MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI
P A R T E A I
Anul XI - Nr. 600 LEGI, DECRETE, HOTARÂRI SI ALTE
ACTE Miercuri, 8 decembrie 1999
SUMAR
LEGI SI DECRETE
188. – Lege privind Statutul functionarilor publici
418. – Decret pentru promulgarea Legii privind Statutul functionarilor publici
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 155 din 12 octombrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) si (3), art. 9 alin. (1), art. 1G alin. (a) si ale art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile ulterioare
Decizia nr. 172 din 2 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicata
LEGE
privind Statutul functionarilor publici
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. – Prezenta lege reglementeaza organizarea functiei publice si Statutul
functionarilor publici.
Art. 2. –
(1) Functionar public este persoana numita într-o functie publica.
(2) În
sensul prezentei legi, totalitatea functionarilor publici din autoritatile si
insitutiile publice consituie corpul functionarilor.
(3)
Functionarii publici sunt numiti de catre conducatorul autoritatii sau
institutiei publice, cu respectarea dispozitiilor prezentei legi.
Art. 3. -
(1) Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor
stabilite de autoritatea sau institutia publica, în temeiul legii, în scopul
realizarii competentelor sale.
(2)
Functiile publice sunt prevazute în anexa la prezenta lege. Anexa poate fi
completata prin hotarâre a Guvernului.
Art. 4. -
Principiile care stau la baza exercitarii functiei publice sunt:
a)
asigurarea prompta si eficienta, libera de prejudecati, coruptie, abuz de
putere si presiuni politice a tuturor activitatilor efectuate de functionarii
publici;
b)
selectarea functionarilor publici exclusiv dupa criteriul competentei;
c)
egalitatea sanselor la intrarea si la promovarea în corpul functionarilor
publici;
d)
stabilitatea functionarilor publici;
Art. 5. -
(1) Dispozitiile prezentei legi se aplica tuturor functionarilor publici,
inclusiv celor care au statute proprii aprobate prin legi speciale, în masura
în care acestea nu dispun altfel. Persoanele care ocupa aceste functii nu au
calitatea de functionar public si li se aplica legislatia muncii.
(2)
Personalul din aparatul de lucru al autoritatilor si institutiilor publice,
care efectueaza activitati de secretariat-administrative, protocol,
gospodarire, întretinere-reparatii si de deservire, este angajat cu carte
de munca.
Persoanele care ocupa aceste
functii nu au calitatea de functionar public si li se aplica legislatia muncii.
Art. 6. -
Poate ocupa o functie publica persoana care îndeplineste urmatoarele functii:
a) are numai
cetatenia româna si domiciliu în România;
b) cunoaste
limba româna, scris si vorbit;
c) are
vârsta de 18 ani împliniti;
d) are
capacitatea deplina de exercitiu;
e) are o
stare de sanatate corespunzatoare functiei pentru care candideaza, atestata pe
baza de examan medical de specialitate;
f)
îndeplineste conditiile de studii prevazute de lege pentru functia publica;
g) nu a fost
condamnata pentru savârsirea unei infractiuni care ar face-o incompatibila cu
exercitarea functiei publice;
h) a
câstigat concursul sau a promovat examenul organizat pentru ocuparea functiei
publice.
CAPITOLUL II
Categorii statutare de functionari publici si clasificarea functiilor
publice
Sectiunea 1
Categorii statutare de functionari publici si clasificarea functiilor
publice
Art. 7. –
Functionarii publici sunt debutanti sau definitivi.
Art. 8. –
(1) Functionarii publici debutanti sunt persoanele care ocupa, în urma
concursului sau a examenului, o functie publica pâna la definitivare.
(2) Perioada
de functionar public debutant este de cel putin 6 luni, dar nu mai mare de 2 ani.
Art. 9. –
(1) Functionarii publici carora li se aplica prevederile prezentei legi se
împart in trei categorii, definite in raport cu nivelul studiitor necesare,
dupa cum urmeaza:
a) categoria
A – studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau
echivalenta;
b) categoria
B – studii superioare de scurta durata, absolvite cu diploma;
c) categoria
C – studii medii liceale sau postliceale, absolvite cu diploma.
(2) În functie
de categoria din care fac parte, functionarii publici desfasoara urmatoarele
activitati:
a) aplicarea
si executarea legilor, studii, control, consiliere, coordonare, conducere,
elaborarea de reglemenahri, luarea deciziilor sau alte activitati care necesita
cunostinte superioare de specialitate – functionarii publici din categoria A;
b) aplicarea
si executarea legilor, studii, indrumare, elaborarea unor proiecte de
reglementari, lucrari pregatitoare pentru luarea deciziilor, unele activitati
de conducere, precum si alte activitati care necesita pregatire superioara de
scurta durata – functionarii publici din categoria B;
c) aplicarea
si executarea legilor si a altor reglementari, activitati de birou sau de
control care necesita o cultura generala medie si cunostinte tehnice sau
profesionale de nivel mediu – functionarii publici din categoria C.
Sectiunea a 2-a
Structura carierei functionarilor publici: grade, clase, trepte
Art. 10 –
Fiecare dintre cele trei categorii ale functiei publice se împarte in doua
grade. Gradul este o etapa din cariera functionarului public.
Art. 11. –
Fiecare grad se imparte in trei clase de functionari publici definitivi.
Structura ierarhica a claselor este urmatoarea: clasa a III-a, clasa a II-a si
clasa I, ca nivel maxim.
Art. 12. –
(1) Fiecare clasa se imparte in trei trepte. Structura ierarhica a treptelor
este urmatoarea: treapta a 3-a, treapta a 2-a si treapta 1, ca nivel maxim.
(2) Fiecare
treapta corespunde unui nivel al salariului de baza din grila de salarizare.
Art. 13. –
(1) Functionarul public isi pastreaza gradul, clasa si treapta avute si atunci
când nu mai detine functia publica din motive neimputabile acestuia. În acest
caz Agentia Nationala a Functionarilor Publici ii va asigura functionarului
public încadrarea în alta functie publica, in limita posturilor disponibile si
potrivit pregatirii lui profesionale.
(2)
Functionarii publici care nu pot fi incadrati in alta functie publica în
conditiile alin. (1) beneficiaza de masuri de protectie sociala, conform legii.
Art. 14. –
Categoriile, gradele, clasele si treptele carierei functionarului public sunt
urmatoarele:
|
Categorii |
Grade |
Clase |
||||||||
|
Clasa a III-a |
Clasa a II-a |
Clasa I |
||||||||
|
Trepte |
||||||||||
|
A |
a-1 |
3 |
2 |
1 |
3 |
2 |
1 |
3 |
2 |
1 |
|
a-2 |
3 |
2 |
1 |
3 |
2 |
1 |
3 |
2 |
1 |
|
|
B |
b-1 |
3 |
2 |
1 |
3 |
2 |
1 |
3 |
2 |
1 |
|
b-2 |
3 |
2 |
1 |
3 |
2 |
1 |
3 |
2 |
1 |
|
|
C |
c-1 |
3 |
2 |
1 |
3 |
2 |
1 |
3 |
2 |
1 |
|
c-2 |
3 |
2 |
1 |
3 |
2 |
1 |
3 |
2 |
1 |
|
Sectiunea a 3-a
Clasificarea functiilor publice
Art. 15.
– Functiile publice se clasifica dupa cum urmeaza:
a) dupa
natura competentelor: de executie si de conducere;
b) dupa
cerintele privind nivelul studiilor absolvite: functii publice de categoria A,
functii publice de categoria B si functii publice de categoria C.
Art. 16. –
Functionarii publici se identifica prin categoria, gradul, clasa si treapta
corespunzatoare.
Art. 17. –
Prin actul de înfiintare a unei autoritati sau institutii publice se va stabili
numarul maxim de posturi aferente functiilor publice.
CAPITOLUL III
Comisii paritare
Art. 18.
– (1) In cadrul autoritatilor si institutiilor publice se constituie comisii
paritare in alcatuirea carora intra un numar egal de reprezentanti desemnati de
conducatorul autoritatii sau institutiei publice si de sindicatul
functionarilor publici interesati.
(2) In cazul
in care functionarii publici nu sunt organizati in sindicat, reprezentantii vor
fi desemnati prin votul majoritatii acestora.
Art. 19. –
(1) Comisiile paritare participa la stabilirea masurilor privind: conditiile de
munca, sanatatea si securitatea muncii functionarilor publici in timpul
exercitarii atributiilor lor, buna functionare a autoritatii sau institutiei
publice.
(2)
Comisiile paritare isi dau avizul in toate problemele de natura celor prevazute
la alin. (1), precum si in orice alte situatii, la solicitarea conducatorului
autoritatii sau institutiei publice.
(3) Avizul
comisiilor paritare are caracter consultativ si este întotdeauna dat in scris
si motivat.
CAPITOLUL IV
Managementul functiilor publice si al functionarilor publici
Sectiunea 1
Agentia Nationala a Functionarilor Publici
Art. 20.
– (1) Pentru crearea si dezvoltarea unui corp profesionist de functionari
publici se înfiinteaza, in subordinea Guvernului, Agentia Nationala a
Functionarilor Publici, organ de specialitate al administratiei publice
centrale, cu personalitate juridica.
(2) Agentia
Nationala, a Functionarilor Publici va fi condusa de un presedinte, cu rang de
secretar de stat, numit de catre primul-ministru.
(3) Agentia
Nationala a Functionarilor Publici este finantata de la bugetul de stat.
Art. 21. –
(1) Agentia Nationala a Functionarilor Publici are urmatoarele atributii:
a)
elaboreaza politicile si strategiile privind managementul functiei publice si
al functionarilor publici;
b)
elaboreaza si avizeaza propuneri de acte normative privind functia publica si
functionarii publici;
c) verifica
modul de aplicare a legislatiei privind functia publica si functionarii publici
in cadrul autoritatilor si institutiilor publice;
d)
elaboreaza reglementari comune tuturor autoritatilor si institutiilor publice
privind functiile publice, gradarea si clasificarea posturilor;
e)
elaboreaza propuneri pentru crearea unui sistem unitar de salarizare aplicabil
tuturor functionarilor publici;
f)
stabileste criteriile pentru evaluarea activitatii functionarilor publici;
g)
organizeaza sistemul de formare profesionala a functionarilor publici;
h)
elaboreaza si urmareste punerea in aplicare a unor programe de pregatire si
pertectionare a functionarilor publici;
i) creeaza
si administreaza baza sa de date cuprinzand evidenta functiilor publice si a
functionarilor publici;
j)
intocmeste rapoarte anuale cu privire la managementul functiilor publice si al
functionarilor publici, pe care Guvernul le supune spre dezbatere
Parlamentului;
k)
elaboreaza si urmareste punerea in aplicare a normelor de organizare a
concursurilor pentru intrarea in corpul functionarilor publici;
l)
coordoneaza si monitorizeaza implementarea prevederilor prezentei legi;
m) acorda
asistenta de specialitate si coordoneaza metodologic compartimentele de resurse
umane din cadrul autoritatilor si institutiilor administratiei publice centrale
si locale;
n)
colaboreaza cu organisme si cu organizatii internationale din domeniul
managementului resurselor umane.
(2) Agentia
Nationala a Functionariior Publici îndeplineste orice alte atributii stabilite
de Guvern, legate de politicile de resurse umane si de managementu! resurselor
umane.
Art. 22. –
(1) Agentia Nationala a Functionarilor Publici tine evidenta functiilor publice
si a tuturor functionarilor publici.
(2) In
termen de 30 de zile de la aprobarea Regulamentului de organizare si
functionare a Agentiei Nationale a Functionarilor Publici autoritatile si
institutiile publice vor transmite acesteia datele personale ale functionarilor
publici, precum si functiile publice vacante. Functiile publice se stabilesc
pentru fiecare autoritate si institutie publica de catre conducatorul acesteia
ori prin hotarare a consiliului judetean sau, dupa caz, a consiliului local, pe
baza activitatitor prevazute la Art. 9 alin. (2) si cu avizul consultativ al
Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
(3) Datele
personale ale functionarilor publici privesc: numele si prenumele, domiciliul,
data nasterii, functia publica pe care o ocupa, vechimea in functia publica,
precum si in alte functii publice ocupate anterior, studiile, titlurile
didactice sau stiintifice si limbile straine pe care le cunosc.
(4) In prima
luna a fiecarui an se vor transmite modificarile intervenite in situatia
functionarilor publici, potrivit alin. (3).
Art. 23. –
Regulamentul de organizare si functionare a Agentiei Nationale a Functionarilor
Publici se aproba prin hotarare a Guvernului in termen de 30 de zile de la
publicarea prezentei legi in Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 24. –
Gestiunea resurselor umane si a functiilor publice este organizata si
realizata, in cadrul fiecarei autoritati si institutii publice, de catre un
compartiment specializat in domeniu, care colaboreaza cu Agentia Nationala a
Functionarilor Publici.
Sectiunea a 2-a
Dosarul profesional al functionaralui public
Art. 25.
– (1) Fiecare functionar public are un dosar profesional care cuprinde:
a)
documentul de numire in functie, documentul de atestare a studiilor si cel
privind depunerea juramantului;
b)
documentele privind evaluarea anuala a activitatii acestuia, avansarile in
functii, trepte, clase, grade sau categorii, precum si sanctiunile disciplinare
ce i-au fost aplicate, ordonate cronologic si fara discontinuitati.
(2) In
dosarul profesional al functionarului public nu vor fi introduse documente care
fac referire la activitatile sau la opiniile sale politice, sindicale,
religioase sau de orice alta natura.
(3)
Functionarului public i se vor elibera, la cerere, copii de pe actele existente
in dosarul sau profesional.
CAPITOLUL V
Drepturi si indatoriri
Sectiunea 1
Drepturile functionarilor publici
Art. 26.
– (1) Dreptul la opinie al functionarilor publici este garantat.
(2) Este
interzisa orice discriminare intre functionarii publici pe criterii politice,
sindicale, religioase, etnice, de sex, stare materiala, origine sociala sau de
orice alta natura.
Art. 27. –
(1) Dreptul de asociere sindicala este garantat functionarilor publici, in
conditiile legii.
(2) Cei
interesati pot, in mod liber, sa infiinteze organizatii sindicale, sa adere la
ele si sa exercite orice mandat in cadrul acestora.
(3)
Functionarii publici se pot asocia in organizatii profesionale sau in alte
organizatii avand ca scop reprezentarea intereselor proprii, promovarea
pregatirii profesionale si protejarea statutului lor.
Art. 28. –
Functionarii publici isi pot exercita dreptul la greva in conditiile legii.
Art. 29. –
Pentru activitatea depusa functionarii publici au dreptul la salariu, care se
compune din salariul de baza, sporuri si indemnizatii.
Art. 30. –
(1) Sistemul de salarizare a functionarilor publici se stabileste prin lege.
(2) La
stabilirea sistemului de salarizare se vor avea in vedere urmatoarele:
a)
necesitatea de a restrange costurile administratiei publice, in conditiile in
care functionarii publici competenti trebuie motivati si recompensati în mod
corespunzator;
b) crearea
unei ierarhii a sistemului de salarizare pe categorii, grade, clase si trepte,
bazate pe evaluarea postului;
c)
stabilirea unui raport just intre partea fixa si partea variabila a salariului,
care sa tina seama de activitatea depusa si de importanta ei.
Art. 31. –
Functionarii publici care, potrivit legii, sunt obligati sa poarte uniforma in
timpul serviciului o primesc gratuit.
Art. 32. –
(1) Durata normala a timpului de lucru pentru functionarii publici este de 8
ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana.
(2) Pentru
orele lucrate din dispozitia conducatorului autoritatii sau institutiei publice
peste durata normala a timpului de lucru sau in zilele de sarbatori legale ori
declarate zile nelucratoare functionarii publici de executie au dreptul la
recuperare sau la plata majorata cu un spor de 100% din salariul de baza.
Numarul orelor platite cu sporul de 100% nu poate depasi 360 intr-un an.
Art. 33. –
(1) Functionarii publici au dreptul, in conditiile legii, la concediu de odihna,
la concedii medicale si la alte concedii.
(2)
Functionarul public are dreptul, pe lânga indemnizatia de concediu, la o prima
egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, care se
impoziteaza separat.
Art. 34. –
În perioada concediilor de boala, a concediilor de rnaternitate si a celor
pentru cresterea si ingrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot inceta
si nu pot fi modificate decat din initiativa functionarului public in cauza.
Art. 35. –
(1) Institutiile publice au obligatia sa asigure functionarilor publici
conditii normale de munca si igiena, de natura sa le ocroteasca sanatatea si
integritatea fizica.
(2) Pentru
motive de sanatate functionaritor publici li se poate aproba, in mod
exceptional, schimbarea compartimentului sau a autoritatii ori a institutiei
publice in care isi desfasoara activitatea, cu pastrarea gradului, clasei si
treptei avute. Schimbarea se poate face numai daca functionarul public in cauza
este apt profesionat sa indeplineasca noile atributii ce ii revin.
Art. 36. –
Functionarii publici beneficiaza de asistenta medicala, proteze si medicamente,
in conditiile legii.
Art. 37. –
Functionarii publici beneficiaza de pensii, precum si de celelalte drepturi de
asigurari sociale de stat, potrivit legii.
Art. 38. –
(1) In caz de deces al functionarului pubhc, membrii familiei, care au,
potrivit legii, dreptul la pensie de urmas, primesc pe o perioada de 3 luni
echivalentul salariului de baza din ultima luna de activitate a functionarului
public decedat.
(2) In cazul
in care decizia pentru pensia de urmas nu a fost emisa din vina autoritatii sau
a institutiei publice in termen de 3 luni de la data decesului, aceasta va
achita in continuare drepturile prevazute la alin. (1) pâna la emiterea
deciziei pentru pensia de urmas.
Art. 39. –
(1) Functionarii publici beneficiaza in exercitarea atributiilor lor de
protectia legii.
(2)
Autoritatea sau institutia publica in care functionarul public îsi desfasoara
activitatea este obligata sa îi asigure protectie impotriva amenintarilor,
violentelor, faptelor de ultraj carora le-ar putea fi victima in exercitarea
functiei sau in legatura cu aceasta.
Art. 40. –
Autoritatea sau institutia publica este obligata sa il despagubeasca pe
functionarul public in situatia in care acesta a suferit, din culpa autoritatii
sau a institutiei publice, un prejudiciu material in timpul indeplinirii
atributiilor de serviciu.
Sectiunea a 2-a
Îndatoririle functionarilor publici
Art. 41.
– Functionarii publici sunt datori sa isi indeplineasca cu profesionalism,
loialitate, corectitudine si in mod constiincios indatoririle de serviciu si sa
se abtina de la orice fapta care ar putea sa aduca prejudicii autoritatii sau
institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.
Art. 42. –
Functionarii publici au obligatia ca in exercitarea atributiilor ce le revin sa
se abtina de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice.
Art. 43. –
(1) Functionarii publici raspund, potrivit legii, de indeplinirea atributiilor
ce le revin din functia publica pe care o detin, precum si a atributiilor ce le
sunt delegate.
(2)
Functionarul public este obligat sa se conformeze dispozitiilor date de
functionarii cu functii publice de conducere carora le sunt subordonati direct,
cu exceptia cazurilor in care apreciaza ca aceste dispozitii sunt ilegale. În
asemenea cazuri functionarul public are obligatia sa motiveze in scris refuzul
indeplinirii dispozitiei primite. Daca functionarul public care a dat dispozitia
staruie in executarea acesteia, va trebui sa o formuleze in scris. In aceasta
situatie dispozitia va fi executata de cel care a primit-o.
Art. 44. –
Functionarii publici au indatorirea sa pastreze secretul de stat si secretul de
serviciu, in conditiile legii.
Art. 45. –
Functionarii publici trebuie sa pastreze confidentialitatea in legatura cu
faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in exercitarea
functiei.
Art. 46. –
(1) Functionarilor publici le este interzis sa solicite sau sa accepte, direct
sau indirect, pentru ei sau pentru altii, in considerarea functiei lor publice,
daruri sau alte avantaje.
(2) La
numirea, precum si la eliberarea din functie functionarii publici sunt obligati
sa prezinte, in conditiile legii, conducatorului autoritatii sau institutiei
publice declaratia de avere.
Art. 47. –
(1) Functionarii publici au indatorirea de a rezolva lucrarile repartizate de
conducatorul compartimentului in care functioneaza.
(2)
Functionarilor publici de executie le este interzis sa primeasca direct cereri
a caror rezolvare intra in competenta lor ori sa intervina pentru solutionarea
acestor cereri.
Art. 48. –
(1) Functionarii publici au indatorirea sa isi perfectioneze pregatirea
profesionala fie in cadrul autoritatii sau institutiei publice, fie urmând
cursuri de perfectionare organizate in acest scop.
(2) In cazul
in care cursurile de perfectionare sunt organizate in alta localitate decat cea
de domiciliu, functionarii publici beneficiaza si de drepturile de delegare,
potrivit prezentei legi.
(3)
Functionarii publici care urmeaza o forma de specializare sau de perfectionare
cu o durata mai mare de 3 luni si primesc pe aceasta perioada drepturile
salariale sunt obligati sa se angajeze in scris ca vor lucra 1 – 5 ani in
cadrul autoritatii sau institutiei publice respective. In cazul nerespectarii
acestui angajament, acestia vor suporta cheltuielile autoritatii sau
institutiei publice, proportional cu timpul ramas pana la implinirea
termenului. Prevederile prezentului alineat nu se aplica in cazul in care functionarul
public nu mai detine functia publica din motive neimputabile acestuia sau in
cazul transferului in interesul serviciului.
(4)
Rezultatele obtinute la cursurile de perfectionare de catre functionarii
publici vor fi avute in vedere la evaluarea anuala a activitatii acestora.
CAPITOLUL VI
Selectarea si numirea in functii a functionarilor publici
Sectiunea 1
Selectarea functionarilor publici
Art. 49.
– (1) Intrarea in corpul functionarilor publici se face numai prin concurs
organizat de autoritatea sau institutia publica interesata.
(2)
Concursul se organizeaza numai in limita posturilor ramase vacante in urma
aplicarii prevederilor Art. 13 alin. (1), precum si a prevederilor legale
referitoare la transferuri. Persoanele nemultumite de rezultatul concursului se
pot adresa instantei de contencios administrativ.
(3)
Functiile publice vacante, pentru care se organizeaza concurs pentru intrarea
in corpul functionarilor publici, se dau publicitatii cu 30 de zile inainte de
data organizarii concursului.
(4) Intrarea
in corpul functionarilor publici de cariera direct dupa absolvirea studiilor se
face numai pe o functie publica de debutant.
(5)
Conditiile de organizare si de desfasurare a concursului, precum si conditiile
de validare a rezultatelor acestuia se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
Art. 50. –
Pentru participarea la concurs in vederea ocuparii functiei publice ca debutant
candidatii trebuie sa îndeplineasca conditiile prevazute la Art. 6.
Art. 51. –
(1) Persoanele care au ocupat functii de demnitate publica alese sau numite ori
functii asimilate acestora, potrivit legii, precum si cele care au detinut
functii de specialitate in afara autoritatiior sau institutiilor publice pot fi
numite, in urma concursului, in functii publice definitive. Aceste persoane vor
fi numite in categoria corespunzatoare studiilor absolvite, in gradul, clasa si
treapta corespunzatoare vechimii in functia de demnitate publica sau de
specialitate, la care se adauga, daca este cazul, vechimea in functii publice
detinute anterior.
(2)
Persoanele care revin in corpul functionarilor publici dupa parasirea acestuia
pentru motive care nu le sunt imputabile vor fi incadrate in gradul, clasa si
treapta dobândite anterior, la care se pot adauga, prin examen organizat de
Agentia Nationala a Functionarilor Publici, gradele, clasele si treptele
corespunzatoare timpului lucrat in alte sectoare.
Sectiunea a 2-a
Perioada de stagiu
Art. 52.
– (1) Candidatii reusiti la concurs sunt numiti functionari publici debutanti
prin ordin sau, dupa caz, prin dispozitie a conducatorului autoritatii ori
institutiei publice in a carei organigrama se afla postul vacant.
(2) Durata
perioadei de stagiu este de 12 luni pentru functionarii din categoria A, 8 luni
pentru cei din categoria B si 6 luni pentru cei din categoria C.
(3) Perioada
de stagiu este luata in considerare la calculul vechimii in functia publica.
Art. 53. –
(1) Functionarii publici debutanti pot fi definitivati numai dupa terminarea
perioadei de stagiu.
(2) Perioada
de stagiu are ca obiect confirmarea aptitudinilor profesionale in indeplinirea
atributiilor si responsabilitatilor unei functii publice, formarea lor
practica, cunoasterea de catre acestia a specificului administratiei publice si
a exigentelor acesteia.
(3) La
terminarea perioadei de stagiu functionarul public debutant redacteaza un
raport de stagiu. Organizarea perioadei de stagiu, conditiile de evaluare,
precum si regulile specifice aplicabile functionarilor publici debutanti se
stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea Agentiei Nationale a
Functionarilor Publici.
Sectiunea a 9-a
Numirea în functii a functionarilor publici
Art. 54.
– (1) La sfarsitul perioadei de stagiu functionarul public debutant este numit
ca functionar public definitiv gradul 2, clasa a III-a, treapta a 3-a in
categoria corespunzatoare nivelului de studii absolvite sau, dupa caz, obligat
sa repete stagiul ori concediat pentru incompetenta profesionala. Stagiul poate
fi repetat o singura data.
(2) Numirea
ca functionar public definitiv, precum si in functii publice de conducere se
face de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice respective.
Art. 55. –
(1) Functionarul public definitiv depune juramantul de credinta in fata
conducatorului autoritatii sau institutiei publice si in prezenta a doi
martori, dintre care unul va fi conducatorul compartimentului in care este
numit, iar celalalt, un alt functionar public din cadrul aceleiasi autoritati
sau institutii publice.
(2)
Juramantul are urmatorul continut: "Jur sa respect Constitutia, drepturile
si libertatile fundamentale ale omului, sa aplic in mod corect si fara
partinire legile tarii, sa indeplinesc constiincios indatoririle ce imi revin
in functia publica in care am fost numit si sa pastrez secretul profesional.
Asa sa-mi ajute Dumnezeu!"
(3)
Juramântul se poate depune si fara formula religioasa de incheiere.
(4) Refuzul
depunerii juramantului prevazut la alin. (2) atrage revocarea deciziei de
numire in functie.
Sectiunea a 4-a
Incompatibilitati
Art. 56. – (1) Calitatea de functionar public este incompatibila cu orice alta functie publica, cu exceptia calitatii de cadru didactic.
(2) Functionarii publici nu pot detine functii in regiile autonome, societatile comerciale ori in alte unitati cu scop lucrativ.
Art. 57. – Functionarii publici nu pot exercita la societati comerciale cu capital privat activitati cu scop lucrativ care au legatura cu atributiile ce le revin din functiile publice pe care le defin si nu pot fi mandatari ai unor persoane in ceea ce priveste efectuarea unor acte în legatura cu functia pe care o indeplinesc.
Art. 58. – (1) Functionarii
publici, cu exceptia functionarilor publici civili din ministerele privind
apararea nationala, ordinea publica si siguranta nationala, pot fi alesi sau
numiti pentru exercitarea unei functii de demnitate publica. Pe durata
exercitarii functiei de demnitate publica ei sunt suspendati din functia
publica pe care o detin si isi pastreaza gradul, clasa si treapta avute.
(2) Dupa
expirarea mandatului pentru care au fost alesi sau numiti, autoritatile sau
institutiile publice in cadrul carora au functionat sunt obligate sa asigure
functionarilor publici functia publica avuta sau una echivalenta. Perioada de
exercitare a mandatului se considera vechime in functia publica.
CAPITOLUL VII
Evaluarea activitatii si cariera functionarilor publici
Sectiunea I
Evaluarea activitatii functionarilor publici
Art. 59.
– (1) Evaluarea activitatii functionarilor publici se face în scopul acordarii
drepturilor salariale corespunzatoare performantelor profesionale individuale,
pe baza criteriilor elaborate de Agentia Nationala a Functionarilor Publici.
(2)
Evaluarea activitatii functionarilor publici se face tinandu-se seama de
criteriile de performanta pe baza carora se definesc si gradele existente in
interiorul aceleiasi categorii.
Art. 60. –
(1) La inceputul anului conducatorii de compartimente vor comunica fiecarui
functionar public, in scris, criteriile de performanta stabilite de Agentia
Nationala a Functionarilor Publici, corespunzatoare categoriei, gradului si
clasei functiei publice ocupate de acesta.
(2) Anual
conducatorii compartimentelor din cadrul unei autoritati sau institutii publice
completeaza si noteaza in fisa de evaluare performantele profesionale
individuale, obtinute in ultimele 12 luni de catre functionarii publici din
subordine.
(3) In urma
evaluarii performantei profesionale individuale functionarului public i se
acorda unul dintre urmatoarele calificative:"exceptional",
"foarte bun", "bun", "satisfacator",
"nesatisfacator".
Art. 61. –
Metodologia de evaluare a performantelor profesionale individuale, precum si de
contestare a calificativelor acordate se stabileste prin hotarare a Guvernului,
la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
Art. 62. –
(1) Functionarul public notat in ultimul an cu calificativul
"nesatisfacator sau "satisfacator" nu poate fi avansat in anul
urmator.
(2) In
situatia in care, in ultimii 2 ani, functionarul public a fost notat cu
calificativul "nesatisfacator", conducatorul institutiei publice va
propune acestuia trecerea intr-o functie inferioara. Daca propunerea nu este
acceptata, se procedeaza la eliberarea din functie.
(3) In
situatia in care are loc restrângerea numarului de posturi la o autoritate sau
la o institutie publica, conducatorul autoritatii sau institutiei publice va
avea in vedere rezultatele obtinute de functionarii publici la evaluarea anuala
a activitatii.
Sectiunea a 2-a
Avansarea in trepte, clase, grade si categorii
Art. 63.
– (1) În cariera profesionala functionarul public beneficiaza, in urma
rezultatelor obtinute la evaluarea performantelor profesionale individuale, de
dreptul de a avansa in treapta, clasa sau grad ori in categorie in urma
dobândirii unei diplome de studii de nivel superior celei avute.
(2) Fiecarei
trepte îi corespunde un nivel al salariului de baza care se acorda începand cu
data de 1 ianuarie a anului urmator perioadei pentru care s-a facut evaluarea.
Art. 64. –
(1) Avansarea in treapta urmatoare se face in cadrul aceluiasi grad si al
aceleiasi clase.
(2)
Avansarea in treapta se face anual si produce efecte pentru toti functionarii
publici care au obtinut la evaluarea anuala a performantelor profesionale
individuale cel putin calificativul "bun".
Art. 65. –
(1) Avansarea cu o treapta in clasa urmatoare se face in cadrul aceluiasi grad
de la treapta 1 a unei clase la treapta a 3-a a clasei imediat superioare.
(2)
Functionarii publici se avanseaza in clasa, daca au o vechime de minimum 3 ani
in clasa din care sunt avansati si daca au obtinut la evaluarea anuala a
performantelor profesionale individuale din ultimii 2 ani cel putin
calificativul "foarte bun".
Art. 66. –
(1) Avansarea cu o treapta in gradul urmator se face in cadrul aceleiasi
categorii de la treapta 1 a ultimei clase a unui grad la treapta a 3-a a primei
clase a gradului imediat superior.
(2) Pot
beneficia de avansarea in grad numai functionarii publici înscrisi in tabelul
de avansari in grad, care se întocmeste si se completeaza anual in fiecare
autoritate sau institutie publica.
(3) Pentru a
fi inscrisi pe tabelul de avansari in grad functionarii publici trebuie sa fi
obtinut la evaluarea anuala a performantelor profesionale individuale, in
ultimii 2 ani consecutivi premergatori inscrierii, calificativul
"exceptional".
(4) In mod
exceptional functionarii publici care la promovarea treptelor clasei a III-a si
a primei trepte a dasei a II-a au obtinut calificativul "exceptional"
pot fi inscrisi in tabelul de avansari in grad, in vederea avansarii direct in
treapta a 3-a a clasei a III-a a gradului imediat superior.
(5)
Avansarile in grad se fac in ordinea inscrierii pe tabelul de avansari, in
cadrul numarului de posturi vacante, fara a se depasi numarul maxim de titulari
pentru fiecare grad stabilit in conditiile prezentei legi.
(6) Numarul
maxim de titulari pentru fiecare grad, in raport cu efectivul total al
functionarilor publici din cadrul fiecarei autoritati sau institutii publice,
se stabileste prin hotarâre a Guvernului sau, dupa caz, a consiliului judetean
ori local.
(7)
Avansarile stabilite de autoritatile sau institutiile publice vor fi
comunicate, in termen de 30 de zile, Agentiei Nationale a Functionarilor
Publici.
Sectiunea a 3-a
Numirea in functii publice de conducere
Art. 67.
– Functiile publice de conducere din cadrul autoritatilor si institutiilor
publice sunt prevazute in anexa la prezenta lege.
Conditiile
de ocupare a acestor functii se stabilesc prin hotarare a Guvernului sau, dupa
caz, a consiliului judetean ori local.
Art. 68. – (1)
Numirea in functii publice de conducere se face pe baza de concurs, organizat
de autoritatea sau institutia publica, in limita posturilor vacante.
(2) Procedura de desfasurare a
concursurilor se stabileste prin hotarâre a Guvernului, la propunerea Agentiei
Nationale a Functionarilor Publici, in termen de 30 de zile de la data intrarii
in vigoare a prezentei legi.
CAPITOLUL VIII
Sanctiunile disciplinare si raspunderea functionarilor publici
Art. 69.
– Incalcarea de catre functionarii publici, cu vinovatie, a indatoririlor de
serviciu atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala,
dupa caz.
Art. 70. –
(1) Incalcarea cu vinovatie de chtre functionarii publici a indatoririlor de
serviciu constituie abatere disciplinara si atrage sanctionarea disciplinara a
acestora.
(2) Sunt
abateri disciplinare:
a)
intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor;
b) absente
nemotivate de la serviciu;
c)
interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului
legal;
d)
atitudinile ireverentioase in timpul exercitarii atributiilor de serviciu;
e)
nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor care
au acest caracter;
f) refuzul
nejustificat de a indeplini sarcinile si atributiile de serviciu;
g)
neglijenta repetata în rezolvarea lucrarilor;
h)
manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice
din care face parte;
i)
exprimarea sau desfasurarea, în calitate de functionar public ori in timpul
programului de lucru, a unor opinii sau activitati publice cu caracter politic;
j)
incalcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilitati si interdictii
privind functionarii publici.
(3)
Sanctiunile disciplinare sunt:
a)
avertismentul;
b)
mustrarea;
c)
diminuarea drepturilor salariale cu 5 – 10% pe o perioada de 1 – 3 luni;
d)
suspendarea dreptului de avansare pe o perioada de 1 – 3 ani;
e) trecerea
intr-o functie inferioara, pe o perioada de 6 – 12 luni, cu diminuarea
corespunzatoare a salariului;
f) destituirea
din functie.
(4) La
individualizarea sanctiunii disciplinare se va tine seama de cauzele si
gravitatea abaterii disciplinare, imprejurarile in care aceasta a fost
savarsita, gradul de vinovatie si consecintele abaterii, comportarea generala
in serviciu a functionarului public, precum si de existenta in antecedentele
acestuia a altor sanctiuni disciplinare care nu au fost radiate in conditiile
Art. 75.
(5)
Sanctiunea disciplinara nu poate fi aplicata decât dupa cercetarea prealabila a
faptei imputate si dupa audierea functionarului public. Audierea functionarului
public trebuie consemnata in scris, sub sanctiunea nulitatii. Refuzul
functionarului public de a se prezenta la audiere sau de a semna o declaratie
privitoare la abaterile imputate se consemneaza într-un proces-verbal. In
astfel de cazuri sanctiunea poate fi aplicata.
Art. 71. –
(1) Sanctiunile disciplinare prevazute la Art. 70 alin. (3) lit. a) si b) se
pot aplica direct de catre conducatorul compartimentului in care functioneaza
cel in cauza.
(2)
Impotriva sanctiunii disciplinare aplicate in conditiile prevederilor alin. (1)
functionarul public se poate adresa cu contestatie la conducatorul autoritatii
sau institutiei publice, in termen de 15 zile de la data comunicarii sanctiunii
aplicate, care emite, pe baza propunerii comisiei de disciplina, ordinul sau
dispozitia definitiva.
Art. 72. –
Sanctiunile disciplinare prevazute la Art. 70 alin. (3) lit. c) – f) se aplica
de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, la propunerea comisiei de
disciplina.
Art.
73. – (1) In cadrul autoritatilor si institutiilor publice se constituie
comisii de disciplina, competente sa cerceteze si sa propuna sanctiunea aplicabila
functionarilor publici din autoritatile sau institutiile publice respective.
(2) Modul de
constituire a comisiilor de disciplina, componenta, atributiile, modul de
sesizare si procedura de lucru a acestora se vor stabili prin hotarare a Guvernului,
la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
Art. 74. –
Functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa instantei
de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, dupa caz, a
ordinului sau dispozitiei de sanctionare.
Art. 75. –
Sanctiunile disciplinare se radiaza, de drept, dupa cum urmeaza:
a) in termen
de un an de la aplicare, sanctiunile disciplinare prevazute la Art. 70 alin.
(3) lit. a) si b), daca functionarul public sanctionat cu una dintre aceste
sanctiuni nu a mai savârsit o abatere disciplinara in aceasta perioada;
b) în termen
de 2 ani de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sanctiunile
prevazute la Art. 70 alin. (3) lit. c) – e), daca functionarul public
sanctionat cu una dintre aceste sanctiuni nu a mai savârsit o abatere
disciplinara in aceasta perioada.
Art. 76. –
(1) Raspunderea contraventionala a functionarilor publici se angajeaza in cazul
in care acestia au savârsit o contraventie in timpul si in legatura cu sarcinile
de serviciu.
(2)
Împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a
sanctiunii functionarul public se poate adresa cu plângere la judecatoria in a
carei circumscriptie isi are sediul autoritatea sau institutia publica in care
este numit functionarul public sanctionat.
Art. 77. –
Raspunderea civila a functionarului public se angajeaza:
a) pentru
pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice
in care functioneaza;
b) pentru
nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru
daunele platite de autoritatea sau institutia publica, in calitate de comitent,
unor terte persoane, in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si
irevocabile.
Art. 78. –
(1) Repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice in situatiile
prevazute la Art. 77 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de catre
conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei
dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau,
dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata, iar in situatia prevazuta la
lit. c) a aceluiasi articol, pe baza hotararii judecatoresti definitive si
irevocabile.
(2)
Împotriva ordinului sau dispozitiei de imputare functionarul public in cauza se
poate adresa instantei de contencios administrativ.
(3) Dreptul
conducatorului autoritatii sau institutiei publice de a emite ordinul sau
dispozitia de imputare se prescrie in termen de 3 ani de la data producerii
pagubei.
Art. 79. –
(1) Raspunderea functionarului public pentru infractiunile savarsite in timpul
serviciului sau in legatura cu atributiile functiei publice pe care o ocupa se
angajeaza potrivit legii penale.
(2) În cazul
in care in urma sesizarii parchetului sau a organului de cercetare penala s-a
dispus inceperea urmaririi penale, conducatorul autoritatii sau institutiei
publice va lua masura de suspendare a functionarului public din functia publica
pe care o detine.
(3)
Suspendarea din functie opereaza si in cazul in care s-a dispus inceperea
urmaririi penale impotriva functionarului public care a savârsit o infractiune
de natura sa îl faca incompatibil cu functia publica pe care o ocupa.
(4) Daca
parchetul dispune scoaterea de sub urmarire penala ori incetarea urmarii penale
in cazurile prevazute la alin. (2) si (3), precum si in cazul in care instanta
judecatoreasca dispune achitarea sau incetarea procesului penal, suspendarea
din functie inceteaza.
Art. 80. –
In situatiile prevazute la Art. 79 alin. (4) autoritatea sau institutia publica
datoreaza drepturile salariale cuvenite pe perioada suspendarii.
CAPITOLUL IX
Modificarea si incetarea raporturilor de serviciu
Sectiunea 1
Delegarea si detasarea
Art. 81.
– Functionarii publici pot fi delegati sau detasati de conducatorul autoritatii
sau institutiei publice in care functioneaza sa îndeplineasca anumite
activitati in afara autoritatii sau institutiei publice, in aceeasi localitate
sau in alta localitate.
Art. 82. –
(1) Delegarea se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in
care este incadrat functionarul public, pe o perioada de cel muit 30 de zile
consecutive, dar nu mai mult de 60 de zile intr-un an.
(2) Pe
timpul delegarii functionarul public isi pastreaza functia si salariul, iar
autoritatea sau institutia publica ce il deleaga este obligata sa suporte
costul legal al transportului, cazarii si al indemnizatiei de delegare.
Indemnizatia de delegare este egala cu salariul cuvenit pentru 8 ore de munca.
Art. 83. –
(1) Detasarea se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in
care urmeaza sa isi desfasoare activitatea, pentru o perioada de cel mult 3
luni. In cursul unui an calendaristic un functionar public poate fi detasat mai
mult de 6 luni, numai cu acordul sau scris.
(2) Pe
perioada detasarii functionarul public isi pastreaza functia si drepturile
salariale. Daca salariul corespunzator functiei publice pe care este detasat
este mai mare, el are dreptul la acest salariu. Pe timpul detasarii in alta
localitate autoritatea sau institutia publica beneficiara este obligata sa îi
suporte costul legal al transportului, dus si intors, cel putin o data pe luna,
al
cazarii si al indemnizatiei de detasare.
Art. 84. –
Functionarul public poate refuza detasarea in urmatoarele cazuri:
a) daca
detasarea ar urma sa aiba loc intr-o localitate in care nu i se asigura
conditii corespunzatoare de cazare;
b) in
situatia in care starea sanatatii, dovedita cu certificat medical, face
contraindicata detasarea;
c) ori de
cate ori motive familiale temeinice justifica refuzul de a da curs detasarii.
Sectiunea a 2-a
Întreruperea activitatii la cerere
Art. 85.
– Întreruperea activitatii la cerere reprezinta suspendarea temporara a
functionarului public din functie pentru un interes personal legitim si se
acorda de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice respective.
Întreruperea se comunica Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
Art. 86. –
Durata intreruperii activitatii la cerere trebuie sa se incadreze intre 6 luni
si 4 ani, cu drept de prelungire pentru o perioada de cel mult 4 ani. Prin legi
speciale pot fi prevazute si alte perioade de intrerupere a activitatii pentru anumite
categorii de functionari publici.
Art. 87. –
Functionarul public numit sau ales intr-o functie de demnitate publica se afla
in intrerupere a activitatii la cerere pe durata mandatului.
Art. 88. –
La expirarea perioadei de intrerupere a activitatii la cerere functionarul
trebuie sa solicite reintegrarea la autoritatea sau institutia publica la care
a fost incadrat. Aceasta se acorda de drept. Reluarea activitatii inainte de
expirarea termenului pentru care a fost aprobata intreruperea se face la
cerere.
Sectiunea a 3-a
Incetarea raporturilor de serviciu
Art. 89.
– Incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici are loc în
urmatoarele situatii:
a) demisie;
b) transfer;
c)
eliberarea din functie;
d)
destituirea din functie;
e)
pensionarea pentru munca depusa si limita de vârsta ori pentru invaliditate de
gradul I sau II;
f) deces.
Art. 90. –
(1) Functionarul public poate cere incetarea raporturilor de serviciu prin
demisie.
(2) Demisia
produce efecte dupa 15 zile de la înregistrare, daca solicitantul si
conducatorul autoritatii sau institutiei publice nu au convenit ca acestea sa
se produca mai repede. In cazul functiilor de conducere termenul este de 30 de
zile.
Art. 91. –
(1) Incetarea raporturilor de serviciu poate interveni si prin transferul in
interesul serviciului sau prin aprobarea de catre conducatorul autoritatii sau
institutiei publice a cererii de transfer a functionarului public la o alta
autoritate sau institutie publici.
(2)
Transferul in interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris al
functionarului pvblic transferat. In acest caz functionarul public isi
pastreaza gradul, clasa si treapta dobhndite anterior.
(3) In cazul
transferului in interesul serviciului in alta localitate, functionarul public
transferat are dreptul la o indemnizatie egala cu salariul de baza net din
ultima luna, la acoperirea cheltuielilor de transport si la un concendiu
platit de 5 zile.
(4) Plata
drepturilor prevazute la alin. (3) se suporta de autoritatea sau institutia
publica la care se face transferul.
Art. 92. –
Conducatorul autoritatii sau institutiei publice va dispune eliberarea din
functie a functionarului public in urmatoarele cazuri:
a) s-a ivit
un motiv legal de incompatibilitate;
b)
autoritatea sau institutia publica si-a incetat activitatea ori a fost mutata
într-o alta localitate, iar functionarul public nu vrea sa o urmeze;
c) in
conditiile prevederilor Art. 62 alin. (2);
d)
autoritatea sau institutia publica îsi reduce personalul ca urmare a
reorganizarii, prin reducerea unor posturi de natura celui ocupat de
functionarul public, si acesta refuza oferta Agentiei Nationale a Functionarilor
Publici.
Art. 93. –
In cazurile reglementate la Art. 92 autoritatea sau institutia publica este
obligata sa acorde functionarului public un preaviz de 15 zile calendaristice.
In aceasta perioada conducatorul autoritatii sau institutiei publice poate
acorda reducerea programului de lucru, pâna la 4 ore zilnic, fara afectarea
drepturilor salariale cuvenite. Daca nu este posibila acordarea preavizului,
functionarul public are dreptul ca la eliberarea din functie sa primeasca o
despagubire egala cu salariul de baza cuvenit pentru aceasta perioada.
Art. 94. –
Destituirea din functie se dispune ca sanctiune disciplinara, in cazul
savârsirii repetate a unor abateri disciplinare sau atunci când functionarul
public a fost condamnat penal printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
Art. 95. –
In cazul eliberarii sau al destituirii din functie, functionarul public poate
cere instantei de contencios administrativ anularea ordinului sau a dispozitiei
de eliberare ori de destituire din functie, in termen de 30 de zile de la
comunicare.
Art. 96. –
La încetarea raporturilor de munca in conditiile Art. 89 lit. a) – e)
functionarul public are îndatorirea sa predea lucrarile si bunurile care i-au
fost încredintate in vederea exercitarii atributiilor de serviciu.
CAPITOLUL X
Dispozitii finale si tranzitorii
Art. 97.
– (1) Functionarii care la data intrarii in vigoare a prezentei legi sunt
încadrati pe durata nedeterminata in cadrul autoritatilor sau institutiilor
publice vor fi numiti in functiile publice corespunzatoare posturilor pe care
le ocupa, cu respectarea dispozitiilor prezentei legi, în termen de 90 de zile
de la data intrarii in vigoare a acesteia.
(2) Functionarii
care la data intrarii in vigoare a prezentului statut ocupa o functie publica
de conducere într-o autoritate sau institutie publica vor sustine un examen de
atestare pe post. Conditiile de desfasurare a examenului de atestare se vor
stabili prin hotarâre a Guvernului.
(3) Numirea
se face prin ordin sau prin dispozitie a conductorului autoritatii sau al
institutiei publice in functia publica corespunzatoare postului ocupat.
Art. 98. –
(1) Personalul din cadrul cabinetelor demnitarilor este angajat cu contract
individual de munca pe perioada determinata si nu are pe aceasta perioada
calitatea de functionar public.
(2)
Persoanelor prevazute la alin. (1) le sunt aplicabile, in mod corespunzator,
dispozitiile Art. 56 si 57.
(3)
Functionarii publici care pe o durata determinata indeplinesc o functie in
cabinetul demnitarului pot solicita întreruperea activitatii, beneficiind de
dreptul de a fi reintegrati in corpul functionarilor publici. Aceasta perioada
se considera vechime in functia publica.
Art. 99. –
În unitatile administrativ-teritoriale in care persoanele apartinand unei
minoritati nationale detin o pondere de peste 20% unii functionari publici din
serviciile care au contacte direct cu cetatenii vor cunoaste si limba
minoritatii nationale respective.
Art. 100. –
In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi
Guvernul va initia procedura de adaptare la prevederile acesteia a statutelor
aprobate prin legi speciale, cu respectarea specificului functiilor publice în
cauza. Procesul de adaptare va fi coordonat de Agentia Nationala a Functionarilor
Publici.
Art. 101. –
(1) Pâna la aprobarea statutelor proprii ale functionarilor publici din cadrul
Presedintiei, Camerei Deputatilor, Senatului, Curtii Constitutionale, Curtii de
Conturi, Consiliului Legislativ, Avocatului Poporului si Consiliului
Concurentei prevederile prezentei legi se aplica si acestora, cu exceptia celor
referitoare la Agentia Nationala a Functionarilor Publici.
(2) Numirea,
avansarea, perfectionarea si salarizarea acestor functionari publici se fac
potrivit legilor speciale.
Art. 102. –
Cauzele avand ca obiect litigii de munca in care una dintre parti are calitate
de functionar public, aflate pe rolul instantelor judecatoresti la data
intrarii in vigoare a prezentului statut, vor continua sa se judece potrivit
legii aplicabile in momentul sesizarii instantei.
Art. 103. –
Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii.
Art. 104. –
(1) Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii ei in
Monitorul Oficial al României, Partea I, cu exceptia Art. 23 care intra in
vigoare la data publicarii.
(2) La data
intrarii in vigoare a prezentei legi orice dispozitii contrare se abroga.
Aceasta
lege a fost adoptata în conditiile Art. 113 din Constitutia Romaniei, în urma
angajarii, în sedinta comuna din 29 noiembrie 1999, a raspunderii Guvernului in
fata Camerei Deputatilor si a Senatului.
|
PRESEDINTELE
CAMEREI DEPUTATILOR |
PRESEDINTELE
SENATULUI |
Bucuresti, 8 decembrie 1999.
Nr. 188.
LISTA
cuprinzând functiile publice
I. Aparatul Guvernului si al
Parlamentului
A. Functii publice de conducere
1. Secretar general al Guvernului
2. Secretar general al Senatului
3. Secretar general al Camerei Deputatilor
4. Secretar general adjunct al Guvernului
5. Secretar general adjunct al Senatului
6. Secretar general adjunct al Camerei Deputatilor
7. Sef departament
8. Director general
9. Director, director adjunct
10. Sef serviciu, sef sector, sef birou
B. Functii publice de executie
1. Consilier
2. Expert
3. Consultant
II. Aparatul propriu al ministerelor si al celorlalte organe centrale
A. Functii publice de conducere
1. Secretar general, secretar general adjunct
2. Director general, inspector de stat sef
3. Director general adjunct, inspector de stat adjunct
4. Director, inspector-sef
5. Director adjunct, inspector-sef adjunct
6. Sef serviciu, sef sector, sef birou
B. Functii publice de executie
1. Consilier, expert, consultant
2. Inspector de specialitate, referent de specialitate
3. Inspector
III. Servicii descentralizate ale ministerelor si ale altor organe centrale din
unitatile administrativ-teritoriale
A. Functii publice de conducere
1. Director general, inspector-sef
2. Director general adjunct, inspector-sef adjunct
3. Director, director adjunct
B. Functii publice de executie
1. Consilier, expert, consultant
2. Inspector de specialitate, referent de specialitate
3. Inspector
4. Referent
NOTA: Functiile publice specifice unor autoritati sau institutii publice
centrale ori unor institutii subordonate acestora se stabilesc de conducatorii
autoritatilor sau institutiilor respective, cu acordul autoritatilor ierarhic
superioare si cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
IV. Aparatul de lucru al prefectului si al autoritatilor administratiei publice
locale
A. Functii publice de conducere
1. Secretarul judetului, secretarul municipiului Bucuresti, secretarul general
al prefecturii
2. Secretarul municipiului, orasului, comunei
3. Sef departament
4. Arhitect-sef, arhitect-sef adjunct
5. Director general, director general adjunct
6. Director, director adjunct
7. Sef serviciu, sef birou, sef sector
B. Functii publice de executie
1. Consilier, expert, consultant
2. Inspector de specialitate, referent de specialitate; gradele II si III
3. Inspector, referent
4. Inginer agronom
5. Medic veterinar
6. Perceptor
7. Agent agricol.
NOTA:
1. Functiile specifice din aparatul de lucru al prefectului se stabilesc prin
ordin al acestuia, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
2. Functiile specifice din aparatul de lucru al autoritatilor administratiei
publice locale se stabilesc, la propunerea presedintelui consiliului judetean
sau, dupa caz, a primarului, prin hotarâre a consiliului judetean sau, dupa
caz, local si cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
PRESEDINTELE ROMANIEI
DECRET
pentru promulgarea Legii privind Statutul functionarilor publici
În
temeiul Art. 77 alin. (1) si al Art. 99 alin. (1) din Constitutia României,
Presedintele
Romaniei d e c r e t e a z a:
Articol
unic. – Se promulga Legea privind Statutul functionarilor publici si se dispune
publicarea în Monitorul Oficial al Romaniei.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
EMIL CONSTANTINESCU
Bucuresti, 8 decembrie 1999.
Nr. 418.
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALA
DECIZIA Nr. 155
din 12 octombrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin.
(2) si (3), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (5) si ale art. 12 alin. (2) din
Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile ulterioare
Lucian Mihai – presedinte
Costica Bulai – judecator
Constantin Doldur – judecator
Kozsokár Gábor – judecator
Ioan Muraru – judecator
Nicolae Popa – judecator
Lucian Stangu – judecator
Florin Bucur – judecator
Vasilescu Romul – judecator
Petru Vonica – judecator
Paula C. Pantea – procuror
Gabriela Dragomirescu – magistrat-asistent
CURTEA,
avand in
vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Pe rol se
afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8
alin. (2) si (3), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (5) si ale art. 12 alin. (2)
din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile
ulterioare, exceptie ridicata de Ioan Jinga, Eugenia Ciurea, Elvira Eleonora
Lazar, Ana Saftu, Eugenia Constantin, Maria Pascalau, Viorel Constantin, Iulian
Constantin, Nicolae Constantin si Livia-Maria Constantin in Dosarul nr.
1.099/1998 al Tribunalului Brasov.
La apelul
nominal raspunde prezent Corneliu-Alexandru Tanco, mandatarul autorilor
exceptiei, constatându-se lipsa lui Gheorghe Jinga si a Prefecturii Judetului
Brasov – Comisia judeteana de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991,
fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind
în stare de judecata, mandatarul autorilor exceptiei de neconstitutionalitate
solicita admiterea acesteia, aratand ca prevederile art. 8 alin. (2) si (3),
art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (5) si ale art. 12 alin. (2) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991 încalca prevederile Constitutiei, deoarece impun limite ale
suprafetei de teren mostenite si conditii temporale ce vin în contradictie cu
dreptul de proprietate recunoscut prin înscrierile din cartea funciara, care
reprezinta sistemul de publicitate recunoscut oficial în Ardeal.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, aratand ca
motivele invocate in sustinerea acesteia privesc fondul cauzei. Arata, de
asemenea, ca, în legatura cu constitutionalitatea art. 8 din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr.
127/1996, care îsi mentine valabilitatea, iar cu referire la art. 9 alin. (1),
introdus prin Legea nr. 169/1997, apreciaza ca acest text largeste drepturile
fostilor proprietari la 50 ha si, deci, nu contravine art. 41 din Constitutie.
Se sustine ca art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 nu
contravine nici unei dispozitii constitutionale, iar exceptia privind art. 10
alin. (5) din aceeasi lege a ramas fara obiect ca urmare a modificarii textului
prin Legea nr. 169/1997.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin
Încheierea din 10 decembrie 1998, pronuntata în Dosarul nr. 1.099/1998,
Tribunalul Brasov a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) si (3), art. 9 alin. (1),
art. 10 alin. (5) si ale art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1
991, republicata, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Ioan Jinga,
Eugenia Ciurea, Elvira Eleonora Lazar, Ana Saftu, Eugenia Constantin, Maria
Pascalau, Viorel Constantin, Iulian Constantin, Nicolae Constantin si
Livia-Maria Constantin. În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata
ca prevederile art. 8 alin. (2) si (3), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (5) si
ale art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 incalca
dispozitiile constitutionale ale art. 42, care consacra garantarea dreptului de
mostenire, ale art. 51, care prevede obligativitatea respectarii Constitutiei,
a suprematiei sale si a legilor, precum si ale art. 16 alin. (1), care proclama
egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice,
fara privilegii si fara discriminari. Critica de neconstitutionalitate a
textelor mentionate se intemeiaza, in esenta, pe faptul ca prin dispozitiile
respective se impun restrictii mostenitorilor, in sensul restrângerii dreptului
acestora la mostenire in cazul in care persoana fizica pe care o mostenesc avea
peste 10 ha de teren in proprietate, si se impune termen pentru obtinerea
mostenirii, desi garantarea dreptului la mostenire prin Constitutie este neconditionata.
Se mai sustine ca textele atacate, impunand conditii temporale, sunt neconstitutionale
si in contradictie cu continutul cartii funciare. Se incalca astfel dreptul de
proprietate recunoscut prin inscrierile privitoare la proprietate din cartea funciara,
sistem de publicitate recunoscut oficial in Ardeal.
Exprimându-si
opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata, instanta
consideri ca aceasta este neîntemeiata.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1 992, republicata, au fost solicitate
punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si
Guvernului.
Guvernul, in
punctul sau de vedere, opineaza pentru respingerea exceptiei ca fiind
neîntemeiata. În sustinerea acestui punct de vedere se arata ca asupra
constitutionalitatii art. 8 din Legea fondului funciar nr. 18/3991 Curtea
Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 36 din 25 februarie 1997,
constatând ca textul este constitutional, intrucât reglementarea cuprinsa in
acest text, ca si in alte texte ale aceleiasi legi, "are ca scop constituirea
sau reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea fostilor cooperatori, a
mostenitorilor acestora sau a altor persoane îndreptatite", iar
"persoana interesata nu are calitatea de titulara a dreptului de
proprietate in momentul depunerii cererii" si, deci, "nu se pot
invoca, in aplicarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991,
garantarea si ocrotirea constitutionala a dreptului de proprietate in privinta
reclamantilor, câta vreme calitatea lor de proprietari înca nu exista ca atare,
urmând sa se nasca ulterior, dupa aplicarea Legii fondului funciar nr.
18/1991". Se mai arata ca, "în mod corespunzator, nu se poate
considera ca prevederile art. 8 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ar
încalca prevederile art. 42 din Constitutie, deoarece dreptul la mostenire
asupra terenurilor, la care se refera art. 8, nu are obiect pâna la
reconstituirea, în persoana fostului titular, a dreptului de proprietate asupra
terenurilor respective si care urmeaza a fi dobândite de succesorii
acestuia". Cu privire la neconstitutionalitatea art. 10 alin. (5) din
Legea fondului funciar nr. 18/1991 Guvernul apreciaza ca "exceptia
invocata este fara obiect, intrucat prin Legea nr. 169/1997 (art. I pct. 5)
alin. (5) al art. 10 a fost abrogat". Referitor la dispozitiile art. 9
alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum au fost modificate
prin Legea nr. 169/1 997, si ale art. 12 alin. (2), se afirma ca "acestea
nu doar ca nu sunt potrivnice dreptului de mostenire garantat de Constitutie,
ci, dimpotriva, creeaza conditiile necesare pentru ca acesta sa poata fi
exercitat. Astfel art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 da
posibilitatea persoanelor carora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în
limita suprafetei de teren de la 10 ha de familie de a cere reconstituirea
dreptului de proprietate si pentru diferenta dintre aceasta supratata si cea pe
care au adus-o în cooperativa agricola de productie ori care a fost preluata in
"orice rnod de aceasta".Cu referire la art. 12 alin. (2) din Legea
fondului funciar nr. 18/1991, se sustine ca textul cuprinde "dispozitii de
favoare pentru mostenitori, în sensul ca aceia care nu isi pot dovedi aceasta
calitate sunt socotiti repusi în drept în termenul de acceptare cu privire la
cota ce li se cuvine si sunt considerati acceptanti prin faptul formularii
cererii". In concluzie, se apreciaza ca "nici unul din textele
mentionate ale Legii fondului funciar nr. 18/1991 nu poate fi considerat
neconstitutional sub pretext ca ar stirbi, limita ori ar încalca dreptul de
proprietate privata ori dreptul de mostenire".
Presedintii
celor doua Gamere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit
de judecatorul-raportor, sustinerile partilor si ale procurorului, dispozitiile
legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.
47/1 992, retine urmatoarele:
Potrivit
art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze
exceptia ridicata.
Art. 8.
alin. (2) si (3), art. 9 alin. (1) si art. 12 alin. (2) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea l,
nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificarile ulterioare, texte criticate prin
exceptie ca fiind neconstitutionale, prevad:
– Art. 8
alin. (2) si (3): "De prevederile legii beneficiaza membrii cooperatori
care au adus pamânt în cooperativa agricola de productie sau carora li s-a
preluat in orice mod teren de catre aceasta, precum si in conditiile legii
civile, mostenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pamânt in
cooperativa si alte persoane anume stabilite. Stabilirea dreptuiui de
proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în
limita unei suprafete minime de 0,5 ha pentru fiecare persoana indreptatita,
potrivit prezentei legi, si de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil";
– Art. 9
alin. (1): "Persoanele carora li s-a reconstituit dreptul de
proprietate in limita suprafetei de teren de 10 ha de familie, în echivalent
arabil, pot cere reconstituirea dreptuiui de proprietate si pentru diferenfa
dintre aceasta suprafafi si cea pe care au adus-o in cooperativa agricola de
productie sau care a fost preluata in orice mod de aceasta, pâna la limita
suprafetei prevazute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/7945 pentru
înfaptuirea reformei agrare, de familie, indiferent daca reconstituirea urmeaza
sa se faca in mai multe localitati sau de la autori diferiti";
– Art. 12
alin. (2): "Comisiile comunale, orasenesti sau municipale vor functiona
sub indrumarea unei comisii judetene, numita prin ordinul prefectului si
condusa de acesta".
Art. 10 din
Legea fondului funciar nr. 1S/1991, criticat pentru neconstitutionalitate numai
in ceea ce priveste alin. (5), are, in redactarea data in urma republicarii
legii, urmatorul continut: "(1) Persoanele fizice si persoanele
juridice carora li s-a reconstituit sau li s-a constituit dreptul de
proprietate asupra terenurilor agricole, potrivit prezentei legi, precum si
persoanele juridice care au în patrimoniu sau în administrare terenuri agricole
ori detin în orice mod asemenea terenuri au obligatia de a da secretarului
consiliului local o declaratie in care vor mentiona suprafata de teren agricol
atribuita sau, respectiv, detinuta efectiv, în una sau mai multe localitati iar
pentru persoanele fizice, si de la mai multi autori.
(2)
Persoanele fizice vor face declaratia pe propria raspundere, iar persoanele
juridice, prin reprezentantii lor".
Curtea
retine ca dupa republicarea in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1
din 5 ianuarie 1998, Legea fondului funciar nr. 18/1991 a fost modificata si
completata prin mai multe acte normative, care insa nu privesc si articolele
vizate de prezenta exceptie de neconstitutionalitate.
Autorii
exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca textele criticate contravin
prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), care stabilesc ca "Cetatenii
sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara
discriminari", ale art. 42, potrivit caruia "Dreptul la
mostenire este garantat", si ale art. 51, care dispune ca "Respectarea
Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie".
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate a art. 8 alin. (2) si (3) din Legea fondului funciar
nr. 18/1991, care reglementeaza stabilirea dreptului de proprietate privata
asupra terenurilor, exceptie ce se intemeiaza pe sustinerea ca sunt incalcate
dispozitiile art. 42 din Constitutie, Curtea constata ca aceasta este
neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
Prevederile
art. 8 alin. (2) si (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 nu incalca
dispozitiile constitutionale care garanteaza dreptul de mostenire, prin
limitarea suprafetelor de teren care formeaza obiectul dreptuiui sau prin
prevederea unor termene in care sa fie formulate cererile, întrucat calitatea
de mostenitor nu poate fi recunoscuta decat ca urmare a aplicarii legii si
numai in limitele stabilite de aceasta. De altfel, Curtea Constitutionala s-a
mai pronuntat cu privire la dispozitiile art. 8 din Legea fondului funciar nr.
18/1991 si prin Decizia nr. 127 din 23 octombrie 1996, ramasa definitiva prin
Decizia nr. 36 din 25 februarie 1997, ambele publicate in Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 39 din 11 martie 1997, statuând ca aceste dispozitii
sunt constitutionale. Cu acel prilej, referitor la invocarea art. 42 din
Constitutie, privind garantarea dreptului la mostenire, Curtea a retinut, in
esenta, ca "dreptul la mostenire asupra terenurilor la care se refera art.
8 din lege nu are obiect pana la reconstituirea, prin aplicarea legii, îin
persoana fostului titular, a dreptului de proprietate asupra terenurilor
respective si care urmeaza a fi dobandite de succesorii acestuia".
totodata curtea a retinut ca "Legea nr. 18/1 991, prin art. 8 si prin alte
texte, nu numai ca nu este potrivnica dreptului de mostenire garantat de
Constitutie, ci, dimpotriva, creeaza conditiile necesare pentru ca el sa poata
fi exercitat, prin aceea ca restabileste pentru viitor dreptul de proprietate
in patrimoniul succesoral ce urmeaza a fi dobandit de mostenitori, iar normele
prin eare legea face efectiva exereitarea dreptului de succesiune sunt, toate,
in favoarea mostenitorilor". Aceste considerente cu privire la
constitutionalitatea prevederilor art. 8 din Legea fondului funciar nr. 18/1991
îsi mentin valabilitatea, intrucât, astfel cum s-a aratat, acest text a ramas
în aceeasi redactare si dupa republicarea Legii fondului funciar nr.18/1991.
În ceea ce
priveste exceptia de neconstitutionalitate a art. 9 alin. (1) din Legea
fondului funciar nr. 18/1991, potrivit caruia "Persoanele carora li s-a
reconstituit dreptul de proprietate in limita suprafefei de teren de 10 ha de
familie, in echivalent arabil pot cere reconstituirea dreptului de proprietate
si pentru diferenta dintre aceasta suprafata si cea pe care au adus-o în
cooperativa agricola de productie sau care a fost preluata în orice mod de
aceasta, pâna la limita suprafetei prevazute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945
pentru înfaptuirea reformei agrare, de familie, indiferent daca reconstituirea
urmeaza sa se faca in mai multe localitati sau de la autori diferiti",
Curtea constata ca, având in vedere dispozitiile art. 42 din Constitutie, nici aceasta
critica nu poate fi retinuta, urmand a fi respinsa.
Prin aceasta prevedere legala a
fost largita posibilitatea fostilor
proprietari si a mostenitorilor acestora de a li se reconstitui dreptul de
proprietate pâna la limita de 50 ha de familie, limita prevazuta prin art. 3
lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfaptuirea reformei agrare, si aceasta
indiferent daca reconstituirea urmeaza sa se faca in mai multe localitati sau
de la autori diferiti. În aceste conditii, din punct de vedere al controlului
de
constitutionalitate si pentru identitate de ratiune cu situatia in care se afla
art. 8, textul art. 9 alin. (1) nu poate fi considerat incompatibil cu art. 42
din Constitutie privind garantarea dreptului la mostenire, intrucat dreptul la
mostenire nu poate fi recunoscut decât ca urmare a aplicarii Legii fondului
funciar nr. 18/1991, republicata. De altfel, acest text legal marcheaza un
progres din punctul de vedere al reglementarii cu privire la intinderea
reparatiilor.
Nici
exceptia de neconstitutionalitate a art. 12 alin. (2) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, republicata, nu poate fi admisa, avându-se in vedere
dispozitiile art. 42 din Constitutie. Textul criticat priveste functionarea
comisiilor comunale, orasenesti sau municipale sub indrumarea unei comisii
judetene, numita prin ordin al prefectului, asffel ca nu se poate retine
incompatibilitatea acestui text legal cu dispozitiile constitutionale
mentionate.
De asemenea,
Curtea constata ca textele art. 8 alin. (2) si (3), art. 9 alin. (1) si art. 12
alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, nu incalca nici
dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, care consacra principiul
egalitatii in drepturi a cetatenilor, întrucât nu contin prevederi cu caracter discriminatoriu,
si nici dispozitiile art. 51 din Constitutie, intrucat nu contravin
principiului obligativitatii respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a
legilor.
Referitor la
neconstitutionalitatea art. 10 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991,
Curtea constata ca exceptia este fara obiect, intrucat acest text nu contine,
in realitate, decat doua alineate, astfel cum rezulta din cuprinsul redactarii
legii, astfel cum aceasta a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, în urma modificarii si completarii sale
prin Legea nr. 169/1997. Potrivit art, 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra exceptiilor
privind neconstitutionalitatea unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o
ordonanta în vigoare. De aceea exceptia de neconstitutionalitate a art. 10
alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18I1991 urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila.
În sfârsit,
referitor la sustinerea autorilor exceptiei in sensul ca Legea fondului funciar
nr. 18/1991 încalca principiul constitutiv de drepturi reale al inscrierii în
cartea funciara, Curtea retine ca aceasta nu reprezinta o problema de control
al constitutionalitatii legii, de competenta instantei de contencios
constitutional, fiind de resortul instantelor judiciare sa se pronunte asupra
eventualului conflict dintre prevederile legale in vigoare privind cartea
funciara si prevederile Legii fondului funciar nr.
18/1 991, republicata.
Pentru
motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al
art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECID E:
1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2)
si (3), art. 9 alin. (1) si ale art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar
nr. 18/1991, republicata, exceptie ridicata de Ioan Jinga, Eugenia Ciurea,
Elvira Eleonora Lazar, Ana Saftu, Eugenia Constantin, Maria Pascalau, Viorel
Constantin, Iulian Constantin, Nicolae Constantin si Livia-Maria Constantin în
Dosarul nr. 1.099/1998 al Tribunalului Brasov.
2. Respinge
ca fiind inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10
alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, exceptie
ridicata de aceiasi autori în cadrul aceluiasi dosar.
Definitiva.
Pronuntata
in sedinta publica din data de 12 octombrie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
CURTEA CONSTITUTIONALA
din 2 noiembrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1
lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicata
Ioan
Muraru – presedinte
Costica
Bulai – judecator
Constantin
Doldur – judecator
Kozsokár
Gábor – judecator
Nicolae Popa
– judecator
Lucian Stangu
– judecator
Florin Bucur
Vasilescu – judecator
Romul Petru
Vonica – judecator
Paula C.
Pantea – procuror
Doina
Suliman – magistrat-asistent
Pe rol se
afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7
alin. 1 lit. e) din Legea nr, 32/1991 privind impozitul pe salarii,
republicata, ridicata de Nicolae Cincu si Paul Delcea in Dosarul nr. 2.905/1999
al Judecatoriei Buzau.
La apelul
nominal lipsesc partile: Nicolae Cincu, Paul Delcea si Societatea Comerciala
"foraj sonde" – S.A. Berca – Buzau, fata de care procedura de citare
este legal îndepinita. Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul
Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, considerând ca dispozitiile
legale criticate nu incalca prevederile constitutionale ale art. 94 lit. a),
potrivit carora Presedintele României confera decoratii si titluri de onoare.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Încheierea
din 20 iulie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 2.905/1999, Judecatoria Buzau a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 7
alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii,
republicata. Exceptia a fost ridicata de Nicolae Cincu si Pavel Delcea intr-o
cauza civila ce are ca obiect anularea unor decizii de imputare emise de
Societatea Comerciala "foraj sonde" – S.A. Berca – Buzau.
În motivarea
exceptiei se sustine ca, desi dispozitiile art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr.
32/1991 privind impozitul pe salarii, republicata, prevad scutirea de plata
impozitului pe salarii pentru detinatorii titlului de Luptator pentru Victoria
Revolutiei Române din Decembrie 1989, leaga aceasta scutire de conferirea
titlului prin brevet. Potrivit dispozitiilor art. 94 lit. a) din Constitutia
României, Presedintele Romaniei confera decoratii si titluri de onoare.
"Constatarea calitatii de luptator pentru victoria Revolutiei romane din
decembrie 1989 – arata autorul exceptiei – este in atributiile comisiei special
constituite prin Hotarârea Guvernului nr. 566 din 16 iulie 1996 si nu in
atributiile Presedintelui Româaniei. In aceste conditii, dispozitiile art. 7
alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1 991, republicata, încalca prevederile
constitutionale".
Exprimându-si opinia, instanta considera ca exceptia de neconstitutionalitate
este nefondata, intrucat, potrivit
dispozitiilor Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea
unor drepturi urmasilor acestora, ranitilor, precum si luptatorilor pentru
victoria Revolutiei din decembrie 1989, titlul de Luptator pentru Victoria
Revolutiei Române din Decembrie 1989 se confera în semn de pretuire a
spiritului de sacrificiu manifestat in lupta pentru victoria Revolutiei Române,
la propunerea Comisiei pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din
decembrie 1989, acesta fiind un titlu de onoare în intelesul dat de art. 94
alin. (1) lit. a) din Constitutia României, conferirea fiind atestata prin
brevet.
În vederea
solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, in temeiul art. 24 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a solicitat punctele
de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
În punctul
sau de vedere presedintele Camerei Deputatilor considera ca dispozitiile legale
criticate ca neconstitutionale trebuie coroborate cu prevederile art. 5 din
Legea nr. 42/1990, republicata, care reglementeaza acordarea titlului de
Luptator pentru Victoria Revolutiei Române din Decemhrie 1989, conditiile si
procedura de acordare, precum si cazurile de nulitate a acestuia. Art. 5 alin.
(1) din Legea nr. 42/1990, republicata, stabileste ca titlurile prevazute de
aceasta lege, precum si medaliile
pentru fiecare titlu se confera de catre Presedintele României la propunerea
comisiei care functioneaza în temeiul aceluiasi act normativ, iar alin. (2) al
art. 5 prevede nulitatea titlului, in cazul nerespectarii prevederilor alin.
(1). Se apreciaza ca aceste dispozitii legale sunt in acord cu norma
constitutionala referitoare la atributiile Presedintelui de a conferi decoratii
si titluri de onoare, exceptia ridicata fiind neintemeiata.
Guvernul, în
punctul sau de vedere, considera exceptia neintemeiata, deoarece dispozitiile
art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii,
republicata, cu modificarile ulterioare, nu contravin dispozitiilor
constitutionale.
Presedintele
Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
În temeiul
art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1 992,
republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul
exceptiei îl constituie dispozitiile art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr.
32/1991 privind impozitul pe salarii, republicata în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 185 din 12 august 1996, conform carora "Sunt
scutite de plata impozitului prevazut de prezenta lege urmatoarele
categorii de persoane: (...) e) urmasii eroilor-martiri ai Revolutiei, precum
si detinatorii titlului de Luptator pentru Victoria Revolutiei din Decembrie
1989, conferit prin brevet, pentru veniturile realizate, în cadrul functiei de
baza".
Autorul
exceptiei considera ca dispozitia legala criticata este neconstitutionala,
deoarece conditioneaza scutirea de la plata impozitului pe salarii de
conferirea titlurilor prin brevet. Or, drepturile celor distinsi cu titlurile
mentionate se acorda de catre o comisie, printr-un certificat de atestare a
calitatii, în temeiul Hotarârii Guvernului nr. 566/1996. Fiind astfel atestata
calitatea, dispozitiile art. 7 alin. 1 lit. e) constata existenta unor drepturi
si de aceea teza referitoare la conferirea titlului prin brevet este neconstitutionala,
întrucât nu este "în concordanta cu dispozitiile art. 94 lit. a) din
Constitutie". Aceste dispozitii constitutionale au urmatorul cuprins:
"Presedintele României îndeplineste si urmatoarele atributii: a)
confera decoratii si titluri de onoare".
Curtea
Constitutionala constata ca aceste dispozitii legale au mai fost supuse
controlului de constitutionalitate, concretizat în Decizia nr. 112 din 13 iulie
1999, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 19
octombrie 1999. In aceasta decizie s-a retinut ca examinarea
constitutionalitatii prevederilor legale atacate trebuie facuta prin raportare
la dispozitii din legea fundamentala, iar nu prin raportare la un act normativ
cu forta juridica inferioara legii, cum este o hotarâre a Guvernului.
Titlurile de
onoare la care se refera dispozitiile art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr.
32/1991, republicata, sunt: titlul de Erou-Martir al Revolutiei Române din
Decembrie 1989, de care beneficiaza urmasii eroilor-martiri, si titlul de Luptator
pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989. Aceste titluri au
fost instituite prin dispozitiile art. 1 si 2 din Legea nr. 42/1990,
republicata.
Potrivit
art. 1 din aceasta lege, titlul de Erou-Martir al Revolutiei Române din
Decembrie 1989 s-a instituit pentru cinstirea si eternizarea memoriei celor
care si-au jertfit viata pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, iar,
potrivit art. 2 din aceeasi lege, titlul de Luptator pentru Victoria Revolutiei
Române din Decembrie 1989 s-a instituit în semn de pretuire si recunostinta
pentru cei care au fost raniti in luptele pentru victoria Revolutiei din
decembrie 1989.
Desi în lege
nu este utilizata notiunea de titlu de onoare, se poate constata ca în intentia
legiuitorului a stat tocmai dezideratul de a onora prin distinctii, post-mortem
sau in viata, pe cei care s-au jertfit sau au contribuit la victoria Revolutiei
Române din decembrie 1989.
Asadar
Curtea Constitutionala constata ca titlurile instituite sunt titluri de onoare,
în intelesul art. 94 lit. a) din Constitutie. Conferirea acestor titluri se
face, sub sanctiunea nulitatii, în conditiile art. 5 din Legea nr. 42/1 990,
republicata, la propunerea Comisiei pentru cinstirea si sprijinirea eroilor
Revolutiei din decembrie 1989, a carei componenta este prevazuta de lege, si
conform criteriilor stabilite in anexele nr. 1 si 2 la lege.
Prin Legea
nr. 30 din 6 mai 1996, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
96 din 13 mai 1996, Parlamentul României a modificat si completat unele
prevederi ale Legii nr. 42/1990 si a stabilit faptul ca distinctiile – inclusiv
titlul de Luptator pentru Victoria Revolutiei Române din decembrie 1989 – se
confera de catre Presedintele României, la propunerea unei comisii, în
componenta fixata prin art. 4 din lege. Necesitatea atestarii prin brevet a
titlului este prevazuta si la pct. 9 din Legea nr. 30/1996, care modifica art.
5 din Legea nr. 42/1990, republicata, si care prevede la alineatul ultim:
"Conferirea distinctiilor prevazute în prezenta lege se atesta prin
brevet."
In baza si
în vederea aplicarii Legii nr. 42/1990, republicata si completata prin Legea
nr. 30/1996, Guvernul României a emis Hotarârea nr. 566 din 15 iulie 1996
pentru aprobarea RegulamentuIui de organizare si functionare a Comisiei pentru
cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din decembrie 1989, publicata în
Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 167 din 29 iulie 1996. Printre
drepturile de care beneficiaza, conform Legii nr. 42l1990, republicata,
detinatorii titlului de Luptitor pentru Victoria Revolutiei Române din
Decembrie 1989, se afla si scutirea de la plata impozitului pe salariu. Acest
drept uimeaza sa fie exercitat de titularul sau în conditiile fixate de lege.
Faptul ca într-o hotarare a Guvernului nu se specifica necesitatea atestarii
titlului prin brevet nu poate însemna ca aceasta conditie legala a fost
înlaturata. O hotarâre a Guvernului nu poate adauga la lege si nu poate fi
contrara legii. Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, prin dispozitia
ce face obiectul exceptiei, nu face altceva decât sa preia conditia existentei
brevetului, fixata prin Legea nr. 42/1 990.
Rezulta ca
prin Legea nr. 42/1990, repubiicata, s-a instituit titlul de Luptator pentru
Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989, titlu care se confera prin
brevet. Legea prevede acordarea scutirii de la plata impozitului pe salariu,
drept mentionat si în Hotarârea Guvernului nr. 566/1996.
Raportând
prevederile art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicata, la
dispozitiile art. 94 lit. a) din Constitutie, Curtea constata ca textul legal
criticat este in concordanta cu legea fundamentala. Conferirea unei decoratii sau
a unui titlu de onoare de catre Presedintele Romaniei, în baza art. 94 lit. a)
din Constitutie, se atesta prin brevet. Brevetele sunt validate sub semnatura
autografa a Presedintelui Romaniei, precum si prin sigiliu. Ipoteza cuprinsa in
dispozitia legala criticata, referitoare la conditionarea scutirii de la plata
impozitului, concretizeaza prerogativa constitutionala a Presedintelui
României.
Deoarece
aceste considerente îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata,
neintervenind nici un element care sa justifice reconsiderarea lor, urmeaza ca
exceptia de neconstitutionalitate sa fie respinsa.
Fata de cele de
mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13
alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 lit.
e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, epublicata, ridicata de
Nicolae Cincu si Paul Delcea in Dosarul nr. 2.905/1999 al Judecatoriei Buzau.
Definitiva.
Pronuntata
in sedinta publica din data de 2 noiembrie 1999.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Doina Suliman