MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A  I
Anul XI - Nr. 22      LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE   Joi, 21 ianuarie 1999

SUMAR

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

            1. - Ordonantã de urgentã privind regimul stãrii de asediu si regimul stãrii de urgentã

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANTÃ DE URGENTÃ
privind regimul stãrii de asediu si regimul stãrii de urgentã

            În temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutia României,

           Guvernul României emite urmãtoarea ordonantã de urgentã:

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

            Art. 1. - Starea de asediu si starea de urgentã sunt mãsuri exceptionale care se instituie în cazuri determinate de aparitia unor pericole grave la adresa apãrãrii tãrii si sigurantei nationale sau a democratiei constitutionale ori pentru prevenirea, limitarea si înlãturarea urmãrilor unor dezastre.
            Art. 2. - Starea de asediu reprezintã ansamblul de mãsuri cu caracter politic, militar, economic si social, care se instituie în anumite zone sau pe întregul teritoriu al tãrii, în scopul cresterii capacitãtii de apãrare a tãrii, în situatia iminentei unei actiuni sau inactiuni îndreptate împotriva suveranitãtii, independentei, unitãtii statului sau integritãtii teritoriale.
            Art. 3. - Starea de urgentã reprezintã ansamblul de mãsuri cu caracter politic, economic, social si de ordine publicã, instituit în întreaga tarã sau în anumite zone ori în unele unitãti administrativ-teritoriale, în urmãtoarele situatii:
            a) existenta unor amenintãri la adresa sigurantei nationale sau democratiei constitutionale, ceea ce face necesare apãrarea institutiilor statului de drept si mentinerea sau restabilirea stãrii de legalitate;
            b) iminenta producerii ori producerea unor dezastre, ceea ce face necesare prevenirea, limitarea si înlãturarea efectelor acestora.
            Art. 4. - Pe durata stãrii de asediu si a stãrii de urgentã, proportional cu gravitatea situatiei ce a determinat instituirea acestora si numai dacã este necesar, poate fi restrâns exercitiul unor drepturi sau libertãti fundamentale înscrise în Constitutie, cu acordul ministrului justitiei.
            Art. 5. - Starea de asediu se poate institui pe o perioadã de cel mult 60 de zile, iar starea de urgentã, pe o perioadã de cel mult 30 de zile.
            Art. 6. - În raport cu evolutia situatiilor de pericol se poate trece de la starea de urgentã la starea de asediu si de la starea de asediu la mobilizare sau la starea de rãzboi, cu respectarea prevederilor constitutionale si ale prezentei ordonante de urgentã.
            Art. 7. - (1) La instituirea stãrii de asediu sau a stãrii de urgentã, unele atributii ale administratiei publice centrale si locale, legate de aplicarea dispozitiilor art. 20 din prezenta ordonantã de urgentã, trec în competenta autoritãtilor civile si militare prevãzute în decretul de instituire a stãrii de asediu sau de urgentã.
            (2) Autoritãtile civile ale administratiei publice centrale si locale de specialitate continuã exercitarea atributiilor care nu au fost transferate autoritãtilor militare si au obligatia de a acorda sprijin autoritãtilor militare.
            Art. 8. - În exercitarea atributiilor ce le revin pe durata stãrii de asediu sau a stãrii de urgentã, autoritãtile militare emit ordonante militare care au putere de lege, cu respectarea dispozitiilor art. 4 din prezenta ordonantã de urgentã.
            Art. 9. - (1) Conducãtorii autoritãtilor publice centrale si locale, precum si cei ai altor persoane juridice sunt obligati sã aplice în domeniul lor de activitate mãsurile prevãzute în prezenta ordonantã de urgentã si în actele normative conexe.
            (2) Persoanele fizice sunt obligate sã respecte mãsurile cuprinse în prezenta ordonantã de urgentã si dispozitiile prevãzute în actele normative specifice stãrii instituite.

CAPITOLUL II
Procedura instituirii stãrii de asediu sau a stãrii de urgentã. Încetarea acestora

            Art. 10. - Starea de asediu sau starea de urgentã se instituie de Presedintele României prin decret, contrasemnat de primul-ministru si publicat de îndatã în Monitorul Oficial al României.
            Art. 11. - Decretul de instituire a stãrii de asediu sau a stãrii de urgentã se aduce neîntârziat la cunostintã populatiei prin mijloacele de comunicare în masã, împreunã cu mãsurile urgente de aplicare, care intrã imediat în vigoare. Decretul se difuzeazã pe posturile de radio si de televiziune, în cel mult douã ore de la semnare, si este retransmis în mod repetat în primele 24 de ore de la instituirea stãrii de asediu sau de urgentã.
            Art. 12. - În termen de cel mult 5 zile de la instituirea stãrii de asediu sau a stãrii de urgentã, Presedintele României solicitã Parlamentului încuviintarea mãsurii adoptate.
            Art. 13. - În situatia în care Parlamentul nu încuviinteazã starea instituitã, Presedintele României revocã decretul, mãsurile dispuse încetându-si aplicabilitatea.
            Art. 14. - Decretul de instituire a stãrii de asediu sau a stãrii de urgentã trebuie sã prevadã urmãtoarele:
            a) motivele care au impus instituirea stãrii;
            b) zona în care se instituie;
            c) perioada pentru care se instituie;
            d) drepturile si libertãtile fundamentale al cãror exercitiu se restrânge, în limitele prevederilor constitutionale si ale art. 4 din prezenta ordonantã de urgentã;
            e) autoritãtile militare si civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului si competentele acestora;
            f) alte prevederi, dacã se considerã necesare.
            Art. 15. - În functie de evolutia situatiilor de pericol, Presedintele României, cu încuviintarea Parlamentului, poate prelungi durata stãrii instituite si poate extinde sau restrânge aria de aplicare a acesteia.
            Art. 16. - (1) Încetarea stãrii de asediu sau de urgentã are loc la data stabilitã în decretul de instituire sau în decretul de prelungire.
            (2) În cazul înlãturãrii situatiilor de pericol înainte de expirarea termenului stabilit, încetarea aplicãrii mãsurii exceptionale se dispune prin decret.

CAPITOLUL III
Competente si responsabilitãti

            Art. 17. - Coordonarea aplicãrii mãsurilor dispuse prin decretul de instituire a stãrii de asediu revine, în principal, Ministerului Apãrãrii Nationale.
            Art. 18. - (1) În cazul instituirii stãrii de urgentã în temeiul art. 3 lit. a), coordonarea aplicãrii mãsurilor dispuse prin decret revine, în principal, Ministerului de Interne.
            (2) În conditiile alin. (1), Corpul Gardienilor Publici si societãtile specializate de pazã pot fi militarizate, desfãsurându-si activitatea în subordinea Ministerului de Interne.
            (3) În cazul prevãzut la art. 3 lit. a), fortele Ministerului Apãrãrii Nationale sprijinã logistic fortele Ministerului de Interne, la cererea acestuia.
            Art. 19. - Pe durata stãrii de urgentã, instituitã în temeiul art. 3 lit. b), coordonarea aplicãrii mãsurilor dispuse revine Comisiei Guvernamentale de Apãrare împotriva Dezastrelor.
            Art. 20. - Pentru aplicarea dispozitiilor prezentei ordonante de urgentã, precum si a mãsurilor prevãzute în decretul de instituire a stãrii de asediu sau a stãrii de urgentã, autoritãtile civile si militare au urmãtoarele atributii si rãspunderi:
            a) sã întocmeascã planurile de actiune si planurile de ridicare gradualã a capacitãtii de luptã, în conformitate cu ordinele si instructiunile proprii;
            b) sã dispunã depunerea temporarã a armelor, munitiilor si materialelor explozive aflate asupra populatiei si sã procedeze la cãutarea si ridicarea lor; la încetarea mãsurii exceptionale, acestea vor fi înapoiate celor în drept sã le detinã; sã dispunã închiderea temporarã a societãtilor care comercializeazã arme si munitii si sã instituie pata, acestora;
            c) sã limiteze sau sã interzicã circulatia vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore si sã elibereze, în cazuri justificate, permise de liberã circulatie;
            d) sã efectueze perchezitii oriunde si oricând este nevoie;
            e) sã efectueze razii;
            f) sã exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfãsurarea adunãrilor publice, a manifestatiilor sau marsurilor;
            g) sã evacueze din zona supusã regimului stãrii de asediu sau de urgentã persoanele a cãror prezentã nu se justificã;
            h) sã dirijeze persoanele evacuate sau refugiate pe directiile si în zonele stabilite si sã tinã evidenta acestora;
            i) sã protejeze informatiile cu caracter militar destinate afi comunicate prin mass-media; informatiile cu privire la starea de asediu sau la starea de urgentã, cu exceptia celor referitoare la dezastre, se dau publicitãtii numai cu avizul autoritãtilor militare; mijloacele de comunicare în masã, indiferent de natura si de forma de proprietate, sunt obligate sã transmitã, cu prioritate, mesajele autoritãtilor militare, la cererea acestora;
            j) sã dispunã închiderea temporarã a unor statii de distribuire a carburantilor, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociatiilor si ale altor localuri publice;
            k) sã suspende temporar aparitia sau difuzarea unor emisiuni ale posturilor de radio ori de televiziune;
            l) sã asigure paza militarã a sediilor autoritãtilor publice centrale si locale, a statiilor de alimentare cu apã, energie, gaze, de radio si de televiziune, precum si a unor agenti economici sau obiective de importantã nationalã; când situatia impune, dispun oprirea temporarã a alimentãrii cu gaze, energie si apã potabilã, dupã caz;
            m) sã dispunã rationalizarea alimentelor si a altor produse de strictã necesitate;
            n) sã emitã ordonante militare;
            o) sã interzicã circulatia rutierã, feroviarã, maritimã, fluvialã si aerianã pe diferite rute;
            p) dreptul de a ordona unitãtilor Ministerului de Interne competente sã efectueze retineri pe timp de 24 de ore. Arestarea persoanei retinute se poate face pe baza mandatului dat de procurorul delegat.
            Art. 21. - (1) Consiliul Suprem de Apãrare a Tãrii, în functie de situatia operativã concretã din zonele în care a fost instituitã starea de asediu sau starea de urgentã, poate dispune, prin hotãrâre, ca unitãtile militare din fortele destinate apãrãrii sã fie trecute în trepte superioare ale capacitãtii de luptã, potrivit planurilor întocmite, inclusiv completarea lor cu resurse umane si materiale, conform organizãrii la rãzboi.
            (2) Cheltuielile prilejuite de punerea în aplicare a prevederilor alin. (1) se asigurã de cãtre Guvernul României, din Fondul de rezervã bugetarã la dispozitia acestuia.
            Art. 22. - Durata serviciului militar obligatoriu sau a concentrãrii poate fi prelungitã pânã la încetarea stãrii de asediu sau a stãrii de urgentã, prin hotãrâre a Consiliului Suprem de Apãrare a Tãrii.

CAPITOLUL IV
Ordonantele militare

            Art. 23. - Ordonantele militare se emit:
            1. pe durata stãrii de asediu:
            a) de ministrul apãrãrii nationale sau de seful Statului Major General, când starea de asediu a fost instituitã pe întregul teritoriu al tãrii;
            b) de comandantii de mari unitãti în raza teritorialã pentru care au fost împuterniciti de seful Statului Major General, când starea de asediu a fost instituitã în anumite zone;
            2. pe durata stãrii de urgentã:
            a) de ministrul de interne sau de secretarul de stat, prim-loctiitor al ministrului de interne, când starea de urgentã a fost instituitã pe întregul teritoriu al tãrii;
            b) de sefii inspectoratelor de politie judetene sau de seful Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, când starea de urgentã a fost instituitã în zona lor de competentã;
            c) de alti ofiteri împuterniciti de secretarul de stat, prim-loctiitor al ministrului de interne, când starea de urgentã a fost instituitã în douã sau mai multe judete.
            Art. 24. - Ordonanta militarã cuprinde:
            a) titlul si numãrul acesteia;
            b) autoritatea militarã emitentã;
            c) baza legalã a acesteia;
            d) perioada de aplicare a acesteia;
            e) regulile si mãsurile speciale care se dispun în zona în care s-a instituit starea de asediu sau starea de urgentã, precum si sanctiunile aplicabile în cazul nerespectãrii acestora;
            f) autoritatea abilitatã sã asigure aplicarea si respectarea dispozitiilor acesteia;
            g) modul de aducere a ei la cunostintã populatiei;
            h) data, stampila si semnãtura autoritãtii emitente.

CAPITOLUL V
Mãsuri care se iau pe durata stãrii de asediu

            Art. 25. - Pe durata stãrii de asediu se pot lua urmãtoarele mãsuri:
            a) aplicarea mãsurilor prevãzute în planurile aprobate, precum si a altor mãsuri pe care le considerã oportune;
            b) închiderea frontierei de stat în întregime sau în zona în care a fost instituitã starea de asediu, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rãmândeschise, precum si a pazei si supravegherii frontierei pe toatã lungimea sa;
            c) amplificarea activitãtilor de productie a societãtilor comerciale si a agentilor economici care, prin natura domeniului de activitate, au atributii în realizarea produselor cu destinatie militarã sau executã reparatii la unele categorii de tehnicã militarã;
            d) organizarea si asigurarea cu prioritate a transporturilor pentru nevoile fortelor destinate apãrãrii;
            e) luarea mãsurilor pregãtitoare specifice de cãtre autoritãtile publice care au atributii la mobilizare si rãzboi;
            f) intensificarea mãsurilor organizatorice si de pregãtire pentru protectia civilã;
            g) interzicerea circulatiei rutiere, feroviare, maritime, fluviale si aeriene pe diferite rute;
            h) dreptul de a ordona unitãtilor Ministerului de Interne competente sã efectueze retineri pe timp de 24 de ore. Arestarea persoanei retinute se poate face pe baza mandatului dat de procurorul delegat.

CAPITOLUL VI
Mãsuri care se iau pe durata stãrii de urgentã

            Art. 26. - (1) Pe durata stãrii de urgentã, instituitã în temeiul art. 3 lit. a), se pot lua urmãtoarele mãsuri:
            a) aplicarea de cãtre autoritãtile militare a mãsurilor prevãzute în planurile aprobate conform dispozitiilor prezentei ordonante de urgentã si ale decretului de instituire;
            b) organizarea si asigurarea cu prioritate a transporturilor pentru nevoile fortelor destinate apãrãrii;
            c) închiderea frontierei de stat, în întregime sau în zona în care a fost instituitã starea de urgentã, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rãmân deschise, precum si a pazei si supravegherii frontierei pe toatã lungimea sa.
            (2) Pe durata stãrii de urgentã, instituitã în temeiul art. 3 lit. b), autoritãtile si institutiile publice, agentii economici si populatia sunt obligati sã aplice si sã respecte prevederile legale speciale pe domeniu, precum si mãsurile dispuse de autoritãtile competente.

CAPITOLUL VII
Sanctiuni

            Art. 27. - Încãlcarea prevederilor prezentei ordonante de urgentã sau a dispozitiilor ordonantelor militare emise pe timpul stãrii de asediu si al stãrii de urgentã atrage rãspunderea civilã, contraventionalã sau penalã, dupã caz.
            Art. 28. - (1) Nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (1) constituie contraventie, dacã nu a fost sãvârsitã în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sã fie consideratã infractiune, si se sanctioneazã cu amendã de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei.
            (2) Sanctiunea poate fi aplicatã si persoanei juridice.
            Art. 29. - Constatarea contraventiilor prevãzute la art. 28 si aplicarea sanctiunilor se fac de cãtre persoanele împuternicite de ministrul apãrãrii nationale sau, dupã caz, de ministrul de interne.
            Art. 30. - Contraventiilor prevãzute la art. 28 le sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor.
            Art. 31. - (1) Fapta personalului militar în activitate sau mobilizat, care manifestã atitudine de defetism, incitã la insubordonare sau nu executã ordinele primite, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu închisoare pe viatã.
            (2) Comandantul suprem al fortelor armate si membrii Consiliului Suprem de Apãrare a Tãrii rãspund pentru ordinele date si pentru efectele executãrii acestora.

CAPITOLUL VIII
Dispozitii finale

            Art. 32. - Autoritãtile civile si militare, cãrora le revin îndatoriri în temeiul prezentei ordonante de urgentã, au obligatia ca, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a acesteia, sã elaboreze planuri de cooperare si de actiune specifice, sã stabileascã fortele si mijloacele necesare punerii lor în aplicare si sã asigure cunoasterea de cãtre personalul din structurile subordonate a obligatiilor ce îi revin.
            Art. 33. - Cercetarea si judecarea infractiunilor contra sigurantei statului si a infractiunilor contra pãcii si omenirii, sãvârsite pe durata stãrii de asediu sau a stãrii de urgentã, intrã în competenta parchetelor si instantelor civile sau militare, conform Codului de procedurã penalã.
            Art. 34. - În termen de 60 de zile de la încetarea stãrii de asediu sau a stãrii de urgentã, Consiliul Suprem de Apãrare a Tãrii prezintã Parlamentului un raport asupra evenimentelor care au determinat instituirea acestora, actiunile întreprinse si mãsurile necesare prevenirii unor astfel de situatii.
            Art. 35. - (1) Pe timpul stãrii de asediu si al stãrii de urgentã, folosirea armamentului din dotare si a munitiei aferente se va face prin derogare de la legislatia în materie, în vigoare pe timp de normalitate, datã fiind iminenta situatiei operative.
            (2) Singura somatie înaintea folosirii armamentului din dotare o va constitui ordinul procurorului prin care se constatã cã activitatea ce urmeazã a fi reprimatã este ilegalã.
            (3) Ordinul procurorului se va transmite în mod direct sau prin mijloacele de comunicare în masã.
            Art. 36. - Deschiderea de credite în vederea efectuãrii cheltuielilor necesare pentru activitãtile institutiilor statului, legate de aplicarea mãsurilor prevãzute de prezenta ordonantã de urgentã pe timpul stãrii de urgentã sau a stãrii de asediu, nu este supusã controlului preventiv al Curtii de Conturi.
            Art. 37. - Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonante de urgentã se abrogã orice dispozitie contrarã.

PRIM-MINISTRU
RADU VASILE

Contrasemneazã:
Ministru de stat,
ministrul apãrãrii nationale,
Victor Babiuc
Ministru de interne,
Constantin Dudu-Ionescu
Ministru de stat, ministrul justitiei,
Valeriu Stoica
Secretar de stat,
Seful Departamentului pentru
Administratie Publicã Localã,
Vlad Rosca

Bucuresti, 21 ianuarie 1999.
Nr. 1.