81. - Legea datoriei publice

           153. - Decret pentru promulgarea Legii datoriei publice

           63. - Ordonantã de urgentã cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate României de cãtre Comunitatea Europeanã, precum si a fondurilor de cofinantare aferente acestora

           365. - Hotãrâre pentru aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli pe anul 1999 ale regiilor autonome de interes national aflate sub autoritatea Bãncii Nationale a României

           103. - Ordin al ministrului industriei si comertului pentru aprobarea Programului de restructurare a Institutului National de Cercetare-Dezvoltare si Încercãri pentru Electrotehnicã - ICMET Craiova

           504. - Ordin al ministrului finantelor privind prospectul de emisiune al certificatelor de trezorerie cu dobândã pentru populatie cod 1010

           5. - Hotãrâre privind retragerea autorizatiei de functionare si introducerea cererii de declansare a procedurii falimentului Bãncii Comerciale "albina" -  S.A.

CAMERA DEPUTATILOR
SENATUL

           Parlamentul României adoptã prezenta lege.

            În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificatii:
            1. stat - desemneazã România ca stat suveran, ale cãrui interese sunt reprezentate de Guvern;
            2. datorie publicã - totalitatea obligatiilor interne si externe ale statului, la un moment dat, contractate de Guvern, prin Ministerul finantelor, în numele României. În scopul evaluãrii datoriei publice a României, orice obligatie, exprimatã în altã monedã decât cea nationalã, este calculatã în moneda nationalã, utilizându-se cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationalã a României pentru ultima zi din perioada la care se face raportarea;
            3. datorie publicã internã - partea din datoria publicã, care reprezintã totalitatea obligatiilor statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat de pe piata internã, inclusiv sumele primite temporar din sursele irezoreriei statului;
            4. datorie publicã externã - partea din datoria publicã, care reprezintã totalitatea obligatiilor statului, provenind dinîmprumuturi de pe piata externã, contractate direct sau garantate de stat;
            5. garantie de stat - angajamentul asumat în contul si în numele statului de cãtre Ministerul Finantelor fatã de institutia creditoare de a plãti acesteia o anumitã sumã, în cazul neexecutãrii obligatiilor de platã ale debitorului;
            6. garantii de stat - totalitatea garantiilor interne si externe emise de Ministerul Finantelor, în numele si în contul statului, pentru împrumuturile contractate de agentii economici si autoritãtile publice. Garantiile de stat interne sunt emise pentru împrumuturi contractate de pe piata internã. Garantiile de stat externe sunt emise pentru împrumuturi contractate de pe piata externã;
            7. registrul datoriei publice - documentul care evidentiazã situatia datoriei publice în ordine cronologicã si care are douã componente: subregistrul datoriei publice interne si subregistrul datoriei publice externe;
            8. registrul garantiilor de stat - documentul care evidentiazã situatia garantiilor de stat si care are douã componente: subregistrul garantiilor interne de stat si subregistrul garantiilor externe de stat;
            9. împrumut de stat - obligatia generatã de un contract, prin care statul obtine fonduri de la o persoanã fizicã sau juridicã creditoare si se angajeazã sã le ramburseze împreunã cu dobânda si cu alte costuri, într-o perioadã specificatã;
            10. capital aferent împrumutului - suma obtinutã ca urmare a unui împrumut;
            11. titluri de stat - înscrisurile care atestã datoria publicã sub formã de bonuri, certificate de trezorerie sau alte instrumente financiare, constituind împrumuturile statului în monedã nationalã sau în valutã, pe termen scurt, mediu si lung. Acestea pot fi emise în formã materializatã sau dematerializatã, nominative sau la purtãtor, si pot fi negociabile sau nenegociabile;
            12. titlu de stat cu dobândã - titlul de stat care are o valoare nominalã la care se plãteste o dobândã stabilitã la date specificate;
            13. titlu de stat cu discont - titlul de stat fãrã cupon de dobândã, care este vândut la o valoare mai micã decât valoarea sa nominalã;
            14. capital aferent titlurilor de stat purtãtoare de dobândã - suma împrumutatã de la cel care oferã împrumutul, la data efectuãrii emisiunii titlurilor purtãtoare de dobândã;
            15. capital aferent titlurilor de stat cu discont - suma împrumutatã de la cel care oferã împrumutul, la data efectuãrii emisiunii titlurilor de stat cu discont, la valoarea care reprezintã pretul de cumpãrare a titlurilor de stat cu discont;
            16. autorizare bugetarã permanentã - autorizarea de a plãti serviciul datoriei publice la scadentã, fãrã prevederi suplimentare în legea anualã a bugetului de stat;
            17. titlu de stat dematerializat - titlul de stat care se evidentiazã prin înregistrare în cont si care este înregistrat pe suport de hârtie sau pe alt tip de suport stabilit de Ministerul Finantelor;
            18. titlu de stat materializat - titlul de stat în formã fizicã;
            19. sistem de înregistrare în cont - sistemul operational prin intermediul cãruia titlurile de stat sunt emise în formãdematerializatã, înregistrarea lor fiind efectuatã de cãtre Ministerul Finantelor sau de agentul desemnat de acesta;
            20. pretul titlului de stat - suma plãtitã de cumpãrãtorii titlurilor de stat la emisiune;
            21. valoarea nominalã a titlului de stat - valoarea înscrisã pe un titlu de stat, rambursabilã la scadentã;
            22. primã - diferenta dintre pretul unui titlu de stat la emisiune si valoarea sa nominalã, dacã pretul este mai mare decât valoarea nominalã;
            23. discont - diferenta dintre pretul unui titlu de stat la emisiune si valoarea sa nominalã, dacã pretul este mai mic decât valoarea nominalã;
            24. rata dobânzii - dobânda exprimatã în procente, plãtitã pentru capitalul unui împrumut sau titlu de stat purtãtor de dobândã;
            25. rata variabilã a dobânzii - rata dobânzii unui împrumut sau titlu de stat purtãtor de dobândã, care se modificã la intervale de timp, în conformitate cu un indice, o formulã sau un alt criteriu, dupã cum este prevãzut în clauzele contractului de împrumut sau ale titlului de stat;
            26. termen scurt - o perioadã de pânã la un an inclusiv;
            27. termen mediu - o perioadã de peste un an, pânã la 5 ani inclusiv;
            28. termen lung - o perioadã de peste 5 ani;
            29. data scadentei - data la care valoarea nominalã si ultima transã de dobândã, aferente unui împrumut sau titlu de stat purtãtor de dobândã, ori valoarea nominalã a unui titlu de stat cu discont devin exigibile în conformitate cu clauzele contractului de împrumut;
            30. data plãtii dobânzii - data desemnatã pentru plata dobânzii aferente unui împrumut sau unei anumite serii de titluri de stat, purtãtoare de dobândã;
            31. data rãscumpãrãrii în avans - data fixatã pentru rãscumpãrarea unui titlu de stat, anterioarã scadentei acestuia, care este comunicatã de emitent sau de agentul desemnat de Ministerul Finantelor si la care detinãtorul titlului de stat poate primi, anterior scadentei, valoarea înscrisã în titlu, în conformitate cu clauzele stipulate în actul de emisiune a împrumutului de stat;
            32. data înregistrãrii curente - data stabilitã de cãtre Banca Nationalã a României sau de cãtre un alt agent autorizat ca ultima datã care figureazã în sistemul de înregistrare în cont si care serveste la identificarea detinãtorului titlului de stat cãruia i se datoreazã plata valorii nominale sau a dobânzii aferente, care devine exigibilã la termenul stabilit prin clauzele actului de emisiune a împrumutului de stat;
            33. fond de risc - fondul extrabugetar, constituit la Ministerul Finantelor, în care se depun comisioanele primite de la beneficiarii împrumuturilor contractate direct de stat si ale celor garantate de acesta, dupã cum sunt negociate cu Ministerul Finantelor;
            34. Comitetul interministerial de garantii si credite de comert exterior - organismul care examineazã, avizeazã si aprobã, potrivit competentelor, operatiuni de finantare si de asigurare a creditelor de export-import, în numele si în contul statului, care se efectueazã de Banca de Export-Import a României - S.A. (Eximbank);
            35. plafon de îndatorare publicã - totalitatea împrumuturilor pe care le poate contracta si garanta statul pe o perioadã de un an, care este stabilit anual prin lege. Plafonul de îndatorare publicã cuprinde plafonul de îndatorare publicã internã si plafonul de îndatorare publicã externã. Plafonul de îndatorare publicã internã este stabilit în functie de deficitul bugetar aprobat si de prevederile unor legi speciale. Plafonul de îndatorare publicã externã este stabilit ca sumã maximã a împrumuturilor externe pe care le poate contracta sau garanta statul pe o perioadã de un an si este stabilit anual prin lege;
            36. achizitii publice - dobândirea definitivã sau temporarã de cãtre o persoanã juridicã achizitoare de bunuri, investitii, prin contract de cumpãrare, închiriere sau antreprizã, precum si de servicii finantate integral sau partial din bugetul de stat, din bugetele locale, din fondurile speciale constituite prin lege în afara acestor bugete, din mijloace extrabugetare si din credite externe garantate sau contractate direct de stat;
            37. scrisoare de garantie - instrumentul care atestã garantia;
            38. garantat - persoana juridicã care primeste un împrumut de la o institutie creditoare, pe baza unei scrisori de garantie emise de Ministerul Finantelor;
            39. contul general al trezoreriei statului - contul în care statul colecteazã toate veniturile publice si din care se efectueazã toate cheltuielile publice, dacã nu este prevãzut altfel prin lege.

            Guvernul este autorizat sã contracteze împrumuturi de stat interne si externe sau sã garanteze împrumuturile interne si externe numai prin Ministerul Finantelor, în urmãtoarele scopuri:
            a) finantarea deficitului bugetului de stat;
            b) refinantarea datoriei publice;
            c) sustinerea balantei de plãti si consolidarea rezervei valutare a statului;
            d) finantarea proiectelor de investitii pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei;
            e) finantarea dezvoltãrii întreprinderilor mici si mijlocii cu capital majoritar românesc;
            f) finantarea achizitionãrii de bunuri si servicii, inclusiv importul de materii prime si resurse energetice;
            g) îndeplinirea obligatiilor legate de garantiile de stat pentru împrumuturi;
            h) amortizarea si achitarea împrumuturilor guvernamentale si rãscumpãrarea datoriei neachitate, incluzând capitalul, dobânda si alte costuri;
            i) finantarea necesitãtilor pe termen scurt ale bugetului de stat;
            j) finantarea cheltuielilor legate de lichidarea consecintelor dezastrelor naturale si ale altor calamitãti;
            k) mentinerea în permanentã a unui sold corespunzãtor în contul general al trezoreriei statului, stabilit de Ministerul finantelor;
            l) alte necesitãti aprobate prin legi speciale.

            (1) Rambursarea împrumuturilor de stat se asigurã, dupã caz, din surse stabilite prin dispozitii legale, din surse ale contului general al trezoreriei statului si din împrumuturi de stat pentru refinantarea datoriei publice.
            (2) Rambursarea ratelor de capital, plata dobânzii si a altor costuri aferente datoriei publice au prioritate fatã de alte obligatii ale statului.
            (3) În situatia în care la împrumuturile contractate sau garantate de stat fondurile bãnesti sunt insuficiente pentru acoperirea integralã a plãtilor scadente, toate responsabilitãtile asumate de agentul/agentii mandatari desemnati înceteazã prin preluarea simultanã a obligatiilor de cãtre Ministerul Finantelor.

            Ministerul Finantelor este singurul contractant si administrator al datoriei publice si are autoritatea sã stabileascã balanta zilnicã a contului general al trezoreriei statului, viitoarele niveluri ale cerintei de lichiditate, scadenta datoriei publice, costurile cu dobânda corespunzãtoare si refinantarea sau diminuarea datoriei publice.

            Persoanele fizice si juridice române, precum si institutiile financiare strãine pot sã investeascã, în conditiile legii, orice fonduri proprii sau aflate în administrarea lor, în titluri de stat ale datoriei publice, care fac obiectul prezentei legi.

            (1) Împrumuturile contractate de autoritãtile administratieipublice locale fac parte din datoria publicã a României, dar nu reprezintã datorii sau rãspunderi ale Guvernului, iar plata serviciului aferent acestor împrumuturi se va efectua exclusiv din veniturile prin care s-au garantat împrumuturile respective de cãtre autoritãtile administratiei publice locale.
            (2) Autoritãtile administratiei publice locale pot angaja împrumuturi interne fãrã garantia Guvernului, cu conditia informãrii prealabile a Ministerului Finantelor.
            (3) Împrumuturile externe vor fi contractate numai cu aprobarea comisiei de autorizare a acestor împrumuturi, constituitã din reprezentanti ai autoritãtilor administratiei publice locale, ai Guvernului si ai Bãncii Nationale a României, a cãrei componentã se aprobã de Guvern.
            (4) Contractarea de împrumuturi de cãtre autoritãtile administratiei publice locale se face conform prevederilor Legii nr. 189/1998 privind finantele publice locale si ale prezentei legi; raportarea si înregistrarea datoriei publice locale se fac conform normelor metodologice emise de Ministerul Finantelor.

            (1) Datoria publicã internã reprezintã o obligatie neconditionatã si irevocabilã a statului de rambursare a împrumuturilor contractate în lei, de platã a dobânzilor si a altor costuri aferente.
            (2) În vederea plãtii dobânzilor aferente datoriei publice interne se acordã autorizarea bugetarã permanentã pentru efectuarea acestor cheltuieli.

            Instrumentele datoriei publice interne a statului includ, fãrã a se limita numai la acestea:
            a) titlurile de stat în monedã nationalã;
            b) împrumuturile de stat de la Banca Nationalã a României, acordate în conditiile stabilite prin Legea nr. 101/1998 privind Statutul Bãncii Nationale a României;
            c) împrumuturile de stat de la bãncile comerciale din România;
            d) împrumuturile de stat de la alte institutii de credit din România si de la agentii guvernamentale.

            (1) Ministerul Finantelor este autorizat sã emitã titluri de stat, exprimate în monedã nationalã si în valutã.
            (2) Titlurile de stat pot fi emise:
            a) în formã materializatã, ca înscrisuri imprimate, cuprinzând mentiuni obligatorii referitoare la emitent, valoarea nominalã, rata dobânzii, scadenta, modul de transmisiune si alte elemente specifice fiecãrei categorii de titluri;
            b) în formã dematerializatã, ca titluri pentru care emisiunea, probatiunea si transmisiunea drepturilor încorporate se evidentiazã prin înscriere în sistemul de înregistrare în cont.
            (3) Ministerul Finantelor poate delega unor agenti sau altor institutii desemnate în acest scop atributii operationale privind emisiunea de titluri de stat.

            (1) Titlurile de stat dematerializate si cele emise în formã materializatã sunt instrumente negociabile în regimul consacrat de prevederile prezentei legi, precum si potrivit clauzelor contractului încheiat cu mandatarul, dacã titlurile de stat sunt detinute de un mandatar.
            (2) Ministerul Finantelor elaboreazã regulamente care stabilesc regimul titlurilor de stat si care trebuie sã cuprindã, în special, dar nu exclusiv, norme cu privire la:
            a) emisiunea titlurilor de stat în formã materializatã sau prin înregistrarea în cont si la conditiile de emisiune;
            b) valoarea nominalã, rata dobânzii, prime, scadente, rãscumpãrãri si plãti;
            c) proceduri de ofertã, conditii si modalitãti de vânzare a titlurilor de stat;
            d) înregistrarea si administrarea titlurilor de stat.
            (3) Plata capitalului si a dobânzii titlurilor de stat, emise în formã materializatã, se efectueazã în conformitate cu dispozitiile legale privind asemenea titluri de credit si cu prevederile regulamentelor elaborate în limitele prevederilor prezentei legi.
            (4) Plata capitalului si a dobânzii titlurilor de stat dematerializate se efectueazã prin intermediul sistemului de înregistrare în cont, în conformitate cu prevederile regulamentelor elaborate în limitele prevederilor prezentei legi.

            (1) Titlurile de stat exprimate în monedã nationalã pot fi emise pe termen scurt, mediu sau lung.
            (2) Titlurile de stat pe termen scurt sunt bonurile de tezaur si certificatele de trezorerie, fie purtãtoare de dobândã, fie cu discont, precum si alte instrumente ce pot fi create de emitent în conditiile legii.
            (3) Titlurile de stat pe termen mediu sau lung sunt obligatiunile de stat cu o scadentã de peste un an si maximum 5 ani de la emisiune, respectiv de peste 5 ani de la emisiune, fie purtãtoare de dobândã, fie cu discont, emise conform clauzelor împrumutului de stat.

            (1) Titlurile de stat vor fi oferite spre vânzare sub conditia ca oferta sã includã cel putin urmãtoarele elemente:
            a) denumirea, data emisiunii si valoarea titlurilor de stat oferite;
            b) forma împrumutului de stat reprezentat prin titlurile aferente - cu discont sau purtãtor de dobândã;
            c) rata dobânzii, metoda de calcul si datele la care se plãteste dobânda, dacã este cazul;
            d) data scadentei si clauza rambursãrii în avans, dacã este cazul.
            (2) Sunt interzise orice acorduri sau practici concertate ale participantilor la piata titlurilor de stat, care au ca obiect sau ar putea avea ca efect distorsiuni ale concurentei pe piatã, în special cele privind:
            a) randamentul si pretul titlurilor de stat;
            b) volumul titlurilor de stat oferite sau cerute;
            c) structura portofoliului de titluri de stat ale fiecãrui participant la piatã si strategia de gestiune a portofoliului;
            d) implicarea în tranzactii care ar putea constitui acte de concurentã neloialã fatã de alti participanti la piatã.
            (3) Ministerul Finantelor stabileste si aplicã reglementarea activitãtilor si operatiunilor pe piata primarã a titlurilor de stat. Ministerul Finantelor, Banca Nationalã a României si Comisia Nationalã a Valorilor Mobiliare vor elabora, în termen de 90 de zile de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, norme de reglementare a activitãtilor si operatiunilor pe piata secundarã a titlurilor de stat.

            (1) Valoarea titlurilor de stat se ramburseazã în conformitate cu conditiile de emisiune si cu prevederile prezentei legi la data rambursãrii obligatiile statului se sting.
            (2) Ministerul Finantelor poate rambursa, înainte de data scadentei obligatiei de stat, titlurile de stat cu o scadenta mai mare de un an, dacã aceasta este stipulatã în clauzele înscrise în titlu sau în actul de emisiune a împrumutului de stat, iar rãscumpãrarea se efectueazã conform prevederilor prezentei legi.
            (3) Ministerul Finantelor este autorizat sã ofere compensatii pentru titlurile de stat, emise în formã materializatã, care au fost pierdute, furate, distruse sau deteriorate, sub conditia ca titlul de stat sã fie identificabil prin serie, numãr si descriere, în conformitate cu regulamentele în vigoare, iar detinãtorul sã fi efectuat opozitia sau publicarea cerutã de lege.
            (4) Dacã data la care trebuie efectuatã una dintre plãtile aferente titlului de stat este o zi de sãrbãtoare sau o zi nelucrãtoare, plata va fi efectuatã în urmãtoarea zi lucrãtoare, fãrã obligarea la dobânzi moratorii.

            Ministerul Finantelor este autorizat sã împrumute fonduri în numele statului, în mod direct de la Banca Nationalã a României, în conditiile stabilite prin Legea nr. 101/1998.

            Ministerul Finantelor este autorizat sã contracteze împrumuturi de stat de la bãncile comerciale sau de la alte institutii creditoare românesti, în conditiile rezultate în urma negocierilor.

            (1) Datoria publicã externã reprezintã o obligatie neconditionatã si irevocabilã a statului de rambursare a împrumuturilor contractate de pe piata externã, de platã a dobânzilor si a altor costuri aferente.
            (2) În vederea plãtii serviciului datoriei publice externe se acordã autorizarea bugetarã permanentã pentru efectuarea acestor cheltuieli.
            (3) Sursele de platã pentru serviciul datoriei publice externe sunt, dupã caz, urmãtoarele:
            a) cheltuielile prevãzute cu aceastã destinatie în bugetul de stat;
            b) Fondul de rezervã la dispozitia Guvernului, potrivit legii bugetului de stat;
            c) sumele rezultate din recuperarea creantelor statului rornân, definite prin Legea nr. 29/1994 privind autorizarea Guvernului de a aproba negocierea în vederea recuperãrii creantelor României provenite din activitatea de comert exterior si cooperare economicã internationalã, derulatã înainte de 31 decembrie 1989, dupã deducerea cheltuielilor cuvenite agentilor economici exportatori, stabilite pe baza cursului de 15 lei pentru un dolar S.U.A. si a cotei de 25% pentru stimularea exporturilor, definite conform Ordonantei Guvernului nr. 14/1995 privind unele mãsuri pentru stimularea realizãrii de obiective complexe si a productiei cu ciclu lung de fabricatie, destinate exportului, aprobatã prin Legea nr. 70/1995;
            d) sumele încasate de cãtre institutiile financiare mandatate de Ministerul Finantelor pentru a administra împrumuturile externe contractate de acesta, în numele si în contul statului de la beneficiarii finali de împrumuturi, destinate investitiilor si importurilor;
            e) sumele încasate de Ministerul Finantelor de la beneficiarii finali ai împrumuturilor, în baza acordurilor subsidiare de împrumut, încheiate în conditiile acordurilor de împrumut intervenite între statul român si organismele financiare internationale;
            f) sumele prevãzute în bugetele beneficiarilor de împrumuturi, în baza acordurilor subsidiare de împrumut si de garantie încheiate între Ministerul Finantelor, consiliile judetene sau locale si agentii economici de sub autoritatea acestora, în conditiile acordurilor de împrumut intervenite între statul român si organismele financiare internationale;
            g) sumele prevãzute în bugetele autoritãtilor publice judetene sau locale pentru împrumuturile externe contractate direct de cãtre acestea, în conditiile legii;
            h) sumele prevãzute în bugetele agentilor economici care au contractat împrumuturi externe cu garantia statului;
            i) fondul de risc, pentru situatiile în care sunt executategarantiile emise de Ministerul Finantelor pentru împrumuturile externe contractate de agentii economici.

           Instrumentele datoriei publice externe sunt urmãtoarele:
            a) titlurile de stat în valutã, emise pe pietele financiare externe;
            b) împrumuturile de la guverne strãine, agentii guvernamentale strãine, institutii financiare multilaterale sau de la alte organizatii internationale;
            c) împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung;
            d) împrumuturile directe de la investitori privati, pe termen scurt, mediu sau lung;
            e) împrumuturile de la bãncile strãine sau de la companii strãine;
            f) alte împrumuturi, dupã caz.

            Ministerul finantelor are urmãtoarele atributii:
            a) contractarea direct în numele statului, administrarea si rambursarea împrumuturilor de stat, inclusiv a costurilor aferente;
            b) contractarea de credite externe prin lansarea de emisiuni de obligatiuni pe pietele externe de capital, administrarea si rambursarea acestora;
            c) examinarea oportunitãtii si a necesitãtii contractãrii de împrumuturi externe de pe pietele externe de capital;
            d) emiterea de garantii de stat pentru împrumuturi externe;
            e) analizarea conditiilor pentru refinantarea datoriei publice externe si asigurarea ca noile împrumuturi sã se încadreze în plafonul anual de îndatorare externã;
            f) elaborarea proiectului legii anuale privind plafonul de îndatorare publicã externã si a altor acte normative ce decurg din prezenta lege;
            g) administrarea, împreunã cu Banca Nationalã a României, a rezervei valutare a statului, în vederea asigurãrii resurselor necesare pentru cresterea acesteia, utilizarea, împreunã cu Banca Nationalã a României, a rezervei valutare pentru plata serviciului datoriei publice si pentru sustinerea monedei nationale;
            h) prezentarea semestrialã, Guvernului si Parlamentului, a situatiei împrumuturilor externe contractate direct de stat si a celor garantate de stat;
            i) elaborarea de norme privind metodologia de angajare si de rambursare a împrumuturilor externe contractate direct de stat si a celor garantate de stat.

            Serviciul datoriei publice externe contractate de Ministerul Finantelor în numele statului se plãteste prin Banca Nationalã a României. Ministerul Finantelor are obligatia de a efectua decontarea în lei a plãtilor fãcute de Banca Nationalã a României, a doua zi lucrãtoare de la primirea confirmãrii plãtii la extern.

            Împrumuturile contractate de stat prin Ministerul Finantelor nu pot avea altã destinatie decât cea stabilitã prin acorduri si vor fi contractate, administrate si rambursate conform clauzelor acordurilor de împrumut.

            Fondurile obtinute ca urmare a contractãrii împrumuturilor externe de cãtre Ministerul Finantelor în numele statului, pentru finantarea deficitului bugetului de stat, sunt convertite în monedã nationalã prin Banca Nationalã a României. Rambursarea împrumuturilor externe se va face de cãtre Ministerul Finantelor, care va disponibiliza toate sumele în lei necesare pentru efectuarea integralã a plãtilor.

            (1) Pe langã scopurile enumerate la art. 2, datoria publicã externã poate fi contractatã si pentru:
            a) crearea unor noi locuri de muncã si sustinerea societãtilor comerciale privatizate sau cu capital majoritar de stat, pe baza prioritãtilor economice si sociale stabilite de Guvern;
            b) finantarea restructurãrii economiei si constituirea stocurilor strategice, inclusiv productia de bunuri si servicii pentru piata internã si pentru export;
            c) finantarea proiectelor de investitii în infrastructurã, inclusiv a celor pentru serviciile sociale;
            d) finantarea achizitiilor publice.
            (2) Împrumuturile externe destinate scopurilor prevãzute la alin. (1), cu exceptia lit. d), precum si împrumuturile externe destinate scopurilor prevãzute la art. 2 lit. d)-f) sunt prezentate spre avizare Comitetului interministerial de garantii si credite de comert exterior.
            (3) Transmiterea împrumuturilor externe, contractate de Ministerul Finantelor în numele statului, utilizatorilor finali se face pe baza unor contracte de subîmprumut, încheiate între Ministerul Finantelor si acestia.

            (1) Ministerul Finantelor poate mandata institutiile financiare ca, în numele si pe seama statului român, sã administreze împrumuturile externe contractate de Ministerul Finantelor în numele si în contul statului, destinate investitiilor si importurilor.
            (2) Institutiile financiare si utilizatorii finali ai împrumuturilor externe contractate de Ministerul Finantelor în numele statului sunt obligati sã asigure integral sursele necesare pentru rambursarea respectivã, conform clauzelor stipulate în contractele externe, precum si în acordurile subsidiare de împrumut.

            (1) Împrumuturile externe care sunt utilizate pentru finantarea proiectelor de investitii vor fi distribuite agentilor economici, cu respectarea urmãtoarelor reguli:
            a) agentii economici vor prezenta proiecte de investitii cu planurile de afaceri si alte documente necesare, relevante pentru institutiile financiare specializate;
            b) institutiile financiare specializate vor analiza proiectele de investitii, planurile de afaceri si capacitatea agentilor economici de a rambursa fondurile obtinute din împrumuturile externe si vor adopta deciziile referitoare la utilizarea acestor împrumuturi;
            c) în baza deciziilor adoptate, institutiile financiare specializate vor încasa sumele de la creditori, conform procedurilor stabilite prin contractele de credit încheiate cu beneficiarii de credite. În contractul încheiat de institutiile financiare internationale cu Ministerul Finantelor se va stipula ca transferul de resurse valutare cãtre beneficiarii finali sã fie operat numai dupã obtinerea acordului Ministerului Finantelor privind obiectivul de investitii si a avizului Comitetului interministerial de garantii si credite de comert exterior, pe baza analizelor efectuate de Banca de lmport-Export a României - S.A. (Eximbank).
            (2) Împrumuturile externe, contractate de stat pentru finantarea proiectelor de investitii care sunt finantate de la bugetul de stat, vor fi analizate si administrate direct de cãtre Ministerul Finantelor.

            (1) Împrumuturile externe pentru finantarea importurilor stabilite de Guvern vor fi subîmprumutate agentilor economici prin încheierea de contracte de subîmprumut.
            (2) Împrumuturile externe pentru finantarea importurilor stabilite de Guvern se distribuie de cãtre Ministerul Finantelor, direct sau prin agentul sãu desemnat. Criteriile de repartizare vor fi stabilite prin norme metodologice aprobate de Guvern.
            (3) Împrumuturile externe pentru finantarea importurilor stabilite de Guvern pot fi distribuite de cãtre Ministerul Finantelor prin institutiile financiare sau prin agenti desemnati de acesta, pe baza unui contract de subîmprumut cuprinzând clauzele conforme contractului extern si legislatiei în vigoare.

            (1) Toate împrumuturile externe contractate de cãtre Ministerul Finantelor în numele statului român si acordate spre administrare institutiilor financiare pentru finantarea proiectelor de investitii sau importurilor stabilite de Guvern vor fi achitate Ministerului Finantelor de cãtre agentii economici, în conformitate cu prevederile contractului de subîmprumut încheiat între institutiile financiare, în numele si pe seama statului român, si agentii economici.
            (2) În contractele de subîmprumut cu institutiile financiare sau cu agentii economici Ministerul Finantelor va specifica valuta în care vor fi calculate si rambursate ratele de capital si valuta în care vor fi calculate si achitate dobânda si alte costuri aferente, dupã caz.
            (3) Ministerul Finantelor este autorizat sã perceapã un comision de la institutiile financiare sau de la agentii economici, beneficiari ai împrumuturilor, pentru a alimenta fondul de risc.

            Ministerul Finantelor este autorizat sã emitã garantii de stat pentru împrumuturi interne, contractate de o persoanã juridicã de la o institutie creditoare, pentru finantarea proiectelor sau a activitãtilor de importantã prioritarã pentru România sau pentru alte destinatii stabilite si aprobate de Guvern.

            (1) Emiterea garantiilor de stat pentru împrumuturi interne este conditionatã de acceptarea de cãtre Ministerul Finantelor a clauzelor cuprinse în contractele de împrumut încheiate între persoanele juridice si institutiile creditoare.
            (2) Între Ministerul Finantelor, în calitate de garant, si persoana juridicã ce contracteazã un împrumut cu garantia statului, în calitate de garantat, se încheie o conventie în care sunt stipulate drepturile si obligatiile pãrtilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc.
            (3) Ministerul finantelor emite, în favoarea institutiei creditoare, scrisoarea de garantie, în care se specificã termenii si conditiile în care se acordã garantia.
            (4) Procedura emiterii garantiilor de stat pentru împrumuturi interne se va stabili prin norme elaborate de Ministerul Finantelor si aprobate de Guvern.

            (1) Garantia de stat pentru un împrumut intern reprezintã o obligatie indirectã a statului român, care se executã, în cazul în care beneficiarul împrumutului nu are capacitatea sã achite, în întregime sau partial, împrumutul, dobânda si alte costuri stabilite în conformitate cu conditiile împrumutului garantat.
            (2) În cazul în care o garantie de stat pentru un împrumut intern devine exigibilã, statul este obligat sã efectueze cãtre institutia creditoare plata sau plãtile datorate de debitorul garantat, în conformitate cu stipulatiile scrisorii de garantie emise.
            (3) Dacã obligatiile de platã depãsesc disponibilitãtile fondului de risc si sumele prevãzute în bugetul de stat cu aceastã destinatie, iar plata sau plãtile sunt asigurate prin contractarea unui împrumut de stat, numai în aceastã situatie si doar pentru suma neacoperitã garantia de stat internã pentru împrumuturi este convertitã în datorie publicã internã.

            (1) Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de cãtre stat a împrumuturilor contractate de persoanele juridice de la institutiile creditoare, în conditiile prezentei legi, se constituie fondul de risc.
            (2) Fondul de risc se constituie din sumele încasate sub formã de comisioane de la beneficiarii împrumuturilor garantate, din dobânzile obtinute din plasamentele sumelor aflate în depozite, din majorãrile de întârziere aplicate pentru neplata în termen a comisioanelor, din fondurile bugetare alocate în acest scop, precum si din alte surse legal constituite.
            (3) Sumele aflate ca depozite în fondul de risc se plaseazã de cãtre Ministerul Finantelor sau de agentul desemnat de acesta, avându-se în vedere siguranta, lichiditatea si rentabilitatea lor, în aceastã ordine si prioritate. Sumele aflate în depozit în fondul de risc sunt destinate achitãrii obligatiilor generate de garantiile de stat pentru împrumuturi interne.
            (4) Fondul de risc se gestioneazã în regim extrabugetar de cãtre Ministerul Finantelor, prin contul general al trezoreriei statului. Modul de gestionare a fondului de risc, precum si reflectarea în contabilitatea trezoreriei statului si în contabilitatea persoanelor juridice a operatiunilor legate de acordarea de garantii de stat pentru împrumuturi interne vor fi stabilite prin norme elaborate de cãtre Ministerul Finantelor.

            (1) Pe baza analizei economice si financiare a documentatiei prezentate de persoana juridicã ce solicitã o garantie de stat pentru împrumutul intern, Ministerul Finantelor sau alt agent desemnat, la solicitarea acestuia, determinã gradul de risc care se exprimã în procente. Gradul de risc astfel determinat poate fi acceptat dacã nivelul acestuia nu depãseste 10% din valoarea împrumutului.
            (2) În functie de gradul de risc, stabilit conform alin. (1), Ministerul Finantelor determinã cuantumul comisionului de risc care trebuie virat în contul fondului de risc de cãtre beneficiarul creditului garantat. Suma datoratã se determinã prin aplicarea cotei procentuale la valoarea împrumutului garantat.
            (3) Comisionul de risc reprezintã suma datoratã de beneficiarul unui împrumut garantat de stat, în cuantumul si la termenele stipulate în conventia încheiatã cu Ministerul Finantelor.

            (1) Dacã beneficiarul împrumutului nu îsi îndeplineste obligatia de platã conform contractului de împrumut si institutia creditoare a întreprins toate mãsurile stipulate în prezenta lege, în contractul de împrumut si în scrisoarea de garantie pentru a acoperi plãtile care îi sunt datorate, atunci institutia creditoare poate prezenta Ministerului Finantelor o cerere de platã, pentru ca acesta din urmã sã plãteascã, conform garantiei de stat, pentru împrumutul intern.
            (2) Cererea de platã va include: ratele de credit restante, dobânzile si alte costuri, precum si data plãtilor ce urmeazã sã fie fãcute institutiei creditoare de cãtre Ministerul Finantelor, în conformitate cu termenii scrisorii de garantie.
            (3) În cazul în care specificatiile din cererea de platã sunt în conformitate cu dispozitiile prezentei legi si cu clauzele scrisorii de garantie, Ministerul Finantelor va transfera suma sau sumele solicitate în contul indicat de institutia creditoare, în decurs de 30 de zile bancare de la data depunerii cererii.

            (1) Încetarea valabilitãtii garantiei de stat pentru împrumuturi interne se produce atunci când:
            a) împrumutul acoperit de garantie este achitat în totalitate, de cãtre beneficiarul acestuia;
            b) Ministerul Finantelor efectueazã plata sau plãtile, în totalitate, institutiei creditoare, în numele garantatului;
            c) termenul de valabilitate stipulat în scrisoarea de garantie a expirat.
            (2) Stingerea obligatiilor ce decurg din contractul de împrumut atrage încetarea valabilitãtii scrisorii de garantie, care se restituie emitentului, respectiv Ministerului Finantelor, în termen de 10 zile de la întrunirea uneia dintre conditiile prevãzute la alin. (1).

            (1) Dupã efectuarea de cãtre Ministerul Finantelor a plãtii sau a plãtilor generate de executia garantiei de stat pentru împrumutul intern, beneficiarul împrumutului are obligatia sã restituie Ministerului Finantelor echivalentul cheltuielilor efectuate de acesta, în conformitate cu prevederile conventiei încheiate între beneficiarul împrumutului si Ministerul Finantelor. Conventia încheiatã între Ministerul Finantelor, în calitate de garant, si beneficiarul împrurnutului intern constituie titlu executoriu.
            (2) Pentru recuperarea sumelor plãtite, conform garantiei de stat, Ministerul Finantelor are prioritate asupra activelor si veniturilor beneficiarului împrumutului intern, pe baza legislatiei în vigoare privind obligatiile datorate bugetului de stat.
            (3) Sumele recuperate de cãtre Ministerul Finantelor, în conditiile prezentului articol, reprezintã fonduri disponibile pentru fondul de risc, în vederea reîntregirii acestuia.

            (1) Ministerul Finantelor, în numele statului, este autorizat sã acorde garantii de stat pentru împrumuturi externe.
            (2) Garantiile de stat pentru împrumuturile externe, reglementate de prezenta lege, vor fi acordate numai pentru a finanta obiective ale cãror criterii de selectie sunt aceleasi ca si în cazul contractãrii datoriei publice externe.
            (3) Valoarea totalã a garantiilor de stat pentru împrumuturi externe care pot fi acordate într-un singur an se încadreazã în plafonul de îndatorare publicã externã.

            Garantia de stat pentru împrumuturi externe reprezintã o obligatie indirectã a statului român, care se exercitã în cazul în care beneficiarul împrumutului extern nu are capacitatea sã achite, în întregime sau partial, împrumutul, dobânda si alte costuri stabilite în conformitate cu clauzele contractului privind împrumutul extern.

            (1) Guvernul va stabili proiectele care au o importantã prioritarã pentru România.
            (2) Banca de Export-Import a României - S.A. (Eximbank) va analiza si va supune spre avizare Comitetului interministerial de garantii si credite de comert exterior proiectele sustinute de ministere.
            (3) Comitetul interministerial de garantii si credite de comert exterior va aviza proiectele pentru care se vor emite scrisori de garantie.
            (4) Ministerul Finantelor este autorizat sã emitã garantii de stat pentru împrumuturi externe contractate de agentii economici si de autoritãtile publice române.

            (1) Emiterea garantiilor de stat pentru împrumuturi externe este conditionatã de acceptarea de cãtre Ministerul Finantelor a clauzelor cuprinse în contractele de împrumut încheiate între persoanele juridice si institutiile creditoare.
            (2) Între Ministerul Finantelor, în calitate de garant, si persoana juridicã care contracteazã un împrumut extern cu garantia statului, în calitate de garantat, se încheie o conventie în care sunt stipulate drepturile si obligatiile pãrtilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc.
            (3) Ministerul Finantelor emite scrisoarea de garantie în favoarea institutiei creditoare.
            (4) Procedura emiterii garantiei de stat pentru împrumuturi externe se va stabili prin norme elaborate de cãtre Ministerul Finantelor si aprobate de Guvern.

            (1) Pe baza analizei economice si financiare, realizatã de cãtre Banca de Export-Import a României - S.A. (Eximbank) sau de alt agent desemnat, a documentatiei prezentate de persoana juridicã care solicitã o garantie de stat pentru împrumuturi externe, Ministerul Finantelor sau alt agent desemnat, la solicitarea acestuia, determinã gradul de risc, care se exprimã în procente. Gradul de risc, astfel determinat, poate fi acceptat, dacã nivelul acestuia nu depãseste 10% din valoarea împrumutului extern.
            (2) În functie de gradul de risc stabilit conform alin. (1), Ministerul Finantelor determinã cuantumul comisionului de risc care trebuie virat în contul fondului de risc de cãtre beneficiarul creditului garantat. Suma datoratã se determinã prin aplicarea cotei procentuale la valoarea împrumutului extern garantat.
            (3) Comisionul de risc reprezintã suma datorata beneficiarul unui împrumut extern garantat de stat, în cuantumul si la termenele stipulate în conventia încheiatã cu Ministerul Finantelor.

            (1) Pentru acoperirea riscurilor financiare ce decurg din garantarea de cãtre stat a împrumuturilor externe contractate de persoanele juridice de la institutiile creditoare, în conditiile prezentei legi, se constituie fondul de risc.
            (2) Fondul de risc este constituit din sumele încasate sub formã de comisioane de la beneficiarii împrumuturilor externe garantate, din dobânzile obtinute din plasamentele sumelor aflate în depozite, din majorãrile de întârziere aplicate pentru neplata în termen a comisioanelor; din fondurile bugetare alocate în acest scop, precum si din alte surse legal constituite. În cazul în care se efectueazã plãti din fondul de risc aferente unor scadente neonorate de garantat, veniturile fondului de risc se reîntregesc cu sumele recuperate de la acesta.
            (3) Sumele aflate ca depozite în fondul de risc se plaseazã de cãtre Ministerul Finantelor sau de agentul desemnat de acesta, având în vedere siguranta, lichiditatea si rentabilitatea lor, în aceastã ordine si prioritate. Sumele aflate în depozit în fondul de risc sunt destinate achitãrii obligatiilor generate de garantiile de stat pentru împrumuturile externe acordate.
            (4) Fondul de risc se gestioneazã în regim extrabugetar de cãtre Ministerul Finantelor, prin contul general al trezoreriei statului. Modul de gestionare a fondului de risc, precum si reflectarea în contabilitatea trezoreriei statului a operatiunilor legate de acordarea de garantii de stat pentru împrumuturi externe vor fi stabilite prin norme elaborate de Ministerul Finantelor.

            (1) În cazul în care beneficiarul garantiei de stat nu îsi îndeplineste obligatiile de platã stipulate în acordul de împrumut, institutia creditoare, în conformitate cu clauzele prevãzute în acesta, va înstiinta, în scris, Ministerul Finantelor, în vederea exercitãrii obligatiei de garant.
            (2) Înstiintarea va include: rata de capital, valoarea dobânzii si alte costuri care urmeazã sã fie rambursate institutiei oreditoare, conform acordului de împrumut.
            (3) Beneficiarul garantiei de stat va informa si va proba, în scris, în timp util, garantul asupra lipsei disponibilitãtilor bãnesti necesare achitãrii sumelor scadente la extern.
            (4) Ministerul Finantelor va solicita Bãncii Nationale a României plata la extern a sumelor scadente cãtre institutia creditoare. Ministerul Finantelor va deconta contravaloarea în lei a sumelor plãtite de Banca Nationalã a României, în a doua zi lucrãtoare de la primirea confirmãrii de platã la extern.

            (1) Încetarea valabilitãtii garantiei de stat pentru împrumuturi externe se produce atunci când:
            a) împrumutul acoperit de garantia de stat este achitat în totalitate de cãtre beneficiarul acestuia;
            b) Ministerul Finantelor efectueazã plata sau plãtile, în totalitate, institutiei creditoare strãine, în numele garantatului;
            c) termenul de valabilitate stipulat în scrisoarea de garantie a expirat.
            (2) Stingerea obligatiilor care decurg din contractul de împrumut atrage încetarea valabilitãtii scrisorii de garantie.

            (1) Dupã efectuarea de cãtre Ministerul Finantelor a plãtii sau plãtilor cuvenite, conform garantiei de stat pentru împrumutul extern, beneficiarul împrumutului extern trebuie sã întreprindã toate mãsurile necesare pentru a restitui Ministerului Finantelor sumele plãtite, în conformitate cu prevederile conventiei încheiate între beneficiarul împrumutului si Ministerul Finantelor. Conventia încheiatã de Ministerul Finantelor, în calitate de garant, si beneficiarul împrumutului extern constituie titlu executoriu.
            (2) Ministerul Finantelor va întreprinde toate mãsurile legale pentru a recupera plata sau plãtile efectuate, ca rezultat al executiei garantiei de stat.
            (3) Pentru recuperarea sumelor plãtite conform garantiei de stat Ministerul Finantelor are prioritate asupra activelor si veniturilor beneficiarului împrumutului extern, pe baza legislatiei în vigoare privind obligatiile datorate bugetului de stat.
            (4) Sumele recuperate de cãtre Ministerul Finantelor în conditiile prezentului articol reprezintã venituri pentru fondul de risc în vederea reîntregirii acestuia.

            Ministerul Finantelor este autorizat sã administreze datoria publicã si garantiile de stat. Pentru îndeplinirea acestui scop Ministerul Finantelor întreprinde urmãtoarele:
            a) analizeazã si evalueazã mãrimea împrumutului, astfel încât nivelul de îndatorare sã corespundã necesitãtilor României si capacitãtii statului de a gestiona datoria;
            b) tine evidenta contabilã a datoriei publice contractate si evidenta statisticã a garantiilor de stat emise;
            c) urmãreste derularea împrumuturilor garantate de stat;
            d) supravegheazã lichiditãtile din contul general al trezoreriei statului pentru plata la termenele stabilite a obligatiilor;
            e) elaboreazã anual contul general al datoriei publice.

            (1) Ministerul Finantelor tine registre în care sunt înscrise mentiuni privind datoria publicã si garantiile de stat pentru împrumuturi ale României.
            (2) Registrele vor cuprinde date privind situatia datoriei publice, a scrisorilor de garantie, inclusiv valoarea acestora, nivelul dobânzilor, comisioanelor, precum si alte informatii.
            (3) Ministerul Finantelor este autorizat sã elaboreze norme metodologice privind registrul datoriei publice si registrul garantiilor de stat pentru împrumuturi.

            Ministerul Finantelor poate sã delege unei institutii publice atributii legate de procesul contractãrii si administrãrii datoriei publice si a garantiilor de stat pentru împrumuturi.

            (1) Constituie contraventii la prevederile prezentei legi urmãtoarele fapte, dacã, potrivit legii penale, nu sunt sãvârsite în astfel de conditii încât sã fie considerate infractiuni:
            a) neprezentarea documentelor prin care s-au contractat împrumuturi generatoare de datorie publicã în termenele stabilite de Ministerul Finantelor;
            b) neraportarea datelor referitoare la derularea împrumuturilor privind datoria publicã;
            c) refuzul de a pune la dispozitie organelor de control documentele, datele si informatiile solicitate privind datoria publicã.
            (2) Contraventiile prevãzute la alin. (1) se sanctioneazã cu amendã de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei.

            (1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de cãtre Ministerul Finantelor si unitãtile sale teritoriale, împuternicite în acest scop.
            (2) În mãsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contraventiilor prevãzute la art. 47 li se aplicã prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu exceptia art. 25-27.

            (1) Constituie infractiuni si se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani urmãtoarele fapte:
            a) utilizarea fondurilor în lei si în valutã, provenite din contractarea datoriei publice, în alte scopuri decât cele pentru care au fost aprobate;
            b) furnizarea de date eronate pentru fundamentarea documentatiei prezentate, în vederea obtinerii avizelor necesare pentru contractarea sau garantarea de împrumuturi externe, care face obiectul prezentei legi.
            (2) Constatarea faptelor prevãzute la alin. (1) se face de cãtre Ministerul Finantelor, unitãtile sale teritoriale, precum si de cãtre organele abilitate în acest scop prin lege.

            În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Ministerul Finantelor va elabora normele metodologice de aplicare.

            La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã: Legea nr. 91/1993 privind datoria publicã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 10 ianuarie 1994; art. 17 alin. (2)-(8), art. 18 si 45 din Legea nr. 72/1996 privind finantele publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 17 iulie 1996; orice alte dispozitii contrare.

           Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 6 aprilie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

           Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 7 aprilie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

Bucuresti, 11 mai 1999.
Nr. 81.

            În temeiul art. 77 alin. (1) si al art. 99 alin. (1) din Constitutia României

           Presedintele României d e c r e t e a z ã :

           Articol unic. - Se promulgã Legea datoriei publice si se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României.

Bucuresti, 10 mai 1999.
Nr. 153.

            În temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutia României,

           Guvernul României emite urmãtoarea ordonantã de urgentã:

            Art. 1. - În sensul prezentei ordonante de urgentã, termenii si expresiile de mai jos se definesc dupã cum urmeazã:
            a) acord-cadru - Acordul-cadru dintre Comisia Comunitãtii Europene si Guvernul României, semnat la Bucuresti la 12 martie 1991;
            b) contributia financiarã a Comunitãtii Europene - sume care se transferã Guvernului României de cãtre Comisia Comunitãtii Europene, cu titlu de asistentã financiarã nerambursabilã acordatã României de cãtre Comunitatea Europeanã, potrivit prevederilor Memorandumului de întelegere privind înfiintarea Fondului National si ale memorandumurilor de finantare, încheiate între Comisia Comunitãtii Europene si Guvernul României, în baza acordului-cadru;
            c) fonduri publice - resurse financiare constituite si gestionate prin: bugetul de stat, bugetul asigurãrilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si bugetele altor institutii publice cu caracter autonom;
            d) structuri de implementare - agentii de implementare, precum si alte entitãti prevãzute în memorandumul de finantare sau în alte documente, încheiate sau convenite între Comisia Comunitãtii Europene si Guvernul României, în baza memorandumului de finantare, cu atributii de gestionare a contributiei financiare a Comunitãtii Europene.
            Art. 2. - (1) Ministerul Finantelor este autorizat sã gestioneze contributia financiarã a Comunitãtii Europene, în conditiile stabilite prin Memorandumul de întelegere privind înfiintarea Fondului National si prin memorandumuri de finantare, încheiate sau convenite între Comisia Comunitãtii Europene si Guvernul României, în baza acordului-cadru.
            (2) Ministerul Finantelor asigurã gestionarea contributiei financiare a Comunitãtii Europene prin conturi deschise la trezoreria statului sau, dupã caz, la bãnci comerciale.
            Art. 3. - Guvernul României, prin Ministerul Finantelor, garanteazã integritatea contributiei financiare a Comunitãtii Europene si asigurã respectarea utilizãrii acesteia conform destinatiei stabilite prin memorandum de finantare, memorandum de întelegere, precum si prin alte documente încheiate sau convenite între Comisia Comunitãtii Europene si Guvernul României.
            Art. 4. - (1) Cofinantarea contributiei financiare a Comunitãtii Europene se efectueazã potrivit cerintelor de cofinantare prevãzute în memorandumul de finantare sau în alte documente, încheiate sau convenite între Comisia Comunitãtii Europene si Guvernul României, în baza memorandumului de finantare.
            (2) Fondurile publice destinate cofinantãrii în bani a contributiei financiare a Comunitãtii Europene se alocã, se utilizeazã si se deruleazã conform cadrului tehnic, juridic si administrativ prevãzut pentru fondurile donatorului prin acordul-cadru si prin memorandum de finantare, memorandum de întelegere, precum si prin alte documente, încheiate sau convenite între Comisia Comunitãtii Europene si Guvernul României, în baza acordului-cadru.
            (3) În baza prevederilor referitoare la contributia financiarã a Comunitãtii Europene, incluse în reglementãrile Consiliului sau ale Comisiei Comunitãtii Europene, sumele destinate cofinantãrii în bani, din fondurile publice, a contributiei financiare a Comunitãtii Europene se pot cuprinde în bugetul de stat, bugetul asigurãrilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si în bugetele altor institutii publice cu caracter autonom.
            (4) Prevederile alin. (2) se aplicã prin derogare, dupã caz, de la prevederile Legii nr. 72/1996 privind finantele publice, precum si de la prevederile altor acte normative în vigoare, aplicabile fondurilor publice din care se efectueazã cofinantarea contributiei financiare a Comunitãtii Europene.
            Art. 5. - (1) Sume aferente cofinantãrii contributiei financiare a Comunitãtii Europene se cuprind în bugetul de stat, într-o pozitie distinctã, denumitã "Transferuri aferente Fondului National de Preaderare".
            (2) Se autorizeazã Ministerul Finantelor sã repartizeze si sã introducã în bugetele ordonatorilor principali de credite modificãrile determinate de utilizarea sumelor prevãzute la alin. (1).
            Art. 6. - Disponibilitãtile din fondurile publice destinate cofinantãrii în bani a contributiei financiare a Comunitãtii Europene, rãmase la finele exercitiului bugetar în conturile structurilor de implementare, se reporteazã în anul urmãtor pentru a fi folosite cu aceeasi destinatie.
            Art. 7. - Livrãrile de bunuri, prestãrile de servicii si executia de lucrãri, efectuate în baza contractelor finantate din fondurile publice de cofinantare prevãzute la art. 4 alin. (2), se supun prevederilor fiscale si vamale aplicabile contributiei financiare a Comunitãtii Europene, potrivit acordului-cadru si altor documente convenite în baza acestuia.
            Art. 8. - În aplicarea prevederilor prezentei ordonante de urgentã Ministerul Finantelor elaboreazã instructiuni si norme metodologice care se aprobã, dupã caz, prin hotãrâre a Guvernului sau prin ordin al ministrului finantelor.

Bucuresti, 14 mai 1999.
Nr. 63.

           Guvernul României h o t ã r ã s t e :

            Art. 1. - Se aprobã bugetele de venituri si cheltuieli pe anul 1999 ale regiilor autonome de interes national: Regia Autonomã "Imprimeria Bãncii Nationale a României" si regia autonomã "Monetãria Statului", aflate sub autoritatea Bãncii Nationale a României, prevãzute în anexele nr. 1 si 2 la prezenta hotãrâre.
            Defalcarea pe trimestre a indicatorilor prevãzuti în bugetele de venituri si cheltuieli ale regiilor autonome se aprobã de cãtre Banca Nationalã a României.
            Art. 2. - Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise în bugetele de venituri si cheltuieli ale regiilor autonome prevãzute la art. 1 reprezintã limite maxime si pot fi depãsite în cazuri justificate si numai cu aprobarea Guvernului, la propunerea Bãncii Nationale a României, cu avizul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si al Ministerului Finantelor.
            În cazul în care în executie se înregistreazã depãsiri sau nerealizãri ale veniturilor aprobate, regiile autonome vor putea efectua cheltuieli corelate în functie de gradul de realizare a veniturilor, cu încadrarea în indicatorii de eficientã aprobati.
            Art. 3. - Cheltuielile cu salariile brute din anul 1999, corespunzãtoare cresterii productivitãtii muncii în anul 1999 fatã de anul 1998, stabilite în conditiile prevãzute la art. 29 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36/1999, se vor efectua proportional cu gradul de realizare a cresterii productivitãtii muncii.
            Art. 4. - Nerespectarea prevederilor art. 2 constituie contraventie, dacã nu a fost sãvârsitã în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sã fie consideratã infractiune, si se sanctioneazã cu amendã de la 500.000 lei la 1.000.000 lei.
            Contraventiei prevãzute la alin. 1 i se aplicã prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu modificãrile si completãrile ulterioare.
            Art. 5. - Contraventia se constatã si amenda se aplicã de cãtre organele de control financiar ale statului, împuternicite potrivit legii, persoanelor vinovate de nerespectarea prezentei hotãrâri.
            Art. 6. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre si se vor transmite Bãncii Nationale a României.

Bucuresti, 10 mai 1999.
Nr. 365.

MINISTERUL INDUSTRIEI SI COMERTULUI

            Ministrul industriei si comertului,
            în conformitate cu art. 4 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 9/1997, astfel cum a fost modificatã prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 52/1998,
            în temeiul Hotãrãrii Guvernului nr. 382/1997 privind organizarea si functionarea Ministerului Industriei si Comertului, cu modificãrile ulterioare,
            emite urmãtorul ordin:

            Art. 1. - Se aprobã Programul de restructurare a Institutului National de Cercetare-Dezvoltare si Încercãri pentru Electrotehnicã - ICMET Craiova, anexã*) la prezentul ordin.
            Art. 2. - Se aprobã diminuarea numãrului de personal pe anul 1999 cu 107 persoane fatã de 31 decembrie 1998, ca urmare a aplicãrii programului de restructurare prevãzut la art. 1.
           Art. 3. - Conducerea executivã a Institutului National de Cercetare-Dezvoltare si Încercãri pentru Electrotehnicã ICMET Craiova va lua mãsurile necesare pentru realizarea programului de restructurare.

Bucuresti, 6 mai 1999.
Nr. 103. 

MINISTERUL FINANTELOR

            În conformitate cu prevederile Legii privind datoria publicã nr. 91/1993, ale Legii bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36/1999, ale Ordonantei Guvernului nr. 66/1994 privind formarea si utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, republicatã, cu modificãrile ulterioare, Ministerul Finantelor lanseazã o emisiune de certificate de trezorerie cu dobândã pentru populatie prin trezoreria statului, începând cu data de 18 mai 1999.
            Prin acest sistem statul protejeazã economiile populatiei de riscurile inflatiei si ale pietei bancare si contribuie la consolidarea încrederii în moneda nationalã, garantând rambursarea la scadentã si plata dobânzilor aferente.
            Trezoreria statului este abilitatã sã lanseze emisiuni de certificate de trezorerie pentru populatie, în care scop ministrul finantelor emite urmãtorul ordin:

            Certificatele de trezorerie cu dobândã pentru populatie se emit în formã nominalã si cuprind cuponul (matca) si certificatul de trezorie propriu-zis.
            Codul emisiunii este 1010.

            Certificatele de trezorerie cu dobândã pentru populatie se pun în vânzare în numerar si prin viramente din conturile personale deschise la bãncile comerciale si la C.E.C., în zilele de 18, 19, 20, 21, 25, 26, 27 si 28 mai 1999. Termenul de rãscumpãrare a certificatelor de trezorerie este la datele de: 16, 17, 18, 19, 23, 24, 25 si 26 august 1999.

            Emisiune de certificate de trezorerie cu dobândã pentru populatie este nelimitatã.

            Emisiunea de certificate de trezorerie cu dobândã pentru populatie se efectueazã prin certificate de trezorerie cu o valoare nominalã de 1.000.000 lei, tipãrite sub formã de certificate de trezorerie de 1.000.000 lei, 5.000.000 lei, 10.000.000 lei, 20.000.000 lei si 50.000.000 lei, pe termen de 90 de zile calendaristice.

            Dobânda aferentã certificatelor de trezorerie cu dobândã pentru populatie este de 82% pe an, pentru o perioadã de subscriere de 90 de zile calendaristice, calculatã dupã formula:

            în care:
            D = suma dobânzii;
            VN = valoarea nominalã a certificatului de trezorerie.

            Scadenta emisiunii de certificate de trezorerie cu dobândã pentru populatie se stabileste începând cu data încasãrii contravalorii acestora si pânã la data împlinirii termenului de 90 de zile calendaristice inclusiv.

            Operatiunea de închidere a emisiunii de certificate de trezorerie cu dobândã pentru populatie are loc la data de 28 mai 1999, ora 14,00.

           Rãscumpãrarea este operatiunea prin care unitãtile trezoreriei statului ramburseazã la termenul stabilit valoarea nominalã a certificatelor de trezorerie prezentate de cãtre persoanele fizice, care au subscris la emisiunile de certificate de trezorerie cu dobândã, la aceeasi unitate a trezoreriei statului.
            O datã cu rãscumpãrarea la scadentã a certificatelor de trezorerie cu dobândã pentru populatie unitãtile trezoreriei statului plãtesc persoanelor respective si dobânzile aferente.
            Operatiunile privind rãscumpãrarea certificatelor de trezorerie cu dobândã pentru populatie si plata dobânzilor seefectueazã prin ghiseele casieriilor trezoreriei statului. Data rãscumpãrãrii certificatelor de trezorerie cu dobândã pentru populatie este prima zi lucrãtoare dupã împlinirea a 90 de zile calendaristice inclusiv.
            Titularii pot prezenta certificatele de trezorerie cu dobândã pentru populatie pentru rãscumpãrare si înaintea datei de rãscumpãrare, situatie în care, pentru perioada de subscriere, care se calculeazã din ziua încasãrii sumei si pânã în ziua prezentãrii pentru rãscumpãrare exclusiv, se acordã dobândã la vedere de 10% pe an.
            Certificatele de trezorerie cu dobândã pentru populatie, neprezentate de titulari pentru rãscumpãrare în ziua stabilitã, se transformã în certificate de depozit la trezoreria statului, care se rãscumpãrã de cãtre trezoreria statului în ziua prezentãrii titularului la ghiseele trezoreriei statului, astfel:
            a) Certificatele de trezorerie prezentate de titulari trezoreriei statului în maximum 30 de zile de la data expirãrii termenului de rãscumpãrare vor fi rãscumpãrate astfel:
            - pentru perioada subscrisã, 90 de zile calendaristice, se achitã suma norninalã a certificatelor de trezorerie cu dobândã pentru populatie plus dobânda aferentã;
            - pentru perioada de maximum 30 de zile, stabilitã din ziua fixatã pentru rãscumpãrare inclusiv si pânã în ziua prezentãrii la ghiseul casieriei trezoreriei statului exclusiv, se plãteste pentru suma subscrisã dobânda la vedere de 10% pe an.
            b) Certificatele de trezorerie prezentate în termen de peste 30 de zile de la data stabilitã pentru rãscumpãrare vor fi rãscumpãrate cu dobândã capitalizatã astfel:
            - pentru perioada subscrisã, 90 de zile calendaristice, se achitã suma nominalã a certificatelor de trezorerie cu dobândã pentru populatie plus dobânda aferentã de 82% pe an;
            - pentru perioada în care certificatele de trezorerie cu dobândã pentru populatie sunt în depozit, stabilitã din ziua fixatã pentru rãscumpãrare inclusiv si pânã în ziua prezentãrii titularului la ghiseul casieriei trezoreriei statului exclusiv, se plãteste dobândã capitalizatã, calculatã prin aplicarea procentului de dobândã la termen, comunicat de Ministerul Finantelor, asupra sumei rezultate din valoarea nominalã, si dobânda aferentã perioadei subscrise.

            Dobânzile încasate de cãtre populatie din subscrierea la certificatele de trezorerie cu dobândã pentru populatie nu sunt supuse impozitãrii.

Bucuresti, 13 mai 1999.
Nr. 504.

BANCA NATIONALÃ A ROMÂNIEI

            Având în vedere:
            - constatãrile înscrise în Procesul-verbal nr. 224 din 9 aprilie 1999, întocmit de organele Bãncii Nationale a României în urma desfãsurãrii actiunii de supraveghere la Banca Comercialã "albina" - S.A., din care rezultã încãlcarea gravã a prevederilor, Legii bancare nr. 58/1998 a normelor de prudentã bancarã, precum si a celorlalte reglementãri emise de Banca Nationalã a României, cu precãdere prin modul inadecvat în care conducerea bãncii a actionat în domeniul creditãrii, clasificãrii creditelor si constituirii provizioanelor specifice de risc, stabilirii nivelului dobânzilor active si pasive, efectuãrii plasamentelor si administrãrii riscurilor generate de acestea, care a determinat un volum important de credite neperformante si dobânzi neîncasate, iar ulterior criza de lichiditate;
            - raportul comisiei de supraveghere specialã, instituitã la Banca Comercialã "albina" - S.A., din care rezultã deteriorarea în continuare a pozitiei financiare si prudentiale a bãncii, care a devenit insolvabilã si lipsitã de lichiditate, conducerea acesteia nereusind sã elaboreze si sã punã în practicã un program viabil de surmontare a crizei de lichiditate, încãlcând atât restrictiile impuse bãncii prin Ordinul guvernatorului Bãncii Nationale a României nr. 79 din 1 martie 1999 în ceea ce priveste activitatea de creditare desfãsuratã de bancã, cât si prevederile art. 77 alin. 3 din Legea nr. 58/1998, prin hotãrârea de mãsuri fãrã avizul comisiei de supraveghere speciale sau contrare celor dispuse de aceasta;
            - nivelul negativ al patrimoniului net al bãncii începând din data de 30 aprilie 1999, care demonstreazã cã Banca Comercialã "albina" - S.A. se aflã, practic, în stare de insolvabilitate potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor,
            în temeiul art. 26 si 34 din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Bãncii Nationale a României, al art. 69 alin. 1 lit. a), c), e) si f), alin. 2 lit. e) din Legea nr. 58/1998 si al art. 12 si 13 din Legea nr. 83/1998,

           Consiliul de administratie al Bãncii Nationale a României h o t ã r ã s t e :

            Art. 1. - Retragerea autorizatiei Bãncii Comerciale "albina" - S.A. - Seria B nr. 000018 din 27 ianuarie 1997.
            Art. 2. - Introducerea unei cereri a Bãncii Nationale a României pentru declansarea procedurii falimentului în cazul Bãncii Comerciale "albina" - S.A.
            Art. 3. - Prezenta hotãrâre va fi transmisã Consiliului de administratie al Bãncii Comerciale "albina" - S.A. si va intra în vigoare la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Bucuresti, 13 mai 1999.
Nr. 5.