MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

PARTEA I

Anul X - Nr. 1 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Luni, 5 ianuarie 1998

SUMAR

REPUBLICÃRI

Legea fondului funciar nr. 18/1991

REPUBLICÃRI

LEGEA
fondului funciar nr. 18/1991 *)

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. - Terenurile de orice fel, indiferent de destinatie, de titlul pe baza cãruia sunt detinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României.
Art. 2. - În functie de destinatie, terenurile sunt:
            a) terenuri cu destinatie agricolã, si anume: terenurile agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantatiile de hamei si duzi, pãsunile, fânetele, serele, solariile, rãsadnitele si altele asemenea -, cele cu vegetatie forestierã, dacã nu fac parte din amenajamentele silvice, pãsunile împãdurite, cele ocupate cu constructii si instalatii agrozootehnice, amenajãrile piscicole si de îmbunãtãtiri funciare, drumurile tehnologice si de
exploatare agricolã, platformele si spatiile de depozitare care servesc nevoilor productiei agricole si terenurile neproductive care pot fi amenajate si folosite pentru productia agricolã;
            b) terenuri cu destinatie forestierã, si anume: terenurile împãdurite sau cele care servesc nevoilor de culturã, productie ori administrare silvicã, terenurile destinate împãduririlor si cele neproductive - stâncãrii, abrupturi, bolovãnisuri, râpe, ravene, torenti - dacã sunt cuprinse în amenajamentele silvice;
            c) terenuri aflate permanent sub ape, si anume: albiile minore ale cursurilor de apã, cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retentie, fundul apelor maritime interioare si al mãrii teritoriale;
            d) terenuri din intravilan, aferente localitãtilor urbane si rurale, pe care sunt amplasate constructiile, alte amenajãri ale localitãtilor, inclusiv terenurile agricole si forestiere;
            e) terenuri cu destinatii speciale, cum sunt cele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, navale si aeriene, cu constructiile si instalatiile aferente, constructii si instalatii hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice si gazelor naturale, de telecomunicatii, pentru exploatãrile miniere si petroliere, cariere si halde de orice fel, pentru nevoile de apãrare, plajele, rezervatiile, monumentele naturii, ansamblurile si siturile arheologice si istorice si altele asemenea.
Art. 3. - În sensul prezentei legi, prin detinãtori de terenuri se întelege titularii dreptului de proprietate, ai altor drepturi reale asupra acestora sau cei care, potrivit legii civile, au calitatea de posesori ori detinãtori precari.
Art. 4. - (1) Terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privatã sau al altor drepturi reale, având ca titulari persoane fizice sau juridice, ori pot apartine domeniului public sau domeniului privat.
            (2) Domeniul public poate fi de interes national, caz în care proprietatea asupra sa, în regim de drept public, apartine statului, sau de interes local, caz în care proprietatea, de asemenea, în regim de drept public, apartine comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor.
            (3) Administrarea domeniului de interes public national se face de cãtre organele prevãzute de lege, iar administrarea domeniului public de interes local se face de cãtre primãrii sau, dupã caz, de cãtre prefecturi.
            (4) Terenurile din domeniul public sunt cele afectate unei utilitãti publice.
Art. 5. - (1) Apartin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate constructii de interes public, piete, cãi de comunicatii, retele stradale si parcuri publice, porturi si aeroporturi, terenurile cu destinatie forestierã, albiile râurilor si fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare si al mãrii teritoriale, tãrmurile Mãrii Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervatii naturale si parcuri nationale, monumentele, ansamblurile si siturile arheologice si istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apãrãrii sau pentru alte folosinte care, potrivit iegii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public.
            (2) Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacã, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.
Art. 6. - Domeniul privat al statului si, respectiv, al comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor este alcãtuit din terenurile dobândite de acestea prin modurile prevãzute de lege, precum si din terenurile dezafectate, potrivit legii, din domeniul public. El este supus dispozitiilor de drept comun, dacã prin lege nu se prevede altfel.
Art. 7. - Fondul funciar si, în mod corespunzãtor, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale trebuie înregistrate în documentele de evidentã funciarã si de publicitate imobiliarã prevãzute de lege.

CAPITOLUL II
Stabilirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor

Art. 8. - (1) Stabilirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor care se gãsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de productie se face în conditiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
            (2) De prevederile legii beneficiazã membrii cooperatori care au adus pãmânt în cooperativa agricolã de productie sau cãrora li s-a preluat în orice mod teren de cãtre aceasta, precum si, în conditiile legii civile, mostenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pãmânt în cooperativã si alte persoane anume stabilite.
            (3) Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafete minime de 0,5 ha pentru fiecare persoanã îndreptãtitã, potrivit prezentei legi, si de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.
            (4) Prin familie se întelege sotii si copiii necãsãtoriti, dacã gospodãresc împreunã cu pãrintii lor.
Art. 9. - (1) Persoanele cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafetei de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate si pentru diferenta dintre aceastã suprafatã si cea pe care au adus-o în cooperativa agricolã de productie sau care a fost preluatã în orice mod de aceasta, pânã la limita suprafetei prevãzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfãptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacã reconstituirea urmeazã sã se facã în mai multe localitãti sau de la autori diferiti.
            (2) Persoanele cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, potrivit legii, în limita suprafetei de teren de pânã la 10 ha de familie si cãrora li s-a aplicat cota de reducere, potrivit art. 14 alin. (3) din lege, pot formula cerere pentru suprafetele de teren care au constituit aceastã cotã. Cererile se formuleazã în cazul în care cota de reducere a depãsit procentul de 5%.
            (3) Cererea se depune la primãria localitãtii sau, dupã caz, la primãriile localitãtilor în raza cãrora se aflã terenul pentru care urmeazã sã se reconstituie dreptul de proprietate, personal sau prin postã, cu confirmare de primire, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi¹), sub sanctiunea decãderii.
            (4) Cererea va cuprinde:
            a) numele si prenumele persoanei solicitante si domiciliul acesteia;
            b) calitatea de titular sau de mostenitor al dreptului de proprietate pentru care i s-a reconstituit sau urmeazã sã i se reconstituie acest drept, potrivit prezentei legi;
            c) suprafata de teren care i s-a reconstituit si diferenta pe care o solicitã.
            (5) La cerere se va anexa:
            a) copie xerox de pe titlul de proprietate care s-a emis sau, dupã caz, de pe procesul-verbal ori de pe fisa de punere în posesie;
            b) copii xerox de pe actele doveditoare ale dreptului de proprietate pentru suprafetele de teren solicitate în plus;
            c) o declaratie în care se va mentiona, pe propria rãspundere, suprafata totalã de teren atribuitã în proprietate, prin reconstituire sau prin constituire, de familie, potrivit prezentei legi, chiar dacã aceasta s-a fãcut în mai multe localitãti sau de la mai multi autori.
            (6) Primarul va constitui un registru special, parafat, numerotat si sigilat, în care se vor înregistra, în ordine cronologicã, cererile depuse de persoanele îndreptãtite si va emite, la cerere, un bon cu numãrul de înregistrare.
            (7) Pentru cererile depuse prin postã, pe confirmarea de primire se vor mentiona numãrul de înregistrare a cererii si data acesteia.
            (8) Primarul sau secretarul consiliului local este obligat sã primeascã cererea si sã o înregistreze, indiferent dacã aceasta cuprinde sau nu toate mentiunile precizate în alin. (4) si dacã nu este însotitã de toate actele prevãzute la alin. (5). În acest caz, primarul sau secretarul este obligat sã comunice solicitantului ca, înlãuntrul termenului de 90 de zile, sã depunã toate actele mentionate la alin. (5), sub sanctiunea decãderii acestuia din termen.
            (9) Nerespectarea obligatiilor prevãzute la alin. (6) de cãtre primar sau secretar atrage dupã sine atât rãspunderea administrativã si disciplinarã a acestuia, potrivit legii, cât si plata de daune cominatorii sau, dupã caz, si de daune-interese.
            (10) Dupã expirarea termenului de 90 de zile prevãzut la alin. (3), primarul este obligat ca, în termen de 30 de zile, sã întocmeascã situatia privind categoriile de persoane, terenurile agricole solicitate si balanta fondului funciar pe localitate - comunã, oras, municipiu -, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit legii. Înlãuntrul acestui termen, primarul le va transmite prefectului, sub semnãturã.
            (11) În termen de 15 zile de la primire, prefectul va întocmi situatia privind categoriile de persoane solicitante si balanta fondului funciar pe judet, pe care le va transmite, în acelasi termen, Departamentului pentru Administratie Publicã Localã.
            (12) Dupã întocmirea balantei fondului funciar la nivel de tarã, prin lege se vor stabili suprafetele de teren agricol care vor fi reconstituite.
Art. 10. - (1) Persoanele fizice si persoanele juridice cãrora li s-a reconstituit sau li s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, potrivit prezentei legi, precum si persoanele juridice care au în patrimoniu sau în administrare terenuri agricole ori detin în orice mod asemenea terenuri au obligatia de a da secretarului consiliului local o declaratie în care vor mentiona suprafata de teren agricol atribuitã, sau, respectiv, detinutã efectiv, în una sau mai multe localitãti, iar pentru persoanele fizice, si de la mai multi autori.
            (2) Persoanele fizice vor face declaratia pe propria rãspundere, iar persoanele juridice, prin reprezentantii lor.
Art. 11. - (1) Suprafata adusã în cooperativa agricolã de productie este cea care rezultã din: actele de proprietate, cartea funciarã, cadastru, cererile de înscriere în cooperativã, registrul agricol de la data intrãrii în cooperativã, evidentele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaratii de martori.
            (2) Dispozitiile alineatului precedent se aplicã în mod corespunzãtor si în ceea ce priveste suprafetele preluate de cooperativele agricole de productie fie în baza unor legi speciale, fie fãrã nici un titlu sau în orice alt mod.
            (3) Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situatiei terenurilor detinute de cooperativa agricolã de productie la 1 ianuarie 1990, înscrisã în sistemul de evidentã a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectatã cu înstrãinãrile legal efectuate de cãtre cooperativã pânã la data intrãrii în vigoare a legii.
            (4) Cererea de stabilire a dreptului de proprietate se depune si se înregistreazã la primãrie în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
Art. 12. - (1) În scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptãtiti si eliberãrii titlurilor de proprietate, în fiecare comunã, oras sau municipiu, se constituie, prin ordinul prefectului²), o comisie condusã de primar.
            (2) Comisiile comunale, orãsenesti sau municipale vor functiona sub îndrumarea unei comisii judetene, numitã prin ordinul prefectului si condusã de acesta.
            (3) Procedura de constituire si modul de functionare a comisiilor, precum si modelul si modul de atribuire a noilor titluri de proprietate se vor stabili prin hotãrâre a Guvernului³) în termen de 15 zile de la data publicãrii prezentei legi. Din comisii vor face parte cetãteni desemnati de obste din toate categoriile îndreptãtite, specialisti si functionari publici. În comunele constituite din mai multe sate, cetãtenii vor fi desemnati proportional cu ponderea numericã a locuitorilor din fiecare sat.
Art. 13. - (1) Calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotãrãrii judecãtoresti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultã acceptarea mostenirii.
            (2) Mostenitorii care nu-si pot dovedi aceastã calitate, întrucât terenurile nu s-au gãsit în circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Ei sunt considerati cã au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
            (3) Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafata de teren determinatã pe numele tuturor mostenitorilor, urmând ca ei sã procedeze potrivit dreptului comun.
Art. 14. - (1) Terenurile cooperativelor agricole de productie situate în extravilanul localitãtilor devin proprietatea cooperatorilor sau, dupã caz, a mostenitorilor acestora, corespunzãtor suprafetelor aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul cooperativei.
            (2) Atribuirea efectivã a terenurilor se face, în zona colinarã, de regulã, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie si nu neapãrat pe vechile amplasamente ale proprietãtii, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de productie.
            (3) În cazul în care între suprafata de teren a cooperativei agricole de productie, rezultatã prin însumarea suprafetelor de teren aduse de cooperatori sau preluate în orice alt mod de cooperativã, si suprafata de teren actualã au intervenit modificãri atât în ce priveste suprafata totalã, cât si pe categorii de folosintã, stabilirea proprietãtii cooperatorilor sau a mostenitorilor acestora se face prin reducerea unei cote proportionale rezultate din scãderea suprafetelor legal folosite în alte scopuri din suprafata totalã initialã si proportional cu categoriile de folosintã agricolã existente. Nu vor fi afectati detinãtorii de suprafete care au proprietãti mai mici de 1 ha.
            (4) Suprafetele ocupate de plantatii pomicole, viticole, sere, helesteie, amenajãri piscicole, pepiniere, constructii administrative si agrozootehnice, precum si cele necesare bazei furajere aferente capacitãtilor de productie zootehnice existente în cooperativele agricole de productie pot reprezenta, pe baza optiunii proprietarilor, aport la constitoirea unor forme de asociere de tip privat, cu sau fãrã personalitate juridicã.
Art. 15. - (1) Membrii cooperatori care, dupã caz, au pãrãsit cooperativa agricolã de productie, nu au muncit în cooperativã sau nu locuiesc în localitatea respectivã, precum si mostenitorii acestora pot primi terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul cooperativei.
            (2) Dispozitiile alineatului precedent se aplicã si persoanelor ale cãror terenuri au trecut, cu sau fãrã titlu, în patrimoniul cooperativei agricole de productie fãrã ca ele sã fi dobândit calitatea de cooperatori, precum si, dupã caz, mostenitorilor acestora.
            (3) De prevederile alin. (2) beneficiazã si persoanele detinãtoare ale titlurilor de Cavaler al Ordinului "mihai viteazul", "Mihai Viteazul cu Spadã" si mostenitorii lor, care au optat si cãrora li s-a atribuit, la data împroprietãririi, teren arabil, cu exceptia celor care l-au înstrãinat.
            (4) Dispozitiile art. 14 alin. (2) si (3) se aplicã în mod corespunzãtor.
            (5) Se vor atribui, la cerere, persoanelor care si-au pierdut total sau partial capacitatea de muncã si mostenitorilor celor care au decedat - ca urmare a participãrii la lupta pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 - în proprietate, terenuri în suprafatã de 10.000 m² în echivalent arabil. Pentru terenurile atribuite, acesti beneficiari nu datoreazã taxe sau impozite.
Art. 16. - (1) În cazurile în care în perimetrul unor cooperative agricole de productie au fost comasate si terenuri agricole ale unor proprietari particulari, iar acestia nu au preluat în compensatie alte terenuri, la cererea lor sau a mostenitorilor, ei vor fi repusi în proprietate si li se vor restitui suprafetele în cotã echivalentã, în cadrul unor sole stabilite de comisie.
            (2) Dispozitiile art. 14 alin. (2) si (3) se aplicã în mod corespunzãtor.
Art. 17. - (1) În localitãtile cu cetãteni români, apartinând minoritãtii germane sau în care locuiesc persoane care au fost deportate sau strãmutate, deposedate de terenuri prin acte normative intervenite dupã anul 1944, se vor atribui în proprietate, la cerere, cu prioritate acestora sau mostenitorilor, suprafete de teren din rezerva aflatã la dispozitia comisiilor sau se va proceda conform art. 37.
            (2) La atribuire, se va avea în vedere suprafata de teren pe care acestia au avut-o în proprietate, fãrã a se depãsi 10 ha de familie, în echivalent arabil.
Art. 18. - (1) Terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniul cooperativei agricole de productie de la cooperatori sau de la alte persoane care au decedat si nu au mostenitori, precum si terenurile pentru care nu s-au formulat cereri de restituire rãmân la dispozitia comisiei.
            (2) Toate terenurile cooperativei agricole de productie care nu sunt atribuite conform art. 14-17, precum si terenurile extravilane proprietatea statului aflate în folosinta cooperativei, rãmân, de asemenea, la dispozitia comisiei, urmãnd a fi atribuite altor persoane îndreptãtite, potrivit prevederilor prezentei legi.
            (3) Terenurile neatribuite, rãmase la dispozitia comisiei, trec în domeniul privat al comunei, orasului sau al municipiului, urmând a fi puse la dispozitia celor care doresc sã întemeieze sau sã dezvolte exploatatii agricole, prin închiriere, concesionare sau vânzare, în conditiile legii.
Art. 19. - (1) Membrilor cooperatori activi care nu au adus teren în cooperativa agricolã de productie sau au adus teren mai putin de 5.000 m², precum si celor care, neavând calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod, ca angajati în ultimii 3 ani în cooperativã sau în asociatii cooperatiste, li se pot atribui în proprietate loturi din terenurile prevãzute la art. 18, dacã sunt stabiliti sau urmeazã sã se stabileascã în localitate si nu detin teren în proprietate în alte localitãti. Suprafata atribuitã în proprietate se va determina tinând seama de suprafata terenurilor, numãrul solicitantilor si de suprafata atribuitã celor care au adus pãmânt în cooperativa agricolã de productie.
            (2) Prevederile alin. (1) se aplicã si persoanelor care au fost deportate si nu beneficiazã de dispozitiile art. 14-16.
            (3) Se pot atribui, la cerere, în folosintã agricolã, pânã la 5.000 m² în echivalent arabil, de familie, personalului de specialitate din serviciile publice comunale, în perioada cât lucreazã în localitate, dacã nu are teren în proprietate în aceastã localitate, el sau membrii familiei din care face parte. Dreptul de proprietate asupra acestor terenuri apartine comunei, orasului sau municipiului, dupã caz.
            (4) Atribuirea în folosintã nu se poate face în cazurile în care în localitatea respectivã s-au operat reducerile prevãzute la art. 14 alin. (3).
            (5) La plecarea din localitate persoanele mentionate la alin.(3) au dreptul la despãgubiri pentru investitiile fãcute, cu consimtãmântul prealabil al proprietarului si dacã sunt utile pe suprafata atribuitã.
Art. 20. - În situatia în care în unele cooperative agricole de productie nu mai rãmâne teren disponibil pentru a se atribui suprafata minimã prevãzutã la art. 8, precum si pentru persoanele prevãzute la art. 17 si 19 alin. (1) si (2), comisia va hotãrî reducerea în cotã proportionalã a suprafetei ce se repartizeazã pentru a se atribui terenuri în proprietate si acestor categorii.
Art. 21. - (1) În localitãtile cu excedent de suprafatã agricolã, cu deficit de fortã de muncã în agriculturã, din terenurile prevãzute la art. 18  se poate atribui în proprietate teren pânã la 10 ha în echivalent arabil tuturor familiilor care solicitã în scris si se obligã sã lucreze aceastã suprafatã.
            (2) Familiile fãrã pãmânt sau cu pãmânt putin din alte localitãti, care solicitã în scris, pot primi în proprietate pânã la 10 ha teren în echivalent arabil, cu obligatia de a-si stabili domiciliul în comunã, oras sau municipiu, dupã caz, si de a cultiva pãmântul primit, renuntând la proprietatea avutã în localitatea lor, din extravilan.
Art. 22. - (1) Din terenurile agricole, comisiile vor atribui în proprietate, la cererea comisiilor parohiale ori a altor organe reprezentative ale comunitãtilor locale de cult - din mediul rural -, o suprafatã de teren de pânã la 5 ha în echivalent arabil pentru fiecare parohie sau schit, apartinând cultelor recunoscute de lege, ori de pânã la 10 ha teren agricol în echivalent arabil în cazul mânãstirilor, în mãsura în care toate aceste asezãminte au posedat în trecut terenuri agricole preluate de cooperativele agricole de productie, iar în prezent nu au asemenea terenuri ori au suprafete restrânse. În zonele necooperativizate, reconstituirea dreptului de proprietate se va face din terenurile aflate în proprietatea statului si în administrarea primãriilor, la propunerea acestora, prin ordinul prefectului.
            (2) Dispozitiile art. 9 alin. (5) se aplicã în mod corespunzãtor.
            (3) Organele reprezentative ale unitãtilor de cult, recunoscute de lege, din mediul rural, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate si pentru suprafata de teren agricol care reprezintã diferenta dintre suprafata de 5 ha, în cazul parohiilor, si suprafata pe care au avut-o în proprietate, dar nu mai mult de 10 ha, si pentru suprafata ce reprezintã diferenta dintre suprafata de 10 ha, în cazul mânãstirilor si schiturilor, si suprafata pe care au avut-o în proprietate, dar nu mai mult de 50 ha.
            (4) Dispozitiile art. 9 rãmân aplicabile.
            (5) Pentru parohiile, schiturile si mânãstirile din mediul urban, consiliile si organele reprezentative ale acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate în conditiile alin. (3) si (4).
            (6) Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole care le-au apartinut în proprietate, în limita suprafetelor pe care le-au avut, si organele reprezentative ale altor unitãti de cult, astfel:
            a) centrul patriarhal, pânã la 200 ha;
            b) centrele eparhiale, pânã la 100 ha;
            c) protoieriile, pânã la 50 ha;
            d) parohiile din mediul urban, pânã la 10 ha;
            e) filialele din mediul rural si urban, pânã la 10 ha.
Art. 23. - (1) Sunt si rãmân în proprietatea privatã a cooperatorilor sau, dupã caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodãresti, precum si curtea si grãdina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele mãsuri pentru stimularea tãrãnimii.
            (2) Suprafetele de terenuri aferente casei de locuit si anexelor gospodãresti, precum si curtea si grãdina din jurul acestora sunt acelea evidentiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciarã, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrãrii în cooperativa agricolã de productie.
            (3) Pentru suprafata de teren agricol atribuitã de cooperativa agricolã de productie ca lot de folosintã, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei cãreia i s-a atribuit, indiferent dacã acest teren se aflã în continuarea grãdinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu exceptia celor strãmutati, pentru realizarea unor investitii de interes local sau de utilitate publicã.
            (4) Dispozitiile alin. (1) se aplicã si persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.
Art. 24. - (1) Terenurile situate în intravilanul localitãtilor, care au fost atribuite de cooperativele agricole de productie, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane
îndreptãtite, pentru constructia de locuinte si anexe gospodãresti, pe care le-au edificat, rãmân si se înscriu în proprietatea actualilor detinãtori, chiar dacã atribuirea s-a fãcut din terenurile preluate în orice mod de la fostii proprietari.
            (2) Fostii proprietari vor fi compensati cu o suprafatã de teren echivalentã în intravilan sau, în lipsã, cu teren situat în extravilan, în imediata vecinãtate.
Art. 25. - (1) În cazul în care cooperativa agricolã de productie a atribuit loturi în folosintã unor cooperatori, în grãdinile din intravilan ale fostilor proprietari, asemenea terenuri revin, de drept, în proprietatea detinãtorilor initiali sau a mostenitorilor acestora.
            (2) Persoanele care au primit terenuri în conditiile alin. (1) si pe care au efectuat investitii au dreptul la o despãgubire egalã cu contravaloarea acestora, dacã nu pot fi ridicate.
            (3) Prin investitii, în sensul alin. (2), se întelege lucrãrile destinate exploatãrii agricole a terenului.
Art. 26. - (1) Terenurile situate în intravilanul localitãtii, care au apartinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fãrã mostenitori, trec în proprietatea comunei, orasului sau a municipiului, dupã caz, si în administrarea primãriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosintã celor care solicitã sã-si construiascãlocuinte si nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensãrile prevãzute la art. 24.
            (2) Pânã la efectuarea operatiunilor prevãzute la alin. (1), terenurile vor fi înscrise si folosite conform destinatiei avute.
Art. 27. - (1) Punerea în posesie si eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptãtiti nu pot avea loc decât numai dupã ce s-au fãcut în teren delimitãrile necesare pentru mãsurãtori, stabilirea vecinãtãtilor pe temeiul schitei, amplasamentului stabilit si întocmirea documentelor constatatoare prealabile.
            (2) În toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia mãsurãtorilor comisia ia act de recunoasterea reciprocã a limitelor proprietãtii de cãtre vecini si le consemneazã în documentele constatatoare.
            (3) Pentru terenurile aflate în exploatarea societãtilor agricole de tip privat, constituite în temeiul Legii nr. 36/1991 privind societãtile agricole si alte forme de asociere în agriculturã, comisiile locale si cele judetene, în termen de 12 luni, vor efectua toate operatiunile prevãzute la alin. (1) si (2) si vor elibera titlurile de proprietate.
            (4) Membrii si conducerea acestor societãti agricole au obligatia de a solicita imediat comisiilor locale sã efectueze operatiunile prevãzute la alineatul precedent, iar comisiile judetene, sã solicite eliberarea titlurilor de proprietate.
            (5) Încãlcarea prevederilor alineatelor precedente atrage desfiintarea, de drept, a societãtilor agricole în cauzã.
            (6) La desfiintarea cooperativei agricole de productie, o comisie de lichidare constituitã în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, prin ordinul prefectului, la propunerea primãriei, va proceda în termen de 9 luni de la desfiintarea cooperativei, la realizarea activului si la plata pasivului, în conditiile prevãzute de lege.
Art. 28. - (1) Comisiile de lichidare prevãzute de art. 27 au obligatia de a constata si stabili orice fapte de încãlcare a legii, de a lua mãsuri de recuperare a pagubelor; conform legii, si de a sesiza, dacã este cazul, organele de urmãrire penalã.
            (2) Sumele recuperate în conditiile alin. (1) constituie activ lichidat si urmeazã destinatia celor prevãzute la art. 27.
            (3) La expirarea termenului prevãzut la art. 27, comisiile de lichidare vor prezenta bilantul de lichidare si raportul explicativ organului de specialitate al prefecturii sau al Primãriei Municipiului Bucuresti, învestit cu atributii de control financiar, potrivit legii, pentru descãrcare.
            (4) Actele de constatare a datoriilor fatã de stat si fatã de alte persoane juridice, rãmase dupã terminarea operatiunilor de lichidare, întocmite de cãtre comisia de lichidare, vor fi avizate si centralizate de cãtre Ministerul Finantelor, dupã care Guvernul le va prezenta Parlamentului, cu propuneri de rezolvare.
Art. 29. - (1) Constructiile agrozootehnice, atelierele de industrie micã, masinile, utilajele si alte asemenea mijloace fixe, ce au apartinut cooperativei agricole de productie desfiintate, precum si terenurile de sub acestea, ca si cele necesare utilizãrii lor normale, plantatiile de vii si pomi si animalele devin proprietatea membrilor asociatiilor de tip privat, cu personalitate juridicã, dacã se vor înfiinta.
            (2) Drepturile fostilor cooperatori asupra bunurilor prevãzute la alin. (1) se vor stabili în cotã valoricã, proportional cu suprafata de teren adusã sau preluatã în orice mod în cooperativa agricolã de productie si cu volumul muncii prestate. Membrii asociati vor constitui aceste drepturi ca aport în naturã la noua asociatie.
            (3) Fostilor cooperatori care nu devin membri ai acestei asociatii li se vor stabili drepturi de creantã proportional cu cota valoricã ce li se cuvine din patrimoniul cooperativei agricole de productie, dacã nu au fost acoperite în altã modalitate. Plata creantelor se va face de cãtre asociatie, în naturã sau în bani, potrivit hotãrârii comisiei de lichidare.
            (4) În cazul în care nu s-au constituit asemenea asociatii, bunurile si animalele prevãzute la alin. (1) se vor vinde prin licitatie publicã persoanelor fizice sau juridice, urmând ca din pretul realizat sã se achite datoriile de orice fel ale fostei cooperative agricole de productie. Fac exceptie bovinele si ovinele, precum si plantatiile de vii si pomi, care vor fi atribuite fostilor cooperatori.
            (5) În termen de 9 luni de la desfiintarea cooperativei agricole de productie, se vor stabili drepturile bãnesti ce revin fiecãrui fost membru cooperator de cãtre comisia de lichidare constituitã potrivit art. 27 alin. (6).
            (6) Fostii membri cooperatori vor primi cota cuvenitã din valorificarea prin licitatie a bunurilor comune, proportional cu suprafata de teren adusã în cooperativa agricolã de productie, în echivalent arabil, si volumul valoric de muncã efectuat.
            (7) Bunurile prevãzute la alin. (1), care nu se vând în termen de un an de la data desfiintãrii cooperativei agricole de productie, trec în proprietatea privatã a comunelor, oraselor si a municipiilor unde acestea sunt situate, fãrã nici o despãgubire, si în administrarea primãriilor.
            (8) Demolarea constructiilor agrozootehnice, a atelierelor de întretinere, a instalatiilor si a anexelor gospodãresti si de industrie micã, care fac obiectul alin. (1), este interzisã. Prin exceptie, dacã sunt degradate sau din orice alt motiv nu pot fi utilizate, ele pot fi desfiintate cu autorizatia prefecturii, iar materialele vor fi valorificate de primãrii, urmând ca sumele rezultate sã intre în activul operatiunilor de lichidare.
            (9) Constructiile afectate unei utilizãri sociale sau culturale trec fãrã platã, în regim de drept public, în proprietatea comunelor, oraselor sau a municipiilor si în administrarea primãriilor.
Art. 30. - (1) Asociatiile intercooperatiste sau de stat si cooperatiste de orice profil se pot reorganiza în societãti comerciale pe actiuni, în termen de 90 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
            (2) Terenurile si celelalte bunuri aduse de cooperativa agricolã de productie în asociatie, precum si bunurile dobândite de aceasta devin proprietatea societãtii comerciale, iar cooperatorii si celelalte persoane îndreptãtite a-si reconstitui proprietatea asupra terenurilor ce apartin societãtii, precum si salariatii acesteia pot deveni actionari în conditiile legii.
            (3) În cazul în care unii cooperatori sau alte persoane îndreptãtite, prevãzute la alin. (2), nu vor opta pentru a deveni actionari ai societãtii comerciale, li se va stabili dreptul de proprietate, conform prevederilor art. 14 si 15 din prezenta lege, din terenurile care nu au fost aduse de cooperativa agricolã de productie în asociatie.
            (4) În localitãtile în care nu existã aceste posibilitãti, se vor putea desfiinta unele ferme neeficiente ale asociatiei. Hotãrârea în aceastã privintã se adoptã de cãtre comisia judeteanã, la propunerea comisiilor comunale, orãsenesti sau municipale, dupã caz.
Art. 31. - (1) Terenurile proprietatea statului aflate în exploatarea cooperativelor agricole de productie sunt la dispozitia comisiilor prevãzute la art. 12, în vederea atribuirii lor în proprietatea celor îndreptãtiti, conform legii.
            (2) Terenurile neatribuite, rãmase la dispozitia comisiei, vor trece în domeniul privat al comunei, orasului sau al municipiului.
Art. 32. - (1) Terenul atribuit conform art. 19 alin. (1), art. 21 si art. 43 nu poate fi înstrãinat prin acte între vii timp de 10 ani, socotiti de la începutul anului urmãtor celui în care s-a fãcut înscrierea proprietãtii, sub sanctiunea nulitãtii absolute a actului de înstrãinare.
        (2) Constatarea nulitãtii poate fi cerutã în justitie de cãtre primãrie, prefecturã, procuror, precum si de cãtre oricare persoanã interesatã.
Art. 33. - Terenurile provenite din fostele izlazuri comunale - pajisti si arabil - care s-au aflat în folosinta cooperativelor agricole de productie - trec în proprietatea privatã a comunelor, oraselor sau, dupã caz, a municipiilor si în administrarea primãrilior, urmând a fi folosite ca pãsuni comunale si pentru producerea de furaje si seminte pentru culturi furajere.
Art. 34. - Lucrãrile de îmbunãtãtiri funciare care se aflã pe terenurile primite, inclusiv zonele de protectie aferente, trec în proprietatea unitãtilor specializate de exploatare a unor astfel de lucrãri, în conditiile legii.

CAPITOLUL III
Dispozitii privind terenurile proprietate de stat si unele prevederi speciale

Art. 35. - (1) Terenurile proprietatea statului sunt acele suprafete intrate în patrimoniul sãu în conformitate cu prevederile legale existente pânã la data de 1 ianuarie 1990 si înregistrate ca atare în sistemul de evidentã al cadastrului funciar general si în amenajamentele silvice.
            (2) Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele si statiunile de cercetãri stiintifice, agricole si silvice, destinate cercetãrii si producerii de seminte si material sãditor din categorii biologice superioare si a animalelor de rasã, precum si din administrarea Institutului pentru Testarea si Înregistrarea Soiurilor de Plante de Culturã si a centrelor sale teritoriale apartin domeniului public si rãmân în administrarea acestora. În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi⁴), Guvernul, la propunerea Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, va delimita suprafetele de teren strict necesare cercetãrii si producerii de seminte si material sãditor din categorii biologice superioare si animalelor de rasã si pe cele destinate productiei, din administrarea institutelor si statiunilor de cercetare si productie agricolã.
            (3) Dispozitiile alin. (2) se aplicã si terenurilor proprietate de stat folosite, la data prezentei legi, de unitãtile de învãtãmânt cu profil agricol sau silvic si care trec în administrarea acestora.
Art. 36. - (1) Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localitãtilor si care sunt în administrarea primãriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraselor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevãzute la art. 26.
            (2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localitãtilor, atribuite, potrivit legii, în folosintã vesnicã sau în folosintã pe durata existentei constructiei, în vederea construirii de locuinte proprietate personalã sau cu ocazia cumpãrãrii de la stat a unor asemenea locuinte, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, în proprietatea acestora, integral sau, dupã caz, proportional cu cota detinutã din constructie.
            (3) Terenurile atribuite în folosintã pe durata existetntei constructiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluãrii terenurilor aferente constructiilor, în conditiile dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitãtilor urbane si rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosintã a terenului, proprietari ai locuintelor.
            (4) Dispozitiile art. 23 rãmân aplicabile.
            (5) Terenurile fãrã constructii, neafectate de lucrãri de investitii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localitãtilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozitiilor Decretului nr. 712/1966 si a altor acte normative speciale, se restituie fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, dupã caz, la cerere.
            (6) Atribuirea în proprietate a terenurilor prevãzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primãriilor, fãcutã pe baza verificãrii situatiei juridice a terenurilor.
Art. 37. - (1) Persoanele ale cãror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat, ca efect al unor legi speciale, altele decât cele de expropriere, si care se aflã în administrarea unitãtilor agricole de stat devin, la cerere, actionari la societãtile comerciale înfiintate, în baza Legii nr. 15/1990, din actualele unitãti agricole de stat. De aceleasi prevederi beneficiazã si mostenitorii acestor persoane.
            (2) Cererea se depune, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, la primãria în a cãrei razã teritorialã este situat terenul.
            (3) Numãrul de actiuni primite va fi proportional cu suprafata de teren în echivalent arabil, trecutã în patrimoniul statului, fãrã a putea depãsi însã valoarea a 10 ha teren de familie, în echivalent arabil.
            (4) Nu beneficiazã de dispozitiile acestui articol persoanele ale cãror terenuri au fost confiscate ca efect al unor condamnãri penale, cu exceptia persoanelor precizate în Decretul-lege nr. 118 din 30 martie 1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, cu modificãrile ulterioare.
Art. 38. - (1) Persoanele fizice cãrora li s-a stabilit calitatea de actionar în temeiul art. 37, persoanele cãrora li s-au stabilit drepturi la institutele si statiunile de cercetare agricole si la regiile autonome cu profil agricol, potrivit Legii nr. 46/1992, precum si persoanele care au calitatea de locatori, potrivit art. 25 din Legea arendãrii nr. 16/1994, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate si pentru diferenta de peste 10 ha de familie, pânã la limita suprafetei prevãzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, indiferent dacã reconstituirea urmeazã sã se facã în mai multe localitãti sau de la autori diferiti, în termenul, cu procedura si în conditiile prevãzute la art. 9 din prezenta lege.
            (2) Persoanele prevãzute la alin. (1), cãrora li s-a stabilit dreptul în actiuni, în limita suprafetei de pânã la 10 ha în echivalent arabil, pot face cerere, în cazul în care prin aplicarea coeficientului de echivalare, prevãzut în regulamentul aprobat de Hotãrârea Guvernului nr. 1 31/1991, suprafata de teren putea depãsi, ca echivalentã, 10 ha teren arabil, în termenul, cu procedura si în conditiile prevãzute la art. 9 alin. (3) - (9).
Art. 39. - Persoanele fizice ale cãror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum si al oricãror alte acte normative de expropriere, sau mostenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de teren trecutã în proprietatea statului, pânã la limita suprafetei prevãzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, indiferent dacã reconstituirea urmeazã a se face în mai multe localitãti sau de la autori diferiti, în termenul, cu procedura si în conditiile prevãzute la art. 9
Art. 40. - (1) Dupã expirarea termenului de 90 de zile, în cazurile prevãzute la art. 38 si 39, primarul va întocmi situatia privind terenurile agricole solicitate de categoriile de persoane prevãzute si balanta fondului funciar pe localitate si pe fiecare societate comercialã si institut sau statiune de cercetare si productie agricolã ori regie autonomã cu profil agricol, din raza teritorialã a localitãtii.
            (2) Dispozitiile art. 9 alin. (9) rãmân aplicabile.
Art. 41. - (1) Terenurile agricole fãrã constructii, instalatii, amenajãri de interes public, intrate în proprietatea statului si aflate în administrarea primãriilor la data prezentei legi, se vor restitui fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, fãrã a se putea depãsi suprafata de 10 ha de familie, în echivalent arabil.
            (2) Restituirea terenurilor se face, la cerere, în conditiile art. 11, prin ordinul prefectului, la propunerea primãriei.
            (3) Prevederile art. 37 alin. (4) se aplicã în mod corespunzãtor.
Art. 42. - (1) În localitãtile cu deficit de teren, în care terenurile fostilor proprietari se aflã în proprietatea statului si acestia nu opteazã pentru actiuni în conditiile art. 37 si nu li se pot atribui lor sau mostenitorilor suprafata minimã prevãzutã de prezenta lege, comisiile judetene vor hotãrî atribuirea unei suprafete de 5.000 m² de familie, în echivalent arabil, la cerere, din terenurile proprietatea statului.
            (2) Pentru diferenta de teren pânã la care sunt îndreptãtiti fostii proprietari sau mostenitorii lor, potrivit prezentei legi, se aplicã corespunzãtor prevederile art. 37.
            (3) Nu pot fi atribuite suprafetele de teren pe care s-au efectuat investitii, altele decât îmbunãtãtiri funciare.
            (4) Plantatiile de vii sau pomi pot fi afectate în astfel de cazuri numai în situatia în care nu existã terenuri din altã categorie de folosintã, pentru a fi atribuite în proprietate.
Art. 43. - (1)  În zona montanã - defavorizatã de factori naturali cum sunt: clima, altitudinea, panta, izolarea - se poate atribui în proprietate, la cerare, o suprafatã de teren de pânã la 10 ha în echivalent arabil familiilor tinere de tãrani care provin din mediul agricol montan, au priceperea necesarã si se obligã în scris sã-si creeze gospodãrii, sã se ocupe de cresterea animalelor si sã exploateze rational pãmântul în acest scop.
            (2) Terenurile prevãzute la alineatul precedent se atribuie din domeniul privat al comunei, orasului sau al municipiului, dupã caz.
            (3) Atribuirea în proprietate a terenurilor se face prin ordinul prefectului la propunerea primãriilor.
Art. 44. - (1) Terenurile provenite din fostele izlazuri comunale, transmise unitãtilor de stat si care, în prezent, sunt folosite ca pãsuni, fânete si arabil, vor fi restituite în proprietatea comunelor, oraselor si a municipiilor, dupã caz, si în administrarea primãriilor, pentru a fi folosite ca pãsuni comunale si pentru producerea de furaje sau seminte de culturi furajere. Fac exceptie suprafetele ocupate cu vii, pomi, seminceri furajeri, helesteie, lacuri sau cele destinate producerii de legume, fructe ori altã materie primã pentru fabricile de conserve, orezãrii si câmpuri experimentale, destinate cercetãrii agricole, ce vor fi compensate în suprafatã egalã cu teren de aceeasi catitate de cãtre societãtile comerciale pe actiuni, în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi⁵).
            (2) Nerespectarea dispozitiilor alineatului precedent duce la trecerea de drept în proprietatea comunelor, oraselor sau a municipiilor, dupã caz, a acestor terenuri.
Art. 45. - (1) Persoanele fizice sau, dupã caz, mostenitorii acestora, ale cãror terenuri cu vegetatie forestierã, pãduri, zãvoaie, tufisuri, pãsuni si fânete împãdurite au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate si pentru diferenta de peste 1 ha, dar nu mai mult de 30 ha, de familie.
            (2) Dacã pe suprafetele de teren ce urmeazã a fi atribuite în conditiile alineatului precedent se aflã constructii sau amenajãri forestiere, ori sunt în curs de executie sau în fazã de proiectare, sau terenurile sunt defrisate, se vor atribui alte suprafete de teren, cu respectarea acelorasi conditii, în imediata apropiere.
            (3) Persoanele prevãzute la alin. (1) vor formula cererile în termenul, cu procedura si în conditiile prevãzute la art. 9 alin. (3) - (9).
            (4) Terenurile prevãzute la alin. (1), precum si la art. 46 si 47 vor fi gospodãrite si exploatate în regim silvic, potrivit legii. Regimul silvic pentru pãdurile proprietate privatã se va elabora si se va aproba în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi⁶), prin grija Ministerului Apelor Pãdurilor si Protectiei Mediului. Punerea în posesie a pãdurilor, zãvoaielor, tufãrisurilor, a pãsunilor si fânetelor împãdurite se va face numai dupã stabilirea regimului silvic al acestora.
Art. 46. - (1) Fostii composesori sau, dupã caz, mostenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor prevãzute la art. 45, pe baza actelor care le atestã aceastã calitate si în limitele suprafetelor prevãzute în acele acte.
            (2) Dispozitiile alin. (1) se aplicã si în cazul terenurilor exploatate în devãlmãsie de cãtre fostii mosneni sau rãzesi, în cadrul obstilor nedivizate.
            (3) Dispozitiile art. 45 alin. (2) rãmân aplicabile.
            (4) În cazurile în care terenurile care au apartinut composesoratelor si obstilor sunt situate pe raza teritorialã a mai multor localitãti, cererea se face la fiecare dintre ele, pentru suprafata situatã pe raza acestora.
            (5) Persoanele prevãzute la alin. (1) vor formula cererile în termenul, cu procedura si în conditiile prevãzute la art. 9 alin. (3) - (9).
Art. 47. - (1) Consiliile parohiale sau organele reprezentative ale schiturilor si mânãstirilor, precum si ale institutiilor de învãtãmânt, pot cere restituirea terenurilor cu vegetatie forestierã, pãduri, zãvoaie, tufãrisuri, fânete si pãsuni împãdurite, care le-au apartinut în proprietate, în limita suprafetelor pe care le-au avut în proprietate, dar nu mai mult de 30 ha, indiferent dacã sunt situate pe raza mai multor localitãti.
            (2) Cererile împreunã cu actele doveditoare de proprietate se fac în termenul, cu procedura si în conditiile prevãzute la art. 9 alin. (3) - (9).
            (3) Consiliile locale ale comunelor, oraselor si municipiilor pot cere restituirea în proprietate privatã a terenurilor cu vegetatie forestierã, pãduri, zãvoaie, tufãrisuri, fânete si pãsuni împãdurite, în baza actelor care le atestã aceastã calitate, cu procedura si în conditiile prevãzute la art. 9 alin. (3) - (9).
            (4) Dispozitiile art. 45 alin. (2) rãmân aplicabile.
Art. 48. - Cetãtenii români cu domiciliul în strãinâtate, precum si fostii cetãteni români care si-au redobândit cetãtenia românã, indiferent dacã si-au stabilit sau nu domiciliul în tarã, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafetele de terenuri agricole sau terenuri cu destinatie forestierã, prevãzute la art. 45, care le-au apartinut în proprietate, dar numai pânã la limita prevãzutã la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, si nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinatie forestierã, în termenul, cu procedura si în conditiile prevãzute la art. 9 alin. (3) - (9).
Art. 49. - (1) Persoanele cãrora li s-au constituit drepturi de proprietate asupra terenurilor agricole sunt obligate sã respecte întocmai conditiile prevãzute la art. 19, 21 si 43, în legãturã cu stabilirea domiciliului si întemeierea de noi gospodãrii.
            (2) Nerespectarea acestor conditii atrage pierderea dreptului de proprietate asupra terenului si a constructiilor de orice fel realizate pe acesta. Pentru teren nu se vor acorda despãgubiri, iar pentru constructii, proprietarul va primi o despãgubire egalã cu valoarea realã a acestora.
            (3) Organul împuternicit sã constate situatiile prevãzute la alin. (2) este prefectul, care, prin ordin, atestã pierderea dreptului de proprietate si trecerea acestuia, dupã caz, în proprietatea privatã a comunei, a orasului sau a municipiului în a cãrui razã teritorialã este situat terenul.
Art. 50. - Delimitarea teritorialã a noilor proprietãti, rezultate din aplicarea prezentei legi, porneste de la actuala organizare a teritoriului si se face pe baza unor proiecte de parcelare întocmite de cãtre organele de specialitate.

CAPITOLUL IV
Dispozitii procedurale

Art. 51. - Comisia judeteanã este competentã sã solutioneze contestatiile si sã valideze ori sã invalideze mãsurile stabilite de comisiile locale.
Art. 52. - (1)  În sensul prezentei legi, comisia localã este autoritate publicã cu activitate administrativã, iar comisia judeteanã este autoritate publicã cu autoritate administrativ-jurisdictionalã.
            (2) Comisia judeteanã si cea localã au, în limitele competentei lor si prin derogare de la dispozitiile Codului de procedurã civilã, calitate procesualã pasivã si, când este cazul, activã, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat conventional, de cãtre unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.
Art. 53. - (1) Hotãrârile comisiei judetene asupra contestatiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privatã asupra terenului, conform dispozitiilor cuprinse în cap. II, si cele asupra mãsurilor stabilite de comisiile locale se comunicã celor interesati prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.
            (2) Împotriva hotãrârii comisiei judetene se poate face plângere la judecãtoria în a cãrei razã teritorialã este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Art. 54. - (1) Dispozitiile art. 53 alin. (1) se aplicã si în cazul în care plângerea este îndreptatã împotriva ordinului prefectului sau oricãrui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în conditiile prevãzute în cap. III.
            (2) Dispozitiile art. 53 alin. (2) rãmân aplicabile.
Art. 55. - (1) Poate face obiectul plângerii modificarea sau anularea propriei hotãrâri de cãtre comisie.
            (2) Dispozitiile alin. (1) se aplicã si în cazul în care comisia judeteanã a emis, dupã încheierea procedurii de definitivare a activitãtii sale, acte administrative contrare propriei hotãrâri, dispozitiile art. 53 alin. (2) rãmânând aplicabile.
Art. 56. - Plângerea prevãzutã la art. 53 poate fi îndreptatã si împotriva mãsurilor de punere în aplicare a art. 37, cu privire la stabilirea dreptului de a primi actiuni în unitãtile agricole de stat, reorganizate în societãti comerciale conform Legii nr. 15/1990, dispozitiile art. 53 alin, (2) râmânând aplicabile.
Art. 57. - Plângerea formulatã potrivit art. 53-56 suspendã executarea.
Art. 58. - Instanta solutioneazã cauza potrivit regulilor prevãzute în Codul de procedurã civilã si în Legea nr. 92/1992⁷) pentru organizarea judecãtoreascã. Pe baza hotãrârii judecãtoresti definitive, comisia judeteanã, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinta.
Art. 59. - Sentinta civilã pronuntatã de instanta mentionatã la art. 58 este supusã cãilor de atac prevãzute în Codul de procedurã civilã, cu respectarea dispozitiilor legale în materie.
Art. 60. - Tertii care au fost vãtãmati în drepturile lor prin hotãrârea comisiei judetene sau prin ordinul prefectului ori în alt mod, prin acte administrative prealabile ordinului, cum este cazul propunerilor primarului, si care nu aveau interes de a se adresa acestor organe, având deja un titlu de proprietate privatã asupra terenului, ori li se recunoscuse un asemenea drept, potrivit legii, nu pot folosi decât calea actiunilor de drept comun, petitorii sau, dupã caz, posesorii, în special revendicarea, si nu procedura prevãzutã în acest capitol.
Art. 61. - Dispozitiile art. 60 se aplicã si în cazul încãlcãrii dreptului de proprietate publicã sau privatã al statului ori, dupã caz, al unitãtilor administrativ-teritoriale.
Art. 62. - Persoanelor prevãzute la art. 60 si art. 61 nu le sunt opozabile hotãrârile date de comisiile judetene.
Art. 63. - În toate cazurile în care legea prevede nulitatea unor operatiuni sau acte juridice, litigiul se judecã potrivit dreptului comun si nu conform procedurii speciale prevãzute în prezentul capitol.
            Art. 64. - (1) În cazul în care comisia localã refuzã înmânarea titlului de proprietate emis de comisia judeteanã sau punerea efectivã în posesie, persoana nemultumitã poate face plângere la instanta în a cãrei razã teritorialã este situat terenul.
            (2) Dacã instanta admite plângerea, primarul va fi obligat sã execute de îndatã înmânarea titlului de proprietate sau, dupã caz, punerea efectivã în posesie, sub sanctiunea condamnãrii la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instantã.
            (3) Dispozitiile art. 53 alin. (2) se aplicã în mod corespunzãtor.
Art. 65. - Litigiile în curs se vor jndeca în continuare de cãtre instantele sesizate, indiferent de faza procesuralã în care se aflã, potrivit regulilor procedurale aplicabile la data sesizãrii, tinând însã seama, când este cazul, si de dispozitiile prezentei legi.

CAPITOLUL V
Circulatia juridicã a terenurilor

Art. 66. - Terenurile proprietate privatã, indiferent de titularul lor, sunt si rãmân în circuitul civil. Ele pot fi dobândite si înstrãinate prin oricare dintre modurile stabilite de legislatia civilã, cu respectarea dispozitiilor din prezenta lege.
Art. 67. - (1) Terenurile situate în intravilan si extravilan pot fi înstrãinate, indiferent de întinderea suprafetei, prin acte juridice între vii, încheiate în formã autenticã.
            (2) În toate cazurile de dobândite, prin acte juridice între vii, proprietatea dobânditorului nu poate depãsi 100 ha teren agricol în echivalent arabil, de familie, sub sanctiunea nulitãtii absolute a actului de înstrãinare.
Art. 68. - (1) Persoanele fizice care nu au cetãtenie românã si domiciliul în România, precum si persoanele juridice care nu au nationalitate românã si sediul în România, nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii.
            (2) Persoanele prevãzute la alin. (1), care dobândesc în proprietate terenuri prin mostenire, sunt obligate sã înstrãineze în termen de 1 an de la data dobândirii, sub sanctiunea trecerii în mod gratuit a acestora în proprietatea statului si în administrarea Agentiei pentru Dezvoltare Amenajare Ruralã.
            (3) Persoanele prevãzute la alin. (1), care au dobândit în proprietate terenuri înainte de data intrãrii în vigoare a prezentei legi, sunt obligate sã le înstrãineze în termen de 1 an de la aceastã datã, sub sanctiunea trecerii în mod gratuit a terenurilor în proprietatea statului si în administrarea Agentiei pentru Dezvoltare si Amenajare Ruralã.
Art. 69. - (1) Înstrãinarea de terenuri agricole în extravilan, prin vânzare, se poate face prin exercitarea dreptului de preemptiune.
            (2) Dreptul de preemptiune la înstrãinare a oricãror terenuri agricole din extravilan revine coproprietarilor, dacã este cazul, si apoi proprietarilor vecini si se exercitã prin Agentia pentru Dezvoltare si Amenajare Ruralã.
            (3) Proprietarul terenului care urmeazã sã fie vândut este obligat sã încunostinteze Agentia pentru Dezvoltare si Amenajare Ruralã, iar aceasta va comunica în scris persoanelor prevãzute la alin. (2) despre intentie, în termen de 15 zile de la data când a fost încunostintatã.
            (4) Titularii dreptului de preemptiune sunt obligati sã se pronunte asupra exercitãrii acestuia în termen de 30 de zile de la data primirii comunicãrii.
            (5) Dupã împlinirea acestui termen, dreptul de preemptiune pentru coproprietari sau proprietarii vecini se considerã stins.
            (6) Dreptul de preemptiune la înstrãinarea terenului revine statului prin Agentia pentru Dezvoltare si Amenajare Ruralã, care este obligatã sã se pronunte înlãuntrul termenului prevãzut la alin. (4).
            (7) Dacã agentia nu se pronuntã în acest termen, terenul se vinde în mod liber.
Art. 70. - Actul de înstrãinare încheiat cu încãlcarea dreptului de preemptiune prevãzut la art. 69 este anulabil.
Art. 71. - Terenurile agricole din extravilan nu pot face obiectul unei executãri silite sau voluntare decât în cazurile prevãzute de lege.
Art. 72. - (1) Schimbul de terenuri dintre persoane fizice se face prin acordul acestora, prin act autentic, dispozitiile art. 67 fiind aplicabile.
            (2) Schimbul de terenuri dintre persoane juridice care au în administrare terenuri asupra cãrora statul are majoritatea actiunilor sau dintre acestea si persoanele fizice se face numai cu avizul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei sau al Ministerului Apelor, Pãdurilor si Protectiei Mediului, dupã caz.
            (3) Prin schimburile efectuate, fiecare teren dobândeste, situatia juridicã a terenului pe care îl înlocuieste, cu respectarea drepturilor reale.
Art. 73. - Punerea în posesie a noilor detinãtori potrivit art. 72 alin. (2) se face de cãtre delegatul Oficiului de cadastru agricol si organizarea teritoriului agricol judetean, în prezenta pãrtilor interesate, operându-se în documentele cadastrale si în registrul agricol modificãrile survenite.

CAPITOLUL VI
Folosirea terenului pentru productia agricolã si silvicã

Art. 74. - Toti detinãtorii de terenuri agricole sunt obligati sã asigure cultivarea acestora si protectia solului.
Art. 75. - (1) Proprietarii de terenuri care nu îsi îndeplinesc obligatiile prevãzute la art. 74 vor fi somati în scris de cãtre primãriile comunale, orãsenesti sau municipale, dupã caz, sã execute aceste obligatii.
            (2) Persoanele care nu dau curs somatiei si nu executã obligatiile în termenul stabilit de primar, din motive imputabile lor, vor fi sanctionate, anual, cu plata unei sume de la 50.000 lei la 100.000 lei/ha, în raport cu categoria de folosintã a terenului.
            (3) Obligarea la plata sumei se face prin dispozitia⁸) motivatã a primarului si sumele se fac venit la bugetul local.
Art. 76.⁹) - (1) Toti detinãtorii de terenuri atribuite în folosintã în conditiile prezentei legi, care nu îsi îndeplinesc obligatiile prevãzute la art. 74, vor fi somati în conditiile art. 75 alin. (1).
            (2) Cei care nu dau curs somatiei pierd dreptul de folosintã asupra terenului la sfârsitul anului în curs.
Art. 77. - Schimbarea categoriei de folosintã a terenurilor arabile ale persoanelor juridice, în alte categorii de folosintã agricolã, se poate face cu avizul organelor agricole de specialitate judetene, numai în urmãtoarele cazuri:
            a) terenurile arabile situate în zonele de deal, ce constituie enclave din masivele de vii si livezi, din podgoriile si bazinele pomicole consacrate, stabilite de organele de specialitate ale Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, pot fi transformate în plantatii viticole si pomicole;
            b) terenurile arabile din zonele de ses, necesare completãrii masivelor viticole destinate pentru struguri de masã si stafide si bazinele pomicole destinate culturii piersicului si caisului, stabilite de organele de specialitate ale Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, pot fi transformate în plantatii viticole si pomicole;
            c) terenurile arabile cu soluri nisipoase pot fi amenajate si transformate în plantatii viticole si pomicole;
            d) terenurile înregistrate la arabil, situate în zonele de deal si munte pe pante nemecanizabile, afectate de eroziune de suprafatã si adâncime, de alunecãri active sau semistabilizate, care nu mai pot fi ameliorate si mentinute la aceastã folosintã, se pot amenaja si transforma în pãsuni si fânete;
            e) terenurile arabile situate în albiile râurilor si a Dunãrii, care nu pot fi folosite rentabil pentru alte destinatii agricole, pot fi amenajate în bazine piscicole.
Art. 78. - (1) Schimbarea categoriei de folosintã a terenurilor arabile, altele decât cele prevãzute la art. 77, pãsuni, fânete, vii si livezi, detinute de persoane juridice în care statul detine majoritatea actiunilor, se va aproba de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei.
            (2) Persoanele fizice care au schimbat categoria de folosintã a terenurilor agricole pe care le detin în proprietate sunt obligate sã comunice, în termen de 30 de zile de la data la care a avut loc aceastã operatiune, modificarea intervenitã oficiului de cadastru agricol si organizarea teritoriului agricol, judetean sau al municipiului Bucuresti, care are obligatia sã o înregistreze.
            (3) Schimbarea categoriei de folosintã silvicã - pãduri, rãchitãrii, culturi de arbusti, detinute de persoane juridice - se aprobã de Ministerul Apelor, Pãdurilor si Protectiei Mediului.
            (4) Schimbarea folosintei terenurilor agricole ce constituie zone de protectie a monumentelor se face cu acordul Comisiei nationale a monumentelor, ansamblurilor si siturilor istorice.
Art. 79. - (1) Protectia si ameliorarea solului se realizeazã prin lucrãri de prevenire si de combatere a proceselor de degradare si poluare a solului provocate de fenomene naturale sau cauzate de activitãti economice si sociale.
            (2) Lucrãrile necesare pentru protectia si ameliorarea solului se stabilesc pe bazã de studii si proiecte, întocmite la cerere de organele de cercetare si proiectare de specialitate, în corelare cu cele de amenajare si organizare a teritoriului, si se executã de cãtre detinãtorii terenurilor sau prin grija acestora, de cãtre unitãti specializate în executia unor asemenea lucrãri.
            (3) Statul sprijinã realizarea lucrãrilor de protectie si ameliorare a solului, suportând partial sau total cheltuielile în limita alocatiei bugetare aprobate, pe baza notelor de fundamentare elaborate de unitãtile de cercetare si proiectare, însusite de organele agricole de specialitate judetene si aprobate de cãtre Ministerul Agriculturii si Alimentatiei.
Art. 80. - Pentru realizarea coordonatã a lucrãrilor de interes comun, potrivit cu nevoile agriculturii, silviculturii, gospodãririi apelor, cãilor de comunicatie, asezãrilor omenesti sau altor obiective economice si sociale, documentatiile tehnico-economice si ecologice se vor elabora în comun de pãrtile interesate. Prin documentatii se vor stabili contributia pãrtilor interesate si ordinea de executie a lucrãrilor.
Art. 81. - Lucrãrile de regularizare a scurgerii apelor pe versanti si de corectare a torentilor, care servesc la apãrarea si conservarea lucrãrilor de irigatii, îndiguiri, desecãri, a lacurilor de acumulare ori a altor lucrãri hidrotehnice, cãi de comunicatii, obiective economice si sociale, se vor executa concomitent cu lucrãrile de bazã.
Art. 82. - (1) Terenurile care prin degradare si poluare si-au pierdut, total sau partial, capacitatea de productie pentru culturi agricole sau silvice vor fi constituite în perimetre de ameliorare.
            (2) Grupele de terenuri care intrã în perimetrele de ameliorare se stabilesc de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei si de Ministerul Apelor, Pãdurilor si Protectiei Mediului, la propunerile ce au la bazã situatiile înaintate de comune, orase si municipii.
            (3) Delimitarea perimetrelor de ameliorare se face de cãtre o comisie de specialisti, al cãrei regulament de organizare si functionare se aprobã de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei si de Ministerul Apelor, Pãdurilor si Protectiei Mediului.
            (4) Documentatiile întocmite se avizeazã de organeie judetene agricole si silvice si de protectia mediului si se înainteazã la Ministerul Agriculturii si Alimentatiei care, împreunã cu ministerele si departamentele interesate, vor stabili programele de proiectare, finantare si executie.
Art. 83. - (1) Detinãtorii sunt obligati sã punã la dispozitie terenurile din perimetrul de ameliorare în vederea aplicãrii mãsurilor si lucrãrilor prevãzute în proiectul de ameliorare, pãstrând dreptul de proprietate.
            (2) Includerea de cãtre primãrie a unui anumit teren în categoria mentionatã la alin. (1) se poate face cu acordul proprietarului. Dacã proprietarul nu este de acord, primãria face propuneri motivate prefecturii, care va decide.
            (3) Dacã prefectul decide includerea terenului prevãzut la alin. (2) în perimetrul de ameliorare, consiliul local este obligat sã-i atribuie în folosintã, titularului terenului în cauzã, o suprafatã de teren corespunzãtoare, pe toatã durata realizãrii lucrãrilor de ameliorare.
            (4) În cazul în care statul nu dispune în localitatea respectivã de un alt teren asemãnãtor pentru rezolvarea situatiei mentionate la alin. (1), iar proprietarul nu este de acord sã primeascã un alt teren la distantã mai mare, se va aplica procedura de expropriere pentru cauzã de utilitate publicã, prevãzutã de Legea nr. 33/1994.
Art. 84. - În interesul lucrãrilor de corectare a torentilor si de gospodãrire a apolor, statul poate face schimburi echivalente de terenuri cu proprietarii din perimetru, când pe terenul acestora urmeazã a se executa lucrãri de amenajare cu caracter permanent. Schimbul se face numai cu acordul proprietarilor, prin act autentic, înregistrat în documentele de cadastru funciar.
Art. 85. - Terenurile degradate si poluate, incluse în perimetrul de ameliorare, sunt scutite de taxe si impozite
cãtre stat, judet sau comunã, pe timpul cât dureazã ameliorarea lor.
Art. 86. - (1) Executia în teren a lucrãrilor de amenajare si punere în valoare a terenurilor degradate din perimetrele de ameliorare se face de unitãti specializate, în functie de specificul lucrãrilor.
            (2) Lucrãrile ce se executã pentru consolidarea terenului, ca: terasãri, modelãri, nivelãri, fixãri de soluri, înierbãri, împãduriri, corectãri de torenti si împrejmuiri, drumuri, poduri, podete, cu caracter permanent, se realizeazã pe cheltuiala statului, conform proiectului de ameliorare.
Art. 87. - (1) Detinãtorilor de terenuri degradate, chiar dacã nu sunt cuprinse într-un perimetru de ameliorare, care, în mod individual sau asociati, vor sã facã din proprie initiativã înierbãri, împãduriri, corectare a reactiei solului sau alte lucrãri de ameliorare pe terenurile lor, statul le va pune la dispozitie gratuit materialul necesar - sãmântã de ierburi, puieti, amendamente si asistentã tehnicã la executarea lucrãrilor.
            (2) Detinãtorii care au primit materiale pentru înierbãri, împãduriri si amendãri si nu le-au întrebuintat în vederea scopului pentru care le-au cerut sunt obligati sã plãteascã valoarea lor.
Art. 88. - (1) Fondurile necesare pentru cercetarea, proiectarea si executarea lucrãrilor prevãzute în proiectele de amenajare, ameliorare si punere în valoare a terenurilor degradate si poluate, cuprinse în perimetru, se asigurã, în functie de specificul lucrãrilor, de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei împreunã cu Ministerul Apelor, Pãdurilor si Protectiei Mediului si cu alte ministere interesate, din Fondul de ameliorare a fondului funciar si prin alocatiile bugetare.
            (2) Fondurile necesare pot fi sporite prin participarea comunelor, oraselor, municipiilor si a judetelor, prin contributia în muncã sau în bani a tuturor celor interesati la aceste lucrãri, detinãtorii terenurilor, locuitorii care trag foloase directe sau indirecte de pe urma acestor ameliorãri si institutiile, societãtile comerciale sau regiile autonome ale cãror lucrãri de artã, drumuri, poduri, cãi ferate, constructii si altele asemenea beneficiazã de avantajele lucrãrilor de amenajare si ameliorare a terenurilor.
            (3) În cazul în care se constatã cã anumite suprafete au fost scoase din productia agricolã sau silvicã prin degradare sau poluare a solului, datoritã faptei culpabile a unor persoane fizice sau juridice, proprietarii, primiãria sau organul agricol ori silvic pot cere suportarea de cãtre cel vinovat a cheltuielilor necesitate de lucrãrile de refacere si de ameliorare a solului.
Art. 89. - Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Apelor, Pãdurilor si Protectiei Mediului împreunã cu Academia de Stiinte Agricole si Silvice "gheorghe ionescu-sisesti", vor lua mãsuri pentru dezvoltarea sistemului national de supraveghere, evaluare, prognozã si avertizare cu privire la starea calitãtii solurilor agricole si silvice, pe baza unui sistem informational, cu asigurarea de bãnci de date, la nivelul tãrii si al judetului, si vor propune mãsurile necesare pentru protectia si ameliorarea terenurilor, în scopul mentinerii si cresterii capacitãtii de productie.

CAPITOLUL VII
Folosirea temporarã sau definitivã a terenurilor în alte
scopuri decât productia agricolã si silvicã

Art. 90. - Folosirea temporarã sau definitivã a unor terenuri agricole si silvice în alte scopuri decât productia agricolã si silvicã se face numai în conditiile prevãzute de prezenta lege.
Art. 91. - (1) Amplasarea noilor constructii de orice fel se face în intravilanul localitãtilor.
            (2) Prin exceptie, unele constructii, care, prin natura lor, pot genera efecte poluante factorilor de mediu, pot fi amplasate în extravilan. În acest caz, amplasamentele se vor stabili pe bazã de studii ecologice de impact, prealabile, avizate de organele de specialitate, privind protectia mediului înconjurãtor.
            (3) De asemenea, fac exceptie constructiile care, prin natura lor, nu se pot amplasa în intravilan, precum si adãposturile pentru animale.
Art. 92. - (1) Amplasarea constructiilor de orice fel pe terenuri agricole din extravilan de clasa I si a II-a de calitate, pe cele amenajate cu lucrãri de îmbunãtãtiri funciare, precum si pe cele plantate cu vii si livezi, parcuri nationale, rezervatii, monumente, ansambluri arheologice si istorice este interzisã.
            (2) Se excepteazã de la prevederile alineatului precedent constructiile care servesc activitãtile agricole, cu destinatie militarã, cãile ferate, soselele de importantã deosebitã, liniile electrice de înaltã tensiune, forarea si echiparea sondelor, lucrãrile aferente exploatãrii titeiului si gazului, conductele magistrale de transport gaze sau petrol, lucrãrile de gospodãrire a apelor si realizarea de surse de apã.
            (3) Scoaterea definitivã din circuitul agricol a terenurilor agricole din extravilan, de clasa I si a II-a de calitate, a celor amenajate cu lucrãri de îmbunãtãtiri funciare, precum si a celor plantate cu vii si livezi, prin extinderea intravilanului localitãtilor, se face la propunerea consiliilor locale, prin hotãrâre a Guvernului si cu avizul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei.
            (4) Scoaterea definitivã din circuitul agricol si silvic a terenurilor situate în extravilanul localitãtilor se face cu plata, de cãtre persoanele fizice sau juridice solicitante, a taxelor prevãzute în anexele nr. 1 si 2 la prezenta lege. Din aceste taxe se constituie Fondul de ameliorare a fondului funciar, aflat la dispozitia Ministerului Agriculturii si Alimentatiei si, respectiv, a Ministerului Apelor, Pãdurilor si Protectiei Mediului.
            (5) Dispozitiile alin. (4) se aplicã si în cazul terenurilor agricole care au fost trecute, potrivit legii, în intravilanul localitãtii, în vederea realizãrii constructiilor de orice fel.
            (6) Pentru terenurile scoase definitiv din circuitul agricol si silvic pentru constructii care deservesc activitãtile agricole si silvice, lucrãrile de îmbunãtãtiri funciare, regularizarea cursurilor de apã, realizarea de surse de apã potabilã si obiective meteorologice nu se datoreazã taxele prevãzute la alin.4.
            (7) De asemenea, se excepteazã de la plata taxelor prevãzute la alin. (4) perimetrele agricole din satele sau cãtunele demolate, aflate în curs de reconstructie.
Art. 93. - (1) Pentru scoaterea temporarã a terenurilor din productia agricolã si silvicã, titularul aprobãrii este obligat sã depunã o garantie în bani egalã cu taxa prevãzutã pentru scoaterea definitivã a terenurilor din circuitul agricol sau silvic, într-un cont special al Fondului de ameliorare a fondului funciar.
            (2) Pentru taxa prevãzutã la art. 92 alin. (4) si pentru garantia prevãzutã la alin. (1), depuse în Fondul de ameliorare a fondului funciar, se primeste de cãtre titular o dobândã aplicatã de societatea bancarã pentru perioada de depozit.
            (3) Dupã îndeplinirea obligatiilor prevãzute cu privire la redarea terenurilor, la confirmarea organelor judetene agricole sau silvice si a proprietarului terenului, titularul va primi garantia depusã si dobânda bancarã.
            (4) În cazul în care titularul aprobãrii nu executã lucrãrile de calitate si la terrnenele prevãzute în actele aprobatoare, organul agricol sau silvic de specialitate, în baza constatãrii situatiei de fapt, dispune sã execute lucrãrile de redare cu cheltuieli din garantia depusã.
            (5) Dacã titularul aprobãrii nu executã lucrãrile într-un nou termen si la calitatea stabilitã de organul agricol sau silvic, întreaga garantie rãmâne în Fondul de ameliorare a fondului funciar.
Art. 94. - Folosirea definitivã sau temporarã a terenurilor agricole în alte scopuri decât productia agricolã se aprobã dupã cum urmeazã:
            a) de organele agricole judetene, prin oficiul de cadastru agricol si organizarea teritoriului agricol judetean sau al municipiului Bucuresti, pentru terenurile agricole de pânã la 1 ha. Aprobarea pentru orice extindere a acestei suprafete de teren se dã de cãtre Ministerul Agriculturii si Alimentatiei;
            b) de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, pentru terenurile agricole în suprafatã de pânã la 100 ha;
            c) de Guvern, pentru terenurile agricole a cãror suprafatã depãseste 100 ha.
Art. 95. - Folosirea definitivã sau folosirea temporarã a terenurilor forestiere în alte scopuri decât silvice se aprobã de organul silvic judetean, pânã la 1 ha, de Ministerul Apelor, Pãdurilor si Protectiei Mediului, pentru terenurile în suprafatã de pânã la 100 ha, si de Guvern, pentru cele ce depãsesc aceastã suprafatã.
Art. 96. - (1) Aprobarea prevãzutã la art. 94 si 95 este conditionatã de acordul prealabil al detinãtorilor de terenuri. De asemenea, pentru obtinerea aprobãrii prevãzute la art. 94 lit. b) si c) si art. 95 este necesar avizul organelor agricole sau silvice judetene si al municipiului Bucuresti, dupã caz.
            (2) Refuzul nejustificat al detinãtorului terenului de a-si da acordul prevãzut la alin. (1) va putea fi solutionat de instanta de judecatã, hotãrârea acesteia înlocuind consimtãmântul celui în cauzã.
Art. 97. - La aprobare de cãtre Guvern se va prezenta în mod obligatoriu si avizul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, pentru terenurile agricole si al Ministerului Apelor, Pãdurilor si Protectiei Mediului, pentru terenurile forestiere si cu ape si, dacã este cazul, al Ministerului Culturii, pentru ocrotirea monumentelor.
Art. 98. - Intravilanul localitãtilor este cel existent la data de 1 ianuarie 1990, evidentiat în cadastrul funciar; el poate fi modificat numai în conditiile legii.
Art. 99. - Terenurile din albiile abandonate ale cursurilor de apã, devenite disponibile în urma lucrãrilor de regularizare, vor fi amenajate pentru productia agricolã, piscicolã sau, dupã caz, silvicã, o datã cu lucrãrile de bazã executate de titularii acestora.
Art. 100. - (1) Titularii obiectivelor de investitii sau de productii amplasate pe terenuri agricole si forestiere sunt obligati sã ia mãsuri prealabile executãrii constructiei obiectivelor, de decopertare a stratului de sol fertil de pe suprafetele amplasamentelor aprobate, pe care sã-l depoziteze si sã-l niveleze pe terenuri neproductive sau slab productive, indicate de organele agricole sau silvice, în vederea punerii în valoare sau a ameliorãrii acestora.
            (2) Depozitarea se poate face numai cu acordul proprietarilor terenurilor. Acestia nu pot fi obligati la nici o platã pentru sporul de valoare astfel obtinut si nici nu pot pretinde despãgubiri pentru perioada de nefolosire a terenului.
Art. 101. - (1) Titularii lucrãrilor de investitii sau de productie, care detin terenuri pe care nu le mai folosesc în procesul de productie, cum sunt cele rãmase în urma excavãrii de materii prime - cãrbune, caolin, argilã, pietris- de la sondele abandonate si altele asemenea, sunt obligati sã ia mãsurile necesare de amenajare si de nivelare, dându-le o folosintã agricolã, iar dacã aceasta nu este posibil, o folosintã piscicolã sau silvicã, în termen de 2 ani de la încheierea procesului de productie.
            (2) Beneficiarilor lucrãrilor prevãzute la alin. (1 ) nu li se va mai aproba scoaterea din productia agricolã sau silvicã a altor terenuri, dacã nu s-au conformat dispozitiilor din acest articol.
            (3) Executia acestor lucrãri se face de unitãti specializate ale Ministerului Agriculturii si Alimentatiei si ale Ministerului Apelor, Pãdurilor si Protectiei Mediului, din fondurile prevãzute de beneficiari, în conditiile legii.
Art. 102. - (1) Liniile de telecomunicatii si cele de transport si distribuire a energiei electrice, conductele de transport pentru alimentare cu apã, canalizare, produse petroliere, gaze, precum si alte instalatii similare, se vor grupa si amplasa de-a lungul si în imediata apropiere a cãilor de comunicatii - sosele, cãi ferate -, a digurilor, canalelor de irigatii si de desecãri si a altor limite obligate din teritoriu, în asa fel încât sã nu se stânjeneascã executia lucrãrilor agricole.
            (2) Aprobarea ocupãrii terenurilor în astfel de cazuri se dã de cãtre oficiul de cadastru agricol si organizarea teritoriului agricol, judetean sau al municipiului Bucuresti, dupã caz, indiferent de mãrimea suprafetei necesare, pe baza acordului detinãtorilor si cu plata despãgubirilor convenite.
            (3) Aprobarea în alte conditii decât cele prevãzute la alin. (1) se dã de organele prevãzute la art. 94 si 95.
Art. 103. - (1) Ocuparea terenurilor necesare remedierii deranjamentelor în caz de avarii si executarea unor lucrãri de întretinere la obiectivele prevãzute la art. 102, care au caracter urgent si care se executã într-o perioadã de pânã la 30 de zile, se vor face pe baza acordului prealabil al detinãtorilor de terenuri sau, în caz de refuz, cu aprobarea prefecturii judetului sau a Primãriei Municipiului Bucuresti.
            (2) În toate cazurile, detinãtorii de terenuri au dreptul la despãgubire pentru daunele cauzate.

CAPITOLUL VIII
Organizarea si amenajarea teritoriului agricol

Art. 104. - Organizarea si amenajarea teritoriului agricol are ca sarcinã crearea conditiilor pentru o mai bunã folosire a terenurilor în scopul productiei agricole si se executã pe bazã de studii si proiecte la cererea proprietarilor, rezolvându-se urmãtoarele probleme:
            a) corelarea dezvoltãrii agriculturii din zonã cu celelalte activitãti economice si sociale, stabilind mãsuri care sã conducã la cresterea productiei agricole si la exploatarea în ansamblu a teritoriului;
            b) gruparea prin comasare a terenurilor pe proprietari si destinatii în concordantã cu structurile de proprietate si cu formele de cultivare a pãmântului, rezultate în urma asocierilor, stabilirea perimetrelor fiecãrei proprietãti, comasând terenurile dispersate si rectificând hotarele nerational amplasate;
            c) elaborarea de studii si proiecte de organizare si amenajare a exploatatiilor agricole;
            d) stabilirea retelei drumurilor agricole ca o completare a retelei de drurnuri de interes general, integrate în organizarea si amenajarea de ansamblu a teritoriului, în scopul efectuãrii transportului productiei si accesului masinilor agricole necesare procesului de productie.
Art. 105. - Studiile si proiectele de organizare si amenajare a teritoriului agricol se elaboreazã de unitãtile de studii, proiectare si cercetare de specialitate, centrale sau judetene, si se supun discutiei proprietarilor de terenuri din zona interesatã. În cazul adoptãrii lor cu majoritatea de voturi a proprietarilor care detin 2/3 din suprafatã si aprobãrii de cãtre organele agricole judetene, aplicarea mãsurilor si lucrãrilor prevãzute devin obligatorii pentru toti proprietarii.

CAPITOLUL IX
Sanctiuni

Art. 106. - Încãlcarea prevederilor prezentei legi atrage rãspunderea civilã, contraventionalã sau penalã, dupã caz.
Art. 107. - Degradarea terenurilor agricole si silvice, a împrejurimilor acestora, distrugerea si degradarea culturilor agricole, a lucrãrilor de îmbunãtãtiri funciare, a bornelor si semnelor topografice sau geodezice, a monumentelor istorice si ansamblurilor si siturilor arheologice, ori împiedicarea luãrii mãsurilor de conservare a unor astfel de bunuri, precum si înlãturarea acestor mãsuri, constituie infractiuni de distrugere si se pedepsesc potrivit prevederilor Codului
penal¹⁰).
Art. 108. - (1) Ocuparea în întregime sau în parte a terenurilor de orice fel, înfiintarea sau mutarea semnelor de hotar si a reperelor de marcare, fãrã aprobarea primitã în conditiile legii, sau refuzul de a elibera terenul astfel ocupat fãrã drept constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani.
            (2) Dacã fapta prevãzutã la alin. (1) se sãvârseste prin violentã, amenintãri ori de douã sau de mai multe persoane împreunã,  pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.
Art. 109. - Fapta persoanei fizice, care are calitatea de membru al comisiei locale sau judetene de aplicare a prezentei legi, de a împiedica în orice mod reconstituirea dreptului de proprietare sau eliberarea titlului de proprietate cãtre persoanele îndreptãtite, constituie abuz în serviciu si se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Art. 110. - Încãlcarea prevederilor art. 9 alin. (5) lit. c) si ale art. 10, prin declararea unor suprafete de teren mai mici decât suprafetele pe care le detin sau nedeclararea unor suprafete de teren, detinute efectiv, constituie infractiune de fals în declaratii si se pedepseste potrivit prevederilor art. 292 din Codul penal.
Art. 111. - Constituie contraventii la normele privind evidenta, protectia, folosirea si ameliorarea terenurilor agricole sau silvice urmãtoarele fapte, dacã nu sunt sãvârsite în astfel de conditii, încât, potrivit legii penale, constituie infractiuni:
            a) efectuarea de schimburi de terenuri si a schimbãrii categoriei de folosintã a terenurilor de la superioarã la inferioarã, precum si folosirea definitivã sau temporarã a terenurilor agricole si silvice în alte scopuri decât pentru productia agricolã si silvicã;
            b) nedeclararea la organele judetene de cadastru funciar de cãtre posesori, în termen de 30 de zile de la aprobare, a schimburilor de terenuri si a schimbãrii categoriei de folosintã a acestora, precum si a datelor cu privire la mãrimea suprafetelor si categoria de folosintã a acestora;
            c) neluarea mãsurilor de cãtre posesorii de terenuri si de cãtre persoanele autorizate, pentru pãstrarea în bune conditii a bornelor geodezice, topografice, a reperelor metalice de nivelment, a piramidelor si balizelor de semnalizare a punctelor geodezice, precum si degradarea si distrugerea lor din culpã;
            d) nedecopertarea de cãtre beneficiarii de investitii a stratului fertil de sol, înainte de executarea lucrãrilor de amplasare a unor obiective, si nedepozitarea acestui strat pe suprafetele stabilite de organele agricole, precum si neluarea mãsurilor de amenajare si nivelare a terenurilor rãmase în urma excavãrii de cãrbune, caolin, argilã, pietris, sonde abandonate si altele asemenea;
            e) amplasarea obiectivelor de orice fel, cu exceptia celor prevãzute la art. 92, pe terenurile situate în extravilan, fãrã avizele si aprobãrile prevãzute de lege;
            f) ocuparea si folosirea terenurilor aprobate a fi scoase definitiv sau temporar din productia agricolã, înainte de a fi delimitate, bornate si predate;
            g) degradarea terenurilor si culturilor prin depozitarea de materiale ori deseuri de pietris, moloz, nisip, prefabricate, constructii metalice, reziduuri, resturi menajere, gunoaie si altele asemenea;
            h) neluarea unor mãsuri corespunzãtoare de cãtre persoane juridice sau fizice pentru evitarea afectãrii terenurilor limitrofe prin reziduurile provenite din activitatea de productie si prin scurgeri de orice fel.
Art. 112. - Contraventiile prevãzute la art. 111 se sanctioneazã astfel:
            a) cele de la lit. a)-c), cu amendã de la 500.000 lei la 1 .000.000 lei;
            b) cele de la lit. d)-h), cu amendã de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei.
Art. 113. Sanctiunile se pot aplica si persoanelor juridice, dupã cum urmeazã:
            a) cele de la art. 111 lit. a)-c), cu amendã de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei;
            b) cele de la lit. d)-h), cu amendã de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei.
Art. 114. - (1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de cãtre specialistii împuterniciti în acest scop de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei si, dupã caz, de Ministerul Apelor, Pãdurilor si Protectiei Mediului, de împuternicitii prefectului si specialistii împuterniciti de directorul general al directiei generale pentru agriculturã si alimentatie sau, dupã caz, de inspectorul sef al inspectoratului silvic judetean, precum si de cãtre primar.
            (2) Prin actul de constatare se dispune cu privire la suportarea pagubelor de cãtre cei vinovati si, dupã caz, restabilirea situatiei anterioare.
Art. 115. - În mãsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contraventiilor prevãzute la art. 111 li se aplicã dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind constatarea si sanctionarea contraventiilor, cu modificãrile ulterioare.

CAPITOLUL X
Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 116. - (1) Comisiile comunale, orãsenesti si municipale, constituite potrivit prevederilor art. 12, vor efectua lucrãrile si operatiunile stabilite de lege, din competenta lor, indiferent dacã se reconstituie sau se constituie dreptul de proprietate ori se restituie terenuri prin ordinul prefectului, înaintând aceste lucrãri, dupã caz, comisiilor judetene sau prefectului, în vederea eliberãrii titlurilor de proprietate, respectiv emiterii ordinului prefectului.
            (2) Comisiile prevãzute la alin. (1) vor efectua operatiunile de punere în posesie, întocmind în acest scop procese-verbale pe care le vor înainta comisiilor judetene.
            (3) În cazurile prevãzute la art. 17, art. 30 alin. (2) si la art. 37, comisiile judetene, la propunerea comisiilor comunale, orãsenesti si municipale, dupã caz, vor emite hotãrâri pentru titularii si îndreptãtiti, în vederea stabilirii dreptului acestora la actiuni.
            (4) Hotãrârea comisiei judetene se va transmite persoanelor fizice interesate si societãtii comerciale în cauzã, în termenul prevãzut la alin. (1).
            (5) Comisiile comunale, orãsenesti si municipale îsi înceteazã activitatea prin ordinul prefectului, iar comisiile judetene si, respectiv, a municipiului Bucuresti, prin hotãrâre a Guvernului.
Art. 117. - Pe perioada cât functioneazã comisiile comunale, orãsenesti si municipale, precum si comisiile de lichidare, membrii acestora, încadrati cu contract individual de muncã, se considerã delegati, iar ceilalti membri ai comisiilor primesc o indemnizatie ce se va stabili prin regulamentul de aplicare a legii.
Art. 118. - Personalul de specialitate prevãzut la art. 8 din Decretul-lege nr. 43/1990 privind unele mãsuri pentru stimularea tãrãnimii si activitãtii economice a unitãtilor agricole cooperatiste si de stat, care si-a desfãsurat activitatea în unitãtile agricole cooperatiste desfiintate sau reorganizate în societãti comerciale, beneficiazã cu prioritate de dispozitiile art. 19 alin. (1) ori ale art. 21.
Art. 119. - (1) Monumentele istorice, vestigiile si obiectivele arheologice, tezaurele care se vor descoperi la fata solului sau în subsol sunt sub protectia legii.
            (2) Proprietarii si detinãtorii de terenuri sunt obligati sã asigure integritatea acestora, sã sesizeze organele de stat si sã permitã efectuarea lucrãrilor de cercetare si conservare.
            (3) Proprietarii terenurilor vor fi despãgubiti pentru daunele suferite si pentru terenurile preluate în domeniul public, în bani, sau cu teren echivalent, dupã caz.
Art. 120. - Timpul lucrat de fostii cooperatori în cadrul cooperativelor agricole de productie se considerã vechime în muncã la acordarea pensiei si a celorlalte drepturi de asigurãri sociale.
Art. 121. - Finantarea activitãtii de cadastru funciar general, a lucrãrilor geodezice, fotogrammetrice si organizare a teritoriului, precum si a bãnciior de date aferente acestora, la nivel judetean si national, se va realiza de la buget.
Art. 122. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantã din prezenta lege.
Art. 123. - (1) Prezenta lege intrã în vigoare la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României¹¹).
            (2) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã:
            - art. 1 -36 si 51 -79 din Legea nr. 59/1974 cu privire la fondul funciar, publicatã în Buletinul Oficial nr. 138 din 5 noiembrie 1974;
            - Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele mãsuri pentru stimularea tãrãnimii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 30 ianuarie 1990, cu exceptia art. 8-11.
            - Legea nr. 9/1990 privind interzicerea temporarã a înstrãinãrii terenurilor prin acte între vii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990, cu exceptia art. 2;
            - H.C.M. nr. 656/1975 pentru stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele privind evidenta, folosirea, protectia si ameliorarea terenurilor agricole, publicatã în Buletinul Oficial nr. 74 din 16 iulie 1975;
            - Decretul nr. 115/1959 pentru lichidarea rãmãsitelor oricãror forme de exploatare a omului de cãtre om în agriculturã, în scopul ridicãrii continue a nivelului de trai material si cultural al tãrãnimii muncitoare si al dezvoltãrii
constructiei socialiste, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunãri Nationale a Republicii Populare Române nr. 10 din 30 martie 1959;
            - orice alte dispozitii contrare prevederilor prezentei legi.

ANEXA Nr. 1

TAXA PROCENTUALÃ
datoratã pentru scoaterea definitivã din circuitul agricol a terenurilor aflate în extravilan

	Clasa terenului agricol
	1	2	3	4	5
Taxa procentualã care se aplicã la pretul de vânzare	400	350	300	250	200

            N O T Ã :
            Procentul se aplicã la valoarea terenului, declaratã ca pret de pãrtile din contractul de înstrãinare.
            În situatia în care terenul nu a fãcut obiectul vânzãrii-cumpãrãrii si acesta este proprietatea investitorului sau provine din concesionare, donatie, asociere, taxa se calculeazã la valoarea de circulatie a terenului din zona respectivã.

ANEXA Nr. 2

TAXA
pentru fotosirea definitivã a terenurilor forestiere în alte scopuri decât productia forestierã si
defrisarea de pãduri

	Clasa terenului agricol
	1	2	3	4	5
Taxa procentualã care se aplicã la pretul de vânzare	600	550	500	400	300

            N O T Ã :
            Procentul se aplicã la valoarea de rentã stabilitã pentru volumul realizat la exploatabilitate de specia de bazã din zonã, considerat la sortimentul tel, stabilit prin amenajament sau asimilat acestuia.

N O T Ã :

            Reproducem mai jos articolele II - V din Legea nr. 169/1997, care nu au fost încorporate în textul republicat al Legii nr. 18/1991 si care se aplicã, în continuare, ca dispozitii proprii ale Legii nr. 169/1997.
            Mentionãm cã trimiterile din cuprinsul acestor articole se referã la textele din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 20 februarie 1991.

            "Art. II. - Dispozitiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor si altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor.''

            "Art. III. - (1) Sunt lovite de nulitate absolutã, potrivit dispozitiilor legislatiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, urmãtoarele acte emise cu încãlcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991:
            a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptãtite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri;
            b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, oraselor sau municipiilor;
            c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localitãtilor, pe terenurile revendicate de fostii proprietari, cu exceptia celor atribuite conform art. 23 din lege (art. 24 din Legea nr. 18/1991, republicatã);
            c) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;
            e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în conditiile art. 20 (art. 21 din Legea nr. 18/1991, republicatã), în localitãtile în care s-a aplicat cota de reducere prevãzutã de lege;
            f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în conditiile art. 20 (art. 21 din Legea nr. 18/1991, republicatã) si în cazul în care în localitatea respectivã nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptãtite de lege;
            g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încãlcarea conditiilor prevãzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului;
            h) actele de vânzare-cumpãrare privind constructiile afectate unei utilizãri sociale sau culturale - case de locuit, crese, grãdinite, cantine, cãmine culturale, sedii si altele asemenea - ce au apartinut cooperativelor agricole de productie, cu încãlcarea dispozitiilor imperative prevãzute la ultimul alineat al art. 28 din lege (art. 29 din Legea nr. 18/1991, republicatã).
            (2) Nulitatea poate fi invocatã de primar, prefect, procuror si de alte persoane care justificã un interes legitim, iar solutionarea cererilor este de competenta instantelor judecãtoresti de drept comun, care au plenitudine de jurisdictie.
            (3) În situatia în care, pe terenurile care au fãcut obiectul unor acte juridice constatate nule potrivit alin. (1), s-au edificat constructii de orice fel, sunt aplicabile dispozitiile art. 494 din Codul civil."

            "Art. IV. - (1) Persoanele care nu au depus cereri în termenul prevãzut de Legea fondului funciar nr. 18/1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un rãspuns se pot adresa cu o nouã cerere comisiilor comunale, orãsenesti sau municipale, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
            (2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile persoanelor care, potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, nu aveau vocatie sã solicite si, respectiv, sã li so reconstituie dreptul de proprietate."

            "Art. V. - Prin lege specialã, dupã întocmirea balantei fondului funciar, se va reglementa atribuirea în folosintã sau, dupã caz, în proprietate de terenuri agricole din domeniul privat al statului, familiilor tinere, specialistilor din mediul rural, veteranilor de rãzboi cãrora nu li s-au atribuit terenuri potrivit Legii nr. 44/1994, precum si personalului didactic în conditiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic."

---

            *) Republicatã în temeiul art. VII din Legea nr. 169 din 27 octombrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, dându-se textelor o nouã numerotare. Mentionãm cã Legea nr. 169/1997 contine si unele articole proprii, numerotate de la II la V, care nu au fost încorporate în textul republicat al Legii nr. 18/1991 si care sunt reproduse în nota de la pag. 16.
            Legea nr. 18 din 19 februarie 1991 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 20 februarie 1991 si a mai fost modificatã prin Legea nr. 29 din 21 martie 1991, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 22 martie 1991, prin Ordonanta Guvernului nr. 23 din 21 august 1992, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 28 august 1992 (aprobatã prin Legea nr. 114 din 18 noiembrie 1992, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 30 noiembrie 1992), prin Ordonanta Guvernului nr. 46 din 12 august 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 29 august 1994 (aprobatã prin Legea nr. 132 din 22 decembrie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 23 decembrie 1994), prin Ordonanta Guvernului nr. 20 din 4 august 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 15 august 1995 (aprobatã prin Legea nr. 104 din 16 noiembrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 21 noiembrie 1995), prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 5 din 31 august 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 2 septembrie 1996 (aprobatã prin Legea nr. 47 din 4 aprilie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 8 aprilie 1997) si prin Ordonanta Guvernului nr. 57 din 28 august 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 30 august 1997.

¹) Legea nr. 169/1997 a intrat în vigoare la data de 4 noiembrie 1997.

²) Potrivit art. 113 alin. (1) din Legea nr. 69/1991 , republicatã, prefectul emite ordine.

³) A se vedea Hotãrârea Guvernului nr. 131/1991, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 19 ianuarie 1993.

⁴) Legea nr. 169/1997 a intrat în vigoare la data de 4 noiembrie 1997.

⁵) Legea nr. 169/1997 a intrat în vigoare la data de 4 noiembrie 1997.

⁶) Legea nr. 169/1997 a intrat în vigoare la data de 4 noiembrie 1997.

⁷) Legea nr. 92/1992 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997.

⁸) Potrivit art. 48 alin. (1) din Legea nr. 69/1991, republicatã, primarul emite dispozitii.

⁹) Prevederile alin. (3) al art. 76 au fost abrogate implicit prin prevederile alin. (2) ale aceluiasi articol.

¹⁰) Codul penal a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997.

¹¹) A se vedea si datele de intrare în vigoare a actelor normative modificatoare.