MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A  I
  Anul. VIII. – Nr. 282    LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE      11 noiembrie 1996

SUMAR

119. – Lege cu privire la actele de stare civilã*

LEGEA Nr. 119/1996
cu privire la actele de stare civilã

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Sectiunea 1
Actele de stare civilã si persoanele care le întocmesc

            Art. l. - Actele de stare civilã sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeste nasterea, cãsãtoria sau decesul unei persoane. Acestea se întocmesc în interesul statului si al persoanei si servesc la cunoasterea numãrului si structurii populatiei, a situatiei demografice, la apãrarea drepturilor si libertãtilor fundamentale ale cetãtenilor.
            Art. 2. - Actele de nastere, de cãsãtorie si de deces se întocmesc în registre de stare civilã, în douã exemplare, ambele originale, si se completeazã manual, cu cernealã specialã de culoare neagrã.
            Art. 3. - (1) Atributiile de stare civilã se îndeplinesc de cãtre consiliile judetene si de cãtre autoritãtile administratiei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor, prin ofiterii de stare civilã.
            (2) Sunt ofiteri de stare civilã:
            a) primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor;
            b) sefii misiunilor diplomatice si ai oficiilor consulare de carierã ale României;
            c) comandantii de nave si aeronave.
            (3) Primarii si sefii misiunilor diplomatice si ai oficiilor consulare de carierã ale României pot delega exercitarea atributiilor de ofiter de stare civilã viceprimarului, secretarului sau altor functionari din aparatul propriu, respectiv unuia dintre agentii diplomatici sau unuia dintre functionarii consulari.
            (4) Ofiterul de stare civilã nu poate întocmi acte de stare civilã când este parte sau declarant. În asemenea cazuri, el va delega o altã persoanã, în conditiile legii.
            Art. 4. - (1) Cetãtenii strãini care au domiciliul sau se aflã temporar în România pot cere înregistrarea actelor si faptelor de stare civilã în aceleasi conditii ca si cetatenii români.
            (2) Persoanele fãrã cetãtenie sunt obligate sã solicite înregistrarea actelor si faptelor de stare civilã la autoritãtile administratiei publice locale competente.
            (3) Cetãtenii strãini pot cere, iar persoanele fãrã cetãtenie sunt obligate sã solicite înscrierea de mentiuni pe actele de stare civilã întocmite în registrele de stare civilã române.
            (4) Dacã un cetãtean strãin s-a cãsãtorit sau a deceda pe teritoriul României, ofiterul de stare civilã care a întocmit actul va trimite, în termen de 5 zile de la înregistrare, un extras de pe actul respectiv organului competent al Ministerulmi de Interne, care îl va transmite misiunii diplomatice sau oficiului consular al tãrii respective acreditate în România, potrivit obligatiilor izvorâte din tratate, acorduri sau conventii la care România este parte sau pe bazã de reciprocitate.
            Art. 5. - (1) Înregistrarea actelor si faptelor de stare civilã si înscrierea mentiunilor se fac la cerere, pe baza declaratiei persoanei obligate la aceasta, sau din oficiu, în conditiile prevãzute de prezenta lege.
            (2) Numele de familie si prenumele se scriu asa cum rezultã din actele de identitate, din certificatele de stare civilã si din alte înscrisuri prezentate de declarant sau primite de la autoritãtile prevãzute de lege.
            (3) Întocmirea actelor de stare civilã, precum si înscrierea mentiunilor se fac în limba românã, folosindu-se alfabetul latin.
            Art. 6. - (1) Ofiterul de stare civilã este obligat sã verifice realitatea continutului declaratiei si concordanta acesteia cu actele de identitate, certificatele de stare civilã si cu celelalte înscrisuri prezentate de declarant.
            (2) Actul de stare civilã, întocmit în temeiul declaratiei, se semneazã de cãtre ofiterul de stare civilã si de cãtre declarant.
           (3) În cazul în care declarantul nu poate semna, ofiterul de stare civilã mentioneazã aceasta pe actul de stare civilã, pe care îl semneazã.
            (4) Este interzis sã se facã stersãturi, rãzuiri, prescurtãri si adãugãri în actele de stare civilã.
            Art. 7. - Actele de stare civilã întocmite de o persoanã care a exercitat în mod public atributiile de ofiter de stare civilã, cu respectarea prevederilor prezentei legi, sunt valabile, chiar dacã acea persoanã nu avea aceastã calitate.
            Art. 8. - (1) Dacã nasterea sau decesul are loc în tren, pe o navã sau aerovanã, ori într-un alt mijloc de transport în timpul cãlãtoriei pe teritoriul României, întocmirea actului de stare civilã se face la autoritatea administratiei publice locale a locului de coborâre sau de debarcare.
            (2) În cazul în care nasterea, cãsãtoria sau decesul are loc pe o navã, în timpul unei cãlãtorii în afara apelor teritoriale române, evenimentul se înregistreazã în jurnalul de bord de cãtre comandantul navei.
            (3) Comandantul navei poate încheia cãsãtorii numai între persoane de cetãtenie românã. El poate aproba, pentru motive temeinice, reducerea termenului prevãzut la art. 29 alin. (2).
            (4) Dacã nasterea sau decesul are loc pe o aeronavã, în timpul unei cãlãtorii în afara teritoriului României, evenimentul se înregistreazã de comandantul aeronavei în carnetul de drum.
            (5) Înregistrãrile fãcute în jurnalul de bord sau în carnetul de drum, potrivit alin. (2) si (4), vor cuprinde toate datele necesare întocmirii actului de stare civilã, precum si semnãturile cerute de lege, ele fãcând dovada evenimentului pânã la întocmirea actului în conditiile prevãzute de alin. (6).
            (6) Comandantul navei sau al aeronavei elihereazã persoanelor îndreptãtite o dovadã cu privire la înregistrarea fãcutã, iar la sosirea în tarã înainteazã prin cãpitãnia portului, respectiv prin comandantul aeroportului, un extras de pe jurnalul de bond sau de pe carnetul de drum, la autoritatea administratiei publice locale a sectorului 1 al municipiului Bucuresti, care va întocmi actul de stare civilã.
            (7) În caz de mobilizare, rãzboi, participare la misiuni de mentinere a pãcii sau în scop umanitar, Ministerul Apãrãrii Nationale desemneazã cadrele militare care înregistreazã actele si faptele de stare civilã ale militarilor si ale personalului civil si le comunicã autoritãtilor administratiei publice competente.
            Art. 9. - Orice modificare intervenitã în statutul civil al unei persoane, ca urmare a întocmirii unui act de stare civilã sau, dupã caz, dispusã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã si irevocabilã, ori printr-un act administrativ, se comunicã din oficiu, în termen de 10 zile, autoritãtii administratiei publice locale unde s-a întocmit actul de nastere, de cãsãtorie sau de deces al persoanei la care aceastã modificare se referã, în vederea înscrierii mentiunilor corespunzãtoare.
            Art. 10. - În cazul în care ofiterul de stare civilã refuzã sã întocmeascã un act sau sã înscrie o mentiune ce intrã în atributiile sale, persoana nemultumitã poate sesiza judecãtoria în raza cãreia domiciliazã.
            Art. 11. - (1) Pe baza actelor de stare civilã se elibereazã certificate de nastere si de cãsãtorie titularilor sau reprezentantilor legali ai acestora, iar certificatele de deces, membrilor familiei sau altor persoane îndreptãtite. În certificatele de stare civilã nu vor fi preluate titlurile de noblete, chiar dacã au fost înscrise în unele acte de stare civilã.
            (2) În cazul în care certificatul de stare civilã nu a fost eliberat la data întocmirii actului, eliberarea acestuia se face la cererea scrisã a persoanei îndreptãtite.
            (3) Cererea se depune la autoritatea administratiei publice locale care are în pãstrare registrul  de stare civilã sau a domiciliului ori a resedintei petitionarului. În cazul în care registrul de stare civilã nu se aflã în pãstrarea autoritãtii la care s-a depus cererea, aceasta îl solicitã autoritãtii administratiei publice competente, în termen de 3 zile. În situatia în care exemplarul 1 al actului de stare civilã lipseste ori actele au fost predate Arhivelor Statului, autoritatea administratiei publice locale, care primeste cererea, solicitã extras, dupã caz, de pe actul ce se gãseste în pãstrarea consiliului judetean, al Consiliului General al Municipiului Bucuresti ori Arhivelor Statului, pe baza cãruia întocmeste si
elibereazã certificatul de stare civilã.
            (4) Eliberarea altor certificate în locul celor pierdute, sustrase, distruse sau deteriorate este supusã taxei de timbru potrivit legii.
            (5) Cererile privind procurarea si eliberarea certificatelor de stare civilã ale cetãtenilor strãini, ale cãror acte si fapte de stare civilã s-au produs si s-au înregistrat în România, adresate misiunilor diplomatice si oficiilor consulare ale acestor tãri, acreditate în România, precum si ale cetãtenilor români cu domiciliul sau resedinta în strãinãtate, adresate misiunilor diplomatice si oficiilor consulare de carierã ale României sau Ministerului de Interne, vor fi solutionate de Ministerul de Interne.
            (6) Transmitera acestor documente se va face, dupã caz, prin Ministerul Afacerilor Externe, dacã actele au fost solicitate prin misiunile diplomatice si oficiile consulare de carierã ale României, prin misiunile diplomatice si oficiile consulare acreditate în România sau prin Ministerul de Interne, potrivit conventiilor la care tara noastrã este parte.
            (7) Certificatele de stare civilã eliberate de autoritãtile administratiei publice locale, care au înregistrat actele si faptele de stare civilã, sunt valabile si în strãinãtate.
           Art. 12. - (1) Este interzisã retinerea certificatelor de stare civilã de cãtre orice persoanã, cu exceptia cazurilor prevãzute de lege.
            (2) În cazul în care autoritãtile învestite cu atributii de stare civilã constatã cã unele date din cuprinsul unui certificat de stare civilã nu corespund cu cele din actul pe baza cãruia a fost eliberat, certificatul se retine si se sesizeazã autoritatea administratiei publice locale competente, în vederea anulãrii si eliberãrii unui nou certificat.

Sectiunea a 2-a
Dovada stãrii civile

            Art. 13. - Starea civilã se dovedeste cu actele întocmite în registrele de stare civilã, precum si cu certificatele de stare civilã eliberate pe baza acestora.
            Art. 14. - Pentru tot ceea ce reprezintã constatãri personale ale ofiterului de stare civilã, actele de stare civilã fac dovada pãnã la constatarea falsului prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã, iar pentru celelalte înscrieri, pânã la proba contrarã.
            Art. 15. - Întocmirea, anularea, rectificarea sau completarea ori reconstituirea actelor de stare civilã, precum si orice înscrieri fãcute pe actele de stare civilã, în temeiul unei hotãrâri judecãtoresti definitive si irevocabile, ori în baza unui act administrativ, sunt opozabile oricãrei persoane pânã la proba contrarã.
            Art. 16. - Starea civilã se poate dovedi prin orice mijloace de probã în fata instantei judecãtoresti, în cazul prevãzut la art. 10, precum si în fata autoritãtilor administratiei publice când se solicitã reconstituirea actelor de stare civilã, în urmãtoarele situatii:
            a) nu au existat registre de stare civilã;
            b) registrele de stare civilã au fost pierdute ori distruse în totalitate sau în parte;
            c) nu este posibilã procurarea din strãinãtate a certificatelor de stare civilã sau a extraselor dupã actele de stare civilã;
            d) întocmirea actelor de stare civilã a fost omisã.

CAPITOLUL II
Întocmirea actelor de stare civilã

Sectiunea 1
Întocmirea actului de nastere

            Art. 17. - (1) Întocmirea actului de nastere se face la autoritatea administratiei publice locale în a cãrei razã administrativ-teritorialã s-a produs evenimentul, pe baza declaratiei verbale a persoanelor prevãzute la art. 19, a actului de identitate al mamei si al declarantului, a certificatului medical constatator al nasterii si, dupã caz, a certificatului de cãsãtorie al pãrintilor.
            (2) Dacã declaratia priveste pe un copil din afara cãsãtoriei, iar recunoasterea paternitãtii are loc în momentul declarãrii nasterii, datele privind pe tatãl copilului se înscriu în rubricile corespunzãtoare din cuprinsul actului de nastere ce se întocmeste.
            (3) Declararea nasterii se face în termen de 15 zile pentru copilul nãscut viu si în termen de 3 zile pentru copilul nãscut mort. Termenele se socotesc de la data nasterii. În cazul în care copilul nãscut viu a decedat înãuntrul termenului de 15 zile, declararea nasterii se face în termen de 24 de ore de la data decesului. Pentru copilul nãscut mort se întocmeste numai actul de nastere.
            Art. 18. - (1) Numele de familie si prenumele copilului se stabilesc potrivit legii.
            (2) Ofiterul de stare civilã poate refuza înscrierea unor prenume care sunt formate din cuvinte indecente ori ridicole, pãrintii putând opta pentru un nume corespunzãtor.
            (3) Dacã pãrintii nu au nume de familie comun sau existã neconcordantã între prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al nasterii si declaratia verbalã a declarantului, întocmirea actului de nastere se face pe baza declaratiei scrise si semnate de ambii pãrinti, din care sã rezulte numele de familie si prenumele copilului. În caz de neîntelegere între pãrinti, va decide autoritatea administratiei publice locale de la locul înregistrãrii nasterii, prin dispozitie scrisã.
            Art. 19. - Au obligatia de a face declaratia de nastere oricare dintre pãrinti, iar dacã, din diferite motive, nu o pot face, obligatia declarãrii revine medicului, persoanelor care au fost de fatã la nastere sau personalului din unitatea în care a avut loc nasterea, rudelor ori vecinilor care au luat cunostintã despre nasterea unui copil.
            Art. 20. - (1) Când declaratia de nastere a fost fãcutã dupã expirarea termenelor prevãzute de art. 17 alin. (3), înlãuntrul termenului de un an de la nastere, întocmirea actului de nastere se face cu aprobarea primarului, respectiv a sefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carierã.
            (2) Dacã nasterea s-a produs în strãinãtate si întocmirea actului nu a fost fãcutã la misiunea diplomaticã sau la oficiul consular de carierã al României ori la autoritatea localã din strãinãtate, întocmirea actului de nastere se face în tarã, la autoritatea administratiei publice locale de la domiciliul pãrintilor, dupã ce Ministerul de Interne verificã, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacã nasterea nu a fost înregistratã în strãinãtate.
            Art. 21. - (1) Când declaratia a fost fãcutã dupã trecerea unui an de la data nasterii, întocmirea actului se face în baza hotãrârii judecãtoresti definitive si irevocabile, care trebuie sã continã toate datele necesare întocmirii actului de nastere.
            (2) Actiunea se introduce la judecãtoria în a cãrei razã are domiciliul persoana interesatã sau unde are sediul institutia de ocrotire a copilului. În vederea solutionãrii, instanta solicitã politiei verificãri pentru stabilirea identitãtii, precum si avizul medicului legist cu privire la vârsta si sexul persoanei al cãrei act de nastere se cere a fi întocmit. Judecarea cauzei se face cu participarea procurorului.
            (3) Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile în mod corespunzãtor si în cazul în care nasterea unui cetãtean român s-a produs în strãinãtate, iar declaratia de nastere se face în tarã.
            Art. 22. - (1) Întocmirea actului de nastere al copilului gãsit se face, în termen de 30 de zile de la data gãsirii copilului, la autoritatea administratiei publice locale în a cãrei razã administrativ-teritorialã a fost gãsit, pe baza procesului-verbal întocmit de politie, de medic si de reprezentantul autoritãtii administratiei publice locale, cãruia îi revine si ololigatia de a face declaratia de înregistrare a nasterii. Persoana care a gãsit copilul este obligatã sã anunte, în termen de 2 de ore, politia si sã prezinte copilul cu toate obiectele si înscrisurile aflate asupra lui.
            (2) Din procesul-verbal prevãzut la alin. (1) trebuie sã rezulte data, locul si împrejurãrile în care a fost gãsit copilul, sexul, data presupusã a nasterii (anul, luna si ziua) stabilitã de medic, de institutia sau de persoana cãreia i-a fost încredintat copilul.
            (3) Dupã întocmirea procesului-verbal, reprezentantul autoritãtii adIninistratiei publice locale va lua mãsuri de ocrotire a acestuia, potrivit legii.
            Art. 23. - (1) În situatia în care copilul este abandonat de cãtre mamã în spital, conducãtorul unitãtii sanitare are obligatia sã sesizeze politia în termen de 24 de ore de la constatarea acestui fapt.
            (2) Dacã nu a fost stabilitã identitatea mamei în termen de 30 de zile, întocmirea actului de nastere se va face pe baza certificatului medical constatator al nasterii si a procesului-verbal încheiat de politie, de conducãtorul unitãtii sanitare si de reprezentantul autoritãtii administratiei publice locale cãruia îi revine si obligatia de a face declaratia de înregistrare a nasterii.
            Art. 24. - În cazurile prevãzute la art. 22 si 23, dacã nu se cunosc numele de familie si prenumele copilului, acestea se stabilesc, prin dispozitie, de cãtre primarul localitãtii unde se înregistreazã nasterea.
            Art. 25. - La înregistrarea nasterii, ofiterul de stare civilã atribuie si înscrie codul numeric personal, care se mentioneazã în certificatul de nastere, precum si în toate celelalte acte care privesc persoana în cauzã.
            Art. 26. - (1) În cazul adoptiei cu efecte depline se va întocmi un nou act de nastere de cãtre autoritatea administratiei publice locale de la domiciliul adoptatorilor sau în raza cãreia se aflã sediul institutiei de ocrotire în îngrijirea cãreia se gãseste adoptatul.
            (2) În situatia în care adoptatorii sunt cetãteni strãini ori cetãteni români cu domiciliul sau cu resedinta în strãinãtate, noul act de nastere se va întocmi de cãtre autoritatea administratiei publice locale în a cãrei razã administrativ-teritorialã are domiciliul cel adoptat sau unde îsi are sediul institutia de ocrotire, în cazul copiilor aflati în îngrijirea acesteia.
            (3) În noul act de nastere întocmit, rubrica "locul nasterii" se va completa cu denumirea unitãtii administrativ-teritoriale unde îsi are sediul autoritatea administratiei publice locale care întocmeste actul.
            (4) În cazul adoptiei cu efecte restrânse se va proceda potrivit prevederilor art. 46.

Sectiunea a 2-a
Întocmirea actului de cãsãtorie

            Art. 27. - (1) Cãsãtoria se încheie de cãtre ofiterul de stare civilã, la sediul autoritãtii administratiei publice locale a municipiului, sectorului muncipiului Bucuresti, orasului sau comunei în a cãrei razã administrativ-teritorialã îsi are domiciliul sau resedinta unul dintre viitorii soti.
            (2) Cãsãtoria se poate încheia în afara sediului autoritãtii administratiei publice locale, cu aprobarea primarului, dacã din motive temeinice unul dintre soti se aflã în imposibilitate de a se prezenta.
            Art. 28. - (1) Declaratia de cãsãtorie se face personal de cãtre viitorii soti, în scris, la autoritatea administratiei publice locale unde urmeazã a se încheia cãsãtoria.
            (2) Ofiterul de stare civilã, care primeste declaratia de cãsãtorie, solicitã viitorilor soti sã prezinte actele de identitate, certificatele de nastere, certificatele medicale privind starea sãnãtãtii acestora si, dacã este cazul, dovezi privind desfacerea sau încetarea cãsãtoriei, precum si aprobarea presedintelui consiliului judetean sau a primarului general al municipiului Bucuresti pentru încheierea cãsãtoriei, în cazul existentei unor impedimente rezultate din conditiile de vârstã, rudenie fireascã sau adoptie, în conditiile prevãzute de lege.
            (3) Dacã unul dintre viitorii soti nu se aflã în localitatea unde urmeazã a se încheia cãsãtoria, el poate face declaratia de cãsãtorie la autoritatea administratiei publice locale în a cãrei razã administrativ-teritorialã are domiciliul sau resedinta, care o transmite, în termen de 48 de ore, la autoritatea administratiei publice locale unde urmeazã a se încheia cãsãtoria.
            Art. 29. - (1) Cãsãtoria se încheie în termen de 10 zile, în care se cuprind atât ziua când a fost fãcutã declaratia de cãsãtorie, cât si ziua în care se oficiazã cãsãtoria.
            (2) Primarul municipiului, al sectorului municipiului Bucuresti, al orasului sau al comunei unde urmeazã a se încheia cãsãtoria poate sã încuviinteze, pentru motive temeinice, încheierea casãtoriei înainte de împlinirea termenului prevãzut la alin. (1).
            Art. 30. - Ofiterul de stare civilã nu încheie cãsãtoria dacã constatã cã nu sunt îndeplinite cerintele legii, consemnând refuzul într-un proces-verbal. Dispozitiile art. 10 sunt aplicabile în mod corespunzãtor.
           Art. 31. - (1) La încheierea cãsãtoriei, ofiterul de stare civilã ia consimtãmântul viitorilor soti, îi declarã cãsãtoriti, dupã care le citeste dispozitiile din Codul familiei referitoare la drepturile si îndatoririle sotilor si întocmeste, de îndatã, actul de cãsãtorie.
            (2) Actul de cãsãtorie se semneazã de cãtre soti, cu numele de familie pe care s-au învoit sã-l poarte în timpul cãsãtoriei, si de cãtre ofiterul de stare civilã.
            Art. 32. - La încheierea cãsãtoriei între cetãteni strãini sau între acestia si cetãteni români, dacã nu cunosc limba românã, precum si în cazul în care unul sau ambii viitori soti sunt surdomuti, se va folosi interpret autorizat, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
            Art. 33. - Ofiterul de stare civilã poate încheia cãsãtoria între cetãteni strãini numai dacã, pe lângã actele prevãzute la art. 28, viitorii soti prezintã dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale tãrilor ai cãror cetãteni sunt, din care sã rezulte cã sunt îndeplinite conditiile de fond, cerute de legea lor nationalã, pentru încheierea cãsãtoriei.

Sectiunea a 3-a
Întocmirea actului de deces

            Art. 34. - (1) Întocmirea actului de deces se face la autoritatea administratiei publice locale în a cãrei razã administrativ-teritorialã s-a produs decesul, pe baza declaratiei verbale fãcute de cãtre membrii familiei decedatului, iar în lipsa acestora, de cãtre colocatari, vecini, administratorul imobilului, medicul sau alt cadru din unitatea sanitarã unde s-a produs decesul, si a certificatului medical constatator al decesului.
            (2) Declarantul va depune certificatul medical constatator al decesului, actul de identitate si, dacã este cazul, livretul militar sau adeverinta de recrutare ale celui decedat.
            Art. 35. - (1) Declararea decesului se face în termen de 3 zile de la data încetãrii din viatã a persoanei. În acest termen se cuprinde atât ziua în care s-a produs decesul, cât si ziua în care se face declaratia.
            (2) Când decesul se datoreazã unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum si în cazul gãsirii unui cadavru, declararea se face în termen de 48 de ore, socotit din momentul decesului sau al gãsirii cadavrului.
            (3) În cazurile prevãzute la alin. (2), pentru întocmirea actului de deces este necesarã si dovada eliberatã de politie sau de Parchet, din care sã rezulte cã una dintre aceste autoritãti a fost sesizatã despre deces.
            (4) În cazul în care decesul nu a fost declarat în termen, întocmirea actului de deces se face cu aprobarea Parchetului.
            Art. 36. - În cazul în care se declarã decesul unui copil nãscut viu, care a încetat din viatã fãrã ca declararea nasterii sã fi fost fãcutã în termenele prevãzute de lege, ofiterul de stare civilã va întocmi mai întâi actul de nastere si apoi pe cel de deces. Dacã, din motive temeinice, actul de nastere nu poate fi întocmit, ofiterul de stare civilã întocmeste actul de deces si ulterior urmãreste înregistrarea nasterii.
            Art. 37. - (1) Certificatul medical constatator al decesului, în care se consemneazã cauza decesului, se întocmeste si se semneazã de cãtre medic sau, în lipsa acestuia, de cãtre un cadru mediu sanitar care a fãcut constatarea.
            (2) Dacã decesul s-a podus pe o navã sau pe o aeronavã si nu existã medic la bord, constatarea decesului se va face în primul port sau aeroport de escalã, de cãtre un medic.
            (3) În situatia când durata cãlãtoriei navei pânã la primul port de escalã este mai mare de 24 de ore, constatarea decesului se face de cãtre comandant, împreunã cu consiliul de bord, si se consemneazã în jurnalul de hord. În caz de moarte violentã, comandantul navei va efectua cercetãri potrivit legii.
            Art. 38. - (1) Actul de identitate si livretul militar sau adeverinta de recrutare ale persoanei decedate se retin de cãtre ofiterul de stare civilã si se înainteazã, dupã caz, politiei sau comandamentului militar, pânã la data de 5 a lunii urmãtoare.
            (2) În cazurile în care declarantul nu poate prezenta actele mentionate la alin. (1), va preciza, în scris, motivul neprezentãrii acestora si datele de stare civilã ale decedatului. Declaratia se înainteazã autoritãtilor competente.
            Art. 39. - (1) Întocmirea actului de deces privind un cadavru gãsit se face la autoritatea administratiei publice locale în a cãrei razã administrativ-teritorialã a fost gãsit.
            (2) Înregistrarea cadavrului neidentificat se va face pe baza documentelor prevãzute la art. 34 si la art. 37 alin. (3), precum si a procesului-verhal întocmit de medic, care va cuprinde vârsta, sexul, locul unde a fost gãsit cadavrul, data si cauza decesului.
            (3) Datele privind identitatea cadavrului, slabilite ulterior de cãtre autoritãtile administratiei publice competente, se înscriu prin mentiume pe actul respectiv. Mentiunea se comunicã autoritãtii administratiei publice locale care are în pãstrare actul de nastere, politiei si, dupã caz, comandamentului militar.
            Art. 40. - (1) Ofiterul de stare civilã, dupã întocmirea actului de deces, elibereazã declarantului o adeverintã de înhumare sau de incinerare a cadavrului.
            (2) Înhumarea sau incinerarea unui cetãtean român, al cãrui deces s-a produs si s-a înregistrat în strãinãtate, se face pe baza adeverintei eliberate de autoritatea administratiei publice locale în a cãrei razã administrativ-teritorialã urmeazã sã se facã înhumarea sau incinerarea. Când decesul cetãteanului român s-a înregistrat la misiunea diplomaticã a României, adeverinta se va elibera pe baza certificatului de deces eliberat de misiunea diplomaticã sau de oficiul consular de carierã.
            (3) Dacã decesul unui cetãtiean român s-a produs pe o aeronavã aflatã în afara teritoriului României sau pe o navã aflatã în afara apelor teritoriale române, iar cadavrul este transportat în tarã, înhunarea sau incinerarea se face pe baza dovezii eliberate de comandantul navei sau al aeronavei, potrivit art. 8 alin. (6).
            Art. 41. - (1) Întocmirea actului de deces, în baza unei hotãrâri judecãtoresti definitive declarative de moarte, se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, dupã caz, la autoritatea administratiei publice locale de la:
            a) locul de nastere al celui declarat mort;
            b) domiciliul celui declarat mort, în cazul când actul de nastere a fost întocmit la autoritãtile locale din strãinãtate;
            c) domiciliul persoanei care a solicitat declararea judecãtoreascã a mortii, în situatia în care locul nasterii si domiciliul decedatului nu sunt cunoscute.

Sectiunea a 4-a
Întocmirea actelor de stare civilã ale cetãtenilor români aflati în strãinãtate

            Art. 42. - Întocmirea actelor de stare civilã privind pe cetãtenii români aflati în strãinãtate se face la misiunile diplomatice, la oficiile consulare de carierã ale României sau la autoritãtile locale competente.
            Art. 43. - (1) Sefii misiunilor diplomatice si ai oficiilor consulare de carierã ale României încheie cãsãtorii între cetãteni români sau dacã unul dintre viitorii soti este cetãtean român, dacã aceasta este în concordanta cu legislatia tãrii în care sunt acreditati.
            (2) Misiunile diplomatice si oficiile consulare de carierã ale României trimit, prin Ministerul Afacerilor de Externe, actele din primul exemplar al registrelor de stare civilã, pe mãsura completãrii lor, la autoritatea administratiei publice locale a sectorului 1 a municipiului Bucuresti, împreunã cu documentele primare pe baza cãrora s-a întocmit actul. Al doilea exemplar al actelor din registrele de star civilã va fi trimis, în termen de 30 de zile de la data când toate actele au fost completate, la autoritatea administratiei publice locale a municipilui Bucuresti.
            (3) Actele de stare civilã ale cetãtenilor români, întocmite la autoritãtile strãine, au putere doveditoare în tarã numai dacã sunt transcrise în registrele de stare civilã române. Transcrierea actelor de stare civilã si înscrierea mentiunilor primite în strãinãtate se efectueazã cu aprobarea Ministerului de Interne. Cetãteanul român este obligat ca, în termen de 6 luni de la întoarcerea în tarã sau de la primirea din strãinãtate a certificatului sau extrasului de stare civilã, sã cearã transcrierea acestor acte la autoritatea adminitratiei publice locale în a cãrei razã administrativ-teritorialã are domiciliul.
            (4) Cetãtenii români ale cãror acte de stare civilã au fost înregistrate în localitãti care au apatinut României, iar în prezent se gãsesc pe teritoriul altor state, pot solicita întocmirea actelor de stare civilã la autoritatea administratiei publice locale în a cãrei razã teritorialã au domiciliul, pe baza extrasului de pe actul de stare civilã ce se gãseste în pãstrarea Arhivelor Statului. Transcrierea acestor extrase în registrele de stare civilã se va face cu aprobarea Ministerului de Interne.

CAPITOLUL III
Înscrierea mentiunilor în actele de stare civilã

            Art. 44. - În actele de nastere si, atunci când este cazul, în cele de cãsãtorie sau de deces se înscriu mentiuni cu privire la modificãrile intervenite în starea civilã a persoanei, în urmãtoarele cazuri:
            a) stabilirea filiatiei prin recunoastere sau hotãrâre judecãtoreascã definitivã si irevocabilã si încuviintarea purtãrii numelui;
            b) contestarea recunoasterii sau tãgãduirea paternitãtii;
            c) cãsãtorie, desfacerea, încetarea sau anularea cãsãtoriei;
            d) adoptie, desfacerea, încetarea sau anularea adoptiei;
            e) pierderea sau dobândirea cetãteniei române;
            f) schimbarea numelui;
            g) deces;
            h) rectificare, completare sau anulare a actelor de stare civilã ori a mentiunilor înscrise pe ele;
            i) schimbarea sexului, dupã rãmânerea definitivã si irevocabilã a hotãrârii judecãtoresti.
            Art. 45. - Înscrierea mentiunii de stabilire a filiatiei pe actul de nastere si, dupã caz, de cãsãtorie si de deces se face din oficiu sau la cererea celui interesat, pe baza actului de recunoastere întocmit potrivit legii sau a hotãrârii judecãtoresti definitive si irevocabile. În situatia în care, ulterior, prin hotãrâre definitivã si irevocabilã s-a încuviintat purtarea numelui de familie al pãrintelui fatã de care s-a stabilit filiatia, mentiunea se înscrie si pe actele de nastere ale copiilor minori, iar în cazul copiilor majori, numai la cererea acestora.
            Art. 46. - În cazul adoptiei cu efecte restrânse se face mentiune pe actul de nastere al celui adoptat si, dacã este cazul, pe cel de cãsãtorie, pe baza hotãrârii judecãtoresti definitive, din oficiu sau la cererea oricãrei persoane interesate.
            Art. 47. - Anularea sau desfacerea adoptiei, dispusã prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã si irevocabilã, se înscrie, prin mentiune, pe actul de nastere initial si, dupã caz, pe cel întocmit în urma adoptiei, pe actul de cãsãtorie si pe actele de nastere ale copiilor minori ai celui adoptat, iar în cazul copiilor majori, numai la cererea acestora. Mentiunea se înscrie, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, pe baza hotãrârii judecãtoresti definitive si irevocabile.
            Art. 48. - Încetarea cãsãtoriei prin decesul sau prin declararea judecãtoreascã a mortii unuia dintre soti, anularea sau desfacerea cãsãtoriei se înscriu prin mentiune pe actul de cãsãtorie si pe cele de nastere ale fostilor soti. Mentiunea se înscrie, din oficiu, pe baza comunicãrii primite de la ofiterul stãrii civile care a întocmit actul de deces, a hotãrârii judecãtoresti definitive si irevocabile ori la cererea persoanei interesate.
            Art. 49. - Mentiunea privitoare la schimbarea numelui se înscrie pe actele de stare civilã ale persoanei în cauzã, potrivit legii.
            Art. 50. - Mentiunile privind acordarea sau pierderea cetãteniei române se înscriu pe actul de nastere si, dacã este cazul, pe cel de cãsãtorie, pe baza comunicãrii transmise de Ministerul de Interne.
            Art. 51. - La cerere, persoanelor îndreptãtite li se pot elibera, potrivit art. 11, certificate de stare civilã cu mentiunile înscrise în actele de stare civilã. Certificatele de stare civilã eliberate anterior se retrag si se anuleazã.

CAPITOLUL IV
Reconstituirea si întocmirea ulterioarã a actelor de stare civilã

            Art. 52. - Reconstituirea actelor de stare civilã se poate face, la cerere, dacã:
            a) registrele de stare civilã au fost pierdute sau distruse, în totalitate ori în parte;
            b) actul de stare civilã a fost întocmit în strãinãtate si nu poate fi procurat certificatul ori extrasul de pe acest act.
            Art. 53. - Întocmirea ulterioarã a actelor de stare civilã se poate cere dacã:
            a) întocmirea actului de nastere sau de deces a fost omisã, desi au fost depuse actele necesare
întocmirii acestuia;
            b) întocmirea actului de cãsãtorie a fost omisã desi a fost luat consimtãmântul sotilor de cãtre ofiterul de stare civilã.
            Art. 54. - (1) Cererea de reconstituire sau de întocmire ulterioarã a unui act de stare civilã, însotitã de actele doveditoare, se depune la autoritatea administratiei publice locale, competentã sã întocmeascã actul, sau a locului de domiciliu al persoanei interesate, în cazul prevederilor art. 52 lit. b). Cererea se solutioneazã în termen de 30 de zile, prin dispozitie a primarului, care se comunicã solicitantului în termen de 10 zile de la emitere.
            (2) Dispozitia prevãzutã la alin. (1) poate fi contestatã la instanta judecãtoreascã în a cãrei razã teritorialã îsi are sediul autoritatea emitentã.
            Art. 55. - Dispozitiile art. 52-54 se aplicã, în mod corespunzãtor, persoanelor fãrã cetãtenie, care au domiciliul în România.
            Art. 56. - În cazul în care unul dintre exemplarele registrului de stare civilã este pierdut sau distrus, în totalitate ori în parte, acesta se înlocuieste printr-o copie întocmitã de pe registrul existent, care se certificã pentru conformitate de cãtre ofiterul de stare civilã.

CAPITOLUL V
Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilã si a mentiunilor

            Art. 57. - (1) Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilã si a mentiunilor înscrise pe acestea se pot face numai în temeiul unei hotãrâri judecãtoresti definitive si irevocabile.
            (2) Sesizarea instantei judecãtoresti se face de cãtre persoana interesatã, de cãtre autoritatea administratiei publice locale, de cãtre consiliul judetean sau de cãtre Parchet. Cererea se solutioneazã de judecãtoria în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul sau sediul acestora, pe baza cercetãrilor efectuate de politie si a concluziilor procurorului.
            (3) Solutionarea cererii de anulare, modificare, rectificare sau completare a actelor de stare civilã si a mentiunilor înscrise pe acestea, fãcutã de un cetãtean strãin sau cetãtean român cu domiciliul în strãinãtate, este de competenta Judecãtoriei sectorului 1 al municipiului Bucuresti.
            (4) Actele de stare civila reconstituite nu pot fi rectificate ori completate.
            Art. 58. - Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea unui act de stare civilã sau a unei mentiuni înscrise pe acesta, dispuse prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã si irevocabilã, se înscriu numai prin mentiune pe actul de stare civilã corespunzãtor.

CAPITOLUL VI
Continutul si forma actelor de stare civilã. Pãstrarea registrelor de stare civilã

            Art. 59. - (1) Continutul si forma actelor de nastere, de cãsãtorie si de deces sunt prevãzute în anexele nr. 1A, 1B, 1C, 2A, 2B si 2C.
            (2) Actele de stare civilã vor fi tipãrite pe ambele fete, cu exceptia celor pentru misiunile diplomatice si oficiile consulare de carierã ale României, care vor fi tipãrite pe o singurã fatã, în registre confectionate din hârtie specialã si compactate cu pânzã.
            (3) Pe actele de stare civilã se va imprima o tentã de culoare, astfel: albastrã - pe cele de nastere, roz - pe cele de cãsãtorie si cenusie - pe cele de deces, având la mijloc stema României.
            Art. 60. - (1) Numerotarea actelor se va face pe an calendaristic. Registrele de stare civilã, precum si fiecare an calendaristic se vizeazã, pentru deschidere si închidere, de cãtre primar.
            (2) Primul exemplar al registrelor de stare civilã se pãstreazã la autoritatea administratiei publice locale unde s-a întocmit, iar al doilea exemplar se înainteazã, dupã caz, consiliului judetean sau Consiliului General al Municipiului Bucuresti, în termen de 30 de zile de la data când toate filele din registru au fost completate.
            (3) Ambele exemplare ale registrelor de stare civilã se trimit Arhivelor Statului, dupã trecerea a 100 de ani de la data completãrii lor.
            Art. 61. - Autoritãtile administratiei publice care au în pãstrare registrele de stare civilã sunt obligate sã asigure conservarea si securitatea acestora, cu respectarea normelor privind evidenta si pãstrarea arhivelor.

CAPITOLUL VII
Contraventii

            Art. 62. - (1) Constituie contraventii la regimul actelor de stare civilã urmãtoarele fapte, dacã sau sunt sãvârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sunt considerate infractiuni:
            a) detinerea fãrã fãrã drept a certificatuluui de stare civilã apartinând altei persoane;
            b) nedeclararea nasterii sau decesului în conditiile si în termenele prevãzute de lege;
            c) neasigurarea conservãrii si securitãtii registrelor si certificatelor de stare civilã, potrivit normelor privind evidenta si pãstrarea acestora, sau netrimiterea la Arhivele Statului a registrelor de stare civilã, dupã trecerea termenului legal de pãstrare;
            d) necomunicarea la autoritãtile administratiei publice competente, de cãtre ofiterul de stare civilã a mentiunilor, a copiilor de pe deciziile de admitere a schimbãrii numelui, neînscrierea mentiunilor pe actele de stare civilã ori netransmiterea celui de al doilea exemplar al registrelor de stare civilã la consiliul judetean sau, dupã caz, la Consiliul General al Municipiului Bucuresti, în termen de 30 de zile de la data când toate filele au fost completate;
            e) neprezentarea certificatelor de stare civilã sau a extraselor eliberate de autoritãtile strãine, ofiterului de stare civilã de la locul de domiciliu, pentru transcriere în registrele de stare civilã române, în termenul prevãzut Ia art. 43 alin. (2);
            f) omiterea declarãrii, în fata ofiterului de stare civilã, a unor date referitoare la starea civilã a persoanelor sau declararea lor în mod inexact;
            g) neverificarea de cãtre ofitertul de stare civilã a realitãtii continutului declaratiei si a concordantei acesteia cu actele de identitate, certificatele de stare civilã si celelalte înscrisuri prezentate;
            h) comunicarea datelor înscrise în actele de stare civilã în alte conditii decât cele prevãzute la art. 69;
            i) neeliberarea de cãtre personalul medico-sanitar competent, în termenele legale de declarare a nasterii si a decesului, a certificatelor medicale constatatoare ale acestor fapte;
            j) pierderea sau deteriorarea certificatelor de stare civilã;
            k) oficierea de cãtre deserventii cultelor a a serviciului religios în cazul cãsãtoriilor sau în vederea înhumãrii sau incinerãrii, fãrã a li se fi prezentat certificatul de cãsãtorie si, respectiv, documentul prevãzut la art. 40;
           l) înregistrarea unui act de stare civilã cu încãlcarea competentei teritoriale prevãzute de prezenta lege;
            m) efectuarea de rãzuiri, stersãturi în cuprinsul actelor de stare civilã;
            n) netransmiterea comunicãrilor cu privire la înregistrarea nasterii cetãtenilor români cu domiciliul în România, ori a modificãrilor intervenite în statutul civil al persoanelor, a buletinelor de identitate ale persoanelor decedate, precum si a livretelor militare, autoritãtilor administratiei publice competente;
            o) nerespectarea termenului prevãzut de lege privind sesizarea politiei despre gãsirea unui copil sau abandonarea acestuia într-o unitate sanitarã;
            p) înhumarea sau incinerarea cadavrului fãrã prezentarea documentului prevãzut la art. 40.
            (2) Contraventiile prevãzute la lit. a)-c) se sanctioneazã cu amendã de la 30.000 lei la 60.000 lei, iar cele de la lit. d)-p), cu amendã de la 40.000 lei la 80.000 lei.
            Art. 63. - Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de cãtre primari, de cãtre persoanele împuternicite prin dispozitia presedintelui consiliului judetean sau prin ordin al prefectului, precum si de cãtre politisti cu atributii în acest domeniu.
            Art. 64. - Dispozitiile cuprinse în acest capitol se completeazã cu prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea  contraventiilor.

CAPITOLUL VIII
Dispozitii finale si tranzitorii

            Art. 65. - La întocmirea actului de nastere, precum si a celorlalte acte de stare civilã, numele de familie si prenumele titularului se scriu în limba maternã folosindu-se alfabetul latin.
            Art. 66. - Autoritãtile administratiei puhlice locale întocmesc comunicãri nominale pentru nãscutii vii, cetãteni români, ori cu privire la modificãrile intervenite în statutul civil al persoanelor în vârstã de 0-14 ani, care se înainteazã la sfârsitul fiecãrei luni politiei, pentru crearea si actualizarea bazei de date a populatiei.
            Art. 67. - Certificatele ori, dupã caz, hotãrârile judecãtoresti de adoptie, despãrtenie si deciziile de înfiere si de schimbare a numelui, eliberate potrivit legilor anterioare, extrasele de pe actele de stare civilã ce au fost eliberate de autoritãtile militare în baza legii, precum si deciziile emise în baza Decretului nr. 432/1949 pot servi drept temei, la cererea celui îndreptãtit, pentru întocmirea actului ori pentru înscrierea mentiunilor pe actele de stare civilã, cu avizul Ministerului de Interne.
            Art. 68. - Înscrisurile care au stat la baza întocmirii actelor de stare civilã pot fi trimise, la cerere, instantelor judecãtoresti, parchetelor sau politiei, care sunt obligate sã le restituie, iar pentru motive emeinice, la cererea autoritãtilor administratiei publice, se pot elibera extrase de pe actele de stare civilã.
            Art. 69. - Comunicarea datelor înscrise în actele de stare civilã se poate face, în cazuri temeinic justificate, la cererea autoritãtilor publice, altele decât cele cu atributii legale în materie, cu aprobarea prefectului.
            Art. 70. - Ministerul Sãnãtãtii, cu avizul Ministerului de Interne si al Departamentului pentru Administratie Publicã Localã, va stabili, potrivit legii, continutul si forma certificatelor medicale de constatare a nasterii, a decesului, precum si a celor privind starea sãnãtãtii viitorilor soti si va asigura tipãrirea acestora.
            Art. 71. - (1) Autoritãtile administratiei puhlice locale întocmesc buletine statistice de nastere, de cãsãtorie si de deces, iar judecãtoriile, buletine statistice de divort.
            (2) Comisia Nationalã pentru Statisticã, cu avizul Ministerului de Interne, al Departamentului pentru Administratie Publicã Localã si al Ministerului Sãnãtãtii, stabileste continutul si forma buletinelor statistice de nastere, de cãsãtorie si de deces, iar cu avizul Ministerului Justitiei, ale buletinelor statistice de divort; asigurã tipãrirea lor si emite norme referitoare la modul de completare si transmitere a acestora.
            Art. 72. - (1) Ministerul de Interne si Departamentul pentru Administratie Publicã Localã îndrumã si controleazã, în conditiile legii, autoritãtile administratiei publice locale si judetene în domeniul stãrii civile.
            (2) Prefectii, presedintii consiliilor judetene si primarul general al municipiului Bucuresti organizeazã îndrumarea si controlul activitãtii de stare civilã desfãsurate de autoritãtile administratiei publice locale si iau mãsuri privind conservarea si securitatea documentelor de stare civilã.
            Art. 73. - Ministerul de Interne si Departamentul pentru Administratie Publicã Localã stabilesc,
potrivit reglementãrilor în vigoare, formularele necesare activitãtii de stare civilã, altele decât cele prevãzute la art. 59, si emit, în termen de 90 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, metodologia cu privire la aplicarea unitarã a dispozitiilor acesteia.
            Art. 74. - Ministerul de Interne asigurã cerneala specialã pentru completarea actelor de stare civilã, confectionarea registrelor si a certificatelor de stare civilã si distribuirea, contra cost, a acestora autoritãtilor administratiei publice judetene si a municipiului Bucuresti, precum si Ministerului Afacerilor Externe. Celelalte imprimate auxiliare vor fi tipãrite prin grija consiliilor judetene si a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
            Art. 75. - Dispozitiile prezentei legi, referitoare la întocmirea actelor de stare civilã, eliberarea certificatelor, înscrierea si comunicarea mentiunilor, în raporturile cu alte state, sunt aplicabile în mãsura în care nu se prevede altfel prin acorduri, tratate si conventii la care România este parte.
            Art. 76. - Anexele nr. 1 A, 1 B, 1 C, 2 A, 2 B si 2 C fac parte integrantã din prezenta lege.
            Art. 77. - (1) Prezenta lege intrã în vigoare dupã 90 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României.
            (2) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã Decretul nr. 278/1960 cu privire la actele de stare civilã, H.C.M. nr. 1.090/1960 privind aprobarea modelelor registrelor de stare civilã, H.C.M. nr. 2.290/1969 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la regimul actelor de stare civilã, modificatã prin Hotãrârea Guvernului nr. 616/1993, precum si orice alte dispozitii contrare.

---

* Legea nr. 119 din 16 octombrie 1996 cu privire la actele de stare civilã a fost adoptatã de Senat si Camera Deputatilor în sedintele din 1 octombrie 1996 si a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996.