136. - Legea privind asigurãrile si reasigurãrile în România

CAMERA DEPUTATILOR
SENATUL

            Art. 1. - În România, activitatea de asigurare se desfãsoarã sub forma asigurãrilor facultative si obligatorii, precum si a operatiunilor de reasigurare, de societãti comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare si societãti de reasigurare, denumite în continuare asigurãtori, respectiv reasigurãtori.

            Art. 2. - În asigurarea facultativã raporturile dintre asigurat si asigurãtor, precum si drepturile si obligatiile fiecãrei pãrti se stabilesc prin contractul de asigurare.
            Art. 3. - În asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurãtor, drepturile si obligatiile fiecãrei pãrti sunt stabilite prin prezenta lege.
            Art. 4. - Este obligatorie asigurarea de rãspundere civilã pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.
            Art. 5. - Asigurarea obligatorie se practicã numai de asigurãtorii autorizati de Oficiul de supraveghere a activitãtii de asigurare si reasigurare.
            Asigurãtorii care au primit autorizarea prevãzutã la alineatul precedent au obligatia sã realizeze asigurarea, eliberând un înscris probator al asigurãrii.
            Art. 6. - Operatiunile de reasigurare completeazã activitatea de asigurare prin cedarea si primirea unor riscuri pe piata internã si internationalã de asigurãri.
            Cedarea în reasigurare pe piata internationalã se va face numai în mãsura în care riscurile care fac obiectul reasigurãrii nu pot fi plasate pe piata internã.
            În operatiunile de reasigurare, raporturile dintre reasigurat si reasigurãtor, drepturile si obligatiile fiecãrei pãrti se stabilesc prin contractul de reasigurare.
           Art. 7. - Persoanele fizice si juridice române încheie contractele de asigurare cu societãti stabilite în România, cu exceptia cazurilor în care asigurãrile solicitate nu se practicã pe piata internã.
            Oficiul de supraveghere a activitãtii de asigurare si reasigurare face publicã lista societãtilor autorizate sã functioneze în România si felurile de asigurãri practicate.
            Art. 8. - Constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despãgubirilor si a sumelor asigurate se efectueazã în conditiile legii, pentru asigurãrile obligatorii sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurãrilor facultative.

            Art. 9. - Prin contractul de asigurare, asiguratul se obligã sã plãteascã o primã asigurãtorului, iar acesta se obligã ca, la producerea unui anume risc, sã plãteascã asiguratului sau beneficiarului despãgubirea sau suma asiguratã, denumitã în continuarea indemnizatie, în limitele si în termenele convenite.
            Art. 10. - Contractul de asigurare se încheie în formã scrisã si va cuprinde:
            - numele sau denumirea, domiciliul sau sediul pãrtilor contractante;
            - obiectul asigurãrii: bunuri, persoane si rãspundere civilã;
            - riscurile ce se asigurã;
            - momentul începerii si cel al încetãrii rãspunderii asigurãtorului;
            - primele de asigurare;
            - sumele asigurate;
            - alte elemente care stabilesc drepturile si obligatiile pãrtilor.
            Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar dacã existã un început de dovadã scrisã.
            Art. 11. - Dovada încheierii contractului de asigurare rezultã si din emiterea si trimiterea unui document de asigurare, cum ar fi polita sau certificatul, cererea de platã a primei ori din înscrisul prin care se manifestã vointa asigurãtorului de a încheia contractul.
            Art. 12. - Documentul de asigurare poate fi, dupã caz, nominal, la ordin sau la purtãtor.
            Art. 13. - Persoana care urmeazã sã încheie asigurarea este obligatã sã rãspundã în scris la întrebãrile formulate de asigurãtor, cu privire la împrejurãrile esentiale referitoare la risc, pe care le cunoaste.
            Dacã împrejurãrile esentiale privind riscul se modificã în cursul executãrii contractului, asiguratul este obligat sã comunice în scris asigurãtorului schimbarea.
            Art. 14. - Dacã, înainte de a începe obligatia asigurãtorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilã, precum si în cazul în care, dupã începerea obligatiei asigurãtorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilã, contractul se reziliazã de drept.
            Art. 15. - Plata primelor se face la sediul asigurãtorului sau al împuternicitilor sãi, în lipsa unei alte clauze înscrise în contractul de asigurare, stabilitã între pãrti.
            Art. 16. - Dovada plãtii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind polita de asigurare, chitanta, dispozitia de platã sau alt document probator al plãtii.
            Art. 17. - Dacã nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se reziliazã în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primã, nu sunt plãtite în termenul prevãzut în contractul de asigurare.
            Art. 18. - Asigurãtorul are dreptul de a compensa primele ce i se datoreazã pânã la sfârsitul anului de asigurare, în temeiul oricãrui contract, cu orice indemnizatie cuvenitã asiguratului sau beneficiarului.
            Art. 19. - Asiguratul este obligat sã comunice asigurãtorului producerea riscului asigurat, în termenul prevãzut în contractul de asigurare.
            În caz de neîndeplinire a obligatiei prevãzute la alineatul precedent asigurãtorul are dreptul sã refuze plata indemnizatiei, dacã din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat si întinderea pagubei.
            Art. 20. - În cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurãrile de bunuri si de rãspundere civilã, asigurãtorul nu datoreazã indemnizatie, dacã riscul asigurat a fost produs cu intentie de cãtre asigurat sau cãtre beneficiar ori de cãtre un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucreazã în aceastã calitate.
            Dispozitiile alineatului precedent se aplicã, dacã pãrtile convin, si în cazul în care riscul asigurat a fost produs de cãtre:
            a) persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc si gospodãresc împreunã cu asiguratul sau beneficiarul;
            b) prepusii asiguratului sau ai beneficiarului.
            Art. 21. - În cazul în care contractul de asigurare este modificat, prin acordul pãrtilor, denuntat ori este reziliat, plata ori, dupã caz, restituirea primelor se va face conform contractului de asigurare sau hotãrârii judecãtoresti.
            Art. 22. - În limitele indemnizatiei plãtite în asigurãrile de bunuri si de rãspundere civilã, asigurãtorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurãrii contra celor rãspunzãtori de producerea pagubei.
            Asiguratul rãspunde de prejudiciile aduse asigurãtorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevãzut la alineatul precedent.
            Asigurãtorul poate renunta, în totalitate sau în parte, la exercitarea dreptului prevãzut la alin. 1, conform contractului de asigurare, cu exceptia cazului când paguba a fost produsã cu intentie.
            Art. 23. - Asigurãtorul poate opune titularului sau detinãtorului documentului de asigurare ori tertului sau beneficiarului, care invocã drepturi derivând din acesta, toate exceptiile care sunt opozabile contractului initial.

            Art. 24. - În asigurarea de bunuri, asigurãtorul se obligã ca la producerea riscului asigurat sã plãteascã asiguratului, beneficiarului desemnat sau celor în drept o despãgubire.
            Art. 25. - Asiguratul trebuie sã aibã un interes cu privire la bunul asigurat.
            Art. 26. - Asiguratul este obligat sã întretinã bunul asigurat în bune conditii si în conformitate cu dispozitiile legale, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat.
            Asigurãtorul are dreptul sã verifice modul în care bunul asigurat este întretinut.
            În cazurile prevãzute în conditiile de asigurare, la proceducerea riscului, asiguratul este obligat sã ia, pe seama asigurãtorului si în cadrul sumei la care s-a fãcut asigurarea, potrivit cu împrejurãrile, mãsuri pentru limitarea pagubelor.
            Art. 27. - Despãgubirile ce se plãtesc de asigurãtor se stabilesc în functie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat.
            Despãgubirile nu pot depãsi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei si nici suma la care s-a fãcut asigurarea, dacã nu s-a prevãzut altfel în contractul de asigurare.
            În contractul de asigurare poate fi stipulatã o clauzã conform cãreia asiguratul rãmâne propriul sãu asigurãtor pentru o fransizã sau o sumã determinatã care nu se despãgubeste de cãtre asigurãtor.
            Art. 28. - În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumã asiguratã, inferioarã valorii bunului, despãgubirea cuvenitã se reduce corespunzãtor raportului dintre suma prevãzutã în contract si valoarea bunului, dacã nu s-a convenit altfel prin contracte.
            Art. 29. - În cazul existentei mai multor asigurãri încheiate pentru acelasi bun, fiecare asigurãtor este obligat la platã, proportional cu suma asiguratã si pânã la concurenta acesteia, fãrã ca asiguratul sã poatã încasa o
despãgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecintã directã a riscului.
            Asiguratul are obligatia sã declare existenta altor asigurãri pentru acelasi bun la asigurãtori diferiti, atât la încheierea contractului de asignirare, cât si pe parcursul executãrii acestuia.
            Art. 30. - În lipsã de prevedere contrarã în contractul de asigurare, în cazul în care bunul asigurat este înstrãinat, contractul de asigurare se reziliazã.

            Art. 31. - În asigurarea de persoane, asigurãtorul se obligã ca, la producerea riscului asigurat, sã plãteascã o sumã asiguratã.
            Asigurarea în vederea unui rise privind o altã persoanã decât aceea care a încheiat contractul de asigurare se poate încheia potrivit contractului de asigurare.
            Art. 32. - Suma asiguratã se plãteste asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. În cazul decesului asiguratului, dacã nu s-a desemnat un beneficiar, suma asiguratã se plãteste mostenitorilor asiguratului, în calitate de beneficiar.
            Art. 33. - Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului, fie în cursul executãrii acestuia, prin declaratia scrisã comunicatã asigurãtorului ori prin testament.
            Înlocuirea sau revocarea beneficiarului se poate face oricând în cursul executãrii contractului, în modul prevãzut la alineatul precedent.
            Art. 34. - Dacã asiguratul nu a dispus altfel, atunci când sunt mai multi beneficiari desemnati, acestia au drepturi egale asupra sumei asigurate.
            Art. 35. - Asigurãtorul nu datoreazã suma asiguratã, dacã riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de 2 ani de la încheierea contractului de asigurare ori prin comiterea cu intentie de cãtre asigurat ori beneficiar a unor fapte grave prevãzute în contractul de asigurare.
            Dacã un beneficiar a produs intentionat decesul asiguratului, suma asiguratã se plãteste celorlalti beneficiari desemnati sau mostenitorilor.
            Art. 36. - În asigurãrile la care se constituie rezerve de prime, asiguratul poate sã înceteze plata primelor cu dreptul de a mentine contractul la o sumã asiguratã redusã sau de a-l rezilia, solicitând restituirea rezervei constituite, conform contractului de asigurare.
            Art. 37. - Asiguratul poate sã cearã repunerea în vigoare a asigurãrii la care se constituie rezerva de prime, în cazurile prevãzute în contractul de asigurare.
            Art. 38. - Suma asiguratã de datoreazã, independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului, din asigurãrile sociale, de repararea prejudiciului de cãtre cei rãspunzãtori de producerea, precum si de sumele primite de la asigurãtor în temeiul asigurãrii obligatorii de rãspundere civilã pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule.
            Creditorii asiguratului nu au dreptul sã urmãreascã suma asiguratã cuvenitã beneficiarului.
            Art. 39. - Prin contractul de asigurare se poate prevedea ca sumele asigurate sã fie plãtite asiguratilor pe bazã de amortizare sau în alte modalitãti.
            Art. 40. - Drepturile asiguratilor asupra sumelor rezultând din rezerva de prime ce se constituie la asigurãrile de persoane pentru obligatii de platã scadente în viitor nu sunt supuse prescriptiei.

            Art. 41. - În asigurarea de rãspundere civilã, asigurãtorul se obligã sã plãteascã o despãgubire pentru prejudiciul de care asiguratul rãspunde în baza legii fatã de tertele persoane pãgubite si pentru cheltuielile fãcute de asigurat în procesul civil.
            Prin contractul de asigurare se poate cuprinde în asigurare si rãspunderea civilã a altor .persoane decât a celei care a încheiat contractul.
            Art. 42. - Drepturile persoanelor pãgubite se vor exercita împotriva celor rãspunzãtori de producerea pagubei.
            Dacã un beneficiar a produs intentionat decesul asiguratului, suma asiguratã se plãteste celorlalti beneficiari desemnati sau mostenitorilor.
            Art. 36. - În asigurãrile la care se constituie rezerve de prime, asiguratul poate sã înceteze plata primelor cu dreptul de a mentine contractul la o sumã asiguratã redusã sau de a-l rezilia, solicitând restituirea rezervei constituite, conform contractului de asigurare.
            Art. 37. - Asiguratul poate sã cearã repunerea în vigoare a asigurãrii la care se constituie rezerva de prime, în cazurile prevãzute în contractul de asigurare.
            Art. 38. - Suma asiguratã de datoreazã, independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului, din asigurãrile sociale, de repararea prejudiciului de cãtre cei rãspunzãtori de producerea, precum si de sumele primite de la asigurãtor în temeiul asigurãrii obligatorii de rãspundere civilã pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule.
            Creditorii asiguratului nu au dreptul sã urmãreascã suma asiguratã cuvenitã beneficiarului.
            Art. 39. - Prin contractul de asigurare se poate prevedea ca sumele asigurate sã fie plãtite asiguratilor pe bazã de amortizare sau în alte modalitãti.
            Art. 40. - Drepturile asiguratilor asupra sumelor rezultând din rezerva de prime ce se constituie la asigurãrile de persoane pentru obligatii de platã scadente în viitor nu sunt supuse prescriptiei.

            Art. 41. - În asigurarea de rãspundere civilã, asigurãtorul se obligã sã plãteascã o despãgubire pentru prejudiciul de care asiguratul rãspunde în baza legii fatã de tertele persoane pãgubite si pentru cheltuielile fãcute de asigurat în procesul civil.
            Prin contractul de asigurare se poate cuprinde în asigurare si rãspunderea civilã a altor persoane decât a celei care a încheiat contractul.
            Art. 42. - Drepturile persoanelor pãgubite se vor exercita împotriva celor rãspunzãtori de producerea pagubei.
            Asigurãtorul poate fi chemat în judecatã de persoanele pãgubite în limitele obligatiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
            Art. 43. - Despãgubirea se stabileste pe baza conventiei dintre asigurat, persoana pãgubitã si asigurãtor, potrivit contractului de asigurare ori prin hotãrâre judecãtoreascã.
            Pentru stabilirea despãgubirii, în cazul evenimentelor petrecute pe teritoriul României, pãrtile sunt obligate, dacã nu ajung la întelegere, sã supunã litigiul solutionãrii unui organ de jurisdictie român.
            Art. 44. - Asigurãtorul plãteste despãgubirea nemijlocit celui pãgubit în mãsura în care acesta nu a fost despãgubit de asigurat, despãgubire ce nu poate fi urmãritã de creditorii asiguratului.
            Despãgubirea se plãteste asiguratului în cazul în care acesta dovedeste cã a despãgubit pe cel pãgubit.

            Art. 45. - Dispozitiile prezentului capitol se aplicã si în cazul încheierii altor asigurãri, în mãsura în care, prin lege sau prin acorduri internationale la care România este parte, nu se prevede altfel.

            Art. 46. - Prin reasigurare:
            a) asigurãtorul, în calitate de reasigurãtor, primeste prime de reasigurare, în schimbul cãrora contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plãteste la producerea riscului care a fãcut obiectul reasigurãrii;
            b) asigurãtorul,  în calitate de reasigurat, cedeazã prime de reasigurare, în schimbul cãrora reasigurãtorul contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plãteste la producerea riscului care a fãcut obiectul reasigurãrii.
            Art. 47. -- Reasigurarea nu stinge obligatiile asigurãtorului si nu stabileste nici un raport juridic între asigurat si reasigurãtor.

            Art. 48. - Persoanele fizice si cele juridice, care detin autovehicule supuse înmatriculãrii în România, sunt obligate sã le asigure pentru cazurile de rãspundere civilã ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României.
            Persoanele care intrã pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în strãinãtate se considerã asigurate, în conditiile prezentei legi, dacã îndeplinesc una dintre urmãtoarele conditii:
            a) posedã documentele internationale de asigurare valabile pe teritoriul României;
            b) numãrul de înmatriculare atestã existenta asigurãrii potrivit conventiei bilaterale încheiate între Biroul asigurãtorilor de autovehicule din România si Biroul asigurãtorilor de autovehicule din tara de origine.
            Fac exceptie de la dispozitiile prezentului articol persoanele fizice si juridice, pe timpul utilizãrii autovehiculelor pentru cursele de întreceri, raliuri sau antrenamente, care se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri.
            Art. 49. - Asigurãtorul acordã despãgubiri pentru prejudiciile de care asiguratii rãspund, în baza legii, fatã de terte persoane pãgubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuielile fãcute de asigurati în procesul civil.
            Despãgubirile se acordã indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, atât în timpul mersului, cât si în timpul stationãrii.
            Despãgubirile se plãtesc si pentru pagubele produse de existenta sau functionarea instalatiilor montate pe autovehicule, precum si pentru pagubele produse de remorci ori atase.
            Art. 50. - Despãgubirile se acordã pentru sumele pe care asiguratul este obligat sã le plãteascã cu titlu de dezdãunare si cheltuieli de judecatã persoanelor pãgubite prin vãtãmare corporalã sau deces, precum si prin avarierea sau distrugerea de bunuri.
            În caz de vãtãmare corporalã sau deces, despãgubirile se acordã pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul, numai dacã acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu detinãtorul autovehiculului respectiv.
            Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despãgubirile se acordã pentru bunurile aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai dacã acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu detinãtorul autovehiculului respectiv, precum si dacã nu apartineau detinãtorului ori conducãtorului autovehiculului, rãspunzãtor de producerea accidentului.
            Art. 51. - Despãgubirile, astfel cum sunt prevãzute la art. 49 si 50, se acordã si în cazul în care cel care conducea autovehiculul, rãspunzãtor de producerea accidentului, este o altã persoanã decât asiguratul.
            Despãgubirile se plãtesc si atunci când persoanele pãgubite nu au domiciliul, resedinta sau sediul în România.
            În caz de vãtãmare corporalã sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordã despãgubiri dacã autovehiculul care a produs accidentul este identificat si asigurat, chiar dacã autorul accidentului a rãmas neidentificat.
            Art. 52. - În cazul în care, pentru acelasi detinãtor de autovehicul, la data producerii accidentului existã mai multe asigurãri valabile, despãgubirea se suportã în pãrti egale de cãtre toti asigurãtorii.
            Asiguratul are obligatia de a informa asigurãtorul despre încheierea unor astfel de asigurãri cu alti asigurãtori.
            Art. 53. - Nivelul primelor de asigurare, limita maximã a despãgubirilor de asigurare, termenele de platã, sanctiunile si alte elemente cu privire la aplicarea asigurãrii se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor. 

            Art. 60. - În vederea protejãrii asiguratilor, prin contributia asigurãtorilor, se constituie Fondul de protejare a asiguratilor destinat plãtilor de despãgubiri si sume asigurate în caz de faliment al societãtilor comerciale din domeniul asigurãrilor.
            Fondul se va constitui si se va administra de cãtre Oficiul de supraveghere a activitãtii de asigurare si reasigurare din Ministerul Finantelor, care va stabili anual o cotã procentualã ce se va aplica asupra volumului de prime brute încasate de societãtile de asigurare, de asigurare-reasigurare si de reasigurare si va elabora norme privind utilizarea acestuia.

            Art. 62. - Pentru neplata la termen a sumelor destinate fondurilor constituite conform art. 60 si 61 se calculeazã majorãri de întârziere, conform normelor elaborate de cãtre Ministerul Finantelor. Majorãrile de întârziere vor fi virate în contul fondurilor respective.
            În cazul repetãrii faptei de la alin. 1 se poate lua si mãsura suspendãrii activitãtii, de pânã la un an.
            Art. 63. - Refuzul societãtii comerciale autorizate de a încheia asigurarea obligatorie, la cererea asiguratului, constituie contraventie si se sanctioneazã cu amendã de la 500.000 lei la 2.000.000 lei, putându-se lua si mãsura suspendãrii activitãtii, pe o perioadã de pânã la un an.
            Art. 64. - Încãlcarea de cãtre persoanele fizice si juridice a obligatiei de asigurare prevãzute la art. 48 si 56 constituie contraventie si se sanctioneazã cu amendã de la 50.000 lei la 200.000 lei si cu retinerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului, pânã la prezentarea documentului privind încheierea asigurãrii.
            Art. 65. - Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevãzute la art. 63 din prezenta lege se fac de cãtre personalul de specialitate din Ministerul Finantelor, împuternicit în acest scop, iar cele prevãzute la art. 64, de cãtre ofiterii si subofiterii de politie.
            Art. 66. - Pentru mãsura de suspendare a activitãtii societãtii comerciale, prevãzutã la art. 63, si, respectiv, de retinere a certificatului de înmatriculare, prevãzutã la art. 64, contestatia se va depune la instantele de judecatã competente, potrivit legii.
            Art. 67. - Nivelul amenzilor de la art. 63 si 64 se va actualiza prin hotãrâri ale Guvernului, în corelatie cu indicele de inflatie.
            Art. 68. - Reglementarea privind contraventiile prevãzute la art. 63 si 64 se completeazã cu dispozitiile Legii nr. 32/ 1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor.

            Art. 69. - Organele de politie, unitãtile de pompieri si celelalte autoritãti publice competente sã constate si sã cerceteze accidentele de autovehicule sau alte evenimente, dupã caz, vor comunica, la cererea asigurãtorilor, actele si datele cu privire la cauzele si împrejurãrile producerii riscurilor asigurate si la pagubele provocate în vederea stabilirii si plãtii de cãtre asigurãtori a despãgubirilor si a sumelor asigurate.
            Art. 70. - Prezenta lege intrã în vigoare începând cu data de 1 februarie 1996.
            Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã: Titlul XIII, Cartea I "despre contractul de asigurare", din Codul comercial, Decretul nr. 471/1971 cu privire la asigurãrile de stat, republicat în 1988, Hotãrârea Consiliului de Ministri nr. 1.715/1971 pentru stabilirea unor mãsuri în executarea Decretului nr. 471/1971, Hotãrârea Guvernului nr. 387/1990 privind unele mãsuri în legãturã cu asigurarea autovehiculelor, precum si orice alte dispozitii contrare.