6 - Hotãrâre privind asigurarea conducerii Senatului pânã la alegerea unui nou presedinte al Senatului.

            37. - Hotãrâre referitoare la prelungirea mandatului comisiei speciale instituite prin Hotãrârea Camerei Deputatilor nr. 12/1997.

            437. - Decret privind recunoasterea în functia de arhiepiscop al Arhiepiscopiei Târgoviste a Prea Sfintitului episcop doctor Nifon Mihãitã.

            Decizia nr. IV din 27 septembrie 1999

            Decizia nr. V din 27 septembrie 1999

            Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999

            Decizia nr. VII din 27 septembrie 1999

            Decizia nr. VIII din 27 septembrie 1999

            Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Române de Radiodifuziune si Societãtii Române de Televiziune.

            In conformitate cu prevederile art. 24 si 26 din Regulamentul Senatului,
            Biroul permanent al Senatului h o t a r a s t e :
            Articol unic. - In perioada cuprinsa intre 22 decembrie 1999 si data alegerii unui nou presedinte al Senatului conducerea Senatului va fi asigurata de domnul senator Mircea Ionescu-Quintus, vicepresedinte al Senatului.

Bucuresti, 22 decembrie 1999.
Nr. 6.

            Camera Deputatilor adopta prezenta hotarare.
            Articol unic. - Se prelungeste pana la data de 31 martie 2000 termenul stabilit pentru comisia speciala instituita prin Hotararea Camerei Deputatilor nr. 12 din 21 aprilie 1997, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 23 aprilie 1997, cu modificarile ulterioare, in vederea imbunatatirii propunerii legislative privind sistemul national de decoratii al României si elaborarii celorlalte initiative legislative legate de aceasta reglementare.
           Aceasta hotarare a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 22 decembrie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

Bucuresti, 22 decembrie 1999.
Nr. 37.

            In temeiul art. 99 alin. (1) din Constitutia României si al art. 21 alin. 1 din Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor, modificat prin Decretul nr. 150/1974,
           Presedintele României d e c r e t e a z ã :
            Articol unic. - Prea Sfintitul episcop doctor Nifon Mihaita se recunoaste in functia de arhiepiscop al Arhiepiscopiei Targoviste.

Bucuresti, 22 decembrie 1999.
Nr. 437.

            Sub presedintia vicepresedintelui Curtii Supreme de Justitie, Paul Florea, s-a luat in examinare recursul in interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, referitoare la solutionarea cererii de suspendare a actului administrativ.
            Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
            Reprezentantul Ministerului Public a sustinut recursul in interesul legii, solicitand sa se decida in sensul ca hotararea prin care se solutioneaza cererea de suspendare a actului administrativ poate fi atacata cu recurs numai daca este formulata separat de cererea principala privind anularea acelui act.
            SECTIILE UNITE,
            deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
            In practica instantelor judecatoresti nu exista un punct de vedere unitar in legatura cu exercitarea caii de atac a recursului impotriva hotararii prin care s-a solutionat cererea de suspendare a actului administrativ, reglementata prin dispozitiile art. 9 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
            Astfel, unele instante au considerat ca hotararea prin care se solutioneaza, potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, cererea de suspendare a actului administrativ atacat in justitie (conform art. 1 din lege) nu poate fi atacata (separat) cu recurs decat o data cu hotararea data asupra fondului procesului.
            Instantele si-au fundamentat solutia pe dispozitiile art. 282 alin. 2 din Codul de procedura civila, potrivit carora "impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat o data cu fondul...", precum si pe prevederile art. 316 din acelasi cod, conform carora "dispozitiile de procedura privind judecata in apel se aplica si in instanta de recurs, in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse" in capitolul referitor la calea de atac a recursului.
            Alte instante au statuat ca, in cazul in care cererea de suspendare a actului administrativ a fost formulata distinct de actiunea prin care a fost atacat actul, hotararea pronuntata poate fi atacata cu recurs.
            Se constata asadar ca aceeasi chestiune de drept a primit solutii diferite in raport cu imprejurarea daca cererea de suspendare a actului administrativ a fost formulata o data cu actiunea prin care a fost atacat in justitie actul administrativ sau a fost introdusa separat de aceasta, ceea ce este inadmisibil in drept.
            Pentru motivele care se vor arata in continuare instanta suprema considera ca in ambele situatii hotararea data asupra cererii de suspendare a actului administrativ atacat in justitie, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, poate fi atacata cu recurs conform art. 299 din Codul de procedura civila.
            Ca o chestiune prealabila este de remarcat ca in materia contenciosului administrativ, potrivit art. 14 din Legea nr. 29/1990, hotararea instantei, prin care a fost solutionata o astfel de actiune, poate fi atacata numai cu recurs, apelul fiind suprimat.
            In problema in discutie este de retinut, in primul rand, ca incheierea prin care a fost solutionata cererea de suspendare a actului administrativ, atunci cand aceasta a fost formulata in cadrul procesului in care se judeca actiunea prin care a fost atacat in justitie, nu este o incheiere premergatoare in sensul dispozitiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedura civila.
            Incheierile premergatoare sunt cele luate in cursul judecatii, care pregatesc intr-un fel sau altul hotararea ce urmeaza sa se dea in cauza (art. 255 alin. 2 din Codul de procedura civila), cum ar fi cele prin care se admit ori se resping anumite probe, se acorda un termen etc.
            Or, incheierea prin care a fost solutionata cererea de suspendare a actului administrativ nu are caracterul unei incheieri premergatoare, pentru ca o astfel de cerere apare ca un capat de cerere distinct de cadrul procesului in care a fost atacat in substanta sa actul administrativ; nu o astfel de incheiere pregateste hotararea ce urmeaza sa se dea in cauza in legatura cu statuarea asupra legalitatii actului administrativ.
            De aceea o atare hotarare, ca orice hotarare data intr-o cauza, poate fi atacata cu recurs potrivit art. 299 din Codul de procedura civila, indiferent daca a fost pronuntata in procesul in care se solutioneaza ori s-a solutionat actiunea prin care, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, a fost atacat actul administrativ sau a fost data intr-o cauza distincta de cea in care se examineaza legalitatea actului administrativ, pe baza unei cereri formulate separat de aceasta.
            Sub acest aspect nu are nici o relevanta juridica imprejurarea daca cererea prin care s-a solicitat suspendarea actului administrativ a fost formulata in cadrul procesului in care a fost atacat actul administrativ ori a fost introdusa separat, distinct de acest proces.
            Fata de continutul art. 9 din Legea nr. 29/1990, potrivit caruia "...pentru a se preveni producerea unei pagube iminente" instanta poate dispune, la cerere, "suspendarea executarii actului administrativ pana la solutionarea actiunii", se constata ca hotararea data priveste o situatie speciala invederata de prevenirea unui prejudiciu pentru una dintre parti.
            Prin urmare, in astfel de situatii instanta pronunta hotarari provizorii al caror efect este vremelnic, durand in timp atat cat este necesar. Hotararea poate fi modificata ori revocata in cursul procesului, iar la sfarsitul procesului, in raport cu hotararea data in cauza, masura dispusa prin hotararea provizorie poate fi mentinuta, modificata sau desfiintata.
            Hotararile provizorii insa, fiind independente de fondul procesului, sunt susceptibile de a fi atacate pe caile legale de atac, separat si inainte de hotararea finala.
            Fata de cele aratate, in temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata, precum si al art. 329 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca este susceptibila de a fi atacata cu recurs atat hotararea prin care se solutioneaza cererea de suspendare a executarii actului administrativ, formulata in cadrul actiunii principale, cat si hotararea prin care o atare cerere este solutionata separat.
            PENTRU ACESTE MOTIVE
            In numele legii
            DECIDE:
            Admite recursul in interesul legii, in sensul urmator:
            In aplicarea dispozitiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 stabileste ca este susceptibila de a fi atacata cu recurs atat hotararea prin care se solutioneaza cererea de suspendare a executarii actului administrativ, formulata in cadrul actiunii principale, avand ca obiect anularea acelui act, cat si hotararea prin care o atare cerere este solutionata separat.
            Pronuntata in sedinta publica la data de 27 septembrie 1999.

            Sub presedintia vicepresedintelui Curtii Supreme de Justitie, Paul Florea, s-a luat in examinare recursul in interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, referitor la aplicarea dispozitiilor art. 18 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, aprobata si modificata prin Legea nr. 87 din 28 aprilie 1998.
            Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
            Reprezentantul Ministerului Public a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa se decida in sensul ca, pentru solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei, este necesar ca instanta sa se constituie in complet format din doi judecatori special desemnati de ministrul justitiei.
            SECTIILE UNITE,
            deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
            In aplicarea dispozitiilor art. 18 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, aprobata si modificata prin Legea nr. 87 din 28 aprilie 1998, instantele de judecata nu au un punct de vedere unitar.
            Astfel, unele instante au solutionat cererile de adoptie in complet format dintr-un singur judecator, considerand ca prevederile art. 18 alin. (1) din mentionata ordonanta, intrata in vigoare la data de 12 iunie 1997, au fost abrogate implicit ca urmare a modificarii Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca prin Legea nr. 142/1997, intrata in vigoare la 25 august 1997. In justificarea acestui punct de vedere s-a invederat ca, din moment ce, potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicata in urma modificarii mentionate, cauzele date in competenta de prima instanta a judecatoriilor, tribunalelor si curtilor de apel se judeca de un singur judecator, dispozitia de constituire a completului ce solutioneaza cererea de incuviintare a adoptiei in complet format din doi judecatori, inscrisa in art. 18 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, nu isi mai are aplicabilitate.
            Alte instante, dimpotriva, au solutionat cererile de adoptie in complet constituit din doi judecatori special desemnati de ministrul justitiei, apreciind ca prevederile art. 18 alin. (1) din         Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, care deroga de la reglementarile inscrise in art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicata in urma modificarii aduse prin Legea nr. 142/1997, au aplicabilitate, deoarece sunt mentinute prin Legea nr. 87/1998 de aprobare a ordonantei de urgenta ce a fost adoptata ulterior.
            Aceste din urma instante au procedat corect.
            Pentru realizarea concordantei legislatiei din România, in materia adoptiei de copii, cu Conventia europeana de la Strasbourg din 22 aprilie 1967, la care România a aderat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, astfel cum a fost aprobata si modificata prin Legea nr. 87/1998, s-a creat un nou regim juridic al adoptiei, cu ale carui principii urmeaza a fi corelate celelalte dispozitii legale aplicabile in aceasta materie.
            In conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. f) din Codul de procedura civila, cererile pentru incuviintarea adoptiilor se judeca in prima instanta de tribunale. Aceasta prevedere a fost completata prin dispozitia art. 15 alin. (1) din ordonanta aprobata prin legea mentionata, potrivit careia cauzele privind incuviintarea adoptiei se judeca in prima instanta de tribunalul in a carui raza teritoriala se gaseste domiciliul copilului.
            Este adevarat ca in art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicata in urma modificarilor ce i s-au adus prin Legea nr. 142/1997, se prevede ca in cauzele date, potrivit legii, in competenta de prima instanta a judecatoriilor, tribunalelor si curtilor de apel judeca un singur judecator.
            Aceasta dispozitie cu caracter general nu poate face insa inaplicabila prevederea cuprinsa in art. 18 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, aprobata si modificata prin Legea nr. 87/1998, potrivit careia instanta solutioneaza cererea pentru incuviintarea adoptiei, in camera de consiliu, in complet constituit din doi judecatori special desemnati de ministrul justitiei.
            In aceasta privinta este de observat ca, in raport cu norma generala cuprinsa in art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicata, reglementarea cu caracter special inscrisa in art. 18 alin. (1) din mentionata ordonanta are prioritate de aplicare.
            Pe de alta parte, aplicabilitatea normei cu caracter special, cuprinsa in art. 18 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 se impune si pentru ca Legea nr. 87/1998, care a fost adoptata ulterior Legii nr. 142/1997, de modificare a Legii nr. 92/1992, a mentinut prevederile din acel text al ordonantei, referitoare la compunerea completului ce solutioneaza cererea pentru incuviintarea adoptiei, in sensul constituirii lui din doi judecatori special desemnati de ministrul justitiei.
            In consecinta, in conformitate cu prevederile art. 26 lit. b) din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata, precum si cu cele ale art. 329 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca pentru solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei instanta se constituie in complet format din doi judecatori special desemnati de ministrul justitiei.
            PENTRU ACESTE MOTIVE
            In numele legii
            DECIDE:
            Admite recursul in interesul legii.
            In aplicarea art. 18 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, aprobata si modificata prin Legea nr. 87/1998, stabileste ca pentru solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei instanta se constituie in complet format din doi judecatori special desemnati de ministrul justitiei.
            Pronuntata in sedinta publica la data de 27 septembrie 1999.

            Sub presedintia vicepresedintelui Curtii Supreme de Justitie, Paul Florea, s-a luat in examinare recursul in interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, cu privire la aplicabilitatea dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, in cazul cererilor avand ca obiect retrocedarea de bunuri imobile expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi si la participarea procurorului la judecarea cererilor de retrocedare a imobilelor expropriate.
            Ministerul Public a fost reprezentat de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ion Ionescu.
            Reprezentantul Ministerului Public a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa se decida in sensul ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile si in cazul cererilor avand ca obiect retrocedarea de bunuri expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi, iar participarea procurorului nu este obligatorie la judecarea cererilor de retrocedare a bunurilor expropriate.
           SECTIILE UNITE,
            deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
            1. In conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, ori de cate ori bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrarile nu au fost incepute, fostii proprietari pot cere retrocedarea lor, daca nu s-a facut o noua declarare de utilitate publica.
            In aplicarea prevederilor cuprinse in acest text de lege instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar.
            Astfel, unele instante, invocand principiul neretroactivitatii legii civile, consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constitutie si prin art. 1 din Codul civil, au decis ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile numai in cazul exproprierilor de bunuri imobile efectuate dupa intrarea in vigoare a acestei legi.
            Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile si in cazul in care masura exproprierii a fost luata anterior adoptarii acestei legi, daca scopul exproprierii nu a fost realizat.
            In justificarea acestui punct de vedere s-a relevat ca textul art. 35 din Legea nr. 33/1994 contine norme de procedura care sunt de imediata aplicare, astfel incat privesc atat raporturile juridice ivite dupa intrarea in vigoare a legii respective, cat si situatiile juridice existente la data intrarii ei in vigoare.
            Aceste din urma instante au procedat corect.
            Cedarea prin expropriere a dreptului de proprietate privata constituie, potrivit prevederilor art. 41 alin. (3) din Constitutie, ale art. 481 din Codul civil si ale art. 1 din Legea nr. 33/1994, o masura cu caracter exceptional de restrangere a acestui drept intangibil, care nu poate fi dispusa decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita conform legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
            Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca "daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrarile nu au fost incepute, fostii proprietari pot cere retrocedarea lor, daca nu s-a facut o noua declarare de utilitate publica".
            Prin aceasta reglementare se da astfel posibilitatea sa se revina asupra exproprierii dispuse pentru cauza de utilitate publica atunci cand, din diverse motive, nu au inceput lucrarile pentru aducerea la indeplinire a scopului in care s-a facut exproprierea si nici nu a fost manifestat interesul de realizare a acelui scop printr-o noua declarare de utilitate publica.
            Firescul acestei prevederi, pentru situatiile ivite dupa exproprierile efectuate in temeiul Legii nr. 33/1994, pune insa problema modului de a se proceda in cazul in care bunurile imobile au fost expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi.
            In legatura cu aceasta chestiune, este de observat ca prin art. 1 din Codul civil este consacrat, in concordanta cu prevederea inscrisa la art. 15 alin. (2) din Constitutie, principiul neretroactivitatii legilor.
            Potrivit acestui principiu o lege devine obligatorie numai dupa promulgare si dupa aducerea ei la cunostinta prin publicare in Monitorul Oficial al României, ea ramanand in vigoare pana cand intervine o alta lege care o abroga pe cea anterioara in mod explicit sau implicit. Drept consecinta, ori de cate ori o lege noua modifica starea legala anterioara cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, daca s-au realizat inainte de intrarea in vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptarii noii legi, care trebuie sa respecte suveranitatea legii anterioare.
            Dar, in masura in care raporturile juridice nu erau inca pe deplin constituite in momentul intrarii in vigoare a noii legi, acele raporturi nu se vor putea consolida decat in limitele determinate de legea noua si nu vor produce decat efectele pe care aceasta lege le ingaduie.
            De aceea, in determinarea campului de aplicare a legilor in timp trebuie sa se tina seama nu numai de prioritatea pe care o are legea noua fata de cea veche, ci si de siguranta raporturilor sociale, care impune sa nu fie desfiintate sau modificate, fara un motiv deosebit de ordine sociala, drepturile care, in momentul intrarii in vigoare a legii noi, erau deja concretizate in acte de vointa sau in raporturi definitiv incheiate valabil dupa legea existenta in momentul incheierii lor.
            Norma neretroactivitatii, inscrisa in art. 1 din Codul civil, se refera la toate raporturile nascute sub legea veche care nu si-au epuizat toate efectele. Dar, daca legea noua nu poate fi interpretata in sensul retroactivitatii cu privire la aceste raporturi, in schimb este aplicabila de indata tuturor situatiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupa intrarea ei in vigoare, precum si tuturor efectelor produse de situatiile juridice formate dupa abrogarea legii vechi. Evident, printre acestea sunt si situatiile durabile de fapt, care, potrivit legii noi, ar urma sa produca efectele constitutive, modificatoare sau extinctive de drepturi nesusceptibile a se produce sub imperiul legii vechi.
            Toate aceste situatii nu intra in campul de actiune al retroactivitatii legii, ci privesc aplicarea imediata a dispozitiilor noii legi. Or, aplicarea imediata a legii noi constituie principiul, iar supravietuirea legii vechi, exceptia.
            Fara a admite ca legea noua poate fi interpretata in sensul de a guverna si asupra trecutului, principiul aplicarii imediate presupune intrarea in vigoare a noilor dispozitii pentru toate situatiile ale caror efecte nu erau susceptibile sa se produca sub imperiul legii vechi.
            Ca urmare, in cazul in care legea ulterioara modifica efectele viitoare sau le exclude, pentru satisfacerea unui interes de ordine publica, dispozitia din legea ulterioara se aplica si la efectele actului anterior nerealizate inca sub vechea lege, intrucat ordinea publica trebuie sa aiba in esenta ei un caracter de unitate si de uniforma obligativitate pentru toti.
            Or, situatia reglementata prin art. 35 din Legea nr. 33/1994 are in vedere tocmai efecte nefinalizate dupa emiterea actului de expropriere intemeiat pe dispozitiile legale anterioare, asa incat, cu privire la aceste efecte nerealizate inca, se impune sa actioneze dispozitiile legii noi.
            Neadmiterea unei atare solutii ar determina rezolvarea diferentiata a aceleiasi situatii juridice, in raport cu data exproprierii, ceea ce ar fi profund inechitabil si contrar spiritului legii noi.
            De altfel, daca legiuitorul ar fi avut in vedere supravietuirea lipsei posibilitatii de a se cere retrocedarea imobilului neutilizat in termen de un an in scopul pentru care a fost expropriat, ar fi reglementat aceasta interdictie prin noua lege. Dar, nereglementand-o, se impune concluzia ca dispozitia noua, potrivit careia fostii proprietari pot cere retrocedarea imobilelor expropriate, pentru care nu s-a facut o noua declarare de utilitate publica, in cazul neutilizarii acestora in scopul pentru care au fost preluate de la expropriat, inscrisa la art. 35 din Legea nr. 33/1994, este aplicabila si in cazul bunurilor imobile expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi, evident numai in cazul in care nu s-a realizat inca scopul exproprierii.
            Fata de cele aratate, in temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata, precum si al art. 329 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile si in cazul cererilor avand ca obiect retrocedarea de bunuri imobile expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi, daca nu s-a realizat scopul exproprierii.
            2. S-a constatat, de asemenea, o practica neunitara si in legatura cu participarea procurorului in procesele privind cererile de retrocedare a imobilelor expropriate.
            Astfel, unele instante au considerat ca in aceste cazuri participarea procurorului la proces este obligatorie, iar alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca participarea procurorului la proces nu este obligatorie.
            Aceste din urma instante au procedat corect.
            Prin Legea nr. 33/1994 sunt prevazute urmatoarele cazuri in care instantelor judecatoresti le revine competenta de a solutiona litigii in legatura cu aplicarea dispozitiilor acestei legi: competenta curtilor de apel de a judeca, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, contestatiiile impotriva hotararilor comisiei instituite pentru solutionarea intampinarilor privind propunerile de expropriere (art. 20); competenta tribunalului de a solutiona cererile de expropriere (art. 21-29) si competenta tribunalului de a solutiona cererile de retrocedare a imobilelor expropriate (art. 36).
            Or, din aceste trei categorii de litigii de competenta instantelor judecatoresti, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 23 alin. 1 participarea obligatorie a procurorului numai la solutionarea cererii de expropriere.
            Cum participarea procurorului in proces este obligatorie numai in cazurile prevazute in lege, iar prin art. 36 din Legea nr. 33/1994, in care este reglementata competenta de solutionare a cererii de retrocedare a imobilelor nationalizate si nici prin vreo alta dispozitie din aceasta lege nu se face referire la obligativitatea participarii procurorului in asemenea cauze, este in afara de orice indoiala ca participarea procurorului la solutionarea cererilor mentionate nu este obligatorie.
            In consecinta, in conformitate cu art. 26 lit. b) din Legea nr. 56/1993, republicata, si cu art. 329 din Codul de procedura civila, mai urmeaza a se decide ca, la judecarea cererilor de retrocedare a imobilelor expropriate, participarea procurorului nu este obligatorie.
            PENTRU ACESTE MOTIVE
            In numele legii
            DECIDE:
            Admite recursul in interesul legii, in sensul urmator:
            1. Stabileste ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica sunt aplicabile si in cazul cererilor avand ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi, daca nu s-a realizat scopul exproprierii.
            2. La judecarea cererilor de retrocedare a imobilelor expropriate participarea procurorului nu este obligatorie.
            Pronuntata in sedinta publica la data de 27 septembrie 1999.

            Sub presedintia vicepresedintelui Curtii Supreme de Justitie, Paul Florea, s-a luat in examinare recursul in interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 7 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicata, referitoare la scutirea de plata impozitului pe venituri a persoanelor carora li s-a recunoscut calitatea de luptator pentru victoria Revolutiei romane din decembrie 1989.
            Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
            Reprezentantul Ministerului Public a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa se decida in sensul ca beneficiaza de dispozitiile de scutire de plata impozitului pe venituri, potrivit art. 7 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicata, numai detinatorii titlului de "Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989", conferit prin brevet.
            SECTIILE UNITE,
            deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
            In aplicarea dispozitiilor art. 7 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicata la 12 august 1996, instantele de judecata nu au un punct de vedere unitar in legatura cu solutionarea contestatiilor formulate impotriva deciziilor de imputare a sumelor reprezentand impozitele neachitate pentru veniturile realizate de catre persoanele care au beneficiat de scutire de la plata acestor impozite, pe motiv ca au calitatea de luptator pentru victoria Revolutiei romane din decembrie 1989.
            Astfel, unele instante au admis contestatiile fara sa tina seama daca aceasta calitate a fost conferita prin decret semnat de Presedintele României sau a fost atestata prin certificat eliberat de comisia special instituita prin dispozitiile art. 2 alin. 4 din Legea nr. 42/1990, republicata, ori prin alt document.
            In justificarea acestei solutii au fost invocate prevederile art. 6 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, ranitilor, precum si luptatorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicata la 23 august 1996, precum si cele ale art. 7 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicata la 12 august 1996.
            Alte instante, dimpotriva, au considerat ca beneficiaza de aceasta scutire de plata a impozitului pe venit numai persoanele care detin titlul de "Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989", conferit de Presedintele României prin brevet.
            Aceste din urma instante au procedat corect.
            Prin art. 2 alin. 1 din Legea nr. 42/1990, republicata, a fost instituit titlul de "luptator pentru victoria revolutiei romane din decembrie 1989", in semn de pretuire si recunostinta pentru cei care au fost raniti in luptele pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, stabilindu-se prin alin. 2 al aceluiasi articol ca acest titlu se confera si celor care au fost retinuti in perioada 16-22 decembrie 1989 ca urmare a participarii la actiunile pentru victoria revolutiei, precum si celor care, in perioada 16-25 decembrie 1989, s-au remarcat prin fapte deosebite in lupta pentru victoria revolutiei.
            Totodata, din reglementarile cuprinse la art. 5 alin. 1 si la art. 6 alineatul ultim din Legea nr. 42/1990, republicata, rezulta ca titlul de "Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989", ca si celelalte titluri prevazute de aceasta lege se confera de catre Presedintele României si se atesta prin brevet.
            Pentru aducerea la indeplinire a dispozitiilor mentionate, prin alin. 1 din anexa nr. 1 la Legea nr. 42/1990, republicata, intitulata "Competenta Comisiei pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din decembrie 1989", se prevede ca aceasta comisie constata, din oficiu sau la cererea celor interesati, calitatea de erou-martir, de luptator pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, de decedat ori de ranit in legatura cu evenimentele Revolutiei din decembrie 1989, precum si de participant la victoria Revolutiei, elibereaza certificate doveditoare celor indreptatiti si propune acordarea distinctiilor.
            Ca urmare, din ansamblul acestor reglementari se impune concluzia ca toate certificatele eliberate de Comisia pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din decembrie 1989 constituie doar acte doveditoare ale situatiilor sau activitatilor la care se refera prevederile Legii nr. 42/1990, republicata, atributia de acordare a tuturor distinctiilor, intre care si aceea de "Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989", revenind Presedintelui României.
Iar, potrivit art. 7 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicata, sunt scutiti de plata impozitului prevazut de aceasta lege, pentru veniturile realizate in cadrul functiei de baza, "urmasii eroilor-martiri ai Revolutiei, precum si detinatorii titlului de «Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989», conferit prin brevet".
            Intrucat, potrivit art. 6 ultimul alineat din Legea nr. 42/1990, republicata, conferirea oricareia dintre distinctiile prevazute in aceasta lege se atesta prin brevet, este evident ca nu pot beneficia de scutirea de plata impozitului la care se refera art. 7 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicata, decat urmasii eroilor-martiri ai Revolutiei si detinatorii titlului de "Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989", conferit de Presedintele României prin brevet.
            In consecinta, in conformitate cu prevederile art. 26 lit. b) din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata, precum si ale art. 329 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca pot beneficia de dispozitia de scutire de plata impozitului prevazuta la art. 7 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicata, numai detinatorii titlului de "Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989", conferit de Presedintele României prin brevet.
            PENTRU ACESTE MOTIVE
            In numele legii
            DECIDE:
            Admite recursul in interesul legii.
            In aplicarea art. 7 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicata, stabileste ca pot beneficia de dispozitiile de scutire de plata impozitului pe venituri, prevazute in acest text de lege, numai detinatorii titlului de "Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989", conferit de Presedintele României prin brevet.
            Pronuntata in sedinta publica la data de 27 septembrie 1999.

            Sub presedintia vicepresedintelui Curtii Supreme de Justitie, Paul Florea, s-a luat in examinare recursul in interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, cu privire la aplicarea unor dispozitii din Codul civil referitoare la posibilitatea locatarului de a dobandi, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilului ce face obiectul locatiunii.
            Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
            Reprezentantul Ministerului Public a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa se decida in sensul ca locatarul, exercitand o posesie precara, nu poate dobandi prin uzucapiune proprietatea asupra imobilului ce face obiectul locatiunii.
            SECTIILE UNITE,
            deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
            In practica instantelor judecatoresti nu exista un punct de vedere unitar in legatura cu aplicarea dispozitiilor din Codul civil referitoare la posesiunea ceruta pentru a prescrie in cazul locatarului.
            Astfel, unele instante au hotarat ca locatarul poate dobandi prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului inchiriat, considerand ca el exercita o posesie utila asupra acelui imobil.
            Alte instante, dimpotriva, au decis ca locatarul nu poate dobandi prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului inchiriat, deoarece actele exercitate de el in aceasta calitate asupra imobilului respectiv au caracter precar.
            Aceasta din urma solutie este cea legala.
            In sistemul Codului nostru civil uzucapiunea este un mod originar de dobandire a proprietatii unui bun imobil, ca efect al exercitarii posesiunii utile asupra acelui bun un interval de timp determinat de lege.
            Pentru dobandirea dreptului de proprietate imobiliara prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementata in art. 1890 din Codul civil, este necesar sa fie indeplinite, cumulativ, doua conditii: posesia propriu-zisa sa fie utila, adica neviciata, si sa fie exercitata neintrerupt timp de 30 de ani, indiferent daca posesorul este de buna-credinta sau de rea-credinta.
            In acest sens, in art. 1846 alin. 1 din Codul civil se prevede ca "orice prescriptie este fondata pe faptul posesiunii", precizandu-se, in alineatul urmator, ca "posesiunea este detinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitata, una sau alta, de noi insine sau de altul in numele nostru".
Rezulta deci ca posesiunea juridica, adica cea aparata de lege ca manifestare exterioara a unui drept, consta atat in exercitarea in fapt a unor acte asupra bunului, cat si in posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a pretentiunii existentei unui drept asupra bunului respectiv, fie sub forma dreptului de proprietate in intregul sau, fie sub forma unui atribut al acestuia.
            Exercitarea in fapt a unor acte asupra bunului, adica simpla detentiune, poate avea loc in numele detentorului insusi sau in numele altuia, in acest din urma caz beneficiile posesiunii juridice apartinand celui a carui pretentiune de drept se manifesta prin intermediul detentorului de fapt.
            In conformitate cu prevederile art. 1847 din Codul civil, "ca sa se poata prescrie, se cere o posesiune continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar".
            Prin art. 1853 din Codul civil se prevede ca "actele ce exercitam sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adica in calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc. sau asupra unui lucru comun, in puterea destinatiei legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar", precum si ca "tot asemenea este posesia ce am exercita asupra unui bun al altuia, prin simpla ingaduinta a proprietarului sau".
            Cu toate ca nu este tratata ca viciu al posesiei in Codul civil, precaritatea poate fi considerata mai mult decat atat, si anume ca o lipsa a insesi posesiei, deoarece este lipsita de "animus domini", adica de elementul intentional al posesiei.
            Precaritatea, desi echivaleaza cu o lipsa a posesiei insesi, in conceptia Codului civil apare totusi ca un viciu absolut si perpetuu al posesiei, pentru ca persoanele enumerate in art 1853 din Codul civil poseda pentru altul: locatarul pentru proprietar, depozitarul pentru depozitant, uzufructuarul pentru nudul proprietar.
                Prin Codul civil este reglementata insa si intervertirea precaritatii sau a titlului posesiei, admitandu-se ca, in anumite situatii, detentia precara se poate transforma in posesie propriu-zisa. Art. 1858 din Codul civil enumera urmatoarele cazuri:
            - cand detinatorul lucrului primeste cu buna-credinta de la altul decat adevaratul proprietar un titlu translativ de proprietate in privinta lucrului detinut, el devine posesor propriu-zis, ca de exemplu, atunci cand un chirias, la moartea proprietarului, cumpara imobilul inchiriat de la o persoana pe care o crede mostenitoare a defunctului. Din momentul cumpararii devine posesor propriu-zis, incetand de a mai fi un detentor precar;
            - cand detinatorul lucrului neaga dreptul celui de la care detine posesiunea, prin acte de rezistenta, la exercitiul dreptului sau, titlul precar se afla intervertit si posesiunea devine utila. In aceasta situatie nu este insa suficient ca detentorul sa nege pur si simplu dreptul autorului sau, adica sa se limiteze a spune ca nu recunoaste acest drept, ci el trebuie sa manifeste vointa sa de a poseda in contra vointei autorului sau prin acte reale, prin "acte de rezistenta", susceptibile sa provoace un conflict intre el si proprietar relativ la chesiunea proprietatii. Astfel de acte pot fi o notificare facuta proprietarului de catre chirias, prin care ii pune in vedere ca nu ii va mai plati chiria, sau daca, in cazul in care conflictul devine litigios in fata instantelor judecatoresti, se apara prin probe in contra pretentiilor proprietarului;
            - titlul precar se mai interverteste in titlu util, atunci cand lucrul este transmis, printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate, de catre detentorul precar unei persoane de buna-credinta;
            - in fine, titlul precar se interverteste in titlu util si in cazul in care transmisiunea lucrului se face printr-un act cu titlu universal unei persoane de buna-credinta. Buna-credinta, in aceasta situatie, consta in faptul ca succesorul nu stia ca defunctul detinea lucrul ca un simplu detentor precar.
            Prin urmare detentia locatarului, fiind viciata de precaritate, nu poate conduce, prin uzucapiune, la dobandirea proprietatii asupra imobilului ce face obiectul locatiunii.
            In consecinta, in temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata, precum si al art. 329 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca locatarul, exercitand o posesie precara, nu poate dobandi proprietatea, prin uzucapiune, asupra imobilului ce face obiectul locatiunii.
            PENTRU ACESTE MOTIVE
            In numele legii
            DECIDE:
            Admite recursul in interesul legii.
            In temeiul prevederilor art. 1853 din Codul civil, stabileste ca locatarul, exercitand o posesie precara, nu poate dobandi proprietatea, prin uzucapiune, asupra imobilului ce face obiectul locatiunii.
            Pronuntata in sedinta publica la data de 27 septembrie 1999.

            Art. 1. - Se infiinteaza Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune, ca servicii publice autonome de interes national, independente editorial, prin reorganizarea Radioteleviziunii Romane.
            Art. 2. - Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune sunt persoane juridice, au sediul in municipiul Bucuresti si isi desfasoara activitatea sub controlul Parlamentului, in conditiile prezentei legi si in conformitate cu conventiile internationale la care România este parte.
            Art. 3. - (1) Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune au obligatia sa asigure, prin intreaga lor activitate, pluralismul, libera exprimare a ideilor si opiniilor, libera comunicare a informatiilor, precum si informarea corecta a opiniei publice.
            (2) Continutul programelor Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune trebuie sa raspunda standardelor profesionale in materie.
            Art. 4. - (1) Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune, ca servicii publice in realizarea obiectivelor generale de informare, educatie, divertisment, sunt obligate sa prezinte, in mod obiectiv, impartial, realitatile vietii social-politice si economice interne si internationale, sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice, sa promoveze, cu competenta si exigenta, valorile limbii romane, ale creatiei autentice culturale, stiintifice, nationale si universale, ale minoritatilor nationale, precum si valorile democratice, civice, morale si sportive, sa militeze pentru unitatea nationala si independenta tarii, pentru cultivarea demnitatii umane, a adevarului si justitiei.
            (2) In indeplinirea atributiilor pe care le au, Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune trebuie sa respecte principiile ordinii constitutionale din România.
            Art. 5. - (1) Programele Societatii Romane de Radiodifuziune si ale Societatii Romane de Televiziune nu trebuie sa serveasca sub nici un motiv ca mijloace de defaimare a tarii si a natiunii, sa nu indemne la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, sa nu incite la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, sa nu propage manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
            (2) Emisiunile care, prin continutul lor, ameninta dezvoltarea psihomorala sau fizica a copiilor si a tinerilor nu vor fi difuzate intre orele 5,00-24,00.
            (3) Minorii cu comportament deficitar sau persoanele prezumate ca au savarsit incalcari ale legii vor putea fi prezentate astfel incat imaginile sa nu permita identificarea lor. Exploatarea vizuala a deficientelor psihosomatice ale persoanelor prezentate in emisiunile de televiziune este interzisa.
            (4) Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune trebuie sa rezerve o parte din spatiul de emisie partidelor politice reprezentate in Parlament. Timpul afectat partidelor politice nu poate depasi o sutime din intregul timp de emisie saptamanal. Repartizarea timpului de emisie pe partide politice se face in raport cu ponderea reprezentantilor acestora in Parlament, luandu-se in calcul o unitate de timp pentru fiecare parlamentar, inclusiv pentru reprezentantii minoritatilor nationale.
            (5) Programele nu trebuie sa prejudicieze demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
            Art. 6. - (1) Difuzarea reclamelor de catre serviciile publice de radiodifuziune si de televiziune se poate face numai prin contract incheiat cu beneficiarul reclamei, producatorul programului publicitar sau reprezentantii autorizati ai acestora, in conditiile stabilite de normele obligatorii**) elaborate de Consiliul National al Audiovizualului, publicate in Monitorul Oficial al României.
            (2) Nerespectarea normelor stabilite de Consiliul National al Audiovizualului privind realizarea publicitatii in cadrul programelor de radiodifuziune si de televiziune se sanctioneaza potrivit Legii audiovizualului nr. 48/1992.
            Art. 7. - (1) Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune vor promova si vor incuraja difuzarea de creatii audiovizuale romanesti.
            (2) In termen de cel mult 4 ani de la intrarea in vigoare a prezentei legi Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune vor rezerva creatiilor europene un procentaj majoritar al timpului de emisie, in calculul caruia nu vor intra emisiunile informative si sportive, jocurile, publicitatea si serviciile de teletext.
            (3) Din creatia europeana difuzata cel putin 30% va fi creatie romaneasca, inclusiv creatii specifice minoritatilor nationale.
            (4) Din creatia romaneasca cel putin 35% va fi creatie culturala.
            (5) Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune vor rezerva, in conditiile alin. (2)-(4), cel putin 10% din timpul lor de emisie creatiilor realizate de producatorii independenti, din tara sau din strainatate.
            (6) Aplicarea prevederilor alin. (2)-(5) se va face treptat, in etape ale caror termene vor fi stabilite de Consiliul National al Audiovizualului.
            Art. 8. - (1) Autonomia si independenta editoriala a serviciilor publice de radiodifuziune si de televiziune sunt garantate prin lege, iar programele acestora sunt ocrotite de orice ingerinte ale autoritatilor publice, precum si de influentele oricaror partide, formatiuni social-policite, sindicale, organisme comerciale si economice sau grupuri de presiune.
            (2) Nu constituie ingerinte aplicarea normelor obligatorii stabilite de Consiliul National al Audiovizualului, in conditiile Legii audiovizualului nr. 48/1992.
            (3) Retelele si echipamentele de comunicatii, care constituie suport tehnic pentru transmiterea programelor nationale ale serviciilor publice de radiodifuziune si de televiziune, sunt puse la dispozitie Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune, pe intreaga perioada de difuzare, pe baza de contract.
            Art. 9. - Serviciile publice de radiodifuziune si de televiziune sunt obligate sa transmita, cu prioritate si in mod gratuit, comunicatele sau mesajele de interes public primite de la Parlament, Presedintele României, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii sau de la Guvern.
            Art. 10. - (1) Personalul de specialitate din serviciile publice de radiodifuziune si de televiziune se afla, pe toata durata contractului de munca, sub protectia prezentei legi.
            (2) Categoriile de persoane care se bucura de statutul ziaristului de radiodifuziune si, respectiv, de statutul ziaristului de televiziune, pe toata durata contractului de munca, se stabilesc prin regulamentul de organizare si functionare a fiecarei societati.
            (3) Statutele cuprinzand drepturile si obligatiile ziaristilor vor fi elaborate de o comisie paritara, formata din membri ai fiecarui consiliu de administratie si din delegati ai plenului realizatorilor de emisiuni de radio si de televiziune, si vor fi aprobate de consiliile de administratie ale societatilor pe baza avizului comisiilor parlamentare de resort.
            (4) Comisia isi alege un presedinte, iar in cazul in care acesta nu este ales in termen de 15 zile, el va fi desemnat de comisiile parlamentare de specialitate reunite.
            (5) Statutele vor cuprinde in mod obligatoriu norme care sa garanteze:
            a) apararea ziaristilor si a celorlalti realizatori de emisiuni fata de incercarile de a li se stirbi independenta profesionala si de a li se leza drepturile;
            b) participarea la luarea deciziilor care privesc statutele ziaristilor si ale celorlalti realizatori de emisiuni;
            c) ascultarea persoanei in cauza, in situatia in care urmeaza sa ii fie aplicate sanctiuni prevazute de lege sau de statut;
            d) exercitarea profesiei de ziarist si de realizator de emisiuni in conditii de raspundere profesionala, morala sau juridica, dupa caz;
            e) solutionarea divergentelor privitoare la aplicarea statutului de catre o instanta interna de arbitraj.
            Art. 11. - (1) In sensul prezentei legi, face parte din personalul de specialitate orice persoana care realizeaza, produce, redacteaza, elaboreaza sau coordoneaza emisiuni ori programe sau care are o participare directa si cu continut creator la realizarea acestora. Prin statutele proprii, cele doua societati vor nominaliza functiile care se incadreaza in prevederile prezentului alineat.
            (2) Pe durata angajarii personalul prevazut la alin. (1) nu poate ocupa sau exercita alte functii, cu exceptia celor didactice, decat cu acordul comitetului director al serviciului public in care lucreaza.
            Art. 12. - (1) Creatia audiovizuala urmeaza regimul general al legislatiei privind dreptul de autor si drepturile conexe.
            (2) Materialele create in calitate de salariat al serviciului public, destinate elaborarii sau realizarii de emisiuni ori de programe, pot fi folosite in afara societatii numai cu aprobarea scrisa a persoanelor autorizate din serviciul public respectiv.
            Art. 13. - (1) Personalul de specialitate prevazut la art. 11 nu poate face parte din partide sau din alte formatiuni politice si este obligat sa pastreze echidistanta politica in intreaga sa activitate profesionala, asigurand respectarea diversitatii de opinii.
            (2) Salariatii prevazuti la alin. (1) nu pot face parte din conducerea altor societati de radiodifuziune sau de televiziune si nici nu pot cumula functii de executie in cadrul acestora.
            (3) Salariatii prevazuti la alin. (1) pot colabora la alte societati de radiodifuziune sau de televiziune numai cu acordul comitetului director al serviciului public in care lucreaza.
            (4) Nerespectarea dispozitiilor alin. (1) si (2) se sanctioneaza cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca sau, dupa caz, cu destituirea din functie.
            (5) Daca prin nerespectarea dispozitiilor alin. (1) si (2) s-a cauzat o paguba societatii in care lucreaza, salariatul va fi obligat la repararea acesteia potrivit legii.
            (6) Modul in care vor fi aduse la indeplinire dispozitiile prezentului articol va fi prevazut in regulamentul de organizare si functionare a fiecarei societati.
            Art. 14. - (1) Stirile si informatiile trebuie difuzate in mod fidel, iar comentarea lor trebuie facuta cu obiectivitate, fara nici o influenta din partea autoritatilor publice sau a altor persoane juridice de drept public, privat ori a unor persoane fizice.
            (2) Stirile si informatiile care urmeaza sa fie difuzate sub forma de texte sau imagini trebuie sa fie verificate. Sensul lor nu trebuie sa fie deformat sau fabricat prin modul de formulare, titluri sau comentarii.
            (3) Raspunderea pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine, dupa caz, in conditiile legii, realizatorului de emisiuni sau de programe, autorului, precum si serviciului public de radiodifuziune, respectiv de televiziune.
            (4) Stirile sau informatiile difuzate, care, ulterior, se dovedesc inexacte, trebuie rectificate in conditii similare difuzarii.
            (5) Difuzarea unor informatii prin care se lezeaza drepturile sau interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice ii da dreptul acesteia sa ceara redactiei de specialitate rectificarea lor, care trebuie sa aiba loc in termen de 48 de ore de la solicitarea persoanei fizice sau juridice interesate.
            (6) In caz de refuz, persoana care se considera vatamata intr-un drept sau interes legitim poate cere directorului general al societatii, in cel mult 6 zile dupa expirarea termenului de la alin. (5), acordarea dreptului la replica.
            (7) Dreptul la replica va fi difuzat in cadrul aceleiasi emisiuni si la aceeasi ora la care dreptul sau interesul legitim al persoanei a fost lezat, in termen de 48 de ore de la solicitarea persoanei in cauza.
            (8) Raspunderea pentru difuzarea rectificarii apartine conducatorului redactiei in cauza, iar raspunderea pentru acordarea dreptului la replica revine directorului general al societatii.
            (9) Nedifuzarea rectificarii si neacordarea dreptului la replica pot face obiectul sesizarii instantelor judecatoresti.
            (10) Celelalte cazuri privind dreptul la replica se exercita conform normelor obligatorii*) stabilite de Consiliul National al Audiovizualului, publicate in Monitorul Oficial al României.
            (11) Caracterul confidential al surselor de informare a personalului de specialitate este garantat prin lege.
            (12) Dezvaluirea acestor surse, motivata prin incalcarea interesului public, poate fi facuta numai in baza dispozitiei emise de o instanta judecatoreasca.
            (13) In exercitarea atributiilor profesionale de catre ziaristi si alti realizatori de emisiuni, informatiile nu pot fi obtinute decat prin mijloace legale si morale, iar utilizarea acestora nu poate fi facuta in scop personal.

            Art. 15. - Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune au, fiecare dupa profilul sau, ca obiect de activitate:
            a) realizarea programelor de radiodifuziune sau de televiziune in limba romana, in limbile minoritatilor nationale sau in alte limbi, cu scop informativ, cultural, educativ si de divertisment;
            b) difuzarea programelor prin statii de emisie si linii pentru transmiterea programelor, aflate in proprietate, sau prin inchirierea retelelor de telecomunicatii audiovizuale, radioelectrice, inclusiv prin satelit, cablu sau alte mijloace tehnice;
            c) organizarea si realizarea, in studiourile proprii sau in colaborare cu alti parteneri interni sau externi, de programe radiofonice, de televiziune, inregistrari pe discuri, pe suport magnetic, filme artistice de televiziune, seriale de televiziune, filme documentar-stiintifice, necesare programelor proprii si pentru schimb cu organizatii similare din tara si din strainatate sau pentru valorificare;
            d) desfasurarea activitatii de impresariat pentru propriile formatii artistice, organizarea de concerte, festivaluri si spectacole cu public, precum si concursuri cu formatii artistice proprii sau in colaborare cu alti artisti, inclusiv concursuri si jocuri de inteligenta sau de noroc, incheierea de contracte cu artisti si impresari romani sau straini, pentru emisiunile, concertele si spectacolele pe care le organizeaza, platind onorarii si efectuand incasari in conditiile legii;
            e) realizarea de activitati publicitare prin emisiunile si publicatiile proprii, pentru beneficiari din tara si din strainatate;
            f) organizarea activitatii de documentare in problemele specifice, editarea si transmiterea spre difuzare a programelor, materialelor publicitare si a altor publicatii legate de activitatea radiofonica si de televiziune;
            g) realizarea de emisiuni in sprijinul procesului de formare a tineretului sub aspect instructiv-educativ, moral-religios si patriotic, in colaborare cu persoane juridice de drept public, persoane juridice de drept privat si persoane fizice;
            h) efectuarea activitatii de cercetare si proiectare, precum si de lucrari specifice tehnicii audio si video, pentru nevoile proprii sau ale altor beneficiari din tara sau din strainatate, urmarirea rezultatelor cercetarii stiintifice si valorificarea acestora in conditiile legii, promovarea progresului tehnic si stiintific in activitatea societatii;
            i) efectuarea direct, in conditiile legii, in domeniul de activitate, de operatiuni de comert exterior si de plati in lei si in valuta;
            j) organizarea coproductiilor cu parteneri externi in domeniul unor programe radiofonice si de televiziune si realizarea productiei, prelucrarii, schimbului, exportului si importului de filme ori programe pentru programele de televiziune sau de radiodifuziune, dupa caz;
            k) reprezentarea in relatiile cu organismele internationale de profil la care România este parte, incheierea conventiilor si stabilirea relatiilor de colaborare cu organizatiile de radiodifuziune si de televiziune din alte tari;
            l) realizarea si trimiterea in strainatate, in vederea difuzarii, potrivit acordurilor incheiate cu organizatii similare, a programelor radiofonice, de televiziune si film;
            m) organizarea de schimburi de realizatori de emisiuni si de corespondenti cu organizatii de radiodifuziune si de televiziune din alte tari, oferind posibilitatea unei informari reciproce directe asupra realitatilor din România si din tarile respective;
            n) pastrarea si arhivarea inregistrarilor audiovizuale si a documentelor care prezinta interes pentru patrimoniul national; perioadele de pastrare si conditiile de arhivare si de acces la inregistrarile si documentele arhivate se vor stabili prin regulamentele de organizare si functionare a celor doua societati, in conditiile legii;
            o) orice alte activitati stabilite potrivit legii.
            Art. 16. - (1) Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune elaboreaza si transmit spre difuzare programe in limba romana si in alte limbi, adresate ascultatorilor si telespectatorilor din intreaga lume, pentru a promova imaginea României si politica sa interna si externa.
            (2) In acest scop, in cadrul Societatii Romane de Radiodifuziune si al Societatii Romane de Televiziune functioneaza departamente de emisiuni pentru strainatate.
            Art. 17. - Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune au urmatoarele drepturi:
            a) sa utilizeze retelele proprii de emitatoare si relee, precum si cele puse la dispozitie prin inchiriere;
            b) sa transmita sau sa inregistreze, fara plata, dezbateri publice ale autoritatilor publice, mitinguri, demonstratii, manifestatii si alte evenimente sau actiuni la care accesul publicului este neingradit. Transmiterea radiofonica ori prin televiziune sau inregistrarea in vederea transmisiei, fara plata, a operelor de orice fel din salile de spectacol sau din locurile publice in care acestea sunt reprezentate, executate sau expuse, precum si a manifestarilor culturale, artistice si sportive se poate face in scop informativ numai o singura data, cu o durata de cel mult 3 minute, cu conditia respectarii legislatiei privind dreptul de autor si drepturile conexe;
            c) sa inregistreze si sa foloseasca in programele lor creatiile culturale din toate domeniile, cu respectarea legislatiei privind dreptul de autor si drepturile conexe;
            d) sa stabileasca, in conditiile legii, preturile si tarifele in lei si in valuta pentru activitatile si serviciile pe care le presteaza, in domeniul specific al activitatii pe care o desfasoara, cu exceptia taxelor de abonament;
            e) sa organizeze retele proprii de corespondenti in tara si in strainatate.

            Art. 18. - (1) Conducerea serviciilor publice de radiodifuziune si de televiziune, in cadrul fiecarei societati, este asigurata de:
            a) consiliul de administratie;
            b) directorul general;
            c) comitetul director.
            (2) Consiliul de administratie se organizeaza pentru fiecare societate si este compus din 13 persoane, dintre care una indeplineste functia de presedinte.
            (3) Presedintele consiliului de administratie este directorul general al societatii.
            (4) Consiliul de administratie isi desfasoara activitatea in baza propriului regulament de organizare si functionare.
            Art. 19. - (1) Membrii Consiliului de administratie al Societatii Romane de Radiodifuziune, respectiv al Societatii Romane de Televiziune, sunt desemnati prin votul majoritatii deputatilor si senatorilor in sedinta comuna a celor doua Camere.
            (2) Listele de candidati se inainteaza birourilor permanente ale celor doua Camere, dupa cum urmeaza:
            a) grupurile parlamentare reunite din cele doua Camere inainteaza propuneri pentru 8 locuri, potrivit configuratiei politice si ponderii lor in Parlament;
            b) Presedintele României, pentru un loc;
            c) Guvernul, pentru un loc;
            d) personalul angajat al fiecarei societati desemneaza, prin vot secret, candidatii pentru doua locuri, in cadrul unui scrutin organizat de conducerea societatii respective;
            e) grupurile parlamentare ale minoritatilor nationale, pentru un loc.
            (3) Propunerile facute vor nominaliza candidatul pentru postul de titular, precum si candidatul pentru postul de supleant si se inainteaza birourilor permanente ale celor doua Camere in termen de 15 zile de la declansarea procedurii de numire.
            (4) Birourile permanente ale celor doua Camere inainteaza listele de candidati comisiilor permanente de specialitate, in vederea audierii acestora in sedinta comuna.
            (5) In urma audierii, comisiile permanente de specialitate vor intocmi un aviz comun consultativ, motivat, pe care il vor prezenta in sedinta Camerei Deputatilor si a Senatului, insotit de cate o lista de candidati propusi pentru posturile de titulari si de cate o lista de candidati propusi pentru posturile de supleanti, dar nu mai putin de 9 pentru fiecare societate in parte, conform structurii prevazute la alin. (2). In situatia in care nu s-au facut propunerile in termenul prevazut la alin. (3), consiliul de administratie functioneaza valabil in componenta a cel putin 9 membri validati.
            (6) Listele de candidati se supun in intregime votului in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului si se aproba cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor. Votul este secret si se exprima cu bile.
            (7) Presedintele Consiliului de administratie al Societatii Romane de Radiodifuziune, respectiv al Societatii Romane de Televiziune, se numeste de catre Parlament, in sedinta comuna, dintre membrii titulari ai consiliilor, la propunerea comisiilor permanente de specialitate, cu respectarea procedurilor de audiere si de vot prevazute in acest articol. In vederea propunerii, comisiile permanente de specialitate vor examina cu prioritate, in termen de 7 zile, candidatul recomandat de catre membrii titulari ai consiliilor de administratie. Audierea candidatului se face de catre comisii, in prezenta membrilor consiliului de administratie respectiv.
            Art. 20. - (1) Membrii consiliului de administratie sunt numiti pe o perioada de 4 ani.
            (2) Membrii Parlamentului si ai Guvernului nu pot face parte din consiliile de administratie ale celor doua societati.
            (3) Comisiile permanente de specialitate, reunite, ale celor doua Camere pot propune, cu votul majoritatii membrilor plenului Parlamentului, demiterea oricarui membru al consiliului de administratie, a carui activitate este necorespunzatoare. Parlamentul decide prin votul majoritatii. Locul devenit vacant in acest mod sau din orice alt motiv se ocupa de catre supleantul titularului.
            (4) In cazul in care locul vacant nu poate fi ocupat de supleant, cei prevazuti la art. 19      alin. (2) vor face o propunere de inlocuire, care urmeaza sa fie supusa votului, in conditiile in care s-a facut numirea initiala. Mandatul membrilor astfel numiti expira o data cu mandatul intregului consiliu de administratie.
            (5) Locurile vacante in consiliul de administratie al fiecarei societati sunt anuntate public in termen de 15 zile.
            Art. 21. - (1) In situatia in care procedura de numire a consiliului de administratie nu este definitivata de catre Parlament in decursul legislaturii in care a fost declansata, dupa constituirea noului Parlament aceasta se va relua.
            (2) Daca, din cauza situatiei prevazute la alin. (1), consiliul de administratie caruia ii expira mandatul nu poate fi inlocuit, acestuia i se prelungeste mandatul pana la numirea noului consiliu de administratie.
            (3) Cand situatia prevazuta la alin. (1) intervine intr-un moment in care, din diferite motive, nu exista nici consiliu de administratie, nici presedinte legal numit, Parlamentul, la propunerea comisiilor permanente de specialitate, numeste un director interimar, cu mandat bine definit.
            (4) Prelungirea mandatului sau durata interimatului nu poate fi mai mare de 6 luni.
            Art. 22. - Presedintele si membrii consiliului de administratie depun in fata Parlamentului urmatorul juramant: "Jur sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar interesele României, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, sa-mi indeplinesc cu onoare, constiinta si fara partinire atributiile ce-mi revin potrivit functiei si sa pastrez secretul profesional. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!"
            Art. 23. - (1) membrii consiliului de administratie, care au calitatea de salariati ai Societatii Romane de Radiodifuziune sau, dupa caz, ai Societatii Romane de Televiziune, isi pastreaza toate drepturile si obligatiile ce decurg din aceasta calitate, mai putin dreptul de a detine in acelasi timp si functii de conducere in societatea respectiva.
            (2) Directorul general al Societatii Romane de Radiodifuziune, precum si directorul general al Societatii Romane de Televiziune primesc un salariu brut lunar, asimilat functiei de ministru.
            (3) Ceilalti membri ai Consiliului de administratie al Societatii Romane de Radiodifuziune si, respectiv, al Societatii Romane de Televiziune primesc, lunar, o indemnizatie reprezentand 25% din salariul brut lunar al directorului general al societatii respective. Membrii consiliului de administratie au dreptul la decontarea, in conditiile legii, a cheltuielilor de transport si de cazare, ocazionate de participarea la sedintele consiliului de administratie.
            (4) Membrii consiliului de administratie si membrii comitetului director nu pot face parte din consiliul de administratie al unei societati comerciale care are activitate in domeniul audiovizualului si nu pot participa la societati comerciale cu care Societatea Romana de Radiodifuziune sau, dupa caz, Societatea Romana de Televiziune intretine relatii de afaceri sau are interese contrare.
            Art. 24. - (1) Consiliul de administratie se intruneste lunar si ori de cate ori interesele societatii o impun.
            (2) Consiliul de administratie este convocat de presedinte, care propune ordinea de zi, sau la solicitarea a cel putin o treime din numarul membrilor sai.
            Art. 25. - Pentru adoptarea unor decizii complexe, consiliul de administratie poate atrage in activitatea de analiza colaboratori externi.
            Art. 26. - (1) Lucrarile consiliului de administratie sunt conduse de presedinte, iar in lipsa acestuia, de un alt membru al consiliului, daca a fost desemnat de presedinte, sau de cel mai in varsta membru al consiliului.
            (2) Consiliul de administratie lucreaza legal in prezenta majoritatii membrilor sai, iar hotararile se adopta cu votul a cel putin jumatate plus unul din numarul total al membrilor acestuia. Neintrunirea cvorumului duce la reprogramarea sedintei, in cel mult 15 zile, cu aceeasi ordine de zi.
            (3) In cazul neintrunirii consiliului de administratie la termenul prevazut la alineatul precedent, presedintele acestuia va informa comisiile pentru cultura, arta si mijloace de informare in masa ale celor doua Camere asupra situatiei create. Dupa analizarea sesizarii, comisiile reunite pot propune plenului Parlamentului inlocuirea unuia sau mai multor membri ai consiliului de administratie sau dizolvarea acestuia. Propunerile comisiilor vor fi aduse la cunostinta birourilor permanente ale celor doua Camere in termen de 24 de ore de la data deciziei, iar in caz de dizolvare, Parlamentul va numi in termen de 60 de zile noul consiliu de administratie.
            (4) Presedintele consiliului de administratie dizolvat ramane in functia de director general pana la numirea noului consiliu de administratie sau pana la numirea unui director general interimar.
            Art. 27. - Consiliul de administratie are urmatoarele atributii:
            a) aproba conceptia de dezvoltare a societatii si normele privitoare la strategia si structura programelor; supravegheaza respectarea modului in care societatea isi indeplineste obligatiile asumate in schema de programe si in licenta de emisie eliberata de Consiliul National al Audiovizualului;
            b) aproba structura organizatorica a societatii, precum si restructurarile economice si de personal necesare pentru functionarea eficienta a societatii;
            c) aproba conditiile de organizare a concursurilor pentru numirea membrilor comitetului director;
            d) aproba reglementari detaliate pentru a preciza functiile serviciului public, prevazute in aceasta lege si in reglementarile internationale;
            e) aproba proiectul bugetului si urmareste executia acestuia; repartizeaza bugetele unitatilor functionale autonome, dupa aprobare;
            f) aproba bilantul si contul de profit si pierderi, anuale, le inainteaza organelor prevazute de lege si le face publice;
            g) aproba, potrivit competentei, investitiile ce urmeaza sa se realizeze de catre societate;
            h) stabileste, in conditiile legii, masuri de extindere sau de restrangere a activitatii societatii, de infiintare sau de desfiintare a unor activitati functionale autonome;
            i) aproba componenta comitetelor directoare ale unitatilor din structura;
            j) aproba regulamentul de organizare si functionare a societatii;
            k) prezinta Ministerului Finantelor propuneri de subventii pentru a fi incluse in bugetul de stat, in vederea aprobarii de catre Parlament;
            l) aproba volumul maxim al creditelor bancare;
            m) aproba propunerile de modificare a bugetului in limitele veniturilor proprii;
            n) aproba competentele structurilor organizatorice ale societatii privind angajarea si efectuarea de cheltuieli de orice natura, inclusiv investitii, tranzactii financiare si comerciale, inchirieri de bunuri mobile sau imobile, in conditiile legii;
            o) analizeaza rapoartele curente privind activitatea societatii si aproba masuri pentru desfasurarea activitatii viitoare;
            p) aproba conditiile de colaborare pentru asigurarea pazei obiectivelor si a bunurilor, stabilite impreuna cu Ministerul de Interne;
            q) aproba propunerile comitetului director de participare la realizarea unor activitati cu alte societati cu capital roman sau strain, de inchiriere a unor spatii de emisie pe canalele de radio sau de televiziune;
            r) aproba propunerile de reprezentare a societatilor nationale de radiodifuziune si, respectiv, de televiziune, in relatiile cu organismele internationale, precum si cele privitoare la incheierea conventiilor si la stabilirea relatiilor de colaborare cu organisme similare din alte tari;
            s) aproba propunerile de vanzari si concesionari, potrivit legii;
            t) aproba masurile de respectare a dispozitiilor legale privind protectia mediului inconjurator;
            u) prezinta raportul anual catre Parlament si orice alte rapoarte cerute de comisiile permanente de specialitate ale celor doua Camere;
            v) exercita orice alte atributii care ii revin potrivit prevederilor legale si regulamentului de organizare si functionare.
            Art. 28. - Directorul general are urmatoarele atributii si raspunderi:
            a) asigura, impreuna cu comitetul director, conducerea curenta a societatii;
            b) dispune, controleaza si raspunde de executarea hotararilor consiliului de administratie, precum si a conventiilor incheiate de societate;
            c) aproba, la propunerea comitetului director, normative, regulamente si instructiuni de serviciu pentru exploatarea, intretinerea, siguranta in functionare si utilizarea retelelor proprii de emitatoare si relee, a echipamentelor din dotare, proiectarea si repararea constructiilor si a tuturor utilajelor din dotarea societatii, precum si pentru operatiunile comerciale, financiar-contabile specifice, recrutarea, pregatirea si perfectionarea personalului;
            d) aproba angajarea si concedierea personalului societatii si numeste sefii departamentelor si conducatorii unitatilor direct subordonate, dupa concurs, in conditiile legii;
            e) aproba, in conditiile legii, angajarea de specialisti, pe termen limitat, pentru efectuarea de studii, lucrari, determinari si altele asemenea, necesare societatii;
            f) aproba participarea si mandatul delegatiilor la reuniuni interne sau internationale, intalniri de afaceri sau studii de interes pentru societate;
            g) exercita orice alte atributii care ii revin din prevederile legale si din regulamentul de organizare si functionare aprobat de consiliul de administratie si aproba orice alte masuri privind activitatea societatii.
            Art. 29. - Directorul general reprezinta Societatea Romana de Radiodifuziune sau, dupa caz, Societatea Romana de Televiziune in raporturile cu celelalte organe si organizatiile din tara, precum si in relatiile internationale si participa, cu aprobarea si mandatul date de consiliul de administratie, la reuniunile internationale.
            Art. 30. - (1) Directorul general poate delega atributiile sale personalului din subordine, cu exceptia atributiilor prevazute la art. 28 lit. c) si d).
            (2) Directorul general interimar are atributiile prevazute la art. 28-30. Numirile si angajarile efectuate de directorul general interimar se fac pe perioade determinate, pana la limita mandatului acestuia.
            Art. 31. - Comitetul director al Societatii Romane de Radiodifuziune si, respectiv, al Societatii Romane de Televiziune este compus din directorul general si din maximum 7 membri, isi desfasoara activitatea in conformitate cu regulamentul de organizare si functionare si are urmatoarele atributii:
            a) pune in executie hotararile si deciziile consiliului de administratie;
            b) elaboreaza si propune spre aprobare consiliului de administratie strategia de program;
            c) avizeaza documentele care se supun hotararii consiliului de administratie;
            d) aproba angajarea si efectuarea de cheltuieli de orice natura si a tranzactiilor comerciale si financiare, in limita competentelor aprobate de consiliul de administratie;
            e) avizeaza proiectele de norme, normative, regulamente si instructiuni, care se supun aprobarii directorului general;
            f) avizeaza normele de munca, normativele de personal, functiile si meseriile necesare, care se aproba de consiliul de administratie;
            g) asigura respectarea dispozitiilor legale privind paza bunurilor;
            h) asigura respectarea dispozitiilor legale privind protectia mediului;
            i) exercita orice alte atributii care ii revin potrivit prevederilor legale si regulamentului de organizare si functionare.
            Art. 32. - (1) Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune pot avea in structura lor studiouri teritoriale si alte unitati functionale autonome fara personalitate juridica, necesare realizarii obiectului specific de activitate, carora li se acorda competente in domeniul tehnic, economic, comercial, administrativ, financiar, precum si delegare in probleme juridice.
            (2) Studiourilor teritoriale li se atribuie frecvente cu acoperire zonala, in conditiile legii.
            (3) Coordonarea activitatii studiourilor teritoriale in cadrul celor doua societati se va realiza de catre departamentele distincte apartinand fiecarei societati in parte.
            (4) Unitatile functionale autonome, prevazute la alin. (1), sunt ordonatori secundari de credite si au dreptul sa realizeze venituri proprii pentru sustinerea si dezvoltarea activitatii.
            Art. 33. - Conducerile unitatilor functionale autonome, inclusiv ale studiourilor teritoriale, raspund in fata consiliului de administratie al societatii respective de indeplinirea tuturor atributiilor incredintate de acesta prin hotarari, regulamente si decizii de delegare.
            Art. 34. - Atributiile departamentelor, directiilor si ale celorlalte compartimente, precum si ale unitatilor autonome componente se stabilesc prin regulamente aprobate de consiliile de administratie ale celor doua societati.
            Art. 35. - (1) Conducerea studiourilor teritoriale si a celorlalte unitati functionale autonome este asigurata de comitete directoare proprii, numite de consiliul de administratie al societatii respective, in limitele competentelor care le-au fost delegate.
            (2) Daca studiourile teritoriale au si emisiuni in limbile minoritatilor nationale, comitetele directoare ale acestora vor cuprinde reprezentanti ai realizatorilor acestor emisiuni.
            Art. 36. - (1) Salariile de baza si celelalte drepturi de personal pentru salariatii Societatii Romane de Radiodifuziune si ai Societatii Romane de Televiziune se negociaza prin contracte colective si individuale de munca, incheiate in conditiile legii.
            (2) Salariile se compenseaza si se indexeaza cu procentul stabilit prin hotarare a Guvernului pentru regiile autonome si societatile comerciale, in raport cu posibilitatile financiare ale fiecarei societati.

            Art. 37. - (1) Patrimoniul Societatii Romane de Radiodifuziune, precum si cel al Societatii Romane de Televiziune se preiau de la Radioteleviziunea Romana pe baza de protocol ce se va incheia in termen de 30 de zile de la numirea consiliului de administratie, potrivit bilantului special incheiat.
            (2) Cladirile, spatiile si terenurile proprietate de stat, care sunt in prezent utilizate de Radiodifuziune, Televiziune si studiourile teritoriale, precum si alte bunuri aflate in folosinta, cu titlu legal, prevazute in anexele nr. 1 si 2, trec in folosinta si in administrarea Societatii Romane de Radiodifuziune sau, dupa caz, ale Societatii Romane de Televiziune.
            (3) Bunurilor prevazute la alin. (2), care fac parte din patrimoniul cultural national, li se aplica legislatia nationala din domeniu.
            Art. 38. - (1) Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune, fiecare in parte, administreaza bunurile din patrimoniul lor sau, dupa caz, dispun de acestea sub control parlamentar.
            (2) Programele 1 si 2 ale Televiziunii Romane, precum si programele Radiodifuziunii Romane, existente la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al României, se constituie in servicii publice, ca posturi nationale de radiodifuziune si de televiziune.
            Art. 39. - (1) Sursele financiare ale celor doua societati se constituie din alocatii de la bugetul de stat, din venituri proprii si din alte surse.
            (2) Pentru fondurile primite de la bugetul de stat, directorul general al Societatii Romane de Radiodifuziune si cel al Societatii Romane de Televiziune au calitatea de ordonatori principali de credite bugetare, in conditiile legii.
            (3) Activitatea financiara a Societatii Romane de Radiodifuziune si a Societatii Romane de Televiziune se desfasoara pe baza bugetelor proprii.
            (4) Conturile de executie a bugetelor celor doua societati vor fi prezentate Parlamentului o data cu rapoartele anuale, cu avizul comisiilor pentru cultura, arta si mijloace de informare in masa, precum si al celor pentru buget, finante, reunite, ale celor doua Camere ale Parlamentului si vor fi date publicitatii.
            (5) Din veniturile realizate din alte surse, consiliul de administratie poate hotari utilizarea unor sume pentru dotari si retehnologizare.
            Art. 40. - (1) Veniturile proprii ale societatilor provin din taxe de abonament de radio si de televizor, din surse realizate potrivit obiectului de activitate, precum si din donatii sau sponsorizari.
            (2) Posesorii receptoarelor de radio si de televiziune sunt obligati sa plateasca o taxa de abonament catre serviciile publice de radiodifuziune si de televiziune.
            (3) Abonamentul se obtine pe baza unei cereri-tip care contine si angajamentul de plata al abonatului. Cererea aprobata are caracterul unui act autentic ce constituie titlu executoriu si se executa dupa aceeasi procedura ca si sumele datorate fiscului.
            (4) Nivelul taxelor de abonament, pe categorii de platitori, modalitatea de incasare, precum si faptele care constituie contraventie se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
            Art. 41. - (1) Prin legea bugetara anuala se aproba fondurile de la bugetul de stat, alocate Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune pentru acoperirea unor cheltuieli de dezvoltare, pentru achizitionarea de echipamente si piese de schimb radio si televiziune, materiale consumabile necesare desfasurarii activitatii specifice, precum si, integral, fondurile necesare pentru utilizarea statiilor de emisie, a radioreleelor si a circuitelor video si fonice, datorate agentilor economici din sistemul comunicatiilor; pentru asigurarea pazei, ca obiectiv de interes national; pentru achitarea cotizatiilor cuvenite organizatiilor guvernamentale internationale.
            (2) Celelalte cheltuieli se acopera din veniturile proprii.
            Art. 42. - (1) Finantarea necesara producerii si difuzarii emisiunilor radiofonice si de televiziune adresate strainatatii, precum si dezvoltarii acestei activitati se asigura din fondurile alocate de la bugetul de stat.
            (2) Sumele necesare se evidentiaza separat in bugetul fiecarei societati, pe baza programelor stabilite potrivit legii.
            Art. 43. - Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune se pot asocia intre ele sau cu terti in vederea realizarii de activitati comune care prezinta interes pentru asociati, fara a se modifica prin aceasta statutul juridic al serviciilor publice de radiodifuziune si de televiziune.
            Art. 44. - Utilizarea fondurilor Societatii Romane de Radiodifuziune si ale Societatii Romane de Televiziune este supusa controlului organelor abilitate prin lege, potrivit provenientei fondurilor respective.

            Art. 45. - Studiourile teritoriale ale Societatii Române de Radiodifuziune si ale Societatii Române de Televiziune se reorganizeaza si trec, pe baza de protocol, ca unitati fara personalitate juridica, in structura fiecarei societati, potrivit obiectului lor specific de activitate.
            Art. 46. - (1) In cadrul activitatii de control parlamentar, prevazut la art. 31 alin. (5) din Constitutie si la art. 2 din prezenta lege, comisiile parlamentare pentru cultura, arta si mijloace de informare in masa ale Camerei Deputatilor si Senatului au dreptul sa solicite urmatoarele:
            a) un raport anual, impreuna cu contul de executie bugetara al fiecarei societati;
            b) rapoarte cu privire la probleme specifice activitatii celor doua societati;
            c) orice fel de informatii si documente privitoare la activitatea celor doua societati.
            (2) In legatura cu cele prevazute la alineatul precedent, comisiile au dreptul sa faca verificari proprii.
            (3) Raportul anual, impreuna cu contul de executie bugetara al fiecarei societati, va fi depus pana la data de 15 aprilie a anului urmator si, cu avizul comisiilor pentru cultura, arta si mijloace de informare in masa, vor fi supuse dezbaterii si aprobarii celor doua Camere reunite.
            (4) Rapoartele si informatiile prevazute la alin. (1) lit. b) si c) se vor solicita prin hotarare a comisiei permanente de specialitate din Senat sau, respectiv, din Camera Deputatilor, cu referire la abateri grave privind obiectivele generale ale activitatii celor doua societati si la incalcari ale deontologiei profesionale.
            (5) Rapoartele, informatiile si documentele vor fi depuse in termenele stabilite de comisii, dar nu mai mari de 10 zile, comisiile avand dreptul sa decida cu privire la solutionare.
            (6) In cazul nerespectarii termenelor prevazute la alin. (3) si (5), comisiile reunite pot propune plenului celor doua Camere demiterea presedintelui consiliului de administratie, care este raspunzator de intarziere.
            (7) Respingerea de catre Parlament a raportului anual atrage demiterea, de drept, a consiliului de administratie respectiv.
            Art. 47. - Obligatiile financiare ale Societatii Romane de Radiodifuziune si ale Societatii Romane de Televiziune, contractate pana la intrarea in vigoare a prezentei legi si rezultate: din inchirierea emitatoarelor, radioreleelor si a circuitelor video si fonice, din T.V.A., inclusiv majorarile; din taxe locale, inclusiv majorarile; pentru asigurarea pazei militare; pentru achitarea cotizatiilor datorate organismelor internationale; pentru realizarea emisiunilor pentru strainatate, se acopera de la bugetul de stat, din Fondul de rezerva bugetara aflat la dispozitia Guvernului.
            Art. 48. - (1) Anexele nr. 1 si 2 fac parte integranta din prezenta lege.
            (2) Bunurile Radioteleviziunii Romane se preiau de Societatea Romana de Radiodifuziune si de Societatea Romana de Televiziune, pe baza de proces-verbal, in termen de 90 de zile de la numirea consiliului de administratie.
            (3) Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Decretul-lege nr. 136/1990 privind unele masuri referitoare la Radioteleviziunea Romana, Decretul nr. 29/1975 privind acordarea unor indemnizatii speciale, precum si orice alte dispozitii contrare.ANEXA Nr. 1