MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A  I
Anul X - Nr. 38    LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE     29 ianuarie 1998

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

            DECIZIE nr. 291 din 1 iulie1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr.112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile

            DECIZIE nr. 292 din 1 iulie1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3301 din Codul de
procedurã civilã

            DECIZIE nr. 294 din 1 iulie1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3301 si ale art. 3302 din Codul de procedurã civilã

            DECIZIE nr. 295 din 1 iulie1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 3301
din Codul de procedurã civilã

            DECIZIE nr. 296 din 1 iulie1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 310, art. 3301 si ale art. 3302 din Codul de procedurã civilã

            DECIZIE nr. 297 din 1 iulie1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, art. 3301, art.
3302, art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã

            DECIZIE nr. 301 din 1 iulie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, art. 10 si art. 11 din Legea nr.76/1992 privind mãsuri pentru rambursarea creditelor

            DECIZIE nr.341 din 12 septembrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. e), art. 7, art. 10, art. 11, art. 12, art. 13 din Legea nr.51/1991

            DECIZIE nr.343 din 29 septembrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr.3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata

            DECIZIE nr.632 din 9 decembrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr.112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 291*)
din 1 iulie 1997
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 112/1995
pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului

*) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 632 din 9 decembrie 1997.

Viorel Mihai Ciobanu - presedinte
Lucian Stângu - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
Prin Încheierea din 27 martie 1997, Judecatoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului.
Invocând neconstitutionalitatea Legii nr. 112/1995 în ansamblul ei, petentul Teleki Samoil considera ca aceasta lege contravine art. 1, art. 11 si art. 20 din Constitutia României.
Referirea la art. 1 din Constitutie are în vedere alin. (3) al acestui text, argumentarea depasind însa aspectele juridice si continând considerente personale ale autorului exceptiei, uneori cu conotatii politice. Se apreciaza ca Legea nr. 112/1995 nu respecta drepturile si libertatile cetatenilor, demnitatea omului si dreptatea, „fiind neconstitutionala si prin modul în care a fost votata si de catre cine“.
Autorul exceptiei reclama ca nefiind în acord cu prevederile constitutionale dispozitiile Decretului nr. 223/1974, potrivit carora la plecarea definitiva din tara a fost obligat sa vânda statului casa de locuit; aceasta casa, dobândita de stat în mod abuziv, ar urma sa fie vânduta, potrivit Legii nr. 112/1995, unei terte persoane.
Dat fiind ca, astfel cum motiveaza autorul exceptiei, din art. 11 coroborat cu art. 20 din Constitutie rezulta ca statul are obligatia sa îndeplineasca întocmai obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte, Legea nr. 112/1995 încalca nu numai Constitutia, ci si Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
Daca România este un stat democratic, asa cum prevede art. 1 alin. (3) din Constitutie, atunci Legea nr. 112/1995, sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate, este anticonstitutionala, antistatala si antieuropeana.
În fine, în cadrul demonstratiei ce sprijina motivele exceptiei, se solicita Curtii Constitutionale sa se pronunte daca Decizia nr. 409/1989 a fostului Consiliu Popular Râmnicu Vâlcea reprezinta un just titlu în sensul Legii nr. 112/1995.
Exprimându-si opinia potrivit art. 23 din Legea nr. 47/1992, Judecatoria Râmnicu Vâlcea apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiata.

CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile Legii nr. 112/1995, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al prevederilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost sesizata în privinta Legii nr. 112/1995.
Cât priveste corespondenta Legii nr. 112/1995 cu prevederile art. 1, art. 11 si art. 20 din Constitutie - ultimele doua articole presupunând corelatii cu acte internationale privind drepturile omului -, se constata ca mentionarea art. 1 alin. (3) din Constitutie în raport cu prevederile Legii nr. 112/1995 nu este concludenta; trecerea în proprietatea statului a bunurilor ce fac obiectul Legii nr. 112/1995 a avut loc în temeiul unor reglementari legale adoptate sub imperiul altui regim constitutional, iar prin Legea nr. 112/1995, stabilindu-se posibilitatea vânzarii unor locuinte catre cei care le ocupa în calitate de chiriasi, nu se face altceva decât sa se consacre o forma în care statul, în calitatea sa de proprietar, statorniceste regimul juridic al bunurilor ce-i apartin.
Problemele constitutionalitatii unor prevederi ale Legii nr. 112/1995 - printre care cele înfatisate mai sus, precum si chestiunile legate de incidenta dreptului international în aceasta materie - au fost examinate de Curtea Constitutionala în Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995.
Referitor la obiectiile de neconstitutionalitate a textelor din Legea nr. 112/1995, care ar înfrânge prevederile art. 20 din Constitutie (si, prin ipoteza, si pe cele ale art. 11, invocat de autorul exceptiei de neconstitutionalitate), în decizia Curtii Constitutionale mentionata s-a aratat ca „efectele unor asemenea reglementari internationale asupra legislatiei interne si a aplicarii acesteia, pentru perioada anterioara Constitutiei în vigoare, nu pot fi, asadar, decât acelea care puteau exista în momentul în care s-au produs“.
Fata de împrejurarea ca o serie de argumente aduse de autorul exceptiei de neconstitutionalitate au în vedere reglementarea data prin Decretul nr. 223/1974, se constata ca o examinare a constitutionalitatii acestuia nu este în prezent posibila, dat fiind ca aceasta reglementare este expres abrogata prin Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989 al Consiliului Frontului Salvarii Nationale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 31 decembrie 1989. În practica jurisdictionala a Curtii s-a decis în mod constant ca nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate decât legile si ordonantele în vigoare. În acest sens sunt deciziile nr. 15/1993, nr. 46/1993, nr. 31/1994 si nr. 13/1996, publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 96/1993, nr. 283/1993, nr. 177/1994 si nr. 110/1996.
Nu este posibila nici examinarea chestiunilor ridicate de autorul exceptiei referitor la efectele deciziei unui fost consiliu popular, întrucât, nefiind vorba de probleme de constitutionalitate, solutionarea problemelor ridicate este de competenta instantelor judecatoresti.
Pentru motivele aratate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1)
lit. A.c) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 112/1995, invocata de Teleki Samoil în Dosarul nr. 1.369/1997 al Judecatoriei Râmnicu Vâlcea.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata la data de 1 iulie 1997.

PRESEdinTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 292*)
din 1 iulie 1997
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3301 din Codul de procedura civila

*) Definitiva prin nerecurare.
Lucian Stângu - presedinte
Romul Petru Vonica - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Maria Bratu - magistrat-asistent

Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Încheierea din 14 februarie 1997, pronuntata în Dosarul nr. 2.969/1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3301 din Codul de procedura civila, invocata de Petrescu Radu si Igirosianu Irina.
În motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile atacate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 15, art. 41 alin. (1) si ale art. 49 din Constitutie, întrucât permit Parchetului General sa atace cu recurs în anulare oricând o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila. Astfel, prin aceasta sunt încalcate drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor si dreptul de proprietate, iar promovarea oricând a recursului în anulare „pune în grav pericol stabilitatea raporturilor juridice“. Se mai sustine, de asemenea, ca recursul în anulare, asa cum a fost reglementat, creeaza o discriminare inadmisibila, subordonând persoana fizica sau juridica Parchetului General, reprezentând astfel o institutie care, în loc sa asigure pe cetatean împotriva unor abuzuri ale judecatorilor, îl lasa la discretia Parchetului.
Exprimându-si opinia, instanta suprema apreciaza ca exceptia este neîntemeiata.

CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizata.
Cu privire la dispozitiile art. 3301 din Codul de procedura civila, se constata ca prin Legea nr. 17/1997, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea au suferit modificari.
Este de observat ca din textul actual au fost înlaturate prevederile ce formau obiectul exceptiei de neconstitutionalitate. Astfel, recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de catre Ministerul Public, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotarârea judecatoreasca a ramas irevocabila, pentru motivul prevazut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedura civila, sau de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare, pentru motivul prevazut de art. 330 pct. 2 din acelasi cod. Motivele de neconstitutionalitate invocate nu mai pot fi retinute. Rezulta din cele aratate ca, în urma modificarii textului de lege atacat, exceptia este în prezent lipsita de obiect, urmând a fi respinsa ca vadit nefondata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca vadit nefondata, fiind lipsita de obiect, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3301 din Codul de procedura civila, invocata de Petrescu Radu si Igirosianu Irina în Dosarul nr. 2.969/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata la data de 1 iulie 1997.

PRESEdinTE,
prof. univ. dr. Lucian Stângu
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 294*)
din 1 iulie 1997
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3301 si ale art. 3302
din Codul de procedura civila

*) Definitiva prin nerecurare.
Lucian Stângu - presedinte
Romul Petru Vonica - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Maria Bratu - magistrat-asistent

Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Încheierea din 14 februarie 1997, pronuntata în Dosarul nr. 2.980/1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3301 si ale art. 3302 din Codul de procedura civila, invocata de Moraru Georgeta.
În motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile atacate contravin prevederilor art. 16, 128 si 130 alin. (1) din Constitutie, întrucât, prin dispozitiile atacate, se instituie numai în favoarea Ministerului Public o cale de atac fara termen, procurorul fiind parte în procesul civil.
Exprimându-si opinia, instanta suprema apreciaza ca exceptia este neîntemeiata.

CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizata.
Asupra constitutionalitatii art. 3302 din Codul de procedura civila, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, ramasa definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 si, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care, pe de o parte, s-a constatat ca prevederile art. 3302 alin. 2 din Codul de procedura civila sunt constitutionale, iar pe de alta parte, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a art. 3302 alin. 1 din Codul de procedura civila.
Având în vedere ca un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi exceptii de neconstitutionalitate, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie si art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curtii Constitutionale sunt obligatorii erga omnes, rezulta ca exceptia privind art. 3302 alin. 1 din Codul de procedura civila este lipsita de obiect, urmând sa fie respinsa ca vadit nefondata.
De asemenea, urmeaza sa fie respinsa ca vadit nefondata si exceptia privind dispozitiile art. 3302 alin. 2 din Codul de procedura civila, întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii constante a Curtii Constitutionale.
Cu privire la dispozitiile art. 3301 din Codul de proceduracivila, se constata ca prin Legea nr. 17/1997, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea au suferit modificari.
Este de observat ca din textul actual au fost înlaturate prevederile ce formau obiectul exceptiei de neconstitutionalitate. Astfel, recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de catre Ministerul Public, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotarârea judecatoreasca a ramas irevocabila, pentru motivul prevazut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedura civila, sau de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare, pentru motivul prevazut la art. 330 pct. 2 din acelasi cod. Motivele de neconstitutionalitate invocate nu mai pot fi retinute. Rezulta din cele aratate ca, în urma modificarii textului de lege atacat, exceptia este în prezent lipsita de obiect, urmând a fi respinsa ca vadit nefondata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca vadit nefondata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3301 si ale art. 3302 din Codul de procedura civila, invocata de Moraru Georgeta în Dosarul nr. 2.980/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata la data de 1 iulie 1997.

PRESEdinTE,
prof. univ. dr. Lucian Stângu
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 295*)
din 1 iulie 1997
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 3301
din Codul de procedura civila

*) Definitiva prin nerecurare.
Lucian Stângu - presedinte
Romul Petru Vonica - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Maria Bratu - magistrat-asistent

Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Încheierea din 25 februarie 1997, pronuntata în Dosarul nr. 3.560/1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 3301 din Codul de procedura civila, invocata de Gheuca Dina.
În motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile atacate contravin prevederilor art. 15, 16, 128 si 129 din Constitutie, întrucât „interventia unei autoritati de stat în procesul partilor reprezinta o încalcare a principiului constitutional care garanteaza egalitatea partilor“, iar un recurs în anulare promovat oricând „duce la înlaturarea cu usurinta a puterii lucrului judecat, creând nesiguranta pe plan social si juridic“.
Exprimându-si opinia, instanta suprema apreciaza ca exceptia este neîntemeiata.

CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizata.
Asupra constitutionalitatii art. 330 din Codul de procedura civila, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, ramasa definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 si, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a constatat ca prevederile art. 330 din Codul de procedura civila sunt constitutionale si, întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii constante a Curtii, urmeaza ca exceptia sa fie respinsa ca vadit nefondata.
Cu privire la dispozitiile art. 3301 din Codul de procedura civila, se constata ca prin Legea nr. 17/1997, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea au suferit modificari.
Este de observat ca din textul actual au fost înlaturate prevederile ce formau obiectul exceptiei de neconstitutionalitate. Astfel, recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de catre Ministerul Public, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotarârea judecatoreasca a ramas irevocabila, pentru motivul prevazut la art. 330 pct. 1 din Codul de procedura civila, sau de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare, pentru motivul prevazut de art. 330 pct. 2 din acelasi cod. Motivele de neconstitutionalitate invocate nu mai pot fi retinute. Rezulta din cele aratate ca, în urma modificarii textului de lege - atacat, exceptia este în prezent lipsita de obiect, urmând a fi respinsa ca vadit nefondata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca vadit nefondata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 3301 din Codul de procedura civila, invocata de Gheuca Dina în Dosarul nr. 3.560/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata la data de 1 iulie 1997.

PRESEdinTE,
prof. univ. dr. Lucian Stângu
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 296*)
din 1 iulie 1997
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 310, art. 3301 si ale art. 3302
din Codul de procedura civila

*) Definitiva prin nerecurare.
Lucian Stângu - presedinte
Romul Petru Vonica - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Maria Bratu - magistrat-asistent

Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Încheierea din 14 februarie 1997, pronuntata în Dosarul nr. 3.998/1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 310, art. 3301 si ale art. 3302 din Codul de procedura civila, invocata de Simulescu Ana, Simulescu Dan Catalin si Ionescu Adelina Monica Mihaela.
În motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile atacate contravin prevederilor art. 41 alin. (1), art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, precum si „principiului constitutional al stabilitatii raporturilor juridice“.
Exprimându-si opinia, instanta suprema apreciaza ca exceptia este neîntemeiata.

CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizata.
Asupra constitutionalitatii art. 3302 din Codul de procedura civila, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr.73din4 iunie 1996, ramasa definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 si, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a constatat ca prevederile art. 3302 alin. 2 din Codul de procedura civila sunt constitutionale, iar pe de alta parte, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a art. 3302 alin. 1 din Codul de procedura civila.
Având în vedere ca un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi exceptii de neconstitutionalitate, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie si art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curtii Constitutionale sunt obligatorii erga omnes, rezulta ca exceptia privind art. 3302 alin. 1 din Codul de procedura civila este lipsita de obiect, urmând sa fie respinsa ca vadit nefondata.
De asemenea, urmeaza sa fie respinsa ca vadit nefondata si exceptia privind dispozitiile art. 3302 alin. 2 din Codul de procedura civila, întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii constante a Curtii Constitutionale.
În ceea ce priveste dispozitiile art. 3301 din Codul de procedura civila, se constata ca, prin Legea nr. 17/1997, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea au suferit modificari.
Este de observat ca din textul actual au fost înlaturate prevederile ce formau obiectul exceptiei de neconstitutionalitate. Astfel, recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de catre Ministerul Public, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotarârea judecatoreasca a ramas irevocabila, pentru motivul prevazut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedura civila, sau de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare, pentru motivul prevazut de art. 330 pct. 2 din acelasi cod. Motivele de neconstitutionalitate invocate nu mai pot fi retinute. Rezulta din cele aratate ca, în urma modificarii textului de lege atacat, exceptia este în prezent lipsita de obiect, urmând a fi respinsa ca vadit nefondata.
Cât priveste constitutionalitatea art. 310 din Codul de procedura civila, este de retinut ca, prin Decizia nr. 35 din 25 februarie 1997, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 6 mai 1997, Curtea a constatat ca nu contravine prevederilor constitutionale, acest text nefiind relevant în cauza, deoarece nu se poate justifica un interes legitim în sustinerea neconstitutionalitatii art. 310 din Codul de procedura civila.
În consecinta, urmeaza ca si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 310 din Codul de procedura civila sa fie respinsa ca vadit nefondata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca vadit nefondata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 310, art. 3301 si ale art. 3302 din Codul de procedura civila, invocata de Simulescu Ana, Simulescu Dan Catalin si Ionescu Adelina Monica Mihaela, în Dosarul nr. 3.998/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata la data de 1 iulie 1997.

PRESEdinTE,
prof. univ. dr. Lucian Stângu
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 297*)
din 1 iulie 1997
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si ale art. 3304
din Codul de procedura civila

*) Definitiva prin nerecurare.
Lucian Stângu - presedinte
Romul Petru Vonica - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Maria Bratu - magistrat-asistent

Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Încheierea din 14 februarie 1997, pronuntata în Dosarul nr. 608/1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedura civila, invocata de Dumitrescu Aurica Antita Elvira si Bampa Dan Mircea.
În motivarea exceptiei se arata ca dispozitiile atacate contravin prevederilor art. 15 si art. 128 din Constitutie cu sustinerea ca „instituirea unei cai de atac în favoarea Ministerului Public, fara termen, pentru motive ce puteau fi exercitate prin alte cai de atac cu termen, constituie o inegalitate, deoarece aceste dispozitii ale Codului de procedura civila devin mai îngaduitoare pentru una din parti care, chiar si în ipoteza ca nu si-a exercitat în termen caile de atac, poate sa o faca oricând, spre deosebire de celelalte parti, pentru care hotarârea capata autoritate de lucru judecat“.
Exprimându-si opinia, instanta suprema apreciaza ca exceptia este neîntemeiata.

CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecatorul raportor, dispozitiile atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizata.
Asupra constitutionalitatii art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si a art. 3304 din Codul de procedura civila, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, ramasa definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 si nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a constatat ca prevederile art.330, ale art. 3302 alin. 2, ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedura civila sunt constitutionale, iar pe de alta parte, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a art. 3302 alin. 1 din Codul de procedura civila.
Având în vedere ca un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi exceptii de neconstitutionalitate, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie si art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curtii Constitutionale sunt obligatorii erga omnes, rezulta ca exceptia privind art. 3302 alin. 1 din Codul de procedura civila este lipsita de obiect, urmând sa fie respinsa ca vadit nefondata.
De asemenea, urmeaza sa fie respinsa ca vadit nefondata si exceptia privind dispozitiile art. 330, ale art. 3302 alin. (2), ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedura civila, întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii constante a Curtii Constitutionale.
În ceea ce priveste dispozitiile art. 3301 din Codul de procedura civila, se constata ca prin Legea nr. 17/1997, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea au suferit modificari.
Este de observat ca din textul actual au fost înlaturate prevederile ce formau obiectul exceptiei de neconstitutionalitate. Astfel, recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de catre Ministerul Public, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotarârea judecatoreasca a ramas irevocabila, pentru motivul prevazut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedura civila, sau de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare, pentru motivul prevazut de art. 330 pct. 2 din acelasi cod. Motivele de neconstitutionalitate invocate nu mai pot fi retinute. Rezulta din cele aratate ca, în urma modificarii textului de lege atacat, exceptia este în prezent lipsita de obiect, urmând a fi respinsa ca vadit nefondata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca vadit nefondata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, art. 3301, art. 3302, art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedura civila, invocata de Dumitrescu Aurica Antita Elvira si Bampa Dan Mircea în Dosarul nr. 608/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata la data de 1 iulie 1997.

PRESEdinTE,
prof. univ. dr. Lucian Stângu
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 301*)
din 1 iulie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, art. 10 si art. 11 din Legea nr. 76/1992
privind masuri pentru rambursarea creditelor rezultate din actiunea de compensare,
regimul platilor agentilor economici, prevenirea incapacitatii de plata si a blocajului financiar, republicata

*) Definitiva prin nerecurare.
Florin Bucur Vasilescu - presedinte
Lucian Stângu - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Maria Bratu - magistrat-asistent

Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
Prin Încheierea din 22 mai 1997, pronuntata de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 52/1997 al acestei instante, Curtea Constitutionala a fost sesizata, în temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, art. 10 si art. 11 din Legea nr. 76/1992, republicata, invocata de apelanta-pârâta Asociatia de locatari nr. 129 Oradea.
Prin exceptia invocata se sustine ca dispozitiile art. 7, art. 10 si ale art. 11 din Legea nr. 76/1992, republicata, contravin prevederilor art. 134 alin. (1) si (2) si ale art. 125 din Constitutie, cu motivatia ca, potrivit art. 134 alin. (1) din Constitutie, economia României este o economie de piata, iar potrivit alin. (2) lit. e) si lit. f) din acelasi articol, statul trebuie sa asigure libertatea comertului si crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii, or, potrivit legii sus-mentionate, „statul asigura contracte economice-cadru, asa cum s-a mai întâmplat prin Legea nr. 3/1988“.
În motivarea exceptiei se mai sustine ca aceste dispozitii contravin si prevederilor art. 125 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora „justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti“, or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 76/1992, orice creditor poate sa constate incapacitatea de plata a debitorului, ceea ce constituie o încalcare a textului constitutional mentionat.
Exprimându-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia este neîntemeiata.
În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor doua camere ale Parlamentului si Guvernului.
Senatul, în punctul sau de vedere, considera ca exceptia este neîntemeiata.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia invocata este nefondata, întrucât din examinarea continutului acestor dispozitii nu rezulta ca ele ar contraveni Constitutiei.
Camera Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,
având în vedere încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului si Guvernului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, controlul legitimitatii constitutionale se exercita numai asupra legilor si ordonantelor în vigoare, deoarece numai acestea, fiind aplicabile, ar putea veni în conflict cu ordinea normativa instituita de Constitutie.
În speta, Legea nr. 76/1992, republicata, a fost abrogata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997.
Controlul de constitutionalitate a unei legi nu poate privi decât un act normativ în vigoare, interventia Curtii Constitutionale în aprecierea constitutionalitatii unor norme juridice abrogate fiind incompatibila nu numai cu scopul si functionalitatea contenciosului constitutional, dar si cu principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 din Constitutie. Curtea Constitutionala s-a pronuntat constant în acest sens, cum ar fi, spre exemplu, prin Decizia nr. 14 din 10 martie 1993, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 18 mai 1993, Decizia nr. 46 din 10 septembrie 1993, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 7 decembrie 1993 sau prin Decizia nr. 57 din 31 mai 1995, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 24 august 1995.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, art. 10 si art. 11 din Legea nr. 76/1992, republicata, urmeaza sa fie respinsa ca vadit nefondata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca vadit nefondata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, art. 10 si art. 11 din Legea nr.76/1992, republicata, invocata de Asociatia de locatari nr. 129 Oradea în Dosarul nr. 52/1997 al Curtii de Apel Oradea.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata la data de 1 iulie 1997.

PRESEdinTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 341
din 12 septembrie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. e), art. 7, art. 7 lit. e),
art. 10, art. 11, art. 12, art. 13 alin. 1-6, art. 13 alineatul ultim, art. 16 alin. 2, art. 19 si ale art. 21
din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României

Costica Bulai - presedinte
Mihai Constantinescu - judecator
Lucian Stângu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Ioan Griga - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent

Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. e), art. 7, art. 7 lit. e), art. 10, art. 11, art. 12, art. 13 alin. 1-6, art. 13 alineatul ultim, art. 16 alin. 2, art. 19 si ale art. 21 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României, ridicata de inculpatul Bucur Constantin în Dosarul nr. 591/1996, aflat pe rolul Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti.
Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din data de 11 septembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public si a partilor, fiind consemnate în încheierea din acea data, când Curtea Constitutionala, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronuntarea la data de 12 septembrie 1997.

CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti, prin Încheierea din 21 aprilie 1997, pronuntata în Dosarul nr. 591/1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. e), art. 7 în întregul sau si, în special, ale lit. e), art. 10, art. 11, art. 12, art. 13, art. 16 alin. 2, art. 19 si ale art. 21 din Legea nr. 51/1991, invocata de inculpatul Bucur Constantin.
Din încheierea de sesizare, ca si din actele anexate la aceasta, rezulta ca Parchetul General de pe lânga Curtea Suprema de Justitie - Sectia Parchetelor Militare a dispus trimiterea în judecata a inculpatului Bucur Constantin, capitan în rezerva, pentru faptele de a fi cules si transmis, în afara cadrului legal, informatii cu caracter secret si de a fi divulgat si folosit, în afara cadrului legal, date si informatii privind viata particulara, onoarea sau reputatia unor persoane, date si informatii cunoscute incidental în cadrul obtinerii datelor privind siguranta nationala, si de a fi sustras un numar de 32 de casete audio din unitatea militara, fapte prevazute si pedepsite de art. 19 alin. 1, de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 si de art. 208 alin. 1 din Codul penal.
În fata Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, inculpatul Bucur Constantin a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale mai jos mentionate, în esenta, pentru urmatoarele motive:
- prin Legea nr. 51/1991 nu se defineste notiunea de secret în întregul sau continut. În acest sens, se invoca reglementarea cuprinsa în art. 10, care precizeaza ca activitatea de informatii pentru realizarea sigurantei nationale este secreta, si pe cea cuprinsa în art. 11, care prevede ca întreaga activitate de acest gen este secreta, fara însa sa enumere actele, materialele si operatiunile secrete; pentru a incrimina o activitate, aceste elemente trebuie prevazute într-un „text specific“. Este necesar deci sa se reglementeze prin lege sau hotarâre a Guvernului „exact ce constituie secret“. Fara o asemenea reglementare „se transfera prerogativele legislative unor institutii neabilitate de Constitutie“. În ceea ce-l priveste pe autorul exceptiei, elementele materiale purtatoare de informatii secrete sunt determinate numai printr-un ordin al directorului Serviciului Român de Informatii, ceea ce contravine dispozitiilor art. 123 alin. (2) din Constitutie, care prevad ca „judecatorii sunt independenti si se supun numai legii“. Or, în speta, judecatorii sunt tinuti sa aprecieze asupra unor aspecte hotarâtoare privind caracterul penal al faptelor retinute în sarcina inculpatului, cuprinse într-un ordin administrativ, act juridic cu forta de reglementare minora. Pe lânga aceasta reglementare lacunara, legea utilizeaza termeni diferiti pentru notiunea de secret (dispozitiile art. 3 lit. e), art. 11, art. 12 si ale art. 19 din Legea nr. 51/1991);
- dispozitiile art. 13 din Legea nr. 51/1991, care permit interceptarea si înregistrarea convorbirilor telefonice, contravin prevederilor art. 28 din Constitutie care garanteaza inviolabilitatea secretului acestora;
- dispozitiile art. 7 în întregul sau si, în special, cele cuprinse în art. 7 lit. e), care reglementeaza atributiile Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, sunt neconstitutionale, pentru ca stabilesc atributii ce exced celor fixate prin prevederile art. 117 alin. (2) si ale art. 118 din Constitutie, este încalcat principiul separatiei puterilor în stat, „încalcând prerogativele Parlamentului si ale Guvernului, asa cum rezulta ele din art. 58, art. 107 si art. 114 din legea fundamentala“;
- sunt, de asemenea, neconstitutionale si prevederile art. 11 din aceeasi lege, pentru ca instantele judecatoresti nu sunt enumerate printre institutiile carora le pot fi comunicate informatii din domeniul sigurantei nationale;
- dispozitiile art. 13 alineatul ultim, care privesc dreptul cetateanului lezat de a se adresa cu plângere procurorului ierarhic superior celui care a emis mandatul, sunt neconstitutionale, în raport cu dispozitiile art. 47 alin. (4) din Constitutie, întrucât nu prevad obligatia si termenele în care trebuie sa se raspunda la plângere;
- prevederile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 sunt anacronice si lacunare, pentru ca interdictia interceptarii abuzive a convorbirilor telefonice nu este urmata de o dispozitie care sa prevada sanctiuni;
- prevederile art. 21 din Legea nr. 51/1991 sunt neconstitutionale comparativ cu dispozitiile art. 26 din Constitutie. Incriminarea din lege asigura doar aparent viata intima a persoanelor, câta vreme nu conditioneaza raspunderea penala de plângerea prealabila a persoanei vatamate. Prevazând urmarirea din oficiu, legea „mareste exponential atentatul la viata intima, fortând partea vatamata sa se lase ocrotita“ chiar împotriva vointei sale.
Fata de exceptia ridicata, asa cum rezulta din încheiere, partea civila - Serviciul Român de Informatii - si reprezentantul Ministerului Public si-au exprimat atât oral, cât si în scris, punctele de vedere, care sunt asemanatoare, si anume:
- în legatura cu notiunea de secret de stat, se afirma ca aceasta este definita prin Legea nr. 23 din 17 decembrie 1971 privind apararea secretului de stat în Republica Socialista România si prin Hotarârea Consiliului de Ministri nr. 19 din 14 ianuarie 1972 privind unele masuri în legatura cu apararea secretului de stat, modificata prin Hotarârea Guvernului nr. 814/1991. Aceste acte normative sunt în vigoare, nu contravin, prin continutul lor, prevederilor Constitutiei si prevad informatiile, datele si documentele care constituie secret de stat. Aceeasi notiune este reglementata si prin art. 45 din Legea nr. 14 din 24 februarie 1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Român de Informatii;
- cu privire la al doilea aspect de neconstitutionalitate, se sustine ca nu exista discrepanta între dispozitiile art. 28 din Constitutie si prevederile art. 13 din Legea nr. 51/1991, întrucât, potrivit art. 49 din legea fundamentala, exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrâns prin lege, între altele, si pentru apararea sigurantei nationale;
- referitor la cel de-al treilea aspect de neconstitutionalitate, se arata ca, fata de prevederile art. 118 din Constitutie, apare justificat sa fie prevazute atributiile specifice ale Consiliului Suprem de Aparare a Tarii în Legea sigurantei nationale a României;
- nu constituie aspect de neconstitutionalitate faptul ca instantele de judecata nu sunt incluse, potrivit art. 11 din Legea nr. 51/1991, între institutiile carora li se pot comunica informatii din domeniul sigurantei nationale, pentru ca instanta judecatoreasca sesizata ia cunostinta de toate datele, informatiile si documentele din domeniul sigurantei nationale, aflate la dosar, iar pe de alta parte, ea are dreptul si îndatorirea de a administra probe în procesul penal, fara a distinge între caracterul secret sau nesecret al acestora;
- cu privire la critica adusa art. 13 alineatul ultim din Legea nr. 51/1991, se precizeaza ca nici aceste dispozitii nu prezinta aspecte de neconstitutionalitate, deoarece organele competente, sesizate cu plângere, fac verificari prin efectuarea actelor premergatoare necesare începerii urmaririi penale în temeiul normelor din Codul de procedura penala. Se sustine, în continuare, ca dispozitia legala în discutie nu este dintre cele de care depinde judecarea cauzei;
- de asemenea, dispozitiile art. 16 alin. 2 din aceeasi lege nu sunt neconstitutionale, întrucât în cuprinsul art. 20 din lege sunt prevazute sanctiuni pentru interceptarea abuziva a convorbirilor telefonice;
- se sustine, în continuare, ca si critica ce vizeaza neconstitutionalitatea prevederilor art. 21 din Legea nr. 51/1991 este neîntemeiata, întrucât textul criticat da expresie prevederii art. 26 alin. (1) din Constitutie, potrivit careia „Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata“. Nu se poate considera ca neconstitutionala dispozitia care obliga autoritatea publica sa intervina din oficiu în apararea valorilor sociale mentionate, cu atât mai mult cu cât dispozitia legala atacata este în concordanta cu pactele si cu tratatele internationale în materie.
În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care a fost sesizata Curtea Constitutionala a fost trimisa fiecarei Camere a Parlamentului si Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
În punctul de vedere primit de la Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului se arata ca prevederile Legii nr. 51/1991 sunt constitutionale si, ca atare, exceptia de neconstitutionalitate ridicata în fata instantei este nefondata. Se precizeaza ca aplicarea corecta a legilor tarii tine de situatia de fapt si numai instanta judecatoreasca poate hotarî, în functie de probele administrate.
În punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, deoarece prevederile Legii nr. 51/1991 nu contravin dispozitiilor Constitutiei. Se observa, totodata, ca autorul exceptiei nu a formulat nici un argument în sustinerea acesteia. De asemenea, se observa ca, potrivit Legii nr. 47/1992, în fata instantelor judecatoresti nu se poate invoca neconstitutionalitatea unei legi în întregime, iar, daca se ivesc astfel de cazuri, initiatorul exceptiei trebuie sa indice, pentru fiecare dispozitie atacata, prevederea constitutionala încalcata.
Camera Deputatilor nu a trimis punctul sau de vedere.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului si Guvernului, raportul judecatorului-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului si dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata urmatoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 138/1997, Curtea Constitutionala este competenta sa se pronunte asupra exceptiei, deoarece, desi Legea nr. 51/1991 a fost adoptata înainte de intrarea în vigoare a Constitutiei, pe baza dispozitiilor sale s-au nascut raporturi juridice dupa intrarea în vigoare a acesteia.
Retinând ca fondul cauzei îl formeaza raspunderea penala pentru savârsirea infractiunilor de culegere, transmitere, divulgare si folosire de informatii în afara cadrului legal, precum si a infractiunii de furt, din examinarea dosarului se constata ca, prin exceptia de neconstitutionalitate invocata, sunt atacate si dispozitiile legale de care nu depinde solutionarea cauzei. Potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate privind dispozitii legale fara legatura cu cauza este inadmisibila.
Curtea Constitutionala constata ca nu sunt incidente în cauza:
- dispozitiile art. 7 si, în special, ale art. 7 lit. e) din Legea nr. 51/1991, care reglementeaza atributiile Consiliului Suprem de Aparare a Tarii în domeniul sigurantei nationale;
- dispozitiile art. 11 din Legea nr. 51/1991, prin care se prevad institutiile carora li se pot comunica informatii din domeniul sigurantei nationale;
- dispozitiile art. 13 alin. 1-6 din Legea nr. 51/1991, care reglementeaza autorizarea desfasurarii unor activitati în scopul culegerii de informatii în cazurile ce constituie amenintari la adresa sigurantei nationale a României;
- dispozitiile art. 13 alineatul ultim din aceeasi lege, referitoare la posibilitatea oricarui cetatean de a se adresa cu plângere procurorului anume desemnat, ierarhic superior celui care a emis mandatul, pentru orice vatamare adusa prin activitatile ce fac obiectul mandatului;
- dispozitiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, care, în ipoteza II, reglementeaza raspunderea juridica a celor vinovati, între altele, de obtinerea si trimiterea informatiilor în afara cadrului legal.
În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 si ale art. 16 alin. 2 din Legea
nr.51/1991, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila si pentru motivul ca autorul exceptiei nu a indicat nici o prevedere constitutionala care ar fi încalcata prin dispozitiile atacate. Astfel, asa cum prevede art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sunt neconstitutionale numai prevederile legale care încalca dispozitiile sau principiile Constitutiei. De asemenea, conform art. 12 alin. (2) din aceeasi lege, sesizarile adresate Curtii trebuie motivate, iar potrivit art. 144 lit. c) din legea fundamentala si art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa se pronunte numai în limitele sesizarii. Prin urmare, neindicarea de catre autorul exceptiei a normelor constitutionale în raport cu care considera ca sunt neconstitutionale dispozitiile legale atacate constituie, de asemenea, un motiv de respingere, întrucât exceptia ridicata nu constituie, în sensul constitutional al termenului, o exceptie de neconstitutionalitate. Daca instanta de contencios constitutional s-ar socoti competenta sa se - pronunte asupra unei asemenea exceptii, ea s-ar substitui partii în ceea ce priveste invocarea motivului de neconstitutionalitate ridicat, exercitând astfel din oficiu controlul de constitutionalitate, ceea ce este inadmisibil.
Privitor la critica de neconstitutionalitate adusa dispozitiilor art. 3 lit. e), art. 10, art. 11, art. 12 si ale art. 19 din Legea nr. 51/1991, în sensul ca notiunea de secret este utilizata fara sa fie legal definita, ceea ce în opinia autorului exceptiei contravine prevederilor art. 123 alin. (2) din Constitutie, se constata ca notiunea în discutie este definita prin lege speciala. Aceasta este Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Român de Informatii, care reglementeaza secretul de stat prin dispozitiile alin. 1 si 2 ale art. 45, având urmatorul cuprins:
„Documentele interne de orice fel ale Serviciului Român de Informatii au caracter de secret de stat, se pastreaza în arhiva sa proprie si nu pot fi consultate decât cu aprobarea directorului, în conditiile legii.
Documentele, datele si informatiile Serviciului Român de Informatii pot deveni publice numai dupa trecerea unei perioade de 40 de ani de la arhivare.“
Este incontestabil ca în sfera de activitate a Serviciului Român de Informatii este aplicabila prevederea din legea speciala, întrucât autorul exceptiei avea calitatea de ofiter al mentionatei institutii, în momentul savârsirii faptelor pentru care este tras la raspundere penala.
De altfel, autorul exceptiei nu a pus în discutie legitimitatea constitutionala a acestor dispozitii.
În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate adusa dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 51/1991, care incrimineaza divulgarea sau folosirea în afara cadrului legal, de catre salariatii serviciilor de informatii, a informatiilor cunoscute incidental în cadrul obtinerii datelor necesare sigurantei nationale, privind viata particulara, onoarea sau reputatia persoanelor, se constata ca este neîntemeiata.
Autorul exceptiei considera ca dispozitia atacata ar trebui sa conditioneze pornirea actiunii pentru tragerea la raspundere penala a celor vinovati de savârsirea infractiunii, de plângerea prealabila a persoanei vatamate, întrucât, potrivit opiniei sale, fapta incriminata este o infractiune contra persoanei. În lipsa unei astfel de prevederi, actiunea penala se declanseaza din oficiu. Astfel fiind, textul legal atacat nu numai ca nu ocroteste dreptul la o viata intima, dar, mai mult, el permite imixtiunea autoritatilor publice în viata personala a cetatenilor, ceea ce contravine prevederilor art. 26 din Constitutie, care prevad, pe de o parte, obligatia autoritatilor publice sa respecte si sa ocroteasca viata intima, familiala si privata, iar pe de alta parte, dreptul persoanei fizice sa dispuna de ea însasi, daca nu încalca drepturile si libertatile acestora, ordinea publica sau bunele moravuri.
Daca s-ar considera ca fapta penala prevazuta în art. 21 este o infractiune contra persoanei, trebuie aratat ca în art. 13 alineatul ultim din lege actiunea penala se porneste la plângerea prealabila a celui vatamat, astfel încât nici în aceasta ipoteza textul legal atacat nu ar contraveni Constitutiei.
Curtea constata însa ca dispozitiile art. 21 din Legea nr. 51/1991 urmaresc apararea secretului de stat, valoare sociala menita sa concure la realizarea sigurantei nationale, chiar daca incidental este ocrotit si dreptul persoanei la respect pentru viata sa privata si de familie, la domiciliu si corespondenta.
Valoarea sociala ocrotita fiind de interes public major pentru siguranta nationala, este incontestabil ca actiunea penala porneste din oficiu, la cererea Ministerului Public, care, potrivit prevederilor art. 130 din Constitutie, reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, al art. 2, al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. e), art. 7, art. 7 lit. e), art. 10, art. 11, art. 12, art. 13 alin. 1-6, art. 13 alineatul ultim, art. 16 alin. 2, art. 19 si ale art. 21 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României, ridicata de inculpatul Bucur Constantin în Dosarul nr. 591/1996 al Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti.
Definitiva.
Pronuntata în sedinta publica din 12 septembrie 1997.

PRESEdinTE,
prof. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat-asistent,
Claudia Miu


CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 343
din 29 septembrie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata, aprobata si modificata prin Legea nr. 130/1992

Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Mihai Constantinescu - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stângu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Raul Petrescu - procuror
Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent

Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata, aprobata si modificata prin Legea nr. 130/1992, invocata de Societatea Comerciala „National“ - S.R.L. Botosani, în Dosarul nr. 356/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din data de 3 septembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public si în lipsa partilor legal citate, si au fost consemnate în încheierea de la acea data când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 18 septembrie 1997 si apoi la data de 29 septembrie 1997.

CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Încheierea din 16 aprilie 1997, pronuntata în Dosarul nr. 356/1996, Curtea Suprema de Justitie- Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992, invocata de Societatea Comerciala „National“ - S.R.L. Botosani.
În motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992, prin care societatile comerciale cu capital partial sau majoritar de stat au beneficiat si beneficiaza de reduceri de impozite si taxe aferente actelor juridice translative de proprietate imobiliara, care nu sunt opozabile si agentilor economici cu capital integral privat, sunt în vadita discordanta cu dispozitiile art. 53 alin. (2) si ale art. 41 alin. (2) din Constitutie.
Exprimându-si opinia, Curtea Suprema de Justitie a apreciat ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata, motivele invocate de Societatea Comerciala „National“ - S.R.L. Botosani fiind neîntemeiate, în esenta, pentru urmatoarele argumente: conform art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 17 august 1992, aprobata prin Legea nr. 130/1992, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 12 decembrie 1995, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 2/1996 si prin Ordonanta Guvernului nr. 21/1996, „în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata se cuprind operatiunile cu plata, precum si cele asimilate acestora, efectuate de o maniera independenta de catre persoanele fizice sau juridice, privind transferul proprietatii imobiliare între agentii economici, precum si între acestia si institutii publice sau persoane fizice“.
Potrivit pct. 2.1. lit. g) din cap. II al Normelor pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata, aprobate prin Hotarârea Guvernului nr. 1.178 din 13 noiembrie 1996, pentru ca operatiunile privind transferul proprietatii bunurilor sau prestarile de servicii efectuate cu plata, precum si cele asimilate acestora sa intre în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata, trebuie ca acestea sa rezulte dintr-o activitate economica, având drept scop obtinerea de profit, desfasurata de persoane juridice, cum sunt: liber-profesionistii autorizati, precum si persoanele fizice si asociatiile familiale autorizate sa desfasoare activitati economice pe baza liberei initiative.
În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata nu sunt cuprinse operatiunile efectuate de unitatile care nu au calitatea de agent economic si al caror venit este destinat autofinantarii.
Impozitarea sau scutirea de taxa pe valoarea adaugata este în functie de calitatea agentului, si anume, agent economic înregistrat la organul fiscal competent ca platitor de taxa pe valoarea adaugata sau persoana fizica ori juridica neînregistrata la organul fiscal competent ca platitor de taxa pe valoarea adaugata.
În raport cu cele de mai sus, art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 respecta prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutie privind garantarea dreptului de proprietate, cât si pe cele referitoare la contributiile financiare, asa cum sunt statuate de art. 53 alin. (2) din Constitutie.
Senatul, prin Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari, în punctul sau de vedere, considera ca textul art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata este constitutional si, ca atare, critica este nefondata. Aplicarea corecta a legii tine de situatia de fapt si numai instanta judecatoreasca poate hotarî în functie de probatoriile administrate.
Camera Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
Societatea Comerciala „National“ - S.R.L. Botosani, prin „Note de concluzii“, apreciaza ca „la data intrarii în vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 3/1992, în contextul legislativ preexistent, marcat deja de o fiscalitate împovaratoare, noul impozit (T.V.A.), aplicabil numai agentilor economici privati, contravine normelor juridice si principiilor prevazute de Constitutia României [art. 53 alin. (2) si art. 41 alin. (2)]“.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului si ale Guvernului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise ale autoarei exceptiei, precum si dispozitiile atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia invocata cu privire la art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992, aprobata si modificata prin Legea nr. 130/1992, fiind legal sesizata.
Pe fond, art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 prevede ca în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata se cuprind operatiunile cu plata, precum si cele asimilate acestora, potrivit ordonantei, efectuate de o maniera independenta de catre persoane fizice sau juridice, privind transferul proprietatii bunurilor imobiliare între agentii economici, precum si între acestia si institutii publice sau persoane fizice.
Acest text al ordonantei nu a fost modificat, desi, prin Legea nr. 130/1992, Legea nr. 32/1993, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/1993, Ordonanta Guvernului nr. 6/1994, Ordonanta Guvernului nr. 33/1994, Legea nr. 33/1994, Legea nr. 123/1994, Ordonanta Guvernului nr. 9/1995, Ordonanta Guvernului nr. 22/1995, Ordonanta Guvernului nr. 2/1996 si prin Ordonanta Guvernului
nr. 21/1996, alte prevederi privind taxa pe valoarea adaugata au fost înlocuite succesiv.
Raportând prevederile art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 la dispozitiile art. 53 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale, si la cele ale art. 41 alin. (2) din legea fundamentala, conform carora proprietatea privata este ocrotita în mod egal de lege, indiferent de titular, nu se constata vreun temei de neconstitutionalitate.
Jurisprudenta Curtii Constitutionale în domeniul fiscalitatii este, potrivit Deciziei nr. 25 din 5 mai 1993, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 11 mai 1993, în sensul ca îndatorirea proprietarului de a-si îndeplini sarcinile fiscale este în concordanta cu obligatia constitutionala a fiecarui cetatean de a contribui, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice, potrivit art. 53 alin. (1) din Constitutie.
De asemenea, Curtea a statuat prin deciziile nr. 41 din 11 aprilie 1996 si nr. 135 din 5 noiembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 13 aprilie 1996 si nr. 345 din 17 decembrie 1996, ca principiul egalitatii implica un tratament juridic diferit la situatii diferite cât priveste exercitarea efectiva a drepturilor recunoscute si garantate de Constitutie. La fel, potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 140 din 19 noiembrie 1996, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 4 decembrie 1996, tratamentul juridic diferit pentru situatii diferite este admisibil si justificat tocmai de cerinta ca egalitatea în fata legii sa nu atraga privilegii sau discriminari.
În consecinta, între textul art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 si cel al art. 53 alin. (2) si al art. 41 alin. (2) din Constitutie nu se poate constata o „vadita discordanta“, asa cum sustine autoarea exceptiei.
De altfel, având în vedere si dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/1996, precum si pe cele ale Ordonantei Guvernului nr. 21/1996, ambele privind completarea si modificarea unor reglementari referitoare la taxa pe valoarea adaugata, se constata ca aceasta taxa este reglementata ca impozit indirect, care se stabileste asupra operatiunilor privind transferul proprietatii bunurilor, precum si a celor privind prestarile de servicii. Taxa pe valoarea adaugata se plateste, potrivit art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992, numai de catre agentii economici si de acele persoane fizice sau juridice care exercita activitati economice de transfer al proprietatii bunurilor imobiliare, cu scopul obtinerii de profituri. De la aceasta taxa, potrivit art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta Guvernului nr. 34/1997 privind completarea si modificarea unor reglementari referitoare la taxa pe valoarea adaugata, sunt exceptate veniturile realizate de acele persoane care nu au calitatea de agent economic si al caror venit este destinat autofinantarii si acei agenti economici care realizeaza din activitati economice venituri de pâna la 50 milioane lei anual.
Potrivit art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992, asa cum a fost modificat prin Ordonanta Guvernului nr. 21/1996, taxa pe valoarea adaugata datorata bugetului de stat se plateste de catre:
- agentii economici înregistrati la organele fiscale competente ca platitori de taxa pe valoarea adaugata, pentru livrarile de bunuri mobile, transferul proprietatii bunurilor imobiliare si prestarile de servicii supuse taxei pe valoarea adaugata în cotele prevazute la art. 17 lit. A si B din ordonanta;
- titularii operatiunilor de import de bunuri, direct, prin comisionari în vama sau terte persoane juridice care actioneaza în numele si din ordinul titularului operatiunii de import;
- persoanele fizice, pentru bunurile introduse în tara potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora;
- persoanele juridice sau fizice cu sediul sau cu domiciliul stabil în România, pentru bunurile din import închiriate, inclusiv pe baza de contracte de leasing, precum si pentru serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul în strainatate, referitoare la cesiuni si concesiuni ale dreptului de autor, de brevete de marci de fabrica si de comert sau alte drepturi similare; prestatii de publicitate; prestatiile consultantilor, inginerilor, birourilor de studii, avocatilor, expertilor contabili si alte prestatii similare; prelucrare de date si furnizare de informatii; operatiuni bancare, financiare, de asigurare si de reasigurare; punerea la dispozitie de personal.
În situatia în care persoana care realizeaza operatiuni impozabile nu are sediul sau domiciliul stabil în România, aceasta este obligata sa desemneze un reprezentant fiscal domiciliat în România, care se angajeaza sa îndeplineasca obligatiile ce-i revin conform prevederilor ordonantei.
Prin urmare, textul de lege criticat obliga la plata taxei pe valoarea adaugata pe toti agentii economici care realizeaza venituri din transferul proprietatii bunurilor imobiliare, în mod echitabil, fara discriminare, asigurând o asezare justa a sarcinilor fiscale, în acord cu dispozitiile art. 53
alin. (2) si art. 41 alin. (2) din Constitutie.
Facilitatile la care se refera autoarea exceptiei de neconstitutionalitate privesc persoane care nu au calitatea de agenti economici si al caror venit este destinat autofinantarii si situatiile determinate de necesitatea de protectie a persoanelor dezavantajate sau cu venituri mici, ceea ce este în concordanta cu principiul de protectie sociala înscris în art. 43 alin. (1) din Constitutie.
Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata, aprobata si modificata prin Legea nr. 130/1992, invocata de Societatea Comerciala „National“ - S.R.L. Botosani în Dosarul nr. 356/1996 al Curtii Supreme de Justitie-Sectia de contencios administrativ.
Definitiva.
Pronuntata în sedinta publica din 29 septembrie 1997.

PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Valer-Vasilie Bica

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 632
din 9 decembrie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 112/1995
pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului

Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Mihai Constantinescu - judecator
Nicolae Popa - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Teleki Samoil împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 291 din 1 iulie 1997.
Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din data de 3 decembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public si în lipsa partilor legal citate, si au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 9 decembrie 1997.

CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Judecatoria Râmnicu Vâlcea, prin Încheierea din 27 martie 1997, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 112/1995, ridicata de Teleki Samoil.
Prin Decizia nr. 291 din 1 iulie 1997, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate invocata. Pentru a pronunta aceasta solutie s-a retinut ca trecerea în proprietatea statului a bunurilor ce fac obiectul Legii nr. 112/1995 a avut loc în temeiul unor reglementari legale adoptate sub imperiul altui regim constitutional, iar prin Legea nr. 112/1995 nu se face altceva decât sa se consacre o forma în care statul, în calitatea sa de proprietar, statorniceste regimul juridic al bunurilor ce-i apartin. Problemele constitutionalitatii unor prevederi ale Legii nr. 112/1995 au fost examinate de Curtea Constitutionala în Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Teleki Samoil, care critica faptul ca Legea nr. 112/1995 a fost considerata constitutionala, evocând situatia familiei sale persecutate în regimul comunist, precum si conditiile în care imobilul în cauza a fost trecut în proprietatea statului.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât exceptia a fost respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciaza ca recursul este neîntemeiat, întrucât asupra constitutionalitatii Legii nr. 112/1995 Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin decizii definitive, care sunt obligatorii potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie.
Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,
având în vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, prevederile Legii nr. 112/1995, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata urmatoarele:
Prin recursul declarat de Teleki Samoil nu este criticata Decizia Curtii Constitutionale nr. 291 din 1 iulie 1997, ci este relatata situatia de fapt din litigiul ce formeaza obiectul Dosarului nr. 1.369/1997 al Judecatoriei Râmnicu Vâlcea.
Potrivit practicii jurisdictionale a Curtii Constitutionale, aceasta nu statueaza decât asupra problemelor de drept, aspectele privind situatia de fapt si justificarea drepturilor subiective ale partilor fiind de competenta instantelor judecatoresti.
Fata de cele aratate, rezulta ca recursul declarat în cauza este neîntemeiat si urmeaza a fi respins.
Pentru motivele aratate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Teleki Samoil împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 291 din 1 iulie 1997.
Definitiva.
Pronuntata în sedinta publica din 9 decembrie 1997.

PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu