MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A  I
Anul IX - Nr. 341   LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE   Joi, 4 decembrie 1997

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 169 din 4 iunie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si a art. 3304 din Codul de procedurã  civilã.

Decizia nr. 170 din 4 iunie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 3301 din Codul de procedurã civilã

Decizia nr. 171 din 4 iunie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 3301 din Codul de procedurã civilã

Decizia nr. 218 din 17 iunie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedurã

Decizia nr. 219 din 17 iunie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si a art. 3304 din Codul de procedurã civilã

Decizia nr. 220 din 17 iunie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 3301 si a art. 3302 din Codul de procedurã civilã

Decizia nr. 221 din 17 iunie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si a art. 3304 din Codul de procedurã civilã

Decizia nr. 222 din 17 iunie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 3301 din Codul de procedurã civilã

Decizia nr. 287 din 1 iulie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3301 din Codul de procedurã civilã

Decizia nr. 288 din 1 iulie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 3301 din Codul de procedurã civivilã

Decizia nr. 363 din 14 octombrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedurã civilã

ORDINE

19. - Ordin privind numirea adjunctilor avocatului poprului

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

D E C I Z I A  Nr.169
din 4 iunie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303si a art. 3304 din Codul de procedurã civilã

Ion Muraru                         - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu        - judecãtor
Nicolae Popa                      - judecãtor
Lucian Stângu                    - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu           - judecãtor
Raul Petrescu                     - procuror
Gabriela Dragomirescu      - magistrat-asistent

            Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Hazarian Saram si Hazarian Anahid Margot împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 145 din 25 noiembrie  1996*).
            Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din data de 22 mai 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public si în lipsa celorlalte pãrti legal citate, si au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 4 iunie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 6 septembrie 1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si a art. 3304 din Codul de procedurã civilã, ridicatã de Hazarian Saram si Hazarian Anahid Margot.
            Prin Decizia nr. 145 din 25 noiembrie 1996, Curtea Constitutionalã a respins ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã.
            Aceastã solutie s-a fundamentat pe deciziile Curtii Constitutionale nr. 73 din 4 iunie 1996 si nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat cã dispozitiile art. 330, art. 3302 alin. 2, art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã sunt constitutionale, cele ale art. 3302 alin. 1 din cod sunt neconstitutionale, iar prevederile art. 3301 din cod sunt neconstitutionale în mãsura în care acestea se aplicã hotãrârilor pronuntate înainte de 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993.
            Împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 145 din 25 noiembrie 1996 au declarat recurs, în termen legal, Hazarian Saram si Hazarian Anahid Margot, pentru urmãtoarele motive: ilegalitatea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 145/1996, determinatã de necitarea recurentilor la judecata în fond; vãdita neconstitutionalitate a prevederilor art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã, care încalcã principii fundamentale ale Constitutiei si ale altor acte internationale la care România a aderat, ce vor fi detaliate cu ocazia solutionãrii recursului.
            Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât exceptia a fost respinsã ca vãdit nefondatã, s-au solicitat puncte de vedere celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            Senatul, prin Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãti si validãri, apreciazã cã exceptia este nefondatã.
            Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã recursul este neîntemeiat, deoarece prin decizii definitive Curtea Constitutionalã s-a pronuntat asupra constitutionalitãtii dispozitiilor art. 330 si urmãtoarele din Codul de procedurã civilã.
            Camera Deputatilor nu a comunicat punctul sãu de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, punctele de vedere ale Senatului si Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330, art. 3301, art, 3302, art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Motivul de recurs privind ilegalitatea Deciziei nr. 145 din 25 noiembrie 1996, datoratã necitãrii pãrtilor la judecata în fond, este neîntemeiat. Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale prevede la art. 24 alin. (2) cã, atunci când exceptia de neconstitutionalitate este vãdit nefondatã, solutia se adoptã cu unanimitatea voturilor completului de judecatã, fãrã citarea pãrtilor. Împotriva deciziei se poate exercita calea de atac a recursului care, în toate cazurile, se solutioneazã cu citarea pãrtilor si a Ministerului Public, asigurându-se în felul acesta posibilitatea pentru pãrti de a-si formula apãrãrile în fata Curtii Constitutionale.
            Si cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit cãruia prevederile art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã încalcã principii fundamentale ale Constitutiei si ale altor acte internationale la care România a aderat, urmeazã a fi respins. Recurentii nu precizeazã principiile fundamentale constitutionale si nici actele internationale la care România a aderat si au fost încãlcate. Curtea, însã, a analizat constitutionalitatea dispozitiilor criticate în raport cu prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia europeanã a drepturilor omului, art. 10 din Declaratia Universalã a Drepturilor Omului si ale art. 14 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si s-a pronuntat cu privire la acestea prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996.

            Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge recursul declarat de Hazarian Saram si Hazarian Anahid Margot împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 145 din 25 noiembrie 1996.
            Definitivã.
            Pronuntatã în sedinta din 4 iunie 1997.

                PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                    prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                                                                                                                    Maistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 145 din 25 noiembrie 1996 a fost publicatã în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 53 din 31 martie 1997.

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

D E C I Z I A   Nr.170
din 4 iunie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 3301 din Codul de procedurã civilã

Ioan Muraru                      - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu       - judecãtor
Nicolae Popa                     - judecãtor
Lucian Stângu                   - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu          - judecãtor
Raul Petrescu                    - procuror
Gabriela Dragomirescu     - magistrat-asistent

            Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Barbu Mihai si Barbu Tania împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 145 din 25 noiembrie 1996*).
            Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din data de 22 mai 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public si în lipsa pãrtilor legal citate, si au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 4 iunie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 15 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 3301 din Codul de procedurã civilã, ridicatã de Barbu Mihai si Barbu Tania.
            Prin Decizia nr. 145 din 25 noiembrie 1996, Curtea Constitutionalã a respins ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3301 din Codul de procedurã civilã. Aceastã solutie s-a fundamentat pe Decizia Curtii Constitutionale nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a constatat cã dispozitiile art. 3301 din Codul de procedurã civilã sunt neconstitutionale în mãsura în care acestea se aplicã hotãrârilor pronuntate înainte de 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993.
            Împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 145 din 25 noiembrie 1996 au declarat recurs, în termen legal, Barbu Mihai si Barbu Tania.
            Curtea constatã cã, fatã de prevederile art. 16 si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, precum si ale art. 101 alin. 1, art. 102 alin. 1 si ale art. 303 alin. 1 si 2 din Codul de procedurã civilã, recursul, desi introdus în termen, nu a fost motivat.
            Potrivit art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, recursul este nul, dacã nu a fost motivat în termenul legal.
            Analizând Decizia nr. 145 din 25 noiembrie 1996, potrivit art. 306 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, Curtea nu a retinut nici un motiv de recurs de ordine publicã, pe care sã-l invoce din oficiu cu privire la decizia care face obiectul recursului.
            Pentru cele arãtate, în temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) si ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, precum si ale art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Constatã cã recursul declarat de Barbu Mihai si Barbu Tania împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 145 din 25 noiembrie 1996 este nul, fiind nemotivat.
            Definitivã.
            Pronuntatã în sedinta din 4 iunie 1997.

                PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                    prof. univ. dr. IOAN MURARU

 Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu


*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 145 din 25 noiembrie 1996 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 31 martie 1997.

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

 D E C I Z I A   Nr. 171
 din 4 iunie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 3301 din Codul de procedurã civilã

Ioan Muraru                      - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu       - judecãtor
Nicolae Popa                     - judecãtor
Lucian Stângu                   - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu          - judecãtor
Raul Petrescu                    - procuror
Gabriela Dragomirescu     - magistrat-asistent

            Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Matei Elvira-Maria si Matei Alexandru-Nicolae împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 145 din 25 noiembrie 1996*).
            Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din data de 22 mai 1997, în prezenta recurentului Matei Alexandru- Nicolae, a reprezentantului Ministerului Public si în lipsa celorlalte pãrti legal citate, si au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 4 iunie 1997.

CURTEA,

având în vedera actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 23 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 3301 din Codul de procedurã civilã, ridicatã de Matei Elvira-Maria si Matei Alexandru-Nicolae.
            Prin Decizia nr. 145 din 25 noiembrie 1996, Curtea Constitutionalã a respins ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3301 din Codul de procedurã civilã. Aceastã solutie s-a fundamentat pe Decizia Curtii Constitutionale nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivã, prin care s-a constatat cã dispozitiile art. 3301 din Codul de procedurã civilã sunt neconstitutionale în mãsura în care acestea se aplicã hotãrârilor pronuntate înainte de 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993.
            Împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 145 din 25 octombrie 1996 au declarat recurs, în termen legal, Matei Elvira-Maria si Matei Alexandru-Nicolae.
            Curtea constatã cã, fatã de prevederile art. 16 si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, precum si ale art. 101 alin. 1 , art. 102 alin. 1 si ale art. 303 alin. 1 si 2 din Codul de procedurã civilã, recursul, desi introdus în termen, nu a fost motivat.
            Potrivit art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã , recursul este nul, dacã nu a fost motivat în termenul legal.
            Analizând Decizia nr. 145 din 25 noiembrie 1996, potrivit art. 306 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, Curtea nu a retinut nici un motiv de recurs de ordine publicã, pe care sã-l invoce din oficiu cu privire la decizia care face obiectul recursului.

            Pentru cele arãtate, în temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) si ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, precum si ale art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Constatã cã recursul declarat de Matei Elvira-Maria si Matei Alexandru-Nicolae împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 145 din 25 noiembrie 1996 este nul, fiind nemotivat.
            Definitivã.
            Pronuntatã în sedinta din 4 iunie 1997.

               PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                    prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                                                                                                            Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu


*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 145 din 25 noiembrie 1996 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 31 martie 1997.

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

D E C I Z I A  Nr. 218
din 17 iunie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedurã civilã

Ioan Muraru                      - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu       - judecãtor
Nicolae Popa                     - judecãtor
Lucian Stângu                   - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu          - judecãtor
Raul Petrescu                    - procuror
Gabriela Dragomirescu     - magistrat-asistent

            Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Ghika Marcela, Metulescu Alexandra Lucia si Paulescu Ana Maria împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997*)
            Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din data de 3 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public si în lipsa pãrtilor legal citate, si au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 10 iunie 1997 si apoi, datoritã imposibilitãtii întrunirii completului, pentru data de 17 iunie 1997.

CU RTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 15 noiembrie 1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedurã civilã, ridicatã de Ghika Marcela, Metulescu Alexandra Lucia si Paulescu Ana Maria.
            Prin Decizia nr. 25 din 5 februarie 1997, Curtea Constitutionalã a respins ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedurã civilã. Aceastã solutie s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitivã prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat cã dispozitiile art. 330 din Codul de procedurã civilã sunt constitutionale.
            Împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997 au declarat recurs, în termen legal, Ghika Marcela, Metulescu Alexandra Lucia si Paulescu Ana Maria, cu motivarea cã posibilitatea pe care o acordã art. 3301 din Codul de procedurã civilã procurorului general de a declara oricând recurs în anulare împotriva hotãrârilor judecãtoresti definitive aduce atingere principiilor securitãtii circuitului civil si egalitãtii pãrtilor, prevãzute de art. 16 alin. (2) din Constitutie.
            Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât exceptia a fost respinsã ca vãdit nefondatã, s-au solicitat puncte de vedere celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã recursul este neîntemeiat, întrucât cu privire la constitutionalitatea art. 330 din Codul de procedurã civilã Curtea s-a pronuntat prin decizii definitive, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, sunt obligatorii erga omnes.
            Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedurã civilã, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Recursul declarat de Ghika Marcela, Metulescu Alexandra Lucia si Paulescu Ana Maria nu este întemeiat,
si urmeazã a fi respins, deoarece prin acesta sunt aduse argumente în sprijinul neconstitutionalitãtii art. 3301 din Codul de procedurã civilã în redactarea anterioarã modificãrii prin Legea nr. 17/1997. Or, prin Încheierea de sesizare din 15 noiembrie 1996 Curtea a fost învestitã cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedurã civilã, cu privire la care s-a si pronuntat prin Decizia nr. 25 din 5 februarie 1997, atacatã cu prezentul recurs.
            Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionalã hotãrãste "asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecãtoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor".
            Rezultã, pe cale de interpretare, cã ea nu hotãrãste asupra exceptiilor de neconstitutionãlitate ridicate direct în fata ei. Solutia contrarã nu poate fi primitã si pentru faptul cã astfel s-ar încãlca prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cãrora, în fata instantei judecãtoresti, pãrtile sunt în drept sã dezbatã exceptia, depunând dovezile si probele pe care le cred de cuviintã si exercitându-si astfel drepturile procesuale ce le apartin, ca în orice cauzã pendinte pe rolul unei instante judecãtoresti. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanta însãsi este obligatã sã-si exprime opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate si sã sesizeze, prin încheiere, Curtea Constitutionalã. Dacã aceste reguli se referã la conditiile în care poate fi sesizatã Curtea pentru judecata în fond, este limpede cã ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea solutioneazã pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitãrii cãii de atac a recursului.
            Admiterea posibilitãtii de a invoca exceptia de neconstitutionalitate pentru prima datã în recursul declarat la Curtea Constitutionalã ar înlesni exercitarea abuzivã a cãii de atac de acela care, nesocotind legea, ar pune înstanta în situatia de a se pronunta în legãturã cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute în vedere la judecata în fond.
            În sensul celor arãtate sunt si deciziile Curtii Constitutionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 si nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, si, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996.

            Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge recursul declarat de Ghika Marcela, Metulescu Alexandra Lucia si Paulescu Ana Maria împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997.
            Definitivã.
            Pronuntatã în sedinta din 17 iunie 1997.

                PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                    prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                                                                                                                    Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997 a fost publicatã in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 23 octombrie 1997.

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

D E C I Z I A   Nr.  219
din 17 iunie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si a art. 3304din Codul de procedurã civilã

Ioan Muraru                     - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu      - judecãtor
Nicolae Popa                    - judecãtor
Lucian Stângu                  - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu         - judecãtor
Raul Petrescu                    - procuror
Gabriela Dragomirescu     - magistrat-asistent

            Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Georgescu Felicia si Vasile Constanta împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997*).
            Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din data de 3 mai 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public si în lipsa pãrtilor legal citate, si au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 10 iunie 1997 si apoi, datoritã imposibilitãtii întrunirii completului, pentru data de 17 iunie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 12 noiembrie 1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si a art. 3304 din Codul de procedurã civilã, ridicatã de Georgescu Felicia si Vasile Constanta.
            Prin Decizia nr. 25 din 5 februarie 1997, Curtea Constitutionalã a respins ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã. Aceastã solutie s-a fundamentat pe deciziile Curtii Constitutionale nr. 73 din 4 iunie 1996 si nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat cã prevederile art. 330, art. 3302 alin. 2, art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã sunt constitutionale, cã dispozitiile art. 3302 alin. 1 din cod sunt neconstitutionale, iar dispozitiile art. 3301 din cod sunt neconstitutionale în mãsura în care acestea se aplicã hotãrârilor pronuntate înainte de 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993.
            Împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 febr'uarie 1997 au declarat recurs, în termen legal, Georgescu Felicia si Vasile Constanta, pentru urmãtoarele motive: ilegalitatea Deciziei nr. 25 din 5 februarie 1997, datoratã necitãrii pãrtilor la judecata în fond; art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si art. 3304 din Codul de procedurã civilã sunt vãdit neconstitutionale, deoarece procurorul general are dreptul discretionar de a declara nelimitat în timp recurs în anulare, încãlcând astfel principiile egalitãtii armelor în fata justitiei si puterii lucrului judecat. Prin Ordonanta Guvernului din 4 februarie 1997 se precizeazã cã singura cale de restituire a imobilelor nationalizate în mod abuziv este actiunea civilã de revendicare în justitie.
            Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât exceptia a fost respinsã ca vãdit nefondatã, s-au solicitat puncte de vedere celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã recursul este neîntemeiat, exceptiile de neconstitutionalitate privind art. 3301 si art. 3302 alin. 1 din Codul de procedurã civilã sunt lipsite de obiect, iar cele referitoare la art. 330, art. 3302 alin. 2, art. 3303 si art. 3304 din cod sunt neîntemeiate.

CURTEA,

având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330, art. 3301, art. 3302, , art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Primul motiv de recurs, prin care este invocatã ilegalitatea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie
1997, datoratã necitãrii pãrtilor la judecata în fond, este neîntemeiat si urmeazã a fi respins. Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale prevede la art. 24 alin. (2) cã, atunci când exceptia de neconstitutionalitate este vãdit nefondatã, solutia se adoptã cu unanimitatea voturilor completului de judecatã, fãrã citarea pãrtilor. Împotriva deciziei se poate exercita calea de atac a recursului care, în toate cazurile, se solutioneazã cu citarea pãrtilor si a Ministerului Public, asigurându-se în felul acesta posibilitatea pentru pãrti de a-si formula apãrãrile în fata Curtii Constitutionale.
            Motivul de recurs prin care se sustine cã dispozitiile art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã sunt neconstitutionale, deoarece dau posibilitatea procurorului general ca în mod discretionar sã declare nelimitat în timp recurs în anulare, urmeazã a fi admis cât priveste dispozitiile art. 3301 din cod. Se constatã cã prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile art. 3301 din Codul de procedurã civilã au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceste conditii, urmeazã a admite recursul referitor la dispozitiile art. 3301 din Codul de procedurã civilã, a se modifica decizia atacatã si, pe fond, a se respinge exceptia, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rãmas fãrã obiect.
            Desi cel de-al doilea motiv de recurs este declarat împotriva art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si art. 3304 din Codul de procedurã civilã, argumentele formulate - dreptul procurorului general de a declara nelimitat în timp recurs în anulare, încãlcând astfel principiile egalitãtii armelor în fata justitiei si autoritãtii lucrului judecat vizeazã exclusiv prevederile art. 3301 din cod, cu privire la care recursul a fost admis. În consecintã, recursul declarat împotriva art. 330, art. 3302, art. 3303 si art. 3304 din Codul de procedurã civilã este neîntemeiat si urmeazã a fi respins.

            Pentru motivele arãtãte, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Admite recursul declarat de Georgescu Felicia si Vasile Constanta privind dispozitiile art. 3301 din Codul de procedurã civilã si modificã Decizia Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997, în sensul cã respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 3301 din Codul de procedurã civilã, ca fiind lipsitã de obiect.
            Respinge recursul declarat cu privire la dispozitiile art. 330, art. 3302, art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã.
            Definitivã.
            Pronuntatã în sedinta publicã din 17 iunie 1997.

                PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                      prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                                                                                                                    Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu


*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 25 din februarie 1997 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 23 octombrie 1997.

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

D E C I Z I A   Nr.  220
din 17 iunie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 3301 si a art. 3302 din Codul de procedurã civilã

Ioan Muraru                       - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu        - judecãtor
Nicolae Popa                     - judecãtor
Lucian Stângu                   - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu          - judecãtor
Raul Petrescu                    - procuror
Gabriela Dragomirescu     - magistrat-asistent

            Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Diaconu Colintineanu Daniela Irina împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997*).
            Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din data de 3 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public si în lipsa pãrtilor legal citate, si au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 10 iunie 1997 si apoi, datoritã imposibilitãtii întrunirii completului, pentru data de 17 iunie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 21 noiembrie 1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 3301 si a art. 3302 din Codul de procedurã civilã, ridicatã de Diaconu Colintineanu Daniela Irina.
            Prin Decizia nr. 25 din 5 februarie 1997, Curtea Constitutionalã a respins ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3301 si ale art. 3302 din Codul de procedurã civilã. Aceastã solutie s-a fundamentat pe Decizia Curtii Constitutionale nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivã, prin care s-a constatat cã prevederile art. 3301 din Codul de procedurã civilã sunt neconstitutionale în mãsura în care ele se aplicã hotãrârilor pronuntate înainte de 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993. În ce priveste dispozitiile art. 3302 din cod, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 73 din 4 iunie 1996 s-a statuat cã alin. 1 al acestui articol este neconstitutional, iar alin. 2 este constitutional.
            Împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997 a declarat recurs, în termen legal, Diaconu Colintineanu Daniela Irina.
            Curtea constatã cã, fatã de prevederile art. 16 si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, precum si ale art. 101 alin. 1, art. 102 alin. 1 si ale art. 303 alin. 1 si 2 din Codul de procedurã civilã, recursul, desi introdus în termen, nu a fost motivat.
            Potrivit art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, recursul este nul, dacã nu a fost motivat în termenul legal.
            Analizând Decizia nr. 25 din 5 februarie 1997, potrivit art. 306 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, Curtea nu a retinut nici un motiv de recurs de ordine publicã pe care sã-l invoce din oficiu cu privire la decizia care face obiectul recursului.

            Pentru cele arãtate, în temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, precum si ale art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

        Constatã cã recursul declarat de Diaconu Colintineanu Daniela Irina împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997 este nul, fiind nemotivat.
            Definitivã.
            Pronuntatã în sedinta publicã din 17 iunie 1997.

            PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                                                                                                                Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu


*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997 a fost publicatã în Monitorul, Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 23 octombrie 1997.

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

D E C I Z I A   Nr.  221
din 17 iunie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si a art. 3304din Codul de procedurã civilã

Ioan Muraru                      - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu       - judecãtor
Nicolae Popa                     - judecãtor
Romul Petru Vonica         - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu          - judecãtor
Raul Petrescu                    - procuror
Gabriela Dragomirescu     - magistrat-asistent

            Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Purcariu Petre împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997*).
            Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din data de 3 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public si în lipsa pãrtilor legal citate, si au fost consemnate în încheierea de la acea datã, cãnd Curtea, având
nevoie de timp pentru a delibera, a amãnat pronuntarea pentru data de 10 iunie 1997 si apoi, datoritã imposibilitãtii întrunirii completului, pentru data de 17 iunie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 14 naiembrie 1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia  de neconstitutionalitate a art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si a art. 3304 din Codul de procedurã civilã, ridicatã de Purcariu Petre.
            Prin Decizia nr. 25 din 5 februarie 1997, Curtea Constitutionalã a respins ca vãdit nefondatã exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã. Aceastã solutie s-a fundamentat pe deciziile Curtii Constitutionale nr. 73 din 4 iunie 1996 si nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat cã dispozitiile art. 330, art. 3302 alin. 2, art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã sunt constitutionale, cele ale art. 3302 alin. 1 din cod sunt neconstitutionale, iar prevederile art. 3301 din cod sunt neconstitutionale în mãsura în care acestea se aplicã hotãrârilor pronuntate înainte de 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993.
            Împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997 a declarat recurs, în termen legal, Purcariu Petre, pentru urmãtoarele motive: dispozitiile art. 3301 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãruia procurorul general poate declara oricând recurs în anulare, încalcã principiile constitutionale ale puterii lucrului judecat si stabilitãtii raporturilor juridice, precum si cerinta de a solutiona cauza, în mod definitiv, într-un termen rezonabil; art. 3302 din Codul de procedurã civilã este neconstitutional, fiind evident contrar principiului separatiei puterilor în stat.
            Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât exceptia a fost respinsã ca vãdit nefondatã, s-au solicitat puncte de vedere celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã recursul privind neconstitutionalitatea art. 3301 din Codul de procedurã civilã este lipsit de obiect, iar în ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 3302 din cod considerã cã este neîntemeiatã.
            Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Cu referire la motivul de recurs, potrivit cãruia prin dreptul procurorului general de a declara oricând recurs în anulare, în temeiul art. 3301 din Codul de procedurã civilã, se încalcã principii fundamentale ale Constitutiei, referitoare la autoritatea lucrului judecat si la stabilitatea raporturilor juridice, se constatã cã prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile acestui articol au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceste conditii urmeazã a se admite recursul, a se modifica decizia atacatã si, pe fond, a se respinge exceptia, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rãmas fãrã obiect.
            Motivul de recurs referitor la neconstitutionalitatea art. 3302 din Codul de procedurã civilã nu este întemeiat si urmeazã a fi respins. Cu privire la dispozitiile acestui text, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitivã prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, în sensul cã alin. 1 al acestui articol este neconstitutional, iar alin. 2 este constitutional.
            Potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, coroborat cu art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curtii Constitutionale sunt obligatorii erga omnes si au putere numai pentru viitor. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine modificarea celor statuate prin deciziile mentionate, solutia pronuntatã îsi mentine valabilitatea si în aceastã cauzã.

            Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Admite recursul declarat de Purcariu Petre privind dispozitiile art. 3301 din Codul de procedurã civilã si modificã Decizia Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997, în sensul cã respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 3301 din Codul de procedurã civilã, ca fiind lipsitã de obiect.
            Respinge recursul declarat cu privire la dispozitiile art. 3302 din Codul de procedurã civilã.
            Definitivã.
            Pronuntatã în sedinta din 17 iunie 1997.

                PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                    prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu


*)Decizia Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 23 octombne 1997.

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

D E C I Z I A   Nr.  222
din 17 iunie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 3301 din Codul de procedurã civilã

Ioan Muraru                      - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu       - judecãtor
Nicolae Popa                     - judecãtor
Lucian Stângu                   - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu          - judecãtor
Raul Petrescu                    - procuror
Gabriela Dragomirescu     - magistrat-asistent

            Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Matac Constanta, Manea  Florica si Georgescu Dinu Constantin îrnpotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997*).
            Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din data de 3 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public si în lipsa pãrtilor legal citate, si au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 10 iunie 1997 si apoi, datoritã imposibilitãtii întrunirii completului, pentru data de 17 iunie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 20 noiembrie 1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 3301 din Codul de procedurã civilã, ridicatã de Matac Constanta, Manea Florica si Georgescu Dinu Constantin.
            Prin Decizia nr. 25 din 5 februarie 1997, Curtea Constitutionalã a respins ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3301 din Codul de procedurã civilã. Aceastã solutie s-a fundamentat pe Decizia Curtii Constitutionale nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivã, prin care s-a statuat cã prevederile art. 3301 din Codul de procedurã civilã sunt neconstitutionale în mãsura în care se aplicã hotãrârilor pronuntate înainte de 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993.
            Împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997 au declarat recurs, în termen legal, Matac Constanta, Manea Florica si Georgescu Dinu Constantin, pentru urmãtoarele motive: Curtea nu a tinut seama cã în spetã recurentii au depus dovezi cã imobilul, obiect al litigiului, a fost demolat; în spetã, hotãrârea judecãtoreascã atacatã cu recurs în anulare este definitivã de peste 2 ani; dispozitiile art. 330, art. 3301 , art. 3302, art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã sunt neconstitutionale, deoarece, recursul în anulare, putând fi declarat oricând, lezeazã grav norme de drept consacrate si respectate în întreaga lume. Se mai sustine cã neconstitutionalitatea acestor dispozitii legale este demonstratã si de modificarea lor prin Hotãrârea Guvernului nr. 11/1997 si Decretul nr. 51/1997, în sensul limitãrii dreptului procurorului general de a declara recurs în anulare la 6 luni.
            Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât exceptia a fost respinsã ca vãdit nefondatã, s-au solicitat puncte de vedere celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã recursul este neîntemeiat, deoarece exceptia de neconstitutionalitate a art. 3301 din Codul de procedurã civilã este lipsitã de obiect, ca urmare a modificãrii acestui text prin Legea nr. 17/1997.
            Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 3301 din Codul de procedurã civilã, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Primele douã motive de recurs prin care se sustine cã instanta de fond nu a tinut seama de situatia de fapt din acest dosar, respectiv cã imobilul, obiect al litigiului, a fost demolat si cã recursul în anulare a fost declarat împotriva unei hotãrâri judecãtoresti definitive, de peste 2 ani, nu sunt întemeiate si urmeazã a fi respinse. Potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 7 august 1992, aceasta nu statueazã decât asupra problemelor de drept. În consecintã, în mod constant, în practica jurisdictionalã a Curtii, s-a statuat cã aspectele privind situatia de fapt si justificarea drepturilor subiective ale pãrtilor sunt de competenta instantelor judecãtoresti. Recurentii nu invocã elemente noi care sã justifice schimbarea practicii Curtii.
            Cel de-al treilea motiv de recurs, prin care se sustine neconstitutionalitatea art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303,
si a art. 3304 din Codul de procedurã civilã, deoarece procurorul general poate declara oricând recurs în anulare împotriva hotãrârilor judecãtoresti definitive, urmeazã a fi admis cât priveste dispozitiile art. 3301 . Se constatã cã prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile art. 3301 din Codul de procedurã civilã au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceste conditii, urmeazã a admite recursul referitor la dispozitiile art. 3301 din Codul de procedurã civilã, a se modifica decizia atacatã si, pe fond, a se respinge exceptia de neconstitutionalitate, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rãmas fãrã obiect.
Exceptiile de neconstitutionalitate privind art. 330, art. 3302, art. 3303 si art. 3304 din Codul de procedurã civilã, invocate în sustinerea acestui motiv de recurs, urmeazã a fi respinse, deoarece ele au fost ridicate pentru prima datã în fata Curtii, în recurs.
            Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionalã hotãrãste "asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecãtoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor".
            Rezultã, pe cale de interpretare, cã ea nu hotãrãste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate direct în fata ei. Solutia contrarã nu poate fi primitã si pentru faptul cã astfel s-ar încãlca prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cãrora, în fata instantei judecãtoresti, pãrtile sunt în drept sã dezbatã exceptia, depunând dovezile si probele pe care le cred de cuviintã si exercitându-si astfel drepturile procesuale ce le apartin, ca în orice cauzã pendinte pe rolul unei instante judecãtoresti. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanta însãsi este obligatã sã-si exprime opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate si sã sesizeze, prin încheiere, Curtea Constitutionalã. Dacã aceste reguli se referã la conditiile în care poate fi sesizatã Curtea pentru judecata în fond, este limpede cã ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea solutioneazã pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitãrii cãii de atac a recursului.
            Admiterea posibilitãtii de a invoca exceptia de neconstitutionalitate pentru prima datã în recursul declarat la Curtea Constitutionalã ar înlesni exercitarea abuzivã a cãii de atac de cãtre cel care, nesocotind legea, ar pune instanta în situatia de a se pronunta în legãturã cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute în vedere la judecata în fond.
            În sensul cetor arãtate sunt si deciziile Curtii Constitutionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 si nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 si, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996. De altfel, argumentele invocate în sustinerea neconstitutionalitãtii acestor dispozitii privesc exclusiv art. 3301 din Codul de procedurã civilã, asupra cãruia Curtea s-a pronuntat prin prezenta decizie.

            Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Admite recursul declarat de Matac Constanta, Manea Florica si Georgescu Dinu Constantin privind dispozitiile art. 3301 din Codul de procedurã civilã si modificã Decizia Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997, în sensul cã respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 3301 din Codul de procedurã civilã, ca fiind lipsitã de obiect.
            Respinge recursul declarat cu privire la dispozitiile art. 330, art. 3302, art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã.
            Definitivã.
            Pronuntatã în sedinta publicã din 17 iunie 1997.

                PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                      prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                                                                                                                    Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu


*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 23 octombrie 1997.

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

D E C I Z I A   Nr.  287*)
din 1 iulie 1997

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilbr art. 3301 din Codul de procedurã civilã

Lucian Stângu               - presedinte
Romul Petru Vonica     - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu      - judecãtor
Florentina Geangu         - magistrat-asistent

            Completul de judecatã, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 27 martie 1997 pronuntatã în Dosarul
nr. 2.836/1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3301 din Codul de procedurã civilã, invocatã de reclamanta Rizeanu Olga Zoe.
            În motivarea exceptiei se sustine cã dispozitiile art. 3301 din Codul de procedurã civilã, dar si ale Decretului nr. 92/1950 si ale Decretului nr. 524/1955 contravin dispozitiilor art. 11, 20, 21 si 135 din Constitutie si unor acte internationale la care România este parte, cum sunt Declaratia Universalã a Drepturilor Omului si art. 1 din Protocolul la Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale. Totodatã, se sustine cã dispozitiile Decretului nr. 92/1950 si ale Decretului nr. 524/1955 sunt neconstitutionale si pentru cã nu au fost publicate.
            Exprimându-si opinia, Curtea Supremã de Justitie a apreciat cã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3301 din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã, textul fiind constitutional, iar celelalte acte normative nu sunt incidente în cauzã. În consecintã, prin dispozitivul încheierii, Curtea Constitutionalã a fost sesizatã numai cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3301 din Codul de procedurã civilã.
            Fatã de cele arãtate si având în vedere cã instanta de  judecatã a considerat, în conformitate cu art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,  ca irelevantã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Decretului nr. 92/1950 si ale Decretului nr. 524/1955, urmeazã ca, prin decizia de fatã, Curtea Constitutionalã sã se pronunte numai cu privire la neconstitutionalitatea art. 3301 din Codul de procedurã civilã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, raportul judecãtorului-raportor, prevederile art. 3301 din Codul de
procedurã civilã, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competentã sã solutioneze exceptia invocatã, fiind legal sesizatã.
            Prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, dispozitiile art. 3301 din Codul de procedurã civilã, care formeazã obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, au fost modificate, în sensul cã recursul în anulare nu mai poate fi declarat de procurorul general oricând, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotãrârea a rãmas irevocabilã, pentru motivul prevãzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, sau de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare, pentru motivul prevãzut de art. 330 pct. 2 din acelasi cod.
            Art. 3301 din Codul de procedurã civilã, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 17/1997, nu contrazice nici unul dintre textele Constitutiei, invocate de autoarea exceptiei, si nici actele si tratatele internationale la care se referã aceasta. Termenul stabilit de lege pentru declararea recursului în anulare este un termen rezonabil, pe care îl exercitã Ministerul Public, în calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societãtii si de apãrãtor al ordinii de drept, al drepturilor si libertãtilor cetãtenesti.

            Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (2) si ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE :

            Respinge ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3301 din Codul de procedurã civilã, invocatã de Rizeanu Olga Zoe, în Dosarul nr. 2.836/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civilã.
            Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
            Pronuntatã la data de 1 iulie 1997.

                                PRESEdinTE,
                prof. univ. dr. Lucian Stângu

                                                                                                                                Magistrat-asistent,
Florentina Geangu


*) Definitivã prin nerecurare.

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

D E C I Z I A   N r.  288*)
din 1 iulie 1997

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 3301
din Codul de procedurã civilã

Lucian Stângu               - presedinte
Romul Petru Vonica     - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu      - judecãtor
Florentina Geangu         - magistrat-asistent

            Completul de judecatã, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 2 aprilie 1997, pronuntatã în Dosarul nr. 1.051/1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale 3301 din Codul de procedurã civilã, invocatã de intimata-reclamantã Soneriu Irina Mihaela.
            În motivarea exceptiei se sustine cã dispozitiile acestor texte de lege contravin urmãtoarelor dispozitii ale Constitutiei:
            - art. 21, întrucât se tinde la îngrãdirea drepturilor cetãteanului de a se adresa liber justitiei, ceea ce echivaleazã cu nesocotirea unui drept garantat de Constitutie;
            - art. 150 alin. (1) din Constitutie, întrucât prin recursul în anulare se urmãreste a se da efecte juridice unei norme care, în esentã, contravine legii fundamentale;
            - art. 20 din Constitutie, coroborat cu prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, adoptatã de O.N.U. în anul 1948, sub aspectul instituirii prin art. 330 din Codul de procedurã civilã a institutiei recursului în anulare.
            De asemenea, se sustine cã norma prevãzutã de art. 3301 din Codul de procedurã civilã nu este constitutionalã, deoarece "nu reglementeazã conditiile si termenul de exercitare a acestei cãi extraordinare de atac".
            Exprimându-si opinia, Curtea Supremã de Justitie a apreciat cã exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, raportul judecãtorului-raportor, prevederile art. 330 si ale art. 3301 din Codul de procedurã civilã, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competentã sã solutioneze exceptia invocatã, fiind legal sesizatã.
            Curtea Constitutionalã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitivã prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 si, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronuntat asupra constitutionalitãtii art. 330 din Codul de procedurã civilã, constatând cã prevederile acestui text sunt constitutionale.
            Textele criticate nu contravin dispozitiile art. 21 din Constitutie, deoarece exercitarea unei cãi de atac, în spetã recursul în anulare, exclusiv de procurorul general, este în concordantã cu dispozitiile art. 130 din Constitutie, potrivit cãrora Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãtii si apãrã ordinea de drept, drepturile si libertãtile cetãtenilor.
            Art. 330 si 3301 din Codul de procedurã civilã nu contravin dispozitiilor art. 150 alin. (1) din Constitutie, deoarece acest text al Constitutiei se referã la legile si celelalte acte normative anterioare intrãrii în vigoare a Constitutiei; or, dispozitiile criticate au fost adoptate ulterior prin Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.
            Dispozitiile art. 330 din Codul de procedurã civilã nu încalcã Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, adoptatã de O.N.U. în anul 1948 si nici dispozitiile art. 20 din Constitutie, deoarece, pe de o parte, unele texte nu au nici o incidentã cu problema de constitutionalitate pusã în discutie (art. 10 din Declaratia Universalã a Drepturilor Omului), iar pe de altã parte, celelalte texte ce se pretinde a fi fost încãlcate nu pun în discutie necesitatea garantãrii, pentru toate pãrtile din proces, a dreptului de a exercita toate cãile extraordinare de atac împotriva hotãrârilor judecãtoresti. Dimpotrivã, art. 128 din Constitutie stabileste cã exercitarea cãilor de atac se face în conditiile legii.
            Prevederile art. 3301 din Codul de procedurã civilã, asa cum au fost modificate prin Legea nr: 17/1997, nu contrazic dispozitiile constitutionale, întrucât reglementeazã termenul de exercitare a acestei cãi de atac, de 6 luni de la data când hotãrârea judecãtoreascã a rãmas irevocabilã, pentru motivul prevãzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, sau de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare, pentru motivul prevãzut de art. 330 pct. 2 din acelasi cod, iar conditiile de exercitare sunt cele prevãzute de art. 330, art. 3303 si de art. 3304 din Codul de procedurã civilã.
            Pentru motivele arãtate, în temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

In numele legii

DECIDE:

            Respinge ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 3301 din Codul de procedurã civilã, invocatã de Soneriu Irina Mihaela în Dosarul nr. 1 .051/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civilã.
            Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
            Pronuntatã la data de 1 iulie 1997.

                                    PRESEdinTE,
                  prof. univ. dr. Lucian Stângu

                                                                                                                            Magistrat-asistent,
Florentina Geangu


*) Definitivã prin nerecurare.

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

D E C I Z I A   Nr. 363
din 14 octombrie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedurã civilã

Ioan Muraru                       - presedinte
Mihai Constantinescu        - judecãtor
Nicolae Popa                     - judecãtor
Lucian Stângu                   - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu          - judecãtor
Raul Petrescu                    - procuror
Gabriela Dragomirescu     - magistrat-asistent

            Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Chereches Maria împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997*).
            Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din data de 30 septembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public si în lipsa pãrtilor legal citate, si au fost, consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 14 octombrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 24 , octombrie 1 996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedurã civilã, ridicatã de Chereches Maria.
            Prin Decizia nr. 2 din 9 ianuarie 1997, Curtea Constitutionalã a respins ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedurã civilã. Aceastã solutie s-a fundamentat pe Decizia Curtii Constitutionale nr. 73 din 4 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a statuat cã art. 330 din Codul de procedurã civilã este constitutional.
            Împotriva Deciziei Curtii -Constitutionale nr. 2 din 9 ianuarie 1996 a declarat recurs, în termen legal, Chereches Maria, pentru urmãtoarele motive: decizia nu este convingãtoare în raport cu speta, respectiv cu faptul cã imobilul în litigiu era exceptat de la nationalizare conform art. 1 din Decretul nr. 92/1950; art. 330 si art. 3301 din Codul de
procodurã civilã si însãsi Curtea Supremã de Justitie îngrãdesc accesul liber la justitie, reglementat de art. 21 din Constitutie; argumentele din decizia Curtii Constitutionale privind neconstitutionalitatea art. 3301 din Codul de procedurã civilã, prin care se motiveazã cã acest text este neconstitutional numai în mãsura în care el se aplicã hotãrârilor pronuntate înainte de data de 26 iulie 1993, nu sunt convingãtoare, întrucât nici o prevedere din Constitutie nu interzice posibilitatea reexaminãrii unei decizii a Curtii. Recurenta apreciazã cã se impune ca dispozitiile referitoare la recursul în anulare sã fie reglementate într-o nouã conceptie, prin care sã se stabileascã ca orice hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã sã poatã fi atacatã cu aceastã cale de atac de cãtre procurorul general numai pentru cazuri strict prevãzute de lege.
            Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât exceptia a fost respinsã ca vãdit nefondatã, s-au solicitat
puncte de vedere celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            Senatul, prin Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãti si validãri, apreciazã cã exceptia este vãdit neîntemeiatã.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã recursul este nefondat, întrucât, cu privire la constitutionalitatea acestor dispozitii legale, Curtea Constitutionalã s-a pronuntat prin decizii definitive, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor.
            Camera Deputatilor nu a comunicat punctul sãu de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Guvernului si Senatului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedurã civilã, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Recursul este neîntemeiat si urmeazã a fi respins.
            Primul motiv de recurs, prin care se sustine cã Decizia Curtii Constitutionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 nu este convingãtoare în raport cu speta, nu poate fi retinut, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, aceasta se pronuntã numai asupra problemelor de drept. Acest motiv de recurs priveste fondul litigiului care este de competenta exclusivã a instantelor judecãtoresti.
            Nici cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se sustine cã dispozitiile art. 330 si ale art. 3301 din Codul de procedurã civilã îngrãdesc accesul liber la justitie, nu poate fi retinut. Dispozitiile constitutionale mentionate au ca semnificatie faptul cã legiuitorul nu poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit o categorie sau un grup social. Dar el poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca si modalitãti de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justitie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoresti si la toate cãile de atac, deoarece competenta si procedura sunt stabilite de lege. În acest sens sunt si Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, si Decizia Curtii Constitutionale nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996.
            Si motivul de recurs referitor la exceptia de neconstitutionalitate a art. 3301 din Codul de procedurã civilã urmeazã a fi respins, deoarece aceasta a fost ridicatã pentru prima datã în recurs.
            Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionalã hotãrãste "asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecãtoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor".
            Rezultã, pe cale de interpretare, cã ea nu hotãrãste asupra exceptiilor de neconstitutionalixate ridicate direct în fata ei. Solutia contrarã nu poate fi primitã si pentru faptul cã astfel s-ar încãlca prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cãrora, în fata instantei judecãtoresti, pãrtile sunt în drept sã dezbatã exceptia, depunând dovezile si probele pe care le cred de cuviintã si exercitându-si astfel drepturile procesuale ce le apartin, ca în orice cauzã pendinte pe rolul unei instante judecãtoresti. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanta însãsi este obligatã sã-si exprime opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate si sã sesizeze, prin încheiere, Curtea Constitutionalã. Dacã aceste reguli se referã la conditiile în care poate fi sesizatã Curtea pentru judecata în fond, este limpede cã ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea solutioneazã pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitãrii cãii de atac a recursului.
            Admiterea posibilitãtii de a invoca exceptia de neconstitutionalitate pentru prima datã în recursul declarat la Curtea Constitutionalã ar înlesni exercitarea abuzivã a cãii de atac de acela care, nesocotind legea, ar pune instanta în situatia de a se pronunta în legãturã cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute în vedere la judecata în fond.
            În sensul celor arãtate sunt si deciziile Curtii Constitutionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 si nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 si, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996. De altfel argumentele invocate în sustinerea neconstitutionalitãtii acestor dispozitii privesc exclusiv art. 3301 din Codul de procedurã civilã, asupra cãruia Curtea s-a pronuntat prin prezenta decizie.
Cât priveste aprecierea recurentei în legãturã cu necesitatea unei noi conceptii de reglementare a instantei recursului în anulare, arãtãm cã, în exercitarea atributiilor sale, Curtea Constitutionalã se pronuntã asupra constitutionalitãtii dispozitiilor legale existente, neputând impune legiuitorului o anume conceptie legislativã.

            Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge recursul declarat de Chereches Maria împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997.
            Definitivã.
            Pronuntatã în sedinta publicã din 14 octombrie 1997.

            PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                  prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                                                                                                                    Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu


*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 2 din 9 ianuarie 1 997 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 21 august 1997.

O R D I N E

AVOCATUL  POPORULUI

O R D I N
privind numirea adjunctilor avocatului poporului

            În conformitate cu prevederile art. 13 lit. e), coroborat cu art. 11 si 34 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului,
            în baza Raportului pentru numirea adjunctilor avocatului poporului al Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãti si validãri a Senatului nr. XXIII/1.291/1997,
            având în vedere Hotãrârea Senatului nr. 17 din 20 mai 1997 pentru numirea avocatului poporului, se emite urmãtorul ordin:

           Art. 1. - Începând cu data de 1 decembrie 1997, se numesc în functia de adjunct al avocatului poporului:
            · Sãbãreanu Ruxandra
            · Moldovan Mircea.
            Conform prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 35/1997, functia de adjunct al avocatului poporului se asimileazã cu functia de secretar de stat.

           Art. 2. - Adjunctii avocatului poporului vor depune jurãmântul în fata unui vicepresedinte al Camerei Deputatilor si a unui vicepresedinte al Senatului.

            Art. 3. - În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 35/1997, numirea adjunctilor avocatului poporului se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

AVOCATUL POPORULUI,
MINISTRU,
PAUL MITROI

Bucuresti, 24 noiembrie 1997.
Nr. 19.