Art. 1. - (1) Sunt obligati la plata impozitului pe profit, în conditiile prezentei ordonante, si denumiti în continuare contribuabili:
            a) persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obtinut din orice sursã, atât din România cât si din strãinãtate;
            b) persoanele juridice strãine care desfãsoarã activitãti printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;
            c) persoanele juridice si fizice strãine care desfãsoarã activitãti în România ca partener într-o asociere ce nu dã nastere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfãsuratã în România;
            d)** asocierile dintre persoanele fizice române si persoanele juridice române care nu dau nastere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atât în România, cât si în strãinãtate. În acest caz, impozitul datorat se calculeazã, se retine si se varsã de cãtre persoana juridicã.
            (2)** Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:
            a) trezoreria statului, pentru operatiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei;
            b) institutiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare si disponibilitãtile realizate si utilizate potrivit Legii privind finantele publice, dacã legea nu prevede altfel;
            c) organizatiile de nevãzãtori si de invalizi, asociatiile persoanelor handicapate si unitãtile economice ale acestora, constituite potrivit prevederilor Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice;
            d) asociatiile de binefacere;
            e) cooperativele care functioneazã ca unitãti protejate, special organizate, potrivit legii;
            f) unitãtile apartinând cultelor religioase, pentru veniturile obtinute din producerea si valorificarea obiectelor si produselor necesare activitãtii de cult, mentionate la art. 1 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult.
            (3) Veniturile si cheltuielile persoanelor juridice fãrã scop lucrativ ce se iau în calcul la determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activitãtilor economice desfãsurate cu scopul obtinerii de profit.
            Art. 2. - (1) Cota de impozit pe profit este de 38%, cu exceptiile prevãzute în prezenta ordonantã.
            (2)** Contribuabilii avizati si atestati de Ministerul Finantelor în conditiile legii, care obtin venituri si în domeniul jocurilor de noroc, precum si cei care obtin venituri din activitatea barurilor de noapte si a cluburilor de noapte, plãtesc o cotã aditionalã de impozit de 22% asupra pãrtii din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activitãti în volumul total al veniturilor.
            (3) În cazul Bãncii Nationale a României, cota de impozit pe profit este de 80% si se aplicã asupra veniturilor rãmase dupã scãderea cheltuielilor deductibile si a fondului de rezervã, potrivit legii.
            (4) Profitul impozabil al unei persoane juridice strãine realizat printr-un sediu permanent în România se impoziteazã cu o cotã aditionalã de impozit pe profitul acesteia de 6,2%.
            (5)*** Cota de impozit pe profit, în cazul contribuabililor care realizeazã anual cel putin 80% din venituri din agriculturã, este de 25%. În sensul prezentei ordonante, prin agriculturã se întelege activitatea desfãsuratã în domeniul culturii vegetale, cresterii animalelor pentru prãsilã, productie, reproductie, selectie si în pisciculturã, din care se obtin materii prime cu sau fãrã prelucrarea ulterioarã a acestora pe capacitãti proprii, cu exceptia culturii florilor, plantelor ornamentale si a tutunului.
            Art. 3. - (1) Anul fiscal al fiecãrui contribuabil este anul calendaristic.
            (2) Când un contribuabil se înfiinteazã, se reorganizeazã prin divizare, comasare, fuziune sau se lichideazã în cursul unui an fiscal, perioada impozabilã este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.

            Art. 4.* - (1) Profitul impozabil se calculeazã ca diferentã între veniturile din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate si lucrãri executate, inclusiv din câstiguri din orice sursã, si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, la care se adaugã cheltuielile nedeductibile.
            (2) Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacã sunt aferente realizãrii veniturilor si cele considerate deductibile conform prevederilor legale în vigoare. Când o cheltuialã este aferentã mai multor activitãti, ea se repartizeazã pe activitãtile respective.
            (3) Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt:
            a) impozitul pe profit, datorat conform prezentei legi, precum si impozitul pe venitul realizat din strãinãtate;
            b) amenzile sau penalitãtile datorate cãtre autoritãti române sau strãine;
            c) cheltuielile pentru protocol, reclamã si publicitate care depãsesc limitele prevãzute de legea bugetarã anualã;
            d) sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor si provizioanelor peste limita legalã, cu exceptia celor create de bãnci în limita a 2% din soldul creditelor acordate si a fondului de rezervã potrivit Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancarã, a rezervelor tehnice ale societãtilor de asigurare si reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum si a fondului de rezervã, în limita a 5% din profitul contabil anual, pânã ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social;
            e) sumele care depãsesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetare anuale.
            (4) Cheltuielile de sponsorizare sunt deductibile în limita cotei prevãzute în Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea.
            (5) Limitele cheltuielilor deductibile se aplicã lunar astfel încât la finele anului fiscal sã se încadreze în prevederile dispozitiilor Iegale în vigoare.
            (6) Contribuabilii care au în componentã unitãti fãrã personalitate juridicã determinã limitele cheltuielilor deductibile la nivelul unitãtii cu personalitate juridicã.
            Art. 5.* - Amortizarea activelor corporale si necorporale se face în concordantã cu prevederile legale în vigoare.
            Art. 6.* - Profitul impozabil stabilit potrivit art. 4 si impozitul pe profit se calculeazã si se evidentiazã lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.
            Art. 7.* - (1) Impozitul pe profit se reduce astfel:
            a) proportional cu ponderea persoanelor considerate, potrivit legii, handicapate sub aspectul capacitãtii lor fizice si intelectuale, pentru contribuabilul cu un numãr de peste 250 de salariati, care a creat locuri de muncã protejate, special organizate, si are angajate cel putin 3% persoane handicapate;
            b) cu 50%, în cazul contribuabililor care încaseazã venituri în valutã din exportul bunurilor realizate din activitate proprie, din prestãri de servicii internationale, pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor;
            c) cu 50% pentru profitul folosit în anul fiscal curent la modernizarea tehnologiilor de fabricatie sau la extinderea activitãtii în scopul obtinerii de profituri suplimentare, precum si pentru investitii destinate protejãrii mediului înconjurãtor, care se concretizeazã în active corporale si necorporale amortizabile, dupã consumarea celorlalte surse de finantare a investitiilor, inclusiv a creditelor pentru investitii. Sumele echivalente reducerii se folosesc cu aceeasi destinatie.
            (2) Reducerea prevãzutã la art. 50 din Legea nr. 77/1994 privind asociatiile salariatilor si membrilor conducerii societãtilor comerciale care se privatizeazã are prioritate fatã de reducerile mentionate mai sus, acestea aplicându-se în ordinea prezentatã în acest articol.
            (3) Reducerile mentionate în acest articol se calculeazã lunar, cumulat de la începutul anului, cu exceptia celei prevãzute la alin. (1) lit. a), care se calculeazã lunar.
            (4) Suma totalã a reducerilor mentionate în acest articol nu poate depãsi 50% din impozitul pe profit determinat înainte de aplicarea reducerilor.
            Art. 8.* - Pierderea anualã declaratã de contribuabili se recupereazã din profitul impozabil lunar obtinut în exercitiile fiscale urmãtoare, fãrã a se depãsi 36 de luni.

            Art. 9.* - Contribuabilii definiti la art. 1 alin. (1) lit. b) si c) datoreazã impozitul pentru activitãtile desfãsurate în România.
            Art. 10.* - Venitul este aferent unei activitãti desfãsurate în România, dacã este:
            a) atribuibil unui sediu permanent din România al unei persoane juridice nerezidente;
            b) plãtit persoanelor juridice sau fizice nerezidente pentru serviciile prestate în România;
            c) obtinut din sau în legãturã cu proprietãti imobiliare situate în România, inclusiv închirierea în scopul utilizãrii unei asemenea proprietãti si câstigul obtinut prin înstrãinarea unui drept asupra unei astfel de proprietãti;
            d) plãtit ca urmare a exploatãrii resurselor naturale localizate în România, inclusiv câstigul obtinut din vânzarea unui drept aferent unor asemenea resurse naturale;
            e) obtinut din înstrãinarea unui drept de proprietate;
            f) obtinut din înstrãinarea de cãtre un rezident român, persoanã juridicã, a unei proprietãti situate în strãinãtate, alta decât activele aferente desfãsurãrii unei activitãti în afara teritoriului României;
            g) obtinut din dobândã, în cazul în care: datoria este garantatã cu proprietãti imobiliare situate în România; debitorul este o persoanã juridicã sau o persoanã fizicã rezidentã în România; creditul se referã la o afacere desfãsuratã în România.
            Art. 11.* - Orice alt venit care nu este mentionat la art. 10 este venit realizat pe teritoriul României, dacã este plãtit de un rezident român, de sau prin intermediul unui sediu permanent în România.
            Art. 12. - (1) Prin sediu permanent se întelege locul prin intermediul cãruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice strãine este, total sau partial, condusã direct sau prin intermediul unui agent dependent.
            Sediul permanent include: un birou, inclusiv de conducere, o sucursalã, o agentie, o fabricã, un magazin, un atelier, o minã, un loc de extractie a gazelor si petrolului sau orice alt loc din care se extrag resurse naturale.
            Un santier de constructii sau un loc unde au fost aduse echipamente pentru constructii, un proiect de montaj sau de instalare, activitãtile de supraveghere, consultantã si furnizare de servicii pentru acelasi proiect sau proiecte conexe, devin sediu permanent dacã au o duratã mai mare de 12 Iuni.
            Un sediu permanent nu include: folosirea de spatii pentru depozitare sau distribuire de mãrfuri; mentinerea unor stocuri de mãrfuri si bunuri apartinând unei activitãti, doar pentru stocarea si distribuirea acestora; mentinerea unor stocuri de mãrfuri apartinând unei activitãti, pentru distribuirea lor cãtre o altã activitate, si mentinerea unui loc pentru colectare de informatii sau prestarea unor lucrãri pregãtitoare sau auxiliare.
            (2) Prin rezident se întelege o persoanã juridicã românã sau orice persoanã fizicã care este domiciliatã în, sau are un domiciliu stabil în România, sau care este prezentã în România pentru o perioadã sau perioade care depãsesc în total 183 de zile în orice perioadã de 12 luni începând sau sfârsind în anul calendaristic vizat.
            (3)** Pentru reflectarea realã a profitului impozabil al sediului permanent se scad numai cheltuielile aferente realizãrii veniturilor acestuia, având în vedere si prevederile art. 4.
            (4) Persoanele juridice strãine care nu desfãsoarã activitãti printr-un sediu permanent în România si persoanele fizice strãine plãtesc, pentru veniturile brute realizate în România, impozit prin retinere la sursã conform legislatiei în vigoare.
            Art. 13. - (1) Persoana juridicã românã are dreptul de a i se deduce din impozitul pe profit datorat în România o sumã echivalentã cu impozitul pe venitul din sursa externã plãtit direct sau prin retinere la sursã în strãinãtate, pe bazã de documente care atestã plata, confirmate de autoritãtile fiscale strãine.
            (2) Suma deducerii este la nivelul prevãzut la alin. (1), dar nu mai mult decât impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei impozitului pe profit prevãzutã în prezenta ordonantã asupra veniturilor pe fiecare sursã de venit externã, dupã ce s-au scãzut cheltuielile deductibile aferente acestora.
            Art. 14. - Pierderile legate de veniturile din surse externe se deduc numai din aceste venituri, separat pe fiecare sursã de venit.

            Art. 15.* - (1) Plata impozitului pe profit se efectueazã trimestrial, pânã la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmãtor, cu exceptia Bãncii Nationale a României si a societãtilor bancare care efectueazã plãti lunar, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se calculeazã impozitul.
            (2) Banca Nationalã a României si societãtile bancare au obligatia sã plãteascã în contul impozitului pe profit, pentru luna decembrie a fiecãrui an fiscal, o sumã egalã cu impozitul datorat, pe luna noiembrie a aceluiasi an, pânã la data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmãtor, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilantul contabil sã se efectueze pânã la termenul prevãzut pentru depunerea bilantului contabil.
            (3) Contribuabilii, altii decât cei prevãzuti la alineatul precedent, au obligatia sã plãteascã în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, pânã la data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmãtor, o sumã egalã cu impozitul calculat si evidentiat pe lunile octombrie si noiembrie, iar pentru luna decembrie adaugã o sumã echivalentã cu impozitul calculat pentru luna noiembrie, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilantul contabil sã se efectueze pânã la termenul prevãzut pentru depunerea bilantului contabil.
            Art. 16. - (1)* În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligatia de a depune declaratia de impunere pânã la termenul de platã al impozitului inclusiv, urmând ca dupã definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilantul contabil anual sã depunã declaratia de impunere pentru anul fiscal expirat pânã la termenul prevãzut pentru depunerea bilantului contabil.
            (2) Contribuabilii sunt rãspunzãtori pentru calculul impozitelor declarate si pentru depunerea în termen a declaratiei de impunere.
            (3) Declaratia de impunere se semneazã de cãtre directorul general sau orice altã persoanã autorizatã, potrivit legii, sã-I reprezinte pe contribuabil.
            Art. 17.* - (1) În cazul în care organele fiscale considerã cã stabilirea impozitului pe profit nu a fost fãcutã conform prezentei ordonante, acestea vor face un nou calcul al impozitului si vor comunica în scris contribuabilului modul de stabilire a acestuia.
            (2) Stabilirea impozitului pe profit va fi fãcutã de organul fiscal si în cazul în care contribuabilul nu a completat declaratia de impunere sau nu a furnizat informatiile necesare pentru a determina obligatia fiscalã.
            (3) Sarcina de a dovedi cã stabilirea impozitului pe profit de cãtre organele fiscale nu este realã revine contribuabilului, acesta având, în continuare, obligatia de a depune declaratia de impunere.
            (4) Contribuabilul trebuie sã plãteascã impozitul pe profit care a fost stabilit conform alin. (1) si (2) pe baza înstiintãrii de platã, la data si locul stabilite în înstiintare.
            (5) Organul fiscal competent poate încheia un acord scris cu contribuabilul, conform cãruia acestuia din urmã îi este permis sã plãteascã în rate impozitul pe profit si profitul net al regiilor autonome, dacã acordul va facilita încasarea integralã a obligatiei de platã, în care sens Ministerul Finantelor va stabili competentele unitãtilor fiscale teritoriale.
            Art. 18.* - (1) Plata impozitelor reglementate de prezenta ordonantã se face în lei.
            (2) În situatiile în care plata veniturilor cãtre beneficiarul de venit se face în valutã, plata impozitelor, a taxelor sau a eventualelor majorãri de întârziere si a amenzilor se efectueazã în lei proveniti din schimb valutar la cursul în vigoare la data plãtii. Dovada plãtii acestora se face cu documentul de platã la extern de cãtre contribuabilul care are obligatia de a calcula, de a retine si de a vãrsa impozitul aferent veniturilor în valutã la societatea bancarã la care acesta îsi are deschis contul în valutã, însotit de documentele de schimb valutar.
            Art. 19. - (1)** În cazul în care orice sumã reprezentând o obligatie fiscalã nu este plãtitã la data stabilitã prin prezenta ordonantã, contribuabilul este obligat sã plãteascã majorãri de întârziere la aceastã sumã pentru perioada cuprinsã între termenul de platã prevãzut de ordonantã si data la care obligatia fiscalã este efectuatã, inclusiv. Majorarea va fi, de asemenea, plãtitã si de organul fiscal pentru sumele plãtite în plus ca impozit si nerestituite în termenul prevãzut la alin. (2).
            (2)** În cazul unei plãti peste suma impozitului datorat, majorarea de întârziere se calculeazã dupã 30 de zile de la data depunerii cererii contribuabilului de restituire a diferentei conform art. 25. Dacã termenul stabilit mai sus este anterior datei obligatorii de platã a impozitului, majorarea se calculeazã de la data obligatiei de platã a impozitului.
            (3) În scopul calculãrii majorãrii de întârziere, potrivit acestui articol, când impozitul pe profit a fost stabilit conform art. 17 alin. (2), termenul pentru plata impozitului rãmâne data stabilitã pentru depunerea declaratiei de impunere initialã, nu data stabilitã prin înstiintarea de platã, conform art. 17 alin. (4).
            Art. 20. - Constatarea, controlul, urmãrirea si încasarea impozitelor, precum si a majorãrilor de întârziere aferente, reglementate de prezenta ordonantã, se efectueazã de organele fiscale din subordinea directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si a municipiului Bucuresti.
            Art. 21. - (1) Un inspector fiscal sau alt angajat al unei unitãti fiscale, autorizat în acest sens, are dreptul de a intra în orice incintã de afaceri a contribuabilului sau în alte incinte deschise publicului, fãrã o înstiintare prealabilã, în scopul determinãrii obligatiilor fiscale ale acestuia sau al colectãrii impozitelor datorate si neplãtite la termen. Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu, iar în afara acestora, numai cu autorizarea scrisã a conducerii unitãtii fiscale, justificatã de necesitatea controlului.
            (2) Un inspector fiscal sau un alt angajat al unei unitãti fiscale, autorizat în acest sens în scopul determinãrii obligatiei fiscale a contribuabilului sau al încasãrii impozitelor datorate si neplãtite la termen, are dreptul sã intre si în locuintã, dar numai cu consimtãmântul contribuabilului sau al proprietarului, dupã caz, iar în lipsa acestui consimtãmânt, în baza unei hotãrâri judecãtoresti pronuntate de instanta judecãtoreascã, la cererea conducerii unitãtii fiscale care este obligatã sã motiveze necesitatea accesului în locuintã.
            (3) În verificãrile fãcute conform prevederilor alin. (1) si (2) din prezentul articol, un inspector fiscal sau alt angajat al unei unitãti fiscale împuternicit în acest sens poate:
            a) lua un extras sau face o copie de pe orice document sau înregistrare contabilã;
            b) retine orice document sau orice element material care poate constitui o probã sau o dovadã în determinarea obligatiilor fiscale ale contribuabilului;
            c) sã solicite ajutorul, cooperarea si asistenta contribuabilului sau persoanelor care-I reprezintã pentru îndeplinirea prevederilor de Ia lit. a) si b).
            Art. 22. - (1) În vederea determinãrii obligatiilor fiscale, potrivit prevederilor prezentei ordonante, organele fiscale au dreptul de a controla si:
            a) operatiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plãtii impozitelor;
            b) operatiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociatilor, actionarilor sau persoanelor ce actioneazã în numele acestora;
            c) datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi fãcute sau garantate de actionari, asociati sau de persoanele ce actioneazã în numele acestora, în vederea reflectãrii reale a operatiunii;
            d) distribuirea, împãrtirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între doi sau mai multi contribuabili, sau acele operatiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale si pentru reflectarea realã a operatiunilor.
            (2) În cazul tranzactiilor dintre contribuabili sau dintre acestia si o persoanã fizicã sau o entitate fãrã personalitate juridicã, care participã sub orice formã la conducerea, controlul sau capitalul altui contribuabil sau altei entitãti, fãrã personalitate juridicã, valoarea ce va fi recunoscutã de autoritatea fiscalã este valoarea de piatã a tranzactiilor.
            La fel se procedeazã si atunci când contribuabilul sau cealaltã persoanã sau entitate sunt asociati, respectiv actionari în comun, si nu detin controlul, asa cum este prevãzut mai sus.
            Art. 23. - (1) În cazul în care ultima zi de platã a impozitului sau de depunere a documentelor cerute de prezenta ordonantã este zi nelucrãtoare, sumele, respectiv documentele se considerã depuse în termen dacã acestea se depun în ziua lucrãtoare imediat urmãtoare.
            (2) O declaratie, o contestatie sau orice alt document este considerat ca fiind completat si transmis organelor fiscale la data înregistrãrii, iar în cazul transmiterii prin postã, se ia în considerare data de pe stampila postei.
            Art. 24. - Impozitele si majorãrile de întârziere care nu au fost plãtite în termen si în conditiile prevãzute de prezenta ordonantã sunt recuperate conform prevederilor legale.
            Art. 25.*** - (1) În cazul unei cereri pentru restituirea unei plãti de impozite peste suma datoratã, depusã în termenul stabilit prin prezenta ordonantã, organul fiscal va putea compensa suma acelei plãti, asa cum a fost determinatã de acesta, inclusiv majorarea de întârziere aferentã, prevãzutã de aceastã ordonantã, cu alte obligatii fiscale ale contribuabilului care a fãcut plata peste nivelul impozitului datorat.
            (2) Organele fiscale vor restitui, pe bazã de cerere, în lipsa altor datorii scadente ale contribuabilului, sumele plãtite în plus.
            (3) Compensarea sau restituirea va putea fi fãcutã si din oficiu de cãtre organele fiscale, fãrã o cerere de restituire prealabilã. Despre mãsura luatã va fi înstiintat si contribuabilul.
            (4) Nu se admit cornpensãri ale impozitului cu eventuale creante detinute de contribuabili asupra statului, altele decât cele de naturã fiscalã.
            Art. 26. - (1) Termenul de prescriptie pentru stabilirea impozitelor prevãzute de prezenta ordonantã este de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaratiei de impunere.
            (2) Cererile pentru compensarea sau restituirea de plãti ale impozitului peste suma datoratã nu pot fi fãcute dupã 5 ani de la data obligatiei depunerii declaratiei de impunere.
            Art. 27. - (1) Functionarii publici din cadrul unitãtilor fiscale, inclusiv persoanele care nu mai detin aceastã calitate, sunt obligati sã pãstreze secretul asupra informatiilor pe care le detin urmare exercitãrii atributiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil.
            (2) Informatiile referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai în urmãtoarele situatii:
            a) altor autoritãti cu atributii fiscale, în scopul realizãrii unor obligatii ce decurg din aplicarea unei legi fiscale;
            b) unei autoritãti din domeniul muncii si protectiei sociale, care face plãti de asigurãri sociale sau alte plãti similare;
            c) autoritãtilor fiscale ale altei tãri, în baza unei conventii pentru evitarea dublei impuneri;
            d) autoritãtilor judiciare competente, potrivit legii.
            (3) Persoana care primeste informatii fiscale, conform alin. (2), este obligatã sã pãstreze secretul fiscal asupra informatiilor primite.
            (4) Informatia referitoare la un contribuabil poate fi transmisã si unei alte persoane numai cu consimtãmântul scris al contribuabilului.
            (5) Nerespectarea obligatiei de pãstrare a secretului fiscal se pedepseste potrivit legii penale.
            Art. 28. - (1) Un contribuabil care considerã cã impunerea fãcutã de un organ fiscal este incorectã poate face cerere de revizuire a acesteia la organele directiei generale a finantelor publice si controlului financiar de stat judetene sau a municipiului Bucuresti, dupã caz. Cererea trebuie fãcutã în scris, în termen de 20 de zile de la data când contribuabilul a primit înstiintarea. Cererea trebuie sã fie motivatã si însotitã de acte doveditoare.
            (2) În termen de 30 de zile de la data înregistrãrii cererii de revizuire, directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene sau a municipiului Bucuresti sunt obligate sã se pronunte printr-o decizie motivatã, care se comunicã contribuabilului.
            (3) Împotriva deciziei emise de directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene sau a municipiului Bucuresti, contribuabilul poate face contestatie la Ministerul Finantelor, în termenul prevãzut la alin. (1).
            Ministerul Finantelor este obligat sã se pronunte printr-o decizie motivatã în termen de 40 de zile de la înregistrarea contestatiei, care se comunicã contribuabilului.
            (4)*** Termenul de solutionare a cererii de revizuire a impunerii fãcute de organul fiscal, înregistratã la directia generalã a finantelor publice si controlului financiar de stat judeteanã sau a municipiului Bucuresti, precum si a contestatiilor înregistrate la Ministerul Finantelor, începe sã curgã de la data la care contribuabilul a depus documentatia, potrivit normelor stabilite de Ministerul Finantelor pentru solutionarea cauzelor, potrivit legii.
            (5) Decizia Ministerului Finantelor poate fi contestatã la curtea de apel în a cãrei razã teritorialã îsi are sediul sau, dupã caz, domiciliul contribuabilul.
            Împotriva hotãrârii curtii de apel se poate face recurs la Curtea Supremã de Justitie, în termen de 15 zile de la comunicare.
            (6) Cererile de revizuire cu privire la impozitul pe profit si a majorãrilor de întârziere aferente sunt supuse unei taxe de timbru de 2% din suma contestatã. Taxa de timbru nu poate fi mai micã de 10.000 lei.
            Contestatiile se timbreazã cu jumãtate din suma plãtitã la cererile de revizuire. Taxa de timbru se datoreazã indiferent dacã o altã cerere de revizuire sau contestatie cu acelasi obiect, înregistratã si rezolvatã anterior, a fost taxatã.
            În vederea calculãrii taxei de timbru, contribuabilii sunt obligati sã specifice în scris cuantumul sumei contestate.
            În situatia admiterii integrale sau partiale a cererii de revizuire sau a contestatiei, taxa de timbru se reduce proportional cu reducerea sumei contestate.

            Art. 29. - (1) Constituie contraventii fiscale urmãtoarele fapte, dacã, potrivit legii penale, nu sunt considerate infractiuni:
            a) depunerea cu o întârziere de pânã la 30 de zile inclusiv a declaratiei de impunere se sanctioneazã cu amendã egalã cu 1% din impozitul datorat;
            b) depunerea declaratiei de impunere peste termenul prevãzut la lit. a), precum si nefurnizarea informatiilor necesare pentru a determina obligatia fiscalã se sanctioneazã cu amendã egalã cu 2% din suma impozitului datorat;
            c) neplata în întregime a impozitului stabilit la data prevãzutã se sanctioneazã cu amendã egalã cu 3% din impozitul neplãtit. Impozitul neplãtit reprezintã diferenta dintre obligatia fiscalã si suma
impozitului plãtit la data la care contribuabilul era obligat sã o facã;
            d) neplata impozitului stabilit prin retinere la sursã se sanctioneazã cu amendã de 100% din impozitul ce trebuia retinut si vãrsat;
            e)* nedepunerea în termenul prevãzut de prezenta ordonantã a declaratiei de impunere, în cazul contribuabililor care nu înregistreazã profit, se sanctioneazã cu amendã de 0,1% din cifra de afaceri aferentã perioadei pentru care nu s-a depus declaratia.
            (2) Amenzile prevãzute la alin. (1) trebuie plãtite în termen de 5 zile de la rãmânerea definitivã a procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.
            Neplata în acest termen atrage dupã sine încasarea amenzilor care se face în aceleasi conditii ca si pentru impozitul la care se referã.
            (3) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor fiscale se fac de cãtre organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finantelor.
            (4)* Prevederile prezentei ordonante referitoare la contraventii fiscale se completeazã cu dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu exceptia art. 25 si 26.

            Art. 30. - Scutirile de impozit prevãzute la art. 5 din Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit si la art. 14 din Legea nr. 35/1991 privind regimul investitiilor strãine, cu modificãrile ulterioare, vor rãmâne valabile numai în cazul persoanelor juridice care s-au înregistrat la Registrul comertului înainte de 1 ianuarie 1995 si pentru care perioada de scutire nu a expirat. Scutirea opereazã pânã la expirarea perioadei legale, cu conditia de a activa si realiza în continuare venituri, încã o perioadã egalã cu perioada de scutire. În caz contrar, impozitul pe profit se recalculeazã, inclusiv pentru perioada de scutire, potrivit reglementãrilor existente la data acordãrii facilitãtilor.
            Art. 31. - Dividendele primite de o persoanã juridicã românã de Ia altã persoanã juridicã românã nu sunt supuse impozitului pe profit.
            Art. 32.* - Metodologia de calcul si de reflectare în profit a operatiunilor legate de distribuirea activelor, în cazul lichidãrilor partiale sau totale ale contribuabililor, precum si al reorganizãrii acestora, va fi mentionatã în instructiunile prevãzute la art. 35.
            Art. 33.* - (1) Pierderile înregistrate pânã la data de 1 ianuarie 1995 pot fi recuperate din profitul impozabil în anul 1995 si în anii urmãtori, potrivit prevederilor legale existente pânã la data de 1 ianuarie 1995.
            (2) Pierderea netã înregistratã în perioada de scutire poate fi recuperatã din profiturile impozabile viitoare, conform prevederilor prezentei ordonante. Pierderea netã se calculeazã ca diferentã între profitul impozabil aferent perioadei de scutire si pierderile înregistrate în aceeasi perioadã.
            Art. 34. - (1) Obligatiile fiscale reglementate prin prezenta ordonantã sunt venituri ale bugetului de stat.
            (2) Ca exceptie de la prevederile alin. (1), impozitul pe profit, majorãrile si amenzile calculate potrivit prezentei ordonante si datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale si consiliilor judetene sunt venituri ale bugetelor locale respective.
            Art. 35.* - (1) Pânã la punerea în aplicare a prevederilor prezentei ordonante, Guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Finantelor, Instructiunile privind metodologia de calcul si formularistica corespunzãtoare referitoare la impozitul pe profit.
            (2) Pentru aplicarea unitarã a prevederilor prezentei ordonante se constituie Comisia centralã fiscalã a impozitelor directe, coordonatã de secretarul de stat care rãspunde de activitatea veniturilor statului. Componenta comisiei se aprobã prin ordin al ministrului finantelor.
            (3) Ordinele, modelele de formulare si normele de completare referitoare la impozitul pe profit, precum si deciziile comisiei prevãzute la alin. (2) se publicã în Monitorul Oficial al României.
            Art. 36. - Prezenta ordonantã intrã în vigoare începând cu anul fiscal 1995.
            Art. 37. - Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonante se abrogã: Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit; Legea nr. 55/1991 pentru modificarea art. 5 din Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit; Hotãrârea Guvernului nr. 804/1991 privind impozitul pe profit; art. 14, 15 si 16 din Legea nr. 35/1991 privind regimul investitiilor strãine, astfel cum a fost modificatã si completatã prin Legea nr. 57/1993; Legea nr. 54/1992 privind impozitul pe sumele obtinute din vânzarea activelor societãtilor comerciale cu capital de stat, cu exceptia art. 6; art. 1 din Decretul nr. 276/1973 pentru reglementarea impunerii unor venituri realizate din Republica Socialistã România de persoanele fizice si juridice nerezidente, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 125/1977 privind modificarea Decretului nr. 276/1973 pentru reglementarea impunerii unor venituri realizate din Republica Socialistã România de persoane fizice si juridice nerezidente, numai în ce priveste conditia de rezidentã; Decretul nr. 394/1973 privitor la impunerea veniturilor realizate din închirieri de imobile, numai prevederile referitoare la persoane juridice; art. 8 alin. 1 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãtilor economice de stat ca regii autonome si societãti comerciale, astfel cum a fost modificatã prin Ordonanta Guvernului nr. 3/1994 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 15/1993 privind unele mãsuri pentru restructurarea activitãtii regiilor autonome; Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agentilor economici, numai prevederile referitoare la majorãrile de întârziere aferente veniturilor bugetare, reglementate de prezenta ordonantã; Ordonanta Guvernului nr. 14/1992 privind modificarea nivelului majorãrilor de întârziere datorate pentru neplata în termen a veniturilor cuvenite bugetului, aprobatã prin Legea nr. 114/1992, numai prevederile referitoare la cota majorãrilor de întârziere aferente veniturilor bugetare reglementate prin prezenta ordonantã; Ordonanta Guvernului nr. 17/1993 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la reglementãrile financiar-gestionare si fiscale, numai contraventiile si sanctiunile referitoare la veniturile bugetare reglementate prin prezenta ordonantã; art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancarã; Hotãrârea Guvernului nr. 557/1992 privind unele mãsuri de constituire a fondului asigurãrilor sociale pentru agricultori; art. 2 si 3 din Legea nr. 67/1993 privind constituirea si utilizarea fondului special pentru cercetare-dezvoltare; Decretul nr. 425/1972 privind impozitul pe beneficiile societãtilor mixte constituite în Republica Socialistã România si Hotãrârea Guvernului nr. 759/1995 pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, precum si orice alte dispozitii contrare.