MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A I

Anul XI - Nr. 610    LEGI, DECRETE, HOTARÂRI SI ALTE ACTE  Marti, 14 decembrie 1999

SUMAR

HOTARÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

            53. - Hotarâre privind trecerea pe teritoriul României a unui tren militar ce transportã efective, tehnicã si containere cu diverse materiale, apartinând contingentului armatei S.U.A. - KFOR din Kosovo (Republica Federalã Iugoslavia)

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

            Decizia Nr. 160 din 19 octombrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (1) teza finalã din Codul muncii, adoptat prin Legea nr. 10 din 23 noiembrie 1972

            Decizia Nr. 162 din 21 octombrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 269 din Codul de procedurã civilã

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

            1003. - Hotarâre privind organizarea manifestãrilor prilejuite de aniversarea a 150 de ani de la nasterea poetului Mihai Eminescu

            1005. - Hotarâre privind organizarea modului de colaborare si de asigurare a legãturilor României cu Agentia Internationalã pentru Energie Atomicã

            1006. - Hotarâre pentru completarea Hotãrârii Guvernului nr. 409/1998 privind conditiile de acordare, în mod gratuit, a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor pentru magistrati, personalul auxiliar de specialitate si membrii de familie ai acestora

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE
privind trecerea pe teritoriul României a unui tren militar
ce transportã efective, tehnicã si containere cu diverse materiale, apartinând contingentului armatei S.U.A. - KFOR din Kosovo (Republica Federalã Iugoslavia)

            În urma solicitãrii Presedintelui României, adresatã celor douã Camere ale Parlamentului, pentru a aproba trecerea pe teritoriul României a unui tren militar ce transportã efective, tehnicã si containere cu diverse materiale, apartinând contingentului armatei S.U.A. - KFOR din Kosovo (Republica Federalã Iugoslavia),
            în temeiul art. 117 alin. (5) din Constitutia României si al art. 1 pct. 27 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului,
           Parlamentul României adoptã prezenta hotãrâre.
            Art. 1. - Se aprobã trecerea pe teritoriul României, în perioada 11-12 decembrie 1999, a unui tren militar compus din 10 vagoane ce transportã 3 militari (fãrã armament si munitii) si un civil, 25 de autovehicule (douã terminale de comunicatii prin satelit, un nod de comunicatii, 4 autocamioane utilitare, 5 generatoare, 3 trailere, 10 autocamioane) si 6 containere cu diverse materiale, apartinând contingentului armatei S.U.A. - KFOR din Kosovo (Republica Federalã Iugoslavia). Intrarea si iesirea trenului din tarã se vor face prin statiile de cale feratã Giurgiu-Nord si, respectiv, Curtici.
            Art. 2. - Ministerul Apãrãrii Nationale va asigura paza si însotirea trenului pe timpul trecerii pe teritoriul României si va coordona aceastã activitate prin organele de specialitate, împreunã cu Ministerul Transporturilor.
           Aceastã hotãrâre a fost adoptatã de Camera Deputatilor si de Senat în sedinta comunã din 9 decembrie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.
p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,
ANDREI IOAN CHILIMAN
p. PRESEDINTELE SENATULUI,
ULM NICOLAE SPINEANU

Bucuresti, 9 decembrie 1999.
Nr. 53.

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 160 din 19 octombrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (1) teza finalã din Codul muncii, adoptat prin Legea nr. 10 din 23 noiembrie 1972

 
Lucian Mihai - presedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
            Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (1) din Codul muncii, ridicatã de Maria Chiriac în Dosarul nr. 255/1999 al Tribunalului Iasi.
            La apelul nominal Consiliul Local al Comunei Tutora este reprezentat de consilier juridic Mihaela Adriana Fonocu. Lipsesc celelalte pãrti, si anume Maria Chiriac si Directia generalã a finantelor publice si controlului financiar de stat - Trezoreria Iasi, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
            Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Consiliului Local al Comunei tutora considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilã, deoarece autoarea acesteia, lãsând sã se judece procesul de cãtre instanta de fond, fãrã a ridica exceptia, se supune autoritãtii lucrului judecat. Neatacând sentinta, creditoarea, autoare a exceptiei, a considerat-o legalã si temeinicã si, implicit, a considerat cã art. 136 din Codul muncii, în temeiul cãruia au fost acordate drepturile bãnesti solicitate, este constitutional. Se apreciazã, de asemenea, cã, prin invocarea exceptiei de neconstitutionalitate în fata instantei de apel, creditoarea-apelantã îsi contestã titlul executoriu pe baza cãruia a formulat cererea de înfiintare si validare a popririi.
            Reprezentantul Ministerului Public solicitã admiterea exceptiei, deoarece considerã cã       art. 136 alin. (1) din Codul muncii este abrogat prin efectul art. 150 alin. (1) din Constitutie, fiind contrar prevederilor constitutionale ale art. 38 privind dreptul la muncã.
            C U R T E A,
            având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
            Prin Încheierea din 28 aprilie 1999, pronuntatã în Dosarul nr. 255/1999, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (1) din Codul muncii, ridicatã de Maria Chiriac. Exceptia a fost invocatã cu ocazia judecãrii apelului introdus împotriva Sentintei civile nr. 12.570 din 11 septembrie 1998, prin care Judecãtoria Iasi a respins cererea de înfiintare si validare a popririi, formulatã de autoarea exceptiei, în temeiul art. 136 din Codul muncii.
            Autorul exceptiei sustine cã dispozitiile art. 136 din Codul muncii "trebuie considerate desuete sub aspectul lor restrictiv, în raport cu prevederile constitutionale care garanteazã dreptul persoanei vãtãmate la repararea pagubei atunci când, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea la timp a unei cereri, este îndreptãtitã sã obtinã recunoasterea dreptului pretins".
            Exprimându-si opinia, instanta de judecatã apreciazã cã, în mãsura în care exceptia vizeazã dispozitiile alin. (2) si (3) ale art. 136 din Codul muncii, este inadmisibilã, deoarece acestea nu sunt pertinente în solutionarea cauzei. În consecintã, în temeiul art. 23 alin. (1) si (6) din Legea              nr. 47/1992, republicatã, instanta de judecatã a respins exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii. În ceea ce priveste însã alin. (1) al aceluiasi articol, instanta considerã cã acesta este abrogat prin efectul art. 150 alin. (1) din Constitutie, întrucât contravine legii fundamentale.
            Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
            În punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se apreciazã cã exceptia ridicatã este nefondatã, art. 136 alin. (1) din Codul muncii fiind constitutional, întrucât "cuprinde reglementarea specialã în materie, specificã dreptului muncii, nefiind posibilã aplicarea altor reguli, cum ar fi cele referitoare la despãgubirea integralã, care opereazã în materia dreptului civil".
            Guvernul, în punctul sãu de vedere, considerã cã exceptia este neîntemeiatã. Se aratã cã nu se poate retine încãlcarea prevederilor art. 48 alin. (1) din Constitutie prin art. 136 alin. (1) din Codul muncii, întrucât aceste prevederi constitutionale nu au incidentã asupra rãspunderii patrimoniale a unitãtii, reglementatã de normele dreptului muncii. Textul de lege criticat, se aratã în continuare, nu contravine nici prevederilor art. 38 din Constitutie, "întrucât instituirea unei mãsuri reparatorii, constând în reîncadrarea în muncã si acordarea unei despãgubiri ce reprezintã echivalentul bãnesc al prejudiciului cauzat persoanei încadrate în muncã prin desfacerea nejustificatã a contractului pe întreaga perioadã în care a fost privatã de posibilitatea de a munci, constituie o garantie a dreptului la muncã si o mãsurã de protectie socialã a muncii". Nici abrogarea prin art. 150 alin. (1) din Constitutie nu se poate sustine, deoarece, în opinia Guvernului, textul de lege criticat, desi este anterior Constitutiei, nu contravine dispozitiilor si principiilor acesteia.
            Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere.
            C U R T E A,
            examinând încheierea de sesizare, concluziile scrise, depuse de autoarea exceptiei, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, sustinerile pãrtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            I. Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constitutionalã este competentã sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.
            Prin Încheierea din 28 aprilie 1999, pronuntatã în Dosarul nr. 255/1999, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (1) din Codul muncii (adoptat prin Legea nr. 10 din 23 noiembrie 1972), care au urmãtorul cuprins: "În caz de anulare a desfacerii contractului de muncã, unitatea este obligatã sã reîncadreze în functia avutã pe cel cãruia i s-a desfãcut contractul în mod nejustificat si sã-i plãteascã pe timpul cât a fost lipsit de salariu din aceastã cauzã o despãgubire calculatã pe baza salariului sãu mediu realizat în ultimele 3 luni anterioare desfacerii contractului de muncã." Din analiza concluziilor scrise, depuse în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, rezultã însã cã, în realitate, aceasta vizeazã doar teza finalã a      alin. (1) al art. 136 din Codul muncii, care se referã la modul de calcul al despãgubirilor cuvenite salariatului reintegrat în muncã ca urmare a anulãrii desfacerii contractului de muncã. Ca urmare, Curtea Constitutionalã se va pronunta numai asupra acestor dispozitii legale, iar nu si asupra dispozitiilor cuprinse în teza întâi a alin. (1) al art. 136 din Codul muncii.
            II. Examinând în continuare legalitatea sesizãrii în baza dispozitiilor tezei finale a art. 23     alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, care limiteazã controlul de constitutionalitate exclusiv la dispozitiile legale "de care depinde solutionarea cauzei", Curtea constatã cã dispozitiile art. 136    alin. (1) teza finalã din Codul muncii sunt pertinente pentru solutionarea cauzei aflate pe rolul instantei judecãtoresti, sesizatã cu apelul declarat împotriva sentintei prin care se respinsese cererea de înfiintare si validare a popririi, în executarea obligatiei de platã a despãgubirilor. Este adevãrat cã în cadrul procedurilor de executare nu mai pot fi formulate cereri cu privire la fondul litigiului, care a fost solutionat prin hotãrârea judecãtoreascã, devenitã titlu executoriu, în baza cãreia se realizeazã executarea. Dar în spetã instanta de fond, care a solutionat definitiv si irevocabil plângerea împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncã, nu a stabilit cuantumul despãgubirilor cuvenite, dispunând doar anularea deciziei de desfacere a contractului de muncã, reintegrarea salariatului si plata despãgubirilor pe perioada de la data desfacerii contractului de muncã pânã la data reintegrãrii efective a salariatului. Într-o atare situatie, stabilirea cuantumului exact al despãgubirilor datorate revine instantei de executare, care, prin urmare, trebuie sã decidã dacã sunt sau nu aplicabile dispozitiile tezei finale a art. 136 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cãrora calcularea despãgubirilor se face pe baza salariului mediu realizat în ultimele 3 luni anterioare desfacerii contractului de muncã.
            III. Analizând continutul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã nu poate fi primitã sustinerea autorului exceptiei referitoare la faptul cã prin dispozitiile art. 136 alin. (1) teza finalã din Codul muncii se încalcã art. 48 din Constitutie, conform cãruia persoana vãtãmatã într-un drept al sãu de o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptãtitã sã obtinã recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei. Într-adevãr, aceste prevederi constitutionale au în vedere îndeplinirea, printre altele, a dublei conditii ca vãtãmarea sã fi fost cauzatã de o autoritate publicã, prin intermediul unui act administrativ. În spetã însã primãria nu a actionat în calitate de autoritate publicã, ci în cea de angajator, deci de parte în cadrul contractului de muncã, iar decizia desfacerii contractului de muncã nu este un act administrativ, ci un act de dreptul muncii.
            Pe de altã parte, Curtea Constitutionalã retine cã, potrivit art. 38 alin. (1) teza întâi din Constitutie, "Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit". Aceste dispozitii sunt cuprinse în titlul II al Constitutiei, intitulat "Drepturile, libertãtile si îndatoririle fundamentale".
            Având în vedere prevederile constitutionale ale art. 11 alin. (1), potrivit cãrora "Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai si cu bunã-credintã obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte", precum si ale art. 20 alin. (1), în temeiul cãrora "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertãtile cetãtenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantã cu Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte", Curtea retine, de asemenea, cã România este semnatarã a mai multor acte internationale care recunosc si garanteazã dreptul la muncã. Astfel, prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, a fost ratificat Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, adoptat de Adunarea Generalã a Organizatiei Natiunilor Unite la 16 decembrie 1966. Potrivit art. 6 pct. 1 din acest act international "Statele pãrti la prezentul pact recunosc dreptul la muncã, ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoanã de a obtine posibilitatea sã-si câstige existenta printr-o muncã liber aleasã sau acceptatã, si vor lua mãsuri potrivite pentru garantarea acestui drept". În plus, prin art. 7 din acelasi act international, statele pãrti "recunosc dreptul pe care îl are orice persoanã de a se bucura de conditii de muncã juste [...]", drept care trebuie sã asigure, printre altele, dar îndeosebi "remuneratia". Tot astfel, prin Legea nr. 74 din 3 mai 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, a fost ratificatã Carta socialã europeanã revizuitã, adoptatã la Strasbourg la 3 mai 1996. Conform art. 1 pct. 2 din Carta socialã europeanã revizuitã, "În vederea exercitãrii efective a dreptului la muncã, pãrtile se angajeazã: [...] 2. sã protejeze de o manierã eficientã dreptul lucrãtorului de a-si câstiga existenta printr-o muncã liber întreprinsã".
            În raport cu dispozitiile reproduse ale art. 38 alin. (1) teza întâi din Constitutie si în lumina prevederilor internationale mentionate, Curtea constatã cã sunt neconstitutionale prevederile tezei finale a art. 136 alin. (1) din Codul muncii, referitoare la limitarea despãgubirii cuvenite salariatului la o sumã calculatã pe baza salariului mediu realizat în ultimele 3 luni anterioare desfacerii nelegale a contractului de muncã.
            În spetã, este stabilit prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã si irevocabilã cã dreptul la muncã al autorului exceptiei a fost încãlcat prin desfacerea nelegalã a contractului de muncã de cãtre primãrie si cã deci persoana angajatã a fost lipsitã astfel, printr-un act injust al angajatorului, de încasarea salariului. Salariul reprezintã, neîndoielnic, scopul principal al exercitãrii dreptului la muncã.  Aceasta determinã consecinta cã, pentru perioada în care un salariat a fost împiedicat printr-o mãsurã nelegalã sã îsi îndeplineascã obligatiile prevãzute în contractul de muncã si, corelativ, sã îsi primeascã salariul ce i s-ar fi cuvenit pentru munca pe care ar fi prestat-o dacã nu i-ar fi fost încãlcat de cãtre angajator dreptul la muncã, acest salariat are dreptul de a beneficia de o despãgubire echivalentã cu totalul sumelor de bani pe care le-ar fi primit dacã nu s-ar fi luat de cãtre angajator mãsura nelegalã de îndepãrtare din muncã.
            Limitarea la o sumã comensuratã pe baza unor criterii artificiale a despãgubirii acordate în cazul reintegrãrii în muncã a celui cãruia i s-a desfãcut contractul de muncã în mod nejustificat constituie, de altfel, o derogare de la regula generalã de drept al muncii, stabilitã prin art. 111 alin. (1) din Codul muncii, conform cãruia: "Unitatea este obligatã, în conditiile legii, sã despãgubeascã persoana încadratã în muncã, în situatia în care aceasta a suferit, din culpa unitãtii, un prejudiciu în timpul îndeplinirii îndatoririlor de muncã sau în legãturã cu serviciul." Asa fiind, dispozitiile art. 136 alin. (1) teza finalã din Codul muncii sunt neconstitutionale si prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit cãrora "Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri". Si aceasta întrucât se aflã în situatii egale salariatii cãrora li s-a creat un prejudiciu prin desfacerea nelegalã, din culpa unitãtii, a contractului de muncã, adicã salariatii aflati în ipoteza reglementatã prin art. 136 alin. (1) teza finalã din Codul muncii, precum si salariatii cãrora li s-a creat un prejudiciu prin vreo altã faptã culpabilã a angajatorului decât desfacerea nelegalã a contractului de muncã, adicã salariatii aflati în ipoteza reglementatã prin art. 111 alin. (1) din Codul muncii. De aceea, în vederea respectãrii principiului constitutional stabilit prin art. 16 alin. (1) din legea fundamentalã, este necesarã, pentru toate aceste situatii, instituirea unui tratament juridic nediscriminatoriu, care presupune aplicarea regulii generale cuprinse în art. 111 alin. (1) din Codul muncii.
            Fatã de cele arãtate în privinta neconstitutionalitãtii art. 136 alin. (1) teza finalã din Codul muncii, adoptat prin Legea nr. 10 din 23 noiembrie 1972, adicã anterior adoptãrii Constitutiei, rezultã cã sunt incidente dispozitiile art. 150 alin. (1) din legea fundamentalã, conform cãrora "Legile si toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constitutii", cu consecinta constatãrii, pe aceastã cale, cã prevederile legale mentionate nu mai sunt în vigoare.
            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 150 alin. (1) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
            C U R T E A,
            În numele legii
            D E C I D E:
            Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicatã de Maria Chiriac în Dosarul nr. 255/1999 al Tribunalului Iasi si constatã cã sunt contrare Constitutiei si, în consecintã, nu mai sunt în vigoare, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, dispozitiile tezei finale a art. 136 alin. (1) din Codul muncii, conform cãrora despãgubirea cuvenitã salariatului reîncadrat în functia avutã, ca urmare a anulãrii desfacerii contractului de muncã, este "calculatã pe baza salariului sãu mediu realizat în ultimele 3 luni anterioare desfacerii contractului de muncã".
            Definitivã si obligatorie.
            Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            Pronuntatã în sedinta publicã din data de 19 octombrie 1999.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIE Nr. 162 din 21 octombrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 269 din Codul de procedurã civilã

 
Lucian Mihai - presedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
            Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 269 din Codul de procedurã civilã, exceptie ridicatã de Maria Pietraru în Dosarul nr. 691/1999 al Judecãtoriei Deta.
            La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, Maria Pietraru si Constantin Buricea, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
            Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât apreciazã cã textul criticat nu încalcã dispozitiile constitutionale, precizând cã art. 269 din Codul de procedurã civilã, coroborat cu prevederile art. 374 din acelasi cod, reprezintã o garantie a bunei functionãri a autoritãtii publice, iar nu o imixtiune a Presedintelui României în activitatea instantelor judecãtoresti.
            C U R T E A,
            având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
            Prin Încheierea din 14 iulie 1999, pronuntatã în Dosarul nr. 619/1999, Judecãtoria Deta a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 269 din Codul de procedurã civilã, exceptie ridicatã de Maria Pietraru. În motivarea exceptiei se sustine cã textul criticat încalcã art. 80 alin. (2) si art. 125 alin. (1) din Constitutie, precum si principiul separatiei puterilor în stat, prin implicarea Presedintelui României în treburile justitiei.
            Exprimându-si opinia, instanta de judecatã, respingând ca neîntemeiatã cererea de suspendare a judecãrii cauzei, apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este nefondatã. Se aratã cã formula executorie prevãzutã la art. 269 din Codul de procedurã civilã este o "formulã sacramentalã", care constã într-un ordin dat fortei publice sã execute o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, care se bucurã de autoritate de lucru judecat, "fãrã nici o imixtiune din partea vreunei autoritãti". Se mai aratã cã aceastã formulã executorie nu reprezintã o încãlcare a atributiilor Presedintelui României, ci apare ca o garantie a bunei functionãri a autoritãtilor publice. Presedintele României este un mediator în sens politic, iar nu în sens juridic, fiind garantul bunei functionãri a celorlalte puteri ale statului.
            Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã cã exceptia trebuie respinsã, deoarece, prin formula executorie prevãzutã la art. 269 din Codul de procedurã civilã, se confirmã cã hotãrârea are calitatea de titlu executoriu si se dispune ca autoritãtile competente sã îsi exercite atributiile care le revin pentru aducerea ei la îndeplinire.
            Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
            C U R T E A,
            examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constitutionalã este competentã sã solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizatã.
            Exceptia priveste dispozitiile art. 269 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora: "Hotãrârile vor fi învestite cu formula executorie, dupã cum urmeazã:
            "noi, presedintele româniei"
            (Aici urmeazã cuprinsul hotãrârii.)
            "Dãm împuternicire si ordonãm agentilor administrativi si ai fortei publice sã execute aceastã (hotãrâre); procurorilor sã stãruie pentru aducerea ei la îndeplinire. Spre credintã, prezenta (hotãrâre) s-a semnat de ..................
            (Urmeazã semnãtura presedintelui si a grefierului.)"
            Hotãrârea învestitã se va da numai pãrtii care a câstigat sau reprezentantului ei."
            Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate sustine cã aceastã prevedere legalã încalcã art. 80 alin. (2) din Constitutie, potrivit cãruia "Presedintele României vegheazã la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritãtilor publice. În acest scop, Presedintele exercitã functia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate", precum si principiul separatiei puterilor în stat.
            Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã si de aceea urmeazã a fi respinsã.
            Art. 269 din Codul de procedurã civilã trebuie analizat în coroborare cu art. 374 alin. 1 din acelasi cod, text potrivit cãruia "Nici o hotãrâre nu se va putea executa dacã nu este învestitã cu formula executorie prevãzutã de art. 269 alin. 1, afarã de hotãrârile pregãtitoare si de hotãrârile executorii provizoriu, care se executã si fãrã formula executorie".
            În temeiul art. 376 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, se învestesc cu formulã executorie hotãrârile care au rãmas definitive si au devenit irevocabile, deci atunci când activitatea de judecatã a luat sfârsit, astfel cã sustinerea autoarei exceptiei referitoare la implicarea Presedintelui României în activitatea de înfãptuire a justitiei nu poate fi retinutã. Formula executorie prevãzutã la art. 269 alin. 1 din Codul de procedurã civilã este un ordin dat în numele Presedintelui României organelor de executare, agentilor administrativi si procurorilor ca, dupã caz, sã procedeze la executarea hotãrârii sau sã sprijine aceastã executare. Asa fiind, rezultã cã, în baza art. 269 din Codul de procedurã civilã, Presedintele României, ca sef al puterii executive, dã structurilor acesteia un ordin care are semnificatia colaborãrii puterilor statului la aplicarea Constitutiei si a legilor, ceea ce nu înfrânge principiul constitutional al separatiei puterilor în stat.
            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
            C U R T E A
            În numele legii
            D E C I D E:
            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 269 din Codul de procedurã civilã, exceptie ridicatã de Maria Pietraru în Dosarul nr. 691/1999 al Judecãtoriei Deta.
            Definitivã.
            Pronuntatã în sedinta publicã din data de 21 octombrie 1999.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE
privind organizarea manifestãrilor prilejuite de aniversarea a 150 de ani
de la nasterea poetului Mihai Eminescu

           Guvernul României h o t ã r ã s t e:
            Art. 1. - (1) Anul 2000 se declarã Anul Eminescu, pentru aniversarea a 150 de ani de la nasterea poetului Mihai Eminescu.
            (2) Actiunile si manifestãrile ce urmeazã sã se desfãsoare în perioada 15 ianuarie 2000 -    15 ianuarie 2001 constituie Programul national "anul 2000 - anul eminescu", care cuprinde:
            a) facsimilarea digitalã a manuscriselor eminesciene;
            b) amenajarea complexului Ipotesti:
            - restaurarea unor imobile;
            - amenajarea unui muzeu;
            - construirea unui amfiteatru în aer liber si a unei biblioteci si altele;
            c) editãri de cãrti, casete video si CD-ROM, realizarea unui film documentar;
            d) emisiuni filatelice, numismatice si medalistice;
            e) crearea unui site Internet;
            f) realizarea si amplasarea unor statui si monumente de for public;
            g) organizarea unor actiuni menite sã contribuie la salvarea identitãtii etnice a românilor
                de peste hotare;
            h) organizarea unor zile festive, simpozioane, colocvii, festivaluri, spectacole, manifestãri
                artistice în tarã si în strãinãtate si a unor itinerare cultural-turistice;
            i) actiuni cu caracter promotional.
            Art. 2. - (1) Pentru buna desfãsurare a actiunilor si manifestãrilor mentionate la art. 1 alin. (2) se constituie Comitetul de coordonare "Anul Eminescu".
            (2) Comitetul de coordonare "anul eminescu", denumit în continuare comitet, va fi format din:
            1. Radu Vasile, prim-ministru, presedinte de onoare;
            2. Ion Caramitru, ministrul culturii;
            3. Andrei Marga, ministrul educatiei nationale;
            4. Andrei Plesu, ministrul afacerilor externe;
            5. Decebal Traian Remes, ministrul finantelor;
            6. Crin Antonescu, ministrul tineretului si sportului;
            7. Traian Bãsescu, ministrul transporturilor;
            8. Nicolae Noica, ministrul lucrãrilor publice si amenajãrii teritoriului;
            9. Nicolae Brânzea, secretar de stat, seful Secretariatului de Stat pentru Culte;
            10. Vlad Rosca, secretar de stat, seful Departamentului pentru Administratie Publicã Localã;
            11. Sorin Frunzãverde, presedintele Autoritãtii Nationale pentru Turism;
            12. Eugen Vasiliu, presedintele Comisiei pentru culturã, artã si mijloace de informare
                  în masã a Senatului;
            13. Gabriel Tepelea, presedintele Comisiei pentru culturã, arte si mijloace de informare
                  în masã a Camerei Deputatilor;
            14. Eugen Simion, presedintele Academiei Române;
            15. Laurentiu Ulici, presedintele Uniunii Scriitorilor din România;
            16. Ioan Aniculãese, presedintele Consiliului Judetean Botosani;
            17. Gavril Mârza, presedintele Consiliului Judetean Suceava;
            18. Viorel Lis, primarul general la municipiului Bucuresti;
            19. Ioan Cojocaru, primarul municipiului Botosani;
            20. Ion Vasiliu, primarul comunei Ipotesti.
            (3) Membrii comitetului vor asigura armonizarea actiunilor si manifestãrilor incluse în Programul national "anul 2000 - anul eminescu".
            Art. 3. - (1) Cheltuielile necesare pentru organizarea manifestãrilor prevãzute la art. 1 alin. (2) vor fi suportate de la bugetul alocat Ministerului Culturii, precum si prin atragerea unor resurse financiare si/sau materiale din sponsorizãri, legate, donatii si altele asemenea.
            (2) Actiunile derulate în anul 1999 pentru realizarea Programului national "anul 2000 - anul eminescu" se finanteazã din bugetul Ministerului Culturii.
            Art. 4. - (1) În vederea bunei desfãsurãri a manifestãrilor din anul 2000, institutiile implicate pot invita delegati din strãinãtate.
            (2) Cheltuielile de transport vor fi suportate de partea românã.

PRIM-MINISTRU
RADU VASILE

Contrasemneazã:
Ministrul culturii,
Ion Caramitru
Ministrul finantelor,
Decebal Traian Remes
Bucuresti, 8 decembrie 1999.
Nr. 1.003.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE
privind organizarea modului de colaborare si de asigurare a legãturilor României
cu Agentia Internationalã pentru Energie Atomicã

            În temeiul Decretului nr. 124/1957 privind ratificarea Statutului Agentiei Internationale pentru Energie Atomicã, semnat la New York la 26 octombrie 1956, cu modificãrile ulterioare,
            Guvernul României h o t ã r ã s t e:
            Art. 1. - (1) În vederea îmbunãtãtirii colaborãrii României cu Agentia Internationalã pentru Energie Atomicã se înfiinteazã comisia interministerialã compusã din ministrul industriei si comertului, presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare si presedintele Agentiei Nationale pentru Stiintã, Tehnologie si Inovare.
            (2) Atributiile comisiei interministeriale sunt:
            a) analizeazã si avizeazã propunerile privind activitãtile prioritare ale României în domeniul
                nuclear;
            b) analizeazã si avizeazã propunerile de program-cadru al României în domeniul nuclear;
            c) analizeazã si avizeazã procedura privind întocmirea si transmiterea documentelor cãtre Ministerul Afacerilor Externe, în vederea trimiterii acestora cãtre Agentia Internationalã pentru Energie Atomicã;
            d) propune mãsuri corective în cazul sesizãrii unor deficiente în desfãsurarea activitãtilor în domeniul nuclear.
            (3) Hotãrârile comisiei interministeriale se iau prin vot cu majoritate simplã.
            (4) Avizele comisiei interministeriale se transmit ministrului industriei si comertului, în vederea emiterii actului de autoritate.
            Art. 2. - (1) Centralizarea propunerilor de programe în domeniul nuclear, elaborarea materialului trimis spre analizã comisiei interministeriale prevãzute la art. 1, precum si urmãrirea îndeplinirii programelor aprobate, inclusiv a programelor de asistentã tehnicã acordate României de Agentia Internationalã pentru Energie Atomicã, sunt asigurate de un colectiv format din câte 2 reprezentanti ai Ministerului Industriei si Comertului, Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare si Agentiei Nationale pentru Stiintã, Tehnologie si Inovare.
            (2) Regulamentul de functionare a colectivului prevãzut la alin. (1) este avizat de comisia interministerialã prevãzutã la art. 1.
            Art. 3. - În cazul unor deficiente în derularea programelor din domeniul nuclear, inclusiv al celor de asistentã tehnicã cu Agentia Internationalã pentru Energie Atomicã, colectivul prevãzut la art. 2 va informa operativ comisia interministerialã prevãzutã la art. 1.
            Art. 4. - Ministerul Afacerilor Externe reprezintã România în relatiile cu Agentia Internationalã pentru Energie Atomicã.
            Art. 5. - Corespondenta primitã de Ministerul Afacerilor Externe de la Agentia Internationalã pentru Energie Atomicã se transmite operativ de cãtre directia de specialitate din Ministerul Afacerilor Externe sefului colectivului prevãzut la art. 2, în vederea distribuirii ei factorilor interesati, potrivit procedurii prevãzute în regulamentul de functionare a colectivului.
            Art. 6. - Programul-cadru al României în domeniul nuclear, aprobat de ministrul industriei si comertului potrivit art. 1 alin. (4), este transmis de Ministerul Afacerilor Externe Agentiei Internationale pentru Energie Atomicã.
            Art. 7. - (1) Anual delegatia României la Conferinta generalã a Agentiei Internationale pentru Energie Atomicã va fi compusã din seful delegatiei si din câte un reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Industriei si Comertului, Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare si al Agentiei Nationale pentru Stiintã, Tehnologie si Inovare.
            (2) Seful delegatiei României la Conferinta generalã a Agentiei Internationale pentru Energie Atomicã va fi, anual, prin rotatie, reprezentantul cu rang de demnitar al fiecãrui organ al administratiei publice centrale prevãzut la alin. (1); ordinea rotatiei va fi aleasã de comisia interministerialã prevãzutã la art. 1.
            (3) Declaratia oficialã a României la Conferinta generalã a Agentiei Internationale pentru Energie Atomicã va fi întocmitã de colectivul prevãzut la art. 2, va fi avizatã de comisia interministerialã prevãzutã la art. 1 si va fi aprobatã de Ministerul Afacerilor Externe.
            (4) Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Industriei si Comertului, Comisia Nationalã pentru Controlul Activitãtilor Nucleare si Agentia Nationalã pentru Stiintã, Tehnologie si Inovare vor suporta din bugetele proprii participarea reprezentantilor lor în delegatia României la Conferinta generalã a Agentiei Internationale pentru Energie Atomicã.
            Art. 8. - Orice dispozitii contrare se abrogã.

PRIM-MINISTRU
RADU VASILE

Contrasemneazã:
Ministrul industriei si comertului,
Radu Berceanu
p. Ministrul afacerilor externe,
Ion Pascu,
secretar de stat
Presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare,
Dan Cutoiu
Ministrul finantelor,
Decebal Traian Remes
p. Presedintele Agentiei Nationale pentru Stiintã, Tehnologie si Inovare,
Mircea Puscã
Bucuresti, 8 decembrie 1999.
Nr. 1.005.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE
pentru completarea Hotãrârii Guvernului nr. 409/1998 privind conditiile de acordare, în mod gratuit, a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor pentru magistrati, personalul auxiliar de specialitate si membrii de familie ai acestora

            În temeiul prevederilor art. 46 si art. 47 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicatã, si ale art. 99 din Legea pentru organizarea judecãtoreascã nr. 92/1992, republicatã,
           Guvernul României h o t ã r ã s t e:
            Articol unic. - Hotãrârea Guvernului nr. 409/1998 privind conditiile de acordare, în mod gratuit, a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor pentru magistrati, personalul auxiliar de specialitate si membrii de familie ai acestora, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 23 iulie 1998, se completeazã, dupã articolul 4, cu articolul 41 cu urmãtorul cuprins:
            "Art. 41. - (1) Prevederile prezentei hotãrâri se aplicã, în mod corespunzãtor, presedintelui, judecãtorilor si magistratilor-asistenti ai Curtii Constitutionale, în activitate sau pensionari, precum si sotului sau sotiei si copiilor aflati în întretinerea acestora.
            (2) Contributiile personale, stabilite potrivit dispozitiilor legale, suportate de persoanele prevãzute la alin. (1), pentru furnizarea de servicii medicale si achizitionarea de medicamente si proteze se deconteazã acestora, pe bazã de documente justificative, din bugetul Curtii Constitutionale."

PRIM-MINISTRU
RADU VASILE

Contrasemneazã:
Ministru de stat, ministrul justitiei,
Valeriu Stoica
Ministrul finantelor,
Decebal Traian Remes
Bucuresti, 8 decembrie 1999.
Nr. 1.006.