MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A  I
  Anul. VIII. – Nr. 282    LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE      11 noiembrie 1996
 
SUMAR

            119. – Lege cu privire la actele de stare civilă*

LEGEA Nr. 119/1996
cu privire la actele de stare civilă

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Sectiunea 1
Actele de stare civilă si persoanele care le întocmesc

            Art. l. - Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeste nasterea, căsătoria sau decesul unei persoane. Acestea se întocmesc în interesul statului si al persoanei si servesc la cunoasterea numărului si structurii populatiei, a situatiei demografice, la apărarea drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor.
            Art. 2. - Actele de nastere, de căsătorie si de deces se întocmesc în registre de stare civilă, în două exemplare, ambele originale, si se completează manual, cu cerneală specială de culoare neagră.
            Art. 3. - (1) Atributiile de stare civilă se îndeplinesc de către consiliile judetene si de către autoritătile administratiei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor, prin ofiterii de stare civilă.
            (2) Sunt ofiteri de stare civilă:
            a) primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor;
            b) sefii misiunilor diplomatice si ai oficiilor consulare de carieră ale României;
            c) comandantii de nave si aeronave.
            (3) Primarii si sefii misiunilor diplomatice si ai oficiilor consulare de carieră ale României pot delega exercitarea atributiilor de ofiter de stare civilă viceprimarului, secretarului sau altor functionari din aparatul propriu, respectiv unuia dintre agentii diplomatici sau unuia dintre functionarii consulari.
            (4) Ofiterul de stare civilă nu poate întocmi acte de stare civilă când este parte sau declarant. În asemenea cazuri, el va delega o altă persoană, în conditiile legii.
            Art. 4. - (1) Cetătenii străini care au domiciliul sau se află temporar în România pot cere înregistrarea actelor si faptelor de stare civilă în aceleasi conditii ca si cetatenii români.
            (2) Persoanele fără cetătenie sunt obligate să solicite înregistrarea actelor si faptelor de stare civilă la autoritătile administratiei publice locale competente.
            (3) Cetătenii străini pot cere, iar persoanele fără cetătenie sunt obligate să solicite înscrierea de mentiuni pe actele de stare civilă întocmite în registrele de stare civilă române.
            (4) Dacă un cetătean străin s-a căsătorit sau a deceda pe teritoriul României, ofiterul de stare civilă care a întocmit actul va trimite, în termen de 5 zile de la înregistrare, un extras de pe actul respectiv organului competent al Ministerulmi de Interne, care îl va transmite misiunii diplomatice sau oficiului consular al tării respective acreditate în România, potrivit obligatiilor izvorâte din tratate, acorduri sau conventii la care România este parte sau pe bază de reciprocitate.
            Art. 5. - (1) Înregistrarea actelor si faptelor de stare civilă si înscrierea mentiunilor se fac la cerere, pe baza declaratiei persoanei obligate la aceasta, sau din oficiu, în conditiile prevăzute de prezenta lege.
            (2) Numele de familie si prenumele se scriu asa cum rezultă din actele de identitate, din certificatele de stare civilă si din alte înscrisuri prezentate de declarant sau primite de la autoritătile prevăzute de lege.
            (3) Întocmirea actelor de stare civilă, precum si înscrierea mentiunilor se fac în limba română, folosindu-se alfabetul latin.
            Art. 6. - (1) Ofiterul de stare civilă este obligat să verifice realitatea continutului declaratiei si concordanta acesteia cu actele de identitate, certificatele de stare civilă si cu celelalte înscrisuri prezentate de declarant.
            (2) Actul de stare civilă, întocmit în temeiul declaratiei, se semnează de către ofiterul de stare civilă si de către declarant.
           (3) În cazul în care declarantul nu poate semna, ofiterul de stare civilă mentionează aceasta pe actul de stare civilă, pe care îl semnează.
            (4) Este interzis să se facă stersături, răzuiri, prescurtări si adăugări în actele de stare civilă.
            Art. 7. - Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atributiile de ofiter de stare civilă, cu respectarea prevederilor prezentei legi, sunt valabile, chiar dacă acea persoană nu avea această calitate.
            Art. 8. - (1) Dacă nasterea sau decesul are loc în tren, pe o navă sau aerovană, ori într-un alt mijloc de transport în timpul călătoriei pe teritoriul României, întocmirea actului de stare civilă se face la autoritatea administratiei publice locale a locului de coborâre sau de debarcare.
            (2) În cazul în care nasterea, căsătoria sau decesul are loc pe o navă, în timpul unei călătorii în afara apelor teritoriale române, evenimentul se înregistrează în jurnalul de bord de către comandantul navei.
            (3) Comandantul navei poate încheia căsătorii numai între persoane de cetătenie română. El poate aproba, pentru motive temeinice, reducerea termenului prevăzut la art. 29 alin. (2).
            (4) Dacă nasterea sau decesul are loc pe o aeronavă, în timpul unei călătorii în afara teritoriului României, evenimentul se înregistrează de comandantul aeronavei în carnetul de drum.
            (5) Înregistrările făcute în jurnalul de bord sau în carnetul de drum, potrivit alin. (2) si (4), vor cuprinde toate datele necesare întocmirii actului de stare civilă, precum si semnăturile cerute de lege, ele făcând dovada evenimentului până la întocmirea actului în conditiile prevăzute de alin. (6).
            (6) Comandantul navei sau al aeronavei eliherează persoanelor îndreptătite o dovadă cu privire la înregistrarea făcută, iar la sosirea în tară înaintează prin căpitănia portului, respectiv prin comandantul aeroportului, un extras de pe jurnalul de bond sau de pe carnetul de drum, la autoritatea administratiei publice locale a sectorului 1 al municipiului Bucuresti, care va întocmi actul de stare civilă.
            (7) În caz de mobilizare, război, participare la misiuni de mentinere a păcii sau în scop umanitar, Ministerul Apărării Nationale desemnează cadrele militare care înregistrează actele si faptele de stare civilă ale militarilor si ale personalului civil si le comunică autoritătilor administratiei publice competente.
            Art. 9. - Orice modificare intervenită în statutul civil al unei persoane, ca urmare a întocmirii unui act de stare civilă sau, după caz, dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă, ori printr-un act administrativ, se comunică din oficiu, în termen de 10 zile, autoritătii administratiei publice locale unde s-a întocmit actul de nastere, de căsătorie sau de deces al persoanei la care această modificare se referă, în vederea înscrierii mentiunilor corespunzătoare.
            Art. 10. - În cazul în care ofiterul de stare civilă refuză să întocmească un act sau să înscrie o mentiune ce intră în atributiile sale, persoana nemultumită poate sesiza judecătoria în raza căreia domiciliază.
            Art. 11. - (1) Pe baza actelor de stare civilă se eliberează certificate de nastere si de căsătorie titularilor sau reprezentantilor legali ai acestora, iar certificatele de deces, membrilor familiei sau altor persoane îndreptătite. În certificatele de stare civilă nu vor fi preluate titlurile de noblete, chiar dacă au fost înscrise în unele acte de stare civilă.
            (2) În cazul în care certificatul de stare civilă nu a fost eliberat la data întocmirii actului, eliberarea acestuia se face la cererea scrisă a persoanei îndreptătite.
            (3) Cererea se depune la autoritatea administratiei publice locale care are în păstrare registrul  de stare civilă sau a domiciliului ori a resedintei petitionarului. În cazul în care registrul de stare civilă nu se află în păstrarea autoritătii la care s-a depus cererea, aceasta îl solicită autoritătii administratiei publice competente, în termen de 3 zile. În situatia în care exemplarul 1 al actului de stare civilă lipseste ori actele au fost predate Arhivelor Statului, autoritatea administratiei publice locale, care primeste cererea, solicită extras, după caz, de pe actul ce se găseste în păstrarea consiliului judetean, al Consiliului General al Municipiului Bucuresti ori Arhivelor Statului, pe baza căruia întocmeste si
eliberează certificatul de stare civilă.
            (4) Eliberarea altor certificate în locul celor pierdute, sustrase, distruse sau deteriorate este supusă taxei de timbru potrivit legii.
            (5) Cererile privind procurarea si eliberarea certificatelor de stare civilă ale cetătenilor străini, ale căror acte si fapte de stare civilă s-au produs si s-au înregistrat în România, adresate misiunilor diplomatice si oficiilor consulare ale acestor tări, acreditate în România, precum si ale cetătenilor români cu domiciliul sau resedinta în străinătate, adresate misiunilor diplomatice si oficiilor consulare de carieră ale României sau Ministerului de Interne, vor fi solutionate de Ministerul de Interne.
            (6) Transmitera acestor documente se va face, după caz, prin Ministerul Afacerilor Externe, dacă actele au fost solicitate prin misiunile diplomatice si oficiile consulare de carieră ale României, prin misiunile diplomatice si oficiile consulare acreditate în România sau prin Ministerul de Interne, potrivit conventiilor la care tara noastră este parte.
            (7) Certificatele de stare civilă eliberate de autoritătile administratiei publice locale, care au înregistrat actele si faptele de stare civilă, sunt valabile si în străinătate.
           Art. 12. - (1) Este interzisă retinerea certificatelor de stare civilă de către orice persoană, cu exceptia cazurilor prevăzute de lege.
            (2) În cazul în care autoritătile învestite cu atributii de stare civilă constată că unele date din cuprinsul unui certificat de stare civilă nu corespund cu cele din actul pe baza căruia a fost eliberat, certificatul se retine si se sesizează autoritatea administratiei publice locale competente, în vederea anulării si eliberării unui nou certificat.

Sectiunea a 2-a
Dovada stării civile

            Art. 13. - Starea civilă se dovedeste cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum si cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.
            Art. 14. - Pentru tot ceea ce reprezintă constatări personale ale ofiterului de stare civilă, actele de stare civilă fac dovada pănă la constatarea falsului prin hotărâre judecătorească definitivă, iar pentru celelalte înscrieri, până la proba contrară.
            Art. 15. - Întocmirea, anularea, rectificarea sau completarea ori reconstituirea actelor de stare civilă, precum si orice înscrieri făcute pe actele de stare civilă, în temeiul unei hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile, ori în baza unui act administrativ, sunt opozabile oricărei persoane până la proba contrară.
            Art. 16. - Starea civilă se poate dovedi prin orice mijloace de probă în fata instantei judecătoresti, în cazul prevăzut la art. 10, precum si în fata autoritătilor administratiei publice când se solicită reconstituirea actelor de stare civilă, în următoarele situatii:
            a) nu au existat registre de stare civilă;
            b) registrele de stare civilă au fost pierdute ori distruse în totalitate sau în parte;
            c) nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatelor de stare civilă sau a extraselor după actele de stare civilă;
            d) întocmirea actelor de stare civilă a fost omisă.

CAPITOLUL II
Întocmirea actelor de stare civilă

Sectiunea 1
Întocmirea actului de nastere

            Art. 17. - (1) Întocmirea actului de nastere se face la autoritatea administratiei publice locale în a cărei rază administrativ-teritorială s-a produs evenimentul, pe baza declaratiei verbale a persoanelor prevăzute la art. 19, a actului de identitate al mamei si al declarantului, a certificatului medical constatator al nasterii si, după caz, a certificatului de căsătorie al părintilor.
            (2) Dacă declaratia priveste pe un copil din afara căsătoriei, iar recunoasterea paternitătii are loc în momentul declarării nasterii, datele privind pe tatăl copilului se înscriu în rubricile corespunzătoare din cuprinsul actului de nastere ce se întocmeste.
            (3) Declararea nasterii se face în termen de 15 zile pentru copilul născut viu si în termen de 3 zile pentru copilul născut mort. Termenele se socotesc de la data nasterii. În cazul în care copilul născut viu a decedat înăuntrul termenului de 15 zile, declararea nasterii se face în termen de 24 de ore de la data decesului. Pentru copilul născut mort se întocmeste numai actul de nastere.
            Art. 18. - (1) Numele de familie si prenumele copilului se stabilesc potrivit legii.
            (2) Ofiterul de stare civilă poate refuza înscrierea unor prenume care sunt formate din cuvinte indecente ori ridicole, părintii putând opta pentru un nume corespunzător.
            (3) Dacă părintii nu au nume de familie comun sau există neconcordantă între prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al nasterii si declaratia verbală a declarantului, întocmirea actului de nastere se face pe baza declaratiei scrise si semnate de ambii părinti, din care să rezulte numele de familie si prenumele copilului. În caz de neîntelegere între părinti, va decide autoritatea administratiei publice locale de la locul înregistrării nasterii, prin dispozitie scrisă.
            Art. 19. - Au obligatia de a face declaratia de nastere oricare dintre părinti, iar dacă, din diferite motive, nu o pot face, obligatia declarării revine medicului, persoanelor care au fost de fată la nastere sau personalului din unitatea în care a avut loc nasterea, rudelor ori vecinilor care au luat cunostintă despre nasterea unui copil.
            Art. 20. - (1) Când declaratia de nastere a fost făcută după expirarea termenelor prevăzute de art. 17 alin. (3), înlăuntrul termenului de un an de la nastere, întocmirea actului de nastere se face cu aprobarea primarului, respectiv a sefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră.
            (2) Dacă nasterea s-a produs în străinătate si întocmirea actului nu a fost făcută la misiunea diplomatică sau la oficiul consular de carieră al României ori la autoritatea locală din străinătate, întocmirea actului de nastere se face în tară, la autoritatea administratiei publice locale de la domiciliul părintilor, după ce Ministerul de Interne verifică, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă nasterea nu a fost înregistrată în străinătate.
            Art. 21. - (1) Când declaratia a fost făcută după trecerea unui an de la data nasterii, întocmirea actului se face în baza hotărârii judecătoresti definitive si irevocabile, care trebuie să contină toate datele necesare întocmirii actului de nastere.
            (2) Actiunea se introduce la judecătoria în a cărei rază are domiciliul persoana interesată sau unde are sediul institutia de ocrotire a copilului. În vederea solutionării, instanta solicită politiei verificări pentru stabilirea identitătii, precum si avizul medicului legist cu privire la vârsta si sexul persoanei al cărei act de nastere se cere a fi întocmit. Judecarea cauzei se face cu participarea procurorului.
            (3) Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile în mod corespunzător si în cazul în care nasterea unui cetătean român s-a produs în străinătate, iar declaratia de nastere se face în tară.
            Art. 22. - (1) Întocmirea actului de nastere al copilului găsit se face, în termen de 30 de zile de la data găsirii copilului, la autoritatea administratiei publice locale în a cărei rază administrativ-teritorială a fost găsit, pe baza procesului-verbal întocmit de politie, de medic si de reprezentantul autoritătii administratiei publice locale, căruia îi revine si ololigatia de a face declaratia de înregistrare a nasterii. Persoana care a găsit copilul este obligată să anunte, în termen de 2 de ore, politia si să prezinte copilul cu toate obiectele si înscrisurile aflate asupra lui.
            (2) Din procesul-verbal prevăzut la alin. (1) trebuie să rezulte data, locul si împrejurările în care a fost găsit copilul, sexul, data presupusă a nasterii (anul, luna si ziua) stabilită de medic, de institutia sau de persoana căreia i-a fost încredintat copilul.
            (3) După întocmirea procesului-verbal, reprezentantul autoritătii adIninistratiei publice locale va lua măsuri de ocrotire a acestuia, potrivit legii.
            Art. 23. - (1) În situatia în care copilul este abandonat de către mamă în spital, conducătorul unitătii sanitare are obligatia să sesizeze politia în termen de 24 de ore de la constatarea acestui fapt.
            (2) Dacă nu a fost stabilită identitatea mamei în termen de 30 de zile, întocmirea actului de nastere se va face pe baza certificatului medical constatator al nasterii si a procesului-verbal încheiat de politie, de conducătorul unitătii sanitare si de reprezentantul autoritătii administratiei publice locale căruia îi revine si obligatia de a face declaratia de înregistrare a nasterii.
            Art. 24. - În cazurile prevăzute la art. 22 si 23, dacă nu se cunosc numele de familie si prenumele copilului, acestea se stabilesc, prin dispozitie, de către primarul localitătii unde se înregistrează nasterea.
            Art. 25. - La înregistrarea nasterii, ofiterul de stare civilă atribuie si înscrie codul numeric personal, care se mentionează în certificatul de nastere, precum si în toate celelalte acte care privesc persoana în cauză.
            Art. 26. - (1) În cazul adoptiei cu efecte depline se va întocmi un nou act de nastere de către autoritatea administratiei publice locale de la domiciliul adoptatorilor sau în raza căreia se află sediul institutiei de ocrotire în îngrijirea căreia se găseste adoptatul.
            (2) În situatia în care adoptatorii sunt cetăteni străini ori cetăteni români cu domiciliul sau cu resedinta în străinătate, noul act de nastere se va întocmi de către autoritatea administratiei publice locale în a cărei rază administrativ-teritorială are domiciliul cel adoptat sau unde îsi are sediul institutia de ocrotire, în cazul copiilor aflati în îngrijirea acesteia.
            (3) În noul act de nastere întocmit, rubrica "locul nasterii" se va completa cu denumirea unitătii administrativ-teritoriale unde îsi are sediul autoritatea administratiei publice locale care întocmeste actul.
            (4) În cazul adoptiei cu efecte restrânse se va proceda potrivit prevederilor art. 46.

Sectiunea a 2-a
Întocmirea actului de căsătorie

            Art. 27. - (1) Căsătoria se încheie de către ofiterul de stare civilă, la sediul autoritătii administratiei publice locale a municipiului, sectorului muncipiului Bucuresti, orasului sau comunei în a cărei rază administrativ-teritorială îsi are domiciliul sau resedinta unul dintre viitorii soti.
            (2) Căsătoria se poate încheia în afara sediului autoritătii administratiei publice locale, cu aprobarea primarului, dacă din motive temeinice unul dintre soti se află în imposibilitate de a se prezenta.
            Art. 28. - (1) Declaratia de căsătorie se face personal de către viitorii soti, în scris, la autoritatea administratiei publice locale unde urmează a se încheia căsătoria.
            (2) Ofiterul de stare civilă, care primeste declaratia de căsătorie, solicită viitorilor soti să prezinte actele de identitate, certificatele de nastere, certificatele medicale privind starea sănătătii acestora si, dacă este cazul, dovezi privind desfacerea sau încetarea căsătoriei, precum si aprobarea presedintelui consiliului judetean sau a primarului general al municipiului Bucuresti pentru încheierea căsătoriei, în cazul existentei unor impedimente rezultate din conditiile de vârstă, rudenie firească sau adoptie, în conditiile prevăzute de lege.
            (3) Dacă unul dintre viitorii soti nu se află în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, el poate face declaratia de căsătorie la autoritatea administratiei publice locale în a cărei rază administrativ-teritorială are domiciliul sau resedinta, care o transmite, în termen de 48 de ore, la autoritatea administratiei publice locale unde urmează a se încheia căsătoria.
            Art. 29. - (1) Căsătoria se încheie în termen de 10 zile, în care se cuprind atât ziua când a fost făcută declaratia de căsătorie, cât si ziua în care se oficiază căsătoria.
            (2) Primarul municipiului, al sectorului municipiului Bucuresti, al orasului sau al comunei unde urmează a se încheia căsătoria poate să încuviinteze, pentru motive temeinice, încheierea casătoriei înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1).
            Art. 30. - Ofiterul de stare civilă nu încheie căsătoria dacă constată că nu sunt îndeplinite cerintele legii, consemnând refuzul într-un proces-verbal. Dispozitiile art. 10 sunt aplicabile în mod corespunzător.
           Art. 31. - (1) La încheierea căsătoriei, ofiterul de stare civilă ia consimtământul viitorilor soti, îi declară căsătoriti, după care le citeste dispozitiile din Codul familiei referitoare la drepturile si îndatoririle sotilor si întocmeste, de îndată, actul de căsătorie.
            (2) Actul de căsătorie se semnează de către soti, cu numele de familie pe care s-au învoit să-l poarte în timpul căsătoriei, si de către ofiterul de stare civilă.
            Art. 32. - La încheierea căsătoriei între cetăteni străini sau între acestia si cetăteni români, dacă nu cunosc limba română, precum si în cazul în care unul sau ambii viitori soti sunt surdomuti, se va folosi interpret autorizat, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
            Art. 33. - Ofiterul de stare civilă poate încheia căsătoria între cetăteni străini numai dacă, pe lângă actele prevăzute la art. 28, viitorii soti prezintă dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale tărilor ai căror cetăteni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite conditiile de fond, cerute de legea lor natională, pentru încheierea căsătoriei.

Sectiunea a 3-a
Întocmirea actului de deces

            Art. 34. - (1) Întocmirea actului de deces se face la autoritatea administratiei publice locale în a cărei rază administrativ-teritorială s-a produs decesul, pe baza declaratiei verbale făcute de către membrii familiei decedatului, iar în lipsa acestora, de către colocatari, vecini, administratorul imobilului, medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul, si a certificatului medical constatator al decesului.
            (2) Declarantul va depune certificatul medical constatator al decesului, actul de identitate si, dacă este cazul, livretul militar sau adeverinta de recrutare ale celui decedat.
            Art. 35. - (1) Declararea decesului se face în termen de 3 zile de la data încetării din viată a persoanei. În acest termen se cuprinde atât ziua în care s-a produs decesul, cât si ziua în care se face declaratia.
            (2) Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum si în cazul găsirii unui cadavru, declararea se face în termen de 48 de ore, socotit din momentul decesului sau al găsirii cadavrului.
            (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), pentru întocmirea actului de deces este necesară si dovada eliberată de politie sau de Parchet, din care să rezulte că una dintre aceste autorităti a fost sesizată despre deces.
            (4) În cazul în care decesul nu a fost declarat în termen, întocmirea actului de deces se face cu aprobarea Parchetului.
            Art. 36. - În cazul în care se declară decesul unui copil născut viu, care a încetat din viată fără ca declararea nasterii să fi fost făcută în termenele prevăzute de lege, ofiterul de stare civilă va întocmi mai întâi actul de nastere si apoi pe cel de deces. Dacă, din motive temeinice, actul de nastere nu poate fi întocmit, ofiterul de stare civilă întocmeste actul de deces si ulterior urmăreste înregistrarea nasterii.
            Art. 37. - (1) Certificatul medical constatator al decesului, în care se consemnează cauza decesului, se întocmeste si se semnează de către medic sau, în lipsa acestuia, de către un cadru mediu sanitar care a făcut constatarea.
            (2) Dacă decesul s-a podus pe o navă sau pe o aeronavă si nu există medic la bord, constatarea decesului se va face în primul port sau aeroport de escală, de către un medic.
            (3) În situatia când durata călătoriei navei până la primul port de escală este mai mare de 24 de ore, constatarea decesului se face de către comandant, împreună cu consiliul de bord, si se consemnează în jurnalul de hord. În caz de moarte violentă, comandantul navei va efectua cercetări potrivit legii.
            Art. 38. - (1) Actul de identitate si livretul militar sau adeverinta de recrutare ale persoanei decedate se retin de către ofiterul de stare civilă si se înaintează, după caz, politiei sau comandamentului militar, până la data de 5 a lunii următoare.
            (2) În cazurile în care declarantul nu poate prezenta actele mentionate la alin. (1), va preciza, în scris, motivul neprezentării acestora si datele de stare civilă ale decedatului. Declaratia se înaintează autoritătilor competente.
            Art. 39. - (1) Întocmirea actului de deces privind un cadavru găsit se face la autoritatea administratiei publice locale în a cărei rază administrativ-teritorială a fost găsit.
            (2) Înregistrarea cadavrului neidentificat se va face pe baza documentelor prevăzute la art. 34 si la art. 37 alin. (3), precum si a procesului-verhal întocmit de medic, care va cuprinde vârsta, sexul, locul unde a fost găsit cadavrul, data si cauza decesului.
            (3) Datele privind identitatea cadavrului, slabilite ulterior de către autoritătile administratiei publice competente, se înscriu prin mentiume pe actul respectiv. Mentiunea se comunică autoritătii administratiei publice locale care are în păstrare actul de nastere, politiei si, după caz, comandamentului militar.
            Art. 40. - (1) Ofiterul de stare civilă, după întocmirea actului de deces, eliberează declarantului o adeverintă de înhumare sau de incinerare a cadavrului.
            (2) Înhumarea sau incinerarea unui cetătean român, al cărui deces s-a produs si s-a înregistrat în străinătate, se face pe baza adeverintei eliberate de autoritatea administratiei publice locale în a cărei rază administrativ-teritorială urmează să se facă înhumarea sau incinerarea. Când decesul cetăteanului român s-a înregistrat la misiunea diplomatică a României, adeverinta se va elibera pe baza certificatului de deces eliberat de misiunea diplomatică sau de oficiul consular de carieră.
            (3) Dacă decesul unui cetătiean român s-a produs pe o aeronavă aflată în afara teritoriului României sau pe o navă aflată în afara apelor teritoriale române, iar cadavrul este transportat în tară, înhunarea sau incinerarea se face pe baza dovezii eliberate de comandantul navei sau al aeronavei, potrivit art. 8 alin. (6).
            Art. 41. - (1) Întocmirea actului de deces, în baza unei hotărâri judecătoresti definitive declarative de moarte, se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, după caz, la autoritatea administratiei publice locale de la:
            a) locul de nastere al celui declarat mort;
            b) domiciliul celui declarat mort, în cazul când actul de nastere a fost întocmit la autoritătile locale din străinătate;
            c) domiciliul persoanei care a solicitat declararea judecătorească a mortii, în situatia în care locul nasterii si domiciliul decedatului nu sunt cunoscute.

Sectiunea a 4-a
Întocmirea actelor de stare civilă ale cetătenilor români aflati în străinătate

            Art. 42. - Întocmirea actelor de stare civilă privind pe cetătenii români aflati în străinătate se face la misiunile diplomatice, la oficiile consulare de carieră ale României sau la autoritătile locale competente.
            Art. 43. - (1) Sefii misiunilor diplomatice si ai oficiilor consulare de carieră ale României încheie căsătorii între cetăteni români sau dacă unul dintre viitorii soti este cetătean român, dacă aceasta este în concordanta cu legislatia tării în care sunt acreditati.
            (2) Misiunile diplomatice si oficiile consulare de carieră ale României trimit, prin Ministerul Afacerilor de Externe, actele din primul exemplar al registrelor de stare civilă, pe măsura completării lor, la autoritatea administratiei publice locale a sectorului 1 a municipiului Bucuresti, împreună cu documentele primare pe baza cărora s-a întocmit actul. Al doilea exemplar al actelor din registrele de star civilă va fi trimis, în termen de 30 de zile de la data când toate actele au fost completate, la autoritatea administratiei publice locale a municipilui Bucuresti.
            (3) Actele de stare civilă ale cetătenilor români, întocmite la autoritătile străine, au putere doveditoare în tară numai dacă sunt transcrise în registrele de stare civilă române. Transcrierea actelor de stare civilă si înscrierea mentiunilor primite în străinătate se efectuează cu aprobarea Ministerului de Interne. Cetăteanul român este obligat ca, în termen de 6 luni de la întoarcerea în tară sau de la primirea din străinătate a certificatului sau extrasului de stare civilă, să ceară transcrierea acestor acte la autoritatea adminitratiei publice locale în a cărei rază administrativ-teritorială are domiciliul.
            (4) Cetătenii români ale căror acte de stare civilă au fost înregistrate în localităti care au apatinut României, iar în prezent se găsesc pe teritoriul altor state, pot solicita întocmirea actelor de stare civilă la autoritatea administratiei publice locale în a cărei rază teritorială au domiciliul, pe baza extrasului de pe actul de stare civilă ce se găseste în păstrarea Arhivelor Statului. Transcrierea acestor extrase în registrele de stare civilă se va face cu aprobarea Ministerului de Interne.

CAPITOLUL III
Înscrierea mentiunilor în actele de stare civilă

            Art. 44. - În actele de nastere si, atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau de deces se înscriu mentiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei, în următoarele cazuri:
            a) stabilirea filiatiei prin recunoastere sau hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă si încuviintarea purtării numelui;
            b) contestarea recunoasterii sau tăgăduirea paternitătii;
            c) căsătorie, desfacerea, încetarea sau anularea căsătoriei;
            d) adoptie, desfacerea, încetarea sau anularea adoptiei;
            e) pierderea sau dobândirea cetăteniei române;
            f) schimbarea numelui;
            g) deces;
            h) rectificare, completare sau anulare a actelor de stare civilă ori a mentiunilor înscrise pe ele;
            i) schimbarea sexului, după rămânerea definitivă si irevocabilă a hotărârii judecătoresti.
            Art. 45. - Înscrierea mentiunii de stabilire a filiatiei pe actul de nastere si, după caz, de căsătorie si de deces se face din oficiu sau la cererea celui interesat, pe baza actului de recunoastere întocmit potrivit legii sau a hotărârii judecătoresti definitive si irevocabile. În situatia în care, ulterior, prin hotărâre definitivă si irevocabilă s-a încuviintat purtarea numelui de familie al părintelui fată de care s-a stabilit filiatia, mentiunea se înscrie si pe actele de nastere ale copiilor minori, iar în cazul copiilor majori, numai la cererea acestora.
            Art. 46. - În cazul adoptiei cu efecte restrânse se face mentiune pe actul de nastere al celui adoptat si, dacă este cazul, pe cel de căsătorie, pe baza hotărârii judecătoresti definitive, din oficiu sau la cererea oricărei persoane interesate.
            Art. 47. - Anularea sau desfacerea adoptiei, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă, se înscrie, prin mentiune, pe actul de nastere initial si, după caz, pe cel întocmit în urma adoptiei, pe actul de căsătorie si pe actele de nastere ale copiilor minori ai celui adoptat, iar în cazul copiilor majori, numai la cererea acestora. Mentiunea se înscrie, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, pe baza hotărârii judecătoresti definitive si irevocabile.
            Art. 48. - Încetarea căsătoriei prin decesul sau prin declararea judecătorească a mortii unuia dintre soti, anularea sau desfacerea căsătoriei se înscriu prin mentiune pe actul de căsătorie si pe cele de nastere ale fostilor soti. Mentiunea se înscrie, din oficiu, pe baza comunicării primite de la ofiterul stării civile care a întocmit actul de deces, a hotărârii judecătoresti definitive si irevocabile ori la cererea persoanei interesate.
            Art. 49. - Mentiunea privitoare la schimbarea numelui se înscrie pe actele de stare civilă ale persoanei în cauză, potrivit legii.
            Art. 50. - Mentiunile privind acordarea sau pierderea cetăteniei române se înscriu pe actul de nastere si, dacă este cazul, pe cel de căsătorie, pe baza comunicării transmise de Ministerul de Interne.
            Art. 51. - La cerere, persoanelor îndreptătite li se pot elibera, potrivit art. 11, certificate de stare civilă cu mentiunile înscrise în actele de stare civilă. Certificatele de stare civilă eliberate anterior se retrag si se anulează.

CAPITOLUL IV
Reconstituirea si întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă

            Art. 52. - Reconstituirea actelor de stare civilă se poate face, la cerere, dacă:
            a) registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse, în totalitate ori în parte;
            b) actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate si nu poate fi procurat certificatul ori extrasul de pe acest act.
            Art. 53. - Întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă se poate cere dacă:
            a) întocmirea actului de nastere sau de deces a fost omisă, desi au fost depuse actele necesare
întocmirii acestuia;
            b) întocmirea actului de căsătorie a fost omisă desi a fost luat consimtământul sotilor de către ofiterul de stare civilă.
            Art. 54. - (1) Cererea de reconstituire sau de întocmire ulterioară a unui act de stare civilă, însotită de actele doveditoare, se depune la autoritatea administratiei publice locale, competentă să întocmească actul, sau a locului de domiciliu al persoanei interesate, în cazul prevederilor art. 52 lit. b). Cererea se solutionează în termen de 30 de zile, prin dispozitie a primarului, care se comunică solicitantului în termen de 10 zile de la emitere.
            (2) Dispozitia prevăzută la alin. (1) poate fi contestată la instanta judecătorească în a cărei rază teritorială îsi are sediul autoritatea emitentă.
            Art. 55. - Dispozitiile art. 52-54 se aplică, în mod corespunzător, persoanelor fără cetătenie, care au domiciliul în România.
            Art. 56. - În cazul în care unul dintre exemplarele registrului de stare civilă este pierdut sau distrus, în totalitate ori în parte, acesta se înlocuieste printr-o copie întocmită de pe registrul existent, care se certifică pentru conformitate de către ofiterul de stare civilă.

CAPITOLUL V
Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă si a mentiunilor

            Art. 57. - (1) Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă si a mentiunilor înscrise pe acestea se pot face numai în temeiul unei hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile.
            (2) Sesizarea instantei judecătoresti se face de către persoana interesată, de către autoritatea administratiei publice locale, de către consiliul judetean sau de către Parchet. Cererea se solutionează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza cercetărilor efectuate de politie si a concluziilor procurorului.
            (3) Solutionarea cererii de anulare, modificare, rectificare sau completare a actelor de stare civilă si a mentiunilor înscrise pe acestea, făcută de un cetătean străin sau cetătean român cu domiciliul în străinătate, este de competenta Judecătoriei sectorului 1 al municipiului Bucuresti.
            (4) Actele de stare civila reconstituite nu pot fi rectificate ori completate.
            Art. 58. - Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea unui act de stare civilă sau a unei mentiuni înscrise pe acesta, dispuse prin hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă, se înscriu numai prin mentiune pe actul de stare civilă corespunzător.

CAPITOLUL VI
Continutul si forma actelor de stare civilă. Păstrarea registrelor de stare civilă

            Art. 59. - (1) Continutul si forma actelor de nastere, de căsătorie si de deces sunt prevăzute în anexele nr. 1A, 1B, 1C, 2A, 2B si 2C.
            (2) Actele de stare civilă vor fi tipărite pe ambele fete, cu exceptia celor pentru misiunile diplomatice si oficiile consulare de carieră ale României, care vor fi tipărite pe o singură fată, în registre confectionate din hârtie specială si compactate cu pânză.
            (3) Pe actele de stare civilă se va imprima o tentă de culoare, astfel: albastră - pe cele de nastere, roz - pe cele de căsătorie si cenusie - pe cele de deces, având la mijloc stema României.
            Art. 60. - (1) Numerotarea actelor se va face pe an calendaristic. Registrele de stare civilă, precum si fiecare an calendaristic se vizează, pentru deschidere si închidere, de către primar.
            (2) Primul exemplar al registrelor de stare civilă se păstrează la autoritatea administratiei publice locale unde s-a întocmit, iar al doilea exemplar se înaintează, după caz, consiliului judetean sau Consiliului General al Municipiului Bucuresti, în termen de 30 de zile de la data când toate filele din registru au fost completate.
            (3) Ambele exemplare ale registrelor de stare civilă se trimit Arhivelor Statului, după trecerea a 100 de ani de la data completării lor.
            Art. 61. - Autoritătile administratiei publice care au în păstrare registrele de stare civilă sunt obligate să asigure conservarea si securitatea acestora, cu respectarea normelor privind evidenta si păstrarea arhivelor.

CAPITOLUL VII
Contraventii

            Art. 62. - (1) Constituie contraventii la regimul actelor de stare civilă următoarele fapte, dacă sau sunt săvârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sunt considerate infractiuni:
            a) detinerea fără fără drept a certificatuluui de stare civilă apartinând altei persoane;
            b) nedeclararea nasterii sau decesului în conditiile si în termenele prevăzute de lege;
            c) neasigurarea conservării si securitătii registrelor si certificatelor de stare civilă, potrivit normelor privind evidenta si păstrarea acestora, sau netrimiterea la Arhivele Statului a registrelor de stare civilă, după trecerea termenului legal de păstrare;
            d) necomunicarea la autoritătile administratiei publice competente, de către ofiterul de stare civilă a mentiunilor, a copiilor de pe deciziile de admitere a schimbării numelui, neînscrierea mentiunilor pe actele de stare civilă ori netransmiterea celui de al doilea exemplar al registrelor de stare civilă la consiliul judetean sau, după caz, la Consiliul General al Municipiului Bucuresti, în termen de 30 de zile de la data când toate filele au fost completate;
            e) neprezentarea certificatelor de stare civilă sau a extraselor eliberate de autoritătile străine, ofiterului de stare civilă de la locul de domiciliu, pentru transcriere în registrele de stare civilă române, în termenul prevăzut Ia art. 43 alin. (2);
            f) omiterea declarării, în fata ofiterului de stare civilă, a unor date referitoare la starea civilă a persoanelor sau declararea lor în mod inexact;
            g) neverificarea de către ofitertul de stare civilă a realitătii continutului declaratiei si a concordantei acesteia cu actele de identitate, certificatele de stare civilă si celelalte înscrisuri prezentate;
            h) comunicarea datelor înscrise în actele de stare civilă în alte conditii decât cele prevăzute la art. 69;
            i) neeliberarea de către personalul medico-sanitar competent, în termenele legale de declarare a nasterii si a decesului, a certificatelor medicale constatatoare ale acestor fapte;
            j) pierderea sau deteriorarea certificatelor de stare civilă;
            k) oficierea de către deserventii cultelor a a serviciului religios în cazul căsătoriilor sau în vederea înhumării sau incinerării, fără a li se fi prezentat certificatul de căsătorie si, respectiv, documentul prevăzut la art. 40;
           l) înregistrarea unui act de stare civilă cu încălcarea competentei teritoriale prevăzute de prezenta lege;
            m) efectuarea de răzuiri, stersături în cuprinsul actelor de stare civilă;
            n) netransmiterea comunicărilor cu privire la înregistrarea nasterii cetătenilor români cu domiciliul în România, ori a modificărilor intervenite în statutul civil al persoanelor, a buletinelor de identitate ale persoanelor decedate, precum si a livretelor militare, autoritătilor administratiei publice competente;
            o) nerespectarea termenului prevăzut de lege privind sesizarea politiei despre găsirea unui copil sau abandonarea acestuia într-o unitate sanitară;
            p) înhumarea sau incinerarea cadavrului fără prezentarea documentului prevăzut la art. 40.
            (2) Contraventiile prevăzute la lit. a)-c) se sanctionează cu amendă de la 30.000 lei la 60.000 lei, iar cele de la lit. d)-p), cu amendă de la 40.000 lei la 80.000 lei.
            Art. 63. - Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de către primari, de către persoanele împuternicite prin dispozitia presedintelui consiliului judetean sau prin ordin al prefectului, precum si de către politisti cu atributii în acest domeniu.
            Art. 64. - Dispozitiile cuprinse în acest capitol se completează cu prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea  contraventiilor.

CAPITOLUL VIII
Dispozitii finale si tranzitorii

            Art. 65. - La întocmirea actului de nastere, precum si a celorlalte acte de stare civilă, numele de familie si prenumele titularului se scriu în limba maternă folosindu-se alfabetul latin.
            Art. 66. - Autoritătile administratiei puhlice locale întocmesc comunicări nominale pentru născutii vii, cetăteni români, ori cu privire la modificările intervenite în statutul civil al persoanelor în vârstă de 0-14 ani, care se înaintează la sfârsitul fiecărei luni politiei, pentru crearea si actualizarea bazei de date a populatiei.
            Art. 67. - Certificatele ori, după caz, hotărârile judecătoresti de adoptie, despărtenie si deciziile de înfiere si de schimbare a numelui, eliberate potrivit legilor anterioare, extrasele de pe actele de stare civilă ce au fost eliberate de autoritătile militare în baza legii, precum si deciziile emise în baza Decretului nr. 432/1949 pot servi drept temei, la cererea celui îndreptătit, pentru întocmirea actului ori pentru înscrierea mentiunilor pe actele de stare civilă, cu avizul Ministerului de Interne.
            Art. 68. - Înscrisurile care au stat la baza întocmirii actelor de stare civilă pot fi trimise, la cerere, instantelor judecătoresti, parchetelor sau politiei, care sunt obligate să le restituie, iar pentru motive emeinice, la cererea autoritătilor administratiei publice, se pot elibera extrase de pe actele de stare civilă.
            Art. 69. - Comunicarea datelor înscrise în actele de stare civilă se poate face, în cazuri temeinic justificate, la cererea autoritătilor publice, altele decât cele cu atributii legale în materie, cu aprobarea prefectului.
            Art. 70. - Ministerul Sănătătii, cu avizul Ministerului de Interne si al Departamentului pentru Administratie Publică Locală, va stabili, potrivit legii, continutul si forma certificatelor medicale de constatare a nasterii, a decesului, precum si a celor privind starea sănătătii viitorilor soti si va asigura tipărirea acestora.
            Art. 71. - (1) Autoritătile administratiei puhlice locale întocmesc buletine statistice de nastere, de căsătorie si de deces, iar judecătoriile, buletine statistice de divort.
            (2) Comisia Natională pentru Statistică, cu avizul Ministerului de Interne, al Departamentului pentru Administratie Publică Locală si al Ministerului Sănătătii, stabileste continutul si forma buletinelor statistice de nastere, de căsătorie si de deces, iar cu avizul Ministerului Justitiei, ale buletinelor statistice de divort; asigură tipărirea lor si emite norme referitoare la modul de completare si transmitere a acestora.
            Art. 72. - (1) Ministerul de Interne si Departamentul pentru Administratie Publică Locală îndrumă si controlează, în conditiile legii, autoritătile administratiei publice locale si judetene în domeniul stării civile.
            (2) Prefectii, presedintii consiliilor judetene si primarul general al municipiului Bucuresti organizează îndrumarea si controlul activitătii de stare civilă desfăsurate de autoritătile administratiei publice locale si iau măsuri privind conservarea si securitatea documentelor de stare civilă.
            Art. 73. - Ministerul de Interne si Departamentul pentru Administratie Publică Locală stabilesc,
potrivit reglementărilor în vigoare, formularele necesare activitătii de stare civilă, altele decât cele prevăzute la art. 59, si emit, în termen de 90 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispozitiilor acesteia.
            Art. 74. - Ministerul de Interne asigură cerneala specială pentru completarea actelor de stare civilă, confectionarea registrelor si a certificatelor de stare civilă si distribuirea, contra cost, a acestora autoritătilor administratiei publice judetene si a municipiului Bucuresti, precum si Ministerului Afacerilor Externe. Celelalte imprimate auxiliare vor fi tipărite prin grija consiliilor judetene si a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
            Art. 75. - Dispozitiile prezentei legi, referitoare la întocmirea actelor de stare civilă, eliberarea certificatelor, înscrierea si comunicarea mentiunilor, în raporturile cu alte state, sunt aplicabile în măsura în care nu se prevede altfel prin acorduri, tratate si conventii la care România este parte.
            Art. 76. - Anexele nr. 1 A, 1 B, 1 C, 2 A, 2 B si 2 C fac parte integrantă din prezenta lege.
            Art. 77. - (1) Prezenta lege intră în vigoare după 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.
            (2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul nr. 278/1960 cu privire la actele de stare civilă, H.C.M. nr. 1.090/1960 privind aprobarea modelelor registrelor de stare civilă, H.C.M. nr. 2.290/1969 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la regimul actelor de stare civilă, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 616/1993, precum si orice alte dispozitii contrare.


* Legea nr. 119 din 16 octombrie 1996 cu privire la actele de stare civilă a fost adoptată de Senat si Camera Deputatilor în sedintele din 1 octombrie 1996 si a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996.