MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A I
Anul XI - Nr. 603    LEGI, DECRETE, HOTARÂRI SI ALTE ACTE   Joi, 9 decembrie 1999

SUMAR

LEGI SI DECRETE

            187. Lege privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica

            412. Decret pentru promulgarea Legii privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

            Decizia nr. 203 din 29 noiembrie 1999 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. f) din Legea privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica

            Decizia nr. 149 din 7 octombrie 1999 referitoare la sesizarea privind neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi

            Decizia nr. 171 din 2 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala

LEGI Sl DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR
SENATUL

LEGE
privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica

            Parlamentul României adopta prezenta lege.

            Puterea comunista instaurata in România incepând cu data de 6 martie 1945 a exercitat, in special prin organele securitatii statului, ca politie politica, o permanenta teroare impotriva cetatenilor tarii, drepturilor si libertatilor lor fundamentale. Aceasta indreptateste accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica, in conditiile prezentei legi.
            Art. 1. (1) Orice cetatean roman sau cetatean strain care dupa 1945 a avut cetatenie româna are dreptul de acces la propriul dosar intocmit de organele securitatii, ca politie politica. Acest drept se exercita la cerere si consta in studierea nemijlocita a dosarului, eliberarea de copii de pe actele dosarului si de pe inscrisurile doveditoare despre cuprlnsul dosarului.
            (2) Totodata persoana, subiect al unui dosar din care rezulta ca a fost urmarita de organele securitatii statului, are dreptul, la cerere, sa afle identitatea agentilor de securitate si a colaboratorilor, care au contribuit cu informatii la completarea acestui dosar.
            (3) De drepturile prevazute la alin. (1) si (2) beneficiaza sotul supravietuitor si rudele pâna la gradul al doilea inclusiv ale persoanei decedate, in afara de cazul in care aceasta a dispus altfel.
            4) Exercitarea drepturilor prevazute la alin. (1) (3) se face personal sau prin reprezentant cu procura speciala si autentica.
            Art. 2. Pentru a asigura dreptul de acces la informatiile de interes public, orice cetatean roman cu domiciliul in tara sau in strainatate, precum si presa scrisa si audiovizuala, partidele politice, organizatiile neguvernamentale legal constituite, autoritatile si institutiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, in legatura cu calitatea de agent sau de colaborator al organelor securitatii, ca politie politica, a persoanelor care ocupa sau candideaza pentru a fi alese ori numite in urmatoarele demnitati sau functii:
            a) Presedintele României;
            b) deputat sau senator;
            c) membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat, secretar general, secretar general adjunct din Guvern si din ministere, director in minister si asimilati ai acestor functii;
            d) secretarii generali si secretarii generali adjuncti ai Camerelor Parlamentului, directorii departamentelor celor doua Camere, consilierii prezidentiali si de stat;
            e) prefect, subprefect, secretar general si director in prefectura, secretar general al consiliutui judetean si al Consiliului General al Municipiului Bucuresti, primar, vice-primar, consilier judetean, consilier in Consiliul General al Municipiului Bucuresti, sefii serviciilor descentralizate in judete;
            f) directorul si adjunctii sai la Serviciul Roman de informatii, Serviciul de Intormatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza si Serviciul de Telecomunicatii Speciale;
            g) inspector general al politiei, inspector general adjunct, director general, director, sef de serviciu si sef de birou la nivel central si judetean, precum si ceilalti ofiteri si subofiteri angajati ai Ministerului de Interne;
            h) persoanele cu functii de conducere, la nivel national si judetean, in Garda financiara si in organele vamale;
            i) judecatorii si magistratii-asistenti de la Curtea Suprema de Justitie si de la Curtea Constitutionala, procurorii de la Parchetul de pe lânga Curtea Suprema de Justitie, judecatorii, procurorii si prim-grefierii de la instantele si parchetele civile si militare, avocatii si notarii publici;
            i) personalul diplomatic si consular, cu exceptia celor care indeplinesc functii tehnice sau administrative;
            j) presedintele, vicepresedintii, judecatorii, consilierii de conturi, procurorii financiari si prim-grefierul Curtii de Conturi;
            k) presedinte si presedinte de sectie la Consiliul Legislativ, membrii Consiliului Legislativ, persoane cu functii de conducere din Fondul Proprietatii de Stat, presedintii si membrii Consiliului Concurentei, ai Comisiei Nationale de Valori Mobiliare, ai Comisiei Nationale pentru Statistica si ai Oficiului National de Cadastru, Geodezie si Cartografie;
            l) avocatul poporului si adjunctii acestuia;
            m) membru in Consiliul National al Audiovizualului;
            n) membru in consiliile de administratie ale societatilor publice de radio si de televiziune, patron, director, redactor- sef, redactor in serviciiie publice sau private de televiziune, radio sau presa scrisa, analisti politici si asimilatii acestora, dupa caz;
            o) guvernatorul Bancii Nationale a României, presedinte, vicepresedinte de banca si membrii consiliului de administratie din sectorul bancar;
            p) membru, membru corespondent, membru de onoare sau secretar al Academiei Romane;
            r) rectorul, prorectorii, secretarul stiintific al senatului universitar si decanii din institutiile de invatamânt superior de stat si private;
            s) inspector general sau adjunct, inspector de specialitate al inspectoratului scolar judetean, director de liceu ori de grup scolar, precum si director in institutiile de cultura, la nivel national, judetean si municipal;
            s) presedinte, vicepresedinte, secretar general si ceilalti membri ai organelor de conducere statutare ale partidelor politice, la nivel national si judetean, sau ai unei organizatii neguvernamentale si asimilatii acestor functii;
            t) personalul militar si civil cu functii de conducere din Ministerul Apararii Nationale si din statele majore ale categoriilor de forte ale armatei, precum si comandantii de unitati sau echivalente;
            t) ierarhii si sefii cultelor religioase recunoscute de lege, pâna la nivel de preot inclusiv, precum si asimilatii lor de la parohiile din tara si din strainatate;
            u) presedinte, vicepresedinte si secretar general de organizatii patronale si sindicale reprezentantive la nivel national si asimilatii acestor functii, precum si ceilalti membri ai conducerilor executive respective;
            v) director al directiei de posta si telecomunicatii, gefi de serviciu de posta si de telecomunicatii, sefi de centrala telefonica;
            x) persoanele cu functie de conducere din directiile sanitare judetene, din directiile judetene de sanatate publica si a municipiului Bucuresti, din Colegiul Medicilor din România, din casele de asigurari de sanatate, directorii de spitale, precum si medicii psihiatri, anatomo-patologii si medicii legisti;
            y) persoanele cu functii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administratie in regii autonome, companii nationale si societati comerciale având ca obiect activitati de interes public sau strategic, precum si membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora;
            z) persoanele care detin titlul de revolutionar sau de luptator cu merite deosebite in Revolutia din decembrie 1989.
            Art. 3. (1) Persoanele care candideaza spre a fi alese sau numite in una dintre demnitatile sau functiile prevazute la art. 2 sunt obligate sa faca o declaratie autentica, pe propria raspundere, potrivit legii penale, privind apartenenta sau neapartenenta ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca politie politica. Înainte de alegere sau de numire verificarea se face din oficiu, pentru persoanele care candideaza pentru a fi alese sau numite in demnitatile ori in functiile prevazute la art. 2 lit. a) c); de asemenea, verificarea este obligatorie si pentru persoanele care au fost alese sau numite in respectivele demnitati ori functii publice, inclusiv pentru cele aflate in exercitiul respectivelor demnitati sau functii la data intrarii in vigoare a prezentei legi, in cazul in care aceasta nu s-a facut in timpul candidaturii.
            (2) Declaratia prevazuta la alin. (1) se va depune o data cu cererea de numire sau cu declaratia de acceptare a candidaturii.
            (3) Verificarile se sisteaza daca persoana care exercita una dintre demnitatile sau functiile enumerate la art. 2 demisioneaza sau, dupa caz, renunta la candidatura ori la numire in termen de 15 zile de la data comunicarii sau solicitarii acestor verificari.
            (4) Pentru candidafi verificarea se face, in mod obligatoriu, in ordinea prezentei pe lista. Rezultatele verificarii vor fi publicate imediat in Monitorul Oficial al României si vor fi puse la dispozitie mijloacelor de informare in masa.
            (5) In vederea verificarii, Biroul Electoral Central sau local, dupa caz, va comunica in termen de 24 de ore listele cuprinzând candidatii Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, care vs transmite rezultatul in termen de 7 zile.
            Art. 4. (1) Verificarile solicitate se vor face respectându-se urmatoarea ordine de prioritati:
            a) persoanele candidate in alegeri, in ordinea prevhzuta la art. 2;
            b) persoanele care urmeaza sa fie numite in una dintre functiile si demnitatile prevazute la art. 2, la nivel national;
            c) persoanele care urmeaza sa fie numite in una dintre functiile si demnitatile prevazute la art. 2, la nivel local.
            (2) Tinând seama de prioritatile enumerate mai sus, prin regulamentul propriu de functionare Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii va da o ordine de prioritati pentru toate functiile si demnitatile prevazute la art. 2.
            Art. 5. (1) Prin politie politica se intelege toate acele structuri ale securitatii, create pentru instaurarea si mentinerea puterii totalitar-comuniste, precum si pentru suprimarea sau ingradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
            (2) Este agent al organelor de securitate, ca politie politica, in sensul prezentei legi, orice persoana care a indeplinit calitatea de lucrator operativ, inclusiv acoperit, al organelor de securitate in perioada 1945 1989.
            (3) Este colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, in sensul prezentei legi, persoana care:
            a) a fost retribuita sau recompensata in alt mod pentru activitatea desfasurata in aceasta calitate;
            b) a fost detinator de locuinta conspirativa sau de casa de intalnire;
            c) a fost rezident al securitatii, in sensul prezentei legi;
            d) orice alta persoana care a dat informatii securitatii, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Informatiile cuprinse in declaratiile date in timpul anchetei de catre persoana retinuta sau arestata pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetata, judecata si condamnata nu fac obiectul acestei prevederi.
            (4) Se considera colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, si persoana care a transmis sau a inlesnit transmiterea de informatii, note, rapoarte sau alte acte, prin care se denuntau activitatea sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, de natura se aduca atingere drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
            (5) Sunt asimilati colaboratorilor prevhzuti la alin. (3) persoanele care au avut competente decizionale, juridice ori politice sau care prin abuz de putere politica au luat decizii la nivel central sau local, cu privire la activitatea securitatii sau cu privire la activitatea altor structuri de represiune ale regimului totalitar comunist.
            (6) Implicarea in activitatea de politie politica a persoanelor prevazute la art. 2 se stabileste pe baza datelor, probelor si indiciilor existente in dosarele care fac obiectul cercetarii, precum si prin orice inscrisuri prezentate de orice persoana interesata in cazul lipsei, alterarii sau descompletarii dosarului.
            Art. 6. Dispozitiile art. 45 alin. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Romhn de Informatii, precum si ale art. 20 alin. 2 si ale art. 22 cu referire la anexa nr. 6 din Legea Arhivelor Nationale nr. 16/1 996 nu sunt aplicabile dosarelor la care se refera art. 1 si datelor solicitate in temeiul art. 2 din prezenta lege, care nu pot fi considerate ca privesc siguranta nationala a României.
            Art. 7. (1) Pentru aplicarea prevederilor prezentei legi se infiinteaza Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, ca politie politica, cu sediul in municipiul Bucuresti, denumit in continuare Consiliu.
            (2) Consiliul este un organism autonom cu personalitate juridica, supus controlului Parlamentului. Anual sau la cererea Parlamentului, Consiliul prezinta rapoarte.
            Art. 8. (1) Consiliul este condus de un colegiu compus din 11 membri.
            (2) Membrii Colegiului Consiliului sunt numiti de Parlament, la propunerea grupurilor parlamentare, potrivit configuratiei politice a celor doua Camere, pe baza raportului comun, intocmit de comisiile juridice ale Camerei Deputatilor si Senatului, in sedinta comuna, pentru un mandat de 6 ani. Mandatul poate fi reinnoit o singura data.
            (3) Propunerile nominale pentru Colegiul Consiliului se depun la Birourile permanente ale Camerei Deputatilor si Senatului de catre liderii grupurilor parlamentare, in limita numarului de locuri stabilit potrivit alin. (1) si (2), in cel mult 10 zile calendaristice de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, care le trimite comisiilor juridice. Propunerile vor fi insotite de: curriculum vitae, copiile fidele de pe fisele cuprinzand antecedentele penale, declaratiile pe propria raspundere ale candidatilor, in sensul ca nu se incadreaza in prevederile art. 5 alin. (2) (5), respectiv ca nu au apartinut si nu au colaborat cu organele de securitate.
            (4) Comisiile juridice ale Camerei Deputatilor si Senatului vor audia in sedinta comuna si vor verifica indeplinirea conditiilor impuse candidatilor prin prezenta lege; candidaturile vor fi avizate individual. Raportul comun cuprinzând rezultatul audierilor se inainteaza Birourilor permanente ale celor doua Camere in termen de 10 zile calendaristice de la primirea listelor cuprinzând candidatii.
            (5) Candidatii care nu indeplinesc conditiile prevazute in prezenta lege vor fi inlocuiti, la cererea comisiilor juridice ale celor doua Camere, de catre grupurile parlamentare care i-au propus. Noile propuneri se inainteaza in termen de 5 zile de la comunicarea facuta de birourile permanente ale celor doua Camere catre grupurile parlamentare. Locurile ramase vacante ca urmare a nedepunerii propunerilor de candidati de catre grupurile parlamentare in termenul de 5 zile se redistribuie intre restul grupurilor parlamentare, potrivit configuratiei prevazute la alin. (2).
            (6) Camera Deputatilor si Senatul, intrunite in sedinta comuna, pe baza raportului comun al comisiilor juridice, se pronunta prin vot asupra listei cuprinzand candidatii pentru Colegiul Consiliului, in cel mult 10 zile calendaristice de la data depunerii raportului comisiilor juridice. Votul se exprima prin apel nominal.
            (7) Colegiul Consiliului isi alege dintre membrii sai un presedinte, un vicepresedinte si un secretar in termen de 5 zile de la constituirea sa. Colegiul Consiliului lucreaza in prezenta a cel putin doua treimi din numarul membiilor si adopta decizii cu majoritatea voturilor membrilor prezenti. Dezbaterile Colegiului Consiliului nu sunt publice.
            (8) Din Consiliu si din Colegiul Consiliului nu pot face parte agentii sau colaboratorii organelor de securitate, astfel cum sunt definiti in prezenta lege, cei ai altor servicii secrete straine, ai altor structuri informative interne si straine si ai altor organizatii ce au desfasurat si desfasoara activitati care contravin drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. De asemenea, nu pot face parte persoanele care au suferit condamnari pentru infractiuni de drept comun, chiar daca au fost amnistiate sau reabilitate. Calitatea de membru al Colegiului Consiliului nu poate fi acordata persoanelor care au facut sau fac parte din partide politice.
            (9) Consiliul functioneaza in temeiul unui regulament elaborat de Colegiul Consiliului in termen de 30 de zile de la data constituirii sale, adoptat prin hotarâre a Parlamentului in termen de 15 zile de la sesizare, care se publica in Monitorul Oficial al României, Partea I.
            (10) La investirea in functie membrii Colegiului Consiliului depun urmatorul juramânt in fata Parlamentului: "Jur sa respect Constitutia si legile tarii, drepturile si libertatile fundamentale ale omului, sa-mi indeplinesc cu constiinciozitate, onoare si fara partinire indatoririle ce-mi revin in calitate de membru al Colegiului Consiiiului. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!"
            Art. 9. (1) În cazul in care, ulterior alegerii Consiliului, se constata ca unul dintre membrii acestuia nu indeplineste conditiile prevazute in prezenta lege, se procedeaza la revocarea mandatului si la o noua alegere. Verificarea indeplinirii conditiilor se face, la cererea oricarei persoane, de catre Curtea Suprema de Justitie.
            (2) Revocarea se pronunta de Curtea Suprema de Justitie, in complet de 3 judecatori, cu citarea partilor. Decizia pronuntata poate fi atacata cu recurs in termen de 10 zile de la pronuntare. Recursul se judeca in complet de 7 judecatori, cu citarea partilor. ln ambele faze Curtea Suprema de Justitie solutioneaza aceste cauze, cu celeritate.
            Art. 10. (1) Consiliul isi elaboreaza proiectul bugetului propriu de venituri si cheltuieli, pe care il inainteaza Guvernului in vederea includerii lui in bugetul de stat.
            (2) Presedintele Colegiului Consiliului este ordonator principal de credite.
            Art. 11. (1) Consiliul este organizat la nivel national si functioneaza intr-o structura unica.
            (2) În termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi Consiliul General al Municipiului Bucuresti va asigura spatiile corespunzatoare pentru desfasurarea activitatii Consiliului.
            Art. 12. Pentru realizarea dreptutui de acces la propriul dosar persoana indreptatita conform art. 1 se adreseaza Consiliului printr-o cerere scrisa. Consiliul va raspunde solicitarii in termen de 30 de zile.
            Art. 13. (1) Persoanele indreptatite pot solicita Consiliului, in conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), in conditiile prezentei legi, urmatoarele:
            a) consultarea dosarelor sau a oricaror materiale intocmite pâna la data de 22 decembrie 1989 de organele de securitate;
            b) eliberarea unor copii de pe inscrisurile aflate in aceste dosare ori alte materiale;
            c) eliberarea unor adeverinte privind apartenenta sau neapartenenta, colaborarea ori necolaborarea cu organele de securitate.
            (2) Nu se elibereaza copii de pe acele inscrisuri ale dosarului, al caror continut poate afecta major o terta persoana, decât in urmatoarele conditii:
            a) cu acordul scris al persoanei ce poate fi afectata major sau al mostenitorilor legali;
            b) asigurând o copie care nu cuprinde pasajele privitoare la o terta persoana ce poate fi afectata major.
            Art. 14. (1) Continutul adeverintelor eliberate potrivit art. 13 alin. (1) lit. c) poate fi contestat la Colegiul Consiliului in termen de 30 de zile de la comunicare.
            (2) Contestatia va fi solutionata de Colegiul Consiliului in termen de 60 de zile de la inregistrare.
            (3) Decizia Colegiului Consiliului poate fi atacata, in termen de 30 de zile de la comunicare, la curtea de apel in competenta careia isi are domiciliul contestatarul.
            Art. 15. (1) Dreptul de acces la informafiile de interes public prevazute la art. 2 se exercita de catre persoana fizica sau persoana juridica indreptatita, printr-o cerere adresata Consiliului.
            (2) Prin aceasta cerere se poate solicita eliberarea unui act din care sa rezulte daca a avut sau nu a avut calitatea de agent sau de colaborator al organelor de securitate, privitor la persoanele care ocupa sau sunt propuse sa fie numite in functiile enumerate la art. 2.
            (3) Verificarile pot fi declansate si la cererea persoanelor care ocupa functiile prevazute la art. 2, pentru propriul dosar.
            (4) Pe baza cererilor primite potrivit alin. (1) Consiliul verifica probele detinute, indiferent de forma lor, si înstiinteaza de indata persoana, in vederea exercitarii drepturilor prevazute la art. 3.
            (5) Calitatea de agent sau de colaborator al organelor de securitate se stabileste de catre Consiliu prin probele aflate in evidentele organelor de securitate, coroborate cu probe cum ar fi: angajamentul scris si semnat de cel in cauza, rapoarte, sinteze informative, inscrisuri olografe si dovezi, indiferent de suportul pe care s-ar afla, din arhivele securitatii.
            (6) In termen de 30 de zile de la data primirii cererilor Consiliul citeaza, in vederea audierii, persoana care a solicitat, precum si persoana cu privire la care s-au solicitat verificari, potrivit procedurii stabilite prin regulament. Declansarea si finalizarea verificarilor solicitate se pot face si in lipsa persoanelor legal citate.
            (7) Dupa finalizarea verificarilor, care nu pot dura mai mult de 60 de zile de la data primirii cererii, Consiliul comunica in scris solicitantului daca persoana cu privire la care s-a cerut verificarea a fost sau nu a fost agent ori colaborator al organelor securitatii, in sensul prezentei legi.
            Art. 16. (1) Împotriva comunicarii eliberate potrivit art. 15 alin. (4) solicitantul sau persoana cu privire la care s-a cerut verificarea se poate adresa Colegiului Consiliului printr-o contestatie, in termen de 15 zile de la data primirii comunicarii. Colegiul Consiliului reexamineaza documentatia care a stat la baza comunicarii si in termen de 30 de zile de la data depunerii contestatiei adopta o decizie care se comunica in termen de 10 zile atat solicitantului, cat si persoanei cu privire la care s-au efectuat verificari, indiferent de autorul contestatiei. Decizia Colegiului Consiliului poate fi atacata in termen de 30 zile de la data comunicarii la curtea de apel, sectia civila, in competenta careia isi are domiciliul contestatarul.
            (2) Curtea de apel judeca in sedinta secreta in complet de 3 judecatori. Participarea procurorului este obligatorie. Hotararea este definitiva si irevocabila. Actele si lucrarile dosarelor au regim secret.
            (3) În vederea adoptarii deciziei Colegiul Consiliului audiaza persoana cu privire la care s-au cerut verificari si utilizeaza documentatia depusa de aceasta sau de solicitant. Documentatia initiala poate fi completata. Persoana fata de care se efectueaza verificari are dreptul sa consulte documentele care au stat la baza comunicarii contestate. Lipsa persoanei legal citate nu impiedica adoptarea unei decizii.
            Art. 17. (1) Consiliul asigura publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a, a comunicarilor ramase definitive prin necontestare sau ramase definitive prin hotarare a curtii de apel.
            (2) Consiliul asigura publicarea in Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, a datetor de identitate, inclusiv numele conspirative si functiile detinute de ofiterii si subofiferii de securitate, activi sau acoperiti, implicati in activitati de politie politica.
            (3) Consiliul da publicitatii informatiile si documentele care atesta implicarea organelor de securitate si a altor structuri politice si represive ale regimului totalitar comunist in savârsirea unor infractiuni grave contra vietii, integritatii fizice sau psihice si libertatii persoanelor, precum si a unor acte de tradare a intereselor nationale.
            (4) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile in mod corespunzator si cu privire la persoanele prevazute la art. 5 alin. (5).
            Art. 18. În cazurile neelucidate, de decese sau de disparitii despre care exista indicii ca s-au produs in legatura cu activitatea organelor de securitate, Consiliul ofera informatii din proprie initiativa sau pe baza unei cereri scrise din partea mostenitorilor prezumtivi ai celor declarati disparuti sau a succesorilor celor decedati.
            Art. 19. În scopul stabilirii adevarului istoric Colegiul Consiliului pune la dispozitie cercetatorilor acreditati in acest sens de Consiliu documente si informatii complete cu privire la structura, metodele si activitatile organelor de securitate, in conditiile legii si ale regulamentului Consiliului.
            Art. 20. (1) Colegiul Consiliului primeste in gestiune toate documentele privitoare la exercitarea drepturilor prevazute de prezenta lege, detinute de organele de securitate, cu exceptia celor care privesc siguranta nationala, potrivit legii.
            (2) Documentele prevazute la alin. (1), precum si orice copii de pe ecestea pâna la preluare se pastreaza si se studiaza la sediile detinatorilor de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, membrii Colegiului avand acces neingradit.
            (3) Serviciul Roman de Informatii, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei, Ministerul Apararii Nationale, Arhivele Nationale si orice alte institutii publice sau private, precum si persoanele fizice, care detin asemenea documente, sunt obligate sa asigure acest drept de acces si sa le predea la cererea Colegiului Consiliului.
            (4) Drepturile si obligatiile prevazute la alin. (1) (3) se refera si la inregistrarile audio si video, dischete, fotografii, filme si microfilme.
            (5) Neindeplinirea obligatiilor prevhzute la alineatele precedente atrage, dupa caz, raspunderea penala, administrativa, civila sau disciplinara a conducatorilor organelor, institutiilor si persoanelor fizice respective, dupa caz.
            (6) Stabilirea in concret a dosarelor care privesc siguranta nationala, prevazute la alin. (1), se va face de comun acord de Consiliu, împreuna cu conducerea Serviciului Român de Informatii. În caz de divergenta, hotarârea va fi adoptata de Consiliul Superior de Aparare a tarii.
            Art. 21. Sediul Consiliului, precum si sediul propriei sale arhive beneficiaza de paza permanenta cu titlu gratuit, asigurata de Comandamentul Trupelor de Jandarmi.
            Art. 22. Consiliul isi desfasoara activitatea pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii acesteia, prin hotarâre a Parlamentului.
            Art. 23. (1) La incetarea activitatii Consiliului fondul arhivistic si documentar constituit pe baza prezentei legi se preda spre conservare Arhivelor Nationale.
            (2) De asemenea, se transfera Arhivelor Nationale sediile si dotarile Consiliului.
            Art. 24. (1) Nerespectarea prevederilor prezentei legi de catre alte persoane decât cele prevazute la art. 20 atrage, de asemenea, raspunderea penala, civila, administrativa sau disciplinara, dupa caz.
            (2) Sustragerea, tainuirea, falsificarea, contrafacerea, deteriorarea sau distrugerea dosarelor, registrelor si a oricaror documente ale securitatii se pedepsesc potrivit legii penale, maximul pedepsei majorându-se cu 2 ani.
            (3) Eliberarea de adeverinte, documente sau copii de pe acestea din dosare sau informatii despre acestea, in alte conditii decat cele prevazute in prezenta lege, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
            (4) Darea spre publicitate a unor date sau informatii din dosare, necorespunzatoare adevarului, de natura sa lezeze viata, demnitatea, onoarea sau reputatia unei persoane constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani.
            (5) Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de securitate, in scopul discreditarii sau al nedeconspirarii, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor.
            Art. 25. Serviciul Român de informatii, Serviciul de Informatii Externe, Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei si Ministerul Public au obligatia de a pune la dispozitie comisiilor juridice ale Camerei Deputatilor si Senatului materialele solicitate cu privire la persoana candidatilor primului Colegiu al Consiliului, constituit potrivit prevederilor art. 8.
            Art. 26. Nici o alta prevedere legala privitoare la regimul documentelor nu poate fi interpretata astfel incat sa împiedice aplicarea prevederilor prezentei legi.

            Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor si de Senat in sedinta din 20 octombrie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.
 
p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,
VASILE LUPU
p. PRESEDINTELE SENATULUI,
ULM NICOLAE SPINEANU

Bucuresti, 7 decembrie 1999.
Nr. 187.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET
pentru promulgarea Legii privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica

            În temeiul art. 77 alin. (1) si al art. 99 alin. (1) din Constitutia României,
            Presedintele României d e c r e t e a z a:
            Articol unic. Se promulga Legea privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica si se dispune publicarea in Monitorul Oficial al României.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI
EMIL CONSTANTINESCU

Bucuresti, 6 decembrie 1999.
Nr. 412.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 203
din 29 noiembrie 1999
referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. f) din Legea privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica

            În temeiul art. 144 lit. a) din Constitutie si al art. 17 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, Curtea Suprema de Justitie a solicitat Curtii Constitutionale, la data de 2 noiembrie 1999, sa se pronunte asupra constitutionalitatii Legii privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica, lege adoptata de Camera Deputatilor si de Senat in sedinTa din 20 octombrie 1999. Sesizarea Curtii Constitutionale s-a hotarât in conformitate cu dispozitiile art. 26 lit. d) din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1 993, republicata, in sedinta din 2 noiembrie 1999 a Sectiilor Unite ale Curtii Supreme de Justitie, prin votul unanim al celor 47 de membri prezenti din totalul de 60 de membri ai Curtii.
            Sesizarea de neconstitutionalitate constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 215A/1999.
            În sesizare se arata ca prevederile din legea criticata, prin care se restrange sfera persoanelor despre care se pot cere informatii privind calitatea de agent al securitktii, incalca dispozitiile art. 31 alin. (1) din Constitutie referitoare la neingradirea dreptului persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public, avand in vedere cele ce urmeaza:
            În expunerea de motive a legii se prevede ca cetatenii sunt indreptatiti la accesul la propriul dosar si la deconspirarea securitatii, pentru ca "puterea comunista instaurata in România începând cu data de 6 martie 1945 a exercitat, in special, prin organele securitatii statului, ca politie politica, o permanenta teroare impotriva cetatenilor tarii, drepturilor si libertatilor lor fundamentale". Conform prevederilor alin. (1) al art. 1 din legea criticata "Orice cetatean român sau cetatean strain care dupa 1945 a avut cetatenie româna are dreptul de acces la propriul dosar intocmit de organele securitatii, ca politie politica. Acest drept se exercita la cerere si consta in studierea nemijlocita a dosarului, eliberarea de copii de pe actele dosarului si de pe înscrisurile doveditoare despre cuprinsul dosarului", iar potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, "[...] persoana, subiect al unui dosar din care rezulta ca a fost urmarita de organele securitati statului, are dreptul, la cerere, sa afle identitatea agentilor de securitate si a colaboratorilor, care au contribuit cu informatii la completarea acestui dosar". Prin urmare, se arata in continuarea sesizarii Curtii Supreme de Justitie, dispozitiile art. 1 din lege consacra
doua drepturi, si anume: primul consta in dreptul de acces la propriul dosar intocmit de organele securitatii statului, ca politie politica, iar cel de-al doilea se refera la dreptul persoanei ca, la cererea sa, sa afle identitatea agentilor de securitate si a colaboratorilor care au contribuit cu informatii la completarea dosarului privind persoana care a fost subiect al urmaririi de catre organele securitatii statului. Un al treilea drept este recunoscut prin dispozitiile art. 2, potrivit carora: "Pentru a asigura dreptul de acces la informatiile de interes public, orice cetatean roman cu domiciliul în tara sau în strainatate, precum si presa scrisa si audiovizuala, partidele politice, organizatiile neguvernamentale legal constituite, autoritatile si institutiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, in legatura cu calitatea de agent sau de colaborator al organelor securitatii ca politie politica, a persoanelor care ocupa sau candideaza pentru a fi alese ori numite [...]" în diferite demnitati sau functii. În continuarea acestui alineat sunt enumerate, de la lit. a) la lit. z), demnitatile sau functiile carora le sunt aplicabile prevederile sale, începând cu Presedintele României, deputatii, senatorii si membrii Guvernului, fiind apoi cuprinse "demnitatii, functii de conducere si de executie din toate autoritatile publice, din administratia publica, autoritatea judecatoreasca, practic din toate segmentele societatii, inclusiv organizatii neguvernamentale, sindicate, asociatii profesionale si altele asemanatoare". Din aceasta enumerare sunt insa omise functiile de lucratori operativi ai serviciilor de informatii. Intrucât, conform legii supuse controlului de constitutionalitate, referitor la serviciile secrete de informatii interne si externe si la Serviciul de Protectie si Paza, se pot cere relatii in legatura cu faptul daca au avut calitatea de agent sau de colaborator al organelor securitatii numai in privinta directorului acestor servicii si a adjunctilor sai, este evident ca, prin omiterea posibilitatii de a se cere informatii si in privinta celorlalti lucratori ai acestor servicii, se infrâng prevederile mentionate ale art. 31 alin. (1) din Constitutie. Aceasta omisiune reprezinta o restrângere a sferei persoanelor despre care se pot cere informatii in sensul daca au fost agenti sau colaboratori ai securitatii. Sunt exceptati de la aplicarea prevederilor art. 2 din lege lucratorii operativi din serviciile secrete, care, in parte, au constituit politia politica ce a adus atingere drepturilor si libertatilor cetatenilor. Se mai arata ca sunt exceptati "si ofiterii din serviciul de informatii al Ministerului Apararii Nationale", iar in acest mod categorii importante de persoane care au constituit politia politica si au atentat la drepturile si la libertatile cetatenilor "pot sa ocupe azi, in România, orice demnitate si functie, fara a se putea cunoaste situatia lor din trecut ca agent sau colaborator". se afirma ca "tocmai îngradirea prin lege a dreptului de a cere informatii despre lucratorii din serviciile de informatii ar afecta siguranta nationala, pentru ca astfel de persoane nu ar mai prezenta garantii de lealitate, fiind totodata susceptibile de a fi manevrate sau santajate pentru unele fapte din trecut de catre fosti agenti sau colaboratori ai securitatii, ceea ce le-ar impiedica sa-si indeplineasca atributiile de serviciu la nivelul cerintelor. Mai mult, ar fi posibil ca, prin necunoasterea unor astfel de persoane, aflate inca in serviciile speciale, sa se refaca retelele subterane care, in anumite conditii, ar putea pune in primejdie siguranta nationala".
            In baza art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, sesizarea formulata de Curtea Suprema de Justitie a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, spre a-si putea exprima punctele de vedere asupra obiectiei de neconstitutionalitste.
            Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, considera ca sesizarea nu este intemeiata, deoarece: Dispozitiile art. 1 si 2 din Legea privind accesul la propriul dasar si deconspirarea securitatii ca politie politica au fost interpretate gresit prin sesizare, in sensul ca o anumita persoana sau un grup de persoane care sunt lucratori operativi ai serviciilor de informatii ar putea fi exceptate de la deconspirare ca agent sau colaborator al organelor securitatii, ca politie politica, pe motiv ca la art. 2 lit. f) sunt precizati doar "directorul si adjunctii Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza si Serviciului de Telecomunicatii Speciale". aceasta pentru ca, "potrivit art. 1 din lege, care face obiectul sesizarii, orice cetatean român sau cetatean strain care dupa 1945 a avut cetatenie romana are dreptul de acces la propriul dosar intocmit de organele securitatii, ca politie politica. [...] Totodata persoana in cauza are dreptul, tot la cerere, sa afle identitatea agentilor de securitate si a colaboratorilor care au contribuit cu informatii la completarea dosarului sau". De acelasi drept beneficiaza si sotul supravietuitor, precum si rudele pâna la gradul al doilea ale persoanei defuncte, daca persoana in cauza nu a dispus alffel. De asemenea, persoana care are acces la propriul dosar isi poate exercita dreptul personal sau prin reprezentanti cu procura speciala. Se mai arata ca autorul sesizarii a interpretat gresit si textul alin. (1) al art. 31 din Constitutie, intrucAt, oricat de larga ar fi interpretarea aces- tui alineat, conform caruia "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit", el nu poate fi totusi scos de sub incidenta prevederilor alin. (3), potrivit carora "Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau siguranta nationala". Avhnd in vedere ambele texte constitutionale, legiuitorul a reglementat prin dispozitiile cuprinse la art. 2 al legii criticate "dreptul de acces la informatii de interes public, astfel incat nici una dintre persoanele care ocupa sau candideaza spre a ti numite ori alese in demnitatile sau functiile publice enumerate la lit. a) z) sa nu o poata face fara posibilitatea de informare a opiniei publice". Mai mult decat atât, dispozitiile art. 3 din legea criticata obliga aceleasi persoane sa faca o declaratie autentica, pe propria raspundere, potrivit legii penale, "privind apartenenta sau neapartenenta ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca politie politica". Aceasta obligatie priveste si persoanele care la data intrarii in vigoare a legii exercita demnitatile sau functiile enumerate la art. 2. Se mai arata ca nu poate constitui un motiv de neconstitutionalitate problema daca, in enumerarea de la art. 2 lit. a) z), sunt cuprinse toate demnitatile sau functiile de interes public, intrucat o enumerare, oricât de vasta, nu poate fi exhaustiva. În activitatea sa de reglementare juridica legiuitorul a inteles "ca notiunea de informatii de interes public priveste colaborarea cu securitatea numai a anumitor persoane care prin functiile pe care le detin fac ca aceste informatii sa fie de ordin public". Legea privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica nu contravine dispozitiilor art. 31 alin. (1) din Constitutie, deoarece legiuitorul constituant a distins intre "informatiile de orice fel" si "orice informatie de interes public", pe de o parte, si informatiile care "nu trebuie sa prejudicieze mijloacele de protectie a tinerilor sau siguranta nationala", pe de alta parte. În plus, se mai precizeaza ca "nu toate informatiile sunt publice, iar legiuitorul poate stabili prin lege care sunt publice, urmand ca accesul la acestea sa nu poata fi ingradit". De asemenea, în punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se mai arata ca autorul sesizarii a interpretat dispozitiile art. 31 alin. (1) din Constitutie fara sa tina seama ca "neingradirea are in vedere numai informatii de interes public". Or, pentru ca interpretarea sa fie corecta, ea trebuie sa se faca prin coroborarea dispozitiilor constitutionale aflate in corelatie. Legiuitorul a inteles sa delimiteze sfera informatiilor publice de acele informatii care nu intra in aceasta categorie. Astfel, la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României se prevede ca "Nici o persoana nu are dreptul sa faca cunoscute activitati secrete privind siguranta nationala, prevalându-se de accesul neingradit la informatii de dreptul la difuzarea acestora si de libertatea de exprimare a opiniilor". De asemenea, la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 1/1998 privind organizarea si functionarea Serviciului de Informatii Externe se prevede ca "Activitatea Serviciului de Informatii Externe are caracter de secret de stat", iar art, 19 din aceeasi lege stabileste ca "Personalul Serviciului de Informatii Exteme isi desfasoara activitatea deschis sau acoperit, in raport cu nevoile de realizare a sigurantei nationale. Serviciul de Informatii Exteme asigura protectia si incadrarea in munca a cadrelor militare si a salariatilor civili care, lucrând acoperit, sunt deconspirate in imprejurari care exclud culpa acestora".
            Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca obiectia de neconstitutionalitate este nefondata, aratând, in esenta, ca din analiza sesizarii de neconstitutionalitate rezulta ca textul Legii privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica este considerat a fi "neconstitutional nu prin prevederile pe care le contine, ci prin absenta din aceasta a unor dispozitii referitoare la unele categorii de persoane in legatura cu a caror calitate de agent sau de colaborator al organelor securitatii oricine ar trebui sa aiba dreptul de a fi informat". Suplinirea acestei omisiuni ar presupune introducerea in textul legii a unor noi prevederi, ceea ce "nu se poate realiza insa pe calea controlului constitutionalitatii, intrucat Curtea Constitutionala nu poate completa dispozitiile legale prin adaugarea unui nou text". Se invoca, in acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 70 din 5 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 19 mai 1999. De altfel, se arata in continuare, "sesizarea nu priveste probleme de constitutionalitate, intrucât nu se afirma ca prevederile existente in textul legii ar fi contrare dispozitiilor constitutionale, ci oportunitatea largirii sferei categoriilor de persoane prevazute la art. 2 din aceasta". Totodata, in acelasi punct de vedere se mai arata ca "in textul art. 2 din legea mentionata se enumera doar unele categorii de persoane care ocupa functii publice, in timp ce functiile lucratorilor operativi din serviciile secrete nu fac parte din aceasta categorie, ele avand un caracter secret. Exercitiul drepturilor sau al libertatilor poate fi restrans prin lege, daca se impune pentru cazurile prevazute la art. 49 alin. (1) din Constitutie, printre care se numara si siguranta nationala. Or, deconspirarea activitatii pe care o desfasoara in prezent lucratorii operativi din cadrul serviciilor secrete ar pune in pericol siguranta nationala".
            Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
            Potrivit dispozitiilor art. 5 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a solicitat informari din partea Serviciului Roman de Informatii si a Serviciului de Informatii Externe cu privire la pozitia acestora fata de continutul obiectiei de neconstitutionalitate formulate de Curtea Suprema de Justitie.
            În consideratiile Serviciului Roman de Informatii, cuprinse in Adresa nr. 4.177 din 17 noiembrie 1999, semnata de directorul acestei institutii, se apreciaza, in esenta, ca Legea privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica este in concordanta cu prevederile Constitutiei. Dupa ce se arata ca, in prezent, Serviciul Roman de Informatii, care nu are nici o legatura cu fosta securitate, dispune de cadre a caror vârsta medie este sub 36 de ani, fiind din acest punct de vedere cel mai tânar serviciu de informatii din Europa, se precizeaza ca "dezvaluirea calitatii anterioare a acestora de foste cadre ale securitatii echivaleaza, implicit, cu dezvaluirea statutului lor actuai, iar consecintele imediate, precum si riscurile generate ar fi considerabile", astfel incât "o asemenea prevedere a legii ar constitui o atingere adusa implicit sigurantei nationale". or, potrivit art. 31 alin. (3) din constitutie, "Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze [...] siguranta nationala". Se mai arata ca, de altfel, art. 17 alin. (2) din legea criticata ca fiind neconstitutionala stabileste ca vor fi publicate in Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, "datele de identitate, inclusiv numele conspirative si functiile detinute, ale ofiterilor si subofiterilor de securitate, activi sau acoperiti, implicati in activitati de politie politica". De aceea ramâne, indirect, fara obiect sustinerea potrivit careia lucratorii activi din serviciile secrete nu ar fi fost inclusi printre categoriile despre care se pot da informatii referitoare la apartenenta la securitate ca politie politica.
            Serviciul de informatii Externe, prin Adresa nr. 6.407 din 26 noiembrie 1999, semnata de directorul institutiei, apreciaza ca sesizarea de neconstitutionalitate a Curtii Supreme de Justitie nu este intemeiata. În esenta, se arata ca omiterea din lista prevazuta la art. 2 din lege a posibilitatii de a se cere informatii si pentru lucratorii operativi ai serviciilor de informafii cu privire la calitatea acestora de agent sau de colaborator el organelor securithtii nu incalca dispozitiile art. 31 alin. (1) din Constitutie. În acest sens se argumenteaza ca atât cadrele militare, cat si salariatii civili din serviciile romane de informatii nu pot fi considerati ca având calitatea de persoane publice, dupa cum nici identitatea acestora nu poate fi asimilata cu informatia de interes public, si aceasta chiar daca nu intregul personal al Serviciului de Informatii Externe lucreaza sub acoperire. De altfel, o astfel de situatie este comuna tuturor serviciilor de informafii straine. In plus, conform art. 31 alin. (3) din Constitutie, dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze siguranta nationala.
            Pe de alta parte, deconspirarea sau mediatizarea personalului unui serviciu de informatii conduce la afectarea capacitatii sale de a-si indeplini scopul pentru care a fost creat. Se mai arata, de asemenea, ca din dispozitiile unor legi organice rezulta ca identitatea lucratorilor serviciilor române de informatii nu constituie informatie de interes public in intelesul art. 31 alin. (1) din Constitutie. În acest sens sunt citate dispozitiile art. 10 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a României, ale art. 31 din Legea nr. 191/1998 privind organizarea si functionarea Serviciului de Protectie si Paza, ale art. 28 din Legea nr. 14/1 992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii, ale art. 9 alin. (2) si ale art. 19 alin. (1) din Legea nr. 1/199S privind organizarea si functionarea Serviciului de Informatii Externe, precum si prevederile unor proiecte de lege. Tot astfel se argumenteaza ca scopul legii criticate, care este de deconspirare a securitatii ca politie politica, este realizat prin diverse prevederi ale acesteia, asa cum sunt cele cuprinse in art. 1 alin. (1) si (2), art. 3 alin. (1), art. 15 alin. (2) si in art. 18. În sfarsit, se apreciaza ca prin sesizarea de neconstitutionalitate "se introduce o prezumtie de vinovatie colectiva cu privire la aceasta categorie de persoane ca urmare a locului si perioadei de munca, fapt ce constituie o incalcare a unui principiu fundamental al dreptului, si anume prezumtia de nevinovatie".

CURTEA CONSTITUTIONALA,
            examinând obiectia de neconstitutionalitate formulata de Curtea Suprema de Justitie, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, consideratiile Serviciului Român de Informatii si ale Serviciului de Informatii Externe, raportul judecatorului-raportor, dispozitiile Legii privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiite Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
            În temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze obiectia de neconstitutionalitate, pentru solutionarea careia a fost sesizata cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie si ale art. 17 din Legea nr. 47/1992, republicata.
            1. Curtea Constitutionala observa ca, prin sesizare, sub aspect formal, se solicita examinarea constitutionalitatii, in integralitate, a Legii privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica. Cu toate acestea, din continutul sesizarii rezulta ca este considerata neconstitutionala exclusiv dispozitia legala conform careia se pot cere informatii, in sensul daca au avut calitatea de agent sau de colaborator al securitatii, numai despre directorii si adjunctii acestora din cadrul Serviciului Roman de Informatii, al Serviciului de Informatii Externe, al Serviciului de Protectie si Paza si al Serviciului de Telecomunicatii Speciale, fiind astfel exceptati implicit "ceilalti lucratori operativi ai acestor servicii". De asemenea, in sesizare se mai arata ca sunt exceptati de la posibilitatea de a se obtine informatii despre fosta lor calitate de agent sau de colaborator al organelor securitatii "si ofiterii din serviciul de informatii al Ministerului Apararii Nationale" (Directia generala de informatii a Ministerului Apararii Nationale, conform titulaturii din reglementarile in vigoare).
            Asa fiind, Curtea constata ca, prin sesizare, sunt vizate ca fiind neconstitutionale dispozitiile cuprinse in art. 2 lit. f) din legea criticata, care au urmatorul cuprins: "Pentru a asigura dreptul de acces la informatiile de interes public, orice cetatean român cu domiciliul in tara sau in strainatate, precum si presa scrisa si audiovizuala, partidele politice, organizatiile neguvernamentale legal constituite, autoritatile si institutiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, in legatura cu calitatea de agent sau de colaborator al organelor securitatii, ca politie politica, a persoanelor care ocupa sau candideaza pentru a fi alese ori numite in urmatoarele demnitati sau functii: [...]
           f) directorul si adjunctii sai la Serviciul Roman de Intormatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza si Serviciul de Telecomunicatii Speciale".
            De aceea Curtea va proceda la controlul de constitutionalitate numai cu privire la aceste dispozitii legale.
            2. Curtea retine ca, prin sesizare, in esenta, este considerata ca fiind neconstitutionala "omiterea posibilitatii de a se cere informatii si pentru ceilalti lucratori operativi ai acestor servicii", in sensul daca au avut calitatea de agent sau de colaborator al organelor securitatii, omisiune prin care s-ar infrange dispozitiile art. 31 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit."
            Examinând cauza sub acest aspect, Curtea constata ca, in realitate, nu se pune problema unei omisiuni de reglementare, ci aceea a unei optiuni a legiuitorului in privinta sferei categoriilor de persoane pentru care sunt prevazute dreptul de a se cere si obligatia de a se comunica informatii referitoare la calitatea de agent sau de colaborator al organelor securitatii. De aceea, pentru a se stabili daca aceasta optiune a legiuitorului incalca ori nu prevederile Constitutiei, sesizarea de neconstitutionalitate ce face obiectul prezentei cauze urmeaza sa fie anaiizata pe fond, prin raportarea dispozitiilor legaie criticate la norma constitutionala considerata ca fiind nesocotita.
            3. Examinând dispozitiile art. 2 lit. f) din Legea privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie poiitica, despre care se arata in sesizare ca ingradeste dreptul de acces la informatii referitoare la calitatea de agent sau de colaborator al organelor securitatii a unor categorii de persoane, Curtea constata ca aceste dispozitii nu incalca prevederile art. 31 alin. (1) din Constitutie, astfel cum rezulta din urmatoarele considerente:
            a) Posibilitatea de a cere informatii cu privire la eventuala calitate de agent sau de colaborator al organelor securitatii a lucratorilor operativi din serviciile secrete presupune, inainte de toate, cunoasterea identitatii acestora. Nu furnizarea de informatii privind calitatea de agent sau de colaborator al organelor fostei securitati, ci divulgarea identitatii cadrelor actualelor servicii de informatii trebuie considerata ca fiind de natura sa puna in primejdie siguranta nationala. În aceste conditii, este atributul conducerilor serviciilor de informatii sa isi indeplineasca, sub controlul autoritatilor prevazute de lege, obligatia legala de a cerceta activitatea din trecut a cadrelor pe care le mentin sau pe care le incadreaza in functii operative.
            Sub acest aspect prevederile art. 31 alin, (1) din Constitutie, invocate in cuprinsul sesizarii de neconstitutionalitate, trebuie interpretate in corelare cu cele ale alin. (3) al aceluiasi articol, potrivit carora "Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze [..] siguranta nationala".
            În lumina prevederilor art. 20 alin. (1) din Constitutie Curtea Constitutionala retine, de asemenea, ca art. 31 alin. (3) din legea tundamentala. este, de altminteri, in consens cu prevederile art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prevederi referitoare la libertatile de exprimare, de opinie si de a primi sau de a comunica informatii si care, la pct. 2, stabilesc: "Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalititi, conditii, restrângeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatitii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti."
            b) De altfel, Curtea retine ca, potrivit prevederilor art. 49 alin. (1) din Constitutie, exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrâns, daca restrângerea se face prin lege si daca aceasta se impune, printre altele, pentru "apararea sigurantei nationale*, iar conform prevederilor alin. (2) al aceluiasi articol, "Restrângerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii." Din perspectiva acestor texte constitutionale Curtea constata ca legea criticata nu aduce atingere existentei dreptului de acces la informatii de interes public, ci doar restrânge exercitiul acestuia.
            Aceasta restrângere a exercitiului dreptului care este realizata prin lege si care are ca scop apararea sigurantei nationale este, de asemenea, proportionala cu situatia care a determinat-o.
            Caracterul proportional rezulta din aceea ca, in realitate, posibilitatea de a se obtine date si despre personalul actualelor servicii de informatii este exclusa numai in conditiile reglementate de art. 2 din lege, conditii in care ar putea fi prejudiciata siguranta nationala. În schimb, alte dispozitii ale aceleiasi legi prevad totusi posibilitatea de a se aduce la cunostinta publica, in alte conditii, eventuala calitate de agent sau de colaborator al organelor securitatii si a lucratorilor incadrati in actualele servicii de informatii.
            Astfel, in alin. (2) al art. 1 din lege se prevede: "Totodata persoana, subiect al unui dosar din care rezulta ca a fost urmarita de organele securitatii statului, are dreptul, la cerere, sa afle identitatea agentilor de securitate si a colaboratorilor, care au contribuit cu informatii la completarea acestui dosar", iar potrivit prevederilor alin. (3) al art. 1, de aceleasi drepturi "beneficiaza sotul supravietuitor si rudele pâna la gradul al doilea inclusiv ale persoanei decedate, in afara de cazul in care aceasta a dispus altfel." in plus, art. 17 alin. (2) din lege prevede: "Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii va publica in Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, datele de identitate, inclusiv numele conspirative si functiile detinute, ale ofiterilor si subofiterilor de securitate, activi sau acoperiti, implicati in activitati de politie politica."
            c) Curtea Constitutionala constata ca nu intra in competenta sa posibilitatea de a se pronunta asupra aprecierilor, dintre care unele neavând caracter juridic, referitoare la faptul daca legea supusa controlului de constitutionalitate isi poate atinge scopul pentru care a fost initiata si adoptata, si aceasta chiar daca, eventual, asemenea aprecieri ar fi indreptatite. Curtea Constitutionala nu decide daca o lege este sau nu este buna, daca este sau nu este eficienta sau daca este ori nu este oportuna. Numai Parlamentul poate hotari, in limitele prevazute in Constitutie, asupra continutului reglementarilor legale si oportunitatii adoptarii acestora. lar statul de drept, a carui existenta este reglementata prin art. 1 alin. (3) din legea fundamentala, impune recunoasterea de catre fiecare putere a actelor si masurilor luate de celelalte puteri in limitele prevazute de Constitutie.
            4. In cadrul documentarii pentru pronuntarea prezentei decizii Curtea Constitutionala a analizat si legi cu obiect similar de reglementare, adoptate in unele dintre fostele state socialiste, cum sunt, printre altele: Legea cu privire la documentele secrete din fosta Republica Democrata Germana, adoptata in Germania la 20 decembrie 1991; Legea nr. XXIII din 1994 despre controlul persoanelor care ocupa unele functii importante si despre Oficiul de Istorie, adoptata in Republica Ungara, precum si Legea privind accesul la documentele fostei Securitati, publicata in Monitorul Oficial al Republicii Bulgaria nr. 63 din
6 august 1997 (impreuna cu Hotarârea nr. 10 din 22 septembrie 1997 a Curtii Constitutionale din Bulgaria). Pe baza acestei documentari Curtea retine ca nici una dintre legile straine analizate nu reglementeaza furnizarea de date, ca informatii de interes public, referitoare la persoanele care au avut calitatea de agent sau de colaborator al organelor fostelor servicii secrete sau politii politice. Totodata, legile respective contin dispozitii pentru asigurarea pastrarii secretului asupra datelor care ar putea prejudicia siguranta nationala.
            Fata de cele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 31 alin, (1) si (3), art. 58 alin. (1) si art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si al prevederilor art. 2 alin. (3), art. 17 si urmatoarele din Legea nr. 47/1 992, republicata,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
            Constata ca dispozitiile art. 2 lit. f) din Legea privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica sunt constitutionale.
            Decizia se comunica Presedintelui României.
            Definitiva si obligatorie.
           Dezbaterile au avut loc la data de 29 noiembrie 1999 si la ele au participat: Lucian Mihai, presedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokár Gábor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stângu, Florin Bucur Vasilescu, Romul Petru Vonica, judecatori.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent sef,
Claudia Miu
CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 149
din 7 octombrie 1999
referitoare la sesizarea privind neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi

            Ioan Muraru presedinte
            Costica Bulai judecator
            Constantin Doldur judecator
            Kozsokár Gábor judecator
            Nicolae Popa judecator
            Lucian Stangu judecator
            Florin Bucur Vasilescu judecator
            Romul Petru Vonica judecator
            Paula C. Pantea procuror
            Gabriela Dragomirescu magistrat-asistent

            Pe rol se afla solutionarea sesizarii Camerei de Conturi Colegiul jurisdictional Cluj, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiiior art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, sesizare dispusa din oficiu de Colegiul jurisdictional Cluj al Curtii de Conturi in Dosarul nr. 14/1999.
            La apelul nominal se constata lipsa partii, Societatea Comerciala "salto" S.A. din Cluj-Napoca, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
            Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea sesizarii, aratand ca aceasta s-a facut cu incalcarea dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47I1992, republicata.

CURTEA,
            având in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
            Prin Încheierea din 13 mai 1999, pronuntata in Dosarul nr. 14/1999, Camera de conturi Colegiul jurisdictional Cluj a sesizat Curtea Constitutionala cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi. În motivarea exceptiei se sustine ca textul criticat contravine art. 21 din Constitutie, prin care se asigura accesul la justitie ca drept fundamental al cetateanului.
            Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            In punctul de vedere al Guvernului se arata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 este inadmisibila, deoarece, potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, coroborat cu art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei. Rezulta ca atât Constitutia, cât si Legea nr. 47I1992 recunosc numai instantelor judecatoresti dreptul de a sesiza Curtea Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in fata lor, iar Curtea de Conturi nu este instanta judecatoreasca.
            Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
            examinând incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1 992, retine urmatoarele: La termenul de judecata din 13 mai 1999, Colegiul jurisdictional Cluj al Camerei de Conturi a ridicat din oficiu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992.
            Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala "hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor". In aplicarea acestei dispozitii constitutionale, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1 992, republicata, "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei". Prin urmare, atât Constitutia, cat si Legea nr. 47/1992 recunosc numai instantelor judecatoresti dreptul de a sesiza Curtea Contitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in fata lor. Prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. II din 15 februarie 1995 privind întelesul notiunii "instanta judecatoreasca" in cadrul controlului de constitutionalitate pe cale de exceptie, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995, Curtea a statuat ca instantele judecatoresti sunt stabilite, in baza art. 125 alin. (1) din Constitutie, de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca si de Legea nr. 54/1993 pentru organizarea instantelor si parchetelor militare. Astfel, art. 125 alin. (1) din Constitutie, care are ca titlu "instantele judecatoresti", dispune ca "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stadilite prin lege". legea nr. 92/1992 prevede la art. 10 ca "Instantele judecatoresti sunt: a) judecatoriile; b) tribunalele; c) curtile de apel; d) Curtea Suprema de Justitie". La acestea se pot adauga instantele militare organizate in temeiul art. 11 din Legea nr. 92/1992, prin Legea nr. 54/1993. Prin aceeasi decizie s-a retinut ca, fata de aceste prevederi constitutionale, precum si fata de dispozitiile art. 139 din Constitutie, care se refera la Curtea de Conturi, articol care nu este inscris in titlul III capitolul VI "autoritatea judecatoreasca", instantele Curtii de Conturi nu sunt "instante judecatoresti". Tot in aceeasi decizie s-a mai aratat ca instantele Curtii de Conturi nu infaptuiesc justitia, deoarece art. 139 alin. (1) din Constitutie prevede ca atributiile Curtii de Conturi sunt doar atributii jurisdictionale.
            În cauza, sesizând Curtea Constitutionala, Camera de Conturi Colegiul jurisdictional Cluj nu a observat dispozitiile constitutionale si legale mentionate si, in consecinta, sesizarea privind neconstitutionalitatea art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 urmeaza sa fie respinsa. De altfel, pe fond, Curtea Constitutionala constata ca dispozitiile legale criticate ca neconstitutionale au fost abrogate prin Legea nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999.
            Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
            Respinge sesizarea privind neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi ca fiind introdusa cu incalcarea dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata.
            Definitiva.
            Pronuntata in sedinta publica din data de 7 octombrie 1999.

PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 171
din 2 noiembrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala

            Lucian Mihai presedinte
            Costica Bulai judecator
            Constantin Doldur judecator
            Kozsokár Gábor judecator
            Ioan Muraru judecator
            Nicolae Popa judecator
            Lucian Stangu judecator
            Florin Bucur Vasilescu judecator
            Romul Petru Vonica judecator
            Paula C. Pantea procuror
            Florentina Geangu magistrat-asistent

            Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala, exceptie ridicata de Loti Petrescu in Dosarul nr. 12.768/1997 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
            La apelul nominal raspund avocat Dumitru Radescu pentru Loti Petrescu, precum si Anca Viorica Costa Foru, personal si asistata de avocat Florin Chertisanu, lipsind Consiliul General al Municipiului Bucuresti, Societatea Comerciala "centrul istoric" S.A. Bucuresti si Ministerul Finantelor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
            Cauza fiind in stare de judecata, avocatul autorului exceptiei de neconstitutionalitate solicita admiterea acesteia, sustinând ca prevederile art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30l1999 [prin care a fost completat art. 3 din Legea nr. 146I1997, in sensul ca dupa lit. a) s-a introdus lit. a") care stabileste ca cererile in anulare sau declararea nulitatii unui act juridic se taxeaza cu suma de 30.000 lei] sunt contrare dispozitiilor art. 138 alin. (1) din Constitutie. Se apreciaza ca, prin ordonanta, Guvernul nu poate reglementa taxe, intrucât, potrivit prevederilor art. 138 alin. (1) din legea fundamentala, acestea se stabilesc numai prin lege. În plus se sustine ca, "daca s-ar admite ca prin textul de lege introdus prin Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 ar fi vizate situatii juridice procesuale anterioare, reiese ca ea ar avea caracter retroactiv, încalcându-se, astfel, dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie".
            Anca Viorica Costa Foru, prin aparator, solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibila si nefondata. Considera ca exceptia este inadmisibila, conform prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, intrucât solutionarea cauzei nu depinde de textul criticat. Totodata se apreciaza ca exceptia este nefondata, deoarece, asa cum se arata in punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor, "in conditiile existentei regimului de delegare legislativa, reglementarea primara asumata de Guvern nu scapa controlului parlamentar atât in faza initiala, de abilitare, cât si in etapa ulterioara emiterii ordonantei, cand Parlamentul poate fie sa o aprobe ori sa o respinga, fie si o modifice ori sa o abroge, in virtutea calitatii sale de legiuitor".
            Ministerul Finantelor a depus, la dosarul cauzei, concluzii scrise prin care a solicitat respingerea exceptiei ca fiind neintemeiata, apreciind ca textul de lege criticat nu incalca dispozitiile constitutionale. Procurorul solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, aratând ca Guvernul poate emite ordonante in domeniul impozitelor si taxelor, intrucât nu sunt incalcate dispozitiile art. 138 alin. (1) din Constitutie. De asemenea, sustine ca textul criticat intereseaza solutionarea cauzei, deoarece la instanta de fond s-a discutat problema timbrarii actiunii.

CURTEA,
            având in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
            Judecatoria sectorului 3 Bucuresti, prin Încheierea din 24 iunie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 12.768/1 997, având ca obiect restituirea posesiei unui imobil, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala, exceptie ridicata de Loti Petrescu. In motivarea exceptiei se apreciaza ca prevederile legale criticate incalca dispozitiile art. 138 alin. (1) si, in subsidiar, pe cele ale art. 15 alin. (2) din legea fundamentala.
            Exprimându-si opinia, instanta considera ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece, din prevederile
art. 138 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Impozitele, taxeie si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", rezulta, pe de o parte, dorinta legiuitorului constituant de a nu lasa stabilirea unor venituri bugetare la latitudinea executivului, iar pe de alta parte, ca textul constitutional are in vedere legea in sens restrâns, de act juridic al Parlamentului. Se mai arata ca "este adevarat ca prin Legea nr. 259/1998 Guvernul a fost abilitat sa emita ordonante cu privire la unele reglementari privind taxele de timbru, dar poate s-au avut in vedere alte reglementari decât stabilirea intr-un anumit cuantum a unor taxe". de asemenea, instanta "considera ca ordonanta ar fi neconstitutionala, daca ar contine un text care sa prevada ca taxele stabilite se aplica si in cauzele aflate deja pe rolul instantelor de judecata".
            Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca dispozitiile art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 sunt constitutionale si deci exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Referitor la incalcarea art. 138 alin. (1) din legea fundamentala, se sustine ca "preocuparea legiuitorului a fost, intr-adevar, aceea de a statua in mod imperativ ca stabilirea sarcinilor fiscale se poate realiza numai printr-o lege. Accentul pus pe aceasta exigenta vizeaza excluderea, din campul normativ de stabilire a veniturilor bugetare, a acelor acte normative avand o forta juridica inferioara legii: hotarâri ale Guvernului, ordine ale ministrilor, instructiuni, dispozitii si altele asemenea. Intr-un stat de drept, se arata in continuare, este necesar ca materia impozitelor, a taxelor si a altor sarcini fiscale de acest gen, ce urmeaza sa fie suportate de diferitele categorii de contribuabili, sa fie reglementata primar de catre Parlament, in calitatea acestuia de organ reprezentativ suprem al poporului". Se apreciaza ca "art. 138 din Constitutie a avut in vedere legea in sens material, iar nu in sens formal". Astfel Guvernul, in temeiul art. 114 din Constitutie, poate fi abilitat de "titularul autoritatii de legiferare, Parlamentul, sa emita ordonante care sa aiba ca obiect reglementarea primara in domeniul impozitelor si taxelor". In masura in care legiuitorul constituant nu ar fi consacrat delegarea legislativa institutie a dreptului constitutional, prin intermediul careia Guvernul exercita unele atributii ale Parlamentului, care, in mod firesc, nu sunt situate in sfera sa de competenta se putea sustine, cu deplin temei, ca legea reprezinta unicul act normativ prin care statul instituie impozite si taxe. In conditiile existentei regimului de delegare legislativa, reglementarea primara asumata de Guvern nu scapa controlului parlamentar atat in faza initiala, de abilitare, cat si in etapa ulterioara erniterii ordonantei, cand Parlamentul poate fie sa o aprobe, fie sa o respinga sau, daca legea de abilitare nu a prevazut cerinta supunerii spre aprobare, poate sa o modifice ori sa o abroge in virtutea calitatii sale de legiuitor. Practica parlamentara ulterioara anului 1991 a consacrat aceasta solutie constitutionala, Guvernul fiind abilitat in mai multe rânduri sa emita ordonante in domeniul impozitelor si taxelor, realitate validata in mod constant si de jurisprudenta Curtii Constitutionale". În ceea ce priveste raportarea art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/3 999 la situatii juridice nascute anterior intrarii sale in vigoare, se apreciaza ca "textul ordonantei nu contine o dispozitie retroactiva. Pe cale de consecinta, norma legala criticata nu incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie".
            In punctul de vedere al Guvernului se arata, de asemenea, ci exceptia de neconstitutionalitate a art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 nu este intemeiata. Se apreciaza ca textul art. 138 alin. (1) din Constitutie trebuie coroborat cu dispozitiile art. 114 din legea fundamentala, care prevede delegarea legislativa, in temeiul carora Guvernul poate emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice si, ca urmare, nu se poate sustine ca Guvernul nu este competent sa emita o ordonanta privind timbrul judiciar.
            În legatura cu o posibila aplicare retroactiva a ordonantei atacate, Guvernul considera ca aceasta este o problema ce excede examinarii constitutionalitatii, atata timp cât nici in formularea articolului si nici in cuprinsul ordonantei nu exista o dispozitie cu caracter retroactiv. Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
            examinând incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor prezente si ale procurorului, concluziile scrise ale Ministerului Finantelor, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
            In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizata.
            Examinând sustinerea privind respingerea exceptiei ca inadmisibila, pe motiv ca solutionarea cauzei nu depinde de textul criticat, Curtea Constitutionala constata ca aceasta nu poate fi primita, deoarece timbrarea actiunii a fost una dintre problemele discutate la instanta de judecata si, in consecinta, urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii prevederilor legale criticate.
            Exceptia de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala. Potrivit acestor prevederi Legea nr. 146/1 997 privind taxele judiciare de timbru se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: "La articolul 3, dupa litera a) se introduce litera a1) cu urmatorul cuprins: a1) cereri in anularea sau declararea nulititii unui act juridic   30 000 lei [...]".
            Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca acest text de lege este neconstitutional, deoarece, reglementând materia taxelor de timbru, incalca art. 138 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "Impozitele, taxele pi orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Examinând exceptia de neconstitutionalitate sub acest aspect, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata. Prevederile art. 138 alin. (1) din legea fundamentala, conform carora impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, au semnificatia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite si taxe printr-un act normativ inferior, ca forta juridica, legii, astfel cum sunt hotarârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executarii legilor. Interdictia nu priveste insa si ordonantele Guvernului, care se emit pe baza unei legi de abilitare, in domenii rezervate legii ordinare. Jurisprudenta Curtii Constitutionale a statuat ca reglementarea taxei de timbru este de domeniul legii ordinare si, de aceea, o asemenea reglementare poate face obiectul unei delegari legislative. ln acest sens, in cadrul controlului de constitutionalitate prevazut la art. 144 lit. a) din legea fundamentala, Curtea Constitutionala s-a pronuntat, prin deciziile nr. 5 din 14 iulie 1992 si nr. 75 din 13 iulie 1994, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992 si, respectiv, nr. 190 din 25 iulie 1994.
            În cauza de fata, prin Legea nr. 259/1 998, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 31 decembrie 1998, Guvernul a fost abilitat sa emita ordonante in mai multe domenii, printre care si in domeniul taxelor si impozitelor. In temeiul acestei legii de abilitare Guvernul a emis Ordonanta nr. 30/1999, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999, prin care s-a stabilit ca cererile in anularea sau declararea nulitatii unui act juridic se taxeaza cu suma de 30.000 lei. De aceea Curtea constata ca aceasta reglementare a fost instituita cu respectarea dispozitiilor constituionale inscrise in art. 138 alin. (1).
            În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei referitoare la o posibila incalcare a art. 15 alin. (2) din Constitutie, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata, deoarece formularea textului care face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate nu contine in sine nici o dispozitie cu caracter retroactiv. In realitate se solicita Curtii sa se pronunte asupra aplicarii in timp a prevederilor legale criticate ca fiind neconstitutionale. Or, sub acest aspect, jurisprudenta Curtii Constitutionale a statuat in mod constant ca nu intra in competenta Curtii controlul aplicarii dispozitiilor unei legi sub raportul actiunii tor in timp, ci numai constatarea daca, sub aspectul retroactivitatii, aceste dispozitii sunt in concordanta cu Constitutia. In acest sens sunt: Decizia nr. 283 din 1 iulie 1997, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 24 iulie 1997, Decizia nr. 285 din 1 iulie 1997, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 5 august 1997 si Decizia nr. 181 din 17 decembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 februarie 1999.
            Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1 ) lit. A. c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxete judiciare de timbru si a Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala, exceptie ridicata de Loti Petrescu in Dosarul nr. 12.768/1997 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
            Definitiva.
            Pronuntata in sedinta publica din data de 2 noiembrie 1999.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu