LEGEA Nr. 84/1995*) - Legea învãtãmântului

 

REPUBLICÃRI

            Art. 1. - Prezenta lege reglementeazã organizarea si functionarea sistemului national de învãtãmânt.

            Art. 2. - În România învãtãmântul constituie prioritate nationalã.
            Art. 3. - (1) Învãtãmântul urmãreste realizarea idealului educational, întemeiat pe traditiile umaniste, pe valorile democratiei si pe aspiratiile societãtii românesti, si contribuie la pãstrarea identitãtii nationale.
            (2) Idealul educational al scolii românesti constã în dezvoltarea liberã, integralã si armonioasã a individualitãtii umane, în formarea personalitãtii autonome si creative.
            Art. 4. - (1) Învãtãmântul are ca finalitate formarea personalitãtii umane prin:
            a) însusirea cunostintelor stiintifice, a valorilor culturii nationale si universale;
            b) formarea capacitãtilor intelectuale, a disponibilitãtilor afective si a abilitãtilor practice prin asimilarea de cunostinte umaniste, stiintifice, tehnice si estetice;
            c) asimilarea tehnicilor de muncã intelectualã, necesare instruirii si autoinstruirii pe durata intregii vieti;
            d) educarea în spiritul respectãrii drepturilor si libertãtilor fundamentale ale omului, al demnitãtii si al tolerantei, al schimbului liber de opinii;
            e) cultivarea sensibilitãtii fatã de problematica umanã, fatã de valorile moral-civice, a respectului pentru natura si mediul înconjurãtor;
            f) dezvoltarea armonioasã a individului prin educatie fizicã, educatie igienico-sanitarã si practicarea sportului;
            g) profesionalizarea tinerei generatii pentru desfãsurarea unor activitãti utile, producãtoare de bunuri materiale si spirituale.
            (2) Învãtãmântul asigurã cultivarea dragostei fatã de tarã, fatã de trecutul istoric si de traditiile poporului român.
            (3) Finalitãtile scolii românesti se realizeazã prin strategii si tehnici moderne de instruire si educare, sustinute de stiintele educatiei si de practica scolarã, conform obiectivelor fiecãrui nivel de învãtãmânt.
            Art. 5. - (1) Cetãtenii României au drepturi egale de acces la toate nivelurile si formele de învãtãmânt, indiferent de conditia socialã si materialã, de sex, rasã, nationalitate, apartenentã politicã sau religioasã.
            (2) Statul promoveazã principiile învãtãmântului democratic si garanteazã dreptul la educatie diferentiatã, pe baza pluralismului educational, în beneficiul individului si al întregii societãti.
            (3) Statul promoveazã principiile educatiei permanente.
            Art. 6. - Învãtãmântul obligatoriu este de 9 clase. Frecventarea obligatorie a învãtãmântului de 9 clase, forma de zi, înceteazã la vârsta de 17 ani.
            Art. 7. - (1) Învãtãmântul de stat este gratuit.
            (2) Pentru unele activitãti se pot percepe taxe în conditiile stabilite de prezenta lege.
            (3) Învãtãmântul de stat este finantat de la bugetul de stat si de la bugetele locale. Fondurile destinate învãtãmântului sunt nominalizate distinct în bugetul de stat si în bugetele locale.
            (4) Învãtãmântul poate fi finantat si direct de cãtre agenti economici, precum si de alte persoane fizice sau juridice.
            (5) Învãtãmântul poate fi sustinut prin burse, credite de studii, taxe, donatii, sponsorizãri, surse proprii si alte surse legale.
            (6) Statul îi sprijinã material, cu precãdere, pe elevii si studentii care obtin rezultate foarte bune la învãtãturã si dovedesc aptitudini deosebite pentru formarea lor în domeniul unei profesiuni.
            (7) Statul si alti factori interesati subventioneazã activitãtile de performantã, de nivel national si international, ale elevilor si studentilor.
            (8) Institutiile si unitãtile de învãtãmânt sunt persoane juridice, cu exceptia scolilor care au numai clasele I-IV.
            Art. 8. - (1) Învãtãmântul de toate gradele se desfãsoarã în limba românã. Acesta se desfãsoarã, în conditiile prezentei legi, si în limbile minoritãtilor nationale, precum si în limbi de circulatie internationalã.
            (2) în fiecare localitate se organizeazã si functioneazã unitãti, clase sau formatii de studiu cu limba de predare românã si, dupã caz, cu predarea în limbile minoritãtilor nationale ori se asigurã scolarizarea în limba maternã în cea mai apropiatã localitate în care este posibil.
            (3) Invãtarea în scoalã a limbii române, ca limbã oficialã de stat, este obligatorie pentru toti cetãtenii români, indiferent de nationalitate. Planurile de învãtãmânt trebuie sã cuprindã numãrul necesar de ore si, totodatã, se vor asigura conditiile care sã permitã însusirea limbii oficiale de stat.
            (4) Atât în învãtãmântul de stat, cât si în cel particular documentele scolare si universitare oficiale, nominalizate prin ordin al ministrului educatiei nationale, se întocmesc în limba românã. Celelalte înscrisuri scolare si universitare pot fi redactate în limba de predare.
            (5) Unitãtile si institutiile de învãtãmânt pot efectua si emite, la cerere, traduceri oficiale ale documentelor si ale altor înscrisuri scolare si universitare proprii.
            Art. 9. - (1) Planurile-cadru ale învãtãmântului primar, gimnazial, liceal si profesional includ Religia ca disciplinã scolarã, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul pãrintilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia si confesiunea.
            (2) La solicitarea scrisã a pãrintilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate sã nu frecventeze orele de religie. În acest caz situatia scolarã se încheie fãrã aceastã disciplinã. În mod similar se procedeazã si pentru elevul cãruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceastã disciplinã.
            (3) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Educatiei Nationale organizarea unui învãtãmânt teologic specific pregãtirii personalului de cult si activitãtii social-misionare a cultelor, numai pentru absolventii învãtãmântului gimnazial sau liceal, dupã caz, proportional cu ponderea numericã a fiecãrui cult în configuratia religioasã a tãrii, potrivit recensamãntului oficial reactualizat. Infiintarea si functionarea acestui învãtãmânt se fac potrivit legii.
            (4) Cultele recunoscute de stat au dreptul de a înfiinta si administra propriile unitãti si institutii de învãtãmânt particulare, conform legii.
            (5) Curriculumul specific învãtãmântului preuniversitar teologic se elaboreazã de cãtre cultul respectiv, se avizeazã de Secretariatul de Stat pentru Culte si se aproba de Ministerul Educatiei Nationale. Curriculumul învãtãmântului preuniversitar particular, organizat de culte, altul decât cel teologic, se elaboreazã si se aprobã conform legii. Pentru învãtãmântul superior curriculumul se elaboreazã si se aprobã potrivit legii.
            Art. 10. - (1) Reteaua unitãtilor învãtãmântului de stat este organizatã si aprobatã de Ministerul Educatiei Nationale, în colaborare si cu sprijinul administratiei publice locale, în concordantã cu dinamica demograficã si cu necesitãtile de formare profesionalã, actuale si de perspectivã. Reteaua institutiilor învãtãmântului de stat este organizatã de Ministerul Educatiei Nationale conform legii.
            (2) Autoritãtile locale si agentii economici pot înfiinta si finanta unitãti scolare în conditiile legii.
            (3) Ministerul Educatiei Nationale poate aproba organizarea de unitãti si institutii de învãtãmânt în care predarea sã se facã în limbi de circulatie internationalã, în conditiile prezentei legi. În aceste scoli Limba si literatura românã, Istoria românilor si Geografia României se predau si se examineazã în limba românã.
            (4) Ministerul Educatiei Nationale poate aproba organizarea de unitãti de învãtãmânt sau de clase constituite din elevi capabili de performante.
            (5) În conditiile prezentei legi se pot organiza unitãti de învãtãmânt cu predarea în limba românã pe lângã oficiile diplomatice si institutiile culturale ale României în strãinãtate.
            (6) Ministerul Educatiei Nationale, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, are obligatia sã sprijine învãtãmântul în limba maternã în tãrile în care trãiesc români, cu respectarea legislatiei statului respectiv.
            Art. 11. - (1) Învãtãmântul nu se subordoneazã scopurilor si doctrinelor promovate de partide sau de alte formatiuni politice.
            (2) În unitãtile si în spatiile de învãtãmânt se interzic crearea si functionarea partidelor sau altor formatiuni politice, precum si desfãsurarea activitãtilor de organizare si propagandã politicã.
            (3) În învãtãmânt se interzice prozelitismul religios.
            (4) În spatiile destinate procesului de învãtãmânt, în unitãti de cercetare stiintificã, biblioteci, edituri si tipografii ale institutiilor de învãtãmânt, în cãmine, internate, cantine, cluburi, case de culturã ale studentilor, case ale corpului didactic, case universitare, tabere scolare, baze si complexe cultural-sportive, palate si cluburi ale copiilor si elevilor sunt interzise activitãtile care încalcã normele generale de moralitate, primejduind sãnãtatea fizicã sau psihicã a tineretului.
            Art. 12. - (1) Ministerul Educatiei Nationale, pe baza consultãrii celorlalte institutii si ministere interesate, proiecteazã, fundamenteazã si aplicã strategia globalã a învãtãmântului, stabileste obiectivele sistemului de învãtãmânt în ansamblul sãu, precum si obiectivele educationale pe niveluri si profiluri de învãtãmânt.
            (2) Organizarea si continutul învãtãmântului nu pot fi structurate dupã criterii exclusiviste si discriminatorii de ordin ideologic, politic, religios sau etnic. Nu sunt considerate a fi structurate dupã criterii exclusiviste si discriminatorii unitãtile si institutiile de învãtãmânt create din nevoi de ordin religios sau lingvistic, în care predarea corespunde alegerii pãrintilor sau a tutorilor legal instituiti ai elevilor.
            (3) Ministerul Educatiei Nationale, consultând factorii interesati în organizarea unor forme si tipuri specifice de învãtãmânt, rãspunde de elaborarea curriculumului: planuri de învãtãmânt, programe si manuale scolare pentru învãtãmântul preuniversitar. În învãtãmântul superior curriculumul se stabileste conform autonomiei universitare si standardelor nationale.
            Art. 13. - Autonomia universitarã este garantatã.
            Art. 14. - (1) În sistemul national de învãtãmânt, de stat si particular, pot fi initiate si organizate alternative educationale, cu acordul Ministerului Educatiei Nationale, conform legii.
            (2) Evaluarea si acreditarea alternativelor educationale se fac de Ministerul Educatiei Nationale, potrivit legii.

            Art. 15. - (1) Sistemul national de învãtãmânt este constituit din ansamblul unitãtilor si institutiilor de învãtãmânt de diferite tipuri, niveluri si forme de organizare a activitãtii de instruire si educare.
            (2) Sistemul national de învãtãmânt cuprinde unitãti si institutii de învãtãmânt, de stat si particulare.
            (3) Privatizarea institutiilor si a unitãtilor de învãtãmânt de stat este interzisã.
            (4) Învãtãmântul este organizat pe niveluri, asigurãnd coerenta si continuitatea instruirii si educatiei, în concordantã cu particularitatile de vârstã si individuale.
            (5) Sistemul national de învãtãmânt cuprinde:
            a) învãtãmântul prescolar: grupa mica; grupa mijlocie; grupa mare, pregãtitoare pentru scoalã;
            b) învãtãmântul primar: clasele I-IV;
            c) învãtãmântul secundar: învãtãmântul gimnazial, secundar inferior, clasele V-IX; învãtãmântul liceal, secundar superior, clasele X-XII/XIII; învãtãmântul profesional: anii I-II/III;
            d) învãtãmântul postliceal;
            e) învãtãmântul superior: învãtãmântul universitar si învãtãmântul postuniversitar;
            f) educatia permanentã.
            (6) Învãtãmântul prescolar, primar, gimnazial, profesional, liceal si postliceal formeazã învãtãmântul preuniversitar.
            (7) Învãtãmântul preuniversitar este subordonat, prin inspectoratele scolare, Ministerului Educatiei Nationale, iar învãtãmântul superior este coordonat de Ministerul Educatiei Nationale, cu respectarea autonomiei universitare.
            (8) Formele de organizare a învãtãmântului sunt: învãtãmânt de zi, seral, cu frecventã redusã si învãtãmânt la distantã.
            (9) în sistemul educatiei permanente se poate practica învãtãmântul prin corespondentã sau la distantã.
            10) Învãtãmântul obligatoriu, care cuprinde învãtãmântul primar si gimnazial, este învãtãmânt de zi. În mod exceptional, învãtãmântul gimnazial se poate organiza si ca învãtãmânt seral, cu frecventã redusã sau la distantã, pentru persoanele care au depãsit cu mai mult de 2 ani vârsta corespunzatoare clasei.
            (11) În sistemul de învãtãmânt pot functiona unitãti-pilot, experimentale si de aplicatie.
            (12) În raport cu conditiile existente pot functiona grupuri scolare în care se organizeazã învãtãmânt profesional, liceal si postliceal, cu o conducere unicã.
            (13) În cadrul sistemului national de învãtãmânt, sub coordonarea si controlul Ministerului Educatiei Nationale, se pot înfiinta si pot functiona, conform legii, structuri de învãtãmânt organizate prin cooperare între unitãti si institutii din tarã si din strãinãtate, pe baza unor acorduri interguvernamentale.
            Art. 16. - (1) Sistemul national de învãtãmânt are caracter deschis. În învãtãmântul preuniversitar trecerea elevilor de la o unitate scolarã la alta, de la un profil la altul si de la o filierã la alta este posibilã în conditiile stabilite prin regulament al Ministerului Educatiei Nationale. În învãtãmântul superior caracterul deschis este asigurat prin Carta universitarã.
            (2) Elevii si studentii cu aptitudini si performante scolare exceptionale pot promova 2 ani de studii într-un an scolar sau universitar.
            Art. 17. - (1) Ministerul Educatiei Nationale, inspectoratele scolare si autoritãtile administratiei publice locale asigurã conditiile necesare pentru ca elevii sã frecventeze cursurile primare si gimnaziale, de regulã, în localitatile în care acestia domiciliazã.
            (2) În situatii justificate elevilor din învãtãmântul primar si gimnazial, scolarizati într-o altã localitate, li se asigurã, dupã caz, servicii de transport, masã si internat, cu sprijinul Ministerului Educatiei Nationale, al autoritãtilor administratiei publice locale, al agentilor economici, al comunitãtilor locale, al societãtilor de binefacere, al altor persoane juridice sau fizice.

            Art. 18. - (1) Învãtãmântul prescolar se organizeazã pentru copii în vârsta de 3-7 ani, în gradinite de copii cu program normal, prelungit si sãptãmânal.
            (2) Grãdinitele se înfiinteazã de cãtre inspectoratele scolare.
            (3) Agentii economici si alte persoane juridice, precum si persoanele fizice pot înfiinta si finanta gradinite, cu acordul inspectoratelor scolare, în conditiile legii.
            Art. 19. - Pentru asigurãrea continuitãtii între învãtãmântul prescolar si cel primar se instituie si se vor generaliza treptat grupele pregãtitoare pentru scoalã, cuprinzând copii în vârsta de 5-6 (7) ani. Costurile scolarizãrii vor fi suportate de cãtre Ministerul Educatiei Nationale.

            Art. 20. - (1) Învãtãmântul primar se organizeazã ca învãtãmânt de zi si functioneazã, de regulã, cu program de dimineatã, în cadrul scolilor cu clasele I-IV, I-IX sau I-XII/XIII.
            (2) În clasa I sunt înscrisi copiii care împlinesc vârsta de 7 ani în anul calendaristic respectiv.
            (3) La cererea pãrintilor sau a sustinãtorilor legali pot fi înscrisi în clasa I si copiii care împlinesc vârsta de 6 ani pânã la data începerii anului scolar, dacã dezvoltarea lor psihosomaticã este corespunzatoare.
            (4) Ministerul Educatiei Nationale poate aproba organizarea unor clase constituite din copii care, din diferite motive, nu au absolvit pânã la vârsta de 14 ani primele patru clase ale învãtãmântului obligatoriu.

            Art. 21. - Învãtãmântul gimnazial functioneazã în cadrul scolilor cu clasele I-IX, I-XII/XIII sau XII/XIII, dupã caz.
            Art. 22. - (1) Studiile gimnaziale se încheie cu sustinerea unui examen national de capacitate, structurat pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei Nationale si date publicitatii pânã la data începerii anului scolar, la Limba si literatura românã, Matematicã si la o probã din Istoria românilor sau Geografia României. Elevii apartinând minoritãtilor nationale, care frecventeazã cursurile gimnaziale în limba maternã, sustin si o probã la Limba si literatura maternã.
            (2) În caz de nepromovare a examenului de capacitate, acesta poate fi sustinut în oricare dintre sesiunile ulterioare.
            (3) Elevilor care promoveazã examenul de capacitate li se acordã certificat de capacitate. Celor care nu promoveazã examenul de capacitate li se elibereazã, la cerere, copie de pe foaia matricolã.

            Art. 23. - (1) Învãtãmântul liceal cuprinde clasele X-XII/XIII, învãtãmânt de zi, si clasele X-XIII/XIV, învãtãmânt seral, cu frecventã redusã sau la distantã.
            (2) Reteaua liceelor de stat este aprobatã de Ministerul Educatiei Nationale, la propunerea inspectoratelor scolare, cu consultarea altor factori interesati, si ca rezultat al evaluãrii institutionale realizate de Comisia Nationalã de Evaluare Institutionalã. Reteaua se publicã înaintea examenului de capacitate; numãrul de locuri si de clase se aprobã anual, în functie de cerintele locale si nationale.
            (3) Învãtãmântul liceal seral, cu frecventã redusã si la distantã poate functiona, în conditiile legii, în unitãti de învãtãmânt stabilite de inspectoratele scolare.
            Art. 24. - (1) Învãtãmântul liceal functioneazã, de regulã, cu urmãtoarele filiere si profiluri:
            a) filiera teoreticã, cu profilurile umanist si real;
            b) filiera tehnologicã, cu profilurile tehnic, servicii, exploatarea resurselor naturale si protectia mediului;
            c) filiera vocationalã, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic si pedagogic.
            (2) Liceele se organizeazã cu unul sau mai multe profiluri. În cadrul acestor profiluri se pot organiza, cu aprobarea Ministerului Educatiei Nationale, clase cu specializari mai restrânse si clase speciale pentru elevi cu aptitudini si performante exceptionale.
            (3) La liceele care, pe lângã diploma de bacalaureat, elibereazã si certificat de competente profesionale, durata studiilor poate fi de 4 ani si este stabilitã de Ministerul Educatiei Nationale.
            (4) Ministerul Educatiei Nationale poate restructura profilurile si specializarile în raport cu dinamica profesiilor si a ocupatiilor de pe piata fortei de muncã.
            Art. 25. - (1) Admiterea elevilor în învãtãmântul liceal se face pe baza criteriilor stabilite prin metodologia elaboratã de Ministerul Educatiei Nationale, care se dã publicitãtii la începutul anului scolar precedent admiterii.
            (2) La admiterea în învãtãmântul liceal se pot înscrie absolventii învãtãmântului gimnazial, cu certificat de capacitate.
            (3) Înscrierea la admiterea în învãtãmântul liceal, cursuri de zi, se poate face în primii 2 ani de la absolvirea gimnaziului, dacã la data începerii anului scolar elevul nu a depãsit vârsta de 18 ani.
            Art. 26. - (1) Studiile liceale se încheie cu un examen national de bacalaureat, diversificat în functie de filierã, profil, specializare si de optiunea elevului.
            (2) Examenul national de bacalaureat constã în sustinearea a douã, respectiv trei probe comune si a trei probe diferentiate, în functie de filierã si de profil.
            A. Probele comune sunt:
            a) Limba si literatura românã, scris si oral;
            b) una dintre limbile moderne de circulatie internationalã studiate în liceu;
            c) Limba maternã, scris si oral, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limba a minoritãtilor nationale; limba si literatura într-o limba de circulatie internationalã, pentru elevii care au urmat studiile liceale cu limba de predare în limba de circulatie internationalã respectivã.
            B. Probele de examen, diferentiate în functie de filierã, profil, specializare si de optiunea
                elevului, sunt:
            Filiera teoreticã
            a) Profil umanist:
            1. Istorie sau Geografie;
            2. o probã la alegere din aria curricularã, corespunzator specializãrii;
            3. o probã la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele sustinute
                anterior.
            b) Profil real:
            1. Matematicã;
            2. o probã la alegere din aria curricularã, corespunzator specializãrii;
            3. o probã la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele sustinute
                anterior.
            Filiera tehnologicã
            a) Matematicã, pentru toate profilurile si specializãrile;
            b) o probã la alegere din aria curricularã "tehnologii", în functie de specializarea aleasã de
                elev;
            c) o probã la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele alese
                anterior.
            Filiera vocationalã
            a) Istorie sau Geografie ori o disciplina socioumanã, respectiv Matematicã sau Stiinte, în
                functie de profil;
            b) o probã la alegere din ariile curriculare specifice profilului si specializãrii; ariile curriculare
                sunt stabilite de comun acord de Ministerul Educatiei Nationale si ministerele interesate;
            c) o probã la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele alese
                anterior.
            (3) Pentru filierele tehnologicã si vocationalã studiile liceale se pot încheia si cu un examen de certificare a competentelor profesionale, separat de examenul de bacalaureat, în conditiile legii.
            (4) Lista cuprinzând probele de examen, continutul programelor si modul de desfãsurare a bacalaureatului si a examenului de certificare a competentelor profesionale se stabilesc prin metodologie, aprobatã de Ministerul Educatiei Nationale, si se dau publicitãtii pânã la data începerii anului scolar precedent examenului.
            (5) La întocmirea listei cuprinzând probele de examen si la stabilirea continutului programelor de bacalaureat pot fi consultate si institutiile de învãtãmânt superior.
            (6) În cazul întreruperii studiilor se recunoaste fiecare an scolar promovat. La cerere, se elibereazã un document de certificare a studiilor efectuate.
            Art. 27. - (1) Examenul de bacalaureat se sustine în fata unei comisii stabilite de inspectoratul scolar. Comisia este condusã de un presedinte, numit de Ministerul Educatiei Nationale dintre cadrele didactice universitare de predare, având titlul stiintific de doctor.
            (2) În decursul unui an solar se organizeazã douã sesiuni de bacalaureat. Rezultatele examenului de bacalaureat sunt publice.
            (3) Comisiile sunt alcãtuite din profesori de la alte licee decât cele în care se sustine bacalaureatul.
            (4) Numãrul comisiilor si numãrul unitãtilor de învãtãmânt în care se desfãsoarã examenul de bacalaureat se stabilesc de Ministerul Educatiei Nationale.
            (5) Candidatii proveniti din învãtãmântul de stat pot sustine examenul de bacalaureat si examenul de certificare a competentelor profesionale, fãrã taxã, de cel mult douã ori. Prezentãrile ulterioare la aceste examene sunt conditionate de achitarea unor taxe stabilite de Ministerul Educatiei Nationale, potrivit legii.
            (6) La fiecare prezentare candidatii sustin examenul de bacalaureat integral.
            Art. 28. - (1) În urma promovãrii examenului de bacalaureat absolventului i se elibereazã diploma de bacalaureat. Eliberarea certificatului de competente profesionale nu este conditionatã de promovarea examenului de bacalaureat.
            (2) Absolventilor de liceu fãrã diplomã de bacalaureat li se elibereazã, la cerere, certificat de absolvire si copie de pe foaia matricolã.
            (3) Absolventii care au promovat toate clasele liceale cu medii generale de minimum 9,50, iar la bacalaureat au obtinut media 10, primesc diplomã de merit.

            Art. 29. - Învãtãmântul profesional se organizeazã ca învãtãmânt de zi sau seral, prin scoli profesionale si scoli de ucenici. Aceste scoli pot functiona independent sau pe lângã grupuri scolare.
            Art. 30. - (1) Reteaua învãtãmântului profesional este organizatã de Ministerul Educatiei Nationale, cu consultarea factorilor interesati.
            (2) Reteaua învãtãmântului profesional, meseriile pentru care se scolarizeazã si numãrul de locuri aferente se dau publicitãtii cu 6 luni înainte de începerea anului scolar.
            (3) Planurile-cadru de învãtãmânt si programele scolare se elaboreazã si se aprobã de Ministerul Educatiei Nationale, cu consultarea factorilor interesati, pe baza standardelor de pregãtire profesionalã si, dupã caz, a standardelor ocupationale.
            Art. 31. - (1) La scolile profesionale se pot înscrie absolventi de gimnaziu cu certificat de capacitate.
            (2) Durata studiilor în scolile profesionale este de 2-3 ani.
            (3) Admiterea în scolile profesionale se face pe bazã de probe stabilite de unitãtile de învãtãmânt respective, cu consultarea factorilor interesati. Continutul probelor de admitere se stabileste de unitãtile de învãtãmânt.
            Art. 32. - Scolile profesionale organizeazã, la cererea factorilor interesati, pe bazã de contract, cursuri de calificare si de conversie profesionalã, cu respectarea standardelor ocupationale.
            Art. 33. - (1) La scolile de ucenici se pot înscrie absolventii de gimnaziu, cu sau fãrã certificat de capacitate. Pregãtirea prin scolile de ucenici vizeazã însusirea unor deprinderi preponderent practice, conforme standardelor ocupationale.
            (2) Durata studiilor în scolile de ucenici este de 1-2 ani. Structura anului scolar este adaptatã specificului pregãtirii în meserie.
            (3) Scolile de ucenici functioneazã, de regulã, în cadrul scolilor profesionale sau al grupurilor scolare. La cererea factorilor interesati, ucenicia se poate efectua si direct la locul de muncã al întreprinzatorilor privati, potrivit reglementarilor stabilite de Ministerul Educatiei Nationale.
            (4) Admiterea în scolile de ucenici se face prin testãri specifice meseriei.
            Art. 34. - (1) Cursurile scolii profesionale se încheie cu examen de absolvire. Pregãtirea prin scolile de ucenici se încheie cu sustinerea unei probe practice pentru certificarea pregãtirii profesionale.
            (2) Sistemul de certificare a pregãtirii prin învãtãmântul profesional se organizeazã în baza reglementarilor comune ale Ministerului Educatiei Nationale si ale Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
            Art. 35. - Organizarea învãtãmântului profesional, admiterea si examenul de absolvire sunt reglementate de Ministerul Educatiei Nationale, prin metodologie specificã.
            Art. 36. - (1) Elevii învãtãmântului profesional cu certificat de capacitate pot urma, în paralel, studiile liceale la forma de învãtãmânt seral, învãtãmânt cu frecventã redusã sau învãtãmânt la distantã, în urma admiterii, în conditiile prezentei legi.
            (2) Absolventii scolilor profesionale pot urma studiile liceale în urma admiterii, în conditiile prezentei legi. Acestora li se poate recunoaste partial pregãtirea dobânditã în scoala profesionalã, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei Nationale.

                Art. 37. - (1) Învãtãmântul de artã si învãtãmântul sportiv se organizeazã pentru elevii cu aptitudini în aceste domenii.
            (2) Unitãtile în care se organizeazã învãtãmântul de artã si învãtãmântul sportiv se aprobã de Ministerul Educatiei Nationale, la propunerea inspectoratelor scolare.
            Art. 38. - În învãtãmântul de artã si în învãtãmântul sportiv:
            a) scolarizarea se realizeazã, de regulã, începând cu clasele primare;
            b) probele de admitere cuprind testarea aptitudinilor specifice;
            c) planurile-cadru de învãtãmânt sunt adaptate profilului;
            d) studiul disciplinelor de specialitate se realizeazã pe grupe sau individual, potrivit criteriilor stabilite de Ministerul Educatiei Nationale;
            e) examenul de capacitate include si o probã practicã, specificã domeniului artistic sau sportiv studiat;
            f) programele scolare pentru învãtãmântul liceal de artã si învãtãmântul liceal sportiv respectã obiectivele stabilite pentru profilul respectiv.
            Art. 39. - Pentru fiecare profil al învãtãmântului de artã si al învãtãmântului sportiv se elibereazã certificat de capacitate, respectiv diplomã de bacalaureat, care atestã specialitatea absolvitã. Pentru anumite specializari pot fi eliberate si certificate de competente profesionale.
            Art. 40. - (1) Pentru activitatea sportivã si artisticã de performantã Ministerul Educatiei Nationale poate organiza cluburi scolare, scoli si licee cu program sportiv sau de artã, integrat sau suplimentar.
            (2) Pentru sprijinirea activitãtii sportive si artistice de performantã Ministerul Educatiei Nationale organizeazã tabere sportive sau de creatie artisticã, concursuri sportive sau artistice, campionate scolare, festivaluri; acordã burse si alte forme de sprijin material.
            (3) Ministerul Tineretului si Sportului, Ministerul Culturii si celelalte ministere interesate au obligatia sã sprijine financiar si material activitãtile de performantã în domeniul sportului si al artelor.

            Art. 41. - (1) Învãtãmântul special se organizeazã de Ministerul Educatiei Nationale, pentru prescolarii si elevii cu deficiente mintale, fizice, senzoriale, de limbaj, socioafective si de comportament sau cu deficiente asociate, în scopul instruirii si educãrii, al recuperãrii si integrãrii lor sociale.
            (2) Integrarea scolarã a copiilor cu cerinte educative speciale se realizeazã prin unitãti de învãtãmânt special, în grupe si clase speciale din unitãti prescolare si scolare obisnuite, sau în unitãti de învãtãmânt obisnuite, inclusiv în unitãti cu predare în limbile minoritãtilor nationale.
            (3) Învãtãmântul special primar si gimnazial este obligatoriu si are durata, dupã caz, de 9 sau
                 10 ani.
            Art. 42. - (1) Învãtãmântul special este gratuit.
            (2) Învãtãmântul special este organizat ca învãtãmânt de zi. În cazuri deosebite acesta se poate organiza si sub alte forme.
            (3) Unitãtile de învãtãmânt special pot beneficia de sprijinul institutiilor de protectie socialã, al altor organizatii de stat si particulare, al societãtilor de binefacere, al persoanelor fizice sau juridice din tarã si din strãinãtate, pentru stimulare, compensare si recuperare a handicapului.
            Art. 43. - Tipul si gradul handicapului copilului se stabilesc de comisii de expertizã, interscolare si judetene, subordonate inspectoratelor scolare.
            Art. 44. - Învãtãmântul special dispune de planuri de învãtãmânt, programe scolare, manuale si metodologii didactice alternative, elaborate în functie de tipul si gradul handicapului si aprobate de Ministerul Educatiei Nationale.
            Art. 45. - (1) În învãtãmântul prescolar si primar, în functie de evolutia copilului, se pot face propuneri de reorientare operativã dinspre scoala specialã spre scoala de masã si invers sau dinspre cãminul-scoalã spre scoala specialã si invers.
            (2) Propunerea de reorientare se face de cãtre cadrul didactic care a lucrat cu copilul în cauzã si de cãtre psihologul scolar. Hotãrârea de reorientare se ia de cãtre comisia de expertizã, cu acordul familiei sau al sustinatorului legal.
            (3) Copiii cu cerinte educative speciale, care nu au putut fi reorientati spre învãtãmântul de masã, inclusiv în clase speciale, continuã procesul de educatie în unitãti ale învãtãmântului special primar, gimnazial, profesional, liceal si postliceal, diferentiat dupã tipul si gradul handicapului.
            Art. 46. - Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, împreunã cu alte organisme guvernamentale sau neguvernamentale cu preocupãri în domeniu, asigurã integrarea în viata activã, în forma corespunzatoare de muncã, a absolventilor învãtãmântului special, potrivit calificãrii obtinute si în conditiile prevãzute de legislatia în vigoare.

            Art. 47. - (1) La nivelul învãtãmântului prescolar, primar si gimnazial, pe lângã unele unitãti de învãtãmânt reprezentative în zona respectivã se organizeazã centre logopedice interscolare, coordonate de inspectoratele scolare, ca structuri de învãtãmânt special integrat.
            (2) Centrele logopedice interscolare functioneazã cu profesori logopezi, având calificarea în psihopedagogie specialã, psihologie sau pedagogie; acestia au si obligatia sã îndrume educatoarele, învãtãtorii si institutorii în metodica dezvoltãrii si corectãrii limbajului celor care prezintã tulburãri de vorbire.
            (3) Pentru copiii cu boli cronice Ministerul Educatiei Nationale organizeazã, dupã caz, grupe sau clase în cadrul unitãtilor sanitare respective.
            Art. 48. - (1) Protectia copilului aflat în dificultate este realizatã conform legii.
            (2) Stabilirea continuturilor educative ale activitãtilor specifice, a metodologiilor didactice, formarea, pregãtirea si perfectionarea personalului responsabil cu instructia si educatia în cadrul centrelor de plasament si de primire a copilului, din cadrul serviciilor publice specializate pentru protectia copilului, sunt de competenta Ministerului Educatiei Nationale.
            Art. 49. - (1) În judete si în municipiul Bucuresti functioneazã centre sau cabinete de asistentã psihopedagogicã; acestea asigurã si activitatea de orientare scolarã si profesionalã.
            (2) Regulamentul de functionare a acestor centre sau cabinete se stabileste prin ordin al ministrului educatiei nationale.
            Art. 50. - (1) În fiecare judet si în municipiul Bucuresti functioneazã Casa corpului didactic, subordonatã inspectoratului scolar.
            (2) Structura si atributiile Casei corpului didactic se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Educatiei Nationale.

            Art. 51. - (1) Învãtãmântul postliceal de stat se organizeazã de Ministerul Educatiei Nationale, din proprie initiativã sau la cererea agentilor economici si a altor institutii interesate.
            (2) Nomenclatorul specializãrilor si al grupelor de specializãri se stabileste de Ministerul Educatiei Nationale, împreunã cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, la propunerea factorilor interesati.
            (3) Scolarizarea în cadrul acestui tip de învãtãmânt este finantatã de solicitanti, persoane fizice sau juridice, prin contract încheiat cu unitatea de învãtãmânt care asigurã scolarizarea.
            (4) Scolile de maistri sunt scoli postliceale.
            (5) Învãtãmântul postliceal are o durata de 1-3 ani.
            Art. 52. - (1) Admiterea în învãtãmântul postliceal se face în conformitate cu criteriile generale stabilite de Ministerul Educatiei Nationale, pe baza unei metodologii elaborate de unitatea de învãtãmânt, cu consultarea factorilor interesati.
            (2) Au dreptul sã se înscrie în învãtãmântul postliceal, în conditiile alin. (1), absolventii de liceu, cu sau fãrã diplomã de bacalaureat.
            (3) Numãrul de locuri pentru învãtãmântul postliceal de stat se stabileste în conditiile art. 51 alin. (3), se aprobã de inspectoratul scolar si se comunicã Ministerului Educatiei Nationale.
            Art. 53. - (1) Învãtãmântul postliceal se încheie cu examen de absolvire, reglementat de Ministerul Educatiei Nationale prin metodologie specificã, elaboratã cu consultarea factorilor interesati.
            (2) Promovarea examenului de absolvire dã dreptul la obtinerea unui certificat de competente profesionale.
            (3) În cazul nepromovãrii examenului de absolvire, acesta mai poate fi sustinut în oricare altã sesiune, cu acoperirea cheltuielilor de examinare de cãtre absolventi.
            Art. 54. - Prin hotarare a Guvernului se stabilesc, anual, obligatiile statului referitoare la învãtãmântul postliceal.

            Art. 55. - (1) Învãtãmântul superior se realizeazã prin institutii de învãtãmânt: universitãti, institute, academii de studii si scoli de studii postuniversitare.
            (2) Misiunea institutiilor de învãtãmânt superior este de învãtãmânt si de cercetare sau numai de învãtãmânt.
            Art. 56. - (1) Înfiintarea institutiilor de învãtãmânt superior se face prin lege, în baza procedurilor prevãzute de Legea nr. 88/1993.
            (2) Înfiintarea si functionarea facultãtilor, a colegiilor si specializãrilor universitare se fac potrivit legii.
            (3) Înfiintarea departamentelor universitare se aprobã de senatele universitare.
            (4) Înfiintarea departamentelor universitare pentru pregãtirea personalului didactic se aprobã de Ministerul Educatiei Nationale, la propunerea senatelor universitare.

            Art. 57. - Învãtãmântul universitar are caracter deschis si se organizeazã sub forma de:
            a) învãtãmânt universitar de scurtã duratã;
            b) învãtãmânt universitar de lungã duratã.
            Art. 58. - (1) Învãtãmântul universitar de stat este gratuit, pentru cifra de scolarizare aprobatã anual de Guvern, si cu taxã, conform legii.
            (2) În învãtãmântul universitar de stat gratuit se percep taxe pentru: depãsirea duratei de scolarizare prevãzute de lege, admiteri, înmatriculãri, reînmatriculãri, repetarea examenelor si a altor forme de verificare, care depãsesc prevederile planurilor de învãtãmânt. De asemenea, se pot percepe taxe si pentru activitãti neincluse în planul de învãtãmânt, conform metodologiei aprobate de senatul universitar.
            (3) Cuantumul taxelor si scutirea de la plata acestora se stabilesc de senatele universitare.
            Art. 59. - (1) Pot participa la admiterea în învãtãmântul universitar absolventii de liceu cu diplomã de bacalaureat. Organizarea admiterii este de competenta fiecãrei institutii de învãtãmânt superior, pe baza criteriilor generale stabilite de Ministerul Educatiei Nationale. Admiterea se poate organiza în douã sesiuni.
            (2) Absolventii de liceu cu diplomã de bacalaureat, care au obtinut în unul din ultimii 2 ani de studii distinctii la olimpiade scolare internationale, la concursuri artistice sau sportive de nivel continental, mondial sau olimpic, au dreptul de a se înscrie în învãtãmântul universitar fãrã sustinerea admiterii.
            (3) Absolventii de liceu cu diplomã de bacalaureat, care au obtinut, în cel putin unul din ultimii 2 ani de studii, premii la olimpiade scolare, la concursuri artistice sau sportive, de nivel national sau pe grupe de tãri, pot fi admisi în învãtãmântul universitar, conform criteriilor generale stabilite de Ministerul Educatiei Nationale si criteriilor specifice elaborate de senatele universitare.
            (4) În învãtãmântul universitar de stat conditiile de admitere, reteaua si cifrele de scolarizare se fac publice cu cel putin 6 luni înainte de începerea anului universitar.
            Art. 60. - (1) Activitatea didacticã se poate organiza în urmãtoarele forme: de zi, seral, cu frecventã redusã si la distantã. Formele de învãtãmânt seral, cu frecventã redusã si la distantã pot fi organizate de institutiile de învãtãmânt superior care au cursuri de zi.
            (2) Durata studiilor în învãtãmântul universitar seral si în cel cu frecventã redusã este mai mare cu un an decât cea prevãzutã pentru învãtãmântul de zi. Durata studiilor în învãtãmântul universitar la distantã se reglementeazã prin hotãrâre a Guvernului.
            (3) Diplomele si certificatele de studii eliberate de institutiile de învãtãmânt superior, în conditiile legii, pentru aceeasi specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învãtãmânt absolvitã.
            (4) Nomenclatorul specializãrilor si al grupelor de specializãri se stabileste de Ministerul Educatiei Nationale împreunã cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, cu consultarea Consiliului National de Evaluare Academica si Acreditare, a institutiilor de învãtãmânt superior si a altor factori interesati.
            (5) Absolventii cu diplomã de licentã pot urma o a doua specializare, în conditiile stabilite în Carta universitarã.
            (6) Absolventii cu diplomã ai colegiilor universitare pot urma o a doua specializare în cadrul învãtãmântului universitar de scurtã duratã, în conditiile stabilite în Carta universitarã.
            Art. 61. - (1) În institutiile de învãtãmânt superior pot fi înscrisi si studenti strãini, în conformitate cu prevederile legale.
            (2) Cetãtenii strãini care studiazã în România în învãtãmântul superior de stat, cu exceptia celor care beneficiazã de burse din partea statului român, plãtesc taxe de scolarizare stabilite anual prin hotarare a Guvernului.

            Art. 62. - Învãtãmântul universitar de scurtã duratã este de 3 ani, cu exceptia cazului prevãzut la art. 64 alin. (2), si este organizat în colegii universitare, în cadrul institutiilor de învãtãmânt universitar de lungã duratã.
            Art. 63. - (1) Admiterea în colegiile universitare se face pe baza criteriilor prevãzute pentru învãtãmântul universitar de lungã duratã.
            (2) Studiile în învãtãmântul universitar de scurtã duratã se încheie cu examen de absolvire, organizat pe baza criteriilor elaborate de Ministerul Educatiei Nationale si a unei metodologii stabilite de senatele universitare. Absolventii primesc diplome în care se specificã domeniul specializãrii dobândite.
            (3) Absolventii care nu au promovat examenul mentionat la alin. (2) primesc, la cerere, un certificat de studii universitare de scurtã duratã si o copie de pe foaia matricolã. Ei mai pot sustine examenul de absolvire în oricare altã sesiune, cu acoperirea cheltuielilor de examinare stabilite de senatul universitar.
            Art. 64. - (1) Colegiile universitare cu profil pedagogic asigurã pregãtirea de institutori pentru învãtãmântul prescolar si primar; acestia dobândesc specializarea si pentru predarea în învãtãmântul gimnazial, dupã caz, a unei discipline: limbã strainã, Muzicã, Desen sau Educatie fizicã.
            (2) Durata studiilor la colegiul pedagogic universitar este de 2 ani, pentru absolventii liceelor pedagogice, si de 3 ani, pentru absolventii liceelor cu alt profil.
            (3) În cadrul colegiilor pedagogice universitare functioneazã serii paralele, cu planuri de învãtãmânt diferite, în raport cu durata scolarizãrii.
            Art. 65. - (1) Absolventii cu diplomã ai colegiilor universitare pot continua studiile în învãtãmântul universitar de lungã duratã, în cadrul profilului studiat initial sau apropiat, în limita locurilor disponibile pentru anul universitar curent, stabilite de senatul institutiei de învãtãmânt superior primitoare. Criteriile de admitere se stabilesc de institutiile de învãtãmânt universitar de lungã duratã, conform Cartei universitare.
            (2) Candidatii admisi vor sustine examene de diferentã stabilite de consiliile facultãtilor si vor fi înscrisi în anul de studiu corespunzator examenelor recunoscute si celor promovate.

            Art. 66. - Învãtãmântul universitar de lungã duratã se desfãsoarã în universitãti, institute si academii de studii, cu facultãti si specializãri autorizate sau acreditate.
            Art. 67. - (1) Durata studiilor la cursurile de zi în învãtãmântul universitar de lungã duratã este, în functie de profil, de 4-6 ani si se stabileste prin hotãrâre a Guvernului. Modificarea duratei studiilor se poate face numai începând cu anul I.
            (2) Studiile în învãtãmântul universitar de lungã duratã se încheie cu examen de licentã sau de diplomã. Criteriile generale de organizare a examenului de licentã si de diplomã se stabilesc de Ministerul Educatiei Nationale, iar continutul acestora si criteriile specifice, de cãtre senatele universitare.
            (3) Absolventii care au promovat examenul de licentã primesc titlul de licentiat în profilul si în specializarea urmate.
            (4) Absolventii care nu au promovat examenul de licentã sau de diplomã primesc, la cerere, un certificat de studii universitare de lungã duratã si copie de pe foaia matricolã. Ei mai pot sustine examenul de licentã sau de diplomã în oricare altã sesiune, cu acoperirea cheltuielilor de examinare stabilite de senatul universitar. Institutiile de învãtãmânt superior pot organiza cursuri speciale, în conditiile art. 58, pentru absolventii proprii ori din alte institutii de învãtãmânt superior, în vederea pregãtirii pentru examenul de licentã, respectiv de diplomã.
            (5) Titulatura diplomei de licentã se stabileste de Ministerul Educatiei Nationale, în conformitate cu standardele internationale.
            (6) Studiile în învãtãmântul universitar cu o durata mai mare de 4 ani se încheie, dupã caz, cu examen de diplomã.
            (7) Absolventii care au promovat acest examen primesc titlul de diplomat în specializarea urmatã, în conformitate cu standardele internationale.
            (8) Diplomele eliberate de institutiile de învãtãmânt universitar de lungã duratã pânã în anul 1999 inclusiv sunt echivalente cu diplomele obtinute în urma promovãrii examenului de licentã, respectiv de diplomã.
            Art. 68. - (1) Studentii si absolventii care opteazã pentru profesiunea didacticã au obligatia sã absolve cursurile organizate de Departamentul pentru pregãtirea personalului didactic.
            (2) Departamentele pentru pregãtirea personalului didactic functioneazã în institutiile de învãtãmânt superior, pe bazã de regulament, si au planuri de învãtãmânt distincte, aprobate de senatul universitãtii.
            (3) Pregãtirea studentilor, prevãzuta la alin. (1) si (2), se realizeazã în regimul activitãtilor didactice optionale. Planurile de învãtãmânt ale departamentului sunt integrate în planurile de învãtãmânt ale facultãtilor de profil.
            (4) Absolventilor Departamentului pentru pregãtirea personalului didactic li se elibereazã certificate de absolvire, pe baza cãrora sunt abilitati sã functioneze în calitate de cadre didactice.
            (5) Absolventii învãtãmântului universitar pot profesa în învãtãmânt numai dacã au obtinut certificatul de absolvire mentionat la alin. (4) sau dacã efectueazã pregãtirea prevãzutã la alin. (1) în primii 3 ani de la angajare.
            Art. 69. - Activitãtile clinice din învãtãmântul medical superior de stat se organizeazã în unitãtile sanitare publice atestate, care apartin Ministerului Sãnãtãtii si celorlalte ministere cu retea sanitarã proprie. Metodologia de organizare si de desfãsurare a acestor activitãti se elaboreazã de Ministerul Educatiei Nationale si de Ministerul Sãnãtãtii.

            Art. 70. - (1) Învãtãmântul postuniversitar asigurã specializarea în domeniu sau extinderea si perfectionarea pregãtirii atestate prin diploma obtinutã la finalizarea studiilor universitare.
            (2) Învãtãmântul postuniversitar se organizeazã în institutii de învãtãmânt superior si în scoli de studii postuniversitare, acreditate în acest scop, si se realizeazã prin: studii aprofundate de specialitate, masterat, studii academice postuniversitare, doctorat, studii postuniversitare de specializare si cursuri de perfectionare postuniversitare.
            (3) Înfiintarea structurilor de învãtãmânt postuniversitar în cadrul institutiilor de învãtãmânt superior acreditate în acest scop se aprobã de Ministerul Educatiei Nationale, la propunerea senatelor universitare.
            Art. 71. - (1) Admiterea în învãtãmântul postuniversitar, cu exceptia doctoratului, se face pe baza criteriilor generale aprobate de Ministerul Educatiei Nationale si a criteriilor specifice aprobate de senatul institutiei de învãtãmânt superior.
            (2) Admiterea la doctorat, organizarea si desfãsurarea acestuia se reglementeazã prin hotãrâre a Guvernului.
            (3) Numãrul locurilor pentru învãtãmântul postuniversitar se stabileste de:
            a) Ministerul Educatiei Nationale, pentru cele finantate de la bugetul de stat;
            b) senatele universitare, pentru cele sustinute prin taxe sau prin alte surse extrabugetare.
            Art. 72. - (1) Studiile aprofundate au durata de douã sau trei semestre si se fac în domeniul de specializare a diplomei obtinute la finalizarea studiilor universitare de lungã duratã.
            (2) Studiile aprofundate se încheie cu o disertatie. Absolventii primesc diplomã de studii aprofundate.
            (3) Studentii înmatriculati la studii aprofundate de specialitate pe locurile finantate de la bugetul de stat beneficiazã de gratuitatea studiilor, precum si de burse, în conformitate cu prevederile legii.
            (4) Studiile de masterat au durata de 2-4 semestre si integreazã mai multe domenii de specializare, având rolul de a extinde competentele în aceste domenii. Studiile de masterat pot fi urmate de absolventii cu diplomã obtinutã la finalizarea studiilor universitare de lungã duratã, indiferent de profil sau de specializare.
            (5) Masteratul se organizeazã în cadrul institutelor de învãtãmânt superior sau în scoli de studii postuniversitare, înfiintate ca institutii independente. Studentii înmatriculati la masterat pe locurile finantate de la bugetul de stat beneficiazã de gratuitatea studiilor, precum si de burse, în conformitate cu prevederile legii.
            (6) Masteratul se încheie cu sustinerea unei disertatii. Absolventii care au promovat disertatia primesc diploma de master.
            Art. 73. - (1) Doctoratul este o forma superioarã de învãtãmânt si cercetare.
            (2) Au dreptul sã participe la concursul de admitere la doctorat absolventii cu diplomã ai învãtãmântului universitar de lungã duratã.
            (3) Conducãtorii de doctorat pot fi profesori universitari titulari, asociati sau consultanti ori academicieni, având titlul de doctor. Dreptul de a conduce doctoratul este avizat nominal de Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, la propunerea institutiilor organizatoare, si este conferit prin ordin al ministrului educatiei nationale.
            (4) Doctoratul este organizat, cu si fãrã frecventã, în institutiile de învãtãmânt superior aprobate de Ministerul Educatiei Nationale, la propunerea Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare.
            (5) Doctoratul se încheie cu o tezã sustinutã public si evaluatã de o comisie de specialisti aprobatã de senatul institutiei de învãtãmânt superior organizatoare. Comisia este alcatuitã dintr-un presedinte, conducãtorul de doctorat si din trei referenti oficiali, specialisti cu activitate stiintificã deosebitã, cu titlu de doctor în domeniu, profesori universitari, conferentiari universitari, academicieni, cercetãtori stiintifici principali gradul I, din tarã sau din strãinãtate, dintre care cel putin 2 nu functioneazã în institutia organizatoare a doctoratului. Pentru activitatea depusã referentii oficiali sunt plãtiti potrivit normelor stabilite de Ministerul Educatiei Nationale.
            (6) Titlul stiintific de doctor se acordã de cãtre institutia organizatoare si se confirmã de Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, la propunerea comisiilor de specialitate. Pe baza ordinului ministrului educatiei nationale institutia organizatoare elibereazã diploma de doctor.
            Art. 74. - (1) Scolile de studii academice postuniversitare, organizate ca institutii independente în tara sau în strãinãtate, oferã programe de pregãtire cu durata de 2-4 semestre, la forma de învãtãmânt de zi sau cu frecventã redusã, în vederea extinderii si perfectionãrii pregãtirii atestate prin diploma de studii universitare de lungã duratã.
            (2) Studiile se finalizeazã cu sustinerea unei disertatii. Absolventii primesc diplomã de studii academice postuniversitare.
            Art. 75. - (1) Studiile postuniversitare de specializare pot fi urmate de absolventii cu diplomã obtinutã la finalizarea studiilor de lungã duratã. Durata studiilor, curriculumul si modalitatea de finalizare se aprobã de senatele universitare.
            (2) Absolventilor li se elibereazã diplomã de studii postuniversitare de specializare.
            Art. 76. - (1) Cursurile postuniversitare de perfectionare pot fi urmate de absolventii cu diplomã ai învãtãmântului universitar de scurtã sau de lungã duratã. Durata cursurilor, programul de pregãtire si modalitatea de finalizare a studiilor se aprobã de senatul universitar.
            (2) Personalul didactic cu studii universitare de scurtã sau de lungã duratã din învãtãmântul preuniversitar participã periodic la cursuri postuniversitare de perfectionare a pregãtirii de specialitate, metodice si psihopedagogice, conform normelor stabilite de Ministerul Educatiei Nationale.
            (3) Absolventii cursurilor postuniversitare de perfectionare primesc certificat de absolvire.
            Art. 77. - Pentru organizarea activitãtilor de pregãtire postuniversitarã prevãzute la art. 74 institutiile de învãtãmânt superior se pot asocia cu institutii similare, precum si cu agenti economici din tara sau din strãinãtate. În acest caz structura studiilor, structurile organizatorice si modul lor de functionare si de finantare se aprobã de Ministerul Educatiei Nationale, la propunerea institutiei de învãtãmânt superior initiatoare.
            Art. 78. - (1) Învãtãmântul postuniversitar este sustinut prin taxe sau din alte surse, cu exceptiile prevãzute de lege.
            (2) Bursele de stat în învãtãmântul postuniversitar se obtin prin concurs.
            Art. 79. - Învãtãmântul postuniversitar medical se organizeazã în forme specifice stabilite prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educatiei Nationale si a Ministerului Sãnãtãtii.

            Art. 80. - (1) În institutiile de învãtãmânt superior se organizeazã activitãti de cercetare stiintificã, dezvoltare tehnologicã, proiectare, consultantã sau expertizã, care se desfãsoarã în cadrul departamentelor, catedrelor sau în unitãti proprii de cercetare stiintificã, inclusiv prin colaborare cu institutii de învãtãmânt si de cercetare din tarã sau din strãinãtate.
            (2) Unitãtile de cercetare stiintificã se înfiinteazã cu aprobarea senatelor universitare.
            (3) Catedrele, departamentele si unitãtile de cercetare stiintificã sunt încadrate cu personal didactic, de cercetare stiintificã si cu alte categorii de personal.
            (4) Activitatea de cercetare stiintificã constituie unul dintre criteriile de apreciere a valorii profesionale a cadrului didactic si, dupã caz, poate completa norma didacticã.
            (5) Studentii pot participa la contracte de cercetare stiintificã din departamente, catedre si unitãti de cercetare.
            (6) Modul de organizare si de desfãsurare a cercetarii stiintifice în institutiile de învãtãmânt superior se stabileste prin regulament aprobat de senatul universitar.
            (7) Pentru activitãti de cercetare stiintificã specifice, în reteaua Ministerului Educatiei Nationale pot functiona institute de cercetare cu personalitate juridicã.
            (8) Cercetarea stiintificã din învãtãmântul superior beneficiazã gratuit de serviciile întregii retele de informare si de documentare a bibliotecilor din învãtãmânt.
            Art. 81. - (1) Programele de cercetare stiintificã fundamentalã, precum si alte programe de interes deosebit sunt finantate, pe baza de contracte, din fondurile alocate anual, direct Ministerului Educatiei Nationale, de la bugetul de stat, separat de finantarea procesului de învãtãmânt. Finantarea contractelor de cercetare se face în mod competitiv, pe baza evaluarilor fãcute de Consiliul National al Cercetãrii Stiintifice Universitare.
            (2) Programele de cercetare tehnologicã avansatã, programele de cercetare aplicativã, precum si activitãtile de proiectare, consultantã, expertizã, altele decât cele având ca beneficiar Ministerul Educatiei Nationale, sunt finantate, pe bazã de contracte încheiate direct cu beneficiarii cercetãrilor sau ai activitãtilor respective, din fondurile de la bugetul de stat si din fondul special de cercetare, alocate altor ministere, precum si din alte surse.
            (3) În cazul contractelor de finantare sau de granturi, încheiate între Agentia Nationalã pentru Stiintã, Tehnologie si Inovare*), pe de o parte, si unitãtile mentionate la art. 80 alin. (1), (2) si (7), pe de altã parte, rezultatele cercetãrilor apartin executantilor.
            *) În conformitate cu prevederile art. 6 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 56/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 30 decembrie 1998 si aprobatã prin Legea nr. 157/1999, atributiile fostului Minister al Cercetãrii si Tehnologiei au fost preluate de Agentia Nationalã pentru Stiintã, Tehnologie si Inovare.
            (4) Activitatea de cercetare stiintificã desfãsuratã în institutele de cercetare ale Ministerului Educatiei Nationale este finantatã de la bugetul de stat, pentru programele solicitate de acest minister, si din alte surse, pentru programele comandate de terti.
            Art. 82. - (1) Veniturile proprii ale institutiilor de învãtãmânt superior, realizate din contracte de cercetare stiintificã, de proiectare, de consultantã sau de expertizã, precum si din contracte pentru alte servicii stiintifice sau didactice, se evidentiazã în conturi distincte la bãnci comerciale, în conditiile legii. Aceste venituri se utilizeazã, cu acordul responsabilului de contract si cu avizul rectorului, pentru dezvoltarea bazei materiale proprii de cercetare si de activitãti didactice, precum si pentru plata personalului care a executat contractul. Baza materialã este constituitã din obiecte ca: mijloace fixe, obiecte de inventar si materiale de orice fel. Aceste obiecte pot fi cumpãrate în timpul desfãsurarii contractului sau dupã predarea lucrãrii si dupã încasarea banilor.
            (2) Din veniturile prevãzute la alin. (1) se mai pot finanta urmãtoarele categorii de cheltuieli: burse de cercetare si instruire, informare si documentare, taxe pentru participarea ca membru în organisme, organizatii si institutii de profil, organizarea si/sau participarea la manifestari cultural-stiintifice interne si internationale, editarea de carte didacticã si de specialitate.
            (3) Veniturile realizate si neutilizate la finele anului se reporteazã cu aceeasi destinatie în anul urmãtor.

            Art. 83. - Institutia de învãtãmânt superior cuprinde, de regulã, mai multe facultãti, colegii universitare, departamente, catedre, unitãti de cercetare stiintificã, de proiectare si de microproductie.
            Art. 84. - (1) Facultatea reprezintã unitatea functionalã de bazã a institutiei de învãtãmânt superior si are în componenta una sau mai multe sectii de specialitate. Facultatea este organizatã pe departamente si catedre. Activitatea didacticã în cadrul facultãtii se desfãsoarã pe ani de studii, serii de predare, grupe si subgrupe.
            (2) Facultãtile se individualizeazã prin:
            a) conditii de admitere si absolvire;
            b) programe de studiu;
            c) domenii de specializare.
            (3) Facultatea cuprinde personal didactic si studenti, cercetatori stiintifici si proiectanti, personal auxiliar si administrativ.
            Art. 85. - Colegiul universitar este unitatea functionalã subordonatã institutiei de învãtãmânt superior sau facultãtii.
            Art. 86. - Departamentul constituie o structurã subordonatã institutiei de învãtãmânt superior sau, dupã caz, facultãtii, având functii didactice, de cercetare stiintificã, de proiectare si de productie. Organizarea si functionarea departamentelor se stabilesc de senatele universitare.
            Art. 87. - Catedra este unitatea structuralã de bazã a facultãtii sau, dupã caz, a departamentului, care realizeazã activitãti de învãtãmânt si de cercetare. Catedra cuprinde personal didactic si, dupã caz, personal de cercetare, de proiectare si auxiliar, dintr-o disciplinã sau dintr-o familie de discipline.
            Art. 88. - (1) Institutiile de învãtãmânt superior sau componentele acestora au dreptul de a organiza si de a administra unitãti si centre de cercetare, centre pentru pregãtirea resurselor umane, unitãti de productie, respectiv de microproductie, loturi experimentale sau structuri institutionale, singure sau în colaborare cu persoane juridice.
            (2) Institutiile de învãtãmânt superior au dreptul de a organiza, în colaborare cu institutii similare din tarã si din strãinãtate, programe de învãtãmânt universitar si postuniversitar, conform metodologiei stabilite de Ministerul Educatiei Nationale.

            Art. 89. - (1) Autonomia universitarã consta în dreptul comunitãtii universitare de a se conduce, de a-si exercita libertãtile academice fãrã nici un fel de ingerinte ideologice, politice sau religioase, de a-si asuma un ansamblu de competente si obligatii în concordantã cu optiunile si orientãrile strategice nationale ale dezvoltãrii învãtãmântului superior, stabilite prin lege.
            (2) Autonomia universitarã se coreleazã cu principiul rãspunderii personale si publice pentru calitatea întregii activitãti didactice si de cercetare stiintificã pe care o desfãsoarã institutia respectivã de învãtãmânt superior.
            Art. 90. - (1) Comunitatea universitarã este constituitã din personal didactic, personal didactic auxiliar, personal de cercetare stiintificã, de proiectare, precum si din cei care studiazã în institutia respectivã.
            (2) Comunitatea universitarã foloseste în activitatea sa personal administrativ.
            Art. 91. - (1) Spatiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor, campusurilor universitare, dotãrilor de orice fel si cu orice destinatie, folosite de institutia de învãtãmânt superior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptãtitã sã le utilizeze.
            (2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) spatiile si dotãrile aferente care apartin Ministerului Sãnãtãtii si ministerelor cu retea sanitarã proprie, în care se desfãsoarã învãtãmântul medical superior de stat.
            Art. 92. - (1) Ansamblul de drepturi si obligatii, precum si normele care reglementeazã viata comunitãtii universitare în spatiul universitar propriu sunt cuprinse în Carta universitarã a institutiei de învãtãmânt superior, adoptatã de senatul universitar, în conditiile legii.
            (2) Autonomia universitarã vizeazã domeniile conducerii, structurãrii si functionãrii institutiei, ale activitãtii didactice si de cercetare stiintificã, ale administrãrii si ale finantãrii.
            (3) Autonomia universitarã se realizeazã, în principal, prin:
            a) stabilirea structurii interne a institutiei de învãtãmânt superior, conform legii;
            b) programarea, organizarea, desfãsurarea si perfectionarea procesului de învãtãmânt; stabilirea planurilor de învãtãmânt si a programelor analitice în acord cu strategiile si cu standardele nationale ale dezvoltãrii învãtãmântului superior; organizarea admiterii candidatilor la studii si definirea criteriilor de evaluare a performantelor academice si profesionale ale studentilor;
            c) proiectarea, organizarea si stabilirea formelor de învãtãmânt postuniversitar, confirmate prin acreditarea programelor de studiu; stabilirea, împreunã cu Ministerul Educatiei Nationale si cu alte autoritati publice, agenti economici, organizatii profesionale si patronale recunoscute la nivel national, a domeniilor în care se utilizeazã diplomele si certificatele proprii emise;
            d) selectarea si promovarea personalului didactic ori ale celorlalte categorii de personal angajat, precum si stabilirea criteriilor de apreciere a activitãtii didactice si stiintifice; acordarea titlurilor didactice, stiintifice si onorifice, în conditiile legii;
            e) organizarea cercetãrii stiintifice si a documentãrii; organizarea activitãtilor de editare si de tipãrire; organizarea activitãtilor audiovizuale; stabilirea programelor de cooperare cu alte institutii de învãtãmânt superior si de cercetare, din tarã si din strãinãtate;
            f) eligibilitatea tuturor organismelor de conducere prin vot secret;
            g) stabilirea necesitãtii financiare si materiale; folosirea fondurilor si gestionarea lor, cu respectarea prevederilor legale; gãsirea si stabilirea surselor suplimentare de venituri; organizarea si controlul serviciilor economico-gospodaresti;
            h) solutionarea problemelor sociale ale comunitãtilor universitare; acordãrea burselor de studiu si de cercetare, inclusiv a celor provenite din fonduri proprii;
            i) organizarea de manifestari si activitãti stiintifice, culturale si sportive;
            j) înfiintarea de fundatii, conform legii; stabilirea si folosirea unor însemne si simboluri proprii;
            k) asigurãrea ordinii si disciplinei în spatiul universitar.
            (4) În plan financiar autonomia universitarã se realizeazã ca drept de gestionare, potrivit legii si rãspunderii personale, a fondurilor alocate de la bugetul public national sau provenite din alte surse, inclusiv a veniturilor realizate din taxele în valuta de la studenti si cursanti strãini, potrivit criteriilor stabilite de comun acord cu Ministerul Educatiei Nationale.
            Art. 93. - (1) Membrii comunitãtii universitare au dreptul de a lua parte la conducerea treburilor universitare; organismele de conducere se aleg prin vot secret, potrivit Cartei universitare, pentru perioade de 4 ani.
            (2) Organele alese, cu exceptia rectorului, se confirmã de cãtre senatul universitar. Rectorul se alege de cãtre senat si se confirmã prin ordin al ministrului educatiei nationale. O persoanã nu poate ocupa functia de decan sau de rector mai mult de douã mandate succesive. Rectorul poate fi revocat din functie de cãtre senatul universitar prin aceeasi procedurã folositã la numire.
            (3) Ministrul educatiei nationale îl poate suspenda din functie, din motive justificate, pe rectorul unei institutii de învãtãmânt superior, de stat sau particular, acreditatã. Hotãrârea de revocare sau de mentinere în functie a rectorului se ia de cãtre senatul universitar, în cel mult 30 de zile de la data comunicãrii ordinului de suspendare.
            Art. 94. - (1) În senatele universitare si în consiliile facultãtilor studentii sunt reprezentati în proportie de o pãtrime din numãrul membrilor acestor consilii si senate, în conditiile stabilite de Carta universitarã.
            (2) Protectia membrilor comunitãtii universitare în activitatea profesionalã si în spatiul universitar este înscrisã în Carta universitarã. Abaterile de la deontologia universitarã se analizeazã si se solutioneazã la nivelul consiliilor facultãtilor si al senatului.
            (3) Membrii comunitãtii universitare sunt obligati sã respecte regulamentele interne ale institutiei de învãtãmânt superior, stabilite în conformitate cu Carta universitarã.
            Art. 95. - Spatiul universitar este inviolabil. Accesul în spatiul universitar este permis numai în conditiile stabilite prin lege sau prin Carta universitarã.
            Art. 96. - La nivel national autonomia universitarã se manifestã prin relatia directã a rectorului institutiei de învãtãmânt superior cu Ministerul Educatiei Nationale si prin alegerea reprezentantilor institutiei în organismele profesionale, conform legii.

            Art. 97. - (1) Învãtãmântul militar este învãtãmânt de stat, parte integrantã a sistemului national de învãtãmânt, si cuprinde: învãtãmânt liceal, învãtãmânt postliceal pentru formarea maistrilor militari si a subofiterilor, învãtãmânt universitar pentru formarea ofiterilor si a altor specialisti, învãtãmânt postuniversitar.
            (2) Perfectionarea pregãtirii cadrelor militare se realizeazã în institutii de învãtãmânt distincte.
            (3) Prevederile referitoare la învãtãmântul militar preuniversitar se aplicã în mod corespunzãtor si pentru învãtãmântul preuniversitar din domeniul transporturilor.
            Art. 98. - Structura organizatoricã, profilurile, specializãrile, cifrele anuale de scolarizare si criteriile de selectionare a candidatilor pentru învãtãmântul militar se stabilesc de Ministerul Apãrãrii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei, Serviciul Român de Informatii si de alte institutii cu atributii în domeniul sigurantei nationale, potrivit specificului fiecãrei arme si trepte de învãtãmânt.
            Art. 99. - Planurile de învãtãmânt pentru învãtãmântul militar liceal, postliceal si superior se elaboreazã de Ministerul Apãrãrii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei, Serviciul Român de Informatii si de alte institutii cu atributii în domeniul sigurantei nationale, fiind avizate de Ministerul Educatiei Nationale.
            Art. 100. - Diplomele de absolvire a institutiilor militare de învãtãmânt si titlurile stiintifice obtinute dau dreptul detinãtorilor legali, dupã trecerea în rezervã, sã ocupe functii echivalente cu cele ale absolventilor institutiilor civile de învãtãmânt, cu profil apropiat si de acelasi nivel.
            Art. 101. - Admiterea si procesul de învãtãmânt în institutiile militare de toate nivelurile se desfãsoarã în limba românã.
            Art. 102. - Pentru aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul învãtãmântului militar Ministerul Apãrãrii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei, Serviciul Român de Informatii si alte institutii cu atributii în domeniul sigurantei nationale pot emite ordine, regulamente si instructiuni proprii.

            Art. 103. - (1) Învãtãmântul particular constituie o alternativã la învãtãmântul de stat sau îl completeazã.
            (2) Institutiile si unitãtile de învãtãmânt particular acreditate fac parte din sistemul national de învãtãmânt si educatie si se supun dispozitiilor prezentei legi.
            (3) Institutiile si unitãtile de învãtãmânt particular dispun de autonomie organizatoricã si functionalã în concordantã cu reglementãrile legale referitoare la organizarea si functionarea sistemului de învãtãmânt.
            (4) Institutiile si unitãtile de învãtãmânt particular acreditate pot fi sprijinite de stat.
            Art. 104. - Învãtãmântul particular functioneazã potrivit legii, dacã:
            a) este organizat si functioneazã pe principiul nonprofit;
            b) este organizat pe principii nediscriminatorii si respinge ideile, curentele si atitudinile antidemocratice, xenofobe, sovine si rasiste;
            c) respectã standardele nationale.
            Art. 105. - (1) Învãtãmântul particular preuniversitar cuprinde grãdinite, scoli primare si gimnaziale, scoli profesionale si de ucenici, licee si scoli postliceale.
            (2) Grãdinitele, scolile primare si gimnaziale, precum si scolile profesionale si de ucenici se pot înfiinta cu autorizarea inspectoratului scolar, în baza documentatiei de evaluare.
            (3) Liceele si scolile postliceale se pot înfiinta cu avizul inspectoratului scolar si cu aprobarea Ministerului Educatiei Nationale, în baza documentatiei de evaluare.
            Art. 106. - (1) Criteriile de evaluare pentru învãtãmântul particular preuniversitar se referã la domeniile fundamentale de organizare si de functionare: personal didactic, continut, bazã materialã si activitate financiarã.
            (2) Standardele corespund fiecãrui criteriu si indicã nivelurile minime obligatorii în procesul de evaluare. Aceste standarde sunt diferentiate în functie de nivelul de învãtãmânt si sunt stabilite de Comisia de Evaluare si Acreditare a Învãtãmântului Preuniversitar, care se înfiinteazã si functioneazã pe lângã Ministerul Educatiei Nationale, în baza regulamentului aprobat prin hotãrâre a Guvernului.
            Art. 107. - (1) Procesul de acreditare a unitãtilor de învãtãmânt preuniversitar cuprinde doua faze:
            a) autorizarea de încredere, care acordã dreptul de organizare si functionare provizorie a unitãtii respective;
            b) acreditarea, care acordã unitãtii respective toate drepturile ce decurg din prezenta lege.
            (2) Acreditarea trebuie solicitatã dupã acordãrea autorizatiei de încredere, astfel:
            a) dupã cel mult 4 ani, pentru grãdinite si scoli primare;
            b) dupã primul examen de capacitate, pentru gimnaziu;
            c) dupã primul examen de bacalaureat, pentru liceu;
            d) dupã primul examen de absolvire, pentru scolile profesionale, de ucenici si postliceale.
            Art. 108. - (1) În învãtãmântul particular preuniversitar se aplicã planuri similare sau alternative învãtãmântului de stat, care cuprind discipline obligatorii, optionale si facultative, corespunzator standardelor nationale.
            (2) Programele analitice ale disciplinelor trebuie sã rãspunda acelorasi cerinte ca si planurile de învãtãmânt.
            (3) Pentru învãtãmântul particular preuniversitar planurile si programele de învãtãmânt, similare sau alternative învãtãmântului de stat, sunt aprobate de Ministerul Educatiei Nationale.
            Art. 109. - În învãtãmântul particular preuniversitar formatiunile de studiu (clase, grupe, subgrupe) nu pot depãsi numeric limitele maxime legale.
            Art. 110. - (1) În învãtãmântul particular preuniversitar posturile didactice se ocupã în conditiile prevãzute de Statutul personalului didactic.
            (2) Cadrele didactice din învãtãmântul particular prescolar si primar trebuie sã aibã norma de bazã în unitatea respectivã.
            (3) În învãtãmântul particular gimnazial, liceal si profesional cel putin 60% din numãrul personalului didactic trebuie sã fie încadrat cu norma de bazã în unitatea respectivã.
            (4) Pentru învãtãmântul particular postliceal cel putin 50% din posturi, constituite în conformitate cu prevederile legale, trebuie sã fie acoperite cu personal didactic angajat cu norma de bazã în unitatea respectivã.
            (5) Personalul didactic de conducere din învãtãmântul particular trebuie sã fie angajat cu norma de bazã în unitatea de învãtãmânt respectivã si sã îndeplineascã cerintele Statutului personalului didactic privind ocuparea functiilor de conducere.
            Art. 111. - Diplomele sau certificatele acordate de unitãtile din învãtãmântul particular preuniversitar, înfiintate potrivit prezentei legi, au valoare si produc efectele actelor de studii eliberate în învãtãmântul de stat, dacã examenele de absolvire au fost sustinute în fata unor comisii numite în conformitate cu dispozitiile legale.
            Art. 112. - Elevii din învãtãmântul particular se pot transfera la alte unitãti de învãtãmânt de stat sau particular, cu acordul unitãtii primitoare si în conditiile stabilite de Ministerul Educatiei Nationale.
            Art. 113. - Învãtãmântul superior particular functioneazã potrivit Legii nr. 88/1993*) privind acreditarea institutiilor de învãtãmânt superior si recunoasterea diplomelor, cu respectarea prevederilor prezentei legi.
            Art. 114. - În învãtãmântul particular taxele de scolarizare se stabilesc de fiecare institutie sau unitate de învãtãmânt, în conditiile legii.
            Art. 115. - (1) Baza materialã a institutiilor si unitãtilor de învãtãmânt particular trebuie sã corespundã standardelor desfãsurãrii unui proces instructiv-educativ de calitate: spatii adecvate procesului de învãtãmânt, în proprietate sau închiriate; laboratoare proprii, cu dotare corespunzatoare pentru un an în avans fatã de anul scolarizat; bibliotecã dotatã cu fond de carte propriu, adecvat continutului disciplinelor si nivelului acestora.
            (2) Pentru obtinerea acreditãrii institutia sau unitatea de învãtãmânt respectivã trebuie sã facã dovada cã în perioada de functionare provizorie a utilizat cel putin 25% din venituri pentru investitii în baza materialã proprie.
            (3) Dupã douã cicluri de scolarizare ulterioare acreditãrii institutia sau unitatea de învãtãmânt trebuie sã facã dovada cã detine în proprietate cel putin 50% din spatiile de învãtãmânt si cã în toatã perioada anterioarã a utilizat cel putin 25% din venituri pentru investitii în baza materialã proprie.
            *) Legea nr. 88/1993 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 11 noiembrie 1999.
            Art. 116. - Institutiile si unitãtile de învãtãmânt particular se supun evaluãrii si controlului, în conditiile legii.
            Art. 117. - (1) Învãtãmântul cooperatist se desfãsoarã în unitãti care sunt proprietatea asociatiilor cooperatiste.
            (2) Finantarea învãtãmântului cooperatist se asigurã din fonduri proprii ale asociatiilor cooperatiste, din taxe scolare si din alte surse.
            (3) Ministerul Educatiei Nationale acoperã de la bugetul de stat cheltuielile pentru salarizarea personalului didactic, cu exceptia personalului care asigurã instruirea practicã.
            (4) Unitãtilor de învãtãmânt cooperatist li se aplicã prevederile art. 115.

            Art. 118. - Persoanele apartinând minoritãtilor nationale au dreptul sã studieze si sã se instruiascã în limba maternã la toate nivelurile si formele de învãtãmânt, precum si la tipurile de învãtãmânt pentru care existã o cerere suficientã, în conditiile legii.
            Art. 119. - (1) În functie de necesitãtile locale se pot organiza, la cerere si în conditiile legii, grupe, clase, sectii sau scoli cu predarea în limbile minoritãtilor nationale.
            (2) Prevederile alin. (1) se vor aplica fãrã a se aduce atingere învãtãrii limbii oficiale si predãrii în aceastã limbã.
            Art. 120. - (1) Disciplina Limba românã se predã în învãtãmântul primar dupã programe scolare si manuale elaborate în mod special pentru minoritatea respectivã. În învãtãmântul gimnazial disciplina Limba si literatura românã se predã dupã programe scolare identice cu cele pentru clasele cu predare în limba românã si manuale specifice. În învãtãmântul liceal disciplina Limba si literatura românã se predã dupã programe scolare si manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba românã.
            (2) În învãtãmântul primar cu predare în limbile minoritãtilor nationale Istoria românilor si Geografia României se predau în aceste limbi dupã programe scolare si manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba românã, cu obligatia transcrierii si însusirii toponomiei si a numelor proprii românesti în limba românã. În învãtãmântul gimnazial si liceal Istoria românilor si Geografia României se predau în limba românã, dupã programe scolare si manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba românã. Examinarea la Istoria românilor si Geografia României se face în limba de predare a acestora.
            (3) În programele si manualele de istorie universalã si de istorie a românilor se vor reflecta istoria si traditiile minoritãtilor nationale din România.
            (4) În învãtãmântul gimnazial se introduce, la cerere, ca disciplinã de studiu, Istoria si traditiile minoritãtilor nationale, cu predare în limba maternã. Programele analitice si manualele la aceasta disciplina sunt aprobate de Ministerul Educatiei Nationale.
            Art. 121. - Elevilor apartinând minoritãtilor nationale, care frecventeazã unitãti de învãtãmânt cu predare în limba românã, li se asigurã, la cerere si în conditiile legii, ca disciplinã de studiu, limba si literatura maternã, precum si istoria si traditiile minoritãtii nationale respective.
            Art. 122. - În învãtãmântul de stat profesional, liceal si postliceal de specialitate, în care, la cerere si în conditiile legii, predarea se face în limba maternã la disciplinele de specialitate, este obligatorie însusirea terminologiei de specialitate si în limba românã.
            Art. 123. - (1) În cadrul institutiilor de învãtãmânt universitar de stat se pot organiza, în conditiile legii, la cerere, grupe, sectii, colegii si facultãti cu predare în limbile minoritãtilor nationale. În acest caz se va asigura însusirea terminologiei de specialitate în limba românã. La cerere si prin lege se pot înfiinta institutii de învãtãmânt superior multiculturale. Limbile de predare în aceste institutii de învãtãmânt superior se stabilesc în cadrul legii de înfiintare.
            (2) Se recunoaste dreptul persoanelor apartinând minoritãtilor nationale de a înfiinta si de a administra propriile institutii de învãtãmânt superior particulare, conform legii.
            (3) Se încurajeazã institutiile de învãtãmânt superior cu structuri si activitãti multiculturale pentru promovarea convietuirii interetnice armonioase si a integrãrii la nivel national si european.
            (4) La toate formele de învãtãmânt în limba românã sau în limbile minoritãtilor nationale se poate înscrie si pregãti orice cetãtean român, indiferent de limba sa maternã si de limba în care a urmat studiile anterioare.
            Art. 124. - În învãtãmântul de toate gradele si nivelurile probele de admitere si probele examenelor de absolvire pot fi sustinute în limba în care au fost studiate disciplinele respective, în conditiile legii.
            Art. 125. - Ministerul Educatiei Nationale asigurã, în limba de predare, pregãtirea si perfectionarea personalului didactic, precum si manuale scolare si alte materiale didactice.
            Art. 126. - În conducerea unitãtilor si a institutiilor de învãtãmânt în care existã grupe, clase sau sectii cu predare în limbile minoritãtilor nationale se asigurã o reprezentare proportionalã a cadrelor didactice din rândul minoritãtilor, cu respectarea competentei profesionale.

            Art. 127. - (1) Continutul învãtãmântului preuniversitar este asigurat prin Curriculumul national. Curriculumul national este ansamblul coerent al planurilor-cadru de învãtãmânt, al programelor si al manualelor scolare din învãtãmântul preuniversitar. Acest ansamblu cuprinde o componentã comunã pentru toate scolile de acelasi tip si o altã componentã aflatã la decizia scolii.
            (2) Planurile-cadru de învãtãmânt cuprind disciplinele obligatorii, optionale si facultative, precum si numãrul minim si maxim de ore aferent fiecãreia dintre acestea.
            (3) Programele scolare stabilesc pentru fiecare disciplina din planul de învãtãmânt obiectivele instructiv-educative si formative ale disciplinei si evidentiaza continuturile fundamentale de ordin teoretic, experimental si aplicativ, oferind orientari metodologice generale pentru realizarea acestora.
            Art. 128. - (1) Planurile-cadru de învãtãmânt si programele scolare pentru învãtãmântul preuniversitar se elaboreazã de comisiile nationale de specialitate, fiind coordonate si avizate de Consiliul National pentru Curriculum, si se aprobã de cãtre ministrul educatiei nationale.
            (2) În unitãtile de învãtãmânt se utilizeazã numai manuale scolare aprobate de Ministerul Educatiei Nationale.
            (3) În unitãtile de învãtãmânt preuniversitar se pot utiliza manuale alternative. Cadrul didactic are dreptul de a recomanda elevilor un anumit manual, pe baza criteriilor stabilite de Ministerul Educatiei Nationale.
            (4) Obiectivele specifice în evaluarea procesului instructiv-educativ pe fiecare nivel de învãtãmânt se stabilesc prin standarde aprobate de Ministerul Educatiei Nationale.

            Art. 129. - (1) În institutiile de învãtãmânt superior planurile de învãtãmânt se elaboreazã de facultãti sau departamente, se analizeazã în cadrul consiliilor acestora, se aprobã de senatele universitare si se avizeazã de Ministerul Educatiei Nationale, pentru a fi în concordantã cu standardele nationale. Modificarea planurilor de învãtãmânt se poate face numai începând cu anul I.
            (2) Programele analitice se elaboreazã de titularii de discipline si se aprobã de catedrã sau de departament.
            Art. 130. - În functie de specificul facultãtilor si al specializãrilor, planurile de învãtãmânt si programele analitice pot fi concepute si în structurã modularã.

            Art. 131. - (1) Continutul instruirii si educatiei la toate nivelurile de organizare a învãtãmântului se completeazã prin activitãti extrascolare.
            (2) Activitatea extrascolarã se organizeazã de cãtre scoli, cluburi, palate ale copiilor si elevilor, administratiile judetene ale taberelor, conducerile taberelor scolare si bazelor sportive, turistice si de agrement si de alte unitãti pentru activitãti complementare, cu sprijinul familiei si al altor factori interesati.
            (3) Activitãtile extrascolare au continut stiintific, cultural-artistic, umanitar, ecologic, moral-civic, tehnico-aplicativ, turistic, sportiv, precum si caracter recreativ.
            (4) Palatul National al Copiilor si Elevilor din Bucuresti, subordonat Ministerului Educatiei Nationale, precum si palatele copiilor din judete, aflate în subordinea inspectoratelor scolare, au si rol metodologic pentru activitãtile extrascolare.
            Art. 132. - (1) Organizarea si competentele unitãtilor specializate în activitatea extrascolarã se stabilesc prin regulament aprobat de Ministerul Educatiei Nationale, în colaborare cu Ministerul Tineretului si Sportului.
            (2) Ministerul Educatiei Nationale, prin inspectoratele scolare, asigurã si controleazã realizarea obiectivelor instruirii si educatiei extrascolare.

            Art. 133. - Pentru asigurarea educatiei permanente Ministerul Educatiei Nationale colaboreazã cu Ministerul Culturii si cu alte ministere interesate, precum si cu mijloacele de informare în masã, cultele religioase, universitãtile populare, fundatiile culturale, alte societãti si institutii, pentru a facilita accesul la stiintã si culturã al tuturor cetãtenilor, indiferent de vârstã, în vederea adaptãrii lor la mutatiile majore care survin în viata socialã.
            Art. 134. - Ministerul Educatiei Nationale, prin unitãtile si institutiile sale, acordã, pe bazã de contract, asistentã de specialitate celor care organizeazã diferite programe de instruire a adultilor în sistemul educatiei permanente si al conversiei profesionale sau poate organiza asemenea programe din proprie initiativã.
            Art. 135. - (1) Persoanele juridice sau fizice pot organiza, în cadrul sistemului de formare continuã, împreunã cu unitãti sau institutii de învãtãmânt ori separat, cursuri de calificare, perfectionare si conversie profesionalã a adultilor, care oferã certificate de competentã profesionalã recunoscute pe piata muncii.
            (2) Persoanele juridice pot organiza cursurile prevãzute la alin. (1) numai dacã au prevãzut în statut aceste activitãti si dacã sunt autorizate de Ministerul Educatiei Nationale si, dupã caz, de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale sau de alte autoritãti publice, în baza criteriilor de evaluare stabilite prin regulament aprobat de cele douã ministere, cu respectarea standardelor ocupationale, conform legii. Persoanele fizice pot organiza asemenea activitãti numai în conditiile autorizãrii mentionate.
            (3) Modul de certificare a competentelor profesionale în cadrul sistemului de formare continuã se stabileste de Ministerul Educatiei Nationale, împreunã cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, în concordantã cu standardele ocupationale, potrivit legii.
            (4) Pe perioada în care urmeazã cursuri de perfectionare a pregãtirii profesionale personalul institutiilor publice are dreptul la salariu de baza si la celelalte adaosuri la acesta. În cazul în care cursurile sunt organizate în altã localitate decât cea de domiciliu, personalul institutiilor publice participant la acestea beneficiazã si de drepturile cuvenite, potrivit dispozitiilor legale, salariatilor institutiilor publice aflati în delegare.
            Art. 136. - (1) Pentru instruirea adultilor, precum si pentru sprijinirea sistemului de învãtãmânt în realizarea unor obiective specifice pot fi organizate, cu aprobarea Ministerului Educatiei Nationale, institutii si retele de învãtãmânt deschis sau la distantã, care utilizeaza tehnologiile moderne de comunicare si de preluare a informatiilor.
            (2) Cheltuielile necesare pentru acest sistem de învãtãmânt sunt suportate de cãtre beneficiari si de institutiile interesate.

            Art. 137. - (1) În sistemul de învãtãmânt functioneazã, ca parte integrantã, o retea de biblioteci specializate: biblioteci centrale universitare si biblioteci pedagogice, ca institutii cu personalitate juridicã subordonate direct Ministerului Educatiei Nationale; biblioteci ale institutiilor de învãtãmânt superior, ale facultãtilor, colegiilor, departamentelor, catedrelor; biblioteci ale caselor corpului didactic; biblioteci scolare.
            (2) Bibliotecile mentionate la alin. (1) functioneazã pe bazã de regulamente aprobate de Ministerul Educatiei Nationale.
            (3) Bibliotecile din învãtãmânt pot organiza, cu aprobarea Ministerului Educatiei Nationale si în colaborare cu Ministerul Culturii, sectii specifice, precum si alte forme pe care le considerã necesare pentru studiul individual al adultilor.
            Art. 138. - Pregãtirea personalului de specialitate pentru biblioteci este asiguratã de Ministerul Educatiei Nationale prin studii universitare de scurtã si de lungã duratã, iar perfectionarea acestuia este coordonatã de Ministerul Educatiei Nationale.
            Art. 139. - Coordonarea activitãtii retelei bibliotecilor din învãtãmânt se asigurã de Ministerul Educatiei Nationale.

            Art. 140. - (1) Ministerul Educatiei Nationale se organizeazã si functioneazã potrivit legii. Ministerul Educatiei Nationale, ca organ de specialitate, are rãspunderea de a elabora si de a aplica politica educationalã, în conformitate cu art. 2. Ministerul Educatiei Nationale are drept de initiativã si de executie în domeniul politicii financiare si a resurselor umane din sfera educatiei si colaboreazã cu alte ministere implicate în dezvoltarea învãtãmântului.
            (2) Pentru exercitarea atributiilor sale Ministerul Educatiei Nationale constituie structuri de experti si se sprijinã pe organisme consultative, la nivel national, alcãtuite pe criterii de prestigiu profesional si moral: Consiliul national pentru Reforma Învãtãmântului, Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, Consiliul National de Finantare a Învãtãmântului Superior, Consiliul National al Cercetãrii Stiintifice din Învãtãmântul Superior, Consiliul National al Bibliotecilor, Consiliul National pentru Formare si Educatie Continuã, comisiile nationale de specialitate pe discipline si structurile manageriale ale programelor de reformã. Componenta consiliilor si regulamentele lor de functionare se aprobã prin ordin al ministrului educatiei nationale. În exercitarea atributiilor sale Ministerul Educatiei Nationale poate consulta, dupã caz, societãtile stiintifice nationale ale cadrelor didactice, federatiile sindicale reprezentative la nivel de ramurã, ca parteneri sociali, si organizatiile studentesti si de elevi, recunoscute pe plan national.
            (3) Pentru confirmarea titlurilor, diplomelor si certificatelor universitare Ministerul Educatiei Nationale constituie Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare. Membrii consiliului sunt profesori universitari, personalitati de prestigiu stiintific, cultural si moral, recunoscute pe plan national sau international. Ei sunt selectati pe baza propunerilor senatelor universitare. Consiliul functioneazã potrivit unui regulament propriu, aprobat prin ordin al ministrului educatiei nationale.
            (4) Consiliul National al Rectorilor se constituie si functioneazã în baza statutului propriu.
            (5) În subordinea Ministerului Educatiei Nationale functioneazã:
            a) Institutul de Stiinte ale Educatiei, ca institut de cercetare si dezvoltare care activeazã în domeniul inovãrii si reformei sistemului national de învãtãmânt;
            b) Federatia Sportului Scolar si Universitar, ca unitate autonomã cu personalitate juridicã. Federatia Sportului Scolar si Universitar coordoneazã activitatea sportivã a asociatiilor sportive scolare si universitare. Federatia Sportului Scolar si Universitar se afiliazã la federatiile internationale ale sportului scolar, respectiv universitar. Cluburile sportive scolare si universitare, înfiintate conform prevederilor art. 40 alin. (1), au personalitate juridicã si se pot afilia la federatiile de specialitate. Transferarea sportivilor din aceste cluburi se face în baza reglementarilor federatiilor de specialitate, potrivit regimului de transferuri aplicat celorlalte cluburi sportive.
            Art. 141. - Ministerul Educatiei Nationale elaboreazã, coordoneazã si aplicã politica nationalã în domeniul educatiei. În acest scop exercitã urmãtoarele atributii:
            a) coordoneazã si controleazã sistemul national de învãtãmânt;
            b) organizeazã reteaua învãtãmântului de stat si propune Guvernului cifrele de scolarizare, pe baza studiilor de prognozã, cu consultarea unitãtilor de învãtãmânt, a autoritãtilor locale si a agentilor economici interesati;
            c) aprobã Curriculumul national si sistemul national de evaluare, asigurã si supravegheazã respectarea acestora;
            d) coordoneazã activitatea de cercetare stiintificã din învãtãmânt;
            e) asigurã cadrul pentru productia manualelor scolare; asigurã finantarea scolilor pentru achizitionarea de manuale, conform legii;
            f) elaboreazã criteriile generale de admitere în învãtãmântul superior;
            g) aprobã înfiintarea liceelor si a scolilor postliceale;
            h) aprobã, conform legii, regulamentele de organizare si functionare a unitãtilor subordonate, cu exceptia institutiilor de învãtãmânt superior;
            i) elaboreazã studii de diagnoza si prognoza în domeniul restructurarii si modernizarii învãtãmântului si contribuie la perfectionarea cadrului legislativ;
            j) asigurã cadrul pentru proiectarea, omologarea si productia mijloacelor de învãtãmânt;
            k) asigurã cadrul organizatoric pentru selectionarea si pregãtirea adecvatã a elevilor cu aptitudini deosebite;
            l) asigurã scolarizarea specializatã si asistenta psihopedagogicã adecvatã a copiilor si a tinerilor cu deficiente fizice, senzoriale, mentale sau asociate;
            m) analizeazã modul în care se asigurã protectia socialã în învãtãmânt si propune mãsuri corespunzãtoare Guvernului si autoritãtilor publice locale abilitate;
            n) coordoneazã activitatea bibliotecilor universitare din subordine;
            o) rãspunde de formarea si perfectionarea personalului didactic;
            p) coordoneazã, potrivit legii, numirea, transferarea, eliberarea si evidenta personalului didactic, de conducere, de îndrumare si control si a celui auxiliar din unitãtile subordonate;
            q) asigurã repartizarea Fondului national al formãrii profesionale, cu consultarea factorilor interesati;
            r) rãspunde de evaluarea sistemului national de învãtãmânt pe baza standardelor nationale;
            s) elaboreazã si aplicã strategiile de reformã, pe termen mediu si lung, ale învãtãmântului si educatiei;
            t) elaboreazã împreunã cu alte ministere strategia colaborarii cu alte state si cu organismele internationale specializate în domeniul învãtãmântului si cercetãrii stiintifice;
            u) colaboreazã, pe bazã de protocoale, cu statele în care trãieste populatie de nationalitate sau de origine românã, pentru promovarea si desfãsurarea învãtãmântului în limba maternã;
            v) elaboreazã norme specifice pentru constructiile scolare si pentru dotarea acestora;
            w) stabileste modalitãtile de recunoastere si de echivalare a diplomelor, a certificatelor si a titlurilor stiintifice, eliberate în strãinãtate, pe baza unor norme interne, tinând seama si de întelegerile si conventiile internationale;
            x) stabileste pentru învãtãmântul preuniversitar de stat structura anului scolar, sesiunile de examene, perioadele de desfãsurare a concursurilor, precum si vacantele scolare;
            y) controleazã modul de respectare a normelor financiar-contabile, de executie bugetarã si de administrare a patrimoniului din sistemul national al învãtãmântului de stat; încaseazã taxe, în lei si în valutã, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de vizarea si recunoasterea actelor de studii, conform legii.

            Art. 142. - Inspectoratele scolare sunt organe descentralizate de specialitate, subordonate Ministerului Educatiei Nationale, având, în principal, urmãtoarele atributii:
            a) urmãresc modul de organizare si de functionare a retelei de învãtãmânt preuniversitar, în conformitate cu politica educationalã la nivel national;
            b) asigurã aplicarea legislatiei în organizarea, conducerea si desfãsurarea procesului de învãtãmânt;
            c) asigurã calitatea învãtãmântului si respectarea standardelor nationale prin inspectia scolarã;
            d) înfiinteazã, cu avizul Ministerului Educatiei Nationale, unitãti scolare ale învãtãmântului de stat: grãdinite, scoli primare, gimnazii, scoli profesionale si de ucenici;
            e) propun Ministerului Educatiei Nationale reteaua de scolarizare din raza lor teritorialã, în conformitate cu politica educationalã, a studiilor de prognozã, dupã consultarea unitãtilor de învãtãmânt, a autoritãtilor locale, a agentilor economici si a partenerilor sociali interesati;
            f) asigurã, împreunã cu autoritãtile administratiei publice locale, scolarizarea elevilor pe durata învãtãmântului obligatoriu;
            g) coordoneazã încadrarea unitãtilor de învãtãmânt cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic;
            h) organizeazã si îndrumã activitatea de perfectionare a personalului didactic, de cercetare stiintificã si alte actiuni complementare din învãtãmântul preuniversitar;
            i) coordoneazã utilizarea, dezvoltarea si protejarea bazei didactico-materiale din unitãtile de învãtãmânt, împreunã cu autoritãtile publice locale;
            j) coordoneazã organizarea admiterii si a examenelor de absolvire din unitãtile de învãtãmânt, precum si a concursurilor scolare;
            k) controleaza activitãtile si serviciile de învãtãmânt preuniversitar organizate de agenti economici, fundatii, asociatii, culte si de alte persoane juridice sau fizice de pe raza lor teritorialã; constatã eventualele încalcãri ale prevederilor legale si iau mãsurile prevãzute de lege;
            l) coordoneazã activitatea bibliotecilor din unitãtile de învãtãmânt subordonate;
m) coordoneazã si controleazã activitatea Casei corpului didactic.
            Art. 143. - (1) Structura inspectoratelor scolare judetene si al municipiului Bucuresti se stabileste prin ordin al ministrului educatiei nationale.
            (2) În structura inspectoratelor scolare din judetele cu învãtãmânt si în limbile minoritãtilor nationale sunt cuprinsi si inspectori scolari pentru acest învãtãmânt.
            (3) Unitãtile extrascolare si unitãtile conexe învãtãmântului preuniversitar sunt subordonate inspectoratului scolar.
            (4) Inspectoratul scolar are un consiliu de administratie si un consiliu consultativ. Consiliul de administratie este format din 9-11 membri, dintre care: inspectorul scolar general, inspectorii scolari generali adjuncti, directorul Casei corpului didactic, directorul tehnic-administrativ, contabilul-sef, consilierul juridic al inspectoratului scolar si alti membri. Inspectorul scolar general este presedintele de drept al consiliului de administratie. Consiliul consultativ este format din directori de unitãti de învãtãmânt, din alte cadre didactice de prestigiu, inclusiv din învãtãmântul superior, din reprezentanti ai pãrintilor, ai autoritãtilor locale administrative, ai comunitãtilor religioase, ai agentilor economici, precum si din alti parteneri sociali. Presedintele consiliului consultativ este ales, prin vot secret, dintre membrii acestuia.
            (5) Inspectoratele scolare organizeazã periodic conferinte judetene ale personalului didactic din învãtãmântul preuniversitar, pe specialitati, cu rol consultativ, participativ si metodic.
            Art. 144. - (1) Inspectorul scolar general, inspectorii scolari generali adjuncti si directorul Casei corpului didactic sunt numiti prin ordin al ministrului educatiei nationale, pe baza criteriilor de competenta profesionalã si manageriala, conform legii.
            (2) Inspectorii scolari se numesc de cãtre inspectorul scolar general, prin concurs, pe baza criteriilor de competentã profesionalã si managerialã, de regulã pe o perioada de 4 ani, conform legii.

            Art. 145. - (1) Unitãtile de învãtãmânt preuniversitar sunt conduse de directori, ajutati, dupã caz, de directori adjuncti. În activitatea de conducere directorii se bazeazã pe consiliul profesoral, pe consiliul de administratie si pe consiliul scolar. Aceste consilii functioneazã în temeiul unor regulamente elaborate de Ministerul Educatiei Nationale, conform legii.
            (2) Consiliul profesoral al unitãtii de învãtãmânt, cu rol de decizie în domeniul instructiv-educativ, este format din personalul didactic de predare din unitatea respectivã si este prezidat de director.
            (3) Consiliul de administratie al unitãtii de învãtãmânt, cu rol de decizie în domeniul administrativ, este format din cel putin 5 membri, dar nu mai mult de 11 membri, între care directorul unitãtii, directorul adjunct, contabilul-sef, cadre didactice alese de consiliul profesoral si reprezentanti ai pãrintilor, precum si ai administratiei publice locale. În consiliul de administratie se includ si reprezentanti ai agentilor economici care asigurã baza materialã pentru practicã. Directorul unitãtii de învãtãmânt este presedintele consiliului de administratie.
            (4) Unitatea de învãtãmânt prescolar sau primar, afiliatã altei unitãti de învãtãmânt, îsi alege 1-2 cadre didactice în consiliul de administratie al acesteia.
            (5) În consiliile de administratie ale liceelor si scolilor postliceale se includ 1-2 elevi.
            (6) În fiecare unitate de învãtãmânt cu personalitate juridicã sau pe grupuri de unitãti se constituie câte un consiliu scolar, care decide si rãspunde de realizarea politicii educationale la nivel local. Initiativele locale respectã politica educationala elaboratã la nivel national. Componenta si atributiile consiliului scolar sunt stabilite prin regulament aprobat de cãtre Ministerul Educatiei Nationale.
            (7) Directorii si directorii adjuncti ai unitãtilor din învãtãmântul prescolar, primar, gimnazial si profesional, precum si directorii adjuncti din învãtãmântul liceal si postliceal sunt numiti de inspectorul scolar general, conform legii.
            (8) Directorii unitãtilor din învãtãmântul liceal si postliceal sunt numiti prin ordin al ministrului educatiei nationale, la propunerea inspectorului scolar general, conform legii.
            (9) Directorii unitãtilor destinate activitãtilor extrascolare sunt numiti de ministrul educatiei nationale la unitãtile direct subordonate Ministerului Educatiei Nationale si de cãtre inspectorul scolar general la unitãtile din subordinea inspectoratului scolar.
            (10) Numirea directorilor si a directorilor adjuncti ai unitãtilor de învãtãmânt mentionate la alin. (7) si (8) se face ca urmare a sustinerii unui concurs, pe baza criteriilor de competentã profesionalã si managerialã, precum si a recomandãrii consiliului scolar, pe o perioada de 4 ani.        Metodologia concursului se stabileste de Ministerul Educatiei Nationale.
            Art. 146. - Institutiile de învãtãmânt superior sunt conduse de senate, iar facultãtile si departamentele, de consilii. Senatele sunt prezidate de rectori, consiliile facultãtilor, de decani, iar consiliile departamentelor, de directori. Atributiile si raporturile acestor organisme se stabilesc prin Carta universitarã. Hotãrârile senatelor, ale consiliilor facultãtilor si ale departamentelor se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenti, dacã numãrul lor reprezintã cel putin douã treimi din totalul membrilor.
            Art. 147. - (1) Conducerea operativã a institutiei de învãtãmânt superior este asiguratã de cãtre biroul senatului, alcãtuit conform Statutului personalului didactic si Cartei universitare.
(2) Presedintele biroului senatului este rectorul.

            Art. 148. - (1) Evaluarea învãtãmântului, ca sistem si proces, se asigurã de Ministerul Educatiei Nationale prin institutii si organisme specializate, în baza unui regulament aprobat prin ordin al ministrului educatiei nationale.
            (2) Evaluarea învãtãmântului universitar si postuniversitar se asigurã prin forme specifice, în conformitate cu dispozitiile legale si cu normele autonomiei universitare.
            (3) În sistemul national de învãtãmânt si educatie notarea se face, de regulã, de la 10 la 1.
            (4) Se recomandã aplicarea creditelor transferabile si recunoasterea lor atât în cadrul aceleiasi institutii sau unitãti de învãtãmânt, cât si între institutii sau unitãti de învãtãmânt din tarã si din strãinãtate.
            Art. 149. - Ministerul Educatiei Nationale asigurã evaluarea periodicã a nivelului de pregãtire profesionalã si metodicã a personalului didactic din învãtãmânt.
            Art. 150. - (1) Inspectorul scolar general elaboreazã, la sfârsitul fiecãrui an scolar, un raport privind starea învãtãmântului din judet, respectiv din municipiul Bucuresti. Acest raport se prezinta Ministerului Educatiei Nationale, prefecturii, consiliului judetean, consiliilor locale si tuturor unitãtilor de învãtãmânt din judet, respectiv din municipiul Bucuresti.
            (2) Rectorul institutiei de învãtãmânt superior elaboreazã, la sfârsitul fiecãrui an universitar, un raport privind starea institutiei de învãtãmânt, pe care îl transmite Ministerului Educatiei Nationale, prefecturii si consiliului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti.
            (3) Ministrul educatiei nationale înainteaza Parlamentului raportul anual asupra stãrii sistemului national de învãtãmânt, pânã la data de 15 octombrie. Concomitent sunt prezentate directiile si prioritatile de dezvoltare a învãtãmântului preuniversitar si superior. Raportul anual se dã publicitãtii.

            Art. 151. - (1) Personalul din învãtãmânt este format din personal didactic, personal de cercetare, personal didactic auxiliar si personal administrativ.
            (2) Personalul didactic este format din:
            a) educatoare - în învãtãmântul prescolar;
            b) învãtãtori - în învãtãmântul primar;
            c) institutori - în învãtãmântul prescolar si primar;
            d) maistri-instructori - în învãtãmântul gimnazial, profesional, liceal si postliceal;
            e) profesori - în învãtãmântul gimnazial, profesional, liceal si postliceal;
            f) preparatori universitari, asistenti universitari, lectori universitari (sefi de lucrãri),
               conferentiari universitari, profesori universitari si profesori universitari consultanti -
               în învãtãmântul superior;
            g) formatori.
            (3) În învãtãmânt poate functiona personal didactic asociat.
            (4) Personalul de cercetare este integrat în catedre, departamente, unitãti sau centre de cercetare si de microproductie.
            (5) În învãtãmântul de toate gradele functioneazã personal didactic auxiliar, definit conform Statutului personalului didactic.
            Art. 152. - Functiile didactice pe tipuri si forme de învãtãmânt, precum si conditiile pentru ocuparea acestora se stabilesc prin Statutul personalului didactic.
            Art. 153. - (1) Norma didacticã pentru învãtãmântul preuniversitar se reglementeazã prin Statutul personalului didactic.
            (2) Norma didacticã pentru profilurile cu formatiuni specifice de instruire, precum si pentru unitãti de învãtãmânt din localitati izolate sau pentru clase cu un numãr redus de elevi se reglementeazã de Ministerul Educatiei Nationale.
            (3) Norma didacticã pentru învãtãmântul universitar si postuniversitar se reglementeazã prin Statutul personalului didactic.
            Art. 154. - (1) În învãtãmântul de stat si particular posturile didactice se ocupã prin concurs. Conditiile pentru ocuparea functiilor de conducere se stabilesc prin Statutul personalului didactic.
            (2) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice au un caracter deschis. La concurs se poate prezenta orice persoanã care indeplineste conditiile prevãzute de Statutul personalului didactic.
            (3) Validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice din învãtãmântul preuniversitar de stat se face de cãtre inspectoratele scolare, la propunerea comisiilor de concurs.
            (4) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice din învãtãmântul universitar si postuniversitar se aprobã de cãtre consiliile facultãtilor, la propunerea comisiilor de concurs, si se valideaza de cãtre senatele universitare. Titlurile didactice de conferentiar universitar si de profesor universitar sunt confirmate de Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, prin comisiile de specialitate. Pe baza confirmãrii ministrul educatiei nationale emite ordin de acordare a titlurilor de conferentiar universitar si de profesor universitar.
            (5) Candidatul la concursul pentru ocuparea unui post didactic cu predare în alta limba decât cea în care si-a facut studiile superioare sustine în fata unei comisii de specialitate un test de cunoastere a limbii în care urmeazã sã facã predarea.
            Art. 155. - Ministerul Educatiei Nationale are obligatia de a asigura pregãtirea si perfectionarea personalului didactic din sistemul national de învãtãmânt si stabileste, prin organisme de specialitate, standardele nationale pentru Atestarea calitãtii de cadru didactic.
            Art. 156. - (1) Drepturile si îndatoririle personalului didactic sunt prevãzute în Statutul personalului didactic si în Carta universitarã.
            (2) Dreptul la contestatie al persoanelor fizice sau juridice din învãtãmânt se exercitã prin adresare cãtre forul ierarhic superior celui a cãrui decizie este contestatã.
            Art. 157. - (1) În institutiile si unitãtile de învãtãmânt sunt interzise pedepsele corporale.
            (2) Personalul didactic care practicã asemenea metode va fi sanctionat administrativ sau, în functie de gravitatea abaterii, se va supune rigorilor legii.
            (3) Drepturile si îndatoririle elevilor sunt stabilite prin regulament elaborat de Ministerul Educatiei Nationale, iar pentru studenti acestea sunt cuprinse în Carta universitarã si în regulamentele institutiilor de învãtãmânt superior.
            Art. 158. - (1) În învãtãmântul preuniversitar formatiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, dupã cum urmeazã:
            a) grupa cuprinde în medie 15 prescolari sau elevi, dar nu mai putin de 10 si nu mai mult de
                20; prin exceptie, inspectoratul scolar poate aproba grupe cuprinzând cel putin 7
                prescolari sau elevi;
            b) clasa din învãtãmântul primar are în medie 20 de elevi, dar nu mai putin de 10 si nu mai
                mult de 25;
            c) clasa din învãtãmântul gimnazial are în medie 25 de elevi, dar nu mai putin de 10 si nu mai
                mult de 30;
            d) clasa sau anul de studiu din învãtãmântul profesional, liceal si postliceal are în medie 25
                de elevi, dar nu mai putin de 15 si nu mai mult de 30.
            (2) Situatiile speciale privind formatiunile de elevi sau de prescolari din grupa mare aflate sub efectivul minim se aprobã de Ministerul Educatiei Nationale.

            Art. 159. - (1) Formarea continuã a personalului didactic constituie un drept care se realizeazã, în principal, prin perfectionare si conversie profesionalã.
            (2) În cadrul sistemului national de învãtãmânt perfectionarea personalului didactic din învãtãmântul preuniversitar se realizeazã, în principal, prin formele prevãzute de Statutul personalului didactic.
            (3) Conversia profesionalã în sistemul de învãtãmânt vizeazã extinderea pregãtirii initiale în vederea obtinerii dreptului de a preda si alte discipline sau de a ocupa alte posturi didactice.
            Art. 160. - (1) Ministerul Educatiei Nationale stabileste obiectivele si coordoneazã formarea continuã a personalului didactic din învãtãmântul preuniversitar, evalueazã, acrediteazã si finanteazã programele de formare continuã, inclusiv de conversie profesionalã, realizate în:
            a) institutii de învãtãmânt superior, prin facultãti, departamente si catedre, pentru perfectionarea pregãtirii de specialitate;
            b) institutii de învãtãmânt superior, prin departamentele sau catedrele de pregãtire a personalului didactic, pentru perfectionarea pregãtirii metodice si psihopedagogice;
            c) colegii pedagogice universitare si licee cu profil pedagogic, pentru perfectionarea de specialitate, metodica si psihopedagogica a personalului didactic din învãtãmântul prescolar si primar;
            d) case ale corpului didactic, conform art. 162;
            e) centre de perfectionare, organizate în unitãti de învãtãmânt, pentru perfectionarea pregãtirii de specialitate a personalului didactic cu studii medii;
            f) alte structuri abilitate în acest scop de Ministerul Educatiei Nationale.
            (2) Pentru organizarea activitãtilor prevãzute la alin. (1) institutiile mentionate pot colabora cu institutii similare, precum si cu agenti economici, conform reglementarilor legale.
            Art. 161. - (1) Programele de formare continuã a personalului didactic se încheie prin colocviu sau prin alte forme specifice de evaluare, potrivit legii.
            (2) Institutiile de învãtãmânt superior acreditate pot organiza si desfãsura programe de conversie profesionalã, la nivel universitar si postuniversitar, cu durata de cel putin un an si jumatate. Programele sunt aprobate de Ministerul Educatiei Nationale si se finalizeazã cu examen de absolvire. Promovarea examenului de absolvire conferã dreptul la obtinerea unei diplome si dreptul de a profesa în noua specializare. Aceste activitãti se pot organiza în formele de învãtãmânt prevãzute de lege.
            Art. 162. - (1) Casele corpului didactic sunt centre de documentare si de organizare a activitãtilor de formare continuã si a activitãtilor cu caracter stiintific, metodic si cultural.
            (2) Pentru realizarea activitãtilor prevãzute la alin. (1) Casa corpului didactic asigurã formatori calificati, acreditati de Ministerul Educatiei Nationale, si finanteazã aceste programe. Formatorii colaboreazã cu departamentele si catedrele de pregãtire a personalului didactic din institutiile de învãtãmânt superior la activitãtile de formare continuã.
            Art. 163. - Pentru pregãtirea si perfectionarea personalului didactic de conducere, îndrumare si control Ministerul Educatiei Nationale înfiinteazã si coordoneazã centre si alte forme institutionalizate, cu atributii în acest scop.
            Art. 164. - Perfectionarea personalului didactic din învãtãmântul superior de stat este finantatã de Ministerul Educatiei Nationale prin bugetele institutiilor de învãtãmânt si se realizeazã prin:
            a) programe de documentare si schimburi de experienta, la nivel national si international;
            b) programe de specializare si cooperare interuniversitarã, în tarã si în strãinãtate;
            c) învãtãmânt postuniversitar, organizat potrivit prevederilor prezentei legi;
            d) programe de cercetare stiintificã, realizate în tarã sau prin cooperare internationalã;
            e) inovare educationalã, creatie stiintificã, tehnicã si artisticã.
            Art. 165. - Perfectionarea personalului didactic auxiliar din întregul sistem national de învãtãmânt se realizeazã conform prevederilor art. 160.

            Art. 166. - (1) Baza materialã a învãtãmântului de stat constã în întregul activ patrimonial al Ministerului Educatiei Nationale, al institutiilor si unitãtilor de învãtãmânt si de cercetare stiintificã din sistemul de învãtãmânt existent la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, precum si în activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior.
            (2) În întelesul prevederilor alin. (1), baza materialã a învãtãmântului cuprinde: spatii pentru procesul de învãtãmânt si cercetare stiintificã, mijloace de învãtãmânt si de cercetare aferente, biblioteci, edituri si tipografii, statiuni didactice si de cercetare, unitãti de microproductie, ateliere scolare, ferme didactice, grãdini botanice, terenuri agricole, cãmine, internate, cantine, cluburi ale elevilor, case de culturã ale studentilor, case ale corpului didactic, case universitare, tabere scolare, baze si complexuri cultural-sportive, palate si case ale copiilor si elevilor, baze de odihnã si tratament, spatii cu destinatia de locuintã, precum si orice alt obiect de patrimoniu destinat învãtãmântului si salariatilor din învãtãmânt.
            (3) Baza materialã aferentã procesului de instruire si de educatie, mentionata la alin. (2) si realizata din fondurile statului sau din fondurile institutiilor si întreprinderilor de stat în perioada anterioara datei de 22 decembrie 1989, se reintegreaza, fãrã plata, în patrimoniul Ministerului Educatiei Nationale, al institutiilor si unitãtilor de învãtãmânt si de cercetare stiintificã din sistemul învãtãmântului de stat. Predarea-preluarea se face pe baza de protocol. Justa despagubire se acordã, dupã caz, de Guvern. în aceleasi conditii se reintegreaza fãrã plata si imobilele care, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, au trecut în patrimoniul unor societãti comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora. Reintegrarea se face pe baza de protocol de predare-preluare.
            (4) Baza materiala a institutiilor de învãtãmânt superior de stat este de drept proprietatea acestora, iar cea a unitãtilor de învãtãmânt preuniversitar, pânã la aparitia Legii patrimoniului public si privat al statului, ramane în proprietatea Ministerului Educatiei Nationale, cu exceptia unitãtilor scolare organizate împreunã cu agenti economici.
            (5) Constructiile si terenurile aferente procesului instructiv-educativ nu pot fi transferate decât cu aprobarea Guvernului, la propunerea ministrului educatiei nationale, fãrã plata si numai în interes public.
            (6) Inchirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor, disponibile temporar, aflate în patrimoniul institutiilor de învãtãmânt superior de stat sau în administrarea acestora, se poate face pe bazã de contract încheiat în conformitate cu prevederile legale, cu revizuire anualã. Bunurile, inclusiv terenurile, aflate în administrarea unitãtilor de învãtãmânt preuniversitar de stat, disponibile temporar, pot fi inchiriate pe baza de contract încheiat în conformitate cu prevederile legale, cu revizuire anuala a acestuia, numai în conformitate cu metodologia stabilita de Ministerul Educatiei Nationale. Inchirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor, în conditiile prevãzute la alineatele precedente, se face cu prioritate pentru activitãti de învãtãmânt.
            (7) Detinãtorii de bunuri prevãzute la alin. (3) si (4), care urmeazã sã fie reintegrate în patrimoniul Ministerului Educatiei Nationale, al institutiilor si unitãtilor de învãtãmânt si cercetare stiintificã din sistemul învãtãmântului de stat, sunt obligati sã punã la dispozitie imputernicitilor Ministerului Educatiei Nationale toate documentele care atestã proprietatea, precum si documentele necesare în vederea înregistrãrii în evidentele contabile.
            (8) Ministerul Educatiei Nationale, prin împuternicitii sãi, va actiona în justitie persoanele juridice sau fizice care refuzã semnarea protocoalelor si predarea documentelor de proprietate. Aceste actiuni sunt scutite de taxa de timbru.
            (9) Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile apartinând Ministerului Educatiei Nationale sau institutiilor si unitãtilor de învãtãmânt si cercetare stiintificã din sistemul învãtãmântului de stat se face, dupã caz, în registrul de inscriptiuni si transcriptiuni, în cãrtile funciare sau în cãrtile de publicitate funciarã, cu scutire de plata taxelor prevãzute de lege.
            (10) Actiunile în justitie formulate de Ministerul Educatiei Nationale si de inspectoratele scolare pentru aplicarea prevederilor alin. (1)-(3) sunt scutite de taxa de timbru.
            Art. 167. - (1) Ministerul Educatiei Nationale, prin inspectoratele scolare, asigurã, cu sprijinul material al consiliilor locale, administrarea si functionarea tuturor unitãtilor din învãtãmântul preuniversitar de stat.
            (2) Finantarea cheltuielilor de functionare, întretinere si reparare a unitãtilor din învãtãmântul preuniversitar, precum si a bazei didactico-materiale, cu exceptia celor cuprinse la alin. (4) si (5), este asiguratã prioritar de cãtre consiliile locale din bugetele locale, precum si din resursele proprii ale respectivelor unitãti. Decontarea cheltuielilor alocate din bugetele locale se face de cãtre consiliile locale, în baza documentatiei prezentate de unitãtile scolare.
            (3) Unitãtile de învãtãmânt special, cluburile, taberele, palatele copiilor si casele corpului didactic se finanteazã din bugetul Ministerului Educatiei Nationale.
            (4) Ministerul Educatiei Nationale asigurã de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar si administrativ din unitãtile si din institutiile de învãtãmânt preuniversitar, pentru deplasãri, precum si pentru cheltuieli de dotãri cu obiecte de inventar si cãrti.
            (5) Ministerul Educatiei Nationale poate aloca de la buget fonduri pentru finantarea cheltuielilor curente aferente unor activitãti extrascolare, educatiei copiilor cu deficiente, perfectionarii pregãtirii profesionale a cadrelor didactice si altor actiuni si activitãti, în conditiile legii.
            (6) În zonele defavorizate, precum si în situatii speciale stabilite prin hotãrâre a Guvernului se pot aloca fonduri de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educatiei Nationale, pentru dezvoltarea si modernizarea bazei materiale a învãtãmântului preuniversitar, precum si pentru alte cheltuieli.
            (7) Creditele externe contractate de Ministerul Educatiei Nationale cu aprobarea Guvernului, precum si dobanzile aferente acestora se ramburseaza din bugetul de stat.
Art. 168. - (1) În scopul întretinerii, dezvoltãrii si modernizarii bazei materiale si de practica în institutiile si unitãtile de învãtãmânt, cu ocazia aprobarii bugetului de venituri si cheltuieli pentru unitãtile subordonate, Ministerul Educatiei Nationale constituie Fondul national al formãrii profesionale, din credite bugetare si din alte surse dobândite în conditiile legii.
            (2) Fondul national al formãrii profesionale se gestioneazã cu consultarea Consiliului National pentru Formare si Educatie Continuã, potrivit criteriilor stabilite prin ordin al ministrului educatiei nationale.
            Art. 169. - (1) Unitãtile de învãtãmânt primar si gimnazial din mediul rural si periurban, precum si liceele agricole, agromontane, silvice si pedagogice, care nu au în proprietate terenuri agricole în extravilan, primesc în folosinta, pentru constituirea lotului didactic experimental, o suprafata de 1 ha pentru scolile primare, 2 ha pentru scolile gimnaziale, 3 ha pentru liceele pedagogice si minimum 10 ha pentru liceele agricole, agromontane si silvice, în echivalent arabil.
            (2) Loturile experimentale prevãzute la alin. (1) se atribuie, la cerere, unitãtilor scolare respective din terenurile agricole si silvice ce au apartinut scolilor sau, dupã caz, din fondul de rezerva al localitatilor, aflat la dispozitia consiliilor locale.
            (3) în cazul în care pe teritoriul localitatii nu exista resurse de pamant conform prevederilor alin. (2), suprafetele cuvenite se atribuie în folosinta din terenurile aflate în proprietatea autoritãtilor publice locale sau în administrarea Agentiei Nationale de Dezvoltare si Amenajare Rurala.
            (4) Reconstituirea dreptului de proprietate la unitãtile scolare prevãzute la alin. (1), punerea în posesie, precum si eliberarea titlurilor de proprietate se fac de cãtre comisiile locale si judetene de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991.
            Art. 170. - (1) Finantarea învãtãmântului de stat se face de la bugetul de stat, în limitele a cel putin 4% din produsul intern brut, în concordanta cu urmãtoarele cerinte:
            a) considerarea dezvoltãrii învãtãmântului ca o prioritate nationalã, pentru pregãtirea resurselor umane la nivelul standardelor internationale;
            b) profesionalizarea resurselor umane în concordanta cu diversificarea pietei muncii;
            c) dezvoltarea învãtãmântului superior si a cercetarii stiintifice universitare pentru integrare la varf în viata stiintificã mondiala.
            (2) Sistemul de finantare a învãtãmântului asigurã descentralizarea gestionarii fondurilor si permite implicarea comunitãtilor locale în alocarea de resurse financiare suplimentare pentru învãtãmânt.
            (3) Institutiile si unitãtile de învãtãmânt pot beneficia si de alte surse de venituri dobândite în conditiile legii: venituri proprii, subventii, donatii, sponsorizãri si taxe de la persoane juridice si fizice. Veniturile obtinute din sursele mentionate se gestioneaza si se utilizeaza integral la nivelul institutiilor si unitãtilor respective, inclusiv pentru majorarea fondului de salarii, fãrã varsaminte la bugetul de stat, la bugetele locale si fãrã a afecta alocatiile bugetare.
            (4) Fondurile alocate Ministerului Educatiei Nationale pentru învãtãmântul preuniversitar se repartizeaza inspectoratelor scolare care le redistribuie unitãtilor de învãtãmânt din teritoriu prin ordonatorii tertiari de credite subordonati.
            (5) Baza de calcul al fondurilor alocate fiecãrei unitãti si institutii de învãtãmânt reprezinta cuantumul din bugetul de stat care revine unui prescolar, elev, student sau cursant, în functie de nivelul si specificul instruirii si de ceilalti indicatori specifici activitãtii în învãtãmânt, în special de cei referitori la calitatea prestatiei în învãtãmânt.
            (6) Învãtãmântului superior i se aloca un fond distinct de cercetare din bugetul global al cercetarii stiintifice. Alocarea fondurilor de finantare a cercetarii se face dupã criterii competitive, în functie de prioritatile nationale si de performantele obtinute sau anticipate. Competitia pentru fondurile de finantare a cercetarii este deschisa tuturor institutiilor de învãtãmânt superior acreditate. Alocarea fondurilor pentru finantarea cercetarii se face de Ministerul Educatiei Nationale, la propunerea Consiliului National al Cercetarii Stiintifice din Învãtãmântul Superior. Consiliul are personal propriu, integrat în Ministerul Educatiei Nationale.
            (7) Fondurile de investitii pentru obiective noi si dotari cu echipamente se aloca separat, în functie de prioritatile strategice ale dezvoltãrii învãtãmântului. Pot beneficia de alocarea acestor fonduri toate unitãtile si institutiile de învãtãmânt acreditate, conform legii.
            (8) Executia bugetara anuala a institutiilor si unitãtilor de învãtãmânt este publica.
            Art. 171. - (1) Institutiile de învãtãmânt superior de stat functioneazã ca institutii finantate din fondurile alocate de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
            (2) Veniturile acestor institutii se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului Educatiei Nationale, pe baza de contract, pentru finantarea de baza si finantarea complementara, realizarea de obiective de investitii, fonduri pentru burse si protectia sociala a studentilor, precum si din venituri proprii, dobanzi, donatii, sponsorizãri si taxe percepute în conditiile legii de la persoane fizice si juridice, române sau straine, si din alte surse. Aceste venituri sunt utilizate de institutiile de învãtãmânt superior, în conditiile autonomiei universitare, în vederea realizarii obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învãtãmântului si cercetarii stiintifice universitare.
            (3) Finantarea de baza se asigurã din bugetul de stat, în functie de numãrul de studenti si doctoranzi admisi la studii fãrã taxa, de numãrul de cursanti, de nivelul si specificul instruirii teoretice si practice si de ceilalti indicatori specifici activitãtii de învãtãmânt, în special de cei referitori la calitatea prestatiei în învãtãmânt.
            (4) Finantarea de baza se realizeazã de Ministerul Educatiei Nationale, pentru a se asigurã desfãsurarea în conditii normale a procesului de învãtãmânt, la nivel universitar si postuniversitar, conform standardelor nationale.
            (5) Finantarea complementara se asigurã atat din sume de la bugetul de stat, cat si din surse externe, respectiv imprumuturi si ajutoare externe.
            (6) Finantarea complementara se realizeazã de Ministerul Educatiei Nationale prin:
            a) subventii pentru cazare si masa;
            b) fonduri alocate pe baza de prioritati si norme specifice pentru dotari si alte cheltuieli de investitii si reparatii capitale;
            c) fonduri alocate pe baze competitionale pentru cercetarea stiintificã universitarã.
            (7) Finantarea institutiilor de învãtãmânt superior de stat se face pe baza de contract încheiat între Ministerul Educatiei Nationale si institutia de învãtãmânt superior respectiva, dupã cum urmeaza:
            a) contract institutional pentru finantarea de baza, pentru fondul de burse si protectie sociala a studentilor, precum si pentru finantarea de obiective de investitii;
            b) contract complementar pentru finantarea cercetarii stiintifice universitare, a reparatiilor capitale, a dotarilor si a altor cheltuieli de investitii, precum si subventii pentru cazare si masa. Sumele aferente cercetarii stiintifice universitare, cuprinse în contractul complementar, se esaloneaza, prin exceptie de la alte reglementari, în rate stabilite prin grafice, anexe la contractele de cercetare respective.
            (8) Criteriile prin care se stabileste finantarea institutiilor de învãtãmânt superior de stat din bugetul de stat se aprobã de Ministerul Educatiei Nationale, luand în considerare propunerile Consiliului National de Finantare a Învãtãmântului Superior si, respectiv, ale Consiliului National al Cercetarii Stiintifice Universitare. în baza criteriilor aprobate Consiliul National de Finantare a Învãtãmântului Superior si Consiliul National al Cercetarii Stiintifice Universitare propun Ministerului Educatiei Nationale alocarea de fonduri corespunzatoare pentru finantarea institutiilor de învãtãmânt superior de stat. Consiliul National de Finantare a Învãtãmântului Superior si Consiliul National al Cercetarii Stiintifice Universitare, ca organisme consultative de specialitate, au personal propriu si sunt finantate de la bugetul Ministerului Educatiei Nationale.
            (9) Fondurile pentru burse si protectia sociala a studentilor se aloca în functie de numãrul de studenti si doctoranzi de la învãtãmântul de zi, fãrã taxa de studii.
            (10) Bugetele de venituri si cheltuieli ale institutiilor de învãtãmânt superior de stat se aprobã de Ministerul Educatiei Nationale, dupã adoptarea bugetului de stat, prin ordin al ministrului.
            (11) Soldurile ramase la sfarsitul anului din executia bugetului prevãzut în contractul institutional, precum si soldurile aferente cercetarii stiintifice universitare si veniturile extrabugetare rãmân la dispozitia institutiilor de învãtãmânt superior si se cuprind în bugetul de venituri si cheltuieli al institutiei, fãrã vãrsãminte la bugetul de stat si fãrã afectarea alocatiilor de la bugetul de stat pentru anul urmãtor.
            (12) Indicatorii sintetici din executia bugetarã a institutiilor de învãtãmânt superior se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
            Art. 172. - (1) Elevii si studentii de la cursurile de zi din învãtãmântul de stat pot beneficia de burse de performantã, de merit, burse de studiu si burse de ajutor social.
            (2) Elevii si studentii pot beneficia de burse pe baza de contract încheiat cu agenti economici ori cu alte persoane juridice sau fizice, precum si de credite pentru studiu acordãte de banci în conditiile legii.
            (3) Bursele acordãte elevilor din învãtãmântul preuniversitar se suporta din bugetul de stat.
            (4) Criteriile generale de acordãre a burselor se stabilesc de Ministerul Educatiei Nationale, în colaborare cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. Criteriile specifice de acordãre a burselor de performantã, de merit, de studiu si de ajutor social se stabilesc anual, în consiliile de administratie ale inspectoratelor scolare si în senatele universitare, în limitele fondurilor repartizate si în raport cu integralitatea efectuarii de cãtre elevi si studenti a activitãtilor scolare si universitare. Bursele de care beneficiazã elevii si studentii sunt indexabile. Cuantumul minim al bursei studentilor trebuie sa acopere cheltuielile de cazare si de masa.
            (5) Elevii, studentii si cursantii strãini pot beneficia de burse, potrivit prevederilor legale.
            (6) Ministerul Educatiei Nationale acordã anual un numar de burse pentru doctorat cu durata de 4 ani institutiilor care organizeazã aceasta forma de învãtãmânt. Bursele se obtin prin concurs, la nivelul institutiilor de învãtãmânt superior. Bursierii, pe perioada bursei, au drepturile si obligatiile profesionale ale unui preparator universitar. Activitatea respectiva constituie vechime în munca.
            (7) Ministerul Educatiei Nationale acordã anual burse pentru stagii de studii universitare si postuniversitare în strãinãtate din fonduri constituite în acest scop. Aceste burse se obtin prin concurs organizat la nivel national.
            (8) La concursurile pentru obtinerea burselor prevãzute la alin. (6) si (7) pot participa studentii si absolventii institutiilor de învãtãmânt superior de stat si cei ai institutiilor de învãtãmânt superior particular acreditate.
            Art. 173. - (1) Cheltuielile de întretinere a internatelor, cãminelor si cantinelor, destinate elevilor si studentilor, se acopera din veniturile proprii ale unitãtilor si institutiilor de învãtãmânt respective; ele se completeaza cu subventii acordãte din bugetul de stat si din bugetele locale.
            (2) Institutiile de învãtãmânt superior de stat asigurã, pentru efectuarea practicii comasate a studentilor, pe perioada prevãzuta în planurile de învãtãmânt, cheltuielile de masa, cazare si transport, în situatiile în care practica se desfãsoarã în afãrã centrului universitar respectiv.
            (3) Documentatia tehnicã si materialele pentru constructii destinate învãtãmântului de stat si celui particular acreditat, precum si achizitionarea de aparatura, utilaje, fond de carte, publicatii si dotari pentru procesul didactic sunt scutite de T.V.A. si de taxe vamale.
            Art. 174. - Pentru învãtãmântul de stat prescolar, primar si gimnazial se asigurã gratuit manualele scolare. Beneficiazã de aceeasi gratuitate si elevii din învãtãmântul profesional si liceal ai caror parinti au venitul lunar, pe membru de familie, egal sau mai mic decât salariul minim brut pe economie.
            Art. 175. - Prescolarii, elevii si studentii beneficiazã de asistenta medicala si psihologica gratuita în cabinete medicale si psihologice scolare ori în policlinici si unitãti spitalicesti de stat.
            Art. 176. - (1) Elevii si studentii beneficiazã de tarif redus cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafata si subteran, precum si pentru transportul intern auto, feroviar si naval, în tot timpul anului calendaristic.
            (2) Elevii si studentii orfani sau proveniti din casele de copii beneficiazã de gratuitate pentru categoriile de transport prevãzute la alin. (1).
            (3) Elevii si studentii beneficiazã de tarife reduse cu 50% pentru accesul la muzee, concerte, spectacole de teatru, opera, film si la alte manifestari culturale si sportive organizate de institutii publice.
            (4) De prevederile acestui articol beneficiazã, de asemenea, elevii si studentii din învãtãmântul particular acreditat.
            (5) Elevii si studentii etnici români din afãrã granitelor tarii, bursieri ai statului român, beneficiazã de gratuitate la toate manifestãrile prevãzute la alin. (3).
            (6) Institutiile de învãtãmânt superior au dreptul de a acordã, în afãrã cifrei de scolarizare aprobate, cel putin un loc pentru studii gratuite absolventilor cu diplomã de bacalaureat primiti din centrele de plasament, în conditiile stabilite de senatul universitar.
            Art. 177. - (1) Activitãtile extrascolare - stiintifice, tehnice, cultural-artistice si sportive -, precum si cele pentru elevii capabili de performante superioare sunt finantate de la bugetul public national, conform normelor stabilite de Ministerul Educatiei Nationale. în acest scop se pot folosi si alte surse de finantare.
            (2) Prevederile alin. (1) se aplica si în cazul taberelor de creatie, sportive si de odihna ale elevilor si studentilor.
            Art. 178. - Institutiile si unitãtile de învãtãmânt pot primi donatii din tara si din strãinãtate, în conformitate cu legea, dacã servesc politicii educationale a sistemului national de învãtãmânt si dacã nu sunt contrare intereselor statului român.

            Art. 179. - (1) Încãlcarea prevederilor prezentei legi atrage, dupã caz, rãspunderea materialã, disciplinarã, contraventionalã sau penalã.
            (2) Impiedicarea persoanelor abilitate de a efectua controlul institutiilor sau al unitãtilor de învãtãmânt constituie, dupã caz, abatere disciplinarã ori contraventionalã sau infractiune. Constatarea contraventiei sau a infractiunii si aplicarea sanctiunilor se fac de cãtre autoritãtile abilitate.
            Art. 180. - (1) Pãrintele sau tutorele legal instituit are dreptul de a alege forma de învãtãmânt si felul educatiei copilului minor.
            (2) Parintele sau tutorele legal instituit este obligat sã ia mãsuri pentru asigurarea frecventei scolare a elevului în învãtãmântul obligatoriu. Nerespectarea acestei prevederi, din culpa pãrintelui sau a tutorelui legal instituit, constituie contraventie si se sanctioneazã cu amendã între 500.000 lei si 2.000.000 lei.
            (3) Constatarea contraventiei si aplicarea amenzii se fac de cãtre autoritãtile prevãzute la
                  art. 179 alin. (2).
            Art. 181. - Dispozitiile prezentei legi se completeazã cu prevederile legale privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor.
            Art. 182. - Asupra dreptului copilului minor de a urma învãtãmântul obligatoriu în limba românã sau în limba unei minoritati nationale hotãrãste parintele sau tutorele legal instituit.
            Art. 183. - Pânã la elaborarea legii speciale de acreditare a unitãtilor învãtãmântului particular preuniversitar criteriile si standardele de evaluare si acreditare se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, în baza prezentei legi.
            Art. 184. - Ministerul Educatiei Nationale poate înfiinta organe de specialitate în subordinea sa, potrivit legii.
            Art. 185. - Activitatea de cercetare stiintificã finantatã de la bugetul de stat, desfãsuratã de personalul didactic, este remuneratã în raport cu salariul orar corespunzator functiei didactice, dacã în contract nu existã alte prevederi.
            Art. 186. - Depãsirea duratei învãtãmântului universitar gratuit, corespunzator art. 62 si 67, se suportã de studenti, cu exceptia celor care au avizul comisiei medicale si aprobarea senatului universitar, conform reglementarilor legale.
            Art. 187. - Statutul profesional al absolventilor de colegii universitare se stabileste de cãtre Ministerul Educatiei Nationale împreunã cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, în termen de 6 luni de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României.
            Art. 188. - Carta universitarã nu poate avea prevederi contrare legislatiei în vigoare. Nerespectãrea legilor în continutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a actului respectiv.
            Art. 189. - Examenul de capacitate si examenul de bacalaureat se sustin conform prevederilor prezentei legi, începând cu prima sesiune organizatã dupã intrarea în vigoare a acesteia.
            Art. 190. - (1) Prezenta lege intrã în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României*). Pe data intrãrii în vigoare a legii se abrogã Legea educatiei si învãtãmântului nr. 28/1978, precum si orice alte dispozitii contrare prezentei legi.
            (2) În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României Ministerul Educatiei Nationale elaboreazã regulamentele care decurg din aplicarea acestei legi si stabileste mãsuri tranzitorii.