MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

PARTEA I
Anul VIII - Nr. 1             LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE             Vineri, 5 ianuarie 1996

S U M A R

REPUBLICĂRI

            Legea nr. 84/1995 privind învătământul

REPUBLICĂRI*

LEGEA
învătământului

TITLUL I
Dispozitii generale

            Art. 1. - Prezenta lege reglementează organizarea si functionarea sistemului national de învătământ. 


* Republicată în temeiul articolului II din Legea nr. 131 din 29 decembrie  1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 29 decembrie 1995.
Legea nr. 84 din 24 iulie 1995 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 31 iulie 1995.

            Art. 2. - În România, învătământul constituie prioritate natională.
            Art. 3. - (1) Învătământul urmăreste realizarea idealului educational întemeiat pe traditiile umaniste, pe valorile democratiei si pe aspiratiile societătii românesti si contribuie la păstrarea identitătii nationale.
            (2) Idealul educational al scolii românesti constă în dezvoltarea liberă, integrală si armonioasă a individualitătii umane, în formarea personalitătii autonome si creative.
            Art. 4. - (1) Învătământul are ca finalitate formarea personalitătii umane, prin:
            a) însusirea cunostintelor stiintifice, a valorilor culturii nationale si universale;
            b) formarea capacitătilor intelectuale, a disponibilitătilor afective si a abilitătilor practice prin asimilarea de cunostinte umaniste, stiintifice, tehnice si estetice;
            c) asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală, necesare instruirii si autoinstruirii pe durata întregii vieti;
            d) educarea în spiritul respectării drepturilor si libertătilor fundamentale ale omului, al demnitătii si al tolerantei, al schimbului liber de opinii;
            e) cultivarea sensibilitătii fată de problematica umană, fată de valorile moral-civice, a respectului pentru natură si mediul înconjurător;
            f) dezvoltarea armonioasă a individului, prin educatie fizică, educatie igienico-sanitară si practicarea sportului;
            g) profesionalizarea tinerei generatii pentru desfăsurarea unor activităti utile, producătoare de bunuri materiale si spirituale.
            (2) Învătământul asigură cultivarea dragostei fată de tară, fată de trecutul istoric si detraditiile poporului român.
            (3) Finalitătile scolii românesti se realizează prin strategii si tehnici moderne de instruire si educare, sustinute de stiintele educatiei si practica scolară, conform obiectivelor fiecărui nivel de învătământ.
            Art. 5. - (1) Cetătenii României au drepturi egale de acces la toate nivelurile si formele de învătământ, indiferent de conditia socială si materială, de sex, rasă, nationalitate, apartenentă politică sau religioasă.
            (2) Statul promovează principiile învătământului democratic si garantează dreptul la educatia diferentiată, pe baza pluralismului educational.
            Art. 6. - Învătământul general obligatoriu este de 8 clase. Frecventarea obligatorie a învătământului de 8 clase încetează la vârsta de 16 ani.
            Art. 7. - (1) Învătământul de stat este gratuit.
            (2) Pentru unele activităti se pot percepe taxe, în conditiile stabilite de prezenta lege.
            (3) Învătământul de stat este finantat de la bugetul de stat si de la bugetele locale. Fondurile destinate învătământului sunt nominalizate distinct în bugetul de stat si în bugetele locale.
            (4) Învătământul poate fi finantat si de către agenti economici.
            (5) Învătământul poate fi sustinut prin burse, credite de studii, taxe, donatii, sponsorizări, surse proprii si alte surse legale.
            (6) Statul îi sprijină material, cu precădere, pe elevii si studentii care obtin rezultate foarte bune la învătătură si dovedesc aptitudini deosebite pentru formarea lor în domeniul unei profesiuni.
            (7) Statul si alti factori interesati subventionează activitătile de performantă, de nivel national si international, ale elevilor si studentilor.
            (8) Institutiile si unitătile de învătământ sunt persoane juridice, cu exceptia scolilor care au numai clasele I - IV.
            Art. 8. - (1) Învătământul de toate gradele se desfăsoară în limba română. În fiecare localitate se organizează si functionează clase cu limba de predare română.
            (2) Dreptul persoanelor apartinând minoritătilor nationale de a învăta limba lor maternă si dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate, în conditiile prezentei legi.
            (3) Studiul si însusirea în scoală a limbii române, ca limbă oficială de stat, sunt obligatorii pentru toti cetătenii români, indiferent de nationalitate.
            (4) Atât în învătământul de stat, cât si în cel particular, documentele scolare oficiale se întocmesc în limba română.
            Art. 9. (1) Planurile învătământului primar, gimnazial, liceal si profesional includ religia ca disciplină scolară. În învătământul primar religia este disciplină obligatorie, în învătământul gimnazial este optională, iar în învătământul liceal si profesional este facultativă. Elevul, cu acordul părintelui sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia si confesiunea.
            (2) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Învătământului organizarea unui învătământ specific, corespunzător necesitătilor de pregătire a personalului de cult, numai pentru absolventii învătământului gimnazial sau liceal, după caz. Ele răspund de elaborarea programelor de studii, care se aprobă de către Secretariatul de Stat pentru Culte si de Ministerul Învătământului.
            Art. 10. - (1) Reteaua unitătilor si institutiilor învătământului de stat este organizată si aprobată de Ministerul Învătământului, în concordantă cu dinamica demografică si cu necesitătile de formare profesională, actuale si de perspectivă.
            (2) Autoritătile locale si agentii economici pot înfiinta si finanta unităti scolare, în conditiile legii.
            (3) Ministerul Învătământului poate aproba organizarea de unităti si institutii de învătământ în care predarea să se facă în limbi de circulatie internatională, în conditiile prezentei legi. În aceste scoli, Limba si literatura română, Istoria românilor si Geografia României se predau si se examinează în limba română.
            (4) Ministerul Învătământului poate aproba organizarea de unităti de învătământ sau clase constituite din elevi capabili de performante.
            (5) În conditiile prezentei legi, se pot organiza unităti de învătământ cu predarea în limba română, pe lângă oficiile diplomatice si institutiile culturale ale României în străinătate.
            (6) Ministerul Învătământului, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, are obligatia să sprijine învătământul în limba maternă în tările în care trăiesc români, cu respectarea legislatiei statului respectiv.
            Art. 11. - (1) Învătământul nu se subordonează scopurilor si doctrinelor promovate de partide sau de alte formatiuni politice.
            (2) În unitătile si spatiile de învătământ se interzic crearea si functionarea partidelor sau altor formatiuni politice, precum si desfăsurarea activitătilor de organizare si propagandă politică.
            (3) În învătământ se interzice prozelitismul religios.
            (4) În spatiile destinate procesului de învătământ, în unităti de cercetare stiintifică, biblioteci, edituri si tipografii ale institutiilor de învătământ, în cămine, internate, cantine, cluburi, case de cultură ale studentilor, case ale corpului didactic, case universitare, tabere scolare, baze si complexe cultural-sportive, palate si cluburi ale copiilor si elevilor sunt interzise activitătile care încalcă normele generale de moralitate, primejduind sănătatea fizică sau psihică a tineretului.
            Art. 12. - (1) Ministerul Învătământului, pe baza consultării celorlalte institutii si ministere interesate, proiectează, fundamentează si aplică strategia globală a învătământului, stabileste obiectivele sistemului de învătământ în ansamblul său, precum si obiectivele educationale pe niveluri si profiluri de învătământ.
            (2) Organizarea si continutul învătământului nu pot fi structurate după criterii exclusiviste si discriminatorii de ordin ideologic, politic, religios sau etnic. Nu sunt considerate a fi structurate după criterii exclusiviste si discriminatorii unitătile si institutiile de învătământ create din nevoi de ordin religios sau lingvistic, în care predarea corespunde alegerii părintilor sau tutorilor legal instituiti ai elevilor.
            (3) Ministerul Învătământului, consultând factorii interesati în organizarea unor forme si tipuri specifice de învătământ, răspunde de elaborarea planurilor de învătământ, programelor analitice si a manualelor scolare pentru învătământul preuniversitar. În învătământul superior, planurile de învătământ si programele analitice se stabilesc conform autonomiei universitare si standardelor nationale.
            Art. 13. - Autonomia universitară este garantată.
            Art. 14. - Alternativele educationale pot fi organizate în sistemul de învătământ de stat si particular, pe baza evaluării si validării lor de către Ministerul Învătământului.

TITLUL II
Sistemul national de învătământ
Dispozitii comune

            Art. 15. - (1) Sistemul national de învătământ este constituit din ansamblul unitătilor si institutiilor de învătământ de diferite tipuri, niveluri si forme de organizare a activitătii de instruire si educare.
            (2) Sistemul national de învătământ cuprinde unităti si institutii de învătământ, de stat si particulare.
            (3) Privatizarea institutiilor si unitătilor de învătământ de stat este interzisă.
            (4) Învătământul este organizat pe niveluri, asigurând coerenta si continuitatea instruirii si educatiei, în concordantă cu particularitătile de vârstă si individuale.
            (5) Sistemul national de învătământ are următoarea structură:
            a) învătământ prescolar: grupele mică, mijlocie si mare, de pregătire pentru scoală;
            b) învătământ primar: clasele I - IV;
            c) învătământ secundar:
            - învătământ gimnazial: clasele V -VIII;
            - învătământ profesional;
            - învătământ liceal: clasele IX - XII (XIII);
            d) învătământ postliceal;
            e) învătământ superior:
            - învătământ universitar;
            - învătământ postuniversitar;
            f) educatie permanentă.
            (6) Învătământul prescolar, primar, gimnazial, profesional, liceal si postliceal formează învătământul preuniversitar.
            (7) Învătământul preuniversitar este subordonat, prin inspectoratele scolare, Ministerului Învătământului, iar învătământul superior este coordonat de Ministerul Învătământului, cu respectarea autonomiei universitare.
            (8) Formele de organizare a învătământului sunt: învătământ de zi, seral si fără frecventă.
            (9) În sistemul educatiei permanente se poate practica învătământul prin corespondentă sau la distantă.
            (10) Învătământul general obligatoriu, care cuprinde învătământul primar si gimnazial, este învătământ de zi.
            (11) În sistemul de învătământ pot functiona unităti-pilot si de aplicatie.
            (12) În raport cu conditiile existente, pot functiona grupuri scolare în care se organizează învătământ profesional, liceal si postliceal, cu o conducere unică.
            Art. 16. - (1) Sistemul national de învătământ are caracter deschis, asigurând posibilitatea trecerii de la un profil la altul, în conditiile stabilite prin regulament.
            (2) Elevii si studentii cu aptitudini si performante scolare exceptionale pot promova doi ani de studii într-un an scolar sau universitar.
            Art. 17. - (1) Ministerul Învătământului, inspectoratele scolare si autoritătile administratiei publice locale asigură conditiile necesare pentru ca elevii să frecventeze cursurile primare si gimnaziale, de regulă, în localitătile în care acestia domiciliază.
            (2) În situatii justificate, elevilor din învătământul primar si gimnazial, scolarizati într-o altă localitate, li se asigură, după caz, servicii de transport, masă si internat, cu sprijinul Ministerului Învătământului, al autoritătilor administratiei publice locale, al agentilor economici, al comunitătilor locale, al societătilor de binefacere, al altor persoane juridice sau fizice.

CAPITOLUL II
Învătământul prescolar

            Art. 18. - (1) Învătământul prescolar se organizează pentru copii în vârstă de 3 - 7 ani, în grădinite de copii cu program normal, prelungit si săptămânal.
            (2) Grădinitele se înfiintează de către inspectoratele scolare.
            (3) Agentii economici si alte persoane juridice, precum si persoanele fizice pot înfiinta si finanta grădinite, cu acordul inspectoratelor scolare, în conditiile legii.
            Art. 19. - Pentru asigurarea continuitătii între învătământul prescolar si cel primar se instituie si se vor generaliza treptat grupele pregătitoare pentru scoală, cuprinzând copii de 5 - 6 (7) ani. Costurile scolarizării vor fi suportate de către Ministerul Învătământului.

CAPITOLUL III
Învătământul primar

            Art. 20. - (1) Învătământul primar se organizează ca învătământ de zi si functionează, de regulă, cu program de dimineată, în cadrul scolilor cu clasele I - IV, I - VIII sau I - XII (XIII).
            (2) În clasa I sunt înscrisi copiii care împlinesc vârsta de 7 ani în anul calendaristic respectiv.
            (3) La cererea părintilor sau a sustinătorilor legali, pot fi înscrisi în clasa I si copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la data începerii anului scolar, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare.
            (4) Ministerul Învătământului poate aproba organizarea unor clase constituite din copii care, din diferite motive, nu au absolvit, până la vârsta de 14 ani, primele patru clase ale învătământului general obligatoriu.

CAPITOLUL IV
Învătământul secundar
Sectiunea 1
Învătământul gimnazial

            Art. 21. - (1) Învătământul gimnazial functionează în cadrul scolilor cu clasele I - VIII sau I - XII (XIII).
            (2) În mod exceptional, învătământul gimnazial se poate organiza si ca învătământ seral sau fără frecventă, pentru persoanele care au depăsit cu mai mult de 2 ani vârsta corespunzătoare clasei.
            Art. 22. - (1) Studiile gimnaziale se încheie cu sustinerea unui examen de capacitate, structurat pe baza unei metodologii elaborate de către Ministerul Învătământului, la următoarele discipline: Limba si literatura română, Matematică, Istoria românilor si Geografia României.
            Elevii apartinând minoritătilor nationale, care frecventează cursurile gimnaziale în limba maternă, sustin si o probă la Limba si literatura maternă.
            (2) În caz de nepromovare a examenului de capacitate, acesta poate fi sustinut în oricare dintre sesiunile ulterioare.
            (3) Elevilor care promovează examenul de capacitate li se acordă certificat de capacitate.
            Celor care nu promovează examenul de capacitate li se eliberează, la cerere, copie de pe foaia matricolă.

Sectiunea a 2-a
Învătământul liceal

            Art. 23. - (1) Învătământul liceal cuprinde clasele IX - XII (XIII) învătământ de zi si clasele IX - XIII, învătământ seral sau fără frecventă.
            (2) Reteaua liceelor de stat este aprobată de Ministerul Învătământului, la propunerea inspectoratelor scolare si, după caz, cu consultarea altor factori interesati, fiind publicată înaintea examenului de capacitate; numărul de locuri si de clase se aprobă anual, în functie de cerintele locale si nationale.
            (3) Învătământul liceal seral si fără frecventă, cu clasele IX - XIII, functionează în liceele stabilite de inspectoratele scolare.
            Art. 24. - (1) Învătământul liceal functionează, de regulă, cu următoarele profiluri: teoretic, real si umanist, informatic, pedagogic, tehnic, economic, administrativ, agricol, silvic, agromontan, militar, de artă, sportiv si teologic.
            (2) Liceele se organizează cu unul sau mai multe profiluri. În cadrul acestor profiluri se pot organiza, cu aprobarea Ministerului Învătământului, clase cu specializări mai restrânse si clase speciale pentru elevi cu aptitudini si performante exceptionale.
            (3) La liceele de specialitate care, pe lângă diplomă de bacalaureat, eliberează si atestat profesional, durata studiilor poate fi si de 5 ani si este stabilită prin hotărâre a Guvernului.
            Art. 25. - (1) Admiterea elevilor în învătământul liceal se face prin concurs, care se desfăsoară pe baza unei metodologii elaborate de către Ministerul Învătământului.
            (2) La concursul de admitere în învătământul liceal se pot înscrie absolventii de gimnaziu cu certificat de capacitate.
            (3) Înscrierea la concursul de admitere în învătământul liceal de zi se poate face în primii 2 ani de la absolvirea gimnaziului, dacă la data începerii anului scolar elevul nu depăseste vârsta de 17 ani.
            (4) Concursul de admitere în liceu constă în următoarele probe:
            a) Limba si literatura română - scris;
            b) Limba si literatura maternă - scris, probă sustinută de candidatii care se înscriu la concursul de admitere pentru clase cu limbi de predare ale minoritătilor nationale;
            c) Matematică - scris; pentru profilurile teoretic-umanist, teologic, de artă si sportiv se poate alege, în locul Matematicii, o disciplină din profilul liceului - scris;
            d) probe de aptitudini specifice pentru anumite tipuri de licee, stabilite în metodologie; aceste probe se sustin înaintea concursului de admitere si au caracter eliminatoriu.
            Art. 26. - (1) Studiile liceale se încheie cu examen de bacalaureat, diversificat în functie de profilul liceului, de profilul clasei si de optiunea elevului. Examenul de bacalaureat constă în sustinerea următoarelor probe:
            a) Limba si literatura română - scris si oral;
            b) Limba si literatura maternă - scris si oral, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minoritătilor nationale;
            c) Matematică - scris; pentru profilurile teoretic-umanist, teologic, de artă si sportiv se poate alege, în locul Matematicii, o disciplină socio-umană - scris;
            d) Istoria românilor - oral;
            e) una dintre limbile străine de circulatie internatională studiate în liceu - oral;
            f) o probă la alegere dintre: Fizică, Chimie, Biologie, Geografia României - oral;
            g) o disciplină de profil sau optională, la alegere, alta decât cea din probele sustinute anterior - oral.
            (2) Promovarea disciplinei de profil si a unei probe practice, însotită de o lucrare de specialitate, dă dreptul la obtinerea atestatului profesional.
            (3) Lista disciplinelor socioumane, de profil si optionale, nenominalizate la alin. (1) lit. c) si g), continutul programelor si modul de desfăsurare a bacalaureatului - real, umanist si de profil se stabilesc de către Ministerul Învătământului si se dau publicitătii până la data începerii anului scolar.
            Art. 27. - (1) Examenul de bacalaureat se sustine în fata unei comisii stabilite de inspectoratul scolar. Comisia este condusă de un presedinte, numit de Ministerul Învătământului dintre cadrele didactice universitare de predare, având titlul stiintific de doctor.
            (2) În decursul unui an scolar se organizează o singură sesiune de bacalaureat. Rezultatele examenului de bacalaureat sunt publice.
            (3) Comisiile sunt alcătuite din profesori de la alte licee decât cele în care se sustine bacalaureatul.
            (4) Numărul comisiilor si numărul unitătilor de învătământ în care se desfăsoară examenul de bacalaureat se stabilesc de către Ministerul Învătământului.
            (5) Candidatii se pot prezenta pentru sustinerea examenului de bacalaureat de cel mult trei ori.
            Art. 28. - (1) În urma promovării examenului de bacalaureat, absolventului i se eliberează diploma de bacalaureat si, după caz, atestatul profesional. Eliberarea atestatului profesional, prevăzut la art. 26 alin. (2), nu este conditionată de promovarea examenului de bacalaureat.
            (2) Absolventilor de liceu fără diplomă de bacalaureat li se eliberează, la cerere, certificat de absolvire si copie de pe foaia matricolă.
            (3) Absolventii care au promovat toate clasele liceale cu medii generale de minimum 9,50, iar la bacalaureat au obtinut media 10, primesc diplomă de merit.

Sectiunea a 3-a
Învătământul profesional

            Art. 29. - Învătământul profesional se organizează ca învătământ de zi sau seral, prin scoli profesionale si scoli de ucenici. Aceste scoli pot functiona independent sau pe lângă grupuri scolare.
            Art. 30. - (1) Reteaua învătământului profesional este organizată de către Ministerul Învătământului, cu consultarea factorilor interesati.
            (2) Reteaua învătământului profesional, meseriile pentru care se scolarizează si numărul de locuri aferente se dau publicitătii cu 6 luni înainte de începerea anului scolar.
            (3) Planurile de învătământ si programele analitice se elaborează si se aprobă de către Ministerul Învătământului, cu consultarea factorilor interesati.
            Art. 31. - (1) La scolile profesionale se pot înscrie absolventi de gimnaziu cu certificat de capacitate.
            (2) Durata studiilor în scolile profesionale este de 2 - 4 ani.
            (3) Admiterea în scolile profesionale se face pe bază de probe stabilite si elaborate de unitătile de învătământ respective.
            Art. 32. - Scolile profesionale organizează, la cererea agentilor economici si a institutiilor publice sau particulare, pe bază de contract, cursuri de calificare si de conversie profesională.
            Art. 33. - (1) La scolile de ucenici se pot înscrie absolventi de gimnaziu, cu sau fără certificat de capacitate, în vederea însusirii unor deprinderi preponderent practice.
            (2) Durata studiilor în scolile de ucenici este de 1 - 3 ani.
            (3) Scolile de ucenici functionează în cadrul scolilor profesionale.
            (4) Admiterea în scolile de ucenici se face prin testări specifice meseriei.
            Art. 34. - (1) Cursurile scolii profesionale si ale scolii de ucenici se încheie cu examen de absolvire.
            (2) Diploma de absolvire conferă dreptul de a exercita meseria pentru care absolventul a fost pregătit.
            Art. 35. - Organizarea învătământului profesional, admiterea si examenul de absolvire sunt reglementate de Ministerul Învătământului, prin metodologie specifică.
            Art. 36. - Cursantii si absolventii învătământului profesional cu certificat de capacitate pot urma studiile în învătământul liceal prin concurs de admitere, în conditiile prezentei legi.

CAPITOLUL V
Învătământul de artă si învătământul sportiv

            Art. 37. - (1) Învătământul de artă si învătământul sportiv se organizează pentru elevii cu aptitudini în aceste - domenii.
            (2) Unitătile în care se organizează învătământul de artă si învătământul sportiv se aprobă de către Ministerul Învătământului, la propunerea inspectoratelor scolare.
            Art. 38. - În învătământul de artă si în învătământul sportiv:
            a) scolarizarea se realizează, de regulă, începând cu clasele primare;
            b) admiterea se face prin testarea aptitudinilor specifice;
            c) planurile de învătământ sunt adaptate profilului;
            d) studiul disciplinelor de specialitate se realizează pe grupe sau individual, potrivit criteriilor stabilite de către Ministerul Învătământului;
            e) examenul de capacitate include si o probă practică, specifică domeniului artistic sau sportiv studiat;
            f) programele analitice pentru învătământul liceal de artă si învătământul liceal sportiv
respectă obiectivele stabilite pentru profilul teoretic - real sau umanist.
            Art. 39. - Pentru fiecare profil al învătământului de artă si al învătământului sportiv se
eliberează certificat de capacitate, respectiv diplomă de bacalaureat, care atestă specialitatea absolvită.
           Art. 40. - (1) Pentru activitatea sportivă si artistică de performantă, Ministerul Învătământului poate organiza cluburi scolare, scoli si licee cu program sportiv sau de artă, integral sau suplimentar.
            (2) Pentru sprijinirea activitătii sportive si artistice de performantă, Ministerul Învătământului organizează tabere sportive sau de creatie artistică, concursuri sportive sau artistice, campionate scolare, festivaluri; acordă burse si alte forme de sprijin material.
            (3) Ministerul Tineretului si Sportului, Ministerul Culturii si celelalte ministere interesate au obligatia să sprijine financiar si material activitătile de performantă în domeniul sportului si artei.

CAPITOLUL VI
Învătământul special

             Art. 41. - (1) Învătământul special se organizează de către Ministerul Învătământului, pentru prescolarii si elevii cu deficiente mintale, fizice, senzoriale, de limbaj, socioafective si de comportament, sau cu deficiente asociate, în scopul instruirii si educării, al recuperării si integrării lor sociale.
            (2) Integrarea scolară a copiilor cu cerinte educative speciale se realizează prin unităti de învătământ special, în grupe si clase speciale din unităti prescolare si scolare obisnuite, sau în unităti de învătământ obisnuite, inclusiv în unităti cu predare în limbile minoritătilor nationale.
            Art. 42. - (1) Învătământul special este gratuit.
            (2) Pregătirea si perfectionarea personalului didactic specializat, organizarea si evaluarea învătământului special se fac de către Ministerul Învătământului. Finantarea învătământului special este asigurată de Ministerul Învătământului si de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
            (3) Unitătile de învătământ special pot beneficia de sprijinul institutiilor de protectie socială, al altor organizatii de stat si particulare, al societătilor de binefacere, al persoanelor fizice sau juridice din tară si din străinătate, pentru stimulare, compensare si recuperare a handicapului.
            Art. 43. - Tipul si gradul handicapului copilului se stabilesc de comisii de expertiză,
interscolare si judetene, subordonate inspectoratelor scolare.
            Art. 44. - Învătământul special dispune de planuri de învătământ, programe analitice, manuale si metodologii didactice elaborate în functie de tipul si gradul handicapului si aprobate de către Ministerul Învătământului.
            Art. 45. - (1) În învătământul prescolar si primar, în functie de evolutia copilului, se pot face propuneri de reorientare operativă dinspre scoala specială spre scoala de masă si invers sau dinspre căminul-scoală spre scoala specială si invers.
            (2) Propunerea de reorientare se face de către cadrul didactic care a lucrat cu copilul în cauză si de către psihologul scolar. Hotărârea de reorientare se ia de către comisia de expertiză, cu acordul familiei sau al sustinătorului legal.
            (3) Copiii cu cerinte educative speciale, care nu au putut fi reorientati spre învătământul de masă până la absolvirea învătământului primar, continuă procesul de educatie în unităti ale învătământului special gimnazial, profesional, liceal si postliceal, diferentiat după tipul si gradul handicapului.
            Art. 46. - Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, împreună cu alte organisme guvernamentale sau neguvernamentale cu preocupări în domeniu, asigură integrarea în viata activă, în forma corespunzătoare de muncă, a absolventilor învătământului special, potrivit calificării obtinute si în conditiile prevăzute de legislatia în vigoare.

CAPITOLUL VII
Unităti conexe ale învătământului preuniversitar

            Art. 47. - (1) La nivelul învătământului prescolar, primar si gimnazial, pe lângă unele unităti de învătământ reprezentative în zona respectivă se organizează centre logopedice interscolare, coordonate de inspectoratele scolare, ca structuri de învătământ special integrat.
            (2) Centrele logopedice interscolare functionează cu profesori logopezi, având calificarea în psihopedagogie specială, psihologie sau pedagogie; acestia au si obligatia îndrumării educatoarelor, învătătorilor si institutorilor în metodica dezvoltării si corectării limbajului celor care prezintă tulburări de vorbire.
            (3) Pentru copiii cu boli cronice, Ministerul Învătământului organizează, după caz, grupe sau clase în cadrul unitătilor sanitare respective.
            Art. 48. - (1) Pentru copiii orfani sau pentru cei cărora nu li se pot asigura conditii de viată în familia naturală, în familia adoptivă sau în plasament familial, functionează case de copii în subordinea inspectoratelor scolare.
            (2) Casele de copii functionează separat de unitătile învătământului special.
            (3) Transferarea dintr-un judet în altul a copiilor abandonati sau orfani de ambii părinti se poate face numai cu aprobarea Ministerului Învătământului. Scolarizarea lor se va face în conformitate cu art. 8.
            (4) Inspectoratele scolare pot înfiinta si organiza, cu acordul Ministerului Învătământului, case de copii de tip familial.
            Art. 49. - (1) În judete si în municipiul Bucuresti functionează centre sau cabinete de asistentă psihopedagogică; acestea asigură si activitatea de orientare scolară si profesională.
            (2) Regulamentul de functionare a acestor centre sau cabinete se stabileste prin ordin al ministrului învătământului.
            Art. 50. - (1) În fiecare judet si în municipiul Bucuresti functionează Casa corpului didactic, subordonată inspectoratului scolar.
            (2) Structura si atributiile Casei corpului didactic se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Învătământului.

CAPITOLUL VIII
Învătământul postliceal

            Art. 51. - (1) Învătământul postliceal se organizează de către Ministerul Învătământului, din proprie initiativă sau la cererea agentilor economici si a altor institutii interesate.
            (2) Nomenclatorul specializărilor si al grupelor de specializări se stabileste de Ministerul Învătământului, împreună cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, la propunerea factorilor interesati.
            (3) Persoanele care solicită organizarea unei scoli post-liceale sau scolarizarea în cadrul acestui tip de învătământ asigură finantarea acestora, prin contract cu Ministerul Învătământului. Fac exceptie scolile sanitare postliceale de stat, care sunt finantate de Ministerul Învătământului.
            (4) Scolile de maistri sunt scoli postliceale.
            (5) Învătământul postliceal are o durată de 1 - 3 ani.
            Art. 52. - (1) Admiterea în învătământul postliceal se face prin concurs.
            (2) Au dreptul să se înscrie la concursul de admitere absolventii de liceu, cu sau fără diplomă de bacalaureat. La concursul de admitere în scolile sanitare postliceale se pot înscrie numai absolventii de liceu cu diplomă de bacalaureat.
            (3) Probele si conitiile de concurs, numărul de locuri si metodologia de desfăsurare a concursului de admitere se stabilesc de Ministerul Învătământului, în cooperare cu initiatorii.
            Art. 53. - (1) Învătământul postliceal se încheie cu examen de absolvire.
            (2) Promovarea examenului de absolvire dă dreptul la obtinerea unui certificat care atestă profesia însusită.
            (3) În cazul nepromovării examenului de absolvire, acesta mai poate fi sustinut de două ori în decurs de 3 ani de la absolvire.
            Art. 54. - Prin hotărâre a Guvernului se stabilesc, anual, obligatiile statului referitoare la învătământul postliceal.

CAPITOLUL IX
Învătământul superior

            Art. 55. - Învătământul superior se realizează prin institutii de învătământ si de cercetare:
            - universităti, institute, academii, conservatoare si colegii universitare.
            Art. 56. - Înfiintarea institutiilor de învătământ superior se face prin lege.

Sectiunea 1
Organizarea învătământului universitar

            Art. 57. - Învătământul universitar are caracter deschis si se organizează sub formă de:
            a) învătământ universitar de scurtă durată;
            b) învătământ universitar de lungă durată.
            Art. 58. - Învătământul universitar de stat, pe durata prevăzută la art. 62 alin. (1) sau la art. 67 alin. (1), este gratuit, cu exceptia taxelor percepute pentru înscrierea la concursul de admitere, înmatriculări, reînmatriculări si repetarea examenului de absolvire sau de licentă. De asemenea, se pot percepe taxe si pentru activităti didactice neincluse în planul de învătământ, solicitate de studenti si aprobate de consiliul facultătii. Cuantumul taxelor si scutirea de la plata acestora se stabilesc de către senatele universitare.
            Art. 59. - (1) Pot participa la admiterea în învătământul universitar absolventii de liceu cu diplomă de bacalaureat. Organizarea admiterii este de competenta fiecărei institutii de învătământ superior, pe baza criteriilor generale stabilite de Ministerul Învătământului. Concursul de admitere se poate organiza în două sesiuni.
            (2) Absolventii de liceu, care au obtinut într-unul dintre ultimii 2 ani de studii distinctii la olimpiade scolare internationale, concursuri artistice sau sportive de nivel continental, mondial sau olimpic, au dreptul de a se înscrie în învătământul universitar fără sustinerea concursului de admitere la acele facultăti sau sectii de specialitate la care admiterea contine în probele de concurs disciplina la care au fost distinsi.
            (3) Cifra de scolarizare în învătământul universitar de stat se stabileste anual, prin hotărâre a Guvernului, pe baza studiilor de prognoză si la propunerea senatelor institutiilor de învătământ superior.
            (4) În învătământul universitar de stat conditiile de admitere, reteaua si cifrele de scolarizare se fac publice cu cel putin 6 luni înainte de începerea anului universitar.
            Art. 60. - (1) Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral si fără frecventă. Formele de învătământ seral si fără frecventă pot fi organizate numai de către institutiile de învătământ care au si cursuri de zi.
            (2) Durata studiilor în învătământul seral si în cel fără frecventă este mai mare cu un an decât cea prevăzută pentru învătământul de zi.
            (3) Diplomele sau certificatele de absolvire eliberate de institutiile de învătământ superior pentru specializările acreditate sunt echivalente, indiferent de forma de învătământ absolvită.
            (4) Studentii pot urma concomitent două specializări, dacă îndeplinesc conditiile de admitere cerute. Studentii respectivi pot beneficia de bursă de stat pe durata maximă a unei specializări.
            (5) Absolventii cu diplomă de licentă pot urma o a doua specializare, fără concurs de admitere, în conditiile stabilite în Carta universitară.
            Art. 61. - (1) În institutiile de învătământ superior pot fi înscrisi si studenti străini, în conformitate cu prevederile legale.
            (2) Cetătenii străini care studiază în România în învătământul superior de stat, cu exceptia celor care beneficiază de burse din partea statului român, plătesc taxe de scolarizare stabilite anual prin hotărâre a Guvernului.

Sectiunea a 2-a
Învătământul universitar de scurtă durată

            Art. 62. - (1) Învătământul universitar de scurtă durată este de 3 ani, cu exceptia cazului prevăzut de art. 64 alin. (2), si este organizat în colegii universitare, în cadrul institutiilor de învătământ universitar de lungă durată.
            (2) Înfiintarea colegiilor universitare se aprobă de către Ministerul Învătământului, la
propunerea senatului institutiei de învătământ superior.
            Art. 63. - (1) Admiterea în colegiile universitare se face pe baza criteriilor prevăzute pentru învătământul universitar de lungă durată.
            (2) Studiile în învătământul universitar de scurtă durată se încheie cu examen de absolvire, organizat pe baza - criteriilor elaborate de către Ministerul Învătământului si a unei metodologii stabilite de senatele universitare. Absolventii primesc diplome în care se specifică domeniul specializării dobândite.
            (3) Absolventilor care nu au promovat examenul mentionat la alin. (2) li se aplică prevederile prezentei legi.
            Art. 64. - (1) Colegiile cu profil pedagogic asigură pregătirea de institutori pentru învătământul prescolar si primar; acestia dobândesc specializarea si pentru predarea în învătământul gimnazial, după caz, a unei discipline: limbă străină, muzică, desen sau educatie fizică.
            (2) Durata studiilor la colegiul pedagogic este de 2 ani, pentru absolventii liceelor pedagogice, si de 3 ani, pentru absolventii liceelor cu alt profil.
            (3) În cadrul colegiilor pedagogice functionează serii paralele, cu planuri de învătământ diferite, în raport cu durata scolarizării.
            Art. 65. - (1) Absolventii cu diplomă ai colegiilor universitare pot continua studiile în învătământul universitar de lungă durată, în cadrul profilului studiat initial sau apropiat, prin concurs, în limita locurilor disponibile pentru anul universitar curent, stabilite de senatul institutiei de învătământ superior primitoare. Criteriile de înscriere se stabilesc de institutiile de învătământ universitar de lungă durată.
        (2) Candidatii admisi vor sustine examenele de diferentă stabilite de consiliile facultătilor. În urma promovării examenelor de diferentă, candidatii vor fi înscrisi în anul III al învătământului universitar de lungă durată.

Sectiunea a 3-a
Învătământul universitar de lungă durată

            Art. 66. - (1) Învătământul universitar de lungă durată se desfăsoară în universităti si în alte institutii echivalente, precum: institute, academii, conservatoare, în facultăti si la specializări autorizate sau acreditate.
            (2) Înfiintarea de noi facultăti se aprobă de către Ministerul Învătământului, iar structura acestora, de către senatele universitare.
            Art. 67. - (1) Durata studiilor la cursurile de zi în învătământul universitar de lungă durată este, în functie de profil, de 4 - 6 ani si se stabileste prin hotărâre a Guvernului. Modificarea duratei studiilor se poate face numai începând cu anul I.
            (2) Studiile în învătământul universitar de lungă durată se încheie cu examen de licentă, care constă în proiect sau lucrare de diplomă si în probe generale si de specialitate. Criteriile de organizare a examenului de licentă se stabilesc de către Ministerul Învătământului, iar metodologia, de către senatele universitare.
            (3) Absolventii care au promovat examenul de licentă primesc titlul de licentiat în profilul si în specializarea urmate.
            (4) Absolventii care nu au promovat examenul de licentă primesc, la cerere, un certificat de studii si copie de pe foaia matricolă. Ei mai pot sustine examenul de cel mult două ori, în decurs de 5 ani de la absolvire.
            (5) Titulatura diplomei de licentă se stabileste de către Ministerul Învătământului, în conformitate cu standardele internationale.
            (6) Diplomele eliberate de institutiile de învătământ universitar de lungă durată până în anul 1993 inclusiv sunt echivalente cu diploma de licentă.
            Art. 68. - (1) Studentii si absolventii care optează pentru profesiunea didactică sunt obligati să participe la activitătile departamentului pentru pregătirea personalului didactic.
            (2) Departamentul functionează în institutiile de învătământ superior, pe bază de regulament, si are planuri de învătământ distincte, care cuprind discipline de pregătire teoretică si practică în domeniile pedagogiei, psihologiei, logicii, sociologiei si metodicii de specialitate. În realizarea activitătilor proprii, departamentul este sprijinit de facultătile de profil.
            (3) Pregătirea studentilor prevăzută la alin. (1) si (2) se realizează în regimul activitătilor didactice optionale. Planurile de învătământ ale departamentului sunt integrate în planurile de învătământ ale facultătilor de profil.
            (4) Absolventilor departamentului pentru pregătirea personalului didactic li se eliberează certificate de absolvire, pe baza cărora sunt abilitati să functioneze în calitate de cadre didactice.
            (5) Absolventii învătământului universitar pot profesa în învătământ numai dacă fac dovada că au efectuat pregătirea prin disciplinele prevăzute la alin. (2) sau vor efectua această pregătire în primii 3 ani de la angajare.
            Art. 69. - Activitătile clinice din învătământul medical superior de stat se organizează în unitătile sanitare publice atestate, care apartin Ministerului Sănătătii si celorlalte ministere cu retea sanitară proprie. Metodologia de organizare si de desfăsurare a acestor activităti se elaborează de către Ministerul Învătământului si Ministerul Sănătătii.

Sectiunea a 4-a
Învătământul postuniversitar

            Art. 70. - (1) Învătământul postuniversitar asigură specializarea în domeniu sau extinderea si perfectionarea pregătirii atestate prin diplomă de licentă sau, după caz, diplomă de absolvire.
            (2) Învătământul postuniversitar se organizează în institutii de învătământ superior si în scoli de studii postuniversitare, acreditate în acest scop, si se realizează prin: studii aprofundate, doctorat, studii academice postuniversitare, studii de specializare si cursuri de perfectionare.
            Art. 71. - (1) Admiterea în învătământul postuniversitar se face:
            a) prin concurs, pentru studii aprofundate, pentru doctorat si pentru studii academice postuniversitare;
            b) la cerere, pentru studii de specializare si cursuri de perfectionare.
            (2) Numărul locurilor pentru studii aprofundate, pentru doctorat si pentru studii academice postuniversitare este aprobat de:
            a) senatele institutiilor de învătământ superior, pentru cele acoperite prin taxe sau subventionate din alte surse decât cele de la bugetul de stat;
            b) Ministerul Învătământului, pentru cele subventionate de la bugetul de stat.
            Art. 72. -  (1) Studiile aprofundate au durata de 1- 2 ani si pot fi urmate de absolventii cu diplomă de licentă.
            (2) Concursul de admitere pentru studii aprofundate se organizează pe baza criteriilor stabilite de către Ministerul Învătământului.
            (3) Cifra de scolarizare si reteaua învătământului de studii aprofundate se aprobă de către Ministerul Învătământului.
            (4) Studiile aprofundate se încheie cu o dizertatie. Absolventii primesc diplomă de studii aprofundate - magister sau master.
            (5) Cursantii învătământului de studii aprofundate beneficiază de gratuitatea studiilor si de burse, în conformitate cu prevederile legii.
            Art. 73. - (1) Doctoratul este o formă superioară de învătământ si de cercetare.
            (2) Au dreptul să participe la concursul de admitere la doctorat absolventii învătământului universitar de lungă durată, cu diplomă de licentă.
            (3) Conducătorii de doctorat pot fi profesori universitari sau cercetători stiintifici principali gradul I, cu titlu de doctor.
            (4) Dreptul de a conduce doctoratul este avizat nominal de Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, la propunerea institutiilor organizatoare, si este conferit prin ordin al ministrului învătământului.
            (5) Doctoratul este organizat, cu si fără frecventă, în institutiile de învătământ superior si în institutele de cercetare stiintifică aprobate de Ministerul Învătământului, la propunerea Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, pe baza criteriilor de acreditare în acest scop.
            (6) Doctoratul se încheie cu o teză sustinută public si evaluată de o comisie de specialisti, propusă de organul de conducere a institutiei organizatoare, avizată de Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare si aprobată de ministrul învătământului. Comisia este alcătuită dintr-un presedinte, conducătorul de doctorat, si din cinci referenti oficiali, specialisti cu activitate stiintifică deosebită, cu titlu de doctor în domeniu, dintre care patru nu functionează institutia organizatoare a doctoratului. Pentru activitatea depusă, referentii oficiali vor fi retribuiti potrivit normelor stabilite de Ministerul Învătământului.
            (7) Titlul stiintific de doctor se acordă de către conducerea institutiei organizatoare si se confirmă de către Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare de pe lângă Ministerul Învătământului. Pe baza ordinului ministrului învătământului, se eliberează diploma de doctor de către institutia acreditată.
            (8) Organizarea si desfăsurarea doctoratului se reglementează prin hotărâre a Guvernului.
            Art. 74. - (1) Pe lângă institutiile de învătământ superior se pot organiza scoli de studii postuniversitare, pentru absolventii cu diplomă de licentă. Scolile de studii postuniversitare se pot înfiinta si ca institutii independente, prin lege, inclusiv în străinătate.
            (2) Studiile în scolile de studii postuniversitare au durata de 2 - 3 ani si se finalizează cu examen de diplomă. Absolventii primesc diplomă de studii academice postuniversitare.
             (3) Absolventii scolilor de studii postuniversitare se pot înscrie la concursul de admitere la doctorat în specializarea obtinută.
            Art. 75. - (1) Studiile postuniversitare de specializare au durata de cel putin un an, în functie de profil, si pot fi urmate de absolventii cu diplomă de licentă. Durata studiilor este propusă de senatele universitare si este aprobată prin ordin al ministrului învătământului.
            (2) Studiile de specializare se încheie cu dizertatie sau examen. Absolventilor li se eliberează certificat de specializare postuniversitară.
            Art. 76. - (1) Cursurile postuniversitare de perfectionare au durata de cel mult un an, în functie de profil, si pot fi urmate de absolventii cu diplomă din învătământul universitar. Durata cursurilor este stabilită de senatul universitar.
            (2) Personalul didactic cu studii universitare de scurtă sau de lungă durată din învătământul preuniversitar participă periodic la cursuri postuniversitare de perfectionare a pregătirii de specialitate, metodice si psihopedagogice, conform normelor stabilite de Ministerul Învătământului.
            (3) Cursurile postuniversitare de perfectionare se încheie cu colocviu. Absolventii primesc certificat de absolvire.
            Art. 77. - Pentru organizarea activitătilor de pregătire post-universitară, prevăzute la art. 74, institutiile de învătământ superior se pot asocia cu institutii similare, precum si cu agenti economici din tară sau din străinătate. În acest caz, structura studiilor, structurile organizatorice si modul lor de functionare si de finantare se aprobă de Ministerul Învătământului, la propunerea institutiei de învătământ superior initiatoare.
            Art. 78. - (1) Învătământul postuniversitar este sustinut prin taxe sau din alte surse, cu exceptiile prevăzute de lege.
            (2) Bursele de stat în învătământul postuniversitar se obtin prin concurs.
            Art. 79. - Învătământul postuniversitar medical se organizează în forme specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Învătământului si a Ministerului Sănătătii.

Sectiunea a 5-a
Cercetarea stiintifică în învătământul superior

            Art. 80. - (1) În institutiile de învătământ superior se organizează activităti de cercetare stiintifică, dezvoltare tehnologică, proiectare, consultantă sau expertiză, care se desfăsoară în cadrul departamentelor, catedrelor sau în unităti proprii de cercetare stiintifică, inclusiv prin colaborare cu institutii de învătământ si de cercetare din tară sau din străinătate.
            (2) Unitătile de cercetare stiintifică se înfiintează cu aprobarea senatelor universitare.
            (3) Catedrele, departamentele si unitătile de cercetare stiintifică sunt încadrate cu personal didactic, de cercetare stiintifică si cu alte categorii de personal.
            (4) Activitatea de cercetare stiintifică constituie unul dintre criteriile de apreciere a valorii profesionale a cadrului didactic si, după caz, poate completa norma didactică.
            (5) Studentii pot participa la contracte de cercetare stiintifică din departamente, catedre si unităti de cercetare.
            (6) Modul de organizare si de desfăsurare a cercetării stiintifice în institutiile de învătământ superior se stabileste prin regulament aprobat de senatul universitar.
            (7) Pentru activităti de cercetare stiintifică specifice, în reteaua Ministerului Învătământului pot functiona institute de cercetare cu personalitate juridică.
            (8) Cercetarea stiintifică din învătământul superior beneficiază gratuit de serviciile întregii retele de informare si de documentare a bibliotecilor din învătământ.
            Art. 81. - (1) Programele de cercetare stiintifică fundamentală, precum si alte programe de interes deosebit sunt finantate, pe bază de contracte, din fondurile alocate anual, direct Ministerului Învătământului, de la bugetul de stat, separat de finantarea procesului de învătământ. Finantarea contractelor de cercetare se face în mod competitiv, pe baza evaluărilor făcute de către Consiliul National al Cercetării Stiintifice Universitare.
            (2) Programele de cercetare tehnologică avansată, programele de cercetare aplicativă, precum si activitătile de proiectare, consultantă, expertiză, altele decât cele având ca beneficiar Ministerul Învătământului, sunt finantate, pe bază de contracte încheiate direct cu beneficiarii cercetărilor sau activitătilor respective, din fondurile de la bugetul de stat si din fondul special de cercetare alocate altor ministere, precum si din alte surse.
            (3) Activitatea de cercetare stiintifică desfăsurată în institutele de cercetare ale Ministerului Învătământului este finantată de la bugetul de stat, pentru programele solicitate de acest minister, si din alte surse, pentru programele comandate de terti.
            Art. 82. - Veniturile nete obtinute din realizarea programelor de cercetare stiintifică si din activitătile de proiectare, consultantă sau expertiză se utilizează, cu acordul coordonatorului de program si cu avizul rectorului institutiei de învătământ superior, pentru dezvoltarea bazei materiale proprii de cercetare, precum si pentru remunerarea personalului care a executat contractul.

Sectiunea a 6-a
Structura institutiilor de învătământ superior

            Art. 83. - Institutia de învătământ superior cuprinde, de regulă, mai multe facultăti, colegii universitare, departamente, catedre, unităti de cercetare stiintifică, de proiectare si de microproductie.
            Art. 84. - (1) Facultatea reprezintă unitatea functională de bază a institutiei de învătământ superior si are în componentă una sau mai multe sectii de specialitate. Facultatea este organizată pe departamente si catedre. Activitatea didactică în cadrul facultătii se desfăsoară pe ani de studii, serii de predare, grupe si subgrupe.
            (2) Facultătile se individualizează prin:
            a) conditii de admitere si absolvire;
            b) programe de studiu;
            c) domenii de specializare.
            (3) Facultatea cuprinde personal didactic si studenti, cercetători stiintifici si proiectanti, personal auxiliar si administrativ.
            Art. 85. - Colegiul universitar este unitatea functională subordonată institutiei de învătământ superior sau facultătii.
            Art. 86. - Departamentul constituie o structură subordonată institutiei de învătământ superior sau, după caz, facultătii, având functii didactice, de cercetare stiintifică, de proiectare si de microproductie. Organizarea departamentelor se stabileste de către senatele universitare.
            Art. 87. - Catedra este unitatea structurală de bază a fcultătii sau, după caz, a departamentului, care realizează activităti de învătământ si de cercetare. Catedra cuprinde personal didactic si, după caz, personal de cercetare, de proiectare si auxiliar, dintr-o disciplină sau dintr-o familie de discipline.
            Art. 88. - Institutiile de învătământ superior sau componentele acestora au dreptul de a organiza si a administra, singure sau în colaborare cu alte institutii, unităti si centre de cercetare, centre pentru pregătirea resurselor umane, unităti de microproductie, loturi experimentale sau alte structuri institutionale.

Sectiunea a 7-a
Autonomia universitară

            Art. 89. - (1) Autonomia universitară constă în dreptul comunitătii universitare de a se conduce, de a-si exercita libertătile academice fără nici un fel de ingerinte ideologice, politice sau religioase, de a-si asuma un ansamblu de competente si obligatii în concordantă cu optiunile si orientările strategice nationale ale dezvoltării învătământului superior stabilite prin lege.
            (2) Autonomia universitară se corelează cu principiul răspunderii personale si publice pentru calitatea întregii activităti didactice si de cercetare stiintifică pe care o desfăsoară institutia respectivă de învătământ superior.
            Art. 90. - (1) Comunitatea universitară cuprinde totalitatea persoanelor care desfăsoară activitate didactică, de cercetare stiintifică si de proiectare, precum si pe cei care studiază într-o institutie de învătământ superior.
            (2) Comunitatea universitară foloseste în activitatea sa personal auxiliar si administrativ.
            Art. 91. - (1) Spatiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor, campusurilor universitare, dotărilor de orice fel si cu orice destinatie, folosite de institutia de învătământ superior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptătită să le utilizeze.
            (2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) spatiile si dotările aferente care apartin Ministerului Sănătătii si ministerelor cu retea sanitară proprie, în care se desfăsoară învătământul medical superior de stat.
            Art. 92. - (1) Ansamblul de drepturi si obligatii, precum si normele care reglementează viata comunitătii universitare în spatiul universitar propriu sunt cuprinse în Carta universitară a institutiei de învătământ superior, adoptată de senatul universitar, în conditiile legii.
            (2) Autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării si functionării institutiei, ale activitătii didactice si de cercetare stiintifică, ale administrării si ale finantării.
           (3) Autonomia universitară se realizează, în principal, prin: programarea, organizarea, desfăsurarea si perfectionarea procesului de învătământ; organizarea cercetării stiintifice si a documentării; stabilirea specializărilor; stabilirea planurilor de învătământ si a programelor analitice, în acord cu standardele nationale; admiterea candidatilor la studii, pe baza criteriilor generale stabilite de Ministerul Învătământului; selectarea si promovarea personalului didactic si ale celorlalte categorii de personal; stabilirea criteriilor de apreciere a activitătii didactice si stiintifice; acordarea, în conditiile legii, a titlurilor didactice, stiintifice si onorifice; stabilirea formelor de studiu postuniversitar, confirmate prin acreditarea programelor de studiu; stabilirea, împreună cu Ministerul Învătământului si cu alte autorităti publice, agenti economici, organizatii profesionale si patronale recunoscute la nivel national, a domeniilor în care se utilizează diplomele si certificatele proprii emise; stabilirea programelor de cooperare cu alte institutii de învătământ superior si de cercetare din tară si din străinătate; eligibilitatea tuturor organismelor de conducere, prin vot secret; stabilirea necesitătilor financiare si materiale; rezolvarea problemelor sociale ale comunitătii universitare; folosirea fondurilor si gestionarea lor cu respectarea prevederilor legale; acordarea, din fonduri proprii, a burselor de studiu si de cercetare, distincte de cele atribuite potrivit altor reglementări legale; asigurarea ordinii si disciplinei în spatiul universitar; organizarea si controlul tuturor serviciilor economico-gospodăresti; găsirea si stabilirea surselor suplimentare de venituri; organizarea activitătii culturale si sportive; înfiintarea fundatiilor; stabilirea si folosirea unor însemne si simboluri proprii.
            (4) În plan financiar, autonomia universitară se realizează ca drept de gestionare, potrivit legii si răspunderii personale, a fondurilor alocate de la bugetul public national sau provenite din alte surse, inclusiv a veniturilor realizate din taxele în valută de la studenti si cursanti străini, potrivit criteriilor stabilite de comun acord cu Ministerul Învătământului.
            Art. 93. - (1) Membrii comunitătii universitare au dreptul de a lua parte la conducerea treburilor universitare; organismele de conducere se aleg prin vot secret, potrivit Cartei universitare, pentru perioade de 4 ani.
            (2) Organele alese, cu exceptia rectorului, se confirmă de către senatul universitar. Rectorul se alege de către senat si se confirmă prin ordin al ministrului învătământului. O persoană nu poate ocupa functia de decan sau de rector mai mult de două mandate succesive. Rectorul poate fi revocat din functie de către senatul universitar prin aceeasi procedură folosită la numire.
            (3) Ministrul învătământului poate suspenda din functie, din motive justificate, pe rectorul unei institutii de învătământ superior, de stat sau particular, acreditată. Hotărârea de revocare sau de mentinere în functie a rectorului se ia de către senatul universitar, în cel mult 30 de zile de la data comunicării ordinului de suspendare.
            Art. 94. - (1) În senatele universitare si în consiliile facultătilor studentii sunt reprezentati în proportie de 1/4 din numărul membrilor acestor consilii si senate, în conditiile stabilite de Carta universitară.
            (2) Protectia membrilor comunitătii universitare în activitatea profesională si în spatiul universitar este înscrisă în Carta universitară. Abaterile de la deontologia universitară se analizează si se solutionează la nivelul consiliilor facultătilor si al senatului.
            (3) Membrii comunitătii universitare sunt obligati să respecte regulamentele interne ale institutiei de învătământ superior, stabilite în conformitate cu Carta universitară.
            Art. 95. - Accesul în spatiul universitar este permis numai în conditiile stabilite prin Carta universitară sau prin lege.
            Art. 96. - La nivel national, autonomia universitară se manifestă prin relatia directă a rectorului institutiei de învătământ superior cu Ministerul Învătământului si prin alegerea reprezentantilor institutiei în organismele profesionale, conform legii.

CAPITOLUL X
Învătământul militar

            Art. 97. - Învătământul militar este învătământ de stat, parte integrantă a sistemului national de învătământ, si cuprinde: învătământ liceal, învătământ postliceal pentru formarea maistrilor militari si subofiterilor, învătământ universitar pentru formarea ofiterilor si specialistilor, învătământ postuniversitar. Perfectionarea pregătirii cadrelor militare se realizează în institutii de învătământ distincte.
            Art. 98. - Structura organizatorică, profilurile, specializările, cifrele anuale de scolarizare si criteriile de selectionare a candidatilor pentru învătământul militar se stabilesc de către Ministerul Apărării Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei, Serviciul Român de Informatii si alte institutii cu atributii în domeniul sigurantei nationale, potrivit specificului fiecărei arme si trepte de învătământ.
            Art. 99. - Planurile de învătământ pentru învătământul militar liceal, postliceal si superior se elaborează de către Ministerul Apărării Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei, Serviciul Român de Informatii si alte institutii cu atributii domeniul sigurantei nationale, fiind avizate de către Ministerul Învătământului.
            Art. 100. - Diplomele de absolvire a institutiilor militare de învătământ si titlurile stiintifice obtinute dau dreptul detinătorilor legali, după trecerea în rezeră, să ocupe functii echivalente cu cele ale absolventilor institutiilor civile de învătământ, cu profil apropiat si de acelasi nivel.
            Art. 101. - Admiterea si procesul de învătământ în institutiile militare de toate nivelurile se desfăsoară în limba română.
            Art. 102. - Pentru aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul învătământului militar, Ministerul Apărării Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei, Serviciul Român de Informatii si alte institutii cu atributii în domeniul sigurantei nationale pot emite ordine, regulamente si instructiuni proprii.

CAPITOLUL XI
Învătământul particular

            Art. 103. - (1) Învătământul particular constituie o alternativă la învătământul de stat sau îl completează.
            (2) Institutiile si unitătile de învătământ particular acreditate fac parte din sistemul national de învătământ si educatie si se supun dispozitiilor prezentei legi.
            (3) Institutiile si unitătile de învătământ particular dispun de autonomie organizatorică si functională, în concordantă cu reglementările legale referitoare la organizarea si functionarea sistemului de învătământ.
            (4) Institutiile si unitătile de învătământ particular acreditate pot fi sprijinite de stat.
            Art. 104. - Învătământul particular functionează potrivit legii, dacă:
            a) este organizat si functionează pe principiul nonprofit;
            b) este organizat pe principii nediscriminatorii si respinge ideile, curentele si atitudinile antidemocratice, xenofobe, sovine si rasiste;
            c) respectă standardele nationale.
            Art. 105. - (1) Învătământul particular preuniversitar cuprinde grădinite, scoli primare si gimnaziale, scoli profesionale si de ucenici, licee si scoli postliceale.
            (2) Grădinitele, scolile primare si gimnaziale, precum si scolile profesionale si de ucenici se pot înfiinta cu autorizarea inspectoratului scolar, în baza documentatiei de evaluare.
            (3) Liceele si scolile postliceale se pot înfiinta cu avizul inspectoratului scolar si aprobarea Ministerului Învătământului, în baza documentatiei de evaluare.
            Art. 106. - (1) Criteriile de evaluare pentru învătământul particular preuniversitar se referă la domeniile fundamentale de organizare si de functionare: personal didactic, continut, bază materială si activitate financiară.
            (2) Standardele corespund fiecărui criteriu si indică nivelurile minime obligatorii în procesul de evaluare. Aceste standarde sunt diferentiate în functie de nivelul de învătământ si sunt stabilite de Comisia de Evaluare si Acreditare a Învătământului Prescolar si Preuniversitar, care se înfiintează si functionează pe lângă Ministerul Învătământului, în baza regulamentului aprobat prin hotărâre a Guvernului.
            Art. 107. - (1) Procesul de acreditare a unitătilor de învătământ preuniversitar cuprinde două faze:
            a) autorizarea de încredere, care acordă dreptul de organizare si functionare provizorie a unitătii respective;
            b) acreditarea, care acordă unitătii respective toate drepturile ce decurg din prezenta lege.
            (2) Acreditarea trebuie solicitată după acordarea autorizatiei de încredere, astfel:
            a) după cel mult 4 ani, pentru grădinite si scoli primare;
            b) după primul examen de capacitate, pentru gimnaziu;
            c) după primul examen de bacalaureat, pentru liceu;
            d) după primul examen de absolvire, pentru scolile profesionale, de ucenici si postliceale.
            Art. 108. - (1) În învătământul particular preuniversitar se aplică planuri similare sau alternative învătământului de stat, care cuprind discipline obligatorii, optionale si facultative, corespunzător standardelor nationale.
            (2) Programele analitice ale disciplinelor trebuie să răspundă acelorasi cerinte ca si planurile de învătământ.
            (3) Pentru învătământul particular preuniversitar, planurile si programele de învătământ, similare sau alternative învătământului de stat, sunt aprobate de Ministerul Învătământului.
            Art. 109. - În învătământul particular preuniversitar, formatiunile de studiu (clase, grupe, subgrupe) nu pot depăsi numeric limitele maxime legale.
            Art. 110. - (1) În învătământul particular preuniversitar posturile didactice se ocupă în conditiile prevăzute de Statutul personalului didactic.
            (2) Cadrele didactice din învătământul particular prescolar si primar trebuie să aibă norma de bază în unitatea respectivă.
            (3) În învătământul particular gimnazial, liceal si profesional, cel putin 60% din personalul didactic trebuie să fie încadrat cu norma de bază în unitatea respectivă.
            (4) Pentru învătământul particular postliceal, cel putin 50% din posturi, constituite în conformitate cu prevederile legale, trebuie să fie acoperite cu personal didactic angajat cu norma de bază în unitatea respectivă.
            (5) Personalul didactic de conducere din învătământul particular trebuie să fie angajat cu norma de bază în unitatea de învătământ respectivă si să îndeplinească cerintele Statutului personalului didactic privind ocuparea functiilor de conducere.
            Art. 111. - Diplomele sau certificatele acordate de unitătile din învătământul particular preuniversitar, înfiintate potrivit prezentei legi, au valoare si produc efectele actelor de studii eliberate în învătământul de stat, dacă examenele de absolvire au fost sustinute în fata unor comisii numite în conformitate cu dispozitiile legale.
            Art. 112. - Elevii din învătământul particular se pot transfera la alte unităti de învătământ de stat sau particular, cu acordul unitătii primitoare si în conditiile stabilite de Ministerul Învătământului.
            Art. 113. - Învătământul superior particular functionează potrivit Legii nr. 88/1993 privind acreditarea institutiilor de învătământ superior si recunoasterea diplomelor, cu respectarea prevederilor prezentei legi.
            Art. 114. - În învătământul particular, taxele de scolarizare se stabilesc de către fiecare institutie sau unitate de învătământ, în conditiile legii.
            Art. 115. - (1) Baza materială a institutiilor si unitătilor de învătământ particular trebuie să corespundă standardelor desfăsurării unui proces instructiv-educativ de calitate: spatii adecvate procesului de învătământ, în proprietate sau închiriate; laboratoare proprii, cu dotare corespunzătoare pentru un an în avans fată de anul scolarizat; bibliotecă dotată cu fond de carte propriu, adecvat continutului disciplinelor si nivelului acestora.
            (2) Pentru obtinerea acreditării, institutia sau unitatea de învătământ respectivă trebuie să facă dovada că în perioada de functionare provizorie a utilizat cel putin 25% din venituri pentru investitii în baza materială proprie.
            (3) După două cicluri de scolarizare ulterioare acreditării, institutia sau unitatea de învătământ trebuie să facă dovada că detine în proprietate cel putin 50% din spatiile de învătământ si că, în toată perioada anterioară, a utilizat cel putin 25% din venituri pentru investitii în baza materială proprie.
            Art. 116. - Institutiile si unitătile de învătământ particular se supun evaluării si controlului, în conditiile legii.
            Art. 117. - (1) Învătământul cooperatist se desfăsoară în unităti care sunt proprietatea asociatiilor cooperatiste.
            (2) Finantarea învătământului cooperatist se asigură din fonduri proprii ale asociatiilor cooperatiste, din taxe scolare si din alte surse.
            (3) Ministerul Învătământului acoperă de la bugetul de stat cheltuielile pentru salarizarea personalului didactic, cu exceptia personalului care asigură instruirea practică.
            (4) Unitătilor de învătământ cooperatist li se aplică prevederile art. 115 din prezenta lege.

CAPITOLUL XII
Învătământul pentru persoanele apartinând minoritătilor nationale

            Art. 118. - Persoanele apartinând minoritătilor nationale au dreptul să studieze si să se instruiască în limba maternă la toate nivelurile si formele de învătământ, în conditiile prezentei legi.
            Art. 119. - (1) În functie de necesitătile locale, se pot organiza, la cerere si în conditiile legii, grupe, clase, sectii sau scoli cu predarea în limbile minoritătilor nationale.
            (2) Prevederile alin. (1) al acestui articol se vor aplica fără a se aduce atingere învătării limbii oficiale si predării în această limbă.
            Art. 120. - (1) Limba si literatura română se predau în învătământul primar după programe de învătământ si manuale scolare elaborate în mod special pentru minoritatea respectivă. În învătământul gimnazial si liceal, Limba si literatura română se predau după programe de învătământ si manuale scolare identice cu cele pentru clasele cu predarea în limba română.
            (2) În învătământul gimnazial si liceal, Istoria românilor si Geografia României se predau în limba română, după programe si manuale identice cu cele pentru clasele cu predarea în limba română. Examinarea la aceste discipline se face în limba română. În învătământul primar, aceste discipline se predau în limba maternă.
            (3) În programele si manualele de Istorie universală si de Istorie a românilor se vor reflecta istoria si traditiile minoritătilor nationale din România.
            (4) În învătământul gimnazial se introduce, la cerere, ca disciplină de studiu, Istoria si traditiile minoritătilor nationale, cu predare în limba maternă. Programele analitice si manualele la această disciplină sunt aprobate de Ministerul Învătământului.
            Art. 121. - Elevilor apartinând minoritătilor nationale, care frecventează unităti de învătământ cu predarea în limba română, li se asigură, la cerere si în conditiile legii, ca disciplină de studiu, limba si literatura maternă, precum si istoria si traditiile minoritătii nationale respective.
            Art. 122. - (1) În învătământul de stat profesional, liceal, tehnic, economic, administrativ, agricol, silvic, agromontan cât si în învătământul postliceal, pregătirea de specialitate se face în limba română, asigurându-se, în functie de posibilităti, însusirea terminologiei de specialitate si în limba maternă.
            (2) În învătământul medical universitar de stat, în cadrul sectiilor existente, pregătirea de specialitate se poate face în continuare în limba maternă, cu obligatia însusirii terminologiei de specialitate în limba română.
            Art. 123. - În învătământul universitar de stat se pot organiza, la cerere si în conditiile prezentei legi, grupe si sectii cu predarea în limba maternă pentru pregătirea personalului necesar în activitatea didactică si cultural-artistică.
            Art. 124. - În învătământul de toate gradele, concursurile de admitere si examenele de absolvire se sustin în limba română. Concursuri de admitere si examene de absolvire pot fi sustinute în limba maternă la scolile, clasele si specializările la care predarea se face în limba maternă respectivă, în conditiile prezentei legi.
            Art. 125. - Ministerul Învătământului asigură, în limba de predare, pregătirea si perfectionarea personalului didactic, precum si manuale scolare si alte materiale didactice.
            Art. 126. - În conducerea unitătilor si a institutiilor de învătământ în care există grupe, clase sau sectii cu predare în limbile minoritătilor nationale se asigură o reprezentare proportională a cadrelor didactice din rândul minoritătilor, cu respectarea competentei profesionale.

TITLUL III
Continutul învătământului
CAPITOLUL I
Învătământul preuniversitar

            Art. 127. - (1) Continutul învătământului preuniversitar este asigurat prin planuri de învătământ, programe analitice si manuale scolare.
            (2) Planurile de învătământ cuprind discipline obligatorii, optionale si facultative, precum si numărul de ore aferent fiecăreia dintre acestea. Ponderea disciplinelor optionale si facultative creste în clasele finale ale învătământului gimnazial si liceal.
            (3) Programele analitice stabilesc, pentru fiecare disciplină din planul de învătământ, obiectivele instructiv-educative si formative ale disciplinei si evidentiază continuturile fundamentale de ordin teoretic, experimental si aplicativ, oferind orientări metodologice generale pentru realizarea acestora.
            Art. 128. - (1) Planurile de învătământ si programele analitice pentru învătământul preuniversitar se aprobă de către Ministerul Învătământului, la propunerea comisiei nationale de specialitate.
            (2) În unitătile de învătământ se utilizează numai manuale scolare aprobate de Ministerul Învătământului.
            (3) În unitătile de învătământ se pot utiliza manuale alternative, selectate prin concurs, la nivel national. Cadrul didactic are dreptul de a recomanda elevilor un anumit manual.
            (4) Obiectivele specifice în evaluarea procesului instructiv-educativ pe fiecare nivel de învătământ se stabilesc prin standarde aprobate de Ministerul Învătământului.

CAPITOLUL II
Învătământul superior

            Art. 129. - (1) În institutiile de învătământ superior planurile de învătământ se elaborează de către facultăti sau departamente, se analizează în cadrul consiliilor acestora, se aprobă de către senatele universitare si se avizează de către Ministerul Învătământului pentru a fi în concordantă cu standardele nationale. Modificarea planurilor de învătământ se poate face numai începând cu anul I.
            (2) Programele analitice se elaborează de către titularii de discipline si se aprobă de către catedră sau departament.
            Art. 130. - În functie de specificul facultătilor si al specializărilor, planurile de învătământ si programele analitice pot fi concepute si în structură modulară.

CAPITOLUL III
Activitatea extrascolară

            Art. 131. - (1) Continutul instruirii si educatiei la toate nivelurile de organizare a învătământului se completează prin activităti extrascolare.
            (2) Activitatea extrascolară se organizează de către scoli, cluburi, palate ale copiilor si elevilor, administratiile judetene ale taberelor, conducerile taberelor scolare si bazelor sportive, turistice si de agrement si de alte unităti pentru activităti complementare, cu sprijinul familiei si al altor factori interesati.
            (3) Activitătile extrascolare au continut stiintific, cultural-artistic, umanitar, ecologic, moral-civic, tehnic-aplicativ, turistic, sportiv, precum si caracter recreativ.
            (4) Palatul National al Copiilor si Elevilor din Bucuresti, subordonat Ministerului Învătământului, precum si palatele copiilor din judete, din subordinea inspectoratelor scolare, au si rol metodologic pentru activitătile extrascolare.
            Art. 132. - (1) Organizarea si competentele unitătilor specializate în activitatea extrascolară se stabilesc prin regulament aprobat de Ministerul Învătământului, în colaborare cu Ministerul Tineretului si Sportului.
            (2) Ministerul Învătământului, prin inspectoratele scolare, asigură si controlează realizarea obiectivelor instruirii si educatiei extrascolare.

CAPITOLUL IV
Educatia permanentă

            Art. 133. - Pentru asigurarea educatiei permanente, Ministerul Învătământului colaborează cu Ministerul Culturii si cu alte ministere interesate, precum si cu mijloacele de informare în masă, cultele religioase, universitătile populare, fundatiile culturale, alte societăti si institutii, pentru a facilita accesul la stiintă si cultură al tuturor cetătenilor, indiferent de vârstă, în vederea adaptării lor la mutatiile majore care survin în viata socială.
            Art. 134. - Ministerul Învătământului, prin unitătile si institutiile sale, acordă, pe bază de contract, asistentă de specialitate celor care organizează diferite programe de instruire a adultilor în sistemul educatiei permanente si al conversiei profesionale sau poate organiza asemenea programe din proprie initiativă.
            Art. 135. - (1) Ministerele, regiile autonome, societătile comerciale, alte persoane juridice sau fizice pot organiza, împreună cu unitătile de învătământ sau separat, cursuri de pregătire si perfectionare profesională a adultilor, în scopul calificării propriilor salariati si a viitorilor angajati sau pentru conversie profesională.
            (2) Cursurile organizate în conditiile alin. (1) nu sunt atestate de Ministerul Învătământului, cu exceptia celor organizate în colaborare cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale pentru protectia socială a somerilor si reintegrarea lor profesională. În situatia când aceste cursuri se desfăsoară pe baza unor programe avizate de Ministerul Învătământului, ele se finalizează prin acordarea de certificate de calificare profesională recunoscute de Ministerul Învătământului.
            Art. 136. - (1) Pentru instruirea adultilor, precum si pentru sprijinirea sistemului de învătământ în realizarea unor obiective specifice, pot fi organizate, cu aprobarea Ministerului Învătământului, institutii si retele de învătământ deschis sau la distantă, care utilizează tehnologiile moderne de comunicare si de preluare a informatiilor.
            (2) Cheltuielile necesare pentru acest sistem de învătământ sunt suportate de către beneficiari  si de către institutiile interesate.

CAPITOLUL V
Bibliotecile din învătământ

            Art. 137. - (1) În sistemul de învătământ functionează, ca parte integrantă, o retea de biblioteci specializate: biblioteci centrale universitare si biblioteci pedagogice, ca institutii cu personalitate juridică, subordonate direct Ministerului Învătământului; biblioteci ale institutiilor de învătământ superior, ale facultătilor, colegiilor, departamentelor, catedrelor; biblioteci ale caselor corpului didactic; biblioteci scolare.
            (2) Bibliotecile mentionate la alin. (1) functionează pe bază de regulamente aprobate de Ministerul Învătământului.
            (3) Bibliotecile din învătământ pot organiza, cu aprobarea Ministerului Învătământului si în colaborare cu Ministerul Culturii, sectii specifice, precum si alte forme pe care le consideră necesare pentru studiul individual al adultilor.
            Art. 138. - Pregătirea personalului de specialitate pentru biblioteci este asigurată de către Ministerul Învătământului prin studii universitare de scurtă si de lungă durată, iar perfectionarea acestuia este coordonată de Ministerul Învătământului.
            Art. 139. - Coordonarea activitătii retelei bibliotecilor din învătământ se asigură de către Ministerul Învătământului.

TITLUL IV
Conducerea învătământului
CAPITOLUL I
 Ministerul Învătământului si alte organisme de nivel national

            Art. 140. - (1) Ministerul Învătământului se organizează si functionează potrivit legii.
            (2) Pentru exercitarea atributiilor sale, Ministerul Învătământului constituie structuri de experti si se sprijină pe organisme consultative, la nivel national, alcătuite pe criterii de prestigiu profesional si moral: Consiliul National pentru Reforma Învătământului, Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, Consiliul National de Finantare a Învătământului Superior, Consiliul National al Cercetării Stiintifice din Învătământul Superior, Consiliul National al Bibliotecilor, Consiliul National alRectorilor si comisiile nationale de specialitate pe discipline. De asemenea, Ministerul Învătământului consultă societătile stiintifice nationale ale cadrelor didactice si, după caz, organizatiile studentesti recunoscute în plan national, precum si organizatiile sindicale ale personalului din învătământ la nivel de ramură.
            (3) Pentru confirmarea titlurilor, diplomelor si certificatelor universitare, Ministerul Învătământului constituie Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare. Membrii consiliului sunt profesori universitari, personalităti de prestigiu stiintific, cultural si moral, recunoscute pe plan national sau international. Ei sunt selectati, de regulă, pe baza propunerilor senatelor universitare. Consiliul functionează potrivit unui regulament propriu, aprobat de Ministerul Învătământului.
            (4) Pe lângă Ministerul Învătământului functionează Federatia Sportului Scolar si Universitar, unitate autonomă, cu personalitate juridică. Îndrumarea activitătii Federatiei Sportului Scolar si Universitar se face de către Ministerul Învătământului, în colaborare cu Ministerul Tineretului si Sportului.
            Art. 141. - Ministerul Învătământului conduce sistemul national de învătământ, exercitând, în principal, următoarele atributii:
            a) coordonează si controlează sistemul national de învătământ;
            b) organizează reteaua învătământului de stat si propune Guvernului cifrele de scolarizare, pe baza studiilor de prognoză, cu consultarea unitătilor de învătământ, a autoritătilor locale si a agentilor economici interesati;
            c) aprobă planurile de învătământ, programele analitice si manualele scolare pentru învătământul preuniversitar;
            d) instituie concurs national pentru manuale scolare si asigură finantarea editării acestora;
            e) coordonează activitatea de cercetare stiintifică din învătământ;
            f) elaborează metodologia-cadru a concursurilor de admitere în învătământul superior;
            g) aprobă înfiintarea liceelor, a scolilor postliceale, a colegiilor si facultătilor;
            h) aprobă, conform legii, regulamentele de organizare si functionare a unitătilor subordonate;
            i) elaborează studii de diagnoză si prognoză în domeniul restructurării si modernizării învătământului si contribuie la perfectionarea cadrului legislativ;
            j) răspunde de elaborarea, omologarea si distribuirea mijloacelor de învătământ; dezvoltă si modernizează baza didactică materială a învătământului;
            k) asigură identificarea si pregătirea adecvată a elevilor cu aptitudini deosebite;
            l) asigură scolarizarea specializată si asistenta psihopedagogică adecvată a copiilor si tinerilor cu deficiente fizice senzoriale, mentale sau asociate;
            m) analizează modul în care se asigură protectia socială în învătământ si propune măsuri corespunzătoare Guvernului si autoritătilor publice locale abilitate;
            n) coordonează activitatea bibliotecilor universitare din subordine;
            o) răspunde de formarea si perfectionarea personalului didactic;
            p) coordonează, potrivit legii, numirea, transferarea, eliberarea si evidenta personalului didactic, de conducere, de îndrumare si control si a celui auxiliar, din învătământul de stat si din unitătile subordonate;
            r) răspunde de evaluarea sistemului national de învătământ;
            s) elaborează si aplică strategiile de reformă pe termen mediu si lung ale învătământului si educatiei;
            t) elaborează, împreună cu Ministerul Afacerilor Externe, strategia colaborării cu alte state si cu organismele internationale specializate în domeniul învătământului;
            u) colaborează, pe bază de protocoale, cu statele în care trăieste populatie de nationalitate sau de origine română, pentru promovarea si desfăsurarea învătământului în limba maternă;
            v) elaborează norme specifice pentru constructiile scolare si pentru dotarea acestora;
            w) stabileste, pe baza întelegerilor si a conventiilor încheiate cu alte state, modalitătile de recunoastere si de echivalare a studiilor si diplomelor;
            x) stabileste, pentru învătământul preuniversitar de stat, structura anului scolar, sesiunile de examene, perioadele de desfăsurare a concursurilor, precum si vacantele scolare;
            y) elaborează si controlează sistemul de evaluare a pregătirii elevilor si studentilor;
            z) controlează modul de respectare a normelor financiar-contabile, de executie bugetară si de administrare a patrimoniului din sistemul national al învătământului de stat.

CAPITOLUL II
Inspectoratele scolare

            Art. 142. - Inspectoratele scolare sunt organe de specialitate subordonate Ministerului Învătământului, având, în principal, următoarele atributii:
            a) urmăresc modul de organizare si de functionare a retelei de învătământ preuniversitar si realizează inspectia scolară;
            b) asigură aplicarea legislatiei în organizarea, conducerea si desfăsurarea procesului de
învătământ;
            c) înfiintează, cu avizul Ministerului Învătământului, unităti ale învătământului de stat: grădinite, scoli primare, gimnazii, scoli profesionale si de ucenici;
            d) propun Ministerului Învătământului reteaua de scolarizare din raza lor teritorială;
            e) asigură, împreună cu autoritătile administratiei publice locale, scolarizarea elevilor, pe durata învătământului obligatoriu;
            f) asigură încadrarea unitătilor de învătământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic;
            g) organizează si îndrumă activitatea de perfectionare a personalului didactic, de cercetare stiintifică si alte actiuni complementare din învătământul preuniversitar;
            h) asigură, împreună cu autoritătile publice locale, utilizarea, dezvoltarea si protejarea bazei didactico-materiale din unitătile de învătământ;
            i) coordonează organizarea concursurilor de admitere si a examenelor de absolvire din unitătile de învătământ, precum si a concursurilor scolare;
            j) controlează toate activitătile si serviciile de învătământ preuniversitar organizate de agenti economici, fundatii, asociatii, culte si alte persoane juridice sau fizice, de pe raza lor teritorială; constată eventualele încălcări ale prevederilor legale si iau măsurile prevăzute de lege;
            k) coordonează activitatea bibliotecilor din unitătile de învătământ subordonate;
            l) coordonează si controlează activitatea Casei corpului didactic.
            Art. 143. - (1) Structura inspectoratelor scolare se stabileste de către Guvern, la propunerea ministrului învătământului.
            (2) În structura inspectoratelor scolare din judetele cu învătământ si în limbile minoritătilor nationale sunt cuprinsi si inspectori scolari pentru acest învătământ.
            (3) Unitătile extrascolare si unitătile conexe învătământului preuniversitar sunt subordonate inspectoratului scolar.
            (4) Inspectoratul scolar are un consiliu de administratie si un consiliu consultativ. Consiliul de administratie este format din inspectorul scolar general, inspectorii scolari generali adjuncti, inspectori de specialitate, directorul Casei corpului didactic, contabilul-sef si consilierul juridic al inspectoratului scolar.
            Inspectorul scolar general este presedintele de drept al consiliului de administratie. Consiliul consultativ este format din directori de unităti de învătământ, alte cadre didactice de prestigiu si reprezentanti ai părintilor, ai autoritătilor locale administrative, ai comunitătilor religioase si ai agentilor economici. Presedintele consiliului consultativ este ales prin vot secret dintre membrii acestuia.
            (5) Inspectoratele scolare organizează periodic conferinte judetene ale personalului didactic din învătământul preuniversitar, pe specialităti, cu rol consultativ, participativ si metodic.
            Art. 144. - (1) Inspectorul scolar general, inspectorii scolari generali adjuncti si directorul Casei corpului didactic sunt numiti prin ordin al ministrului învătământului, pe baza criteriilor de competentă profesională si managerială.
            (2) Inspectorii scolari se numesc de către inspectorul scolar general, prin concurs, pe baza criteriilor de competentă profesională si managerială, de regulă pe o perioadă de 4 ani.

CAPITOLUL III
Conducerea institutiilor si a unitătilor învătământului de stat

            Art. 145. - (1) Unitătile de învătământ preuniversitar sunt conduse de directori, ajutati, după caz, de directori adjuncti. În activitatea de conducere, directorii se bazează pe consiliul profesoral si pe consiliul de administratie. Aceste consilii functionează în temeiul unui regulament elaborat de Ministerul Învătământului.
            (2) Consiliul profesoral al unitătii de învătământ, cu rol de decizie în domeniul instructiv-educativ, este format din personalul didactic de predare din unitatea respectivă si este prezidat de director.
            (3) Consiliul de administratie al unitătii de învătământ, cu rol de decizie în domeniul administrativ, este format din cel putin 5 membri, dar nu mai mult de 11 membri, între care directorul unitătii, directorul adjunct, contabilul-sef, cadre didactice alese de consiliul profesoral si reprezentanti ai părintilor, precum si ai administratiei publice locale. În consiliul de administratie se includ si reprezentanti ai agentilor economici care asigură baza materială pentru practică. Directorul unitătii de învătământ este presedintele consiliului deadministratie.
            (4) Unitatea de învătământ prescolar sau primar afiliată la alte unităti de învătământ îsi alege 1- 2 cadre didactice în consiliul de administratie al acesteia.
            (5) În consiliile de administratie ale liceelor si scolilor post-liceale se includ 1 - 2 elevi.
            (6) Directorii si directorii adjuncti ai unitătilor din învătământul prescolar, primar, gimnazial si profesional, precum si directorii adjuncti din învătământul liceal si postliceal sunt numiti de inspectorul scolar general.
            (7) Directorii unitătilor din învătământul liceal si postliceal sunt numiti prin ordin al ministrului învătământului, la propunerea inspectorului scolar general.
            (8) Directorii unitătilor destinate activitătilor extrascolare sunt numiti de ministrul învătământului la unitătile direct subordonate Ministerului Învătământului si de către inspectorul scolar general pentru unitătile din subordinea inspectoratului scolar.
            (9) Numirea directorilor si a directorilor adjuncti ai unitătilor de învătământ mentionate la alin. (6) si (7) se face pe baza criteriilor de competentă profesională si managerială, pe o perioadă de 4 ani, de regulă, la propunerea consiliilor profesorale respective. Metodologia de numire se stabileste de Ministerul Învătământului.
            Art. 146. - Institutiile de învătământ superior sunt conduse de senate, iar facultătile si departamentele, de consilii. Senatele sunt prezidate de rectori, consiliile facultătilor, de decani, iar consiliile departamentelor, de directori. Atributiile si raporturile acestor organisme se stabilesc prin Carta universitară. Hotărârile senatelor, ale consiliilor facultătilor si ale departamentelor se iau cu majoritatea membrilor prezenti, dacă numărul lor reprezintă cel putin 2/3 din totalul membrilor.
            Art. 147. - Conducerea operativă a institutiei de învătământ superior este asigurată de biroul senatului, alcătuit din: rector, prorectori, secretar stiintific, director general administrativ si reprezentantul organizatiilor studentesti legal constituite la nivel de institut. Presedintele biroului senatului este rectorul.

CAPITOLUL IV
Evaluarea în învătământ

            Art. 148. - (1) Evaluarea învătământului, ca sistem si proces, se asigură de către Ministerul Învătământului prin institutii si organisme specializate, în baza unui regulament aprobat prin ordin al ministrului învătământului.
            (2) Evaluarea învătământului universitar si postuniversitar se asigură prin forme specifice, în onformitate cu dispozitiile legale si cu normele autonomiei universitare.
            (3) În sistemul national de învătământ si educatie notarea se face, de regulă, de la 10 la 1.
            Art. 149. - Ministerul Învătământului asigură evaluarea periodică a nivelului de pregătire profesională si metodică a personalului didactic din învătământ.
            Art. 150. - (1) Inspectorul scolar general elaborează, la sfârsitul fiecărui an scolar, un raport privind starea învătământului din judet, respectiv din municipiul Bucuresti. Acest raport se prezintă Ministerului Învătământului, prefecturii, consiliului judetean, consiliilor locale si tuturor unitătilor de învătământ din judet, respectiv din municipiul Bucuresti.
            (2) Rectorul institutiei de învătământ superior elaborează, la sfârsitul fiecărui an universitar, un raport privind starea institutiei de învătământ, pe care îl transmite Ministerului Învătământului, prefecturii si consiliului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti.
            (3) Ministrul învătământului înaintează Parlamentului raportul anual asupra stării sistemului national de învătământ, până la data de 15 octombrie. Concomitent, sunt prezentate directiile si prioritătile de dezvoltare a învătământului preuniversitar si superior. Raportul nual se dă publicitătii.

TITLUL V
Resurse umane
CAPITOLUL I
Personalul din învătământ. Elevi si studenti

            Art. 151. - (1) Personalul din învătământ este format din personal didactic, personal de cercetare, personal didactic auxiliar si personal administrativ.
            (2) Personalul didactic este format din:
            a) educatoare - în învătământul prescolar;
            b) învătători - în învătământul primar;
            c) institutori - în învătământul prescolar si primar;
            d) maistri-instructori - în învătământul gimnazial, profesional, liceal si postliceal;
            e) profesori - în învătământul gimnazial, profesional, liceal si postliceal;
            f) preparatori, asistenti universitari, lectori universitari (sefi de lucrări), conferentiari universitari, profesori universitari si profesori universitari consultanti - în învătământul superior.
            (3) În învătământ poate functiona personal didactic asociat.
            (4) Personalul de cercetare este integrat în catedre, departamente, unităti sau centre de cercetare si de microproductie.
            (5) În învătământul de toate gradele functionează personal didactic auxiliar, definit conform Statutului personalului didactic.
            Art. 152. - Functiile didactice pe tipuri si forme de învătământ, precum si conditiile pentru ocuparea acestora se stabilesc prin Statutul personalului didactic.
            Art. 153. - (1) Norma didactică pentru învătământul preuniversitar se reglementează prin Statutul personalului didactic.
            (2) Norma didactică pentru profilurile cu formatiuni specifice de instruire, cât si pentru unităti de învătământ din localităti izolate sau pentru clase cu un număr redus de elevi, se reglementează de către Ministerul Învătământului.
            (3) Norma didactică pentru învătământul universitar si post-universitar se reglementează prin Statutul personalului didactic.
            Art. 154. - (1) În învătământul de stat si particular posturile didactice se ocupă prin concurs. Conditiile pentru ocuparea functiilor de conducere se stabilesc prin Statutul personalului didactic.
            (2) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice au un caracter deschis. La concurs se poate prezenta orice persoană care îndeplineste conditiile prevăzute de Statutul personalului didactic.
            (3) Validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice din învătământul preuniversitar de stat se face de către inspectoratele scolare, la propunerea comisiilor de concurs.
            (4) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice din învătământul universitar si postuniversitar se aprobă de către consiliile facultătilor, la propunerea comisiilor de concurs, prin vot nominal deschis, si se validează de către senatele universitare, folosind aceeasi procedură. Titlurile didactice de conferentiar universitar si de profesor universitar sunt confirmate de Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare. Pe baza confirmării, ministrul învătământului emite ordin de acordare a titlurilor de conferentiar universitar si de profesor universitar.
            (5) Candidatul la concursul pentru ocuparea unui post didactic cu predare în altă limbă decât aceea în care si-a făcut studiile superioare sustine, în fata unei comisii de specialitate, un test de cunoastere a limbii în care urmează să facă predarea.
            Art. 155. - Ministerul Învătământului are obligatia de a asigura pregătirea si perfectionarea personalului didactic din sistemul national de învătământ si stabileste, prin organisme de specialitate, standardele nationale pentru atestarea calitătii de cadru didactic.
            Art. 156. - (1) Drepturile si îndatoririle personalului didactic sunt prevăzute în Statutul personalului didactic si în Carta universitară.
            (2) Dreptul la contestatie al persoanelor fizice sau juridice din învătământ se exercită prin adresare către forul ierarhic superior celui a cărui decizie este contestată.
            Art. 157. - (1) În institutiile si unitătile de învătământ sunt interzise pedepsele corporale.
            (2) Personalul didactic care practică asemenea metode va fi sanctionat administrativ sau, în functie de gravitatea abaterii, se va supune rigorilor legii.
            (3) Drepturile si îndatoririle elevilor sunt stabilite prin regulament elaborat de Ministerul Învătământului, iar pentru studenti acestea sunt cuprinse în Carta universitară si în regulamentele institutiilor de învătământ superior.
            Art. 158. - (1) În învătământul preuniversitar, formatiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu. Grupa cuprinde în medie 15 prescolari, dar nu mai putin de 10 si nu mai mult de 20; clasa din învătământul primar are în medie 20 de elevi, dar nu mai putin de 10 si nu mai mult de 25; clasa din învătământul gimnazial are în medie 25 de elevi, dar nu mai putin de 10 si nu mai mult de 30; clasa sau anul de studiu din învătământul profesional, liceal si post-liceal are în medie 25 de elevi, dar nu mai putin de 15 ai nu mai mult de 30.
            (2) Situatiile speciale privind formatiunile de elevi sau de prescolari din grupa mare aflate sub efectivul minim se aprobă de către Ministerul Învătământului.

CAPITOLUL II
Perfectionarea personalului didactic

            Art. 159. - În cadrul sistemului national de învătământ, perfectionarea personalului didactic din învătământul preuniversitar constituie un drept care se realizează, în principal, prin:
            a) activităti de perfectionare metodică si psihopedagogică la nivelul catedrelor sau al colectivelor de specialitate din unitătile de învătământ;
            b) conferinte, seminarii, dezbateri sau alte forme specifice de perfectionare la nivel interscolar, judetean, national sau international. Aceste actiuni pot fi organizate si în colaborare cu societăti stiintifice ale cadrelor didactice;
            c) cursuri de perfectionare a pregătirii de specialitate, metodice si psihopedagogice sau pentru obtinerea definitivării în învătământ, ori a gradelor didactice, în conformitate cu prevederile legii.
            Art. 160. - Perfectionarea personalului didactic din învătământul preuniversitar este coordonată de Ministerul Învătământului, care asigură finantarea, si se realizează în:
            a) institutii de învătământ superior, prin facultăti, departamente si catedre, pentru perfectionarea pregătirii de specialitate;
            b) institutii de învătământ superior, prin departamentele sau catedrele de pregătire a personalului didactic, pentru perfectionarea pregătirii metodice si psihopedagogice;
            c) colegii pedagogice si licee pedagogice, pentru perfectionarea de specialitate, metodică si psihopedagogică a personalului didactic din învătământul prescolar si primar.
            Art. 161. - Cursurile de perfectionare a cadrelor didactice se încheie prin colocviu. Aprecierea pregătirii se face prin calificative.
            Art. 162. - (1) Casele corpului didactic sunt centre de documentare si de organizare a activitătilor de perfectionare, precum si a celor cu caracter stiintific, metodic si cultural.
            (2) Casa corpului didactic organizează corpul profesorilor metodisti, alcătuit din cadre didactice competente, selectate la fiecare specialitate. Acestea sprijină departamentele sau catedrele de pregătire a personalului didactic din institutiile de învătământ superior, pentru realizarea perfectionării.
            Art. 163. - Pentru pregătirea si perfectionarea personalului didactic de conducere, îndrumare si control, Ministerul Învătământului înfiintează si coordonează centre si alte forme institutionalizate, cu atributii în acest scop.
            Art. 164. - Perfectionarea personalului didactic din învătământul superior de stat este finantată de Ministerul Învătământului prin bugetele institutiilor de învătământ si se realizează prin:
            a) programe de documentare si schimburi de experientă la nivel national si international;
            b) programe de specializare si cooperare interuniversitară, în tară si în străinătate;
            c) învătământ postuniversitar, organizat potrivit prevederilor din prezenta lege;
            d) programe de cercetare stiintifică, realizate în tară sau prin cooperare internatională;
            e) inovare educatională, creatie stiintifică, tehnică si artistică.
            Art. 165. - Perfectionarea personalului didactic auxiliar din întregul sistem national de învătământ se realizează conform prevederilor art. 160.

TITLUL VI
Baza materială si finantarea învătământului de stat

            Art. 166. - (1) Baza materială a învătământului de stat constă în întreg activul patrimonial al Ministerului Învătământului, al institutiilor si unitătilor de învătământ si de cercetare stiintifică din sistemul de învătământ existent la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum si în activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior.
            (2) În întelesul prevederilor alin. (1), baza materială a învătământului cuprinde: spatii pentru procesul de învătământ si cercetare stiintifică, mijloace de învătământ si de cercetare aferente, biblioteci, edituri si tipografii, statiuni didactice si de cercetare, unităti de microproductie, ateliere scolare, ferme didactice, grădini botanice, terenuri agricole, cămine, internate, cantine, cluburi ale elevilor, case de cultură ale studentilor, case ale corpuluididactic, case universitare, tabere scolare, baze si complexuri cultural-sportive, palate si case ale copiilor si elevilor, baze de odihnă si tratament, spatii cu destinatie de locuintă, precum si orice alt obiect de patrimoniu destinat învătământului si salariatilor din învătământ.
            (3) Baza materială aferentă procesului de instruire si educatie mentionată la alin. (2) si realizată din fondurile statului sau din fondurile institutiilor si întreprinderilor de stat, în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989, se reintegrează în patrimoniul Ministerului Învătământului, al institutiilor si unitătilor de învătământ si de cercetare stiintifică din sistemul învătământului de stat. De asemenea, se reintegrează si imobilele ce au apartinut Ministerului Învătământului si care, conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, au trecut în patrimoniul unor societăti comerciale. Reintegrarea se face fără plată, în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi.
          (4) Baza materială a institutiilor de învătământ superior de stat este de drept proprietatea acestora, iar cea a unitătilor de învătământ preuniversitar, până la aparitia legii patrimoniului public si privat al statului, rămâne în proprietatea Ministerului Învătământului, cu exceptia unitătilor scolare organizate împreună cu agenti economici.
            (5) Constructiile si terenurile aferente procesului instructiv-educativ nu pot fi transferate decât cu aprobarea Guvernului, la propunerea ministrului învătământului, fără plată si numai în interes public.
            (6) Închirierea bunurilor disponibile din dotarea învătământului de stat se poate face pe bază de contract, cu revizuire anuală, numai cu acordul Ministerului Învătământului.
            Art. 167. - (1) Ministerul Învtământului, prin inspectoratele scolare, asigură administrarea si functionarea tuturor unitătilor scolare din învătământul preuniversitar.
            (2) Finantarea cheltuielilor de întretinere si reparare a bazei didactico-materiale a unitătilor din învătământul pre- universitar este asigurată de către consiliile judetene si locale din fondurile alocate special de la bugetul de stat, din bugetele locale, precum si din resurse proprii.
            (3) Ministerele de resort, autoritătile publice, precum si agentii economici interesati contribuie cu fonduri proprii, pe bază de contract, la întretinerea, dezvoltarea si modernizarea bazei materiale si de practică din unitătile de învătământ profesional, liceal si postliceal de profil.
            (4) Ministerul Învătământului asigură de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar si administrativ din unitătile si institutiile învătământului de stat, precum si cheltuielile de functionare a acestora.
            (5) Fondurile de la bugetul de stat care revin Ministerului Învătământului se repartizează distinct pe tipuri, niveluri si forme de învătământ.
            Art. 168. - (1) Unitătile de învătământ primar si gimnazial din mediul rural si urban, precum si liceele agricole agromontane, silvice si pedagogice, care nu au în proprietate terenuri agricole în extravilan, primesc în folosintă, pentru constituirea lotului didactic experimental, o suprafată de 1 ha pentru scolile primare, 2 ha pentru scolile gimnaziale, 3 ha pentru liceele pedagogice si minimum 10 ha pentru liceele agricole, agromontane si silvice, în echivalent arabil.
            (2) Loturile experimentale prevăzute la alin. (1) se atribuie, la cerere, unitătilor scolare respective din terenurile agricole si silvice ce au apartinut scolilor sau, după caz, din fondul de rezervă al localitătilor, aflat la dispozitia consiliilor locale.
           (3) În cazul în care pe teritoriul localitătii nu există resurse de pământ conform prevederilor alin. (2), suprafetele cuvenite se atribuie în folosintă din terenurile aflate în proprietatea autoritătilor publice locale sau în administrarea Agentiei Nationale de Dezvoltare si Amenajare Rurală.
            (4) Reconstituirea dreptului de proprietate la unitătile scolare prevăzute la alin. (1), punerea în posesie, precum si eliberarea titlurilor de proprietate se fac de către comisiile locale si judetene de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991.
            Art. 169. - (1) Finantarea învătământului de stat se face de la bugetul de stat, în limitele a cel putin 4% din produsul intern brut, în concordantă cu următoarele cerinte:
            a) considerarea dezvoltării învătământului ca o prioritate natională, pentru pregătirea resurselor umane la nivelul standardelor internationale;
            b) profesionalizarea resurselor umane în concordantă cu diversificarea pietei muncii;
            c) dezvoltarea învătământului superior si a cercetării stiintifice universitare pentru integrare la vârf în viata stiintifică mondială.
            (2) Sistemul de finantare a învătământului asigură descentralizarea gestionării fondurilor si permite implicarea comunitătilor locale în alocarea de resurse financiare suplimentare pentru învătământ.
            (3) Institutiile si unitătile de învătământ pot beneficia si de alte surse de venituri dobândite în conditiile legii: venituri proprii, subventii, donatii, sponsorizări si taxe de la persoane juridice si fizice. Veniturile obtinute din aceste surse se gestionează si se utilizează integral la nivelul institutiei, fără vărsăminte la bugetul de stat si fără afectarea alocatiilor de la bugetul de stat.
            (4) Fondurile alocate învătământului se repartizează institutiilor de învătământ superior si inspectoratelor scolare. Inspectoratele scolare distribuie fondurile primite fiecărei unităti de învătământ din teritoriu prin ordonatorii tertiari de credite subordonati. Pentru alocarea de fonduri către institutiile de învătământ superior de stat, ministrul învătământului ia în considerare propunerile avansate de Consiliul National de Finantare a Învătământului Superior, care functionează cu statut consultativ, în special pentru finantarea externă.
            Consiliul National de Finantare a Învătământului Superior formulează si propuneri privitoare la criteriile si mecanismele de acordare a burselor si a altor forme de sprijin financiar.
            (5) Baza de calcul al fondurilor alocate fiecărei unităti si institutii de învătământ reprezintă cuantumul din bugetul de stat care revine unui prescolar, elev, student sau cursant, în functie de nivelul si specificul instruirii si de ceilalti indicatori specifici activitătii în învătământ, în special de cei referitori la calitatea prestatiei în învătământ.
            (6) Învătământului superior i se alocă un fond distinct de cercetare din bugetul global al cercetării stiintifice. Alocarea fondurilor de finantare a cercetării se face după criterii competitive, în functie de prioritătile nationale si de performantele obtinute sau anticipate. Competitia pentru fondurile de finantare a cercetării este deschisă tuturor institutiilor de învătământ superior acreditate. Alocarea fondurilor pentru finantarea cercetării se face de către Ministerul Învătământului, la propunerea Consiliului National al Cercetării Stiintifice din Învătământul Superior. Consiliul are personal propriu, integrat în Ministerul Învătământului.
            (7) Fondurile de investitii pentru obiective noi si dotări cu echipamente se alocă separat, în functie de prioritătile strategice ale dezvoltării învătământului. Pot beneficia de alocarea acestor fonduri toate unitătile si institutiile de învătământ acreditate, conform legii.
            (8) Executia bugetară anuală a institutiilor si unitătilor de învătământ este publică.
            Art. 170. - (1) Elevii si studentii de la cursurile de zi din învătământul de stat pot beneficia de burse de merit si burse de studiu.
            (2) Elevii si studentii pot beneficia de burse de ajutor social, de burse pe bază de contract încheiat cu agenti economici ori cu alte persoane juridice sau fizice, precum si de credite pentru studiu acordate de bănci, în conditiile legii.
            (3) Fondurile pentru acordarea burselor se repartizează inspectoratelor scolare si institutiilor de învătământ superior de către Ministerul Învătământului, în functie de numărul de elevi sau de studenti de la cursurile de zi, respectiv al cursantilor de la studiile postuniversitare.
            (4) Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de către Ministerul Învătământului, în colaborare cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. Criteriile specifice de acordare a burselor de merit, de studiu si de ajutor social se stabilesc, anual, în consiliile de administratie ale inspectoratelor scolare si în senatele universitare, în limitele fondurilor repartizate si în raport cu integralitatea efectuării de către elevi si studenti a activitătilor scolare si universitare. Bursele de care beneficiază elevii si studentii sunt indexabile. Cuantumul minim al bursei studentilor trebuie să acopere cheltuielile de cazare si masă.
            (5) Elevii, studentii si cursantii, străini, pot beneficia de burse, potrivit prevederilor legale.
            (6) Ministerul Învătământului acordă anual burse de doctorat cu durata de 3 - 4 ani institutiilor care organizează această formă de învătământ. Bursele se obtin prin concurs, la nivelul institutiilor de învătământ superior. Bursierii au drepturile si obligatiile profesionale ale unui preparator.
            (7) Ministerul Învătământului acordă anual burse pentru stagii de studii universitare si postuniversitare în străinătate din fonduri constituite în acest scop. Aceste burse se obtin prin concurs organizat la nivel national.
            (8) La concursurile pentru obtinerea burselor prevăzute la alin. (6) si (7) pot participa studentii si absolventii institutiilor de învătământ superior de stat si cei ai institutiilor de învătământ superior particular acreditate.
            Art. 171. - (1) Cheltuielile de întretinere a internatelor, căminelor si cantinelor destinate elevilor si studentilor se acoperă din veniturile proprii ale unitătilor si institutiilor de învăttământ respective; ele se completează cu subventii acordate din bugetul de stat si din bugetele locale.
            (2) Institutiile de învătământ superior de stat asigură, pentru efectuarea practicii comasae a studentilor, pe perioada prevăzută în planurile de învătământ, cheltuielile de masă, cazare si transport, în situatiile în care practica se desfăsoară în afara centrului universitar respectiv.
            (3) Documentatia tehnică si materialele pentru constructii destinate învătământului de stat si celui particular acreditat, precum si achizitionarea de aparatură, utilaje, fond de carte, publicatii si dotări pentru procesul didactic sunt scutite de T.V.A. si de taxe vamale.
            Art. 172. - Pentru învătământul de stat prescolar, primar si gimnazial se asigură gratuit manualele scolare. Beneficiază de aceeasi gratuitate si elevii din învătământul profesional si liceal ai căror părinti au venitul lunar, pe membru de familie, egal sau mai mic decât salariul minim brut pe economie.
            Art. 173. - Prescolarii, elevii si studentii beneficiază de asistentă medicală si psihologică gratuită, în cabinete medicale si psihologice scolare ori în policlinici si unităti spitalicesti de stat.
            Art. 174. - (1) Elevii si studentii beneficiază de tarif redus cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafată si subteran, precum si pentru transportul intern auto, feroviar si naval, în tot timpul anului calendaristic.
            (2) Elevii si studentii orfani sau proveniti din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru categoriile de transport prevăzute la alin. (1).
            (3) Elevii si studentii beneficiază de tarife reduse cu 50% pentru accesul la muzee, concerte, spectacole de teatru, operă, film si la alte manifestări culturale si sportive organizate de institutii publice.
            (4) De prevederile acestui articol beneficiază, de asemenea, elevii si studentii din învătământul particular acreditat.
            (5) Elevii si studentii etnici români din afara granitelor tării, bursieri ai statului român, beneficiază de gratuitate la toate manifestările prevăzute la alin. (3).
            Art. 175. - (1) Activitătile extrascolare stiintifice, tehnice, cultural-artistice si sportive, precum si cele pentru elevii capabili de performante superioare sunt finantate de la bugetul public national, conform normelor stabilite de Ministerul Învătământului. În acest scop, se pot folosi si alte surse de finantare.
            (2) Prevederile alin. (1) se aplică si în cazul taberelor de creatie, sportive si de odihnă ale elevilor si studentilor.
            Art. 176. - Institutiile si unitătile de învătământ pot primi donatii din tară si din străinătate, în conformitate cu legea, dacă servesc politicii educationale a sistemului national de învătământ si nu sunt contrare intereselor statului român.

TITLUL VII
Dispozitii tranzitorii si finale

            Art. 177. - (1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea materială, disciplinară, contraventională sau penală.
            (2) Împiedicarea persoanelor abilitate de a efectua controlul institutiilor sau al unitătilor de învătământ constituie, după caz, abatere disciplinară ori contraventională sau infractiune.
            Constatarea contraventiei sau a infractiunii si aplicarea sanctiunilor se fac de către autoritătile abilitate.
            Art. 178. - (1) Părintele sau tutorele legal instituit are dreptul de a alege forma de învătământ si felul educatiei copilului minor.
            (2) Părintele sau tutorele legal instituit este obligat să ia măsuri pentru asigurarea frecventei scolare a elevului în învătământul obligatoriu. Nerespectarea acestei prevederi din culpa părintelui sau a tutorelui instituit legal constituie contraventie si se sanctionează cu amendă între 100.000 lei si 500.000 lei.
            (3) Constatarea contraventiei si aplicarea amenzii se fac de către autoritătile prevăzute la art. 177 alin. (2).
            Art. 179. - Dispozitiile prezentei legi se completează cu prevederile legale privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor.
            Art. 180. - Asupra dreptului copilului minor de a urma scoala în limba română sau în limba unei minorităti nationale hotărăste părintele sau tutorele legal instituit.
            Art. 181. - Până la intrarea în vigoare a legii privind Statutul personalului didactic, normele didactice rămân la nivelul anului 1994, fiind stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 283/1993.
            Art. 182. - Unitătile de învătământ aferente formelor de învătământ prevăzute la art. 122 alin. (1) îsi continuă activitatea conform programelor actuale, până la absolvirea ciclului scolar de către cei care frecventează aceste scoli la data intrării în vigoare a prezentei legi.
            Art. 183. - Până la elaborarea legii speciale de acreditare a unitătilor învătământului particular preuniversitar, criteriile si standardele de evaluare si acreditare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în baza prezentei legi.
            Art. 184. - De la data intrării în vigoare a prezentei legi, studentii înmatriculati în învătământul universitar de stat, cu plata taxei de scolarizare, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 283/1993, pot beneficia de burse, în conditiile legale.
            Art. 185. - (1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României. 


*) Pe data intrării în vigoare a legii se abrogă Legea educatiei si învătământului nr. 28/1978, precum si orice alte dispozitii contrare prezentei legi.
(2) În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Ministerul Învătământului elaborează regulamentele care decurg din aplicarea acestei legi si stabileste măsuri tranzitorii.