MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A  I
Anul X - Nr. 22    LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE     Vineri, 23 ianuarie 1998

SUMAR

 LEGI SI DECRETE

           25. - Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Croatia privind serviciile aeriene, semnat la Bucuresti la 29 septembrie 1994

           Acord între Guvernul României si Guvernul Republicii Croatia privind serviciile aeriene

           26. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Croatia privind serviciile aeriene, semnat la Bucuresti la 29 septembrie 1994

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

           Decizia nr. 138 din 26 mai 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3301, ale art. 3302, ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã

           Decizia nr. 143 din 26 mai 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 310, ale art. 330, ale art. 3301, ale art. 3302, ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã

           Decizia nr. 655 din 16 decembrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si art. 3304 din Codul de procedurã civilã

           Decizia nr. 175 din 4 iunie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 310, ale art. 330, ale art. 3301, ale art. 3302, ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã

           Decizia nr. 656 din 16 decembrie 1997, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si art. 3304 din Codul de procedurã civilã

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

           71. - Ordin al ministrului finantelor privind lansarea unei emisiuni de titluri de stat, seria 1998/V.1

 LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR
SENATUL

  LEGE
pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Croatia privind serviciile aeriene, semnat la Bucuresti la 29 septembrie 1994

            Parlamentul României adoptã prezenta lege.

            Articol unic. - Se ratificã Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Croatia privind serviciile aeriene, semnat la Bucuresti la 29 septembrie 1994.

            Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 20 octombrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74. alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEdinTELE CAMEREI DEPUTATILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN

            Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 17 decembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEdinTELE SENATULUI
CRISTIAN DUMITRESCU

Bucuresti, 19 ianuarie 1998.
Nr. 25.

ACORD
între Guvernul României si Guvernul Republicii Croatia privind serviciile aeriene*)

            Guvernul României si Guvernul Republicii Croatia, denumite în continuare pãrti contractante,
            fiind pãrti la Conventia privind aviatia civilã internationalã, deschisã spre semnare la Chicago la 7 decembrie 1944,
            dorind sã încheie un acord suplimentar la conventia mentionatã, în scopul înfiintãrii si exploatãrii de servicii aeriene regulate între si dincolo de teritoriile lor respective,
            au convenit asupra celor ce urmeazã:

ARTICOLUL 1
Definitii

            1. În scopul aplicãrii prezentului acord, în afarã de cazul în care din context rezultã altfel, expresia:
            a) conventie înseamnã Conventia privind aviatia civilã internationalã, deschisã spre semnare la Chicago la 7 decembrie 1944, si include orice anexã adoptatã în baza prevederilor art. 90 al acestei conventii, precum si orice amendamente la anexe sau la conventie, în baza prevederilor art. 90 si 94 ale acesteia, în mãsura în care aceste anexe si amendamente au fost adoptate de ambele pãrti contractante;
            b) autoritãti aeronautice înseamnã, în cazul României, Ministerul Transporturilor, iar în cazul Republicii Croatia, Ministerul Afacerilor Maritime, Transporturilor si Comunicatiilor sau, în ambele cazuri, oricare altã persoanã sau organ autorizat corespunzãtor în acest scop de autoritãtile mentionate;
            c) companie aerianã desemnatã înseamnã compania aerianã desemnatã, în scris, de o parte contractantã celeilalte pãrti contractante si autorizatã sã opereze serviciile convenite în conformitate cu art. 3 al prezentului acord;
            d) teritoriul pãrtii contractante si cetãteni ai pãrtii contractante înseamnã teritoriul si cetãtenii României si, respectiv, ai Republicii Croatia;
            e) serviciu aerian, serviciu aerian international, companie aerianã si escala necomercialã au întelesurile care le-au fost atribuite în art. 96 din conventie;
            f) rute specificate înseamnã rutele specificate în anexa la prezentul acord, pe care vor fi exploatate servicii aeriene internationale regulate de cãtre companiile aeriene desemnate ale pãrtilor contractante;
            g) servicii convenite înseamnã orice servicii aeriene regulate, exploatate pe rutele specificate;
            h) capacitate înseamnã:
            - în legãturã cu o aeronavã, încãrcãtura comercialã a acelei aeronave, disponibilã pe o întreagã rutã sau o portiune a rutei specificate;
            - în legãturã cu un serviciu convenit, capacitatea aeronavei utilizate pentru un astfel de serviciu, înmultitã cu frecventa curselor efectuate de aceastã aeronavã într-o perioadã datã si pe o întreagã rutã sau o portiune a rutei specificate;
            i) transport de trafic înseamnã transportul de pasageri, de marfã si postã, în mod combinat sau separat;
            j) tarif înseamnã preturile sau sumele care urmeazã sã fie plãtite pentru transportul international de pasageri, pentru bagaje si marfã, precum si conditiile în baza cãrora se aplicã aceste preturi sau sume, inclusiv preturile sau sumele si conditiile pentru serviciile de agentie sau alte servicii auxiliare, cu exceptia remuneratiei si a conditiilor pentru transportul postei;
            k) acord înseamnã prezentul acord, anexa la acesta si orice amendamente la acord sau la anexã, fãcute în conformitate cu prevederile art. 19 al prezentului acord.
            2. Anexa este parte integrantã a prezentului acord si toate referirile la acord vor include referirile la anexã, cu exceptia cazului în care se prevede altfel în mod expres.
            3. Titlurile fiecãrui articol din prezentul acord au scop de referintã si facilitare si sub nici o formã nu vor încerca sã defineascã, sã limiteze sau sã descrie scopul ori intentia prezentului acord.

ARTICOLUL 2
Acordarea de drepturi

            1. Fiecare parte contractantã acordã celeilalte pãrti contractante drepturile specificate în prezentul acord, în scopul înfiintãrii si exploatãrii serviciilor aeriene internationale regulate pe rutele specificate în anexa prezentului acord.
            2. Sub rezerva prevederilor prezentului acord, compania aerianã desemnatã de fiecare parte contractantã se va bucura, în timpul exploatãrii serviciilor convenite pe rutele specificate, de urmãtoarele drepturi:
            a) de a zbura, fãrã aterizare, peste teritoriul celeilalte pãrti contractante;
            b) de a face escale necomerciale pe teritoriul celeilalte pãrti contractante; si
            c) de a îmbarca si a debarca, pe teritoriul celeilalte pãrti contractante, în punctele specificate în anexa la prezentul acord, pasageri, marfã si postã în trafic international, în mod combinat sau separat.
            3. Nici o prevedere a paragrafului 2 din acest articol nu va putea fi interpretatã în sensul de a conferi companiei aeriene desemnate de o parte contractantã dreptul de a îmbarca, pe teritoriul celeilalte pãrti contractante, pasageri, marfã si postã, transportate contra platã sau în baza unui contract de închiriere si destinate altui punct de pe teritoriul acestei celeilalte pãrti contractante (cabotaj).

ARTICOLUL 3
Desemnarea companiilor aeriene

            1. Fiecare parte contractantã are dreptul sã desemneze celeilalte pãrti contractante una sau mai multe companii aeriene, în scopul exploatãrii serviciilor convenite pe rutele specificate. Aceastã desemnate va face obiectul unei notificãri scrise între autoritãtile aeronautice ale pãrtilor contractante.
            2. La primirea acestei desemnãri, autoritãtile aeronautice ale celeilalte pãrti contractante vor acorda, fãrã întârziere, sub rezerva prevederilor paragrafelor 3 si 4 ale acestui articol, companiei aeriene astfel desemnate, autorizatia de exploatare corespunzãtoare.
            3. Autoritãtile aeronautice ale unei pãrti contractante pot cere companiei aeriene desemnate de cealaltã parte contractantã sã li se dovedeascã cã ea este în mãsurã sã îndeplineascã conditiile prevãzute în conformitate cu legile si cu reglementãrile aplicate în mod normal si rezonabil, de cãtre aceste autoritãti, pentru exploatarea serviciilor aeriene internationale, în conformitate cu prevederile conventiei.
            4. Fiecare parte contractantã are dreptul de a refuza sã acorde autorizatia de exploatare, la care s-a fãcut referire în paragraful 2 al acestui articol, sau sã impunã acele conditii pe care le considerã necesare pentru exercitarea, de cãtre compania aerianã desemnatã a celeilalte pãrti contractante, a drepturilor specificate în art. 2 al prezentului acord, în orice caz în care prima parte contractantã nu este convinsã cã partea preponderentã proprietãtii si controlul efectiv al acelei companii aeriene apartin pãrtii contractante care desemneazã compania aerianã sau cetãtenilor sãi.
            5. Compania aerianã desemnatã si autorizatã în conformitate cu prevederile paragrafelor 1 si 2 ale acestui articol poate începe oricând exploatarea serviciilor convenite, cu conditia reglementãrii capacitãtii, în conformitate cu art. 5 al prezentului acord, aprobãrii orarului, în conformitate cu prevederile art. 7 din prezentul acord, si cu conditia ca tarifele stabilite, în conformitate cu prevederile art. 8 al prezentului acord, sã fie în vigoare în ceea ce priveste serviciile convenite.
            6. Fiecare parte contractantã are dreptul sã înlocuiascã, printr-o notificare scrisã între autoritãtile aeronautice ale pãrtilor contractante, compania aerianã pe care a desemnat-o cu o altã companie aerianã. Compania aerianã nou-desemnatã va avea aceleasi drepturi si va fi supusã acelorasi obligatii ca, si compania aerianã pe care o înlocuieste.

 ARTICOLUL 4
Revocarea sau suspendarea autorizatiei de exploatare

            1. Fiecare parte contractantã are dreptul de a revoca o autorizatie de exploatare sau de a suspenda temporar exercitarea drepturilor specificate în art. 2 al prezentului acord de cãtre o companie aerianã desemnatã de cãtre cealaltã parte contractantã sau de a pretinde acele conditii pe care le considerã  necesare pentru exercitarea acestor drepturi:
            a) în orice caz în care nu este convinsã cã partea preponderentã a proprietãtii si controlul efectiv al acelei companii aeriene apartin pãrtii contractante care desemneazã compania aerianã sau cetãtenilor acelei pãrti contractante; sau
            b) în cazul în care compania aerianã nu reuseste sã se conformeze legilor sau reglementãrilor pãrtii contractante care acordã acele drepturi; sau
            c) în cazul în care compania aerianã nu reuseste în oricare alt mod sã se conformeze prevederilor prezentului acord.
            2. În afarã de cazul în care revocarea imediatã, suspendarea sau impunerea conditiilor mentionate în paragraful 1 din acest articol este esentialã pentru a se evita noi abateri de la legi si reglementãri, acest drept va fi exercitat de fiecare parte contractantã numai dupã consultarea cu cealaltã parte contractantã, în conformitate cu art. 16 al prezentului acord.

ARTICOLUL 5
Principiile care reglementeazã exploatarea serviciilor convenite

            1. Companiile aeriene desemnate ale pãrtilor contractante se vor bucura de posibilitãti egale si echitabile pentru exploatarea serviciilor convenite, pe rutele specificate.
            2. În exploatarea serviciilor convenite, compania aerianã desemnatã a fiecãrei pãrti contractante va tine seama de interesele companiei aeriene desemnate a celeilalte pãrti contractante, pentru a nu se afecta în mod nejustificat serviciile pe care aceasta din urmã le asigurã pe întreaga rutã sau pe o parte a acelelasi rute.
            3. Pe orice rutã specificatã, capacitatea asiguratã de cãtre compania aerianã desemnatã a unei pãrti contractante, împreunã cu capacitatea asiguratã de cãtre compania aerianã desemnatã de cealaltã parte contractantã, vor fi mentinute într-o corelatie rezonabilã cu cerintele publicului în privinta transportului aerian pe acea rutã.
            4. Serviciile convenite efectuate de compania aerianã desemnatã a fiecãrei pãrti contractante vor avea ca obiect primordial asigurarea, la un coeficient de încãrcãturã rezonabil, a unei capacitãti adecvate pentru a rãspunde cererilor curente si anticipate în mod rezonabil pentru transportul de trafic spre si dinspre teritoriul celeilalte pãrti contractante.
            5. Dreptul companiilor aeriene desemnate de a transporta trafic între punctele de pe rutele specificate, situate pe teritoriul celeilalte pãrti contractante, si punctele situate în tãri terte va fi exercitat în conformitate cu principiile generale, potrivit cãrora capacitatea trebuie sã fie adaptatã:
            a) cerintelor de trafic spre si dinspre teritoriul pãrtii contractante care desemneazã compania aerianã;
            b) cerintelor de trafic din cadrul regiunii traversate de serviciile convenite, dupã ce s-a tinut seama de serviciile aeriene locale si regionale; si
            c) cerintelor exploatãrii liniei aeriene directe.
            6. Capacitatea care urmeazã sã fie asiguratã pe rutele specificate va fi convenitã între companiile aeriene desemnate ale ambelor pãrti contractante si aprobatã de autoritãtile aeronautice ale pãrtilor contractante. Orice crestere a capacitãtii va face, de asemenea, obiectul unei întelegeri între companiile aeriene desemnate si va fi supusã aprobãrii autoritãtilor aeronautice ale pãrtilor contractante. Pânã la obtinerea acestei aprobãri, capacitatea deja existentã va rãmâne în vigoare.

ARTICOLUL 6
 Furnizarea datelor statistice

            Autoritãtile aeronautice ale fiecãrei pãrti contractante vor determina propriile companii aeriene desemnate sã furnizeze autoritãtilor aeronautice ale celeilalte pãrti contractante, la cererea acestora, date periodice sau alte situatii statistice care pot fi cerute în mod rezonabil în scopul examinãrii capacitãtii asigurate pe serviciile convenite de cãtre companiile aeriene desemnate ale pãrtilor contractante.

ARTlCOLUL 7
Aprobarea orarului

            1. Orarele de zbor, inclusiv frecventa zborurilor, zilele de operare, tipul serviciilor si tipul aeronavelor ce vor fi folosite vor fi convenite între companiile aeriene desemnate ale pãrtilor contractante. Aceste probleme, astfel convenite, vor fi supuse aprobãrii autoritãtilor aeronautice ale pãrtilor contractante cu 30 (treizeci) de zile înainte de începerea exploatãrii serviciilor convenite.
            Aceeasi procedurã va fi aplicatã în cazul schimbãrilor ulterioare, iar perioada de 30 (treizeci) de zile poate fi modificatã cu acordul autoritãtilor aeronautice respective.
            2. În cazul în care companiile aeriene desemnate nu vor reusi sã convinã asupra orarelor, acestea vor fi stabili de cãtre autoritãtile aeronautice ale pãrtilor contractante. Aceeasi procedurã este aplicabilã si în cazul în care companiile aeriene desemnate nu convin asupra schimbãrii ulterioare a orarului în vigoare. În acest din urmã caz, orarele existente vor rãmâne în vigoare 6 (sase) luni, perioadã în care autoritãtile aeronautice vor depune eforturi pentru stabilirea noilor orare.

ARTICOLUL 8
Tarife

            1. Tarifele care urmeazã sã fie aplicate de cãtre compania aerianã desemnatã de una dintre pãrtile contractante pentru transportul cãtre sau dinspre teritoriul celeilalte pãrti contractante vor fi stabilite la cuantumuri rezonabile, tinând seama de toti factorii relevanti, inclusiv de interesele utilizatorilor, costul exploatãrii, caracteristicile serviciului, nivelul comisioanelor, un profit rezonabil, tarifele aplicate de alte companii aeriene, precum si de alte considerente de ordin comercial de pe piatã.
            2. Tarifele la care s-a fãcut referire în paragraful 1 al acestui articol vor fi convenite, dacã este posibil, între companiile aeriene desemnate ale pãrtilor contractante, iar la acest acord se va ajunge, oriunde este posibil, prin folosirea procedurilor corespunzãtoare ale organismelor sau ale organizatiilor internationale.
            3. Tarifele astfel convenite vor fi supuse aprobãrii autoritãtilor aeronautice ale pãrtilor contractante cu cel putin 60 (saizeci) de zile înainte de data propusã pentru intrarea lor în vigoare. În cazuri speciale, aceastã perioadã poate fi redusã, sub rezerva acordului respectivelor autoritãti.
            4. Aprobarea tarifelor poate fi datã în mod expres. Dacã nici una dintre autoritãtile aeronautice nu si-a exprimat dezacordul în termen de 30 (treizeci) de zile de la data la care tarifele au fost supuse spre aprobare, în conformitate cu paragraful 3 al acestui articol, aceste tarife vor fi considerate ca aprobate. În cazul reducerii perioadei stabilite pentru supunerea spre aprobare a tarifelor în conformitate cu paragraful 3 al acestui articol, autoritãtile aeronautice pot conveni ca perioada în care poate fi notificat orice dezacord sã fie mai micã de 30 (treizeci) de zile.
            5. Dacã un tarif nu poate fi convenit în conformitate cu paragraful 2 al acestui articol sau dacã în timpul perioadei aplicabile, în conformitate cu paragraful 4 al acestui articol, autoritatile aeronautice ale unei pãrti contractante notificã autoritãtilor aeronautice ale celeilalte pãrti contractante dezacordul lor asupra unui tarif convenit în conformitate cu paragraful 2 al acestui articol, autoritãtile aeronautice ale pãrtilor contractante se vor strãdui sã stabileascã tariful de comun acord.
            6. Dacã autoritãtile aeronautice ale pãrtilor contractante nu pot conveni asupra oricãrui tarif supus aprobãrii lor în baza paragrafului 3 al acestui articol sau asupra stabilirii oricãrui tarif în baza paragrafului 5 al acestui articol, diferendul va fi solutionat în conformitate cu prevederile art. 17 al prezentului acord.
            7. Un tarif stabilit în conformitate cu prevederile acestui articol va rãmâne în vigoare pânã în momentul aprobãrii unui nou tarif. Valabilitatea tarifului respectiv poate fi prelungitã peste data expirãrii sale initiale, cu aprobarea autoritãtilor aeronautice ale pãrtilor contractante. Totusi valabilitatea unui tarif nu poate fi prelungitã, în virtutea acestui paragraf, pentru o perioadã mai mare de 12 (douãsprezece) luni de la data la care acesta ar fi expirat.

ARTICOLUL 9
Scutirea de taxe vamale si alte taxe

            1. Aeronavele folosite pe serviciile aeriene internationale de cãtre companiile aeriene desemnate ale pãrtilor contractante, precum si echipamentul lor obisnuit, rezervele de carburanti si lubrifianti, piesele de schimb si proviziile de bord, inclusiv alimentele, bãuturile, produsele din tutun, precum si alte produse destinate vânzãrii cãtre pasageri pe timpul zborului, aflate la bordul acestor aeronave, vor fi scutite de toate taxele vamale, taxele de inspectie si de orice alte taxe la intrarea pe teritoriul celeilalte pãrti contractante, cu conditia ca aceste echipamente, rezerve si provizii sã rãmânã la bordul aeronavelor pânã în momentul reexportãrii lor.
            2. Vor fi, de asemenea, scutite de aceleasi taxe, cu exceptia sumelor corespunzãtoare serviciului prestat:
            a) carburantii si lubrifiantii destinati alimentãrii aeronavei companiei aeriene desemnate, utilizatã pe serviciile aeriene internationale, luati la bord pe teritoriul celeilalte pãrti contractante, chiar si atunci când acesti carburanti si lubrifianti sunt utilizati pe o portiune din zborul efectuat deasupra teritoriului unde au fost luati la bord;
            b) piesele de schimb si echipamentele obisnuite de bord, introduse pe teritoriul celeilalte pãrti contractante, pentru întretinerea sau repararea aeronavelor companiei aeriene desemnate, utilizate pe serviciile aeriene internationale;
            c) proviziile de bord îmbarcate pe teritoriul celeilalte pãrti contractante, în limitele fixate de autoritãtile competente ale respectivei pãrti contractante si destinate consumãrii lor la bordul aeronavelor companiei aeriene desemnate, utilizate pe serviciile aeriene internationale;
            d) marfa si bagajele în tranzit direct, transportate de aeronavele companiei aeriene desemnate, utilizate pe serviciile aeriene internationale;
            e) mobilierul, echipamentele de birou si materialele introduse pe teritoriul unei pãrti contractante pentru a fi folosite în birourile reprezentantelor companiilor aeriene desemnate de cealaltã parte contractantã;
            f) obiectele si materialele introduse pe teritoriul unei pãrti contractante pentru a fi folosite în birourile reprezentantelor companiilor aeriene desemnate de cealaltã parte contractantã în scopuri de reclamã si publicitate, cu conditia ca aceste obiecte si materiale sã fie inscriptionate cu numele companiei aeriene respective si sã fie distribuite în mod gratuit.
            Materialele la care s-a fãcut referire în subparagrafele a), b) si c) ale acestui paragraf pot fi pãstrate la cerere, sub supraveghere vamalã sau sub control.
            3. Echipamentul obisnuit de bord, precum si materialele si rezervele aflate la bordul aeronavelor companiilor aeriene desemnate de fiecare parte contractantã pot fi descãrcate pe teritoriul celeilalte pãrti contractante numai cu consimtãmântul autoritãtilor vamale ale acestei pãrti contractante. În acest caz, ele vor putea fi puse sub supravegherea autoritãtilor mentionate, pânã în momentul în care vor fi reexportate sau pânã vor primi o altã destinatie în conformitate cu reglementãrile vamale.
            4. Fiecare parte contractantã acordã companiei aeriene desemnate de cealaltã parte contractantã aceleasi privilegii de care se bucurã propria companie aerianã desemnatã pe teritoriul celeilalte pãrti contractante, cu privire la impozitul pe cifra de afaceri, taxa pe circulatia mãrfurilor, taxa pe valoarea adãugatã sau orice impozit indirect similar, structurat ca un impozit general.

ARTICOLUL 10
Reprezentantã

            1. Fiecare parte contractantã acordã, pe bazã de reciprocitate, companiei aeriene desemnate de cealaltã parte contractantã dreptul de a înfiinta si de a mentine pe teritoriul sãu o reprezentantã cu personalul comercial, tehnic, operational si administrativ necesar, propriu sau indigen, pentru necesitãtile legate de efectuarea serviciilor convenite pe rutele specificate. Înfiintarea unor astfel de reprezentante si angajarea personalului acestora vor fi supuse legilor si altor reglementãri ale pãrtii contractante care acordã dreptul mentionat în prezentul paragraf.
            2. Compania aerianã desemnatã de fiecare parte contractantã are dreptul nelimitat sã emitã propriile sale documente de transport pentru serviciile sale internationale, sã facã reclamã si sã promoveze vânzãrile sale pe teritoriul celeilalte pãrti contractante. Vânzãrile pot fi efectuate fie direct prin propriile agentii, fie prin agentii de vânzãri si/sau de turism, cãtre orice persoanã, organizatie sau organism, în conformitate cu legile si cu alte reglementãri în vigoare ale acestei celeilalte pãrti contractante.
            3. Vânzarea documentelor de transport, la care se face referire în paragraful 2, pe teritoriul celeilalte pãrti contractante poate fi fãcutã în orice valutã sau cãrti de credit.
            4. Totusi, pe bazã de reciprocitate, vânzarea documentelor de transport pentru puncte mai departe de teritoriul pãrtilor contractante se poate efectua numai în valutã liber convertibilã.
            5. Impozitarea veniturilor sub formã de salarii primite de personalul la care s-a fãcut referire în paragraful 1, având cetãtenia pãrtii contractante care desemneazã compania aerianã, se va efectua potrivit legislatiei interne a pãrtii contractante care desemneazã compania aerianã.
            În cazul în care între cele douã pãrti contractante existã o conventie pentru evitarea dublei impuneri, se vor aplica prevederile acestei conventii.

ARTICOLUL 11
Transferul veniturilor

            1. Fiecare parte contractantã acordã companiei aeriene desemnate a celeilalte pãrti contractante dreptul de transfer liber si fãrã întârziere al excedentului dintre încasãri si cheltuieli, realizat pe teritoriul sãu în legãturã cu transportul pasagerilor, al bagajelor, al mãrfii si al postei de cãtre compania aerianã desemnatã a acestei celeilalte pãrti contractante.
            Acest transfer se va efectua în valutã liber convertibilã, la rata oficialã de schimb din ziua în care are loc transferul, în concordantã cu reglementãrile nationale privind schimbul valutei strãine.
            2. În cazul în care între cele douã pãrti contractante existã un acord special de plãti, transferul se va face în conformitate cu prevederile acelui acord.
            3. Profitul realizat ca rezultat al exploatãrii aeronavelor angajate în trafic international, precum si bunurile mobile folosite în legãturã cu exploatarea aeronavelor se impoziteazã numai în statul în care se aflã sediul conducerii efective a companiei aeriene desemnate.
            În cazul în care între cele douã pãrti contractante existã o conventie pentru evitarea dublei impuneri, se vor aplica prevederile acestei conventii.
            4. Dacã o parte contractantã impune restriciii la transferul veniturilor companiei aeriene desemnate de cealaltã parte contractantã, ultima are avea dreptul, sã impunã restrictii reciproce companiei aeriene desemnate a primei pãrti contractante.

ARTICOLUL 12
Taxe aeroportuare si taxe similare

            Orice taxe care pot fi impuse sau pot fi permise sã fie impuse pentru utilizarea aeroporturilor si a instalatiilor de navigatie aerianã de pe teritoriul Romãniei si, respectiv, de pe teritoriul Republicii Croatia vor fi percepute în conformitate cu nivelul oficial al tarifelor, stabilit prin legile sau celelalte reglementâri în vigoare care se aplicã tuturor aeronavelor care efectueazã acelasi fel de servici aeriene internationale, în conditii similare.

ARTICOLUL 13
 Recunoasterea certificatelor si licentelor

            1. Certificatele de navigabilitate, brevetele de aptitudine si licentele eliberate sau validitate de o parte contractantã si care sunt încã în vigoare vor fi recunoscute ca fiind valabile de cãtre cealaltã parte contractantã, în scopul exploatãrii rutelor si serviciilor prevãzute în prezentul acord, cu conditia ca cerintele în baza cãrora au fost emise sau validate aceste certificate sau licente sã fie egale cu sau mai mari decât normele minime care ar putea fi stabilite în conformitate cu prevederile conventiei.
            2. Totusi fiecare parte contractantã îsi rezervã dreptul de a refuza sã recunoascã, în scopul efectuãrii zborurilor deasupra propriului sãu teritoriu, brevetele de aptitudine si licentele acordate propriilor sãi cetãteni de cãtre cealaltã parte contractantã sau de cãtre orice alt stat.

ARTICOLUL 14
 Aplicarea legilor si reglementãrilor

            1. Legile si reglementãrile unei pãrti contractante referitoare la intrarea în, sederea pe sau iesirea din teritoriul sãu a aeronavelor folosite în navigatia aerianã internationalã sau cele referitoare la exploatarea si navigatia acestor aeronave pe timpul cât se gãsesc în limitele teritoriului sãu se vor aplica aeronavelor companiei aeriene desemnate de cãtre cealaltã parte contractantã si vor fi respectate, de aceste aeronave la intrarea în, iesirea din sau în timp ce se aflã în timitele teritoriului primei pãrti contractante.
            2. Legile si reglementãrile unei pãrti contractante referitoare la intrarea în, sederea pe, tranzitul prin sau iesirea din teritoriul sãu a pasagerilor, echipajelor, bagajelor, mãrfii sau a postei transportate de aeronave, inclusiv reglementãrile referitoare la intrare, iesire, imigrare, emigrare, pasapoarte, vamã, valutã si carantinã vor fi respectate de cãtre sau în numele acestor pasageri, echipaje, bagaje, marfã sau postã ale companiei aeriene desemnate a celeilalte pãrti contractante, la intrarea în sau iesirea din sau în timp ce se aflã în limitele teritoriul primei pãrti contractante.
            3. Culoarele aeriene si punctele de survolare a frontierei României si, respectiv, a Republicii Croatii, pentru rutele specificate în anexa la prezentul acord, vor fi stabilite în mod independent de cãtre fiecare parte contractantã pe teritoriul sãu.

ARTICOLUL 15
Conformarea cu acordurile sau conventiile multilaterale

            Dacã un acord sau o conventie multilateralã generalã privind transporturile aeriene intrã în vigoare pentru pãrtile contractante, prezentul acord va fi amendat prin negocieri între pãrtile contractante, astfel încât sã se conformeze prevederilor acelui acord sau acelei conventii.

ARTlCOLUL 16
Consultãri

            1. Autoritãtile aeronautice ale pãrtilor contractante se vor consulta, din când în când, într-un spirit de strânsã cooperare, pentru a se asigura cã prevederile prezentului acord se aplicã si se respectã în mod satisfãcãtor.
            2. Oricare parte contractantã poate cere, oricând, consultãri cu cealaltã parte contractantã privind interpretarea, aplicarea sau amendarea prezentului acord.
            Aceste consultãri, care pot avea loc între autoritãtile aeronautice ale pãrtilor contractante prin negocieri directe sau prin corespondentã, vor începe într-o perioadã de 60 (saizeci) de zile de la data primirii cererii de cãtre cealaltã parte contractantã, în afarã de cazul în care ambele pãrti contractante convin sã prelungeascã aceastã perioadã.

ARTICOLUL 17
 Solutionarea diferendelor

            1. Orice diferend referitor la interpretarea sau la aplicarea prezentului acord sau a anexei sale va fi solutionat prin negocieri directe între autoritãtile aeronautice ale pãrtilor contractante.
            Dacã diferendul nu poate fi rezolvat de cãtre autoritãtile aeronautice mentionate mai sus sau pe cale diplomaticã, el va fi supus arbitrajului, la cererea oricãreia, dintre pãrtile contractante, în conformitate cu procedurile specificate mai jos.
            2. Arbitrajul va fi efectuat de un tribunal format din trei judecãtori, constituit dupã cum urmeazã:
            a) în intervalul de 30 de zile de la primirea, prin canale diplomatice, a unei cereri de arbitraj, fiecare parte contractantã va numi, pe canale diplomatice, câte un judecãtor. În interval de 60 de zile dupã ce acesti doi judecãtori au fost numiti, ei vor conveni asupra celui de-al treilea judecãtor, care va actiona ca presedinte al tribunalului arbitral;
            b) dacã o parte contractantã nu reuseste sã numeascã un judecãtor sau dacã cel de-al treilea judecãtor nu este desemnat conform subparagrafului a) al acestui paragraf, oricare dintre pãrtile contractante poate cere presedintelui Consiliului Organizatiei Aviatiei Civile Internationale sã desemneze arbitrul sau arbitrii necesari într-un interval de 30 de zile. Dacã presedintele consiliului ar aceeasi nationalitate cu cea a uneia dintre pãrtile contractante, cel mai în vârstã vicepresedinte, care nu este descalificat pe acest temei, va face numirea.
            3. Cu exceptia cazului în care s-a convenit altfel, tribunalul arbitral va determina limitele jurisdictiei sale în concordantã cu acest acord si va stabili propria sa procedurã. La indicatia tribunalului sau la cererea oricãreia dintre pãrtile contractante, se va tine o întrunire, nu mai târziu de 15 zile de la constituirea completã a tribunalui, pentru a se stabili problemele exacte ce urmeazã a fi arbitrate si procedurile specifice ce trebuie urmate.
            4. Cu exceptia cazului în care s-a convenit altfel, fiecare parte contractantã va prezenta un memorandum în termen de 45 de zile de la constituirea completã a tribunalului. Rãspunsurile vor fi date în termen de 45 de zile. În termen de15 zile de la darea rãspunsurilor, tribunalul va tine o audiere la cererea oricãreia dintre pãrtile contractante sau dacã va considera necesar.
            5. Tribunalul va încerca sã dea o hotãrâre scrisã în termen de 30 de zile de la data încheierii audierii sau dacã nu are loc nici o audiere, de la data la care ambele rãspunsuri au fost transmise. Hotãrârea luatã de majoritatea tribunalului va prevala.
            6. Pãrtile contractante pot depune cereri pentru clarificarea hotãrârii în termen de 15 zile de la data primirii acesteia si o astfel de clarificare va fi emisã în termen de 15 zile de la data primirii acestei cereri.
            7. În acord cu legislatia ei nationalã, fiecare parte contractantã va îndeplini orice decizie sau hotãrâre a tribunalului arbitral.
            8. Cheltuielile tribunalului arbitral, inclusiv impozitele si cheltuielile judecãtorilor vor fi suportate în mod egal de cãtre pãrtile contractante. Orice cheltuieli fãcute de presedintele consiliului în legãturã cu procedurile de la paragraful 2 subparagraful b) al acestui articol vor fi considerate ca fãcând parte din cheltuielile tribunalului arbitral.

ARTICOLUL 18
 Securitatea aviatiei

            1. În conformitate cu drepturile si cu obligatiile ce le revin potrivit dreptului international, pãrtile contractante reafirmã cã obligatia lor reciprocã de a proteja securitatea aviatiei civile împotriva actelor de interventie ilicitã face parte integrantã din prezentul acord. Fãrã a limita generalitatea drepturilor si obligatiilor ce le revin potrivit dreptului international, pãrtile contractante actioneazã, în special conform prevederilor Conventiei cu privire la infractiunile si anumite alte acte comise la bordul aeronavelor, semnatã la Tokyo la 14 septembrie 1963, ale Conventiei pentru reprimarea capturãrii ilicite a aeronavelor, semnatã la Haga la 16 decembrie 1970, ale Conventiei pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securitãtii aviatiei civile, semnatã la Montreal la 23 septembrie 1971, sau ale oricãrei alte conventii privind securitatea aviatiei, la care ambele pãrti contractante vor deveni membre.
            2. Pãrtile contractante îsi vor acorda reciproc, la cerere, toatã asistenta necesarã pentru prevenirea actelor de capturare ilicitã a aeronavelor civile si a altor acte ilicite îndreptate împotriva securitãtii acestor aeronave, a pasagerilor si echipajelor lor, a aeroporturilor si instalatiilor de navigatie aerianã, precum si a oricãrei alte amenintãri pentru securitatea aviatiei civile.
            3. În raporturile lor reciproce, pãrtile contractante vor actiona în conformitate cu prevederile referitoare la securitatea aviatiei, care au fost stabilite de Organizatia Aviatiei Civile Internationale si desemnate ca anexe la Conventia privind aviatia civilã internationalã, în mãsura în care aceste prevederi se aplicã pãrtilor contractante; ele vor cere operatorilor de aeronave înmatriculate de ele sau operatorilor care îsi au sediul principal sau resedinta permanentã pe teritoriul lor, precum si operatorilor de aeroporturi situate pe teritoriul lor sã actioneze în conformitate cu aceste dispozitii referitoare la securitatea aviatiei.
            4. Fiecare parte contractantã este de acord cã acesti operatori de aeronave trebuie sã respecte prevederile privind securitatea aviatiei, la care s-a fãcut referire în paragraful 3 al acestui articol, pretinse de cealaltã parte contractantã, la intrarea în, iesirea din sau în timp ce se aflã în limitele teritoriului acestei celelalte pãrti contractante. Fiecare parte contractantã va asigura cã pe teritoriul sãu se aplicã în mod efectiv mãsuri adecvate pentru protectia aeronavelor si pentru controlul pasagerilor, echipajelor, bagajelor de mânã, bagajelor de calã, mãrfurilor si al proviziilor de bord, înainte de si în timpul îmbarcãrii sau încãrcãrii. Fiecare parte contractantã va examina, de asemenea, în spirit favorabil, orice cerere care îi este adresatã de cãtre cealaltã parte contractantã privind mãsuri speciale rezonabile de securitate pentru a face fatã unei amenintãri deosebite.
            5. Atunci când este comis un incident sau existã o amenintare de comitere a unui act de capturare ilicitã de aeronave civile sau se comit alte acte ilicite îndreptate împotriva acestor aeronave, pasagerilor si echipajelor lor, aeroporturilor sau instalatiilor de navigatie aerianã, pãrtile contractante se vor ajuta reciproc prin facilitarea comunicatiilor si prin alte mãsuri corespunzãtoare, cu scopul de a pune capãt incidentului sau amenintãrii cu un act ilicit, rapid si în conditii de securitate.
            6. Fiecare parte contractantã va lua mãsurile pe care le considerã aplicabile, cu scopul de a asigura cã o aeronavã supusã unui act de capturare ilicitã sau altui act de interventie ilicitã, care a aterizat pe teritoriul statului respectiv, este retinutã la sol, în afarã de cazul în care decolarea sa este impusã de obligatia primordialã de a proteja vietile omenesti. Aceste mãsuri vor fi luate, în mãsura posibilului, pe bazã de consultãri reciproce.
            7. În cazul în care o parte contractantã se confruntã cu probleme în ceea ce priveste aplicarea prevederilor acestui articol, referitoare la securitatea aviatiei, autoritãtile aeronautice ale oricãrei pãrti contractante pot cere consultãri imediate cu autoritãtile aeronautice ale celeilalte pãrti contractante.

ARTICOLUL 19
Amendarea

            1. Prezentul acord va putea fi modificat cu acordul comun al pãrtilor contractante. În acest scop, fiecare parte contractantã va examina cu atentie orice propunere prezentatã de cealaltã parte contractantã. Orice modificare convenitã va intra în vigoare atunci când pãrtile contractante îsi vor notifica reciproc, pe canale diplomatice, îndeplinirea formalitãtilor cerute de legislatia lor privind intrarea în vigoare a acordurilor internationale.
            2. Anexa la prezentul acord poate fi modificatã prin întelegere directã între autoritãtile aeronautice ale pãrtilor contractante si va fi confirmatã printr-un schimb de scrisori.
            3. Negocierile privind modificarea prezentului acord sau a anexei sale vor începe în termen de 60 (saizeci) de zile de la primirii cererii scrise, în afarã de cazul în care ambele pãrti cad de acord asupra prelungirii acestei perioade.

ARTICOLUL 20
Înregistrarea

            Prezentul acord si toate amendamentele la acesta vor fi înregistrate la Consiliul Organizatiei Aviatiei Civile Internationale.

ARTICOLUL 21
Intrarea în vigoare

            Prezentul acord va intra în vigoare la data când pãrtile contractante îsi vor notifica reciproc, pe canale diplomatice îndeplinirea formalitãtilor cerute de legislatia lor privind intrarea în vigoare a acordurilor internationale.

ARTICOLUL 22
Încetarea

            Oricare dintre pãrtile contractante poate notifica în scris, oricând, pe canale diplomatice, celeilalte pãrti contractante, intentia sa de a termina prezentul acord. Notificarea va fi comunicatã simultan Consiliului Organizatiei Aviatiei Civile Internationale. În aceastã situatie, prezentul acord va fi terminat la 12 (douãsprezece) luni dupã data primirii notificãrii de cãtre cealaltã parte contractantã, în afarã de cazul în care notificarea este retrasã, prin întelegere, înainte de expirarea acestei perioade. În absenta confirmãrii de primire de cãtre cealaltã parte contractantã, notificarea va fi consideratã ca fiind primitã la 14 (paisprezece) zile dupã primirea acesteia de cãtre Consiliul Organizatiei Aviatiei Civile Internationale.
             Drept pentru care, subsemnatii plenipotentiari, fiind autorizati în mod corespunzãtor pentru aceasta de cãtre guvernele lor respective, au semnat prezentul acord.
            Încheiat la Bucuresti, la 29 septembrie 1994, în douã exemplare, în limba englezã, ambele texte fiind în mod egal autentice.
 

Pentru Guvernul României,
Aurel Novac,
ministrul transporturilor
Pentru Guvernul Republicii Croatia,
Ivica Mudrinic,
ministrul marinei, transporturilor si comunicatiilor


*)Traducere.

ANEXÃ

SECTIUNEA A

            1. Rute pe care vor fi exploatate servicii aeriene internationale regulate, în ambele sensuri, de cãtre compania aerianã desemnatã a României:
            puncte în România : orice punct;
            puncte intermediare: vor fi convenite ulterior;
            puncte în Republica Croatia: Zagreb, Dubrovnik, Split, Pola
            puncte mai departe: vor fi convenite ulterior;
            puncte si mai departe: vor fi convenite ulterior.
            2. Rute pe care vor fi exploatate servicii aeriene internationale regulate, în ambele sensuri, de cãtre compania aerianã desemnatã a Republicii Croatia:
            puncte în Republica Croatia: orice punct;
            puncte intermediare: vor fi convenite ulterior;
            puncte în România: Bucuresti, Timisoara, Constanta;
            puncte mai departe: vor fi convenite ulterior;
            puncte si mai departe: vor fi convenite ulterior.

SECTIUNEA B

            1. Orice punct sau mai multe puncte de pe rutele specificate vor putea sã nu fie deservite - fie în cadrul tuturor zborurilor, fie cu ocazia unora dintre ele -, în functie de interesul companiilor aeriene desemnate de pãrtile contractante.
            2. Autoritãtile aeronautice ale pãrtilor contractante pot conveni asupra altor puncte situate în terte state unde fiecare campanie aerianã desemnatã va putea îmbarca sau debarca pasageri, marfã si postã cu destinatia spre sau, respectiv, cu provenientã din teritoriul României sau din teritoriul Republicii Croatia.
            3. Zborurile suplimentare vor fi efectuate pe baza unei cereri prealabile înaintatã de cãtre fiecare companie aerianã.

PRESEdinTELE ROMÂNIEI

DECRET
privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Croatia privind serviciile aeriene, semnat la Bucuresti
la 29 septembrie 1994

            În temeiul art. 77 alin. (1) si al art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

            Presedintele României d e c r e t e a z ã :

            Articol unic. - Se promulgã Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Croatia privind serviciile aeriene, semnat la Bucuresti la 29 septembrie 1994, si se dispune publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

PRESEdinTELE ROMÂNIEI
EMIL CONSTANTINESCU

Bucuresti, 16 ianuarie 1998.
Nr. 26.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 138*)
din 26 mai 1997
 privind exceptia de neconstionalitate a dispozitiilor art. 3301, ale art. 3302, ale art. 3303
si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã

            Nicolae Popa - presedinte
            Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
            Romul Petru Vonica - judecãtor
            Doina Suliman - magistrat-asistent

            Completul de judecatã, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie-Sectia civilã, prin Încheierea din 5 martie 1997, pronuntatã în Dosarul nr. 2.164/1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3301, art. 3302, art. 3303 si art. 3304 din Codul de procedurã civilã, invocatã de intimatele-reclamante Volfic Elena, Volfic Marilena si Creteanu Rodica.
            În motivarea exceptiei se sustine cã dispozitiile atacate contravin prevederilor art. 20 din Constitutie si ale Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.
            Exprimându-si opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta supremã apreciazã cã textul atacat este constitutional, exceptia fiind neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispozitiile legale atacate raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competentã sã solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizatã.
            Privitor la dispozitiile art. 3301 din Codul de procedurã civilã, se constatã cã prin Legea nr. 17/1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea au suferit modificãri, în sensul cã recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de cãtre Ministerul Public, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotãrârea judecãtoreascã a rãmas irevocabilã, pentru motivul prevãzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, sau de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare, pentru motivul prevãzut de art. 330 pct. 2 din acelasi cod.
            Este evident cã temeiul de neconstitutionalitate invocat nu poate fi retinut.
            Rezultã din cele arãtate cã exceptia este vãdit nefondatã, urmând sã fie respinsã.
            Asupra constitutionalitãtii art. 3302, art. 3303 si art. 3304 din Codul de procedurã civilã, Curtea Constitutionalã s-a pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitivã prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1997 si, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1997, prin care, pe de o parte, s-a constatat cã prevederile art. 3302 alin.2, ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã sunt constitutionale, iar, pe de altã parte, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a art. 3302 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
            Având în vedere cã un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi exceptii de neconstitutionalitate, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie si art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curtii Constitutionale sunt obligatorii erga omnes, rezultã cã exceptia privind art. 3302 alin. 1 din Codul de procedurã civilã este lipsitã de obiect, urmând sã fie respinsã ca vãdit nefondatã.
            De asemenea, urmeazã sã fie respinsã ca vãdit nefondatã si exceptia privind dispozitiile art. 3302 alin. 2, ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã, întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea practici constante a Curtii Constitutionale.

            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge, ca vãdit nefondatã, exceptia de neconstitutionalitate invocatã de Volfic Elena,Volfic Marilena si Creteanu Rodica în Dosarul nr. 2.164/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civilã privind:
            - dispozitiile art. 3301, art. 3302 alin.  2, art. 3303 si art. 3304 din Codul de procedurã civilã;
             - dispozitiile art. 3302 alin.1 din Codul de procedurã civilã,
            fiind lipsitã de obiect.
            Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
            Pronuntatã la data de 26 mai 1997.
 
PRESEdinTE,
prof. univ. dr. Nicolae Popa
Magistrat-asistent,
Doina Suliman 



*) Definitivã prin nerecurare.

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 143
din 26 mai 1997*)
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.310, ale art. 330, ale art. 3301, ale art. 3302, ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã

            Nicolae Popa - presedinte
            Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
            Romul Petru Vonica - judecãtor
            Doina Suliman - magistrat-asistent

            Completul de judecatã, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 5 februarie 1997, pronuntatã în Dosarul nr. 2.966/1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitatea a dispozitiilor art. 330 si urmãtoarele din Codul de procedurã civilã, invocatã de intimata-reclamantã Enescu Claudia Eugenia.
            Din examinarea concluziilor scrise depuse în motivarea exceptiei, rezultã cã aceasta priveste dispozitiile "art. 310, art. 310/1 si art. 330/2" din Codul de procedurã civilã.
            În motivarea exceptiei se sustine cã dispozitiile atacate contravin prevederilor art. 41 alin. (1), ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie.
            Exprimându-si opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta supremã apreciazã cã exceptia privind art. 330 si urmãtoarele din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispozitiile atacate raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea urmeazã sã solutioneze exceptia privind dispozitiile art. 310, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si art. 3304 din Codul de procedurã civilã.
            Asupra constitutionalitãtii  art. 330, art. 3302, art. 3303 si art. 3304 din Codul de procedurã civilã  Curtea Constitutionalã s-a pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitivã prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 si, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care, pe de o parte, s-a constatat cã prevederile  art. 330, art. 3302 alin. 2, ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã sunt constitutionale, iar, pe de altã parte, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a art. 3302 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
            Având în vedere cã un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi exceptii de neconstitutionalitate, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie si art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curtii Constituiionale sunt obligatorii erga omnes, rezultã cã exceptia privind art. 3302 alin. 1 din Codul de procedurã civilã este lipsitã de obiect, urmând sã fie respinsã ca vãdit nefondatã.
            De asemenea, urmeazã sã fie respinsã ca vãdit nefondatã si exceptia privind dispozitiile art. 3302 alin. 2, ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã , întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea practicii constante a Curtii Constitutionale.
            În ceea ce priveste dispozitiile art. 3301 din Codul de procedurã civilã, se constatã cã prin Legea nr. 17/1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea au suferit modificãri.
            Este de observat cã din textul actual au fost înlãturate prevederile ce formau obiectul exceptiei de neconstitutionalitate. Astfel, recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de cãtre Ministerul Public, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotãrârea judecãtoreascã a rãmas irevocabilã, pentru motivul prevãzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, sau de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare, pentru motivul prevãzut de art. 330 pct. 2, din acelasi cod. Motivele de neconstitutionalitate invocate nu mai pot fi retinute. Rezultã din cele arãtate cã, în urma modificãrii textului de lege atacat, exceptia este în prezent lipsitã de obiect, urmând a fi respinsã ca vãdit nefondatã.
            În acest sens s-a pronuntat Curtea prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitivã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997.
            Cât priveste art. 310 din Codul de procedurã civilã, Curtea Constitutionalã a constatat cã acest text nu este relevant în cauzã deoarece nu se poate justifica un interes legitim în sustinerea neconstitutionalitãtii acestui articol. Urmeazã ca si aceastã exceptie sã fie respinsã ca vãdit nefondatã.

            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge, ca vãdit nefondatã, exceptia de neconstitutionalitate invocatã de Enescu Claudia Eugenia în Dosarul nr. 2.966/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civilã, privind:
            - dispozitiile art. 310, art. 330, art. 3302 alin. 2, ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã
            - dispozitiile art. 3301 si ale art. 3302 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, fiind lipsitã de obiect.
            Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
            Pronuntatã la data de 26 mai 1997.
 
PRESEdinTE, 
prof. univ. dr. Nicolae Popa
Magistrat-asistent,
Doina Suliman



*) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 655 din 16 decembrie 1997.

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 655
din 16 decembrie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si art. 3304 din Codul de procedurã civilã

            Ioan Muraru - presedinte
            Costicã Bulai - judecãtor
            Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
            Mihai Constantinescu - judecãtor
            Lucian Stângu - judecãtor
            Paula C. Pantea - procuror
            Doina Suliman - magistrat-asistent

            Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Enescu Claudia Eugenia împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 143 din 26 mai 1997.
            Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din 9 decembrie 1997 si au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronuntarea pentru 16 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 5 februarie 1997, pronuntatã în Dosarul nr. 2.966/1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 310, art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si art. 3304 din Codul de procedurã civilã ridicatã de intimata-reclamantã Enescu Claudia Eugenia.
            Prin Decizia nr. 143 din 26 mai 1997, Curtea Constitutionalã a respins ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate retinând, pe de o parte, cã asupra constitutionalitãtii art. 330, art. 3302, art. 3303, art. 3304 din Codul de procedurã civilã, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 73/1996, definitivã prin Decizia nr. 96/1996, constatând, pe de o parte, cã art. 330, art. 3302 alin. 2, art. 3303 si art. 3304 din Codul de procedurã civilã din codul sus-mentionat sunt constitutionale, iar, pe de altã parte, admitând exceptia de neconstitutionalitate a art. 3302 alin.1 din acelasi cod. Cu privire la art. 330, art.  3302 alin. 2, art. 3303 si art. 3304 din Codul de procedurã civilã, Curtea a apreciat cã nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea practicii sale, iar cu privire la art. 3302 alin.1, prin decizia recuratã s-a statuat cã exceptia este lipsitã de obiect, tinând seama de efectele erga omnes ale deciziilor anterioare, nr. 73/1996 si nr. 96/1996.
            În ce priveste dispozitiile art. 3301 din Codul de procedurã civilã, Curtea a constatat cã exceptia este, de asemenea, lipsitã de obiect, tinând seama de modificarea prevederilor legale respective prin Legea nr. 17/1997, prin care s-a instituit un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare de cãtre Ministerul Public.
            Referitor la art. 310 din Codul de procedurã civilã, Curtea Constitutionalã a constatat cã acest text nu este relevant în cauzã deoarece nu se poate justifica un interes legitim în sustinerea neconstitutionalitãtii sale.
            Împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 175 din 4 iunie 1997 partea a declarat recurs, în termen legal, considerând cã "decizia este nelegalã, câtã vreme legea a prevãzut cã recursul în anulare fãrã termen este neconstitutional", iar "exceptia de neconstitutionalitate trebuia admisã".
            Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea m. 47/1992, întrucât exceptia a fost respinsã ca vãdit nefondatã, s-au solicitat puncte de vedere celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            Guvernul în punctul sãu de vedere, apreciazã cã exceptia invocatã este nefondatã, iar recursul este neîntemeiat.
            Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330 si urmãtoarele din Codul de procedurã civilã raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Legea nr. 17/1997 a modificat textul atacat ca neconstitutional, instituind un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. Aceasta nu are însã semnificatia neconstitutionalitãtii formulei legislative anterioare. Modificarea produsã exprimã exclusiv optiunea legiuitorului fundamentatã, în plan constitutional, pe prevederile art. 128, conform cãrora cãile de atac se exercitã în conditiile legii. De aceea afirmatia recurentului în sensul cã legiuitorul a instituit un termen pentru exercitarea recursului în anulare pentru a înlãtura un viciu de neconstitutionalitate a textului anterior este nejustificatã. De altfel Curtea nici nu ar putea constata neconstitutionalitatea prevederii legale respective înainte de modificare, întrucât controlul de constitutionalitate poate avea ca obiect doar dispozitii legale în vigoare, art. 145 alin. (2) din Constitutie prevãzând cã deciziile Curtii sunt obligatorii numai pentru viitor, ceea ce exclude posibilitatea ca aceste decizii sã aibã efecte retroactive, cum ar fi dacã ar avea ca obiect texte legale abrogate sau anterioare unei modificãri.

            Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DEClDE:

            Respinge recursul declarat de Enescu Claudia Eugenia împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 143 din 26 mai 1997.
            Definitivã.
            Pronuntatã în sedinta publicã din 16 decembrie 1997.
 
    PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent
Doina Suliman

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 175
din 4 iunie 1997*)
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 310, ale art. 330, ale art. 3301, ale art. 3302, si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã

            Nicolae Popa - presedinte
            Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
            Romul Petru Vonica - judecãtor
            Doina Suliman - magistrat-asistent

            Completul de judecatã, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 5 februarie 1997, pronuntatã în Dosarul nr. 3.028/1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si urmãtoarele din Codul de procedurã civilã, invocatã de intimatul-reclamant Brândus Sergiu Mircea.
            Din concluziile scrise depuse în motivarea exceptiei, rezultã cã aceasta priveste dispozitiile "art. 310, art. 330/1 si art. 330/2" din Codul de procedurã civilã.
            În motivarea exceptiei se sustine cã, dispozitiile atacate contravin prevederilor art. 41 alin. (1), ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, precum si principiului stabilitãtii raporturilor juridice.
            Exprimându-si opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta supremã apreciazã cã exceptia privind art. 330 si urmãtoarele din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispozitiile atacate raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea urmeazã sã solutioneze exceptia privind dispozitiile art. 310, ale art. 330 si urmãtoarele din Codul de procedurã civilã.
            Asupra constitutionalitãtii art. 330, art. 3302, art. 3303 si art. 3304 din Codul de procedurã civilã, Curtea Constitutionalã s-a pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitivã prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 si, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care, pe de o parte, s-a constatat cã prevederile art. 330, art. 3302 alin. 2, art. 3303 si art. 3304 din Codul din procedurã civilã sunt constitutionale, iar, pe de altã parte, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a art. 3302 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
            Având în vedere cã un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi exceptii de neconstitutionalitate, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie si art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curtii Constitutionale sunt obligatorii erga omnes, rezultã cã exceptia privind art. 3302 alin. 1 din Codul de procedurâ civilã este lipsitã de obiect, urmând sã fie respinsã ca vãdit nefondatã.
            De asemenea, urmeazã sã fie respinsã ca vãdit nefondatã si exceptia privind dispozitiile art.  art.330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si art. 3304 din Codul de procedurã civilã, întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea practicii constante a Curtii Constitutionale.
În ceea ce priveste dispozitiile art. 3301 din Codul de procedurã civilã, se constatã cã prin Legea nr. 17/1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea au suferit modificãri.
            Este de observat cã din textul actual au fost înlãturate prevederile ce formau obiectul exceptiei de neconstitutionalitate. Astfel, recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de cãtre Ministerul Public, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotãrârea judecãtoreascã a rãmas irevocabilã, pentru motivul prevãzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, sau de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare, pentru motivul prevãzut de art. 330 pct. 2 din acelasi cod. Motivele de neconstitutionalitate invocate nu mai pot fi retinute. Rezultã din cele arãtate cã, în urma modificãrii textului de lege atacat, exceptia este în prezent lipsitã de obiect, urmând a fi respinsã ca vãdit nefondatã.
            În acest sens s-a pronuntat Curtea prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitivã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997.
            Cât priveste art. 310 din Codul de procedurã civilã, Curtea Constitutionalã a constatat cã nu se poate justifica un interes legitim în sustinerea neconstitutionalitãtii acestor dispozitii legale.

            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge, ca vãdit nefondatã, exceptia de neconstitutionalitate invocatã de Brândus Sergiu Mircea, în Dosarul nr. 3.028/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civilã, privind:
            - dispozitiile art. 310, ale art. 330, ale art. 3302 alin. 2, ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã;
            - dispozitiile art. 3301 si ale art. 3302 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, fiind lipsitã de obiect.
            Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
            Pronuntatã la data de 4 iunie 1997.
 
PRESEdinTE,
prof. univ. dr. Nicolae Popa
Magistrat-asistent,
Doina Suliman



*) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 656 din 16 decembrie 1997.

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 656
din 16 decembrie 1997
 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate ale art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si a art. 3304 din Codul de procedurã civilã

            Ioan Muraru - presedinte
            Costicã Bulai - judecãtor
            Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
            Mihai Constantinescu - judecãtor
            Lucian Stângu - judecãtor
            Paula C. Pantea - procuror
            Doina Suliman - magistrat-asistent

            Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Brândus Sergiu Mircea împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 175 din 4 iunie 1997.
            Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din data de 9 decembrie 1997 si au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronuntarea pentru data de 16 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 5 februarie 1997, pronuntatã în Dosarul nr. 3.028/1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 310, art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si art. 3304 din Codul de procedurã civilã, ridicatã de intimatul-reclamant Brândus Sergiu Mircea.
            Prin Decizia nr. 175 din 4 iunie 1997, Curtea Constitutionalã a respins ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate, retinând, pe de o parte, cã asupra constitutionalitãtii art. 330, art. 3302, art. 3303 si a art. 3304 din Codul de procedurã civilã, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 73/1996, definitivã prin Decizia nr. 96/1996, constatând, pe de o parte, cã art. 330, art. 3302 alin. 2, art. 3303 si art. 3304 din Codul sus-mentionat sunt constitutionale, iar, pe de altã parte, admitând exceptia de neconstitutionalitate a art. 3302 alin. 1 din acelasi cod. Cu privire la art. 330, art. 3302 alin. 2, art. 3303 si art. 3304 din Codul de procedurã civilã, Curtea a apreciat cã nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea practicii sale, iar cu privire la art. 3302 alin. 1, prin decizia recuratã s-a statuat cã exceptia este lipsitã de obiect, tinând seama de efectele erga omnes ale deciziilor anterioare, nr. 73/1996 si nr. 96/1996.
            În ce priveste dispozitiile art. 3301 din Codul de procedurã civilã, Curtea a constatat cã exceptia este, de asemenea, lipsitã de obiect, tinând seama de modificarea prevederilor legale respective prin Legea nr. 17/1997, prin care s-a instituit un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare de cãtre Ministerul Public.
            Referitor la art. 310 din Codul de procedurã civilã, Curtea Constitutionalã a constatat cã acest text nu este relevant în cauzã, deoarece nu se poate justifica un interes legitim în sustinerea neconstitutionalitãtii sale.
            Împotriva Deciziei Curtii constitutionale nr. 175 din 4 iunie 1997 partea a declarat recurs, în termen legal, considerând cã "decizia este nelegalã, câtã vreme legea a prevãzut cã recursul în anulare fãrã termen este neconstitutional", iar "exceptia de neconstitutionalitate trebuia admisã".
            Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât exceptia a fost respinsã ca vãdit nefondatã, s-au solicitat puncte de vedere celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã exceptia invocatã este nefondatã, iar recursul este neîntemeiat.
            Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

 CURTEA,

având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330 si urmãtoarele din Codul de procedurã civilã raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Legea nr. 17/1997 a modificat textul atacat ca neconstitutional, instituind un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. Aceasta nu are însã semnificatia neconstitutionalitãtii formulei legislative anterioare. Modificarea produsã exprimã exclusiv optiunea legiuitorului fundamentatã, în plan constitutional, pe prevederile art. 128, conform cãrora cãile de atac se exercitã în conditiile legii. De aceea afirmatia recurentului în sensul cã legiuitorul a instituit un termen pentru exercitarea recursului în anulare pentru a înlãtura un viciu de neconstitutionalitate a textului anterior este nejustificatã. De altfel Curtea nici nu ar putea constata neconstitutionalitatea prevederii legale respective înainte de modificare, întrucât controlul de constitutionalitate poate avea ca obiect doar dispozitii legale în vigoare, art. 145 alin. (2) din Constitutie prevãzând cã deciziile Curtii sunt obligatorii numai pentru viitor, ceea ce exclude posibilitatea ca aceste decizii sã aibã efecte retroactive, cum ar fi dacã ar avea ca obiect texte legale abrogate sau anterioare unei modificãri.

           Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1 ) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge recursul declarat de Brândus Sergiu Mircea împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 175 din 4 iunie 1997.
            Definitivã.
            Pronuntatã în sedinta publicã din 16 decembrie 1997.
 
PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Doina Suliman

 ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANTELOR

 ORDIN
  privind lansarea unei emisiuni de titluri de stat, seria 1998/V.1

            Ministrul finantelor,
            în baza Hotãrârii Guvernului nr. 447/1997 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor,
            în baza prevederilor art. 28 din Legea bugetului de stat pe anul 1997 nr. 72/1997, ale art. 7 din Legea nr. 91/1993 privind datoria publicã, ale Conventiei nr. 20.169/1994, încheiatã între Ministerul Finantelor si Banca Nationalã a României, precum si ale Regulamentului privind operatiuni cu titluri de stat derulate de cãtre Banca Nationalã a României în calitatea sa de agent al statului,
            emite urmãtorul ordin:

            Art. 1. - Ministerul Finantelor anuntã lansarea unei emisiuni de titluri de stat, numite certificate de trezorerie cu dobândã, seria 1998/V.1, în valoare nominalã de  513.000.000.000 lei.
            Valorile împrumutate pot fi majorate sau micsorate, pânã la anularea emisiunii, în functie de necesitãtile de finantare a contului general al trezoreriei statului, comunicate de Ministerul Finantelor în preziua licitatiilor.
            Art. 2. - Certificatele de trezorerie cu dobândã se vor pune în vânzare, la valoarea nominalã, la data de 5 februarie 1998.
            Art. 3. - Certificatele de trezorerie cu dobândã sunt scadente în data de 7 mai 1998.
            Art. 4. - Metoda de vânzare este licitatia, care va avea loc cu douã zile înainte de data emisiunii, iar adjudecarea se va face dupã metoda cu pret uniform.
            Ministerul Finantelor îsi rezervã dreptul de a respinge, partial sau în totalitate, ofertele pe care nu le considerã a fi la un nivel acceptabil de dobândã.
            Art. 5. - Societãtile bancare pot depune oferte competitive atât în cont propriu, cât si în contul clientilor lor, persoane juridice.
            Fiecare societate bancarã poate sã depunã maximum cinci oferte competitive. Fiecare ofertã competitivã va fi de minimum 100.000.000 lei cu multipli de 10.000.000 lei.
            Nu sunt acceptate ofertele necompetitive.
            Art. 6. - Ofertele de cumpãrare se depun la Banca Nationalã a României cel mai târziu cu douã zile înainte de data fiecãrei emisiuni, pânã la ora 12,00.
            Art. 7. - Rezultatul licitatiei va fi stabilit în aceeasi zi, la sediul Bãncii Nationale a României, de cãtre comisia de licitatie constituitã în acest scop, si va fi dat publicitãtii în ziua urmãtoare celei în care a avut loc licitatia.
            Art. 8. - Rata dobânzii certificatelor de trezorerie va fi exprimatã cu douã zecimale.
            Dobânda se va plãti la scadentã si se va determina conform formulei:

                      K x l x nr. zile de detinere
           D =    ---------------------------------------
                                  360

            în care:
            D = valoarea dobânzii;
            K = valoarea nominalã totalã;
            l = rata dobânzii de licitatie adjudecatã.
            Art. 9. - Plata certificatelor de trezorerie se va efectua la data emisiunii prin debitarea contului cumpãrãtorului, deschis la Banca Nationalã a României, cu suma reprezentând valoarea nominalã a certificatelor de trezorerie cumpãrate.
            Art. 10. - Rãscumpãrarea certificatelor de trezorerie se va efectua la data scadentei, prin creditarea contului detinãtorului cu suma reprezentând valoarea nominalã a certificatelor de trezorerie cu dobândã.
            Art. 11. - Prezenta emisiune nu beneficiazã de facilitãti fiscale.
            Art. 12. - Directia generalã a datoriei publice va aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Ministrul finantelor,
Daniel Dãianu

Bucuresti, 14 ianuarie 1998.
Nr. 71.