MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A I

Anul. IX. – Nr. 120 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE 12 iunie 1997

SUMAR

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMANIEI

25. – Ordonanta de urgenta cu privire la adoptie

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANTA DE URGENTÃ
cu privire la adoptie

În temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutia României,

Guvernul României adoptã urmãtoarea ordonantã de urgentã:

            Art. 1. - (1) Adoptia este o mãsurã specialã de protectie a drepturilor copilului, prin care se stabileste filiatia între cel care adoptã si copil, precum si rudenia dintre copil si rudele adoptatorului.
            (2) Adoptia se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului.
            (3) Adoptia îsi produce efectele de la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii judecãtoresti.
            (4) În momentul stabilirii filiatiei prin adoptie, filiatia dintre copil si pãrintii sãi naturali înceteazã.
            Art. 2. - (1) Copilul poate fi adoptat pânã la dobândirea capacitãtii depline de exercitiu.
            (2) Persoana care a dobândit capacitatea deplinã de exercitiu poate fi adoptatã numai de cãtre persoana sau familia care a crescut-o.
            Art. 3. - (1) Adoptia între frati este interzisã.
            (2) Adoptia a doi soti de cãtre aceeasi persoanã sau familie este interzisã.
            Art. 4. - (1) Adoptia unui copil de cãtre mai multe persoane este interzisã, cu exceptia cazului în care ea se face de cãtre sot si sotie, simultan sau succesiv.
            (2) Dacã persoana care doreste sã adopte este cãsãtoritã, va fi necesar si consimtãmântul celuilalt sot, cu exceptia cazurilor în care acesta este în imposibilitate de a-si manifesta vointa.
            Art. 5. - (1) Nu pot adopta decât persoanele care au capacitatea deplinã de exercitiu si care sunt cu cel putin 18 ani mai în vârstã decât cei pe care doresc sã îi adopte.
            (2) Pentru motive temeinice, instanta judecãtoreascã va putea încuviinta adoptia, chiar dacã diferenta de vârstã dintre adoptat si adoptatori este mai micã.
            Art. 6. - (1) Nu pot adopta decât persoanele sau familiile care prezintã conditiile materiale si garantiile morale necesare asigurãrii dezvoltãrii armonioase a copilului.
            (2) Comisia pentru protectia copilului, de la domiciliul persoanei sau al familiei care doreste sã adopte, constatã existenta conditiilor si a garantiilor prevãzute la alin. (1) si atestã faptul cã persoana sau familia este aptã sã adopte.
            (3) Atestatul se elibereazã de cãtre Comisia pentru protectia copilului, la cererea persoanei sau a familiei interesate, în termen de 90 de zile de la data depunerii cererii, pe baza rapoartelor si a propunerilor serviciului public specializat pentru protectia copilului, din judet sau din sectorul municipiului Bucuresti, sau ale unui organism privat autorizat.
            (4) Comisia pentru protectia copilului poate elibera atestatul numai dacã din rapoartele prevãzute la alin. (3) rezultã cã persoana sau familia în cauzã prezintã garantiile si îndeplineste conditiile prevãzute la alin. (1).
            Art. 7. - (1) Pentru încuviintarea adoptiei sunt necesare:
            a) consimtãmântul, exprimat în formã autenticã, al pãrintilor sau, dupã caz, al pãrintelui la adoptia copilului de cãtre o persoanã sau familie propusã de Comisia pentru protectia copilului;
            b) avizul favorabil al Comisiei pentru protectia copilului de la domiciliul copilului;
            c) consimtãmântul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani;
            d) consimtãmântul persoanei sau al familiei care adoptã.
            (2) Dacã pãrintii copilului sunt decãzuti din drepturile pãrintesti, decedati, pusi sub interdictie, declarati judecãtoreste morti, necunoscuti sau se aflã în orice situatie care determinã imposibilitatea de a-si manifesta vointa, precum si în cazul în care copilul este declarat judecãtoreste abandonat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã, consimtãmântul prevãzut la alin. (1) lit. a) nu este necesar.
            (3) Dacã unul dintre pãrinti a fost decãzut din drepturile pãrintesti sau este decedat, necunoscut, pus sub interdictie, declarat judecãtoreste mort sau dispãrut, consimtãmântul celuilalt pãrinte este suficient.
            Art. 8. - (1) Consimtãmântul pãrintilor poate fi exprimat numai dupã trecerea unui termen de 45 de zile de la nasterea copilului.
            (2) Pãrintele poate revoca consimtãmântul în termen de 30 de zile de la data înscrisului autentic prin care acesta a fost exprimat.
            (3) Dupã expirarea termenului prevãzut la alin. (2), consimtãmântul pãrintelui devine irevocabil.
            Art. 9. - (1) În cazul în care sunt îndeplinite conditiile prevãzute la art. 6, la art. 7 alin. (1) lit. a) si d) si la art. 8 pentru ca adoptia sã poatã fi încuviintatã, Comisia pentru protectia copilului poate încredinta copilul în vederea adoptiei unei persoane sau familii care beneficiazã de atestatul prevãzut la art. 6.
            (2) Dispozitiile Ordonantei de urgentã a Guvernului privind protectia copilului aflat în dificultate, referitoare la încredintarea copilului unei persoane sau familii, sunt aplicabile.
            (3) Comisia pentru protectia copilului poate încredinta copilul în vederea adoptiei si unei persoane sau familii care nu are cetãtenia românã, dar care are resedinta pe teritoriul statului român de cel putin 6 luni.
            (4) Încredintarea copilului în vederea adoptiei dureazã minimum 3 luni. Perioada pentru care copilul este încredintat se stabileste de cãtre Comisia pentru protectia copilului, o datã cu încredintarea copilului în vederea adoptiei.
            (5) În aceastã perioadã, persoana sau familia cãreia i-a fost încredintat copilul se aflã sub supravegherea serviciului public specializat pentru protectia copilului din subordinea Comisiei pentru protectia copilului sau a organismului privat autorizat care a propus comisiei încredintarea copilului, în vederea adoptiei, persoanei sau familiei respective. Aceste servicii publice specializate pentru protectia copilului sau organisme private autorizate sunt obligate sã prezinte comisiei rapoarte bilunare, referitoare la evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si persoana sau familia cãreia i-a fost încredintat în vederea adoptiei.
            (6) La sfârsitul perioadei prevãzute la alin. (4), Comisia pentru protectia copilului hotãrãste asupra eliberãrii avizului favorabil prevãzut la art. 7 alin. (1) lit. b). Eliberarea avizului prelungeste de drept perioada pentru care copilul a fost încredintat în vederea adoptiei, pânã la încuviintarea sau respingerea cererii de cãtre instantã.
            (7) Dacã, înãuntrul termenului prevãzut la art. 8 alin. (2), o rudã a copilului, pânã la gradul al patrulea inclusiv, cere ca acesta sã îi fie încredintat în vederea adoptiei, la expirarea acelui termen Comisia pentru protectia copilului va lua în considerare, cu prioritate, posibilitatea încredintãrii copilului acelei rude. În acest caz, termenul prevãzut la art. 6 alin. (3) se reduce la 30 de zile, celelalte dispozitii ale art. 6 rãmânând aplicabile.
            (8) În cazul în care o persoanã sau o familie cu cetãtenie românã si o persoanã sau o familie cu cetãtenie strãinã cer încredintarea în vederea adoptiei a aceluiasi copil, posibilitatea încredintãrii copilului la persoana sau familia cu cetãtenie românã va fi luatã în considerare cu prioritate de cãtre Comisia pentru protectia copilului. Opinia exprimatã de copilul cu discernãmânt va fi determinantã în luarea hotãrârii.
            Art. 10. - (1) Comitetul Român pentru Adoptii este organ în subordinea Guvernului, înfiintat în scopul supravegherii si sprijinirii actiunilor de protectie a drepturilor copilului prin adoptie si al realizãrii cooperãrii internationale în acest domeniu.
            (2) Comitetul Român pentru Adoptii este autoritatea centralã românã, însãrcinatã sã aducã la îndeplinire obligatiile prevãzute de Conventia asupra protectiei copiilor si cooperãrii în materia adoptiei internationale, încheiatã la Haga la 29 mai 1993 si ratificatã de Parlamentul României prin Legea nr. 84/1994.
            (3) Activitatea Comitetului Român pentru Adoptii este coordonatã de Departamentul pentru Protectia Copilului din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. Seful Departamentului pentru Protectia Copilului este presedintele Comitetului Român pentru Adoptii. Modul de organizare si functionare a comitetului se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
            (4) În vederea îndeplinirii atributiilor ce îi revin si a atingerii scopului pentru care a fost înfiintat, Comitetul Român pentru Adoptii colaboreazã cu autoritãti publice române si strãine, cu serviciile publice specializate pentru protectia copilului, subordonate acestora, cu organismele private române si strãine autorizate si cu organizatii internationale, în orice probleme de interes reciproc în domeniul adoptiei.
            Art. 11. - (1) Cererile persoanelor sau ale familiilor cu domiciliul sau cu resedinta în România, care doresc sã adopte, vor fi transmise Comitetului Român pentru Adoptii, dupã eliberarea atestatului prevãzut la art. 6 alin. (3), numai prin intermediul serviciilor publice specializate pentru protectia copilului din subordinea comisiilor pentru protectia copilului sau al organismelor private române autorizate.
            (2) Cererile persoanelor sau ale familiilor care au domiciliul sau resedinta pe teritoriul altui stat si care doresc sã adopte vor fi transmise Comitetului Român pentru Adoptii numai prin intermediul autoritãtii centrale care actioneazã în acel stat în domeniul protectiei copiilor si cooperãrii în materia adoptiei internationale sau al organismelor private autorizate de cãtre aceasta si de cãtre Comitetul Român pentru Adoptii. În lipsa unei autoritãti centrale, cererile vor fi transmise comitetului numai prin intermediul autoritãtii publice din statul respectiv, cu atributii în domeniul adopiiei, care a încheiat cu comitetul acorduri de colaborare, sau al organismului privat autorizat de cãtre aceasta si de cãtre comitet.
            (3) În situatia prevãzutã la alin. (2), cererile vor fi însotite de urmãtoarele acte:
            a) un act, eliberat de autoritãtile strãine prevãzute la alin. (2), din care sã rezulte cã existã garantii pentru ca minorul sã intre si sã locuiascã în statul strãin respectiv în cazul încuviintãrii adoptiei, cât si pentru urmãrirea evolutiei lui dupã adoptie;
            b) un act, eliberat de autoritãtile strãine prevãzute la alin. (2), din care sã rezulte cã persoana sau familia în cauzã este aptã sã adopte, în conformitate cu prevederile legii lor nationale;
            c) raportul asupra anchetei psihosociale, efectuatã de autoritãtile strãine competente sau de organismele private autorizate de cãtre acestea la domiciliul persoanei sau al familiei în cauzã, în care sã se arate opinia acestora cu privire la adoptie;
            d) certificatele de nastere si de cãsãtorie ale persoanei sau ale familiei în cauzã, în copie legalizatã;
            e) certificate privind starea de sãnãtate si antecedentele penale ale persoanei sau ale familiei respective.
            (4) Cererea si actele prevãzute la alineatul precedent nu vor fi primite de Comitetul Român pentru Adoptii, decât dacã sunt însotite de traducerea autentificatã în limba românã.
            Art. 12 - (1) Comisiile pentru protectia copilului din fiecare judet, respectiv din sectoarele municipiului Bucuresti, sunt obligate sã transmitã Comitetului Român pentru Adoptii datele de identitate si toate informatiile pertinente referitoare la copiii a cãror adoptie sunt competente sã o avizeze.
            (2) Comitetul Român pentru Adoptii este obligat sã comunice datele primite conform prevederilor alin. (1) tuturor comisiilor pentru protectia copilului, în termen de 5 zile de la primire.
            (3) În termen de 60 de zile de la comunicarea datelor prevãzute la alin. (2), comisiile pentru protectia copilului vor transmite cererile persoanelor sau ale familiilor atestate corespunzãtor si care doresc sã le fie încredintati acei copii în vederea adoptiei. La expirarea acestui termen, în cazul în care Comisia pentru protectia copilului de la domiciliul copilului nu a comunicat hotãrârea de încredintare a acestuia, în vederea adoptiei, unei persoane sau familii, în conditiile prevãzute la art. 9, Comitetul Român pentru Adoptii va repartiza sarcina încredintãrii copilului în vederea adoptiei comisiei care a transmis cele mai multe cereri în acest sens.
            (4) Dacã nu existã cereri privind încredintarea copilului în vederea adoptiei sau dacã cererea de încredintare a copilului în vederea adoptiei nu a fost aprobatã, Comitetul Român pentru Adoptii va repartiza sarcina identificãrii unei persoane sau unei familii potrivite pentru copil unui serviciu public specializat pentru protectia copilului sau unui organism privat român autorizat. Comitetul va face o repartizare echitabilã, tinând seama de numãrul cererilor care i-au fost adresate de cãtre serviciul public specializat pentru protectia copilului sau de cãtre organismul privat autorizat.
            (5) În termenul stabilit de Comitetul Român pentru Adoptii, serviciul public specializat pentru protectia copilului sau organismul privat autorizat va prezenta acestuia propuneri privind încuviintarea adoptiei copilului, acordând prioritate persoanelor sau familiilor cu cetãtenie românã. Propunerile vor fi însotite de urmãtoarele acte:
            a) certificatul de nastere al copilului, în copie legalizatã;
            b) certificatul medical privind starea de sãnãtate a copilului, eliberat de policlinica de la domiciliul acestuia.
            c) avizul favorabil al comisiei pentru protectia copilului privind încuviintarea adoptiei;
            d) declaratia autentificatã de consimtãmânt la adoptie a persoanei sau familiei care doreste sã adopte, în care aceasta sã precizeze cã a luat cunostintã de starea de sãnãtate a copilului, potrivit certificatului medical prevãzut la lit. b).
            Art. 13. - Este interzisã adoptia copiilor care nu se aflã în evidenta Comitetului Român pentru Adoptii, cu exceptia cazului în care sotul adoptã copilul celuilalt sot, a cazului în care adoptatorii sunt rude pânã la gradul al patrulea inclusiv cu unul dintre pãrintii copilului sau a adoptiei în conditiile prevãzute la art. 2 alin. (2).
            Art. 14. - (1) Încuviintarea adoptiei este de competenta instantelor judecãtoresti.
            (2) Cererea persoanei sau a familiei care doreste sã adopte un copil aflat în evidenta Comitetului Român pentru Adoptii este transmisã de acesta instantei judecãtoresti competente, prin intermediul serviciului public specializat pentru protectia copilului sau al organismului privat autorizat, prevãzute la art. 12 alin. (4).
            (3) Cererea va fi însotitã de actele prevãzute la art. 11 alin. (3) si la art. 12 alin. (5), iar în cazul persoanelor sau al familiilor cu domiciliul sau cu resedinta în România, de atestatul prevãzut la art. 6 alin. (3).
            (4) Dacã s-a hotãrât încredintarea copilului în vederea adoptiei, o copie certificatã conform cu originalul de pe hotãrârea de încredintare este transmisã instantei competente.
            (5) În toate cazurile, cererea va fi însotitã de confirmarea Comitetului Român pentru Adoptii, din care sã rezulte cã procedurile si termenele prevãzute la art. 11, 12 si 13 au fost respectate.
            Art. 15. - (1) Cauzele privitoare la încuviintarea adoptiei se judecã în primã instantã de cãtre tribunale.
            (2) Hotãrârile date în cauzele având ca obiect încuviintarea adoptiei nu sunt supuse apelului.
            Art. 16. - (1) Instanta competentã este cea în a cãrei razã teritorialã se gãseste domiciliul copilului.
            (2) Cauzele pentru judecarea cãrora nu se poate determina instanta competentã, conform alineatului precedent, se judecã de cãtre Tribunalul Municipiului Bucuresti.
            Art. 17. - Actiunile si cererile privitoare la încuviintarea adoptiei sunt scutite de taxa de timbru.
            Art. 18. - (1) Instanta solutioneazã cererea pentru încuviintarea adoptiei, în camera de consiliu, în complet constituit din doi judecãtori. Cauzele referitoare la încuviintarea adoptiei se judecã de judecãtori special desemnati de ministrul justitiei.
            (2) Judecarea cererii se face cu citarea Comisiei pentru protectia copilului, care a avizat favorabil încuviintarea adoptiei, care îl reprezintã pe copil, a persoanei sau a familiei care doreste sã adopte, a Comitetului Român pentru Adoptii si cu participarea procurorului. Familia sau persoana care doreste sã adopte poate fi reprezentatã numai de serviciul public specializat pentru protectia copilului sau de organismul privat autorizat prevãzut la art. 12 alin. (4).
            (3) Instanta poate administra orice probã admisã de lege.
            (4) Consimtãmântul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani va fi cerut în instantã.
            (5) Raportul referitor la ancheta psihosocialã a copilului este cerut de instantã. Acesta se prezintã de cãtre Comisia pentru protectia copilului care a avizat favorabil adoptia copilului si cuprinde date privind personalitatea, starea fizicã si mentalã a copilului, antecedentele acestuia, conditiile în care a fost crescut si în care a trãit, orice alte date referitoare la cresterea si educarea copilului, precum si opinia copilului cu privire la adoptia propusã.
            Art. 19. - În cazul adoptiei copilului de cãtre o persoanã sau o familie cu domiciliul pe teritoriul altui stat, instanta se va pronunta asupra cererii de încuviintare a adoptiei, având în vedere ca adoptatul sã poatã beneficia în tara strãinã de garantiile si normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptii nationale.
            Art. 20. - În cazul adoptiei prevãzute la art. 19, pe baza hotãrârii judecãtoresti irevocabile, Comitetul Român pentru Adoptii va elibera un certificat care atestã cã adoptia este conformã cu normele impuse de Conventia asupra protectiei copiilor si cooperãrii în materia adoptiei internationale, încheiatã la Haga la 29 mai 1993.
            Art. 21. - (1) Copilul dobândeste prin adoptie numele celui care adoptã. Dacã adoptia se face de cãtre soti care nu au un nume de familie comun, acestia sunt obligati sã declare instantei numele pe care copilul urmeazã sã îl poarte.
            (2) Pe baza hotãrârii irevocabile de încuviintare a adoptiei, serviciul de stare civilã competent va întocmi, în conditiile legii, un nou act de nastere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind pãrintii sãi firesti. Vechiul act de nastere se va pãstra, mentionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.
            (3) Este interzisã cãsãtoria între adoptat si rudele sale firesti, potrivit art. 6 din Codul familiei. Serviciile publice specializate pentru protectia copilului, precum si ofiterii de stare civilã vor urmãri respectarea acestei prevederi.
            Art. 22. - (1) Adoptia este supusã, potrivit legii, nulitãtii sau desfacerii.
            (2) Adoptia poate fi desfãcutã la cererea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani sau a Comisiei pentru protectia copilului de la domiciliul acestuia, dacã desfacerea este în interesul superior al copilului.
            (3) Instanta se va pronunta si cu privire la numele copilului dupã desfacerea adoptiei.
            (4) La desfacerea adoptiei, pãrintii firesti ai copilului redobândesc drepturile si obligatiile pãrintesti, numai dacã instanta nu decide o altã mãsurã de protectie a copilului, în conditiile legii.
            (5) Cererile de desfacere a adoptiei urmeazã aceleasi reguli de competentã ca si cele pentru încuviintarea acesteia.
            Art. 23. - (1) Comitetul Român pentru Adoptii, cu sprijinul reprezentantelor diplomatice si consulare române si pe alte cãi admise de normele internationale, va depune diligentele necesare pe lângã autoritãtile sau organismele statului al cãrui cetãtean a adoptat un copil român, pentru ca acesta sã beneficieze de garantiile si normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptii nationale.
            (2) Comitetul Român pentru Adoptii sau, dupã caz, comisiile pentru protectia copilului de la domiciliul adoptatului au datoria sã urmãreascã evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si pãrintii sãi adoptivi cel putin 2 ani dupã încuviintarea adoptiei. În acest scop, serviciile publice specializate pentru protectia copilului sau organismele private autorizate, care au fost implicate în adoptia copilului, sunt obligate sã le prezinte rapoarte periodice, în conditiile stabilite prin hotãrâre a Guvernului.
            Art. 24. - Pãrintii adoptivi au obligatia de a informa copilul cã este adoptat, de îndatã ce vârsta si gradul de maturitate al acestuia o permit. Acest lucru va fi notificat Comisiei pentru protectia copilului. Serviciile publice specializate pentru protectia copilului sunt obligate sã acorde pãrintilor adoptivi sprijinul necesar pentru îndeplinirea corespunzãtoare a acestei obligatii.
            Art. 25. - (1) Organismele private prevãzute de prezenta ordonantã de urgentã sunt persoane juridice de drept privat, cu scop nelucrativ, constituite în conditiile legii. La constituirea persoanelor juridice române, instanta va cere avizul Departamentului pentru Protectia Copilului.
            (2) Autorizarea organismelor private care actioneazã în domeniul protectiei drepturilor copilului prin adoptie se face de cãtre Comitetul Român pentru Adoptii.
            (3) Autorizarea oricãrui organism privat strãin este posibilã numai dacã acesta este reprezentat de un organism privat român autorizat.
            (4) Autorizatia este valabilã un an. Reînnoirea acesteia este conditionatã de prezentarea, la Comitetul Român pentru Adoptii, a rapoartelor de activitate ale organismului privat, anual sau la cererea comitetului.
            (5) Criteriile si procedurile de autorizare a organismelor private se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
            Art. 26. - (1) Fapta pãrintelui, a tutorelui sau a ocrotitorului legal al copilului, care pretinde sau primeste, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adoptiei copilului se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.
            (2) Cu aceeasi pedeapsã prevãzutã la alin. (1) se sanctioneazã si fapta persoanei care, în vederea obtinerii unui folos material necuvenit, intermediazã sau înlesneste adoptarea unui copil.
            (3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscã, iar dacã acestea nu se gãsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
            Art. 27. - (1) Pe data publicãrii în Monitorul Oficial al României a prezentei ordonante de urgentã, Legea nr. 11/1990 privind încuviintarea adoptiei, modificatã prin Legea nr. 48/1991 si prin Legea nr. 65/1995, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 24 iulie 1995, dispozitiile capitolului III "adoptia" al titlului II din Codul familiei, precum si orice altã dispozitie contrarã se abrogã.
            (2) Cererile pentru încuviintarea adoptiei, aflate pe rolul instantelor judecãtoresti la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonante de urgentã, vor fi solutionate potrivit reglementãrii în vigoare la data introducerii cererii.

Bucuresti, 9 iunie 1997.
Nr. 25.