale care nu provin din antrepozite fiscale de productie.

Conditii de comercializare

Art. 240. - (1) Uleiurile minerale neaccizabile, rezultate din prelucrarea titeiului sau a altor  materii prime, care au punctul de inflamabilitate sub 85s C, se vor comercializa direct cãtre utilizatorii finali, care folosesc aceste produse în scop industrial. În caz contrar, antrepozitarul fiscal autorizat va vira la bugetul de stat accizele aferente, calculate la nivelul accizelor datorate pentru benzinele cu plumb. În categoria utilizatorilor finali nu sunt inclusi comerciantii în sistem angro.

(2) Se interzice comercializarea, prin pompele statiilor de distributie, a altor uleiuri minerale decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor si motorinelor auto, care corespund standardelor nationale de calitate.

Conditii de calitate

Art. 241. - Se interzice importul de uleiuri minerale de tipul benzinelor si motorinelor care nu corespund standardelor nationale si prevederilor legale referitoare la calitatea benzinelor.

Procedura de import

Art. 242. - (1) Efectuarea formalitãtilor vamale de import, aferente uleiurilor minerale  prevãzute la art. 241, se face prin birourile vamale de control si vãmuire la frontierã, stabilite prin decizia autoritãtii vamale, care va fi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Efectuarea formalitãtilor vamale de import este conditionatã de prelevarea de probe în punctul vamal, în vederea efectuãrii analizelor de laborator.

(3) Analizele de laborator prevãzute la alin. (2) vor fi efectuate numai de laboratoare agreate de autoritatea vamalã, care vor elibera expertizele tehnice.

(4) Cheltuielile ocazionate de analizele de laborator si stationarea mijloacelor de transport pânã la finalizarea acestora sunt în sarcina importatorului.

(5) La efectuarea formalitãtilor vamale de import, importatorul sau reprezentantul legal al acestuia va prezenta în mod obligatoriu expertizele tehnice emise pentru mostrele prelevate, în vederea identificãrii felului mãrfurilor, potrivit alin. (2) si (3).

 

CAPITOLUL VII

Alte mãsuri speciale

 

Conditii de cesionare si înstrãinare

Art. 243. - (1) Cesionarea ori înstrãinarea, sub orice formã, a actiunilor, a pãrtilor sociale sau activelor fixe ale antrepozitarilor autorizati ori ale unui antrepozitar a cãrui autorizatie a fost anulatã sau revocatã conform titlului VII va fi adusã la cunostinta autoritãtii fiscale competente cu cel putin 60 de zile înainte de realizarea acestei operatiuni, în vederea efectuãrii controlului financiar-fiscal.

(2) Cedarea sau înstrãinarea activelor imobilizate ale antrepozitarului autorizat ori ale unui antrepozitar a cãrui autorizatie a fost anulatã sau revocatã conform titlului VII se va putea face numai dupã ce s-au achitat la bugetul de stat toate obligatiile fiscale sau dupã ce persoana care urmeazã sã preia activele respective a confirmat posibilitatea plãtii tuturor debitelor cãtre bugetul de stat prin depunerea unei scrisori de garantie bancarã.

Întârzieri la plata accizelor

Art. 244. - Întârzierea la platã a accizelor cu mai mult de 30 de zile de la termenul legal atrage revocarea autorizatiei antrepozitarului autorizat si închiderea activitãtii pânã la plata sumelor restante.

 

CAPITOLUL VIII

Sanctiuni

 

Infractiuni

Art. 245. - (1) Constituie infractiuni urmãtoarele fapte sãvârsite de administratorul, directorul sau reprezentantul legal al antrepozitarului autorizat sau al societãtii:

a) cesionarea ori înstrãinarea, sub orice formã, a actiunilor, a pãrtilor sociale sau a activelor fixe ale antrepozitarilor autorizati ori ale unui antrepozitar a cãrui autorizatie a fost anulatã sau revocatã conform titlului VII, fãrã a fi adusã la cunostinta autoritãtii fiscale competente cu cel putin 60 de zile înainte de realizarea acestei operatiuni, în vederea efectuãrii controlului financiar-fiscal;

b) achizitionarea de alcool etilic si de distilate de la alti furnizori decât antrepozitarii autorizati pentru productie sau importatorii autorizati de astfel de produse, potrivit titlului VII;

c) utilizarea alcoolului brut, alcoolului etilic de sintezã si a alcoolului tehnic ca materie primã pentru fabricarea bãuturilor alcoolice de orice fel;

d) achizitionarea de uleiuri minerale rezultate din prelucrarea titeiului sau a altor materii prime, de la alti furnizori decât antrepozitarii autorizati pentru productie sau importatori autorizati potrivit titlului VII;

e) livrarea de uleiuri minerale de cãtre antrepozitarii autorizati pentru productie fãrã prezentarea de cãtre cumpãrãtor, persoanã juridicã, a documentului de platã, care sã ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantitãtii ce urmeazã a fi facturatã;

f) comercializarea uleiurilor minerale neaccizabile, rezultate din prelucrarea titeiului sau a altor materii prime, care au punctul de inflamabilitate sub 85s C, altfel decât direct cãtre utilizatorii finali, care folosesc aceste produse în scop industrial;

g) comercializarea, prin pompele statiilor de distributie, a altor uleiuri minerale decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor si motorinelor auto care corespund standardelor nationale de calitate.

(2) Infractiunile prevãzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:

a) cu închisoare de la 1 an la 3 ani, cele prevãzute la lit. b), c), d), f) si g);

b) cu închisoare de la 2 la 7 ani, cea prevãzutã la lit. e);

c) cu închisoare de la 6 luni la 2 ani, cea prevãzutã la lit. a).

Contraventii si sanctiuni

Art. 246. - (1) Constituie contraventii urmãtoarele fapte:

a) producerea de produse accizabile ce intrã sub incidenta sistemului de antrepozitare fiscalã,  în afara unui antrepozit fiscal autorizat de cãtre autoritatea fiscalã competentã;

b) detinerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII;

c) neanuntarea autoritãtii fiscale competente, în termenul legal, despre modificãrile aduse datelor initiale avute în vedere la eliberarea autorizatiei;

d) comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcãrii, potrivit titlului VII, fãrã a fi marcate sau marcate necorespunzãtor ori cu marcaje false sau contrafãcute;

e) detinerea, în afara antrepozitelor fiscale de productie, a produselor supuse marcãrii, care sunt nemarcate, sau detinerea de astfel de produse, care sunt marcate cu marcaje false ori contrafãcute;

f) practicarea, de cãtre producãtori sau de cãtre importatori, de preturi de vânzare mai mici decât costurile ocazionate de producerea sau importul produselor accizabile vândute, la care se adaugã acciza si taxa pe valoarea adãugatã;

g) neînscrierea distinctã în facturi a valorii accizelor sau a impozitului la titeiul si gazele naturale din productia internã, în cazurile prevãzute la titlul VII;

h) neutilizarea documentelor fiscale prevãzute de titlul VII;

i) neefectuarea, prin unitãti bancare, a decontãrilor între furnizori si cumpãrãtori, ca persoane juridice, de produse accizabile;

j) amplasarea mijloacelor de mãsurare a productiei si a concentratiei de alcool si distilate în alte locuri decât cele prevãzute expres în prezentul titlu sau deteriorarea sigiliilor aplicate de cãtre supraveghetorul fiscal si nesesizarea organului fiscal în cazul deteriorãrii lor;

k) nesolicitarea desemnãrii supraveghetorului fiscal în vederea desigilãrii cisternelor sau recipientelor în care se transportã alcoolul si distilatele în vrac;

l) transportul de alcool etilic si de distilate, efectuat prin cisterne sau recipiente care nu poartã sigiliile supraveghetorului fiscal, au sigilii deteriorate sau nu sunt însotite de documentul de însotire prevãzut la titlul VII;

m) fabricarea de alcool sanitar de cãtre alte persoane decât antrepozitarii autorizati pentru productie de alcool etilic;

n) comercializarea în vrac, pe piata internã, a alcoolului sanitar;

o) circulatia si comercializarea în vrac a alcoolului etilic rafinat si a distilatelor în alte scopuri decât cele expres prevãzute în prezentul titlu;

p) neevidentierea corectã în registrul special a cantitãtilor de alcool si distilate importate în vrac;

q) nedepunerea la organele fiscale teritoriale a situatiilor privind modul de valorificare a alcoolului si distilatelor;

r) nesolicitarea organului fiscal teritorial în vederea desigilãrii instalatiilor de fabricatie, precum si neevidentierea în registrul destinat acestui scop a informatiilor privind capacitãtile reale de distilare, data si ora sigilãrii si desigilãrii cazanelor sau a celorlalte instalatii de fabricatie a tuicii si a rachiurilor de fructe;

s) practicarea de preturi de vânzare cu amãnuntul mai mici decât preturile minime stabilite pe produse, potrivit prezentului titlu, la care se adaugã taxa pe valoarea adãugatã;

t) comercializarea, la preturi mai mari decât preturile maxime de vânzare cu amãnuntul declarate, a produselor pentru care s-au stabilit astfel de preturi;

u) comercializarea produselor ce nu se regãsesc în listele cuprinzând preturile maxime de vânzare cu amãnuntul declarate de cãtre agentii economici producãtori si importatori;

v) refuzul agentilor economici producãtori de tigarete de a prelua si de a distruge, în conditiile prevãzute de lege, cantitãtile de produse din tutun confiscate;

x) folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum si amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot extrage cantitãti de alcool sau distilate necontorizate;

y) comercializarea în vrac si utilizarea ca materie primã, pentru fabricarea bãuturilor alcoolice, a alcoolului etilic si a distilatelor cu concentratia alcoolicã sub 96,0% în volum.

(2) Contraventiile prevãzute la alin. (1) se sanctioneazã cu amendã de la 200.000.000 lei la 1.000.000.000 lei, precum si cu:

- confiscarea produselor, iar în situatia în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din aceastã vânzare, în cazurile prevãzute la lit. a), b), d), e), l), m), n) si o);

- confiscarea cisternelor si recipientelor, precum si a mijloacelor de transport utilizate în transportul alcoolului etilic si al distilatelor, în cazul prevãzut la lit. l);

- retragerea autorizatiei sau oprirea activitãtii pentru o perioadã de 1-3 luni, dupã caz, pentru situatiile prevãzute la lit. d), e), j), l), m), n), o) si x).

(3) În situatia în care amenzile aplicate sunt achitate în termen de 48 de ore de la încheierea procesului-verbal de constatare, cuantumul acestora va reprezenta 50% din minimul amenzii prevãzut în prezentul titlu pentru fapta constatatã.

(4) Constatarea si sanctionarea faptelor ce constituie contraventie potrivit prezentului titlu se fac de personalul de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice si al unitãtilor sale teritoriale.

(5) Contraventiilor prevãzute în prezentul titlu li se aplicã prevederile legii.

(6) Solutionarea contestatiilor asupra sumelor constatate privind accizele, respectiv impozitul la titeiul si la gazele naturale din productia internã, si a altor mãsuri aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor Publice se face potrivit reglementãrilor legale în materie.

 

TITLUL IX

Impozite si taxe locale

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Definitii

Art. 247. - În întelesul prezentului titlu, expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificatii:

a) rangul unei localitãti - rangul atribuit unei localitãti conform legii;

b) zone din cadrul localitãtii - zone stabilite de consiliul local, în functie de pozitia terenului fatã de centrul localitãtii, de retelele edilitare, precum si de alte elemente specifice fiecãrei unitãti administrativ-teritoriale, conform documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism, registrelor agricole, evidentelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidente agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea terenului.

Impozite si taxe locale

Art. 248. - Impozitele si taxele locale sunt dupã cum urmeazã:

a) impozitul pe clãdiri;

b) impozitul pe teren;

c) taxa asupra mijloacelor de transport;

d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor;

e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamã si publicitate;

f) impozitul pe spectacole;

g) taxa hotelierã;

h) taxe speciale;

i) alte taxe locale.

 

CAPITOLUL II

Impozitul pe clãdiri

 

Reguli generale

Art. 249. - (1) Orice persoanã care are în proprietate o clãdire situatã în România datoreazã anual impozit pentru acea clãdire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.

(2) Impozitul prevãzut la alin. (1), numit în continuare impozit pe clãdiri, se datoreazã cãtre bugetul local al unitãtii administrativ-teritoriale în care este amplasatã clãdirea.

(3) În cazul unei clãdiri, aflatã în administrarea sau în folosinta, dupã caz, a altei persoane si pentru care se datoreazã chirie în baza unui contract de închiriere, impozitul pe clãdiri se datoreazã de cãtre proprietar.

(4) În cazul în care o clãdire se aflã în proprietatea comunã a douã sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clãdirii datoreazã impozitul pentru spatiile situate în partea din clãdire aflatã în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili pãrtile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datoreazã o parte egalã din impozitul pentru clãdirea respectivã.

(5) În întelesul prezentului titlu, clãdire este orice constructie care serveste la adãpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalatii si de altele asemenea.

Scutiri

Art. 250. - (1) Impozitul pe clãdiri nu se datoreazã pentru:

1. clãdirile institutiilor publice si clãdirile care fac parte din domeniul public si privat al unei unitãti administrativ-teritoriale, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activitãti economice;

2. clãdirile care, potrivit legislatiei în vigoare, sunt considerate monumente istorice, de arhitecturã sau arheologice, muzee sau case memoriale, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activitãti economice;

3. clãdirile care, prin destinatie, constituie lãcasuri de cult, apartinând cultelor religioase recunoscute de lege si pãrtile lor componente locale, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activitãti economice;

4. clãdirile insitutiilor de învãtãmânt preuniversitar sau universitar, autorizate provizoriu sau acreditate, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activitãti economice;

5. clãdirile unitãtilor sanitare de interes national care nu au trecut în patrimoniul autoritãtilor locale;

6. clãdirile aflate în domeniul public al statului si în administrarea Regiei Autonome .Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activitãti economice;

7. clãdirile aflate în domeniul privat al statului si în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, atribuite conform legii;

8. constructiile si amenajãrile funerare din cimitire, crematorii;

9. clãdirile sau constructiile din parcurile industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii;

10. clãdirile trecute în proprietatea statului sau a unitãtilor administrativ-teritoriale în lipsã de mostenitori legali sau testamentari;

11. oricare dintre urmãtoarele constructii speciale:

a) sonde de titei, gaze, sare;

b) platforme de foraj marin;

c) orice centralã hidroelectricã, centralã termoelectricã, centralã nuclearoelectricã, statie de transformare si de conexiuni, clãdire si constructie specialã anexã a acesteia, post de transformare, retea aerianã de transport si distributie a energiei electrice si stâlpii aferenti acesteia, cablu subteran de transport, instalatie electricã de fortã;

d) canalizatii si retele de telecomunicatii subterane si aeriene;

e) cãi de rulare, de incintã sau exterioare;

f) galerii subterane, planuri înclinate subterane si rampe de put;

g) puturi de minã;

h) cosuri de fum;

i) turnuri de rãcire;

j) baraje si constructii accesorii;

k) diguri, constructii-anexe si cantoane pentru interventii la apãrarea împotriva inundatiilor;

l) constructii hidrometrice, oceanografice, hidrometeorologice, hidrotehnice, de îmbunãtãtiri funciare, porturi, canale navigabile cu ecluzele si statiile de pompare aferente canalelor;

m) poduri, viaducte, apeducte si tuneluri;

n) retele si conducte pentru transportul sau distributia apei, produselor petroliere, gazelor si lichidelor industriale, retele si conducte de termoficare si retele de canalizare;

o) terasamente;

p) cheiuri;

q) platforme betonate;

r) împrejmuiri;

s) instalatii tehnologice, rezervoare si bazine pentru depozitare;

t) constructii de naturã similarã stabilite prin hotãrâre a consiliului local.

(2) Constructiile de naturã similarã celor de la alin. (1) pct. 11 lit. a)-s), avizate prin hotãrâre a consiliilor locale, sunt scutite de impozit pe clãdire pe durata existentei constructiei, pânã când intervin alte modificãri.

(3) Impozitul pe clãdiri nu se datoreazã pentru clãdirea unei persoane fizice dacã:

a) clãdirea este o locuintã nouã realizatã în conditiile Legii locuintei nr. 114/1996, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare; sau

b) clãdirea este realizatã pe bazã de credite, în conformitate cu Ordonanta Guvernului nr. 19/1994 privind stimularea investitiilor pentru realizarea unor lucrãri publice si constructii de locuinte, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 82/1995, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

(4) Scutirea de impozit prevãzutã la alin. (3) se aplicã pentru o clãdire timp de 10 ani de la data dobândirii acesteia. În cazul înstrãinãrii clãdirii, scutirea de impozit nu se aplicã noului proprietar al clãdirii.

Calculul impozitului pentru persoane fizice

Art. 251. - (1) În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clãdiri se calculeazã prin aplicarea cotei de impozitare la valoarea impozabilã a clãdirii.

(2) Cota de impozitare este de 0,2% pentru clãdirile situate în mediul urban si de 0,1% pentru clãdirile din mediul rural.

(3) Valoarea impozabilã a unei clãdiri se determinã prin înmultirea suprafetei construite desfãsurate a clãdirii, exprimatã în metri pãtrati, cu valoarea corespunzãtoare din tabelul urmãtor:

 

Tipul clãdirii	Clãdire cu instalatii de apã, canalizare, electrice si încãlzire (lei/m2) [conditii cumulative]	Clãdire fãrã instalati de apã, canalizare, electricitate sau încãlzire (lei/m2)
1. Clãdiri cu pereti sau cadre din beton armat, cãrãmidã arsã, piatrã naturalã sau alte materiale asemãnãtoare	5.300.000	3.100.000
2. Clãdiri cu pereti din lemn, cãrãmidã nearsã, paiantã,  vãlãtuci,  sipci  sau  alte  materiale asemãnãtoare	1.400.000	900.000
3. Constructii anexe corpului principal al unei clãdiri, având peretii din beton, cãrãmidã arsã, piatrã sau alte materiale asemãnãtoare	900.000	800.000
4. Constructii anexe corpului principal al unei clãdiri, având peretii din lemn, cãrãmidã nearsã, vãlãtuci, sipci sau alte materiale asemãnãtoare	500.000	300.000
5. Subsol, demisol sau mansardã utilizatã ca locuintã	75% din suma care s-ar aplica clãdirii	75% din suma care s-ar aplica clãdirii
6. Subsol, demisol sau mansardã utilizatã cu alte scopuri decât cel de locuintã	50% din suma care s-ar aplica clãdirii	50% din suma care s-ar aplica clãdirii

 

(4) Suprafata construitã desfãsuratã a unei clãdiri se determinã prin însumarea suprafetelor sectiunilor tuturor nivelurilor clãdirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol, exceptând suprafetele podurilor care nu sunt utilizate ca locuintã si suprafetele scãrilor si teraselor neacoperite.

(5) Valoarea impozabilã a clãdirii se ajusteazã în functie de amplasarea clãdirii, prin înmultirea sumei determinate conform alin. (3) cu coeficientul de corectie corespunzãtor, prevãzut în urmãtorul tabel:

 

Zona în cadrul localitãtii	Rangul localitãtii
	O	I	II	III	IV	V
A	1,30	1,25	1,20	1,15	1,10	1,05
B	1,25	1,20	1,15	1,10	1,05	1,00
C	1,20	1,15	1,10	1,05	1,00	0,95
D	1,15	1,10	1,05	1,00	0,95	0,90

 

(6) În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri si 8 apartamente, coeficientul de corectie prevãzut la alin. (5) se reduce cu 0,10.

(7) În cazul unei clãdiri finalizate înainte de 1 ianuarie 1951, valoarea impozabilã se reduce cu 15%.

(8) În cazul unei clãdiri finalizate dupã 31 decembrie 1950 si înainte de 1 ianuarie 1978, valoarea impozabilã se reduce cu 5%.

(9) Dacã dimensiunile exterioare ale unei clãdiri nu pot fi efectiv mãsurate pe conturul exterior, atunci suprafata construitã desfãsuratã a clãdirii se determinã prin înmultirea suprafetei utile a clãdirii cu un coeficient de transformare de 1,20.

Majorarea impozitului datorat de persoanele fizice ce detin mai multe clãdiri

Art. 252. - (1) Dacã o persoanã fizicã are în proprietate douã sau mai multe clãdiri utilizate ca locuintã, care nu sunt închiriate unei alte persoane, impozitul pe clãdiri se majorezã dupã cum urmeazã:

a) cu 15% pentru prima clãdire în afara celei de la adresa de domiciliu;

b) cu 50% pentru cea de-a doua clãdire în afara celei de la adresa de domiciliu;

c) cu 75% pentru cea de-a treia clãdire în afara celei de la adresa de domiciliu;

d) cu 100% pentru cea de-a patra clãdire si urmãtoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.

(2) În cazul detinerii a douã sau mai multe clãdiri în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul majorat se determinã în functie de ordinea în care proprietãtile au fost dobândite, asa cum rezultã din documentele ce atestã calitatea de proprietar.

(3) Persoanele fizice prevãzute la alin. (1) au obligatia sã depunã o declaratie specialã la compartimentele de specialitate ale autoritãtilor administratiei publice locale în raza cãrora îsi au domiciliul, precum si la cele în raza cãrora sunt situate celelalte clãdiri ale acestora. Modelul declaratiei speciale va fi cel prevãzut prin norme metodologice aprobate prin hotãrâre a Guvernului.

Calculul impozitului datorat de persoanele juridice

Art. 253. - (1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clãdiri se calculeazã prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clãdirii.

(2) Cota de impozit se stabileste prin hotãrâre a consiliului local si poate fi cuprinsã între 0,5% si 1%, inclusiv.

(3) Valoarea de inventar a clãdirii este valoarea de intrare a clãdirii în patrimoniu, înregistratã în contabilitatea proprietarului clãdirii, conform prevederilor legale în vigoare.

(4) În cazul unei clãdiri a cãrei valoare a fost recuperatã integral pe calea amortizãrii, valoarea impozabilã se reduce cu 15%.

(5) În cazul unei clãdiri care a fost reevaluatã conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a clãdirii este valoarea înregistratã în contabilitatea proprietarului imediat dupã reevaluare;

(6) În cazul unei clãdiri care a fost dobânditã înainte de 1 ianuarie 1998 si care dupã aceastã datã nu a fost reevaluatã, cota impozitului pe clãdiri este stabilitã de consiliul local între 5% si 10% si se aplicã la valoarea de inventar a clãdirii, pânã la data primei reevaluãri, înregistratã în contabilitatea persoanelor juridice.

(7) În cazul unei clãdiri ce face obiectul unui contract de leasing financiar se aplicã urmãtoarele reguli:

a) impozitul pe clãdire se datoreazã de proprietar;

b) valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe clãdiri este valoarea clãdirii înregistratã în contractul de leasing financiar.

(8) Impozitul pe clãdiri se aplicã pentru orice clãdire detinutã de o persoanã juridicã aflatã în functiune, în rezervã sau în conservare, chiar dacã valoarea sa a fost recuperatã integral pe calea amortizãrii.

Dobândirea, înstrãinarea si modificarea clãdirilor

Art. 254. - (1) În cazul unei clãdiri care a fost dobânditã sau construitã de o persoanã în cursul anului, impozitul pe clãdire se datoreazã de cãtre persoana respectivã cu începere de la data de întâi a lunii urmãtoare celei în care clãdirea a fost dobânditã sau construitã.

(2) În cazul unei clãdiri care a fost înstrãinatã, demolatã sau distrusã, dupã caz, în cursul anului, impozitul pe clãdire înceteazã a se mai datora de persoana respectivã cu începere de la data de întâi a lunii urmãtoare celei în care clãdirea a fost înstrãinatã, demolatã sau distrusã.

(3) În cazurile prevãzute la alin. (1) sau (2), impozitul pe clãdiri se recalculeazã pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplicã acelei persoane.

(4) În cazul extinderii, îmbunãtãtirii, distrugerii partiale sau al altor modificãri aduse unei clãdiri existente, impozitul pe clãdire se recalculeazã începând cu data de întâi a lunii urmãtoare celei în care a fost finalizatã modificarea.

(5) Orice persoanã care dobândeste sau construieste o clãdire are obligatia de a depune o declaratie de impunere la compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale în termen de 30 de zile de la data dobândirii sau construirii.

(6) Orice persoanã care extinde, îmbunãtãteste, demoleazã, distruge sau modificã în alt mod o clãdire existentã are obligatia sã depunã o declaratie în acest sens la compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificãri.

Plata impozitului

Art. 255. - (1) Impozitul pe clãdiri se plãteste anual, în patru rate egale, pânã la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie, inclusiv.

(2) Pentru plata cu anticipatie a impozitului pe clãdiri, datorat pentru întregul an de cãtre persoanele fizice, pânã la data de 15 martie a anului respectiv, se acordã o bonificatie de pânã la 10%, stabilitã prin hotãrâre a consiliului local.

 

CAPITOLUL III

Impozitul pe teren

 

Reguli generale

Art. 256. - (1) Orice persoanã care are în proprietate teren situat în România datoreazã pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel.

(2) Impozitul prevãzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren, se plãteste la bugetul local al unitãtii administrativ-teritoriale în raza cãreia este situat terenul.

(3) În cazul unui teren, aflat în administrarea sau în folosinta, dupã caz, a altei persoane si pentru care se datoreazã chirie/arendã în baza unui contract de închiriere/arendare, impozitul pe teren se datoreazã de cãtre proprietar.

(4) În cazul terenului care este detinut în comun de douã sau mai multe persoane, fiecare proprietar datoreazã impozit pentru partea din teren aflatã în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili pãrtile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datoreazã o parte egalã din impozitul pentru terenul respectiv.

Scutiri

Art. 257. - Impozitul pe teren nu se datoreazã pentru:

a) terenul aferent unei clãdiri, pentru suprafata de teren care este acoperitã de o clãdire;

b) orice teren al unui cult religios recunoscut de lege si al unei unitãti locale a acestuia, cu personalitate juridicã;

c) orice teren al unui cimitir, crematoriu;

d) orice teren al unei institutii de învãtãmânt preuniversitar si universitar, autorizatã provizoriu sau acreditatã;

e) orice teren al unei unitãti sanitare de interes national care nu a trecut în patrimoniul autoritãtilor locale;

f) orice teren detinut, administrat sau folosit de cãtre o institutie publicã, cu exceptia suprafetelor folosite pentru activitãti economice;

g) orice teren aferent unei clãdiri a unei institutii publice sau unei clãdiri care face parte din domeniul public sau privat al unei unitãti administrativ-teritoriale, exceptând suprafetele acestuia folosite pentru activitãti economice;

h) orice teren degradat sau poluat, inclus în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât dureazã ameliorarea acestuia;

i) terenurile care prin natura lor si nu prin destinatia datã sunt improprii pentru agriculturã sau silviculturã, orice terenuri ocupate de iazuri, bãlti, lacuri de acumulare sau cãi navigabile, cele folosite pentru activitãtile de apãrare împotriva inundatiilor, gospodãrirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apã, cele folosite ca zone de protectie definite în lege, precum si terenurile utilizate pentru exploatãrile din subsol, încadrate astfel printr-o hotãrâre a consiliului local, în mãsura în care nu afecteazã folosirea suprafetei solului;

j) orice terenuri legate de sistemele hidrotehnice sau de navigatie, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele si statiile de pompare aferente acestora, precum si terenurile aferente lucrãrilor de îmbunãtãtiri funciare;

k) terenurile ocupate de autostrãzi, drumuri europene, drumuri nationale, drumuri principale administrate de Compania Nationalã de Autostrãzi si Drumuri Nationale din România - S.A., zonele de sigurantã a acestora, precum si terenurile din jurul pistelor reprezentând zone de sigurantã;

l) terenurile parcurilor industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii;

m) terenurile trecute în proprietatea statului sau a unitãtilor administrativ-teritoriale în lipsã de mostenitori legali sau testamentari;

n) terenurile aferente clãdirilor prevãzute la art. 250 alin. (1) pct. 6 si 7, cu exceptia celor folosite pentru activitãti economice.

Calculul impozitului

Art. 258. - (1) Impozitul pe teren se stabileste luând în calcul numãrul de metri pãtrati de  teren, rangul localitãtii în care este amplasat terenul si zona si/sau categoria de folosintã a terenului, conform încadrãrii fãcute de consiliul local.

(2) În cazul unui teren amplasat în intravilan, impozitul pe teren se stabileste prin înmultirea numãrului de metri pãtrati ai terenului cu suma corespunzãtoare prevãzutã în urmãtorul tabel:

 

Zona în cadrul localitãtii	Rangul localitãtii (lei/m2)
	O	I	II	III	IV	V
A	5,900	4,900	4,300	3,700	500	400
B	4,900	3,700	3,000	2,500	400	300
C	3,700	2,500	1,900	1,200	300	200
D	2,500	1,200	1,000	700	200	100

 

(3) În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altã categorie de folosintã decât cea de terenuri cu constructii, impozitul pe teren se stabileste dupã cum urmeazã:

a) prin înmultirea numãrului de metri pãtrati de teren cu suma corespunzãtoare prevãzutã la alin. (4);

b) prin înmultirea rezultatului de la lit. a) cu coeficientul de corectie corespunzãtor prevãzut la alin. (5).

(4) Numãrul de metri pãtrati de teren se înmulteste cu suma corespunzãtoare prevãzutã în urmãtorul tabel:

 

Nr. crt.	Categoria de folosintã	Zona (lei/m2)
		I	II	III	IV
1.	Teren arabil	15	12	10	8
2.	Pãsune	12	10	8	6
3.	Fâneatã	12	10	8	6
4.	Vie	25	20	15	10
5.	Livadã	30	25	20	15
6.	Pãdure sau alt teren cu vegetatie forestierã	15	12	10	8
7.	Teren cu apã	8	6	4	X
8.	Drumuri si cãi ferate	X	X	X	X
9.	Teren neproductiv	X	X	X	X

 

(5) Suma stabilitã conform alin. (4) se înmulteste cu coeficientul de corectie corespunzãtor prevãzut în urmãtorul tabel:

 

Rangul localitãtii	Coeficientul de corectie
O	8,00
I	5,00
II	4,00
III	3,00
IV	1,10
V	1,00

 

(6) În cazul unui teren amplasat în extravilan, indiferent de rangul localitãtii, categoria de folosintã si zona unde este situat, impozitul pe teren este de 10.000 lei/ha.

Dobândiri si transferuri de teren, precum si alte modificãri aduse terenului

Art. 259. - (1) Pentru un teren dobândit de o persoanã în cursul unui an, impozitul pe teren se datoreazã de la data de întâi a lunii urmãtoare celei în care terenul a fost dobândit.

 (2) Pentru orice operatiune juridicã efectuatã de o persoanã în cursul unui an, care are ca efect transferul dreptului de proprietate asupra unui teren, persoana înceteazã a mai datora impozitul pe teren începând cu prima zi a lunii urmãtoare celei în care a fost efectuat transferul dreptului de proprietate asupra terenului.

(3) În cazurile prevãzute la alin. (1) sau (2), impozitul pe teren se recalculeazã pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplicã acelei persoane.

(4) Dacã încadrarea terenului în functie de pozitie si categorie de folosintã se modificã în cursul unui an sau în cursul anului intervine un eveniment care modificã impozitul datorat pe teren, impozitul datorat se modificã începând cu data de întâi a lunii urmãtoare celei în care a intervenit modificarea.

(5) Dacã în cursul anului se modificã rangul unei localitãti, impozitul pe teren se modificã pentru întregul teren situat în intravilan corespunzãtor noii încadrãri a localitãtii, începând cu data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care a intervenit aceastã modificare.

(6) Orice persoanã care dobândeste teren are obligatia de a depune o declaratie privind achizitia terenului la compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmeazã dupã data achizitiei.

(7) Orice persoanã care modificã folosinta terenului are obligatia de a depune o declaratie privind modificarea folosintei acestuia la compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmeazã dupã data modificãrii folosintei.

Plata impozitului

Art. 260. - (1) Impozitul pe teren se plãteste anual, în patru rate egale, pânã la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie, inclusiv.

(2) Pentru plata cu anticipatie a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de cãtre persoanele fizice, pânã la data de 15 martie a anului respectiv, se acordã o bonificatie de pânã la 10%, stabilitã prin hotãrâre a consiliului local.

 

CAPITOLUL IV

Taxa asupra mijloacelor de transport

 

Reguli generale

Art. 261. - (1) Orice persoanã care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România datoreazã o taxã anualã pentru mijlocul de transport, cu exceptia cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel.

(2) Taxa prevãzutã la alin. (1), denumitã în continuare taxa asupra mijloacelor de transport, se plãteste la bugetul local al unitãtii administrativ-teritoriale unde persoana îsi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, dupã caz.

(3) În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, taxa asupra mijlocului de transport se datoreazã de locator.

Scutiri Art. 262. - Taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplicã pentru:

a) autoturismele, motocicletele cu atas si mototriciclurile care apartin persoanelor cu handicap locomotor si care sunt adaptate handicapului acestora;

b) navele fluviale de pasageri, bãrcile si luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunãrii, Insula Mare a Brãilei si Insula Balta Ialomitei;

c) mijloacele de transport ale institutiilor publice;

d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localitãti, dacã tariful de transport este stabilit în conditii de transport public.

Calculul taxei

Art. 263. - (1) Taxa asupra mijloacelor de transport se calculeazã în functie de tipul mijlocului de transport, conform celor prevãzute în prezentul capitol.

(2) În cazul oricãruia dintre urmãtoarele mijloace de transport cu tractiune mecanicã, taxa asupra mijlocului de transport se calculeazã în functie de capacitatea cilindricã a acestora, prin înmultirea fiecãrui 500 cm3 sau fractiune din aceasta cu suma corespunzãtoare din tabelul urmãtor:

 

Mijloc de transport	Valoarea taxei lei/500 cm3 sau fractiune
1. Autoturisme cu capacitatea cilindricã de pânã la 2.000 cm3 inclusiv	58.000
2. Autoturisme cu capacitatea cilindricã de peste 2.000 cm3	72.000
3. Autobuze, autocare, microbuze	117.000
4. Alte vehicule cu tractiune mecanicã cu masa totalã maximã autorizatã de pânã la 12 tone inclusiv	126.000
5. Tractoare înmatriculate	78.000
6. Motociclete, motorete si scutere	29.000

 

(3) În cazul unui atas, taxa pe mijlocul de transport este de 50% din taxa pentru motocicletele, motoretele si scuterele respective.

(4) În cazul unui autovehicul de transport marfã cu masa totalã autorizatã de peste 12 tone, taxa asupra mijlocului de transport este egalã cu suma corespunzãtoare din tabelul urmãtor:

 

	Numãrul axelor si masa totalã maximã autorizatã	Taxa (lei)
		Vehicule cu sistem de suspensie pneumaticã sau un echivalent recunoscut	Vehicule cu alt sistem de suspensie
I	Vehicule cu douã axe
	1. Masa peste 12 tone, dar nu mai mult de 13 tone	1.000.000	1.100.000
	2. Masa peste 13 tone, dar nu mai mult de 14 tone	1.100.000	1.200.000
	3. Masa peste 14 tone, dar nu mai mult de 15 tone	1.200.000	1.400.000
	4. Masa peste 15 tone 1.400.000 2.800.000
II	Vehicule cu trei axe
	1. Masa peste 15 tone, dar nu mai mult de 17 tone	1.100.000	1.200.000
	2. Masa peste 17 tone, dar nu mai mult de 19 tone	1.200.000	1.300.000
	3. Masa peste 19 tone, dar nu mai mult de 21 tone	1.300.000	1.600.000
	4. Masa peste 21 tone, dar nu mai mult de 23 tone	1.600.000	2.500.000
	5. Masa peste 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone	2.500.000	3.800.000
	6. Masa peste 25 tone	2.500.000	3.800.000
III	Vehicule cu patru axe
	1. Masa peste 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone	1.600.000	1.700.000
	2. Masa peste 25 tone, dar nu mai mult de 27 tone	1.700.000	2.500.000
	3. Masa peste 27 tone, dar nu mai mult de 29 tone	2.500.000	4.000.000
	4. Masa peste 29 tone, dar nu mai mult de 31 tone	4.000.000	6.000.000
	5. Masa peste 31 tone	4.000.000	6.000.000

 

(5) În cazul unei combinatii de autovehicule (un autovehicul articulat sau tren rutier) de transport marfã cu masa totalã maximã autorizatã de peste 12 tone, taxa asupra mijlocului de transport este egalã cu suma corespunzãtoare din tabelul urmãtor:

 

	Numãrul axelor si masa totalã maximã autorizatã	Taxa (lei)
		Vehicule cu sistem de suspensie pneumaticã sau un echivalent recunoscut	Vehicule cu alt sistem de suspensie
I	Vehicule cu 2 + 1 axe
	1. Masa peste 12 tone, dar nu mai mult de 14 tone	1.000.000	1.100.000
	2. Masa peste 14 tone, dar nu mai mult de 16 tone	1.100.000	1.200.000
	3. Masa peste 16 tone, dar nu mai mult de 18 tone	1.200.000	1.300.000
	4. Masa peste 18 tone, dar nu mai mult de 20 tone	1.300.000	1.400.000
	5. Masa peste 20 tone, dar nu mai mult de 22 tone	1.400.000	1.500.000
	6. Masa peste 22 tone, dar nu mai mult de 23 tone	1.500.000	1.600.000
	7. Masa peste 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone	1.600.000	2.000.000
	8. Masa peste 25 tone	2.000.000	3.400.000
II	Vehicule cu 2 + 2 axe
	1. Masa peste 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone	1.200.000	1.300.000
	2. Masa peste 25 tone, dar nu mai mult de 26 tone	1.300.000	1.600.000
	3. Masa peste 26 tone, dar nu mai mult de 28 tone	1.600.000	2.000.000
	4. Masa peste 28 tone, dar nu mai mult de 29 tone	2.000.000	2.300.000
	5. Masa peste 29 tone, dar nu mai mult de 31 tone	2.300.000	3.700.000
	6. Masa peste 31 tone, dar nu mai mult de 33 tone	3.700.000	5.200.000
	7. Masa peste 33 tone, dar nu mai mult de 36 tone	5.200.000	7.900.000
	8. Masa peste 36 tone	5.200.000	7.900.000
III	Vehicule cu 2 + 3 axe
	1. Masa peste 36 tone, dar nu mai mult de 38 tone	4.200.000	5.700.000
	2. Masa peste 38 tone	5.700.000	8.000.000
IV	Vehicule cu 3 + 2 axe
	1. Masa peste 36 tone, dar nu mai mult de 38 tone	3.500.000	5.000.000
	2. Masa peste 38 tone, dar nu mai mult de 40 tone	5.000.000	7.000.000
	3. Masa peste 40 tone	7.000.000	7.900.000
	V Vehicule cu 3 + 3 axe
	1. Masa peste 36 tone, dar nu mai mult de 38 tone	2.800.000	3.100.000
	2. Masa peste 38 tone, dar nu mai mult de 40 tone	3.100.000	3.700.000
	3. Masa peste 40 tone	3.700.000	7.500.000

 

(6) În cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o combinatie de autovehicule prevãzutã la alin. (5), taxa asupra mijlocului de transport este egalã cu suma corespunzãtoare din tabelul urmãtor:

 

Masa totalã maximã autorizatã	Taxa (lei)
a) Pânã la 1 tonã inclusiv	59.000
b) Peste 1 tonã, dar nu mai mult de 3 tone	194.000
c) Peste 3 tone, dar nu mai mult de 5 tone	292.000
d) Peste 5 tone	370.000

 

(7) În cazul mijloacelor de transport pe apã, taxa pe mijlocul de transport este egalã cu suma corespunzãtoare din tabelul urmãtor:

 

	Mijlocul de transport pe apã	Taxa (lei)
1.	Luntre, bãrci fãrã motor, scutere de apã, folosite pentru uz si agrement personal	100.000
2.	Bãrci fãrã motor, folosite în alte scopuri	300.000
3.	Bãrci cu motor	600.000
4.	Bacuri, poduri plutitoare	5.000.000
5.	Salupe	3.000.000
6.	Iahturi	15.000.000
7.	Remorchere si împingãtoare
	a) Pânã la 500 CP inclusiv	3.000.000
	b) Peste 500 CP, dar nu peste 2.000 CP	5.000.000
	c) Peste 2.000 CP, dar nu peste 4.000 CP	8.000.000
	d) Peste 4.000 CP	12.000.000
8.	Vapoare - pentru fiecare 1.000 tdw sau fractiune din acesta	1.000.000
9.	Ceamuri, slepuri si barje fluviale:
	a) Cu capacitatea de încãrcare pânã la 1.500 tone inclusiv	1.000.000
	b) Cu capacitatea de încãrcare de peste 1.500 tone, dar nu peste 3.000 tone	1.500.000
	c) Cu capacitatea de încãrcare de peste 3.000 tone	2.500.000

 

(8) În întelesul prezentului articol, capacitatea cilindricã sau masa totalã maximã autorizatã a unui mijloc de transport se stabileste prin cartea de identitate a mijlocului de transport, prin factura de achizitie sau un alt document similar.

Dobândiri si transferuri ale mijloacelor de transport

Art. 264. - (1) În cazul unui mijloc de transport dobândit de o persoanã în cursul unui an, taxa asupra mijlocului de transport se datoreazã de persoanã de la data de întâi a lunii urmãtoare celei în care mijlocul de transport a fost dobândit.

(2) În cazul unui mijloc de transport care este înstrãinat de o persoanã în cursul unui an sau este radiat din evidenta fiscalã a compartimentului de specialitate al autoritãtii de administratie publicã localã, taxa asupra mijlocului de transport înceteazã sã se mai datoreze de acea persoanã începând cu data de întâi a lunii urmãtoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrãinat sau radiat din evidenta fiscalã.

(3) În cazurile prevãzute la alin. (1) sau (2), taxa asupra mijloacelor de transport se recalculeazã pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplicã acelei persoane.

(4) Orice persoanã care dobândeste/transferã un mijloc de transport sau îsi schimbã domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligatia de a depune o declaratie cu privire la mijlocul de transport la compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale pe a cãrei razã teritorialã îsi are domiciliul/sediul/punctul de lucru în termen de 30 de zile inclusiv, de la modificarea survenitã.

Plata taxei

Art. 265. - (1) Taxa asupra mijlocului de transport se plãteste anual, în patru rate egale, pânã la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie, inclusiv.

(2) Pentru plata cu anticipatie a taxei auto, datoratã pentru întregul an de cãtre persoanele fizice, pânã la data de 15 martie a anului respectiv, se acordã o bonificatie de pânã la 10%, stabilitã prin hotãrâre a consiliului local.

(3) În cazul unui mijloc de transport detinut de un nerezident, taxa asupra mijlocului de transport se plãteste integral în momentul înregistrãrii mijlocului de transport la compartimentul de specialitate al autoritãtii de administratie publicã localã.

 

CAPITOLUL V

Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si a autorizatiilor

 

Reguli generale

Art. 266. - Orice persoanã care trebuie sã obtinã un certificat, aviz sau altã autorizatie prevãzutã în prezentul capitol trebuie sã plãteascã taxa mentionatã în acest capitol la compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizatia necesarã.

Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizatiilor de construire si a altor avize asemãnãtoare

Art. 267. - (1) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediul urban, este egalã cu suma stabilitã de consiliul local în limitele prevãzute în tabelul urmãtor:

 

Suprafata pentru care se obtine certificatul de urbanism	Taxa (lei)
a) Pânã la 150 m2 inclusiv	25.000-35.000
b) Între 151 m2 si 250 m2 inclusiv	37.000-47.000
c) Între 251 m2 si 500 m2 inclusiv	48.000-60.000
d) Între 501 m2 si 750 m2 inclusiv	61.000-72.000
e) Între 751 m2 si 1.000 m2 inclusiv	73.000-85.000
f) Peste 1.000 m2 pentru fiecare m2 care depãseste 1.000 m2	85.000 + 130

 

(2) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism pentru o zonã ruralã este egalã cu 50% din taxa stabilitã conform alin. (1).

(3) Taxa pentru eliberarea unei autorizatii de construire pentru o clãdire care urmeazã a fi folositã ca locuintã sau anexã la locuintã este egalã cu 0,5% din valoarea autorizatã a lucrãrilor de constructii.

(4) Taxa pentru eliberarea autorizatiei de foraje sau excavãri necesarã studiilor geotehnice, ridicãrilor topografice, exploatãrilor de carierã, balastierelor, sondelor de gaze si petrol, precum si altor exploatãri se calculeazã înmultind numãrul de metri pãtrati de teren afectat de foraj sau de excavatie cu o valoare stabilitã de consiliul local de pânã la 50.000 lei.

(5) Taxa pentru eliberarea autorizatiei necesare pentru lucrãrile de organizare de santier în vederea realizãrii unei constructii, care nu sunt incluse în altã autorizatie de construire, este egalã cu 3% din valoarea autorizatã a lucrãrilor de organizare de santier.

(6) Taxa pentru eliberarea autorizatiei de amenajare de tabere de corturi, cãsute sau rulote ori campinguri este egalã cu 2% din valoarea autorizatã a lucrãrilor de constructie.

(7) Taxa pentru eliberarea autorizatiei de construire pentru chioscuri, tonete, cabine, spatii de expunere, situate pe cãile si în spatiile publice, precum si pentru amplasarea corpurilor si a panourilor de afisaj, a firmelor si reclamelor este de pânã la 50.000 lei pentru fiecare metru pãtrat de suprafatã ocupatã de constructie.

(8) Taxa pentru eliberarea autorizatiei de construire pentru orice altã constructie decât cele prevãzute în alt alineat al prezentului articol este egalã cu 1% din valoarea autorizatã a lucrãrilor de constructie, inclusiv instalatiile aferente.

(9) Taxa pentru eliberarea autorizatiei de desfiintare, totalã sau partialã, a unei constructii este egalã cu 0,1% din valoarea impozabilã a constructiei, stabilitã pentru determinarea impozitului pe clãdiri. În cazul desfiintãrii partiale a unei constructii, taxa pentru eliberarea autorizatiei se modificã astfel încât sã reflecte portiunea din constructie care urmeazã a fi demolatã.

(10) Taxa pentru prelungirea unui certificat de urbanism sau a unei autorizatii de construire este egalã cu 30% din cuantumul taxei pentru eliberarea certificatului sau a autorizatiei initiale.

(11) Taxa pentru eliberarea unei autorizatii privind lucrãrile de racorduri si bransamente la retele publice de apã, canalizare, gaze, termice, energie electricã, telefonie si televiziune prin cablu se stabileste de consiliul local si este de pânã la 75.000 lei pentru fiecare racord.

(12) Taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de cãtre comisia de urbanism si amenajarea teritoriului, de cãtre primari sau de structurile de specialitate din cadrul consiliului judetean se stabileste de consiliul local în sumã de pânã la 100.000 lei.

(13) Taxa pentru eliberarea certificatului de nomenclaturã stradalã si adresã se stabileste de cãtre consiliile locale în sumã de pânã la 60.000 lei.

(14) Pentru taxele prevãzute în prezentul articol, stabilite pe baza valorii autorizate a lucrãrilor de constructie, se aplicã urmãtoarele reguli:

a) taxa datoratã se stabileste pe baza valorii lucrãrilor de constructie declarate de persoana care solicitã avizul si se plãteste înainte de emiterea avizului;

b) în termen de 15 zile de la data finalizãrii lucrãrilor de constructie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data la care expirã autorizatia respectivã, persoana care a obtinut autorizatia trebuie sã depunã o declaratie privind valoarea lucrãrilor de constructie la compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale;

c) pânã în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care se depune situatia finalã privind valoarea lucrãrilor de constructii, compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale are obligatia de a stabili taxa datoratã pe baza valorii reale a lucrãrilor de constructie;

d) pânã în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale a emis valoarea stabilitã pentru taxã, trebuie plãtitã orice sumã suplimentarã datoratã de cãtre persoana care a primit autorizatia sau orice sumã care trebuie rambursatã de autoritatea administratiei publice locale.

(15) În cazul unei autorizatii de construire emise pentru o persoanã fizicã, valoarea realã a lucrãrilor de constructie nu poate fi mai micã decât valoarea impozabilã a clãdirii stabilitã conform art. 251.

Taxa pentru eliberarea autorizatiilor pentru a desfãsura o activitate economicã si a altor autorizatii similare

Art. 268. - (1) Taxa pentru eliberarea unei autorizatii pentru desfãsurarea unei activitãti economice este stabilitã de cãtre consiliul local în sumã de pânã la 100.000 lei, în mediul rural, si de pânã la 500.000 lei, în mediul urban.

 (2) Taxa pentru eliberarea autorizatiilor sanitare de functionare se stabileste de consiliul local si este de pânã la 120.000 lei.

(3) Taxa pentru eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri, detinute de consiliile locale, se stabileste de cãtre consiliul local si este de pânã la 200.000 lei.

(4) Taxa pentru eliberarea certificatelor de producãtor se stabileste de cãtre consiliile locale si este de pânã la 500.000 lei.

Scutiri

Art. 269. - Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor nu se datoreazã pentru:

a) certificat de urbanism sau autorizatie de construire pentru lãcas de cult sau constructie anexã;

b) certificat de urbanism sau autorizatie de construire pentru dezvoltarea, modernizarea sau reabilitarea infrastructurilor din transporturi care apartin domeniului public al statului;

c) certificat de urbanism sau autorizatie de construire, pentru lucrãrile de interes public judetean sau local;

d) certificat de urbanism sau autorizatie de construire, dacã beneficiarul constructiei este o institutie publicã;

e) autorizatie de construire pentru autostrãzile si cãile ferate atribuite prin concesionare, conform legii.

 

CAPITOLUL VI

Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamã si publicitate

 

Taxa pentru serviciile de reclamã si publicitate

Art. 270. - (1) Orice persoanã, care beneficiazã de servicii de reclamã si publicitate în România în baza unui contract sau a unui alt fel de întelegere încheiatã cu altã persoanã, datoreazã plata taxei prevãzute în prezentul articol, cu exceptia serviciilor de reclamã si publicitate  realizate prin mijloacele de informare în masã scrise si audiovizuale.

(2) Taxa prevãzutã în prezentul articol, denumitã în continuare taxa pentru servicii de reclamã si publicitate, se plãteste la bugetul local al unitãtii administrativ-teritoriale în raza cãreia persoana presteazã serviciile de reclamã si publicitate.

(3) Taxa pentru servicii de reclamã si publicitate se calculeazã prin aplicarea cotei taxei respective la valoarea serviciilor de reclamã si publicitate.

(4) Cota taxei se stabileste de consiliul local, fiind cuprinsã între 1% si 3%.

(5) Valoarea serviciilor de reclamã si publicitate cuprinde orice platã obtinutã sau care urmeazã a fi obtinutã pentru serviciile de reclamã si publicitate, cu exceptia taxei pe valoarea adãugatã.

(6) Taxa pentru servicii de reclamã si publicitate se varsã la bugetul local, lunar, pânã la data de 10 a lunii urmãtoare celei în care a intrat în vigoare contractul de prestãri de servicii de reclamã si publicitate.

Taxa pentru afisaj în scop de reclamã si publicitate

Art. 271. - (1) Orice persoanã care utilizeazã un panou, afisaj sau structurã de afisaj pentru reclamã si publicitate într-un loc public datoreazã plata taxei anuale prevãzute în prezentul articol cãtre bugetul local al autoritãtii administratiei publice locale în raza cãreia este amplasat panoul, afisajul sau structura de afisaj respectivã.

(2) Valoarea taxei pentru afisaj în scop de reclamã si publicitate se calculeazã anual, prin înmultirea numãrului de metri pãtrati sau a fractiunii de metru pãtrat a suprafetei afisajului pentru reclamã sau publicitate cu suma stabilitã de consiliul local, astfel:

a) în cazul unui afisaj situat în locul în care persoana deruleazã o activitate economicã, suma este de pânã la 200.000 lei;

b) în cazul oricãrui alt panou, afisaj sau structurã de afisaj pentru reclamã si publicitate, suma este de pânã la 150.000 lei.

(3) Taxa pentru afisaj în scop de reclamã si publicitate se recalculeazã pentru a reflecta numãrul de luni sau fractiunea din lunã dintr-un an calendaristic în care se afiseazã în scop de reclamã si publicitate.

(4) Taxa pentru afisajul în scop de reclamã si publicitate se plãteste anual, anticipat sau trimestrial, în patru rate egale, pânã la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie, inclusiv.

(5) Consiliile locale pot impune persoanelor care datoreazã taxa pentru afisaj în scop de reclamã si publicitate sã depunã o declaratie anualã la compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale.

Scutiri

Art. 272. - (1) Taxa pentru serviciile de reclamã si publicitate si taxa pentru afisaj în scop de reclamã si publicitate nu se aplicã institutiilor publice, cu exceptia cazurilor când acestea fac reclamã unor activitãti economice.

(2) Taxa prevãzutã în prezentul articol, denumitã în continuare taxa pentru afisaj în scop de reclamã si publicitate, nu se aplicã unei persoane care închiriazã panoul, afisajul sau structura de afisaj unei alte persoane, în acest caz taxa prevãzutã la art. 270 fiind plãtitã de aceastã ultimã persoanã.

(3) Taxa pentru afisaj în scop de reclamã si publicitate nu se datoreazã pentru afisele, panourile sau alte mijloace de reclamã si publicitate amplasate în interiorul clãdirilor.

(4) Taxa pentru afisaj în scop de reclamã si publicitate nu se aplicã pentru panourile de identificare a instalatiilor energetice, marcaje de avertizare sau marcaje de circulatie, precum si alte informatii de utilitate publicã si educationale.

(5) Nu se datoreazã taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamã si publicitate pentru afisajul efectuat pe mijloacele de transport care nu sunt destinate, prin constructia lor, realizãrii de reclamã si publicitate.

 

CAPITOLUL VII

Impozitul pe spectacole

 

Reguli generale

Art. 273. - (1) Orice persoanã care organizeazã o manifestare artisticã, o competitie sportivã sau altã activitate distractivã în România are obligatia de a plãti impozitul prevãzut în prezentul capitol, denumit în continuare impozitul pe spectacole.

(2) Impozitul pe spectacole se plãteste la bugetul local al unitãtii administrativ-teritoriale în raza cãreia are loc manifestarea artisticã, competitia sportivã sau altã activitate distractivã.

Calculul impozitului

Art. 274. - (1) Cu exceptiile prevãzute la art. 275, impozitul pe spectacole se calculeazã prin aplicarea cotei de impozit la suma încasatã din vânzarea biletelor de intrare si a abonamentelor.

(2) Cota de impozit se determinã dupã cum urmeazã:

a) în cazul unui spectacol de teatru, ca de exemplu o piesã de teatru, balet, operã, operetã, concert filarmonic sau altã manifestare muzicalã, prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de circ sau orice competitie sportivã internã sau internationalã, cota de impozit este egalã cu 2%;

b) în cazul oricãrei alte manifestãri artistice decât cele enumerate la lit. a), cota de impozit este egalã cu 5%.

(3) Suma primitã din vânzarea biletelor de intrare sau a abonamentelor nu cuprinde sumele plãtite de organizatorul spectacolului în scopuri caritabile, conform contractului scris intrat în vigoare înaintea vânzãrii biletelor de intrare sau a abonamentelor.

(4) Persoanele care datoreazã impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu prezentul articol au obligatia de:

a) a înregistra biletele de intrare si/sau abonamentele la compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale care îsi exercitã autoritatea asupra locului unde are loc spectacolul;

b) a anunta tarifele pentru spectacol în locul unde este programat sã aibã loc spectacolul, precum si în orice alt loc în care se vând bilete de intrare si/sau abonamente;

c) a preciza tarifele pe biletele de intrare si/sau abonamente si de a nu încasa sume care depãsesc tarifele precizate pe biletele de intrare si/sau abonamente;

d) a emite un bilet de intrare si/sau abonament pentru toate sumele primite de la spectatori;

e) a asigura, la cererea compartimentului de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale, documentele justificative privind calculul si plata impozitului pe spectacole;

f) a se conforma oricãror altor cerinte privind tipãrirea, înregistrarea, avizarea, evidenta si inventarul biletelor de intrare si a abonamentelor, care sunt precizate în normele elaborate în comun de Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Administratiei si Internelor, contrasemnate de Ministerul Culturii si Cultelor si Agentia Nationalã pentru Sport.

Reguli speciale pentru videoteci si discoteci

Art. 275. - (1) În cazul unei manifestãri artistice sau al unei activitãti distractive care are loc într-o videotecã sau discotecã, impozitul pe spectacole se calculeazã pe baza suprafetei incintei prevãzute în prezentul articol.

(2) Impozitul pe spectacole se stabileste pentru fiecare zi de manifestare artisticã sau de acti- vitate distractivã, prin înmultirea numãrului de metri pãtrati ai suprafetei incintei videotecii sau discotecii cu suma stabilitã de consiliul local, astfel:

a) în cazul videotecilor, suma este de pânã la 1.000 lei;

b) în cazul discotecilor, suma este de pânã la 2.000 lei.

(3) Impozitul pe spectacole se ajusteazã prin înmultirea sumei stabilite, potrivit alin. (2), cu coeficientul de corectie corespunzãtor, precizat în tabelul urmãtor:

 

Rangul localitãtii	Coeficient de corectie
O	8,00
I	5,00
II	4,00
III	3,00
IV	1,10
V	1,00

 

(4) Persoanele care datoreazã impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu prezentul articol au obligatia de a depune o declaratie la compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale privind spectacolele programate pe durata unei luni calendaristice.

Declaratia se depune pânã la data de 15, inclusiv, a lunii precedente celei în care sunt programate spectacolele respective.

Scutiri

Art. 276. - Impozitul pe spectacole nu se aplicã spectacolelor organizate în scopuri umanitare.

Plata impozitului

Art. 277. - (1) Impozitul pe spectacole se plãteste lunar pânã la data de 15, inclusiv, a lunii urmãtoare celei în care a avut loc spectacolul.

(2) Orice persoanã care datoreazã impozitul pe spectacole are obligatia de a depune o declaratie la compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale, pânã la data stabilitã pentru fiecare platã a impozitului pe spectacole. Formatul declaratiei se precizeazã în normele elaborate în comun de Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Administratiei si Internelor.

(3) Persoanele care datoreazã impozitul pe spectacole rãspund pentru calculul corect al impozitului, depunerea la timp a declaratiei si plata la timp a impozitului.

 

CAPITOLUL VIII

Taxa hotelierã

 

Reguli generale

Art. 278. - (1) Consiliul local poate institui o taxã pentru sederea într-o unitate de cazare, într-o localitate asupra cãreia consiliul local îsi exercitã autoritatea, dar numai dacã taxa se aplicã conform prezentului capitol.

(2) Taxa pentru sederea într-o unitate de cazare, denumitã în continuare taxa hotelierã, se încaseazã de cãtre persoanele juridice prin intermediul cãrora se realizeazã cazarea, o datã cu luarea în evidentã a persoanelor cazate.

(3) Unitatea de cazare are obligatia de a vãrsa taxa colectatã în conformitate cu alin. (2) la bugetul local al unitãtii administrativ-teritoriale în raza cãreia este situatã aceasta.

Calculul taxei

Art. 279. - (1) Taxa hotelierã se calculeazã prin aplicarea cotei stabilite la tarifele de cazare practicate de unitãtile de cazare.

(2) Cota taxei se stabileste de consiliul local si este cuprinsã între 0,5% si 5%. În cazul unitãtilor de cazare amplasate într-o statiune turisticã, cota taxei poate varia în functie de clasa cazãrii în hotel.

(3) Taxa hotelierã se datoreazã pentru întreaga perioadã de sedere, cu exceptia cazului unitãtilor de cazare amplasate într-o statiune turisticã, atunci când taxa se datoreazã numai pentru o singurã noapte, indiferent de perioada realã de cazare.

Scutiri

Art. 280. - Taxa hotelierã nu se aplicã pentru:

a) persoanele fizice în vârstã de pânã la 18 ani inclusiv;

b) persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat ori persoanele invalide de gradul I sau II;

c) pensionarii sau studentii;

d) persoanele fizice aflate pe durata satisfacerii stagiului militar;

e) veteranii de rãzboi;

f) vãduvele de rãzboi sau vãduvele veteranilor de rãzboi care nu s-au recãsãtorit;

g) persoanele fizice prevãzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

h) sotul sau sotia uneia dintre persoanele fizice mentionate la lit. b)-g), care este cazat/cazatã împreunã cu o persoanã mentionatã la lit. b)-g).

Plata taxei

Art. 281. - (1) Unitãtile de cazare au obligatia de a vãrsa taxa hotelierã la bugetul local, lunar, pânã la data de 10, inclusiv, a lunii urmãtoare celei în care s-a colectat taxa hotelierã de la persoanele care au plãtit cazarea.

(2) Unitãtile de cazare au obligatia de a depune lunar o declaratie la compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale, pânã la data stabilitã pentru fiecare platã a axei hoteliere, inclusiv. Formatul declaratiei se precizeazã în normele elaborate în comun de Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Administratiei si Internelor.

 

CAPITOLUL IX

Taxe speciale

 

Taxe speciale

Art. 282. - (1) Pentru functionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice si juridice, consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupã caz, pot adopta taxe speciale.

(2) Domeniile în care consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupã caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum si cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 45/2003 privind finantele publice locale.

 

CAPITOLUL X

Alte taxe locale

 

Alte taxe locale

Art. 283. - (1) Consiliile locale sau consiliile judetene pot institui o taxã zilnicã de pânã la 100.000 lei pentru utilizarea temporarã a locurilor publice si pentru vizitarea muzeelor, a caselor memoriale sau a monumentelor istorice, de arhitecturã si arheologice.

(2) Consiliul local sau consiliul judetean poate institui taxe zilnice de pânã la 100.000 lei pentru detinerea sau utilizarea echipamentelor destinate în scopul obtinerii de venit. Taxa se aplicã claselor de echipamente precizate de consiliul local.

(3) Consiliul local poate stabili o taxã anualã de pânã la 300.000 lei pentru fiecare din urmãtoarele vehicule lente:

1. autocositoare;

2. autoexcavator (excavator pe autosasiu);

3. autogreder sau autogreper;

4. buldozer pe pneuri;

5. compactor autopropulsat;

6. excavator cu racleti pentru sãpat santuri, excavator cu rotor pentru sãpat santuri sau excavator pe pneuri;

7. frezã autopropulsatã pentru canale sau pentru pãmânt stabilizat;

8. frezã rutierã;

9. încãrcãtor cu o cupã pe pneuri;

10. instalatie autopropulsatã de sortare-concasare;

11. macara cu greifer;

12. macara mobilã pe pneuri;

13. macara turn autopropulsatã;

14. masinã autopropulsatã pentru oricare din urmãtoarele:

a) lucrãri de terasamente;

b) constructia si întretinerea drumurilor;

c) decopertarea îmbrãcãmintii asfaltice la drumuri;

d) finisarea drumurilor;

e) forat;

f) turnarea asfaltului;

g) înlãturarea zãpezii;

15. sasiu autopropulsat cu ferãstrãu pentru tãiat lemne;

16. tractor pe pneuri;

17. troliu autopropulsat;

18. utilaj multifunctional pentru întretinerea drumurilor;

19. vehicul pentru pompieri pentru derularea furtunurilor de apã;

20. vehicul pentru mãcinat si compactat deseuri;

21. vehicul pentru marcarea drumurilor;

22. vehicul pentru tãiat si compactat deseuri.

(4) Taxele prevãzute la alin. (1)-(3) se calculeazã si se plãtesc în conformitate cu procedurile elaborate de consiliul local.

 

CAPITOLUL XI

Scutiri si facilitãti comune

 

Scutiri si facilitãti pentru persoanele fizice

Art. 284. - (1) Impozitul pe clãdiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor, precum si alte taxe prevãzute la art. 282 si art. 283 nu se aplicã pentru:

a) veteranii de rãzboi;

b) persoanele fizice prevãzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si în alte legi.

(2) Impozitul pe clãdiri, impozitul pe teren si taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplicã persoanelor fizice prevãzute la art. 6 si art. 10 alin. 1 lit. k) din Legea nr. 42/1990 privind cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rãnitilor, precum si luptãtorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

(3) Impozitul pe clãdiri si impozitul pe teren nu se aplicã vãduvelor de rãzboi si vãduvelor veteranilor de rãzboi care nu s-au recãsãtorit.

(4) Impozitul pe clãdiri, impozitul pe teren, taxa pentru eliberarea autorizatiilor de functionare pentru activitãti economice si viza anualã a acestora nu se aplicã pentru persoanele cu handicap grav sau accentuat si persoanele invalide de gradul I sau II.

(5) În cazul unei clãdiri, al unui teren sau al unui mijloc de transport detinut în comun de o persoanã fizicã prevãzutã la alin. (1), (2), (3) sau (4), scutirea fiscalã se aplicã integral pentru proprietãtile detinute în comun de soti.

(6) Scutirea de la plata impozitului pe clãdiri se aplicã doar clãdirii folosite ca domiciliu de persoanele fizice prevãzute la alin. (1), (2), (3) sau (4).

(7) Scutirea de la plata impozitului pe teren se aplicã doar terenului aferent clãdirii utilizate ca domiciliu de persoanele fizice prevãzute la alin. (1), (2), (3) sau (4).

(8) Scutirea de la plata impozitului prevãzutã la alin. (1), (2), (3) sau (4) se aplicã unei persoane începând cu prima zi a lunii urmãtoare celei în care persoana depune documentele justificative în vederea scutirii.

(9) Persoanele fizice si/sau juridice române care reabiliteazã sau modernizeazã termic clãdirile de locuit pe care le detin în proprietate, în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 29/2000 privind reabilitarea termicã a fondului construit existent si stimularea economisirii energiei termice, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 325/2002, sunt scutite de impozitul pentru aceste clãdiri pe perioada de rambursare a creditului obtinut pentru reabilitarea termicã, precum si de taxele pentru eliberarea autorizatiei de construire pentru lucrãrile de reabilitare termicã.

(10) Impozitul pe clãdiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor, precum si alte taxe prevãzute la art. 282 si 283 se reduc cu 50%, în conformitate cu Ordonanta Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea unor facilitãti persoanelor care domiciliazã sau lucreazã în unele localitãti din Muntii Apuseni si în Rezervatia Biosferei “Delta Dunãrii”, republicatã, cu modificãrile ulterioare, pentru persoanele fizice care domiciliazã si trãiesc în localitãtile precizate în:

a) Hotãrârea Guvernului nr. 323/1996 privind aprobarea Programului special pentru sprijinirea dezvoltãrii economico-sociale a unor localitãti din Muntii Apuseni, cu modificãrile ulterioare;

b) Hotãrârea Guvernului nr. 395/1996 pentru aprobarea Programului special privind unele mãsuri si actiuni pentru sprijinirea dezvoltãrii economico-sociale a judetului Tulcea si a Rezervatiei Biosferei “Delta Dunãrii”, cu modificãrile ulterioare.

(11) Nu se datoreazã taxa asupra succesiunii prevãzutã de Ordonanta Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarialã, republicatã, cu modificãrile ulterioare, dacã procedura succesoralã se dezbate în termen de 1 an de la data decesului autorului bunurilor.

De scutire beneficiazã si cei care solicitã dezbaterea succesiunii în termen de 1 an de la intrarea în vigoare a prezentului act normativ.

Scutiri si facilitãti pentru persoanele juridice

Art. 285.- (1) Impozitul pe clãdiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor, precum si alte taxe locale precizate la art. 282 si art. 283 nu se aplicã:

a) oricãrei institutii sau unitãti care functioneazã sub coordonarea Ministerului Educatiei, Cercetãrii si Tineretului, cu exceptia incintelor folosite pentru activitãti economice;

b) fundatiilor testamentare constituite conform legii, cu scopul de a întretine, dezvolta si ajuta institutii de culturã nationalã, precum si de a sustine actiuni cu caracter umanitar, social si cultural;

c) organizatiilor umanitare care au ca unicã activitate întretinerea si functionarea cãminelor de bãtrâni si a caselor pentru ocrotirea copiilor orfani si a copiilor strãzii.

(2) Impozitul pe clãdiri si impozitul pe teren se reduc cu 50% pentru acele clãdiri si terenul aferent detinute de persoane juridice, care sunt utilizate exclusiv pentru prestarea de servicii turistice pe o perioadã de maximum 5 luni pe durata unui an calendaristic.

(3) Impozitul pe clãdiri se reduce cu 50% pentru clãdirile nou construite detinute de cooperatiile de consum sau mestesugãresti, dar numai pentru primii 5 ani de la data achizitiei clãdirii.

Scutiri si facilitãti stabilite de consiliile locale

Art. 286. - (1) Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clãdiri sau o reducere a acestuia pentru o clãdire folositã ca domiciliu de persoana fizicã ce datoreazã acest impozit.

(2) Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe teren sau o reducere a acestuia pentru terenul aferent clãdirii folosite ca domiciliu al persoanei fizice care datoreazã acest impozit.

(3) Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clãdiri si a impozitului pe teren sau o reducere a acestora pentru persoanele ale cãror venituri lunare sunt mai mici decât salariul minim pe economie ori constau în exclusivitate din ajutor de somaj si/sau pensie de asistentã socialã.

(4) În cazul unei calamitãti naturale, consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clãdiri, a impozitului pe teren, precum si a taxei pentru eliberarea certificatului de urbanism si autorizatiei de construire sau o reducere a acestora.

(5) Scutirea de la plata impozitelor sau reducerile acestora prevãzute la alin. (1), (2), (3) sau (4) se aplicã persoanei respective cu începere de la data de întâi a lunii urmãtoare celei în care persoana depune documentele justificative în vederea scutirii sau reducerii.

(6) Consiliul local poate acorda scutirea de la plata impozitului pe teren sau reducerea acestuia pentru terenul aferent investitiilor derulate în conformitate cu Legea nr. 332/2001 privind promovarea investitiilor directe cu impact semnificativ în economie, cu  modificãrile ulterioare, pe toatã perioada executãrii acestora, pânã la punerea în functiune, dar nu mai mult de 3 ani de la data începerii lucrãrilor.

 

CAPITOLUL XII

Alte dispozitii comune

 

Majorarea impozitelor si taxelor locale de consiliile locale sau consiliile judetene

Art. 287. - Consiliul local sau consiliul judetean, dupã caz, poate majora anual cu maximum 20%, fatã de nivelul stabilit pentru anul 2004, în functie de conditiile specifice zonei, orice impozit sau taxã localã prevãzutã în prezentul titlu, cu exceptia taxelor prevãzute la art. 295 alin. (11)  lit. b)-d).

Deciziile consiliilor locale si judetene privind impozitele si taxele locale

Art. 288. - (1) Consiliile locale si judetene adoptã deciziile cu privire la stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru un an calendaristic pânã la data de 31 mai inclusiv a anului calendaristic precedent.

 (2) Primarii si presedintii consiliilor judetene asigurã publicarea corespunzãtoare a oricãrei hotãrâri a consiliului local sau judetean respectiv.

Accesul la informatii privind impozitele si taxele locale

Art. 289. - Autoritãtile administratiei publice locale au obligatia de a asigura accesul gratuit la informatii privind impozitele si taxele locale.

Depunerea declaratiilor de persoanele juridice

Art. 290. - Orice persoanã juridicã care datoreazã plata impozitului pe clãdiri, a impozitului pe teren sau a taxei asupra mijloacelor de transport are obligatia de a calcula impozitul sau taxa respectivã si de a depune o declaratie la compartimentul de specialitate al autoritãtii administratiei publice locale pânã la data de 31 ianuarie inclusiv a anului calendaristic pentru care se calculeazã impozitul sau taxa.

Controlul si colectarea impozitelor si taxelor locale

Art. 291. - Autoritãtile administratiei publice locale si organele speciale ale acestora, dupã caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul si colectarea impozitelor si taxelor locale, precum si a amenzilor si penalizãrilor aferente.

Indexarea impozitelor si taxelor locale

Art. 292. - (1) În cazul oricãrui impozit sau taxe locale care constã într-o anumitã sumã în lei sau care este stabilitã pe baza unei anumite sume în lei, sumele respective se indexeazã anual pentru a reflecta rata estimatã a inflatiei pentru anul urmãtor, dacã rata estimatã a inflatiei depãseste 5%.

(2) Sumele indexate se initiazã în comun de Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Administratiei si Internelor si se aprobã prin hotãrâre a Guvernului, emisã pânã la data de 30 aprilie, inclusiv, a fiecãrui an.

Elaborarea normelor

Art. 293. - Elaborarea normelor pentru prezentul titlu se face de cãtre Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Administratiei si

Internelor.

 

CAPITOLUL XIII

Sanctiuni

 

Sanctiuni

Art. 294. - (1) Nerespectarea prevederilor prezentului titlu atrage rãspunderea disciplinarã, contraventionalã sau penalã, potrivit dispozitiilor legale în vigoare.

(2) Constituie contraventii urmãtoarele fapte:

a) depunerea peste termen a declaratiilor de impunere prevãzute la art. 254 alin. (5) si (6), art. 259 alin. (6) si (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) si art. 290;

b) nedepunerea declaratiilor de impunere prevãzute la art. 254 alin. (5) si (6), art. 259 alin. (6) si (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) si art. 290.

(3) Contraventia prevãzutã la alin. (2) lit. a) se sanctioneazã cu amendã de la 500.000 lei la 1.000.000. lei, iar cea de la lit. b) cu amendã de la 1.000.000 lei la 3.000.000 lei.

(4) Încãlcarea normelor tehnice privind tipãrirea, înregistrarea, vânzarea, evidenta si gestionarea, dupã caz, a abonamentelor si a biletelor de intrare la spectacole constituie contraventie si se sanctioneazã cu amendã de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei.

(5) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de cãtre primari si persoane împuternicite din cadrul compartimentelor de specialitate ale autoritãtii administratiei publice locale.

(6) În cazul persoanelor juridice, limitele minime si maxime ale amenzilor prevãzute la alin. (3) si (4) se majoreazã cu 300%.

(7) Limitele amenzilor prevãzute la alin. (1), (2) si (4) se actualizeazã prin hotãrâre a Guvernului.

(8) Contraventiilor prevãzute la alin. (1), (2) si (4) li se aplicã dispozitiile legii.

 

CAPITOLUL XIV

Dispozitii finale

 

Implicatii bugetare ale impozitelor si taxelor locale

Art. 295. - (1) Impozitele si taxele locale, precum si amenzile si penalitãtile aferente acestora constituie venituri la bugetele locale ale unitãtilor administrativ-teritoriale.

 (2) Impozitul pe clãdiri, precum si amenzile si penalitãtile aferente acestuia constituie venituri  la bugetul local al unitãtii administrativ-teritoriale în raza cãreia este situatã clãdirea respectivã.

(3) Impozitul pe teren, precum si amenzile si penalitãtile aferente acestuia constituie venituri la bugetul local al unitãtii administrativ-teritoriale în raza cãreia este situat terenul respectiv.

(4) Cu exceptiile prevãzute la alin. (5), taxa asupra mijlocului de transport, precum si amenzile si penalitãtile aferente acesteia constituie venituri la bugetul local al unitãtii administrativ-teritoriale în raza cãreia trebuie înmatriculat mijlocul de transport respectiv.

(5) Veniturile provenite din taxa asupra mijlocului de transport stabilitã în concordantã cu prevederile art. 263 alin. (4) si (5), precum si amenzile si penalizãrile aferente se pot utiliza exclusiv pentru lucrãri de întretinere, modernizare, reabilitare si construire a drumurilor locale si judetene, din care 60% constituie venituri la bugetul local si 40% constituie venituri la bugetul judetean. În cazul municipiului Bucuresti, taxa constituie venituri în proportie de 60% la bugetele sectoarelor si 40% la bugetul municipiului Bucuresti.

(6) Taxele locale prevãzute la capitolul V din prezentul titlu constituie venituri ale bugetelor locale ale unitãtilor administrativ-teritoriale. Pentru eliberarea certificatelor de urbanism si a autorizatiilor de construire de cãtre presedintii consiliilor judetene, cu avizul primarilor comunelor, taxele datorate constituie venit în proportie de 50% la bugetul local al comunelor si de 50% la bugetul local al consiliului judetean.

(7) Taxa pentru servicii de reclamã si publicitate, precum si amenzile si penalizãrile aferente constituie venituri la bugetul local al unitãtii administrativ-teritoriale unde sunt prestate serviciile de reclamã si publicitate. Taxa pentru afisaj în scop de reclamã si publicitate, precum si amenzile si penalizãrile aferente constituie venituri la bugetul local al unitãtii administrativ-teritoriale unde este situat afisajul, panoul sau structura pentru afisajul în scop de reclamã si publicitate.

(8) Impozitul pe spectacole, precum si amenzile si penalizãrile aferente constituie venituri la bugetul local al unitãtii administrativ-teritoriale unde are loc manifestarea artisticã, competitia sportivã sau altã activitate distractivã.

(9) Taxa hotelierã, precum si amenzile si penalizãrile aferente constituie venituri la bugetul local al unitãtii administrativ-teritoriale unde este situat hotelul.

(10) Celelalte taxe locale prevãzute la art. 283, precum si amenzile si penalizãrile aferente constituie venituri la bugetul local al unitãtii administrativ-teritoriale unde este situat locul public sau echipamentul respectiv sau unde trebuie înmatriculat vehiculul lent.

(11) Constituie venit la bugetul local sumele provenite din:

a) dobânda pentru plata cu întârziere a impozitelor si taxelor locale;

b) taxele judiciare de timbru prevãzute de lege;

c) taxele de timbru prevãzute de lege;

d) taxele extrajudiciare de timbru prevãzute de lege.

(12) Sumele prevãzute la alin. (11) se ajusteazã pentru a reflecta rata inflatiei în conformitate cu normele elaborate în comun de Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Administratiei si Internelor.

Dispozitii tranzitorii

Art. 296. - (1) Pânã la data de 31 decembrie 2004, nivelul impozitelor si taxelor prevãzute în prezentul titlu este cel stabilit prin hotãrârile consiliilor locale adoptate în anul 2003 pentru anul 2004, potrivit legii, cu exceptia taxelor prevãzute la art. 267, 268 si art. 271.

(2) Pentru anul 2004, nivelul taxelor prevãzute la art. 267, 268 si 271 va fi stabilit prin hotãrâri ale consiliilor locale, adoptate în termen de 45 de zile de la data publicãrii prezentului Cod fiscal în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Prevederile art. 258 alin. (6) se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2004, iar prevederile art. 287, începând cu data de 1 ianuarie 2005.

(4) Taxele speciale adoptate de consiliile locale, pânã la data de 31 mai 2003, pentru anul fiscal 2004, care contravin prevederilor art. 282, îsi înceteazã valabilitatea la data intrãrii în vigoare a prezentului cod.

 

TITLUL X

Dispozitii finale

 

Data intrãrii în vigoare a Codului fiscal

Art. 297. - Prezentul cod intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, cu exceptia cazului în  care în prezentul cod se prevede altfel.

Abrogarea actelor normative

Art. 298. - (1) La data intrãrii în vigoare a prezentului Cod fiscal se abrogã:

1. Articolul 73 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, republicatã în Monitorul  Oficial al României, Partea I, nr. 752 din 15 octombrie 2002;

2. Articolul 17 din Legea apiculturii nr. 89/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 30 aprilie 1998, cu modificãrile ulterioare;

3. Articolul 13 si articolul 14 din Legea nr. 332/2001 privind promovarea investitiilor directe cu impact semnificativ în economie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 3 iulie 2001, cu modificãrile ulterioare;

4. Alineatul (3) al articolului 17 din Legea patronatelor nr. 356/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 12 iulie 2001;

5. Alineatul (2) al articolului 41 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 24 iulie 2001;

6. Prevederile referitoare la accize din Legea nr. 423/2001 pentru sprijinirea sectorului de pescuit la Marea Neagrã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 23 iulie 2001;

7. Alineatul (8) al articolului 70 din Legea bibliotecilor nr. 334/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 18 iunie 2002;

8. Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 15 septembrie 2003;

9. Articolul 67 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncã si boli profesionale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 27 iunie 2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

10. Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 27 iunie 2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare, inclusiv actele normative date în aplicarea legii;

11. Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere si autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse supuse accizelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 2 august 2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

12. Literele b) si c) ale articolului 37 din Legea cinematografiei nr. 630/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 9 decembrie 2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

13. Ordonanta Guvernului nr. 22/1993 privind scutirea de platã a impozitului pe veniturile realizate de consultantii strãini pentru activitatea desfãsuratã în România, în cadrul unor acorduri internationale guvernamentale sau neguvernamentale de finantare gratuitã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 30 august 1993, aprobatã prin Legea nr. 102/1994;

14. Ordonanta Guvernului nr. 23/1995 privind instituirea sistemului de marcare pentru tigarete, produse din tutun si bãuturi alcoolice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 23 decembrie 1997, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

15. Ordonanta Guvernului nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 august 1995, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 101/1995, cu modificãrile ulterioare;

16. Ordonanta Guvernului nr. 24/1996 privind impozitul pe veniturile reprezentantelor din România ale societãtilor comerciale si organizatiilor economice strãine, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 5 august 1996, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 29/1997, cu modificãrile ulterioare;

17. Prevederile privind impozitul pe profit din articolul 47 din Ordonanta Guvernului nr. 39/1996 privind înfiintarea si functionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 25 februarie 2002;

18. Literele e) si f) ale articolului 2 din Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societãtile de leasing, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000;

19. Articolul 6, articolul 7 si alineatul (1) al articolului 10 din Ordonanta Guvernului nr. 46/1998 pentru stabilirea unor mãsuri în vederea îndeplinirii obligatiilor asumate de România prin aderarea la Conventia internationalã EUROCONTROL privind cooperarea pentru securitatea navigatiei aeriene si la Acordul multilateral privind tarifele de rutã aerianã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 26 ianuarie 2001;

20. Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice si juridice nerezidente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 27 august 1998, cu modificãrile ulterioare;

21. Prevederile referitoare la persoane juridice din alineatul (2) al articolului 9 din Ordonanta Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 1 august 2002, cu completãrile ulterioare;

22. Alineatul (4) al articolului 122 din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 privind cãlãtoriile gratuite în interes de serviciu si în interes personal pe cãile ferate române, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 31 august 1999, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 210/2003;

23. Alineatele (1) si (2) ale articolului 6 si articolul 8 din Ordonanta Guvernului nr. 126/2000 privind continuarea realizãrii Unitãtii 2 din cadrul obiectivului de investitii “Centrala Nuclearoelectricã Cernavodã - 5 x 700 Mwe”, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 2 septembrie 2000, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 335/2001, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

24. Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 493/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

25. Ordonanta Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 17 august 2001, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 111/2003, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

26. Literele b) si c) ale articolului 7 din Ordonanta Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea si functionarea parcurilor industriale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 490/2002;

27. Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

28. Articolul 162 din Ordonanta Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creantelor bugetare locale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 358/2003;

29. Sectiunea a 2-a a capitolului I din Ordonanta Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor mãsuri în materie financiar-fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 31 august 2003;

30. Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 66/1997 privind scutirea de platã a impozitelor pe salarii si/sau pe venituri realizate de consultanti strãini pentru activitãtile desfãsurate în România în cadrul unor acorduri de împrumut, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 29 octombrie 1997, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

31. Prevederile referitoare la taxa pe valoarea adãugatã din articolul 7 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 73/1999 pentru aprobarea continuãrii lucrãrilor si a finantãrii obiectivului de investitii “Dezvoltarea si modernizarea Aeroportului International Bucuresti-Otopeni” si pentru aprobarea garantãrii unui credit în favoarea Companiei Nationale “Aeroportul International Bucuresti-Otopeni” - S.A., publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 25 mai 1999, aprobatã prin Legea nr. 21/2000;

32. Litera a) a alineatului 1 al articolului 38 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specialã si încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 519/2002, cu modificãrile ulterioare;

33. Literele b) si c) ale articolului 1 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 160/1999 privind instituirea unor mãsuri de stimulare a activitãtii titularilor de acorduri petroliere si subcontractantilor acestora, care desfãsoarã operatiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apã de peste 100 metri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 28 octombrie 1999, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 399/2001;

34. Articolul 2 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 50/2000 pentru abrogarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 67/1999 privind unele mãsuri pentru dezvoltarea activitãtii economice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 12 mai 2000, aprobatã prin Legea nr. 302/2001, cu modificãrile ulterioare;

35. Articolul 20 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 14 iulie 2000, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 200/2002;

36. Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 208/2000 privind scutirea de taxa pe valoarea adãugatã pentru livrãrile de bunuri si/sau prestãrile de servicii prevãzute în anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 211/2000 privind garantarea de cãtre Ministerul Finantelor a unor împrumuturi externe pentru Ministerul Apãrãrii Nationale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, aprobatã prin Legea nr. 134/2001;

37. Alineatul 2 al articolului 1 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 249/2000 privind constituirea si utilizarea Fondului special pentru produse petroliere, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 12 decembrie 2000, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 382/2002, cu modificãrile ulterioare;

38. Articolul 16 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 119/2001 privind unele mãsuri pentru privatizarea Societãtii Comerciale Combinatul Siderurgic “Sidex” - S.A. Galati, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 5 octombrie 2001, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

39. Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 30 noiembrie 2001, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 523/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

40. Prevederile referitoare la impozitul pe profit din alineatul (3) al articolului 145 si alineatul (2) al articolului 146 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 9 aprilie 2002, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 525/2002, cu modificãrile ulterioare;

41. Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 12/2003 privind scutirea de la plata impozitului pe terenurile din extravilanul localitãtilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 17 martie 2003, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 273/2003;

42. Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 30/2003 pentru instituirea unor mãsuri speciale privind productia, importul si comercializarea uleiurilor minerale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 25 aprilie 2003, cu modificãrile ulterioare;

43. Hotãrârea Guvernului nr. 582/1997 privind introducerea sistemului de marcare pentru bãuturi alcoolice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 7 octombrie 1997, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

44. Orice alte dispozitii contrare prezentului cod.

(2) Articolul 23 alineatul (2) îsi înceteazã aplicabilitatea începând cu data de 1 ianuarie 2006.

 

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 17 decembrie 2003, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicatã.

 

P. PRESEDINTELE SENATULUI

DORU IOAN TÃRÃCILÃ

 

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 17 decembrie 2003, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicatã.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 22 decembrie 2003.

Nr. 571.

 

A fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei Nr. 927/23 decembrie 2003.