CODUL DE PROCEDURA PENALA

 

PARTEA GENERALA


TITLUL I
REGULILE DE BAZA SI ACTIUNILE IN PROCESUL PENAL
CAPITOLUL I
SCOPUL SI REGULILE DE BAZA ALE PROCESULUI PENAL


Scopul procesului penal

Art. 1. - Procesul penal are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor, precum si la educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor.*)


*) Alin. 2 al art. 1 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993, publicata in M.Of., Partea I, nr. 147 din 1 iulie 1993.


Legalitatea si oficialitatea procesului penal

Art. 2. - Procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege. Actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.

Aflarea adevarului

Art. 3. - In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului.

Rolul activ

Art. 4. - Organele de urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penal.

Garantarea libertatii persoanei

*Art. 5. - In tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei.

Nici o persoana nu poate fi retinuta sau arestata si nici nu poate fi supusa vreunei forme de restrangere a libertatii decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege.

Daca cel impotriva caruia s-a luat masura arestarii preventive sau o masura de restrangere a libertatii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, in tot cursul procesului, sa se adreseze instantei competente, potrivit legii.

Orice persoana impotriva careia s-a luat ilegal o masura preventiva are dreptul la repararea pagubei suferite, in conditiile prevazute de lege.

In tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.


*) Text modificat prin Legea nr. 32 din 16.XI.1990, publicata in M.Of., Partea I, nr. 128 din 17 noiembrie 1990.

 

Respectarea demnitatii umane

*Art. 51. - Orice persoana care se afla in curs de urmarire penala sau de judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane. Supunerea acesteia la tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsita prin lege.


*) Text modificat prin Legea nr. 32 din 16.XI.1990, publicata in M.Of., Partea I, nr. 128 din 17 noiembrie 1990.

 

Garantarea dreptului de aparare

*Art. 6. - Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal.

In cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare.

Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este invinuit, incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii.

Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului penal.

Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare. In conditiile si in cazurile prevazute de lege, organele judiciare sunt obligate sa ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu are aparator ales.


*) Text modificat prin Legea nr. 32 din 16.XI.1990, publicata in M.Of., Partea I, nr. 128 din 17 noiembrie 1990.

 

Limba in care se desfasoara procesul penal

Art. 7. - In desfasurarea procesului penal se foloseste limba romana. In fata organelor judiciare din unitatile administrativ-teritoriale locuite si de populatie de alta nationalitate decat cea romana, se asigura folosirea limbii materne a acelei populatii.

Folosirea limbii oficiale prin traducator

Art. 8. - Partilor care nu vorbesc limba in care se desfasoara procesul penal li se asigura posibilitatea de a lua cunostinta de piesele dosarului si dreptul de a vorbi in instanta si a pune concluzii, prin traducator.

 

CAPITOLUL II

ACTIUNEA PENALA SI ACTIUNEA CIVILA IN PROCESUL PENAL

Sectiunea I

Actiunea penala

 

Obiectul si exercitarea actiunii penale

Art. 9. - Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit infractiuni. Actiunea penala se pune in miscare prin actul de inculpare prevazut de lege. Actiunea penala se poate exercita in tot cursul procesului penal.

Cazurile in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata

Art. 10. - Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca:

a) fapta nu exista;

b) fapta nu este prevazuta de legea penala;

*b1) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni;


*) Lit. b1) a alin. 1 al art. 10 a fost introdusa prin Legea nr. 7/1973, publicata in B.Of., Partea I, nr. 49 din 6 aprilie 1973.

 

c) fapta nu a fost savarsita de invinuit sau de inculpat;

d) faptei îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii;

e) exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei;

f) lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale;

g) a intervenit amnistia sau prescriptia ori decesul faptuitorului;

h) a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat, in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala;

i) s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;

j) exista autoritate de lucru judecat. Impiedicarea produce efecte chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica.

In cazul prevazut la lit. f), actiunea penala poate fi pusa in miscare ulterior in conditii legale.

Clasarea, scoaterea de sub urmarire, incetarea urmaririi penale, achitarea si incetarea procesului penal

Art. 11. - Cand se constata existenta vreunuia din cazurile prevazute in art. 10:

1. In cursul urmaririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penala sau din oficiu, dispune:

a) clasarea, cand nu exista invinuit in cauza;

b) scoaterea de sub urmarire, in cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e), cand exista invinuit sau inculpat in cauza;

*c) incetarea urmaririi penale, in cazurile prevazute in art. 10 lit. f)-h) si j), cand exista invinuit sau inculpat in cauza.


*) Lit. c) a pct. 1 al art. 11 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 141/1996.

 

2. In cursul judecatii instanta pronunta:

a) achitarea in cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e);

b) incetarea procesului penal in cazurile prevazute in art. 10 lit. f)-j).

Sesizarea altor organe decat cele judiciare

Art. 12. - In cazurile aratate in art. 10 lit. b), d) si e), procurorul care dispune clasarea sau scoaterea de sub urmarire, ori instanta de judecata care pronunta achitarea, daca apreciaza ca fapta ar putea atrage masuri ori sanctiuni, altele decat cele prevazute de legea penala, sesizeaza organul competent.

Continuarea procesului penal in caz de amnistie, prescriptie sau de retragere a plangerii

Art. 13. - In caz de amnistie, prescriptie ori de retragere a plangerii prealabile, invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.

Daca se constata vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e), procurorul dispune scoaterea de sub urmarire, iar instanta de judecata pronunta achitarea.

Daca nu se constata vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e), procurorul dispune incetarea urmaririi penale, iar instanta de judecata pronunta incetarea procesului penal.

 

Sectiunea II

Actiunea civila

 

Obiectul si exercitarea actiunii civile

Art. 14. - Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum si a partii responsabile civilmente.

Actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale in cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila. Repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile:

a) in natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, prin desfiintarea totala ori partiala a unui inscris si prin orice alt mijloc de reparare;

b) prin plata unei despagubiri banesti, in masura in care repararea in natura nu este cu putinta.

De asemenea, se acorda despagubiri banesti pentru folosul de care a fost lipsita partea civila.

Art. 15. - Constituirea ca parte civila Persoana vatamata se poate constitui parte civila in contra invinuitului sau inculpatului si persoanei responsabile civilmente.

Constituirea ca parte civila se poate face in cursul urmaririi penale, precum si in fata instantei de judecata pana la citirea actului de sesizare.

Calitatea de parte civila a persoanei care a suferit o vatamare prin infractiune nu inlatura dreptul acestei persoane de a participa in calitate de parte vatamata in aceeasi cauza.

Actiunea civila este scutita de taxa de timbru.

Partea responsabila civilmente

Art. 16. - Introducerea in procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie in cursul urmaririi penale, fie in fata instantei de judecata pana la citirea actului de sesizare.

Persoana responsabila civilmente poate interveni in procesul penal pana la terminarea cercetarii judecatoresti la prima instanta, luand procedura din stadiul in care se afla in momentul interventiei.

Partea responsabila civilmente are, in ce priveste actiunea civila, toate drepturile pe care legea le prevede pentru invinuit sau inculpat.

Exercitarea din oficiu a actiunii civile

Art. 17. - Actiunea civila se porneste si se exercita si din oficiu, cand persoana vatamata este o unitate dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal.

In acest scop, organul de urmarire penala sau instanta de judecata va cere unitatii pagubite sa prezinte situatia cu privire la intinderea pagubei si date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuita. Unitatea este obligata sa prezinte situatia si datele cerute.

In cazul aratat in alin. 1, instanta este obligata sa se pronunte din oficiu asupra repararii pagubei, chiar daca unitatea pagubita nu este constituita parte civila.

Dispozitiile alin. 1 si 3 se aplica si in cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa.

Sustinerea actiunii civile de catre procuror

Art. 18. - Procurorul poate sustine in fata instantei actiunea civila pornita de persoana vatamata.

Cand persoana vatamata este o unitate dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal sau o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa, procurorul, cand participa la judecata, este obligat sa sustina interesele civile ale acesteia, chiar daca nu este constituita parte civila.

Actiunea adresata actiunii civile

Art. 19. - Persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila in procesul penal poate introduce la instanta civila actiune pentru repararea pagubei pricinuite prin infractiune.

Judecata in fata instantei civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale.

De asemenea, poate sa porneasca actiune in fata instantei civile persoana vatamata care s-a constituit parte civila sau pentru care s-a pornit din oficiu actiunea civila in procesul penal, dar acesta a fost suspendat. In caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanta civila se suspenda.

Persoana vatamata care a pornit actiunea in fata instantei civile poate sa paraseasca aceasta instanta si sa se adreseze organului de urmarire penala sau instantei de judecata, daca punerea in miscare a actiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat dupa suspendare. Parasirea instantei civile nu poate avea loc daca aceasta a pronuntat o hotarare chiar nedefinitiva.

Cazuri speciale de rezolvare a actiunii civile

Art. 20. - Persoana vatamata constituita parte civila in procesul penal poate sa porneasca actiune in fata instantei civile, daca instanta penala, prin hotararea ramasa definitiva, a lasat nesolutionata actiunea civila.

In cazurile in care actiunea civila a fost exercitata din oficiu, daca se constata din probe noi ca paguba nu a fost integral reparata, diferenta poate fi ceruta pe calea unei actiuni la instanta civila.

De asemenea, persoana vatamata se poate adresa cu actiune la instanta civila, pentru repararea pagubelor care s-au nascut ori s-au descoperit dupa pronuntarea hotararii penale de prima instanta.

Exercitarea actiunii civile de catre sau fata de succesori

Art. 21. - Actiunea civila ramane in competenta instantei penale in caz de deces al uneia din parti, introducandu-se in cauza mostenitorii acesteia.

Daca una din parti este o persoana juridica, in caz de reorganizare a acesteia, se introduce in cauza unitatea succesoare in drepturi, iar in caz de desfiintare sau de dizolvare se introduc in cauza lichidatorii.

Autoritatea hotararii penale in civil si efectele hotararii civile in penal

Art. 22. - Hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.

Hotararea definitiva a instantei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat in fata organului de urmarire penala si a instantei penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.

 

Sectiunea III

Partile in procesul penal

 

Inculpatul

Art. 23. - Persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala este parte in procesul penal si se numeste inculpat.

Alte parti in procesul penal

Art. 24. - Persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala, daca participa in procesul penal, se numeste parte vatamata.

Persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal se numeste parte civila.

Persoana chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste parte responsabila civilmente.

 

TITLUL II

COMPETENTA

CAPITOLUL I

FELURILE COMPETENTEI

Sectiunea I*)

Competenta dupa materie si dupa calitatea persoanei

 

Competenta judecatoriei

Art. 25.* - Judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.


Art. 25 a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.

Competenta tribunalului militar

Art. 26. - Tribunalul militar judeca in prima instanta:

1. infractiunile savarsite de militari pana la gradul de capitan inclusiv, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante;

2. urmatoarele infractiuni savarsite de civili:

a) **) infractiunile contra bunurilor aflate in proprietatea, administrarea sau folosinta Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Ministerului Justitiei - Directia generala a penitenciarelor -, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Serviciului de Protectie si Paza, care prin natura sau destinatia lor au un caracter militar sau intereseaza capacitatea de aparare ori siguranta statului;


**) Lit. a) de la pct. 2 al art. 26 a fost modificata prin Legea nr. 141/1996.

 

b) infractiunile prevazute in art. 348-354 din Codul penal;

3. *) infractiunile savarsite in legatura cu serviciul de catre salariatii civili din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei - Directia generala a penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Paza, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.

Art. 27. - Competenta tribunalului Tribunalul:

1. judeca in prima instanta:

a) *) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 174-177, 179, 189 alin. 3, art. 190, 197 alin. 2 si 3, art. 209 alin. 3, art. 211 alin. 2 si 3, art. 212, 215 alin. 5, art. 2151 alin. 2, art. 218, 219 alin. 3 daca fapta a avut ca urmare un dezastru si alin. 4, art. 238, 239 alin. 3, art. 2481, 252, 254, 255, 257, 266-270, 273 alin. 2, art. 274 alin. 2, art. 275 alin. 3, art. 276, 279 alin. 3, art. 2791, 280, 2801, 282-285, 298, 3022, 312 si 317, precum si infractiunea de contrabanda, daca a avut ca obiect arme, munitii sau materii explozive ori radioactive;

b) infractiunile savarsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea unei persoane;

c) *) infractiunile privind siguranta nationala a Romaniei prevazute in legi speciale;

d) *) infractiunea de trecere frauduloasa a frontierei de stat, in cazurile in care minimul special al pedepsei este de 2 ani sau mai mare;

e) *) infractiunea de bancruta frauduloasa, daca fapta priveste sistemul bancar;

f) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;


*) Pct. 3 al art. 26 si lit. a) de la pct. 1 al art. 27 au fost modificate prin Legea nr. 141/1996; lit. c), d) si e) de la pct. 1 al art. 27 au fost introduse prin aceeasi lege, lit. c) devenind lit. f).

 

2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in prima instanta, cu exceptia celor privind infractiunile mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a);

3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii, in cazul infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a), precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;

4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din raza sa teritoriala.

Competenta tribunalului militar teritorial

Art. 28. - Tribunalul militar teritorial:

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile savarsite de ofiterii superiori, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante;

b) *) infractiunile mentionate in art. 27 pct. 1 lit. a), b) si c), savarsite de militari pana la gradul de capitan inclusiv ori savarsite in legatura cu serviciul de catre salariatii civili din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei - Directia generala a penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Paza;


*) Lit. b) de la pct. 1 al art. 28 a fost modificata prin Legea nr. 141/1996.

 

c) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;

2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare, cu exceptia infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a) si a infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;

3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a) si al infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;

4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare din raza sa teritoriala.

Competenta Curtii de Apel

Art. 281.*) - Curtea de Apel:

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 155-173 si 356-361;

b) *) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante, precum si de notarii publici;

c) *) infractiunile savarsite de judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai camerelor de conturi judetene;

d) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;

2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de tribunale;

3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;

4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunale sau intre judecatorii si tribunale din raza sa teritoriala, ori intre judecatorii din circumscriptia unor tribunale diferite, aflate in raza teritoriala a Curtii.


*) Art. 281 a fost introdus prin Legea nr. 45/1993, iar lit. b) si c) de la pct. 1 au fost modificate prin Legea nr. 141/1996.

Competenta Curtii Militare de Apel

Art. 282. - Curtea Militara de Apel:

1. judeca in prima instanta:

a) *) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 155-173 si art. 356-361, savarsite de militari ori savarsite in legatura cu serviciul de catre salariatii civili din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei - Directia generala a penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Paza;

b) infractiunile savarsite de judecatorii tribunalelor militare si ai tribunalelor militare teritoriale, precum si de procurorii militari de la parchetele militare de pe langa aceste instante;

c) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;

2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare teritoriale;

3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunalele militare teritoriale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;

4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare teritoriale sau intre tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale ori intre tribunale militare din raza de competenta a unor tribunale militare teritoriale diferite.


*) Lit. a) de la pct. 1 al art. 28 a fost modificata prin Legea nr. 141/1996.

 

Competenta Curtii Supreme de Justitie

Art. 29. - Curtea Suprema de Justitie:

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile savarsite de senatori si deputati;

b) infractiunile savarsite de membrii Guvernului;

c) infractiunile savarsite de judecatorii Curtii Constitutionale, membrii, judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai Curtii de Conturi si de presedintele Consiliului Legislativ;

d) infractiunile savarsite de maresali, amirali si generali;

e) infractiunile savarsite de sefii cultelor religioase organizate in conditiile legii si de ceilalti membri ai Inaltului Cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;

f) infractiunile savarsite de judecatorii si magistratii asistenti de la Curtea Suprema de Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante;

g) alte cauze date prin lege in competenta sa;

2. ca instanta de recurs, judeca:

a) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;

b) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, ca instante de apel, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;

c) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de sectia penala si sectia militara ale Curtii Supreme de Justitie;

3. judeca recursurile in interesul legii;

4. judeca recursurile in anulare;

5. solutioneaza:

a) conflictele de competenta in cazurile in care Curtea Suprema de Justitie este instanta superioara comuna;

b) cazurile in care cursul justitiei este intrerupt;

c) cererile de stramutare.

 

Sectiunea II

Competenta teritoriala

 

Competenta pentru infractiunile savarsite in tara

Art. 30. - Competenta dupa teritoriu este determinata de:

a) locul unde a fost savarsita infractiunea;

b) locul unde a fost prins faptuitorul;

c) locul unde locuieste faptuitorul;

d) locul unde locuieste persoana vatamata. Judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente potrivit alin. 1, in a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala. Cand urmarirea penala se efectueaza de catre Parchetul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie sau de catre parchetele de pe langa curtile de apel ori de pe langa tribunale sau de catre un organ de cercetare central ori judetean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileste careia dintre instantele prevazute in alin. 1 ii revine competenta de a judeca, tinand seama ca, in raport cu imprejurarile cauzei, sa fie asigurata buna desfasurare a procesului penal.*) Prin "locul savarsirii infractiunii" se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.

 

Competenta pentru infractiunile savarsite in strainatate

Art. 31. - *) Infractiunile savarsite in afara teritoriului tarii se judeca, dupa caz, de catre instantele civile sau militare in a caror raza teritoriala isi are domiciliul sau locuieste faptuitorul. Daca acesta nu are domiciliul si nici nu locuieste in Romania, si fapta este de competenta judecatoriei, se judeca de Judecatoria Sectorului 2, iar in celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie si calitatea persoanei, din municipiul Bucuresti.


*) Alin. 3 al art. 30 si alin. 1 al art. 31 au fost modificate prin Legea nr. 45/1993.

Infractiunea savarsita pe o nava este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla primul port roman in care ancoreaza nava, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.*) Infractiunea savarsita pe o aeronava este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman. Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul roman, competenta este cea prevazuta in alin. 1, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.*)


*) Alin. 2 si 4 ale art. 31 au fost modificate prin Decretul nr. 203/1974 pentru infiintarea si organizarea de sectii maritime si fluviale la unele instante judecatoresti si unitati de procuratura, publicat in B.Of., Partea I, nr. 131 din 30 octombrie 1974. Art. 6 din decret a fost abrogat prin Legea nr. 45/1991, publicata in M.Of., Partea I, nr. 142 din 11 iulie 1991.

 

Sectiunea III

Competenta in caz de indivizibilitate si conexitate

 

Reunirea cauzelor

Art. 32. - In caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata in prima instanta, daca are loc in acelasi timp pentru toate faptele si pentru toti faptuitorii, se efectueaza de aceeasi instanta.

 

Cazurile de indivizibilitate

Art. 33. - Este indivizibilitate:

a) cand la savarsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane;

b) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite prin acelasi act;

c) in cazul infractiunii continuate sau in orice alte cazuri cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune.

 

Cazurile de conexitate

Art. 34. - Este conexitate:

a) cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane impreuna, in acelasi timp si in acelasi loc;

b) cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite in timp ori in loc diferit, dupa o prealabila intelegere intre infractori;

c) cand o infractiune este savarsita pentru a pregati, a inlesni sau a ascunde comiterea altei infractiuni, ori este savarsita pentru a inlesni sau a asigura sustragerea de la raspundere penala a faptuitorului altei infractiuni;

d) cand intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justitiei.

 

Competenta in caz de indivizibilitate sau conexitate

Art. 35. - In caz de indivizibilitate sau conexitate, daca competenta in raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai intai sesizate, iar daca competenta dupa natura faptelor sau dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad. Daca dintre instante una este civila, iar alta militara, competenta revine instantei militare. Daca instanta civila este superioara in grad, competenta revine instantei militare echivalente in grad cu instanta civila. Competenta de a judeca cauzele reunite ramane dobandita instantei, chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus incetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea. Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenta instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera.

 

Instanta competenta a hotari reunirea cauzelor

Art. 36. - Reunirea cauzelor se hotaraste de instanta careia ii revine competenta de judecata, potrivit dispozitiilor art. 35. In cazul prevazut in art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotaraste de instanta civila, care trimite dosarul instantei militare careia ii revine competenta.

Cazuri speciale

Art. 37. - *) In cazurile de indivizibilitate prevazute in art. 33 lit. a) si b), precum si in cele de conexitate, cauzele sunt reunite daca ele se afla in fata primei instante de judecata, chiar dupa desfiintarea hotararii cu trimitere de catre instanta de apel sau dupa casarea cu trimitere de catre instanta de recurs.


*) Alin. 1 al art. 37 a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.

Cauzele se reunesc si la instantele de apel, precum si la cele de recurs, de acelasi grad, daca se afla in acelasi stadiu de judecata.*)


*) Alin. 2 al art. 37 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.

In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. c) cauzele trebuie sa fie reunite intotdeauna.

 Disjungerea

Art. 38. - In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. a), precum si in toate cazurile de conexitate, instanta poate dispune, in interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infractiuni sa se faca separat.

 

Sectiunea IV

Dispozitii comune

 

Exceptii de necompetenta

Art. 39. - Exceptia de necompetenta materiala si cea de necompetenta dupa calitatea persoanei pot fi ridicate in tot cursul procesului penal, pana la pronuntarea hotararii definitive. Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata numai pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante de judecata. Exceptiile de necompetenta pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre parti, sau puse in discutia partilor din oficiu.

Competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului

Art. 40. - *) Cand competenta instantei este determinata de calitatea inculpatului, instanta ramane competenta a judeca, chiar daca inculpatul, dupa savarsirea infractiunii, nu mai are acea calitate. Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei.


*) Alin. 1 al art. 40 a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.

Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii

Art. 41. - Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramane competenta a o judeca chiar daca constata, dupa efectuarea cercetarii judecatoresti, ca infractiunea este de competenta instantei inferioare. Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita in cursul judecarii cauzei, nu atrage incompetenta instantei de judecata, afara de cazul cand prin acea lege s-ar dispune altfel.

Declinarea de competenta

Art. 42. - Instanta de judecata care isi declina competenta trimite dosarul instantei de judecata aratata ca fiind competenta prin hotararea de declinare. Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate folosi actele indeplinite si poate mentine masurile dispuse de instanta desesizata. In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin. Hotararea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici recursului.*)


*) Alin. 4 al art. 42 si alin. 8 al art. 43 au fost modificate prin Legea nr. 45/1993.

Conflictul de competenta

Art. 43. - Cand doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza ori isi declina competenta, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se solutioneaza de instanta ierarhic superioara comuna.

Cand conflictul de competenta se iveste intre o instanta civila si una militara, solutionarea conflictului este de competenta Curtii Supreme de Justitie.

Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata in caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar in caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta.

In toate cazurile, sesizarea se poate face si de procuror sau de parti.

Pana la solutionarea conflictului pozitiv de competenta judecata se suspenda.

Instanta care si-a declinat competenta ori s-a declarat competenta cea din urma ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta.

Instanta ierarhic superioara comuna hotaraste asupra conflictului de competenta cu citarea partilor.

*)Cand instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata ca acea cauza este de competenta altei instante decat cele intre care a intervenit conflictul si fata de care nu este instanta superioara comuna trimite dosarul instantei superioare comune.

*) Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotararea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetenta, afara de cazul in care, in urma noii situatii de fapt ce rezulta din completarea cercetarii judecatoresti, se constata ca fapta constituie o infractiune data prin lege in competenta altei instante.

Instanta careia i s-a trimis cauza aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 42 alin. 2.


* Texte modificate prin Legea nr. 45/1993.

Chestiuni prealabile

Art. 44. - Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante.

Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia ii apartine acea chestiune.

Hotararea definitiva a instantei civile, asupra unei imprejurari ce constituie o chestiune prealabila in procesul penal, are autoritate de lucru judecat in fata instantei penale.

Dispozitii care se aplica la urmarirea penala

Art. 45. - Dispozitiile cuprinse in art. 30-36, 38, 40, 42 si 44 se aplica in mod corespunzator si in cursul urmaririi penale.

Cand nici unul din locurile aratate in art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competenta revine organului de urmarire penala care a fost mai intai sesizat.

In caz de sesizari simultane, precaderea se stabileste in ordinea enumerarii de la art. 30 alin. 1.

Daca in raport cu vreunul din criteriile aratate in art. 30 alin. 1 sunt competente mai multe organe de urmarire penala, competenta revine organului care a fost mai intai sesizat.

Urmarirea penala a infractiunilor savarsite in conditiile prevazute in art. 31 se efectueaza de catre organul de urmarire penala din raza teritoriala a instantei competente sa judece cauza.

Conflictul de competenta intre doi sau mai multi procurori se rezolva de catre procurorul superior comun acestora. Cand conflictul se iveste intre doua sau mai multe organe de cercetare penala, competenta se stabileste de catre procurorul care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala a acestor organe.

 

CAPITOLUL II

INCOMPATIBILITATEA SI STRAMUTAREA

Sectiunea I

Incompatibilitatea

 

Rudenia intre judecatori

Art. 46.*) - Judecatorii care sunt soti sau rude apropiate intre ei nu pot face parte din acelasi complet de judecata.

Judecator care s-a pronuntat anterior

Art. 47.*) - Judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o instanta superioara, sau la judecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii cu trimitere in apel sau dupa casarea cu trimitere in recurs.

De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecatorul care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in acea cauza.


*) Conform art. 1 din Legea nr. 45/1991, instantele judecatoresti judeca in complete formate numai din judecatori. Alin. 1 al art. 47 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.

Alte cauze de incompatibilitate

Art. 48. - Judecatorul este de asemenea incompatibil de a judeca, daca in cauza respectiva:

a) a pus in miscare actiunea penala, a emis mandatul de arestare, a dispus trimiterea in judecata sau a pus concluzii in fond in calitate de procuror la instanta de judecata;

b) a fost reprezentant sau aparator al vreuneia din parti;

c) a fost expert sau martor;

d) exista imprejurari din care rezulta ca este interesat sub orice forma, el, sotul sau vreo ruda apropiata.

Incompatibilitatea procurorului, grefierului si a organului de cercetare penala

Art. 49. - Dispozitiile art. 46 se aplica procurorului si grefierului de sedinta, cand cauza de incompatibilitate exista intre ei sau intre vreunul dintre ei si unul dintre membrii completului de judecata.

Dispozitiile privind cazurile de incompatibilitate prevazute in art. 48 lit. b), c) si d) se aplica procurorului, persoanei care efectueaza cercetarea penala si grefierului de sedinta.

*)Procurorul care a participat ca judecator la solutionarea cauzei in prima instanta nu poate pune concluzii la judecarea ei in apel sau in recurs.

*) Persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la completarea sau refacerea acesteia, cand completarea sau refacerea este dispusa de instanta.


*) Alin. 3 al art. 49 a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.

Abtinerea

Art. 50. - Persoana incompatibila este obligata sa declare, dupa caz, presedintelui instantei, procurorului care supravegheaza cercetarea penala sau procurorului ierarhic superior, ca se abtine de a participa la procesul penal, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abtinerii.

Declaratia de abtinere se face de indata ce persoana obligata la aceasta a luat cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate.

Recuzarea

Art. 51. - In cazul in care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, poate fi recuzata atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, de oricare dintre parti, de indata ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.

Recuzarea se formuleaza oral sau scris, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzarii.

Procedura de solutionare in cursul judecatii

Art. 52. - Abtinerea sau recuzarea judecatorului, procurorului sau grefierului se solutioneaza de un alt complet, in sedinta secreta, fara participarea celui ce declara ca se abtine sau este recuzat.

Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de indata, ascultandu-se procurorul cand este prezent in instanta, iar daca se gaseste necesar, si partile, precum si persoana care se abtine sau a carei recuzare se cere.

Cand abtinerea sau recuzarea priveste cazul prevazut in art. 46 si 49 alin. 1, instanta, admitand recuzarea, stabileste care dintre persoanele aratate in mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.

In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.

Abtinerea sau recuzarea care priveste intreaga instanta se solutioneaza de instanta ierarhic superioara. Aceasta, in cazul cand gaseste intemeiata abtinerea sau recuzarea, desemneaza pentru judecarea cauzei o instanta egala in grad cu instanta in fata careia s-a produs abtinerea sau recuzarea.

Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac.

Procedura de solutionare in cursul urmaririi penale

Art. 53. - In cursul urmaririi penale, asupra abtinerii sau recuzarii se pronunta procurorul care supravegheaza cercetarea penala sau procurorul ierarhic superior.

Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectueaza cercetarea penala se adreseaza fie acestei persoane, fie procurorului. In cazul in care cererea este adresata persoanei care efectueaza cercetarea penala, aceasta este obligata sa o inainteze impreuna cu lamuririle necesare, in termen de 24 de ore, procurorului, fara a intrerupe cursul cercetarii penale.

Procurorul este obligat sa solutioneze cererea in cel mult 3 zile, printr-o ordonanta.

Cererea de recuzare care priveste pe procuror se solutioneaza in acelasi termen si in aceleasi conditii de procurorul ierarhic superior.

Abtinerea se solutioneaza potrivit dispozitiilor din alin. 3 si 4, care se aplica in mod corespunzator.

Incompatibilitatea expertului si interpretului

Art. 54. - Dispozitiile art. 48, 50, 51, 52 si 53 se aplica in mod corespunzator expertului si interpretului.

Calitatea de expert este incompatibila cu aceea de martor in aceeasi cauza. Calitatea de martor are intaietate.

Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori in aceeasi cauza nu constituie un motiv de recuzare.

 

Sectiunea II

Stramutarea judecarii cauzei penale

 

Temeiul stramutarii

Art. 55. - Curtea Suprema de Justitie stramuta judecarea unei cauze de la instanta competenta la o alta instanta egala in grad, in cazul in care, apreciind temeinicia motivelor de stramutare, considera ca prin aceasta se asigura desfasurarea normala a procesului.

Stramutarea poate fi ceruta de partea interesata, de procuror sau de ministrul justitiei.

Cererea si efectele lui

Art. 56. - Cererea de stramutare se adreseaza Curtii Supreme de Justitie si trebuie motivata. Inscrisurile pe care se sprijina cererea se alatura la aceasta, cand sunt detinute de partea care cere stramutarea.

In cerere se face mentiune daca in cauza se gasesc arestati.

Suspendarea judecarii cauzei poate fi dispusa de presedintele Curtii Supreme de Justitie la primirea cererii sau de catre Curtea Suprema de Justitie dupa ce aceasta a fost investita.

Cererea facuta de ministrul justitiei sau de procurorul general suspenda de drept judecarea cauzei.

Procedura de informare

Art. 57. - Presedintele Curtii Supreme de Justitie cere, pentru lamurirea instantei, informatii de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicandu-i totodata termenul fixat pentru judecarea cererii de stramutare.

Cand Curtea Suprema de Justitie este instanta ierarhic superioara, informatiile se cer Ministerului Justitiei.

In cazul introducerii unei noi cereri de stramutare cu privire la aceeasi cauza, cererea de informatii este facultativa.

Instiintarea partilor

Art. 58. - Presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia

masuri pentru incunostintarea partilor despre introducerea cererii de stramutare, despre termenul fixat pentru solutionarea acesteia, cu mentiunea ca partile pot trimite memorii si se pot prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii.

In informatiile trimise Curtii Supreme de Justitie se face mentiune expresa despre efectuarea incunostintarilor, atasandu-se si dovezile de comunicare a acestora.

Cand in cauza a carei stramutare se cere sunt arestati, presedintele dispune desemnarea unui aparator din oficiu.

Examinarea cererii

Art. 59. - Examinarea cererii de stramutare se face in sedinta secreta. Cand partile se infatiseaza, se asculta si concluziile acestora.

Solutionarea cererii

Art. 60. - Curtea Suprema de Justitie dispune, fara aratarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii.

In cazul in care gaseste cererea intemeiata, dispune stramutarea judecarii cauzei, hotarand totodata in ce masura actele indeplinite in fata instantei de la care s-a stramutat cauza se mentin.

Aceasta instanta va fi instiintata de indata despre admiterea cererii de stramutare.

Daca instanta la care se afla cauza a carei stramutare se cere a procedat intre timp la judecarea cauzei, hotararea pronuntata este desfiintata prin efectul admiterii cererii de stramutare.

Repetarea cererii

Art. 61. - Stramutarea cauzei nu poate fi ceruta din nou, afara de cazul cand noua cerere se intemeiaza pe imprejurari necunoscute Curtii Supreme de Justitie la solutionarea cererii anterioare sau ivite dupa aceasta.

 

TITLUL III

PROBELE SI MIJLOACELE DE PROBA

CAPITOLUL I

DISPOZITII GENERALE

 

Lamurirea cauzei prin probe

Art. 62. - In vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.

 

Probele si aprecierea lor

Art. 63. - Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei.

Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala si de instanta de judecata potrivit convingerii lor, formata in urma examinarii tuturor probelor administrate si conducandu-se dupa constiinta lor.*)


*) Alin. 2 al art. 63 a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.

Mijloacele de proba

Art. 64.**) - Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si expertizele.


** Art. 64 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.

Sarcina administrarii probelor

Art. 65. - Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de judecata.

La cererea organului de urmarire penala ori a instantei de judecata, orice persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze.

Prezumptia de nevinovatie

Art. 66. - Invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa.

In cazul cand exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.

Concludenta si utilitatea probei

Art. 67. - In cursul procesului penal partile pot propune probe si cere administrarea lor.

Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, daca proba este concludenta si utila.

Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.

Interzicerea mijloacelor de constrângere

Art. 68. - Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri, in scopul de a se obtine probe.

De asemenea, este oprit a determina o persoana sa savarseasca sau sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe.

 

CAPITOLUL II

MIJLOACELE DE PROBA

Sectiunea I

Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului

 

Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului

Art. 69. - Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.

Intrebari si lamuriri prealabile

Art. 70. - Invinuitul sau inculpatul, inainte de a fi ascultat, este intrebat cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenie, studii, situatia militara, loc de munca, ocupatie, adresa, antecedente penale si alte date pentru stabilirea situatiei sale personale.

Invinuitului sau inculpatului i se aduce apoi la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei si i se pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta si la invinuirea ce i se aduce in legatura cu aceasta.

Organul de urmarire penala, inainte de a-l asculta pe invinuit, cere acestuia sa dea o declaratie scrisa personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce.

Modul de ascultare

Art. 71. - Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat.

In cursul urmaririi penale, daca sunt mai multi invinuiti sau inculpati, fiecare este ascultat fara sa fie de fata ceilalti.

Invinuitul sau inculpatul este mai intai lasat sa declare tot ce stie in cauza.

Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu poate incepe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior in cauza.

Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa de mai inainte, insa se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut.

Intrebari cu privire la fapta

Art. 72. - Dupa ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia, i se pot pune intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei si la invinuirea ce i se aduce. De asemenea, este intrebat cu privire la probele pe care intelege sa le propuna.

Consemnarea declaratiilor

Art. 73. - Declaratiile invinuitului sau inculpatului se consemneaza in scris. Declaratia scrisa se citeste acestuia, iar daca cere, i se da sa o citeasca. Cand este de acord cu continutul ei, o semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit.

Cand invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune in declaratia scrisa.

Declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a procedat la ascultarea invinuitului sau inculpatului ori de presedintele completului de judecata si de grefier, precum si de interpret cand declaratia a fost luata printr-un interpret.

Daca invinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaratiile sale sau are de facut completari, rectificari sau precizari, acestea se consemneaza si se semneaza in conditiile aratate in prezentul articol.

Ascultarea invinuitului sau inculpatului la locul unde se afla

Art. 74. - Ori de cate ori invinuitul sau inculpatul se gaseste in imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmarire penala sau instanta de judecata procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla.

 

Sectiunea II

Declaratiile partii vatamate, partii civile si ale partii responsabile civilmente

 

Declaratiile celorlalte parti din proces

Art. 75. - Declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.

Explicatii prealabile

Art. 76. - Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, precum si persoana civilmente responsabila.

Inainte de ascultare, persoanei vatamate i se pune in vedere ca poate participa in proces ca parte vatamata, iar daca a suferit o paguba materiala, ca se poate constitui parte civila. De asemenea, i se atrage atentia ca declaratia de participare in proces ca parte vatamata sau de constituire ca parte civila se poate face in tot cursul urmaririi penale, iar in fata primei instante de judecata, pana la citirea actului de sesizare.

Modul de ascultare

Art. 77. - Ascultarea partii vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente se face potrivit dispozitiilor privitoare la ascultarea invinuitului sau inculpatului, care se aplica in mod corespunzator.

 

Sectiunea III

Declaratiile martorilor

 

Martorul

Art. 78. - Persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal poate fi ascultata in calitate de martor.

Ascultarea persoanei obligate a pastra secretul profesional

Art. 79. - Persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele si imprejurarile de care a luat cunostinta in exercitiul profesiei, fara incuviintarea persoanei sau a unitatii fata de care este obligata a pastra secretul.

Calitatea de martor are intaietate fata de calitatea de aparator, cu privire la faptele si imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut inainte de a fi devenit aparator sau reprezentant al vreuneia dintre parti.

Ascultarea sotului si a rudelor apropiate

Art. 80. - Sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna ca martori. Organele judiciare vor aduce aceasta la cunostinta persoanelor aratate in alineatul precedent, de indata ce au fost indeplinite dispozitiile alin. 3 din art. 84.

Martor minor

Art. 81. - Minorul poate fi ascultat ca martor. Pana la varsta de 14 ani ascultarea lui se face in prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia ii este incredintat minorul spre crestere si educare.

Persoana vatamata

Art. 82. - Persoana vatamata poate fi ascultata ca martor, daca nu este constituita parte civila sau nu participa in proces ca parte vatamata.

Obligatia de prezentare

Art. 83. - Persoana chemata ca martor este obligata sa se infatiseze la locul, ziua si ora aratate in citatie si are datoria sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei.

Intrebari prealabile

Art. 84. - Martorul este intrebat mai intai despre nume, prenume, etate, adresa si ocupatie.

In caz de indoiala asupra identitatii martorului, aceasta se stabileste prin orice mijloc de proba.

Martorul va fi apoi intrebat daca este sot sau ruda a vreuneia dintre parti si in ce raporturi se afla cu acestea, precum si daca a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii.

Juramantul martorului

Art. 85.*) - Inainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramant: "Jur ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!"

In timpul depunerii juramantului, martorul tine mana pe cruce sau pe Biblie.

Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba potrivit credintei religioase a martorului.

Martorului de alta religie decat cea crestina nu ii sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fara confesiune va depune urmatorul juramant: "Jur pe onoare si constiinta ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".

Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramantul vor rosti in fata instantei urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".

Situatiile la care se refera alin. 3, 4 si 5 se retin de organul judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor.*)

Dupa depunerea juramantului sau dupa rostirea formulei prevazute in alin. 5, se va pune in vedere martorului ca, daca nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa.*)


*) Alin. 6 si 7 ale art. 85 au fost modificate prin Legea nr. 141/1996.

Despre toate acestea se face mentiune in declaratia scrisa. Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramant; i se atrage insa atentia sa spuna adevarul.


*) Art. 85 afost modificat prin Legea nr. 45/1993.

Art. 86. - Modul si limitele ascultarii martorilor Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei si i se arata care sunt faptele sau imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus ca martor, cerandu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea.

Dupa ce martorul a facut declaratii, i se pot pune intrebari cu privire la faptele si imprejurarile care trebuie constatate in cauza, cu privire la persoana partilor, precum si in ce mod a luat cunostinta despre cele declarate.

Dispozitiile art. 71-74 se aplica in mod corespunzator si la ascultarea martorului.

 

Sectiunea IV

Confruntarea

 

Obiectul confruntarii

Art. 87. - Cand se constata ca exista contraziceri intre declaratiile persoanelor ascultate in aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea acelor persoane, daca aceasta este necesara pentru lamurirea cauzei.

Procedura confruntarii

Art. 88. - Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele si imprejurarile in privinta carora declaratiile date anterior se contrazic.

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate incuviinta ca persoanele confruntate sa-si puna reciproc intrebari.

Declaratiile date de persoanele confruntate se consemneaza in proces-verbal.

 

Sectiunea V

Inscrisurile

 

Mijloacele de proba scrise

Art. 89. - Inscrisurile pot servi ca mijloace de proba, daca in continutul lor se arata fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.

Procesul-verbal ca mijloc de proba

Art. 90. - Procesele-verbale incheiate de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata sunt mijloace de proba.

De asemenea, sunt mijloace de proba procesele-verbale si actele de constatare, incheiate de alte organe, daca legea prevede aceasta.*)


*) Alin. 2 al art. 90 a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.

Cuprinsul si forma procesului-verbal

Art. 91. - Procesul-verbal trebuie sa cuprinda:

a) data si locul unde este incheiat;

b) numele, prenumele si calitatea celui care il incheie;

c) numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor asistenti, cand exista;

d) descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate;

e) numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera procesul-verbal, obiectiile si explicatiile acestora;

f) mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale. Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfarsit de cel care il incheie, precum si de persoanele aratate la lit. c) si e). Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta.

 

Sectiunea V1*)

Inregistrarile audio sau video

 


*) Sectiunea V1 din Capitolul II a fost introdusa prin Legea nr. 141/1996.

Inregistrarile convorbirilor

Art. 911. - Inregistrarile pe banda magnetica ale unor convorbiri efectuate cu autorizarea motivata a procurorului desemnat de prim-procurorul Parchetului de pe langa Curtea de Apel, in cazurile si in conditiile prevazute de lege, daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se face din oficiu, iar interceptarea este utila, pentru aflarea adevarului, pot servi ca mijloace de proba, daca din continutul convorbirilor inregistrate rezulta fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.

Autorizarea procurorului se da pentru durata necesara inregistrarii, pana la cel mult 30 de zile, in afara de cazul in care legea dispune altfel.

Autorizarea poate fi prelungita in aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile.

Inregistrarile prevazute in alin. 1 pot fi facute si la cererea motivata a persoanei vatamate privind comunicarile ce-i sunt adresate, cu autorizarea procurorului anume desemnat de procurorul general.

 Certificare inregistrarilor

Art. 912 - Despre efectuarea inregistrarilor mentionate in art. 911, organul de urmarire penala intocmeste un proces-verbal in care se mentioneaza autorizatia data de procuror pentru efectuarea interceptarii, numarul sau numerele posturilor telefonice intre care se poarta convorbirile, numele persoanelor care le poarta, daca sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri in parte si numarul de ordine al rolei sau casetei pe care se face imprimarea.

Convorbirile inregistrate sunt redate integral in forma scrisa si se ataseaza la procesul-verbal, cu certificarea pentru autenticitate de catre organul de urmarire penala, verificat si contrasemnat de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala in cauza.

La procesul-verbal se ataseaza, de asemenea, caseta sau rola care contine inregistrarea convorbirii, in original, sigilata cu sigiliul organului de urmarire penala.

Art. 912. - Alte inregistrari Modalitatile si conditiile de efectuare a inregistrarilor aratate in art. 91 si 911 sunt aplicabile si in cazul oricarei alte inregistrari a convorbirilor pe banda magnetica, autorizate conform legii.

Inregistrarile de imagini

Art. 913 - Dispozitiile art. 911 sunt aplicabile si in cazul inregistrarii de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevazuta in art. 912 cu exceptia redarii in forma scrisa, dupa caz.

Verificarea mijloacelor de proba

Art. 914 - Mijloacele de proba prevazute in prezenta sectiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a partilor ori din oficiu. Inregistrarile prevazute in prezenta sectiune, prezentate de parti, pot servi ca mijloace de proba, daca nu sunt interzise de lege.

 

Sectiunea VI

Martorii asistenti

 

Prezenta martorilor asistenti

Art. 92. - Cand legea prevede ca la efectuarea unui act procedural este necesara prezenta unor martori asistenti, numarul acestora trebuie sa fie de cel putin doi. Nu pot fi martori asistenti minorii sub 14 ani, persoanele interesate in cauza si cei ce fac parte din aceeasi unitate cu organul care efectueaza actul procedural.

Stabilirea identitatii martorilor asistenti

Art. 93. - Organul care procedeaza la efectuarea unui act procedural in prezenta martorilor asistenti este obligat sa constate si sa consemneze in procesul-verbal pe care il incheie date privind identitatea martorilor asistenti, mentionand si observatiile pe care acestia au fost invitati sa le faca cu privire la cele constatate si la desfasurarea operatiilor la care asista.

 

Sectiunea VII

Mijloacele materiale de proba

 

Obiectele ca mijloc de proba

Art. 94. - Obiectele care contin sau poarta o urma a faptei savarsite, precum si orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului, sunt mijloace materiale de proba.

Corpuri delicte

Art. 95. - Sunt, de asemenea, mijloace materiale de proba obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, precum si obiectele care sunt produsul infractiunii.

 

Sectiunea VIII

Ridicarea de obiecte si inscrisuri.

Efectuarea perchezitiilor

 

Ridicarea de obiecte si inscrisuri

Art. 96. - Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice obiectele si inscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba in procesul penal.

Predarea obiectelor si inscrisurilor

Art. 97. - Orice unitate din cele la care se refera art. 145 din Codul penal sau orice persoana in posesia careia se afla un obiect sau un inscris ce poate servi ca mijloc de proba este obligata sa-l prezinte si sa-l predea sub luare de dovada organului de urmarire penala sau instantei de judecata, la cererea acestora.

Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie de pe un inscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia.

Daca obiectul sau inscrisul are caracter secret, prezentarea sau predarea se face in conditii care sa asigure pastrarea secretului.

Retinerea si predarea corespondentei si a obiectelor

Art. 98. - Organul de cercetare penala, cu incuviintarea procurorului, ori instanta de judecata, daca interesul urmaririi penale sau al judecatii cere, poate dispune ca orice unitate postala sau de transport sa retina si sa predea scrisorile, telegramele si oricare alta corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia fie direct, fie indirect.

Corespondenta si obiectele ridicate care nu au legatura cu cauza se restituie destinatarului.

Ridicarea silita de obiecte sau de inscrisuri

Art. 99. - Daca obiectul sau inscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune ridicarea silita. In cursul judecatii dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau inscrisurilor se comunica procurorului, care ia masuri de aducere la indeplinire prin organul de cercetare penala.

Perchezitia

Art. 100. - Cand persoana careia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun inscris din cele aratate in art. 98 tagaduieste existenta sau detinerea acestora, precum si ori de cate ori pentru descoperirea si strangerea probelor este necesar, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune efectuarea unei perchezitii.

Perchezitia poate fi domiciliara sau corporala.

Incuviintarea perchezitiei domiciliare

Art. 101. - Organul de cercetare penala poate face perchezitii domiciliare cu autorizatia procurorului.

Perchezitia domiciliara se poate face fara autorizatia procurorului numai daca persoana la domiciliul careia urmeaza a se face perchezitia consimte in scris la aceasta.

In caz de infractiune flagranta, perchezitia domiciliara se efectueaza fara autorizatia procurorului.

Perchezitie domiciliara in cursul judecatii

Art. 102. - Instanta poate proceda la efectuarea perchezitiei cu ocazia unei cercetari locale.

In celelalte cazuri, dispozitia instantei de judecata de a se efectua o perchezitie se comunica procurorului, in vederea efectuarii acesteia.

Timpul de efectuare a perchezitiei

Art. 103. - Ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia domiciliara se pot face de organul de cercetare penala intre orele 6-20, iar in celelalte ore numai in caz de infractiune flagranta, sau cand perchezitia urmeaza a se efectua intr-un local public. Perchezitia inceputa intre orele 6-20 poate continua si in timpul noptii. Ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia domiciliara se pot face de procuror si in timpul noptii.

Procedura perchezitiei

Art. 104. - Organul judiciar care urmeaza a efectua perchezitia este obligat ca in prealabil sa se legitimeze si, in cazurile prevazute de lege, sa prezinte autorizatia data de procuror.

Ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia domiciliara se fac in prezenta persoanei de la care se ridica obiecte ori inscrisuri, sau la care se efectueaza perchezitia, iar in lipsa acesteia, in prezenta unui reprezentant, a unui membru al familiei sau a unui vecin, avand capacitate de exercitiu.

Aceste operatiuni se efectueaza de organul de cercetare penala in prezenta unor martori asistenti.

Cand persoana la care se face perchezitia este retinuta ori arestata, va fi adusa la perchezitie.

In cazul in care nu poate fi adusa, ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se fac in prezenta unui reprezentant ori a unui membru de familie, iar in lipsa acestora, a unui vecin, avand capacitate de exercitiu.

Efectuarea perchezitiei domiciliare

Art. 105. - Organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschida incaperile sau alte mijloace de pastrare in care s-ar putea gasi obiectele sau inscrisurile cautate, daca cel in masura sa le deschida refuza aceasta.

Organul judiciar este obligat sa se limiteze la ridicarea numai a obiectelor si inscrisurilor care au legatura cu fapta savarsita; obiectele sau inscrisurile a caror circulatie sau detinere este interzisa se ridica totdeauna.

Organul judiciar trebuie sa ia masuri ca faptele si imprejurarile din viata personala a celui la care se efectueaza perchezitia si care nu au legatura cu cauza sa nu devina publice.

Efectuarea perchezitiei corporale

Art. 106. - Perchezitia corporala se efectueaza de organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispozitiilor art. 104 alin. 1, sau de persoana desemnata de acest organ.

Perchezitia corporala se face numai de o persoana de acelasi sex cu cea perchezitionata.

Identificarea si pastrarea obiectelor

Art. 107. - Obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt ridicate si celor care asista, pentru a fi recunoscute si a fi insemnate de catre acestea spre neschimbare, dupa care se eticheteaza si se sigileaza.

Obiectele care nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica etichete si sigilii se impacheteaza sau se inchid, pe cat posibil laolalta, dupa care se aplica sigilii.

Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestreaza si se lasa in pastrare fie celui la care se afla, fie unui custode.

Probele pentru analiza se iau cel putin in dublu si se sigileaza. Una din probe se lasa celui de la care se ridica, iar in lipsa acestuia, uneia din persoanele aratate in art. 108 alin. final.

Procesul-verbal de perchezitie si de ridicare a obiectelor si inscrisurilor

Art. 108. - Despre efectuarea perchezitiei si ridicarea de obiecte si inscrisuri se intocmeste proces-verbal.

Procesul-verbal trebuie sa cuprinda, in afara de mentiunile prevazute in art. 91, si urmatoarele mentiuni: locul, timpul si conditiile in care inscrisurile si obiectele au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute.

In procesul-verbal se face mentiune si despre obiectele care nu au fost ridicate, precum si de acelea care au fost lasate in pastrare.

Copie de pe procesul-verbal se lasa persoanei la care s-a facut perchezitia sau de la care s-au ridicat obiectele si inscrisurile, ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar in lipsa, celor cu care locuieste sau unui vecin si, daca este cazul, custodelui.

Masuri privind obiectele ridicate

Art. 109. - Organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune ca obiectele ori inscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba sa fie, dupa caz, atasate la dosar sau pastrate in alt mod.

Obiectele si inscrisurile ridicate, care nu sunt atasate la dosar, pot fi fotografiate. In acest caz fotografiile se vizeaza si se ataseaza la dosar.

Pana la solutionarea definitiva a cauzei, mijloacele materiale de proba se pastreaza de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata la care se gaseste dosarul.

Obiectele si inscrisurile predate sau ridicate in urma perchezitiei si care nu au legatura cu cauza se restituie persoanei careia ii apartin. Obiectele supuse confiscarii nu se restituie.

Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite persoanei careia ii apartin, chiar inainte de solutionarea definitiva a procesului, afara de cazul cand prin aceasta restituire s-ar putea stanjeni aflarea adevarului. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune in vedere persoanei careia i-au fost restituite obiectele ca este obligata sa le pastreze pana la solutionarea definitiva a cauzei.

Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate

Art. 110. - Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca sunt dintre acelea aratate in art. 165 alin. 2 si daca nu este cazul a fi restituite, se conserva sau se valorifica potrivit dispozitiilor acelui articol.

Dispozitii speciale privind unitatile publice

Art. 111. - Dispozitiile din prezenta sectiune se aplica in mod corespunzator si atunci cand actele procedurale se efectueaza la o unitate din cele la care se refera art. 145 din Codul penal, dispozitii care se completeaza dupa cum urmeaza:

a) organul judiciar se legitimeaza si, dupa caz, infatiseaza reprezentantului unitatii autorizatia data de procuror;

b) ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si perchezitia se efectueaza in prezenta reprezentantului unitatii;

c) atunci cand este obligatorie prezenta martorilor asistenti, acestia pot face parte din personalul unitatii;

d) copie de pe procesul-verbal se lasa reprezentantului unitatii.

 

Sectiunea IX

Constatarea tehnico-stiintifica si constatarea medico-legala

 

Folosirea unor specialisti

Art. 112. - Cand exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt si este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei, organul de urmarire penala poate folosi cunostintele unui specialist sau tehnician, dispunand, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice.

Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza, de regula, de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul ori pe langa institutia de care apartine organul de urmarire penala. Ea poate fi efectuata si de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul altor organe.

 Obiectul si materialul constatarii tehnico-stiintifice

Art. 113. - Organul de urmarire penala care dispune efectuarea constatarii tehnico-stiintifice stabileste obiectul acesteia, formuleaza intrebarile la care trebuie sa se raspunda si termenul in care urmeaza a fi efectuata lucrarea.

Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza asupra materialelor si datelor puse la dispozitie sau indicate de catre organul de urmarire penala. Celui insarcinat cu efectuarea constatarii nu i se pot delega si nici acesta nu-si poate insusi atributii de organ de urmarire penala sau de organ de control.

Specialistul sau tehnicianul insarcinat cu efectuarea lucrarii, daca socoteste ca materialele puse la dispozitie ori datele indicate sunt insuficiente, comunica aceasta organului de urmarire penala, in vederea completarii lor.

Constatarea medico-legala

Art. 114. - In caz de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaste ori este suspecta, sau cand este necesara o examinare corporala asupra invinuitului ori persoanei vatamate pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infractiunii, organul de urmarire penala dispune efectuarea unei constatari medico-legale si cere organului medico-legal, caruia ii revine competenta potrivit legii, sa efectueze aceasta constatare.

Exhumarea in vederea constatarii cauzelor mortii se face numai cu incuviintarea procurorului.

Raportul de constatare tehnico-stiintifica sau medico-legala

Art. 115. - Operatiile si concluziile constatarii tehnico-stiintifice sau medico-legale se consemneaza intr-un raport.

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea oricareia dintre parti, daca apreciaza ca raportul tehnico-stiintific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize.

Cand refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale este dispusa de instanta de judecata, raportul se trimite procurorului, pentru ca acesta sa ia masuri in vederea completarii sau refacerii lui.

 

 

Sectiunea X

Expertizele

 

Ordonarea efectuarii expertizei

Art. 116. - Cand pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, in vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunostintele unui expert, organul de urmarire penala ori instanta de judecata dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.

Expertiza obligatorie

Art. 117. - Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie in cazul infractiunii de omor deosebit de grav, precum si atunci cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoiala asupra starii psihice a invinuitului sau inculpatului.

Expertiza in aceste cazuri se efectueaza in institutii sanitare de specialitate. In vederea efectuarii expertizei, organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanta de judecata dispune internarea invinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Aceasta masura este executorie si se aduce la indeplinire, in caz de opunere, de organele de politie.

De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzele mortii, daca nu s-a intocmit un raport medico-legal.

Procedura expertizei

Art. 118. - Expertiza se efectueaza potrivit dispozitiilor din prezentul cod, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel. Dispozitiile art. 113 se aplica in mod corespunzator.

Expertul este numit de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata, cu exceptia expertizei prevazute in art. 119 alin. 2.

Fiecare dintre parti are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei.

Experti oficiali

Art. 119. - Daca exista experti medico-legali sau experti oficiali in specialitatea respectiva, nu poate fi numit expert o alta persoana, decat daca imprejurari deosebite ar cere aceasta.

Cand expertiza urmeaza sa fie efectuata de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, organul de urmarire penala ori instanta de judecata se adreseaza acestora pentru efectuarea expertizei.

Cand serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiza criminalistica sau institutul de specialitate considera necesar ca la efectuarea expertizei sa participe sau sa-si dea parerea si specialisti de la alte institutii, poate folosi asistenta sau avizul acestora.

 

Lamuriri date expertului si partilor

Art. 120. - Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, cand dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate partile, precum si expertul, daca acesta a fost desemnat de organul de urmarire penala sau de instanta.

La termenul fixat se aduce la cunostinta partilor si expertului obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda si li se pune in vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari si ca pot cere modificarea sau completarea lor.

Partile mai sunt incunostintate ca au dreptul sa ceara numirea si a cate unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea expertizei.

Dupa examinarea obiectiilor si cererilor facute de parti si expert, organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune in vedere expertului termenul in care urmeaza a fi efectuata expertiza, incunostintandu-l totodata daca la efectuarea acesteia urmeaza sa participe partile.

Dispozitiile alin. 3 si 4 nu se aplica in cazul expertizei prevazute in art. 119 alin. 2.

Drepturile expertului

Art. 121. - Expertul are dreptul sa ia cunostinta de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. In cursul urmaririi penale cercetarea dosarului se face cu incuviintarea organului de urmarire.

Expertul poate cere lamuriri organului de urmarire penala sau instantei de judecata cu privire la anumite fapte ori imprejurari ale cauzei.

Partile, cu incuviintarea si in conditiile stabilite de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata, pot da expertului explicatiile necesare.

Raportul de expertiza

Art. 122. - Dupa efectuarea expertizei, expertul intocmeste un raport scris.

Cand sunt mai multi experti se intocmeste un singur raport de expertiza. Daca sunt deosebiri de pareri, opiniile separate sunt consemnate in cuprinsul raportului sau intr-o anexa.

Raportul de expertiza se depune la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata care a dispus efectuarea expertizei.

Continutul raportului

Art. 123. - Raportul de expertiza cuprinde:

a) partea introductiva, in care se arata organul de urmarire penala sau instanta de judecata care a dispus efectuarea expertizei, data cand s-a dispus efectuarea acesteia, numele si prenumele expertului, data si locul unde a fost efectuata, data intocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia si intrebarile la care expertul urma sa raspunda, materialul pe baza caruia expertiza a fost efectuata si daca partile care au participat la aceasta au dat explicatii in cursul expertizei;

b) descrierea in amanunt a operatiilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau explicatiile partilor, precum si analiza acestor obiectii ori explicatii in lumina celor constatate de expert;

c) concluziile, care cuprind raspunsurile la intrebarile puse si parerea expertului asupra obiectului expertizei.

Suplimentul de expertiza

Art. 124. - Cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, dispune efectuarea unui supliment de expertiza fie de catre acelasi expert, fie de catre altul.

De asemenea, cand se socoteste necesar, se cer expertului lamuriri suplimentare in scris ori se dispune chemarea lui spre a da explicatii verbale asupra raportului de expertiza. In acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispozitiilor privitoare la ascultarea martorilor.

Lamuririle suplimentare in scris pot fi cerute si serviciului medico-legal, laboratorului de expertiza criminalistica ori institutului de specialitate care a efectuat expertiza.

Efectuarea unei noi expertize

Art. 125. - Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiza, dispune efectuarea unei noi expertize.

 Lamuriri cerute la institutul de emisiune

Art. 126. - In cazurile privitoare la infractiunea de falsificare de moneda sau de alte valori, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate cere lamuriri institutului de emisiune.

Prezentarea scriptelor de comparatie

Art. 127. - In cauzele privind infractiuni de fals in inscrisuri, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate ordona sa fie prezentate scripte de comparatie.

Daca scriptele se gasesc in depozite publice, autoritatile in drept sunt obligate a le elibera.

Daca scriptele se gasesc la un particular care nu este sot sau ruda apropiata cu invinuitul sau inculpatul, organul de urmarire penala ori instanta de judecata ii pune in vedere sa le prezinte.

Scriptele de comparatie trebuie vizate de organul de urmarire penala sau de presedintele completului de judecata si semnate de acela care le prezinta.

Organul de urmarire penala ori instanta de judecata poate dispune ca invinuitul sau inculpatul sa prezinte o piesa scrisa cu mana sa ori sa scrie dupa dictarea ce i s-ar face.

Daca invinuitul sau inculpatul refuza, se face mentiune in procesul-verbal.

 

Sectiunea XI

Folosirea interpretilor

 

Cazurile si procedura de folosire a interpretilor

Art. 128. - Cand una din parti sau o alta persoana care urmeaza sa fie ascultata nu cunoaste limba romana, ori nu se poate exprima, iar organul de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea de a se intelege cu aceasta, ii asigura folosirea unui interpret. In cursul judecatii partile pot fi asistate si de un interpret ales de ele.

Dispozitiile alineatului precedent se aplica in mod corespunzator si in cazul cand unele dintre inscrisurile aflate in dosarul cauzei sau prezentate in instanta sunt redactate intr-o alta limba decat cea romana.

Dispozitiile art. 83, 84 si 85 se aplica in mod corespunzator si interpretului.

 

Sectiunea XII

Cercetarea la fata locului si reconstituirea

 

Cercetarea la fata locului

Art. 129. - Cercetarea la fata locului se efectueaza atunci cand este necesar sa se faca constatari cu privire la situatia locului savarsirii infractiunii, sa se descopere si sa se fixeze urmele infractiunii, sa se stabileasca pozitia si starea mijloacelor materiale de proba si imprejurarile in care infractiunea a fost savarsita.

Organul de urmarire penala efectueaza cercetarea la fata locului in prezenta martorilor asistenti, afara de cazul cand aceasta nu este posibil. Cercetarea la fata locului se face in prezenta partilor, atunci cand este necesar. Neprezentarea partilor incunostintate nu impiedica efectuarea cercetarii.

Cand invinuitul sau inculpatul este retinut ori arestat, daca nu poate fi adus la cercetare, organul de urmarire penala ii pune in vedere ca are dreptul sa fie reprezentat si ii asigura, la cerere, reprezentarea.

Instanta de judecata efectueaza cercetarea la fata locului cu citarea partilor si in prezenta procurorului, cand participarea acestuia la judecata este obligatorie.

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate interzice persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectueaza cercetarea sa comunice intre ele sau cu alte persoane, ori sa plece inainte de terminarea cercetarii.

Reconstituirea

Art. 130. - Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, daca gaseste necesar pentru verificarea si precizarea unor date, poate sa procedeze la reconstituirea la fata locului, in intregime sau in parte, a modului si a conditiilor in care a fost savarsita fapta.

Reconstituirea se face in prezenta invinuitului sau inculpatului. Dispozitiile art. 129 alin. 2 se aplica in mod corespunzator.

Procesul-verbal de cercetare la fata locului

Art. 131. - Despre efectuarea cercetarii la fata locului se incheie proces-verbal, care trebuie sa cuprinda, in afara mentiunilor aratate in art. 91, descrierea amanuntita a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a celor ridicate, a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat acestea sa fie redate cu precizie si pe cat posibil cu dimensiunile respective.

In caz de reconstituire a modului in care a fost savarsita fapta, se consemneaza amanuntit si desfasurarea reconstituirii.

In toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrari, care se vizeaza si se anexeaza la procesul-verbal.

 

Sectiunea XIII

Comisia rogatorie si delegarea

 

Conditii pentru dispunerea comisiei rogatorii

Art. 132. - Cand un organ de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la fata locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau sa efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmarire penala ori unei alte instante, care are posibilitatea sa le efectueze.

Punerea in miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, incuviintarea de probatorii, precum si dispunerea celorlalte acte procesuale sau masuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.

Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale in grad.

Continutul comisiei rogatorii

Art. 133. - Rezolutia sau incheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie sa contina toate lamuririle referitoare la indeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar in cazul cand urmeaza sa fie ascultata o persoana, se vor arata si intrebarile ce trebuie sa i se puna.

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care efectueaza comisia rogatorie poate pune si alte intrebari, daca necesitatea acestora rezulta in cursul ascultarii.

Drepturile partilor in cazul comisiei rogatorii

Art. 134. - Cand comisia rogatorie s-a dispus de instanta de judecata, partile pot formula in fata acesteia intrebari, care vor fi transmise instantei ce urmeaza a efectua comisia rogatorie.

Totodata, oricare dintre parti poate cere sa fie citata la efectuarea comisiei rogatorii.

Cand inculpatul este arestat, instanta care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui aparator din oficiu, care il va reprezenta.

Delegarea

Art. 135. - Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune, in conditiile aratate in art. 132, efectuarea unui act de procedura si prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instante de judecata ierarhic inferioare.

Dispozitiile privitoare la comisia rogatorie se aplica in mod corespunzator si in caz de delegare.

 

TITLUL IV

MASURILE PREVENTIVE SI ALTE MASURI PROCESUALE

CAPITOLUL I

MASURILE PREVENTIVE

 

Sectiunea I

Dispozitii generale

 

Scopul si categoriile masurilor preventive

Art. 136.*) - In cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una din urmatoarele masuri preventive:

a) retinerea;

b) obligarea de a nu parasi localitatea;

c) arestarea preventiva.

Masura aratata la lit. a) poate fi luata de organul de cercetare penala, iar masurile aratate la lit. b) si c) se pot lua numai de procuror sau de instanta de judecata.

Alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se face tinandu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta, antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura.


*) Alin. 4 al art. 136 a fost abrogat prin Legea nr. 45/1993.

 

Cuprinsul actului prin care se ia masura preventiva

Art. 137. - Actul prin care se ia masura preventiva trebuie sa arate fapta care face obiectul invinuirii sau inculparii, textul de lege in care aceasta se incadreaza, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita si temeiurile concrete care au determinat luarea masurii preventive.

Aducerea la cunostinta a motivelor luarii masurilor preventive si a invinuirii

Art. 1371.*) - Persoanei retinute sau arestate i se aduc, de indata, la cunostinta, motivele retinerii sau ale arestarii. Invinuirea se aduce la cunostinta celui arestat, in cel mai scurt termen, in prezenta unui avocat.

Cand se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului, procurorul sau instanta de judecata incunostinteaza despre aceasta, in termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o alta persoana pe care o desemneaza invinuitul sau inculpatul, consemnandu-se aceasta intr-un proces-verbal.

Sesizarea procurorului pentru luarea unor masuri preventive

Art. 138. - Cand organul de cercetare penala considera ca este cazul sa se ia vreuna din masurile prevazute in art. 136 alin. 1 lit. b) si c), intocmeste un referat motivat pe care il inainteaza procurorului, care se pronunta dupa ce a examinat si dosarul cauzei.

In cazul masurii prevazute in art. 136 alin. 1 lit. b), procurorul este obligat sa se pronunte in termen de 24 de ore.

Inlocuirea sau revocarea masurilor preventive

Art. 139. - Masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.

Cand nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere.

In cazul cand masura preventiva a fost luata de procuror, organul de cercetare penala are obligatia sa-l informeze pe acesta despre schimbarea ori incetarea temeiurilor care au motivat luarea masurii.

Dispozitiile alineatelor precedente se aplica chiar daca organul judiciar urmeaza sa-si decline competenta.


*) Art. 1371 a fost introdus prin Legea nr. 45/1993.

 

Încetarea de drept a masurilor preventive

Art. 140. - Masurile preventive inceteaza de drept:

a) la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare;

b) in caz de scoatere de sub urmarire, de incetare a urmaririi penale sau de incetare a procesului penal ori de achitare.

Masura arestarii preventive inceteaza de drept si atunci cand, inainte de pronuntarea unei hotarari de condamnare in prima instanta, durata arestarii a atins jumatatea maximului pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea care face obiectul invinuirii, precum si in celelalte cazuri anume prevazute de lege.

In cazurile aratate in alin. 1 lit. b) si alin. 2, procurorul in cursul urmaririi penale, din oficiu sau in urma informarii organului de cercetare, ori instanta de judecata, are obligatia sa dispuna punerea de indata in libertate a celui retinut sau arestat, trimitand administratiei locului de retinere ori de detinere copie de pe ordonanta sau dispozitiv ori un extras cuprinzand urmatoarele mentiuni: datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului, numarul mandatului de arestare, numarul si data ordonantei sau a hotararii prin care s-a dispus liberarea, precum si temeiul legal al liberarii.

Plangerea impotriva masurilor preventive luate de procuror

Art. 1401.*) - Impotriva ordonantei de arestare preventiva sau a aceleia de obligare de a nu parasi localitatea se poate face plangere la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond.


*) Art. 1401 a fost introdus prin Legea nr. 32/1990.

 

Plangerea, impreuna cu dosarul cauzei, va fi trimisa instantei prevazute in alin. 1, in termen de 24 de ore, iar invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus in fata instantei si va fi asistat de aparator.

*) In cazul in care inculpatul se afla internat in spital si din cauza starii sanatatii nu poate fi adus in fata instantei, sau in alte cazuri in care deplasarea sa nu este posibila, plangerea va fi examinata in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.

Plangerea se va cerceta in camera de consiliu.

*) Instanta se pronunta in aceeasi zi, prin incheiere, asupra legalitatii masurii, dupa ascultarea invinuitului sau a inculpatului.

*) Incheierea este supusa recursului. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa. Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cand instanta considera necesar.

Participarea procurorului este obligatorie.

Cand considera ca masura preventiva luata este ilegala, instanta dispune revocarea arestarii si punerea in libertate a invinuitului sau a inculpatului ori, dupa caz, revocarea masurii obligatorii de a nu parasi localitatea.


*) Alin. 3 al art. 1401 a fost introdus prin Legea nr. 104/1992, publicata in M.Of., Partea I, nr. 244 din 1 octombrie 1992; alin. 5 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993, iar alin. 6 a fost introdus prin aceeasi lege.

 

Calea de atac in contra incheierii privind masurile preventive

Art. 141. - Incheierea data in prima instanta prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive poate fi atacata separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa.

Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea unei masuri preventive nu este suspensiv de executare.

Tinerea separata a unor categorii de infractori

Art. 142. - In timpul retinerii si arestarii, minorii se tin separat de majori, iar femeile separat de barbati.

 

Sectiunea II

Retinerea

 

Conditiile retinerii

Art. 143. - Masura retinerii poate fi luata de organul de cercetare penala fata de invinuit, daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.

Masura retinerii se ia in cazurile prevazute in art. 148, oricare ar fi limitele pedepsei cu inchisoare prevazute de lege pentru fapta savarsita.

Sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit fapta.

Durata retinerii

Art. 144. - Masura retinerii poate dura cel mult 24 de ore.

In ordonanta prin care s-a dispus retinerea trebuie sa se mentioneze ziua si ora la care retinerea a inceput, iar in ordonanta de punere in libertate, ziua si ora la care retinerea a incetat.

Cand organul de cercetare penala considera ca este necesar a se lua masura arestarii preventive, inainteaza procurorului, inauntrul termenului prevazut in alin. 1, un referat motivat.

 

Sectiunea III

Obligarea de a nu parasi localitatea

 

Continutul masurii

Art. 145. - Masura obligarii de a nu parasi localitatea consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului, de procuror ori de instanta de judecata, de a nu parasi localitatea in care locuieste, fara incuviintarea organului care a dispus aceasta masura.

Procurorul poate lua aceasta masura prin ordonanta si numai daca sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 143 alin. 1. In cursul urmaririi penale, durata masurii prevazute in alineatul precedent nu poate depasi 30 de zile. In caz de incalcare a masurii aplicate se poate lua impotriva invinuitului sau inculpatului una din celelalte masuri preventive, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acelor masuri.

 

Sectiunea IV

Arestarea preventiva

 

§ 1. Arestarea invinuitului

 

Conditiile pentru arestarea invinuitului

Art. 146. - Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, cand sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista in mod corespunzator vreunul din cazurile prevazute in art. 148, daca considera ca in interesul urmarii penale este necesara privarea de libertate a invinuitului, dispune prin ordonanta motivata arestarea acestuia, aratand temeiurile care justifica luarea masurii si fixand durata arestarii, care nu poate depasi 5 zile.

Totodata, procurorul emite un mandat de arestare a invinuitului. Mandatul cuprinde in mod corespunzator mentiunile aratate in art. 151 lit. a)-c), e) si j), precum si numele si prenumele invinuitului si durata pentru care este dispusa arestarea acestuia.

Arestarea invinuitului la instanta de judecata

Art. 147. - Instanta de judecata, in situatiile aratate in partea speciala, titlul II, poate dispune arestarea invinuitului in cazurile si conditiile prevazute in art. 146. Cand s-a dispus arestarea, presedintele completului de judecata emite mandatul de arestare a invinuitului. Invinuitul arestat este trimis de indata procurorului impreuna cu mandatul de arestare.

 

§ 2. Arestarea inculpatului

 

Conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului

Art. 148. - Masura arestarii inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si numai in vreunul din urmatoarele cazuri:

a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare;

b) infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisorii prevazuta de lege este mai mare de 3 luni;

c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum si daca in cursul judecatii sunt date ca inculpatul urmareste sa se sustraga de la executarea pedepsei;

d) sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte;

e) inculpatul a comis din nou o infractiune ori exista date care justifica temerea ca va savarsi si alte infractiuni;

f) inculpatul este recidivist;

g) cand exista una din circumstantele agravante;

h) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, iar lasarea sa in libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publica.

In cazurile prevazute la lit. c)-g), masura arestarii inculpatului poate fi luata numai daca pedeapsa inchisorii prevazuta de lege este mai mare de un an.

Durata arestarii inculpatului

Art. 149. - Durata arestarii inculpatului nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul cand ea este prelungita in conditiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului cand arestarea a fost dispusa dupa ascultarea inculpatului, iar in cazul cand arestarea a fost dispusa in lipsa inculpatului, termenul curge de la prezentarea acestuia la organul judiciar care a emis mandatul.*)

Cand o cauza este trecuta pentru continuarea urmaririi penale de la un organ de urmarire la altul, mandatul de arestare emis anterior ramane valabil. Durata arestarii se calculeaza potrivit dispozitiilor alineatului precedent.

Arestarea inculpatului in cursul judecatii dureaza pana la solutionarea definitiva a cauzei, afara de cazul cand instanta dispune revocarea ei.


*) Alin. 1 al art. 149 a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.

 

Ascultarea inculpatului

Art. 150. - Masura arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia de catre procuror sau de catre instanta de judecata, afara de cazul cand inculpatul este disparut, se afla in strainatate, ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata. In cazul prevazut in alineatul precedent, cand mandatul a fost emis fara ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.

Continutul mandatului de arestare

Art. 151. - Dupa intocmirea ordonantei sau hotararii prin care s-a dispus arestarea inculpatului, procurorul ori presedintele completului de judecata emite de indata mandat de arestare.

Daca prin aceeasi ordonanta sau hotarare s-a dispus arestarea mai multor inculpati, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei. In mandatul de arestare trebuie sa se arate:

a) parchetul sau instanta care a dispus luarea masurii arestarii inculpatului;

b) data si locul emiterii;

c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare;

d) datele privitoare la persoana inculpatului, prevazute in art. 70;

e) aratarea faptei ce formeaza obiectul inculparii si denumirea infractiunii;

f) incadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege;

g) temeiurile concrete care determina arestarea;

h) ordinul de a fi arestat inculpatul;

i) indicarea locului unde urmeaza a fi detinut cel arestat;

j) semnatura procurorului sau a presedintelui completului de judecata.

Executarea mandatului

Art. 152.*) - Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, procurorul sau presedintele completului de judecata care a emis mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar il trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere o data cu arestatul.


*) Potrivit pct. 18 din Legea nr. 32/1990, termenul de "organ de militie" sau "militie" din Codul de procedura penala sau alte legi speciale se inlocuieste cu termenul de "organ de politie" sau "politie".

 

Cand masura arestarii a fost dispusa in lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se inainteaza in dublu exemplar organului de politie pentru executare.

Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate in mandat, careia ii preda un exemplar al mandatului si o conduce in fata organului judiciar care a emis mandatul.

Daca mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta mentioneaza pe mandat data prezentarii inculpatului si procedeaza de indata la ascultarea acestuia, dupa care dispune prin rezolutie asupra arestarii inculpatului. Daca intre timp cauza a ajuns in fata instantei de judecata, procurorul va trimite pe arestat instantei.*)

Presedintele instantei procedeaza la ascultarea inculpatului, iar daca acesta ridica obiectii care necesita o rezolvare urgenta, fixeaza de indata termen de judecata.


*) Alin. 4 al art. 152 a fost modificat prin Legea nr. 45/1993, iar alin. 6 a fost abrogat prin aceeasi lege.

 

Obiectii in ceea ce priveste identitatea

Art. 153. - Daca cel arestat ridica obiectii in contra executarii mandatului numai in ce priveste identitatea, este condus in fata procurorului locului unde a fost gasit. Cand este necesar, procurorul cere relatii organului judiciar care a emis mandatul.

Pana la rezolvarea obiectiilor, procurorul, daca apreciaza ca nu exista pericol de disparitie, dispune punerea in libertate a persoanei impotriva careia s-a executat mandatul.

Daca procurorul constata ca persoana adusa nu este cea aratata in mandat, o pune imediat in libertate, iar daca constata ca obiectiile sunt nefondate, dispune executarea mandatului, procedandu-se potrivit art. 152 alin. 3 si 4.

Despre toate acestea procurorul incheie un proces-verbal, ce se trimite organului judiciar care a emis mandatul.

Negasirea persoanei prevazute in mandat

Art. 154. - Cand persoana prevazuta in mandat nu a fost gasita, organul insarcinat cu executarea incheie un proces-verbal, prin care constata aceasta si instiinteaza organul judiciar care a emis mandatul, precum si organele competente pentru darea in urmarire.

Prelungirea duratei arestarii

Art. 155.*) - Durata arestarii inculpatului poate fi prelungita in caz de necesitate si numai motivat.

Prelungirea duratei arestarii inculpatului poate fi dispusa de instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau de instanta corespunzatoare in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere.


*) Art. 155 este reprodus astfel cum au fost modificat prin Legea nr. 45/1993.

Propunerea pentru prelungirea arestarii

Art. 156.*) - Prelungirea duratei arestarii se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectueaza urmarirea penala. Propunerea organului de cercetare penala este avizata de procurorul care exercita supravegherea.

Propunerea se inainteaza conducatorului parchetului din care face parte cel care a facut sau a avizat propunerea sau, dupa caz, procurorului sef de sectie din Parchetul General, cu cel putin 8 zile inainte de expirarea duratei arestarii. Acesta, daca apreciaza ca nu este cazul ca inculpatul sa fie pus in libertate, sesizeaza, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea termenului, instanta competenta.

Daca arestarea a fost dispusa de procurorul de la parchetul ierarhic inferior celui corespunzator instantei competente sa acorde prelungirea, propunerea se inainteaza procurorului de la parchetul ierarhic superior, care, daca o socoteste intemeiata, sesizeaza instanta, potrivit alin. 2.

Propunerea se anexeaza la adresa de sesizare a instantei. In cuprinsul adresei se pot arata si alte motive care justifica prelungirea arestarii decat cele cuprinse in propunere.


*) Art. 156 a fost reprodus astfel cum au fost modificat prin Legea nr. 45/1993.

 

Procedura prelungirii arestarii de catre procuror

Art. 157.*) - Abrogat.

Procedura duratei arestarii de catre instanta

Art. 158.*) - Abrogat.


*) Art. 157 si 158 au fost abrogate prin Legea nr. 45/1993.

 

Procedura prelungirii arestarii de catre instanta

Art. 159.*) - Completul de judecata va fi prezidat de presedintele instantei sau de un judecator desemnat de acesta, iar participarea procurorului este obligatorie.

Dosarul cauzei va fi depus de catre procuror cu cel putin 2 zile inainte de termen si va putea fi consultat de catre aparator la cererea acestuia.

Inculpatul este adus in fata instantei si va fi asistat de aparator.

In cazul in care inculpatul arestat se afla internat in spital, si din cauza starii sanatatii nu poate fi adus in fata instantei, sau in alte cazuri in care deplasarea sa nu este posibila, propunerea de prelungire a duratei arestarii preventive va fi examinata in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.

In cazul in care instanta acorda prelungirea, aceasta nu va putea depasi 30 de zile.

Instanta se pronunta asupra prelungirii arestarii preventive inainte de expirarea duratei mandatului, si restituie dosarul procurorului in termen de 24 de ore de la pronuntare.

Incheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii poate fi atacata cu recurs de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive nu este suspensiv de executare, iar recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus respingerea prelungirii arestarii preventive este suspensiv de executare.

Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cand instanta considera necesar.

Masura dispusa de instanta se comunica administratiei locului de detinere, care este obligata sa o aduca la cunostinta inculpatului.

Instanta poate acorda si alte prelungiri, fiecare neputand depasi 30 de zile. Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator.*)


*) Art. 159 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 32/1990. Alin. 1 a fost abrogat prin Legea nr. 45/1993, alin. 2 devenind alin. 1. Alin. 1, 2 si 3 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 32/1990, in care au figurat in text ca alin. 2, 3 si 4. Alin. 4 (fost alin. 5) a fost introdus prin Legea nr. 104/1992. Alin. 6 a fost introdus prin Legea nr. 45/1993 si este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.

Alin. 7 al art. 159, modificat prin Legea nr. 45/1993, este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996. Alin. 8 si 9 au fost introduse prin Legea nr. 45/1993, iar alin. 10 (fost initial alin. 7) este reprodus astfel cum a fost modificat prin aceeasi lege.

 

Procedura in cauzele cu mai multi arestati

Art. 160.*) - Cand in aceeasi cauza se gasesc mai multi inculpati arestati pentru care durata prelungirii arestarii expira la date diferite, prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul sef de sectie din Parchetul General, care sesizeaza instanta potrivit art. 156 pentru unul din inculpati, va sesiza, totodata, instanta si cu privire la ceilalti inculpati.


*) Art. 160 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.

 

Sectiunea V*

Liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea provizorie pe cautiune


* Sectiunea V din Capitolul I a Titlului IV a fost introdusa prin Legea nr. 32/1990.

 

Modalitatile liberarii provizorii

Art. 1601. - In tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.

 

§ 1. Liberarea provizorie sub control judiciar

 

Conditiile liberarii

Art. 1602. - Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si al infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depaseste 7 ani.

Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care inculpatul este recidivist ori exista date care justifica temerea ca va savarsi o alta infractiune sau ca va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.

Organul judiciar dispune ca, pe timpul liberarii provizorii, inculpatul sa respecte una sau mai multe din urmatoarele obligatii:

a) sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decat in conditiile stabilite de organul judiciar;

b) sa comunice organului judiciar orice schimbare de domiciliu sau resedinta;

c) sa nu mearga in locuri anume stabilite;

d) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;

e) sa nu intre in legatura cu anumite persoane determinate;

f) sa nu conduca nici un autovehicul sau anumite autovehicule;

g) sa nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la savarsirea faptei.


*) Alin. 2 al art. 160‚ este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.

Ridicarea controlului judiciar

Art. 1603. - Controlul judiciar instituit de catre procuror sau instanta poate fi ridicat oricand, in totul sau in parte, pentru motive temeinice.

 

§ 2. Liberarea provizorie pe cautiune

 

Conditiile liberarii

Art. 1604. - Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda, la cerere, cand este asigurata repararea pagubei produse prin infractiune si s-a depus cautiunea stabilita de organul judiciar competent.

Pe timpul liberarii provizorii, inculpatul este obligat sa se prezinte la chemarea organelor judiciare si sa comunice orice schimbare de domiciliu sau resedinta.

Liberarea provizorie pe cautiune nu se acorda in cazul savarsirii infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 7 ani ori cand inculpatul este recidivist, ori exista date care justifica temerea ca inculpatul va savarsi o alta infractiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba, sau prin alte asemenea fapte.*)


*) Alin. 3 al art. 1604 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.

Cautiunea

Art. 1605. - Cautiunea garanteaza respectarea de catre inculpat a obligatiilor ce-i revin in timpul liberarii provizorii. Cuantumul cautiunii este de cel putin 2.000.000 lei.**)


**) Alin. 2 al art. 1605 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.

Consemnarea cautiunii se face pe numele inculpatului si la dispozitia organului care a stabilit cuantumul acesteia. Cautiunea se restituie cand:

a) se revoca liberarea provizorie pentru cazul prevazut in art. 1601€ alin. 1 lit. a);

b) se constata, de catre procuror prin ordonanta, iar de instanta prin incheiere, ca nu mai exista temeiurile care au justificat masura arestarii preventive;

c) se dispune scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale, achitarea sau incetarea procesului penal;

d) *) se pronunta pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspendarea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executarea la locul de munca;

e) se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii.

Cautiunea nu se restituie, in cazul prevazut la lit. e), cand liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispozitiilor art. 16010 alin. 1 lit. b). Cautiunea se face venit la bugetul de stat, la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.

In cazurile prevazute la lit. b)-e) se dispune si incetarea starii de liberare provizorie.


* Lit. d) de la alin. 4 al art. 1605 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 141/1996.

 

§ 3. Dispozitii comune *)

 

Cererea de liberare provizorie si organul competent sa o rezolve

Art. 1606. - Cererea de liberare provizorie poate fi facuta in cursul urmaririi penale, precum si in cursul judecatii, pana la terminarea cercetarii judecatoresti la prima instanta, de catre inculpat, sotul acestuia, rudele apropiate.

Cererea poate fi facuta si in cazul in care s-a dispus rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs pentru administrarea de noi probe sau cand s-a dispus rejudecarea cauzei de catre instanta a carei hotarare a fost casata.

Cererea trebuie sa cuprinda numele, prenumele, domiciliul si calitatea persoanei care o face, precum si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii.


**) Paragraful 3 al Sectiunii V a fost introdus prin Legea nr. 45/1993.

In cazul liberarii provizorii pe cautiune, cererea trebuie sa cuprinda si obligatia depunerii cautiunii si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privind cazurile de nerestituire a cautiunii.

Competenta de rezolvare a cererii revine, in cursul urmaririi penale, dupa caz, procurorului care efectueaza urmarirea penala sau procurorului care exercita supravegherea cercetarii penale, iar in cursul judecatii, instantei sesizate cu judecarea cauzei.

Cererea depusa la organul de cercetare penala ori la administratia locului de detinere se inainteaza, in termen de 24 de ore, procurorului sau instantei competente, dupa cum cauza se afla in curs de urmarire penala sau de judecata.

Masurile premergatoare examinarii cererii

Art. 1607. - Procurorul sau instanta verifica daca cererea de liberare provizorie cuprinde mentiunile prevazute in art. 160 alin. 3 si 4 si, daca este cazul, ia masuri pentru completarea acesteia. Cand cererea este depusa la instanta inaintea termenului de judecata, aceste obligatii revin presedintelui instantei, care procedeaza si la incunostintarea petitionarului despre termenul de judecare a cererii.

Cand cererea este facuta de catre o alta persoana decat inculpatul, din cele aratate in art. 160 alin. 1, organul competent sa o rezolve intreaba pe inculpat daca isi insuseste cererea, iar declaratia acestuia se consemneaza pe cerere.

Examinarea si admiterea cererii

Art. 1608. - Procurorul sau instanta examineaza de urgenta cererea, verificand daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru admisibilitatea acesteia. In cazul cererii de liberare pe cautiune, daca procurorul sau instanta constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, stabileste cuantumul cautiunii si incunostinteaza despre aceasta persoana care a facut cererea. Dupa depunerea dovezii de consemnare a cautiunii, procurorul solutioneaza cererea, iar instanta fixeaza termenul pentru judecare.

*) Solutionarea cererii se face de catre procuror, dupa ascultarea inculpatului asistat de aparator, iar de catre instanta, dupa ascultarea inculpatului si a concluziilor aparatorului, precum si ale procurorului.

 In cazul in care constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si cererea este intemeiata, procurorul sau instanta admite cererea si dispune punerea in libertate provizorie a inculpatului.

Solutionarea cererii se face de catre procuror, prin ordonanta, iar de catre instanta prin incheiere.

*) Incheierea instantei este supusa recursului. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa.

*) Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cand instanta considera necesar.

Prin ordonanta procurorului sau incheierea instantei, in cazul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, se stabilesc si obligatiile ce urmeaza a fi respectate de inculpat.

Copie de pe ordonanta sau de pe dispozitivul incheierii, ori un extras al acesteia, se trimite administratiei locului de detinere, precum si organului de politie in a carui raza teritoriala locuieste inculpatul. Persoanele interesate se incunostinteaza.

Administratia locului de detinere este obligata sa ia masuri pentru punerea de indata in libertate a inculpatului.


*) Alin. 3 si 6 ale art. 1608 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 45/1993, iar alin. 7 a fost introdus prin aceeasi lege.

Respingerea cererii de liberare provizorie

Art. 1609. - In cazul in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, cand cererea este neintemeiata sau cand aceasta a fost facuta de catre o alta persoana si nu a fost insusita de inculpat, procurorul sau instanta respinge cererea.

Impotriva ordonantei procurorului se poate face plangere la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond. Incheierea instantei prin care se solutioneaza plangerea, precum si incheierea de respingere a cererii de liberare provizorie sunt supuse recursului.*)

Dispozitiile art. 1608 se aplica in mod corespunzator.

__________

*) Alin. 2 al art. 1609 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.

Revocarea liberarii

Art. 16010. - Liberarea provizorie poate fi revocata daca:

a) se descopera fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care justifica arestarea inculpatului;

b) **) inculpatul nu indeplineste, cu rea-credinta, obligatiile ce-i revin potrivit art. 160‚ alin. 3 si art. 1602 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste din nou, cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit sau judecat.

Revocarea liberarii provizorii se dispune de catre procuror prin ordonanta, iar de instanta prin incheiere, cu ascultarea inculpatului asistat de aparator. Revocarea se dispune si in lipsa inculpatului, cand acesta, fara motive temeinice, nu se prezinta la chemarea facuta.

In caz de revocare a liberarii provizorii, procurorul sau instanta dispune arestarea preventiva a inculpatului si emite un nou mandat de arestare.

Dispozitiile art. 1609 alin. 2 si 3 sunt aplicabile.

__________

**) Lit. b) de la alin. 1 al art. 16010 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 141/1996.

 

CAPITOLUL II

ALTE MASURI PROCESUALE

Sectiunea I

Luarea masurilor de ocrotire si de siguranta

 

Masurile de ocrotire in caz de retinere sau de arestare preventiva

Art. 161. - Cand masura retinerii sau a arestarii preventive a fost luata fata de un invinuit sau inculpat in a carui ocrotire se afla un minor, o persoana pusa sub interdictie, o persoana careia i s-a instituit curatela, ori o persoana care datorita varstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, trebuie sa fie instiintata autoritatea competenta in vederea luarii masurilor de ocrotire. Obligatia de incunostintare revine organului judiciar care a luat masura retinerii ori a arestarii preventive.

Luarea masurilor de siguranta

Art. 162. - In tot cursul procesului penal, daca procurorul sau instanta de judecata constata ca invinuitul ori inculpatul se afla in vreuna din situatiile aratate in art. 113 sau 114 din Codul penal, dispune luarea in mod provizoriu a masurii de siguranta corespunzatoare.

Procurorul sau instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire a internarii provizorii si totodata sesizeaza comisia medicala competenta sa avizeze internarea bolnavilor mintali si a toxicomanilor periculosi.

Masura internarii provizorii dureaza pana la confirmarea acesteia de catre instanta de judecata.

Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale.

In cazul in care s-a dispus internarea medicala, se vor lua si masurile prevazute in art. 161.

Hotararea instantei de judecata prin care s-a confirmat masura internarii poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.

 

Sectiunea II

Masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii

 

Masurile asiguratorii

Art. 163. - Masurile asiguratorii se iau in cursul procesului penal de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata si constau in indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile si imobile, in vederea repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii.*)

Masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se pot lua asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pana la concurenta valorii probabile a pagubei.

Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului.*)

Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal, precum si cele exceptate de lege.*)


*) Alin. 1 si 3 ale art. 163 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 7/1973, iar alin. 4 prin Legea nr. 141/1996.

Masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se pot lua la cererea partii civile sau din oficiu.

Luarea masurilor asiguratorii este obligatorie:

a) *) in cazul in care prin infractiune s-a adus o paguba avutului uneia din unitatile la care se refera art. 145 din Codul penal, fara deosebire, daca este sau nu parte civila constituita;

b) in cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa.


*) Lit. a) de la alin. 6 al art. 163 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 141/1996, iar lit. c) a fost abrogata prin art. III din aceeasi lege.

Organele care aduc la indeplinire masurile asiguratorii

Art. 164. - Ordonanta de luare a masurii asiguratorii se aduce la indeplinire de catre organul de urmarire penala care a luat masura.

Incheierea instantei judecatoresti prin care s-a dispus luarea masurii asiguratorii se aduce la indeplinire prin executorul judecatoresc.

Masurile asiguratorii dispuse de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata pot fi aduse la indeplinire si prin organele proprii de executare ale unitatii pagubite, in cazul in care aceasta este una din cele la care se refera art. 145 din Codul penal.*)

In cazurile in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta poate dispune ca masura asiguratorie luata sa fie adusa la indeplinire de catre secretarul parchetului.

Alin. 5 al art. 164 a fost abrogat.


**) Alin. 3 al art. 164 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996, iar alin. 5 a fost abrogat prin Legea nr. 45/1993.

Procedura sechestrului

Art. 165. - Organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice si sa evalueze bunurile sechestrate, putand recurge in caz de necesitate si la experti.

Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre pretioase, mijloacele de plata straine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta si de muzeu, colectiile de valoare, precum si sumele de bani care fac obiectul sechestrului vor fi ridicate in mod obligatoriu.

Bunurile perisabile se predau unitatilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activitatii, care sunt obligate sa le primeasca si sa le valorifice de indata.*)

Metalele sau pietrele pretioase ori obiectele confectionate cu acestea si mijloacele de plata straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara competenta.

Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu si colectiile de valoare se predau spre pastrare institutiilor de specialitate.

Obiectele prevazute in alin 4 si 5 se predau in termen de 48 de ore de la ridicare. Daca obiectele sunt strict necesare urmaririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai tarziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de catre procuror, dupa terminarea urmaririi penale.

Obiectele sechestrate se pastreaza pana la ridicarea sechestrului. Mijloacele de plata straine pot fi valorificate de indata de institutia bancara competenta, in cazul cand aceasta ar gasi necesar.

Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. 3 si 7, precum si sumele de bani ridicate potrivit alin. 2 se consemneaza, dupa caz, pe numele invinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispozitia organului care a dispus instituirea sechestrului, caruia i se preda recipisa de consemnare a sumei, in termen de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor. Daca exista pericol de instrainare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putandu-se numi un custode.


*) Alin. 3 al art. 165 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.

Procesul-verbal de sechestru si inscriptia ipotecara

Art. 166. - Organul care aplica sechestrul incheie proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 165, descriind amanuntit bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. In procesul-verbal se arata bunurile exceptate de lege de la urmarire, gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemneaza obiectiile partilor sau ale altor persoane interesate.

Un exemplar de pe procesul-verbal se lasa persoanei careia i s-a aplicat sechestrul, iar in lipsa, celor cu care locuieste, administratorului, portarului ori celui care in mod obisnuit il inlocuieste, sau unui vecin. In cazul cand parte din bunuri ori totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasa acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se inainteaza si organului care a dispus luarea masurii asiguratorii, in termen de 24 de ore de la incheierea procesului-verbal.

Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexand copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul si un exemplar al procesului-verbal de sechestru.

Poprirea

Art. 167. - Sumele de bani datorate cu orice titlu invinuitului, inculpatului sau partii responsabile civilmente de catre o a treia persoana, ori de catre cel pagubit, sunt poprite in mainile acestora si in limitele prevazute de lege, de la data primirii actului prin care se infiinteaza sechestrul. Aceste sume vor fi consemnate de debitori, dupa caz, la dispozitia organului care a dispus poprirea sau a organului de executare, in termen de 5 zile de la scadenta, recipisele urmand a fi predate aceluiasi organ in 24 de ore de la consemnare.

Contestarea masurii asiguratorii

Art. 168. - In contra masurii asiguratorii luate si modului de aducere la indeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si orice alta persoana interesata se pot plange organului de cercetare penala care a dispus luarea masurii ori procurorului care supravegheaza cercetarea penala, pana la sesizarea instantei de judecata, dupa care plangerea se adreseaza acelei instante.

Hotararea instantei de judecata poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.

Dupa solutionarea definitiva a procesului penal, daca nu s-a facut plangere impotriva aducerii la indeplinire a masurii asiguratorii, se poate face contestatie potrivit legii civile.

Restituirea lucrurilor

Art. 169. - Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata ca lucrurile ridicate de la invinuit sau inculpat, sau de la orice persoana care le-a primit spre a le pastra, sunt proprietatea persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vatamate. Orice alta persoana care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispozitiilor art. 168, stabilirea acestui drept si restituirea.

Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai daca prin aceasta nu se stinghereste aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei si cu obligatia pentru cel caruia ii sunt restituite sa le pastreze pana la ramanerea definitiva a hotararii.

Restabilirea situatiei anterioare

Art. 170. - Organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanta de judecata poate lua masuri de restabilire a situatiei anterioare savarsirii infractiunii, cand schimbarea acelei situatii a rezultat in mod vadit din comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila.

 

TITLUL V

ACTE PROCESUALE SI PROCEDURALE COMUNE

CAPITOLUL I

ASISTENTA JURIDICA SI REPREZENTAREA

 

Asistenta invinuitului sau inculpatului

Art. 171. - Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept.*)

Asistenta juridica este obligatorie cand invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei institutii militare de invatamant, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ ori cand este arestat, chiar in alta cauza.*)

 In cursul judecatii asistenta juridica este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani sau cand instanta apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea.

 Cand asistenta juridica este obligatorie, daca invinuitul sau inculpatul nu si-a ales un aparator, se iau masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu.

Delegatia aparatorului desemnat din oficiu inceteaza la prezentarea aparatorului ales.

Daca la judecarea cauzei aparatorul lipseste si nu poate fi inlocuit, cauza se amana.


*) Alin. 1 al art. 171 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 32/1990, iar alin. 2 prin Legea nr. 141/1996.

Drepturile aparatorului

Art. 172. - In cursul urmaririi penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala si poate formula cereri si depune memorii. Lipsa aparatorului nu impiedica efectuarea actului de urmarire penala, daca exista dovada ca aparatorul a fost incunostintat de data si ora efectuarii actului.*)

Cand asistenta juridica este obligatorie, organul de urmarire penala va asigura prezenta aparatorului la ascultarea inculpatului.

In cazul in care aparatorul invinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmarire penala, se face mentiune despre aceasta, iar actul este semnat si de aparator.

Inculpatul arestat are dreptul sa ia contact cu aparatorul. In mod exceptional, cand interesul urmaririi cere, procurorul, din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penala, poate dispune, prin ordonanta motivata, interzicerea luarii de contact a inculpatului arestat cu aparatorul, o singura data, pe o durata de cel mult 5 zile.

Luarea de contact cu aparatorul nu poate fi interzisa la prelungirea duratei arestarii de catre instanta de judecata, iar la prezentarea materialului de urmarire penala aceasta este obligatorie.

**)Aparatorul are dreptul de a se plange, potrivit art. 275, daca cererile sale nu au fost acceptate; in situatiile prevazute in alin. 2, 4 si 5, procurorul este obligat sa rezolve plangerea in cel mult 48 de ore.*)

In cursul judecatii, aparatorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar in cazul cand inculpatul este arestat, sa ia contact cu acesta.


*) Alin. 1 al art. 172 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 32/1990.

**) Alin. 6 al art. 172 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.

*) Aparatorul ales sau desemnat din oficiu este obligat sa asigure asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligatii, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate sesiza conducerea baroului de avocati, spre a lua masuri.


*) Alin. 8 al art. 172 a fost introdus prin Legea nr. 45/1993.

 

Asistenta celorlalte parti

Art. 173. - Aparatorul partii vatamate, al partii civile si al partii responsabile civilmente are dreptul de a formula cereri si de a depune memorii. Aparatorul are dreptul sa asiste la efectuarea urmatoarelor acte de urmarire penala: ascultarea partii pe care o apara, cercetari la fata locului, perchezitii si autopsii, prelungirea duratei arestarii, iar la efectuarea altor acte de urmarire poate asista cu incuviintarea organului de urmarire penala.*)

In cursul judecatii aparatorul exercita drepturile partii pe care o asista.

Cand instanta apreciaza ca din anumite motive partea vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente nu si-ar putea face singura apararea, dispune din oficiu sau la cerere luarea masurilor pentru desemnarea unui aparator.


*) Alin. 1 al art. 173 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.

Reprezentarea

Art. 174. - In cursul judecatii, inculpatul poate fi reprezentat:

a) *) la judecarea cauzei in prima instanta ori la rejudecarea ei dupa desfiintarea hotararii in apel sau dupa casare de catre instanta de recurs, numai daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta supusa judecatii este amenda sau inchisoarea de cel mult un an;

b) la judecarea cauzei in caile de atac. In toate cazurile in care legea admite reprezentarea inculpatului, instanta de judecata are dreptul, cand gaseste necesara prezenta acestuia, sa dispuna aducerea lui. Celelalte parti pot fi intotdeauna reprezentate.


*) Lit. a) de la alin. 1 al art. 174 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 45/1993.

 

CAPITOLUL II

CITAREA, COMUNICAREA ACTELOR PROCEDURALE, MANDATUL DE ADUCERE

 

Modul de citare

Art. 175. - Chemarea unei persoane in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata se face prin citatie scrisa. Citarea se poate face si prin nota telefonica sau telegrafica.

Citatiile se inmaneaza de agenti anume insarcinati cu indeplinirea acestei atributii sau prin mijlocirea serviciului postal.

Continutul citatiei

Art. 176. - Citatia este individuala si trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni:

a) denumirea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata care emite citatia, sediul sau, data emiterii si numarul dosarului;

b) numele, prenumele celui citat, calitatea in care este citat si indicarea obiectului cauzei;

c) adresa celui citat, care trebuie sa cuprinda in orase si municipii: localitatea, judetul, strada, numarul si apartamentul unde locuieste, iar in comune: judetul, comuna si satul.

In citatie se mentioneaza, cand este cazul, orice alte date necesare pentru stabilirea adresei celui citat;

d) ora, ziua, luna si anul, locul de infatisare, precum si invitarea celui citat sa se prezinte la data si locul indicate, cu aratarea consecintelor legale in caz de neprezentare.

Citatia se semneaza de cel care o emite.

Locul de citare

Art. 177. - Invinuitul sau inculpatul se citeaza la adresa unde locuieste, iar daca aceasta nu este cunoscuta, la adresa locului sau de munca, prin serviciul de personal al unitatii la care lucreaza.

Daca printr-o declaratie data in cursul procesului penal invinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.

In caz de schimbare a adresei aratata in declaratia invinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresa, numai daca a incunostintat organul de urmarire penala ori instanta de judecata de schimbarea intervenita, sau daca organul judiciar apreciaza pe baza datelor obtinute potrivit art. 180 ca s-a produs o schimbare de adresa.

Daca nu se cunoaste adresa unde locuieste invinuitul sau inculpatul si nici locul sau de munca, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala s-a savarsit infractiunea. Cand activitatea infractionala s-a desfasurat in mai multe locuri, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala se afla organul care efectueaza urmarirea penala.

Bolnavii aflati in spital sau intr-o casa de sanatate se citeaza prin administratia acestora.

Detinutii se citeaza la locul de detinere, prin administratia acestuia.

Militarii incazarmati se citeaza la unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia.

Daca invinuitul sau inculpatul locuieste in strainatate, citarea se face prin scrisoare recomandata, in afara de cazul cand prin lege se dispune altfel. Recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a indeplinirii procedurii de citare.

Citarea altor persoane decat invinuitul sau inculpatul se face potrivit dispozitiilor din prezentul articol. Unitatile la care se refera art. 145 din Codul penal se citeaza la sediul acestora.

Inmanarea citatiei

Art. 178. - Citatia se inmaneaza personal celui citat, care va semna dovada de primire.

Daca persoana citata nu vrea sa primeasca citatia, sau primind-o nu voieste sau nu poate sa semneze dovada de primire, agentul lasa citatia celui citat ori, in cazul refuzului de primire, o afiseaza pe usa locuintei acestuia, incheind despre aceasta proces-verbal.

Cand citatia se face potrivit art. 177 alin. 1 partea finala, alin. 5, 6 si 7, unitatile acolo aratate sunt obligate a inmana de indata citatia persoanei citate sub luare de dovada, certificandu-i semnatura sau aratand motivul pentru care nu s-a putut obtine semnatura acesteia. Dovada este predata agentului procedural, iar acesta o inainteaza organului de urmarire penala sau instantei de judecata care a emis citatia.

Citatia destinata unei unitati din cele la care se refera art. 145 din Codul penal se preda la registratura sau functionarului insarcinat cu primirea corespondentei. Dispozitiile alin. 2 se aplica in mod corespunzator.

Inmanarea citatiei altei persoane

Art. 179. - Daca persoana citata nu se afla acasa, agentul inmaneaza citatia sotului, unei rude sau oricarei persoane care locuieste cu ea, ori care in mod obisnuit ii primeste corespondenta. Citatia nu poate fi inmanata unui minor sub 14 ani sau unei persoane lipsite de uzul ratiunii.

Daca persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente sau intr-un hotel, in lipsa persoanelor aratate in alin. 1, citatia se preda administratorului, portarului ori celui care in mod obisnuit il inlocuieste. Persoana care primeste citatia semneaza dovada de primire, iar agentul, certificand identitatea si semnatura, incheie proces-verbal. Daca aceasta nu voieste sau nu poate semna dovada de primire, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei, incheind proces-verbal.

In lipsa persoanelor aratate in alin. 1 si 2, agentul este obligat sa se intereseze cand poate gasi persoana citata pentru a-i inmana citatia. Cand nici pe aceasta cale nu se poate ajunge la inmanare, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei persoanei citate, incheind proces-verbal.

In cazul cand persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente sau intr-un hotel, daca in citatie nu s-a indicat apartamentul ori camera in care locuieste, agentul este obligat sa faca investigatii pentru a afla aceasta. Daca investigatiile au ramas fara rezultat, agentul afiseaza citatia pe usa principala a cladirii, incheind proces-verbal si facand mentiune despre imprejurarile care au facut imposibila inmanarea citatiei.

Cercetari in vederea inmanarii citatiei

Art. 180. - Daca persoana citata si-a schimbat adresa, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei aratate in citatie si se informeaza pentru aflarea noii adrese, mentionand in procesul-verbal datele obtinute.

Dovada de primire si procesul-verbal de predare a citatiei

Art. 181. - Dovada de primire a citatiei trebuie sa cuprinda numarul dosarului, denumirea organului de urmarire penala sau a instantei care a emis citatia, numele, prenumele si calitatea persoanei citate, precum si data pentru care este citata. De asemenea, trebuie sa cuprinda data inmanarii citatiei, numele, prenumele, calitatea si semnatura celui ce inmaneaza citatia, certificarea de catre acesta a identitatii si a semnaturii persoanei careia i s-a inmanat citatia, precum si aratarea calitatii acesteia.

Ori de cate ori cu prilejul predarii sau afisarii unei citatii se incheie un proces-verbal, acesta va cuprinde in mod corespunzator si mentiunile aratate in alineatul precedent.

Comunicarea altor acte procedurale

Art. 182. - Comunicarea celorlalte acte de procedura se face potrivit dispozitiilor prevazute in prezentul capitol.

Mandatul de aducere

Art. 183. - O persoana poate fi adusa in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata pe baza unui mandat de aducere, intocmit potrivit dispozitiilor art. 176, daca fiind anterior citata nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenta ei este necesara.

Invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi fost chemat prin citatie, daca organul de urmarire penala sau instanta constata motivat ca in interesul rezolvarii cauzei se impune aceasta masura.

Executarea mandatului de aducere

Art. 184. - Mandatul de aducere se executa prin organele politiei.*)

Daca persoana aratata in mandat nu poate fi adusa din motive de boala sau din orice alta cauza, cel insarcinat cu executarea mandatului constata aceasta printr-un proces-verbal, care se inainteaza de indata organului de urmarire penala ori instantei de judecata.

Daca cel insarcinat cu executarea mandatului de aducere nu gaseste persoana prevazuta in mandat la adresa indicata, face cercetari si daca acestea au ramas fara rezultat, incheie un proces-verbal care va cuprinde mentiuni despre cercetarile facute.

Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin comandantul unitatii militare sau prin comandantul garnizoanei.


*) Alin. 1 al art. 184 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.

 

CAPITOLUL III

TERMENELE

 

Consecintele nerespectarii termenului

Art. 185. - Cand pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen.

Cand o masura procesuala nu poate fi luata decat pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept incetarea efectului masurii.

Pentru celelalte termene procedurale se aplica, in caz de nerespectare, dispozitiile privitoare la nulitati.

Calculul termenelor procedurale

Art. 186. - La calcularea termenelor procedurale se porneste de la ora, ziua, luna sau anul mentionat in actul care a provocat curgerea termenului, afara de cazul cand legea dispune altfel.

La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteste ora sau ziua de la care incepe sa curga termenul, nici ora sau ziua in care acesta se implineste.

Termenele socotite pe luni sau pe ani expira, dupa caz, la sfarsitul zilei corespunzatoare a ultimei luni ori la sfarsitul zilei si lunii corespunzatoare din ultimul an. Daca aceasta zi cade intr-o luna ce nu are zi corespunzatoare, termenul expira in ultima zi a acelei luni.

Cand ultima zi a unui termen cade intr-o zi nelucratoare, termenul expira la sfarsitul primei zile lucratoare care urmeaza.

Acte considerate ca facute in termen

Art. 187. - Actul depus inauntrul termenului prevazut de lege la administratia locului de detinere ori la unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare recomandata este considerat ca facut in termen. Inregistrarea sau atestarea facuta de catre administratia locului de detinere pe actul depus, recipisa oficiului postal, precum si inregistrarea ori atestarea facuta de unitatea militara pe actul depus, servesc ca dovada a datei depunerii actului.

Cu exceptia cailor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca facut in termen, daca data la care a fost trecut in registrul de iesire al parchetului este inauntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.

Calcularea termenelor in cazul masurilor preventive

Art. 188. - In calcularea termenelor privind luarea, mentinerea ori revocarea masurilor preventive, ora sau ziua de la care incepe si la care sfarseste termenul intra in durata acestuia.

 

CAPITOLUL IV

CHELTUIELILE JUDICIARE

 

Acoperirea cheltuielilor judiciare

Art. 189. - Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea aparatorilor, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea procesului penal se acopera din sumele avansate de stat sau platite de parti.

Sumele cuvenite martorului, expertului si interpretului

Art. 190. - Martorul, expertul si interpretul chemati de organul de urmarire penala ori de instanta de judecata au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, intretinere, locuinta si altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor.

Martorul, expertul si interpretul, salariati ai unei unitati din cele la care se refera art. 145 din Codul penal, au dreptul si la venitul de la locul de munca, pe durata lipsei de la serviciu prilejuita de chemarea la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata.

Martorul care nu este salariatul unei unitati din cele prevazute in alineatul precedent, dar care are venit din munca, este indreptatit sa primeasca si o compensare.

Expertul si interpretul au dreptul si la o retributie pentru indeplinirea insarcinarii date, in cazurile si conditiile prevazute prin dispozitii legale.

Sumele acordate potrivit alin. 1, 3 si 4 se platesc pe baza dispozitiilor luate de organul care a dispus chemarea si in fata caruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste sume se platesc martorului imediat dupa infatisare, iar expertului si interpretului, dupa ce si-au indeplinit insarcinarile.

Suma care reprezinta venitul aratat in alin. 2 se plateste de unitatea la care lucreaza martorul, expertul sau interpretul.

Plata cheltuielilor avansate de stat in caz de condamnare

Art. 191. - In caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Cand sunt mai multi inculpati condamnati, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei parti se tine seama, pentru fiecare dintre inculpati, de masura in care a provocat cheltuielile judiciare.

Partea responsabila civilmente, in masura in care este obligata solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligata in mod solidar cu acesta si la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Plata cheltuielilor avansate de stat in celelalte cazuri

Art. 192. - In caz de achitare sau de incetare a procesului penal in fata instantei de judecata, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate dupa cum urmeaza:

1. In caz de achitare, de catre:

a) partea vatamata, in masura in care cheltuielile au fost determinate de aceasta

b) partea civila careia i s-a respins in totul pretentiile civile, in masura in care cheltuielile au fost determinate de aceasta parte;

c) inculpat, in cazul cand, desi achitat, a fost totusi obligat la repararea pagubei.

2. In caz de incetare a procesului penal, de catre:

a) inculpat, daca s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;

b) ambele parti, in caz de impacare;

c) partea vatamata, in caz de retragere a plangerii.

3. In caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii, daca inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre:

a) partea vatamata, atunci cand in cauza se face aplicatia art. 13 alin. 2;

b) inculpat, atunci cand in cauza se face aplicatia art. 13 alin. 3.

*)In cazul declararii apelului ori recursului sau al introducerii oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre persoana careia i s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul sau cererea.

In toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.

In cazul cand mai multe parti sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.

Dispozitiile prevazute la pct. 1 lit. a), precum si la pct. 2 si 3, se aplica in mod corespunzator si in caz de clasare, de scoatere de sub urmarire sau de incetare a urmaririi penale.


*) Alin. 2 al art. 192 a fost introdus prin Legea nr. 7/1973 si este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.

Plata cheltuielilor judiciare facute de parti

Art. 193. - Inculpatul este obligat sa plateasca partii vatamate in caz de condamnare, precum si partii civile careia i s-a admis actiunea civila, cheltuielile judiciare facute de acestea.

Cand actiunea civila este admisa numai in parte, instanta poate obliga pe inculpat la plata totala sau partiala a cheltuielilor judiciare.

In caz de renuntare la actiunea civila, instanta se pronunta asupra cheltuielilor la cererea partilor.

In situatiile prevazute in alin. 1 si 2, cand sunt mai multi condamnati, ori daca exista si parte responsabila civilmente, se aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 191 alin. 2 si 3.

In caz de achitare, partea vatamata este obligata sa plateasca inculpatului si partii responsabile civilmente cheltuielile judiciare facute de acestia, in masura in care au fost provocate de partea vatamata.

In celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare facute de parti in cursul procesului penal, instanta stabileste obligatia de restituire potrivit legii civile.

 

CAPITOLUL V

MODIFICAREA ACTELOR PROCEDURALE, INDREPTAREA ERORILOR MATERIALE SI INLATURAREA UNOR OMISIUNI VADITE

 

Modificari in acte procedurale

Art. 194. - Orice adaugare, corectura ori suprimare facuta in cuprinsul unui act procedural este tinuta in seama, numai daca aceste modificari sunt confirmate in scris, in cuprinsul sau la sfarsitul actului, de catre cei care l-au semnat.

Modificarile neconfirmate, dar care nu schimba intelesul frazei, raman valabile.

Locurile nescrise in cuprinsul unei declaratii trebuie barate, astfel incat sa nu se poata face adaugari.

Indreptarea erorilor materiale

Art. 195. - Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se indreapta de insusi organul de urmarire penala sau de instanta de judecata care a intocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.

In vederea indreptarii erorii, partile pot fi chemate spre a da lamuriri.

Despre indreptarea efectuata, organul de urmarire penala sau instanta de judecata, dupa caz, intocmeste un proces-verbal sau o incheiere, facandu-se mentiune si la sfarsitul actului corectat.

Inlaturarea unor omisiuni vadite

Art. 196. - Dispozitiile art. 195 se aplica si in cazul cand organul de urmarire penala sau instanta, ca urmare a unei omisiuni vadite, nu s-a pronuntat asupra sumelor pretinse de martori, experti, interpreti, aparatori, potrivit art. 189 sau 190, precum si cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea masurilor asiguratorii.

 

CAPITOLUL VI

NULITATILE

 

Incalcarile care atrag nulitatea

Art. 197. - Incalcarile dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci cand s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea acelui act.

Dispozitiile relative la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, la sesizarea instantei, la compunerea acesteia si la publicitatea sedintei de judecata sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii. De asemenea, sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii si dispozitiile relative la participarea procurorului, prezenta inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator, cand sunt obligatorii potrivit legii, precum si la efectuarea anchetei sociale in cauzele cu infractori minori.

Nulitatea prevazuta in alin. 2 nu poate fi inlaturata in nici un mod. Ea poate fi invocata in orice stare a procesului si se ia in considerare chiar din oficiu.

Incalcarea oricarei alte dispozitii legale decat cele prevazute in alin. 2 atrage nulitatea actului in conditiile alin. 1, numai daca a fost invocata in cursul efectuarii actului cand partea este prezenta sau la primul termen de judecata cu procedura completa cand partea a lipsit la efectuarea actului. Instanta ia in considerare din oficiu incalcarile, in orice stare a procesului, daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.

 

CAPITOLUL VII

AMENDA JUDICIARA

 

Abateri judiciare

Art. 198. - Urmatoarele abateri savarsite in cursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 20.000 lei la 100.000 lei:*)


a) neindeplinirea sau indeplinirea gresita ori cu intarziere a lucrarilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum si a oricaror alte lucrari, daca prin acestea s-au provocat intarzieri in desfasurarea procesului penal;

b) neindeplinirea ori indeplinirea gresita a indatoririlor de inmanare ori de comunicare a citatiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum si neexecutarea mandatelor de aducere;

c) *) lipsa nejustificata a martorului, expertului sau interpretului legal citat;

d) tergiversarea de catre expert sau interpret a indeplinirii insarcinarilor primite;

e) neindeplinirea de catre orice persoana a obligatiei de prezentare, la cererea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, a obiectelor ori inscrisurilor cerute de acestea, precum si neindeplinirea aceleiasi obligatii de catre conducatorul unitatii sau de cel insarcinat cu aducerea la indeplinire a acestei obligatii;

f) nerespectarea obligatiei de pastrare prevazuta in art. 109 alin. ultim;

g) neluarea de catre conducatorul unitatii in cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza, a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia;

h) nerespectarea de catre oricare dintre partile si persoanele care asista la sedinta de judecata a masurilor luate de catre presedintele completului de judecata potrivit art. 298. Lipsa nejustificata a aparatorului, ales sau desemnat din oficiu, cand asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului este obligatorie, potrivit legii, se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 100.000 lei la 500.000 lei.**) Aplicarea amenzii judiciare nu inlatura raspunderea penala, in cazul in care fapta constituie infractiune.

__________

*) Lit. c) de la alin. 1 al art. 198 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 141/1996.

**) Alin. 2 al art. 198 a fost introdus prin Legea nr. 141/1996.

 

Procedura privitoare la amenda judiciara

Art. 199. - Amenda se aplica de organul de urmarire penala, prin ordonanta, iar de instanta de judecata, prin incheiere.

Persoana amendata poate cere scutirea de amenda ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face in termen de 10 zile de la comunicarea ordonantei ori a incheierii de amendare.

Daca persoana amendata justifica de ce nu a putut indeplini obligatia sa, organul de urmarire penala sau instanta de judecata, apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii.


Inainte   Coduri   Inapoi la legislatie  

 


Copyright 1998-2012 DSC.NET
All rights reserved.