MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A  I
Anul XI - Nr. 242    LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE     Luni, 31 mai 1999

SUMAR

HOTÃRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR

           20. - Hotãrâre pentru modificarea Hotãrârii Camerei Deputatilor nr. 42/1996 privind aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputatilor

DECRETE

           182. - Decret privind acordarea gradului de general de brigadã unui colonel din Serviciul Român de Informatii si trecerea acestuia în rezervã

ORDONANTE SI HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

           74. - Ordonantã de urgentã privind scutirea de la plata taxelor vamale a unor bunuri provenite din import

           392. - Hotãrâre privind controlul valorii în vamã a mãrfurilor importate

REPUBLICÃRI

           Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale

           Rectificãri

HOTÃRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTATILOR

HOTÃRÂRE
pentru modificarea Hotãrârii Camerei Deputatilor nr. 42/1996 privind aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputatilor

            În temeiul art. 39 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat,

           Camera Deputatilor adoptã prezenta hotãrâre.

           Articol unic. - Hotãrârea Camerei Deputatilor nr. 42/1996 privind aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputatilor, cu modificãrile ulterioare, se modificã în sensul cã domnul deputat Adrian Gheorghiu, apartinând Grupului parlamentar al Partidului Democratiei Sociale din România, este desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru buget, finante si bãnci.

           Aceastã hotãrâre a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 26 mai 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,
ANDREI IOAN CHILIMAN

Bucuresti, 26 mai 1999.
Nr. 20.

DECRETE

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET
privind acordarea gradului de general de brigadã unui colonel din Serviciul Român de Informatiisi trecerea acestuia în rezervã

            În temeiul art. 94 lit. b) si al art. 99 alin. (1) din Constitutia României, al art. 30 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Român de Informatii, precum si al art. 66 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare,
            având în vedere propunerea directorului Serviciului Român de Informatii,

           Presedintele României d e c r e t e a z ã :

            Art. 1. - Pe data de 15 mai 1999 se acordã gradul de general de brigadã colonelului Hristea Vasile Teodor.
            Art. 2. - Pe data de 15 mai 1999 generalul de brigadã Hristea Vasile Teodor se trece în rezervã prin aplicarea art. 85 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI
EMIL CONSTANTINESCU

În temeiul art. 99 alin. (2) din
Constitutia României, contrasemnãm
acest decret.
PRIM-MINISTRU
RADU VASILE

Bucuresti, 27 mai 1999.
Nr. 182.

ORDONANTE SI HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANTÃ DE URGENTÃ
privind scutirea de la plata taxelor vamale a unor bunuri provenite din import

            În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutia României,

           Guvernul României emite urmãtoarea ordonantã de urgentã:

            Art. 1. - Se scutesc de la plata taxelor vamale, în limita echivalentului în lei al unui contingent tarifar valoric de 436.730.000 lire italiene, bunurile din import prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta ordonantã de urgentã.
            Art. 2. - Administrarea contingentului tarifar se efectueazã prin licente eliberate de Ministerul Industriei si Comertului, cu avizul Departamentului pentru Administratie Publicã Localã.
            Art. 3. - Prevederile prezentei ordonante de urgentã se aplicã pânã la data de 30 iunie 1999 inclusiv.

PRIM-MINISTRU
RADU VASILE

Contrasemneazã:
Secretar de stat, seful Departamentului
pentru Administratie Publicã Localã,
Vlad Rosca
Ministrul finantelor,
Decebal Traian Remes
Ministrul industriei si comertului,
Radu Berceanu

Bucuresti, 27 mai 1999.
Nr. 74.

ANEXÃ

LISTA
cuprinzând bunurile provenite din import, scutite de la plata taxelor vamale


Nr.
crt.
Pozitia
tarifarã
Denumirea
produsului
Valoarea contingentului
(mii lire italiene)

1.
3909 50 10
Adeziv pentru fixare pistã de tartan
38.080
2.
4008 21 10
Pistã de tartan
398.650

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE
privind controlul valorii în vamã a mãrfurilor importate

            În temeiul prevederilor art. 13 si 17 din Acordul privind aplicarea art. Vll al Acordului general pentru tarife vamale si comert 1994, ratificat prin Legea nr. 133/1994,
            tinând seama de prevederile art. 13, 14, 60, 61 alin. (4) si (5), ale art. 77 si ale art. 153 alin. (2) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României,

           Guvernul României h o t ã r ã s t e :

            Art. 1. - (1) Valoarea în vamã a mãrfurilor importate se determinã în conformitate cu prevederile art. 77 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, pe baza principiilor si regulilor prevãzute în Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului general pentru tarife vamale si comert 1994, ratificat prin Legea nr. 133/1994.
            (2) Baza evaluãrii în vamã a mãrfurilor importate este valoarea de tranzactie, de fiecare datã când conditiile stipulate la art. 1 din Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului general pentru tarife vamale si comert 1994 sunt îndeplinite.
            (3) Atunci când valoarea în vamã nu poate fi determinatã pe baza valorii de tranzactie, se va trece la aplicarea urmãtoarelor metode de determinare a valorii în vamã, prevãzute la art. 2, 3 si 5-7 din Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului general pentru tarife vamale si comert 1994:
            a) determinarea valorii în vamã pe baza valorii de tranzactie a mãrfurilor identice vândute pentru export cu destinatia importului în România si exportate în acelasi moment sau aproape în acelasi moment cu mãrfurile de evaluat;
            b) determinarea valorii în vamã pe baza valorii de tranzactie a mãrfurilor similare vândute pentru export cu destinatia importului în România si exportate în acelasi moment sau aproape în acelasi moment cu mãrfurile de evaluat;
            c) determinarea valorii în vamã prin metoda deductivã, pornind de la preturile unitare la care s-a efectuat cel mai mare volum de import de mãrfuri identice sau similare, în acelasi moment sau într-un moment apropiat;
            d) determinarea valorii în vamã pe baza unei valori calculate;
            e) determinarea valorii în vamã prin mijloace rezonabile, compatibile cu principiile si cu prevederile generale ale Acordului privind aplicarea art. VII al Acordului general pentru tarife vamale si comert 1994 si ale art. VII al GATT 1994, si pe baza datelor disponibile în România.
            (4) Aplicarea metodelor prevãzute la alin. (3) se va face succesiv, pânã la prima dintre acestea care va permite determinarea valorii în vamã, cu respectarea tuturor conditiilor prevãzute la art. 2, 3 si 5-7 din Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului general pentru tarife vamale si comert 1994.
            Art. 2. - (1) Atunci când biroul vamal are îndoieli privind exactitatea datelor din documentele furnizate pentru determinarea valorii în vamã, va solicita importatortalui, în scris, sã prezinte justificãri suplimentare, constând în documente care sã ateste cã valoarea declaratã corespunde sumei totale plãtite sau de plãtit pentru mãrfurile importate, ajustatã în conformitate cu prevederile art. 8 din Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului general pentru tarife vamale si comert 1994.
            (2) În cazul în care documentatia prezentatã de importator este incompletã sau în cazul în care datele cuprinseîn documentele prezentate nu sunt în mãsurã sã dovedeascã realitatea valorii declarate, biroul vamal va comunica importatorului, în scris, motivele pentru care valoarea în vamã nu poate fi acceptatã.
            Art. 3. - (1) Dacã este necesarã o amânare a determinãrii definitive a valorii în vamã a mãrfurilor de evaluat în situatia prevãzutã la art. 2, importatorul poate ridica mãrfurile din vamã cu conditia sã respecte urmãtoarea procedurã:
            a) drepturile vamale calculate pe baza valorii în vamã declarate de importator se încaseazã si se vireazã la bugetul de stat;
            b) diferenta dintre suma cea mai ridicatã a datoriei vamale ce ar rezulta din operatiunea de vãmuire si drepturile vamale calculate potrivit lit. a) se încaseazã cu titlu de garantie.
            (2) Pentru categoriile de mãrfuri cuprinse în baza de date statistice la import, elaboratã potrivit prevederilor prezentei hotãrâri, biroul vamal va utiliza pentru determinareacuantumului garantiei informatiile existente în aceastã bazã de date.
            (3) În cazul în care sunt aplicabile dispozitiile alin. (1), importatorul are obligatia de a prezenta documentele care atestã realitatea valorii în vamã declarate, solicitate de biroul vamal, în termen de 30 de zile de la data ridicãrii mãrfurilor din vamã.
            (4) Decizia finalã privind modul de determinare a valorii în vamã va fi luatã de autoritatea vamalã în urma verificãrii documentelor prezentate biroului vamal de importator si, atunci când este cazul, pe baza investigatiilor efectuate la sediul importatorului si la locul de depozitare a mãrfurilor de evaluat si a rezultatelor verificãrilor efectuate de administratia vamalã din tara de export la solicitarea Directiei Generale a Vãmilor, în baza acordurilor de cooperare în domeniul vamal la care România este parte.
            (5) Decizia finalã va fi comunicatã importatorului în termen de 30 de zile de la data depunerii documentatiei complete solicitate de biroul vamal si va cuprinde ratiunile în baza cãrora a fost stabilitã valoarea în vamã.
            (6) În cazul în care pentru luarea deciziei finale se solicitã efectuarea verificãrilor de cãtre administratia vamalã din tara de export, aceastã solicitare va fi adresatã în cadrul termenului de 30 de zile de la data prezentãrii de cãtre importator a documentatiei complete. Decizia finalã privind modul de determinare a valorii în vamã va fi comunicatã importatorului în termen de 10 zile de la data primirii rezultatelor verificãrilor efectuate de administratia vamalã din tara de export.
            Art. 4. - Plângerile si contestatiile la operatiunile de vãmuire efectuate conform prevederilor prezentei hotãrâri se depun si se solutioneazã conform prevederilor art. 166-174 din Legea nr. 141/1997.
            Art. 5. - (1) În cazul în care importatorul nu prezintã documentatia solicitatã de biroul vamal în cadrul termenului prevãzut la art. 3 alin. (3), biroul vamal procedeazã la executarea garantiei, operatiunea de vãmuire fiind consideratã încheiatã.
            (2) În situatia prevãzutã la alin. (1), garantiile constituite se vireazã la bugetul de stat în termen de 10 zile de la expirarea termenului de 30 de zile prevãzut pentru depunerea de cãtre importator a documentelor solicitate de biroul vamal pentru justificarea realitãtii valorii în vamã declarate.
            (3) În cazul în care importatorul prezintã documentatia solicitatã de biroul varnal în termenul prevãzut, iar prin decizia finalã, în urma verificãrilor efectuate, se ia mãsura executãrii garantiei, aceastã garantie se vireazã la bugetul de stat, astfel:
            a) în termen de 30 de zile de la data rãmânerii definitive a hotãrârii judecãtoresti de respingere a contestatiei;
            b) la data expirãrii termenelor de depunere a plângerilor si contestatiilor, în situatia nerespectãrii acestor termene.
            (4) În cazul în care prin decizia finalã se ia mãsura restituirii în totalitate sau în parte a garantiei constituite, termenul de restituire este cel prevãzut la art. 61 alin. (4) si (5) din Legea nr. 141/1997.
            (5) Executarea sau restituirea, în totalitate ori în parte, a garantiei constituite se face în baza actului constatator întocmit de biroul vamal în evidenta cãruia se aflã operatiunea de import si se aduce la cunostintã importatorului.
            (6) Pentru garantiile constituite si devenite exigibile nu se percep majorãri de întârziere. Pentru garantiile constituite autoritatea vamalã nu datoreazã dobândã si despãgubiri.
            Art. 6. - Metodologia de control al valorii în vamã a mãrfurilor importate se aprobã prin decizie a directorului general al Directiei Generale a Vãmilor, care se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.
            Art. 7. - (1) Se autorizeazã Directia Generalã a Vãmilor sã elaboreze baza de date statistice la import pentru categoriile de mãrfuri din import la care s-a constatat o subevaluare în vamã, pe baza datelor si informatiilor obtinute din activitatea proprie si a celor furnizate de Ministerul Finantelor, Ministerul Industriei si Comertului si Ministerul Agriculturii si Alimentatiei.
            (2) Baza de date statistice la import este destinatã uzului intern al autoritãtii vamale si se comunicã numai unitãtilor din subordinea Directiei Generale a Vãmilor si institutiilor prevãzute la alin. (1), în vederea avizãrii, cu respectarea confidentialitãtii datelor furnizate în scopul evaluãrii în vamã, în conformitate cu prevederile art. 10 din Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului general pentru tarife vamale si comert 1994.
            (3) Sursele de constituire a bazei de date statistice la import si procedura de colaborare a Directiei Generale a Vãmilor cu institutiile mentionate la alin. (1), în vederea elaborãrii, completãrii, detalierii si actualizãrii bazei de date statistice la import, se stabilesc în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, prin ordin comun al ministrului finantelor, al ministrului industriei si comertului si al ministrului agriculturii si alimentatiei.
            Art. 8. - Prezenta hotãrâre intrã în vigoare în termen de 15 zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRIM-MINISTRU
RADU VASILE

Contrasemneazã:
Ministrul finantelor,
Decebal Traian Remes
p. Ministrul industriei si comertului,
Nicolae Stãiculescu,
secretar de stat
Ministrul agriculturii si alimentatiei,
Ioan Avram Muresan

Bucuresti, 21 mai 1999.
Nr. 392.

REPUBLICÃRI

LEGEA Nr. 15/1994*)
privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

            Art. 1. - Unitãtile care desfãsoarã activitãti economice, denumite în continuare agenti economici, si care imobilizeazã capital în active corporale si necorporale supuse deprecierii, prin utilizare sau în timp, vor calcula, vor înregistra în contabilitate si vor recupera uzura fizicã si moralã a acestora, pentru refacerea capitalului angajat.
            Aceste operatiuni sunt denumite generic amortizarea capitalului imobilizat.
            Persoanele juridice fãrã scop lucrativ care au dreptul, potrivit legii, sã desfãsoare activitãti economice vor amortiza capitalul imobilizat numai pentru acele activitãti desfãsurate în scopul obtinerii de profit si pentru care, potrivit legii, acestea sunt plãtitoare de impozit pe profit.
            Art. 2. - Capitalul imobilizat supus amortizãrii este reflectat în patrimoniul agentilor economici prin bunurile si valorale destinate sã deserveascã activitatea pe o perioadã mai mare de un an si care se consumã treptat.
            Art. 3. - Activele corporale aferente capitalului imobilizat sunt:
            a) terenurile, inclusiv investitiile pentru amenajarea acestora;
            b) mijloacele fixe.
            Sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizeazã ca atare si îndeplineste cumulativ urmãtoarele conditii:
            a) are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilitã prin hotãrâre a Guvernului. Aceastã valoare poate fi actualizatã anual, în functie de indicele de inflatie;
            b) are o duratã normalã de utilizare mai mare de un an.
            Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formeazã un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.
            Art. 4. - Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe supuse amortizãrii:
            a) investitiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;
            b) capacitãtile puse în functiune partial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe. Acestea se cuprind în grupele în care urmeazã a se înregistra, la valoarea rezultatã prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;
            c) investitiile efectuate pentru descopertã, în vederea valorificãrii de substante minerale utile, cu cãrbuni si alte zãcãminte ce se exploateazã la suprafatã, precum si cele pentru realizarea lucrãrilor miniere subterane de deschidere a zãcãmintelor;
            d) investitiile efectuate la mijloacele fixe, în scopul îmbunãtãtirii parametrilor tehnici initiali, prin majorarea valorii de intrare a mijlocului fix.
            Art. 5. - Sunt considerate active corporale, dar nu se supun amortizãrii: mijloacele fixe aflate în proprietatea publicã, lacurile, bãltile, iazurile, care nu sunt rezultatul unei investitii, precum si terenurile, inclusiv cele împãdurite.
            Art. 6. - Nu sunt considerate mijloace fixe:
            a) motoarele, aparatele si alte subansambluri ale mijloacelor fixe, procurate în scopul înlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparatiilor de orice fel, care nu modificã parametrii tehnici initiali ai mijlocului fix;
            b) sculele, instrumentele si dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea si de durata lor de functionare normalã;
            c) constructiile si instalatiile provizorii;
            d) animalele care nu au îndeplinit conditiile pentru a fi trecute la animale adulte, animalele de îngrãsat, pãsãrile si coloniile de albine;
            e) pãdurile;
            f) investitiile efectuate pentru realizarea lucrãrilor miniere din afara perimetrelor de exploatare, precum si cele pentru foraj, executate pentru explorãri, prospectiuni geologice si geofizice, forajele pentru alimentarea cu apã, care nu au dat rezultate, sondele situate în gaz - capul unor zãcãminte de titei, precum si sondele de cercetare geologicã, care au pus în evidentã acumulãri de hidrocarburi, dar care, din motive geologico-tehnice si economice obiective, nu pot fi exploatate;
            g) prototipurile, atâta timp cât servesc ca model la executarea productiei de serie, inclusiv seria zero, sau sunt supuse încercãrilor în vederea omologãrii la producãtor;
            h) echipamentul de protectie si de lucru, îmbrãcãmintea specialã, precum si accesoriile de pat, indiferent de valoarea si de durata lor de utilizare.
            Art. 7. - Activele necorporale aferente capitalului imobilizat cuprind:
            a) cheltuielile de constituire: taxele si alte cheltuieli de înscriere si înmatriculare, cheltuielile privind emiterea si vânzarea de actiuni, cheltuielile de prospectare a pietei si de publicitate si alte cheltuieli de aceastã naturã legate de înfiintarea si dezvoltarea activitãtii unitãtii patrimoniale;
            b) cheltuielile de cercetare-dezvoltare;
            c) cheltuielile cu descoperirea rezervelor de substante minerale utile, neconcretizate în mijloace fixe, la zãcãmintele puse în exploatare;
            d) concesiunile, imobilizãrile necorporale de natura superficiei si a uzufructului, brevetele si alte drepturi si valori asimilate;
            e) alte imobilizãri necorporale, inclusiv programe informatice create de agentii economici sau achizitionate de la terti.
            Art. 8. - Duratele normale de functionare, precum si clasificatia mijloacelor fixe se aprobã prin hotãrâre a Guvernului. La determinarea lor se va tine seama de parametrii tehnico-economici stabiliti de proiectanti si de producãtori prin cãrtile sau documentatiile tehnice ale mijloacelor fixe respective, precum si de efectele uzurii morale.
            Aceste durate vor fi revizuite periodic, dar nu mai târziu de 5 ani.

CAPITOLUL II
Calcularea amortizãrii

            Art. 9. - Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe si se include în cheltuielile de exploatare.
            Art. 10. - Prin valoarea de intrare a mijloacelor fixe se întelege:
            a) valoarea de intrare aferentã fiecãrui mijloc fix, reevaluatã în conformitate cu prevederile legale;
            b) cheltuielile de achizitie pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
            c) costul de productie pentru mijloacele fixe construite sau produse de unitatea patrimonialã;
            d) valoarea actualã pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit, estimatã la înscrierea lor în activ pe baza raportului întocmit de experti si cu aprobarea consiliului de administratie al agentului economic, a responsabitului cu gestiunea patrimoniului, în cazul persoanelor juridice fãrã scop lucrativ, sau a ordonatorului de credite bugetare, în cazul institutiilor publice;
            e) valoarea de aport acceptatã de pãrti pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii ete., conform statutelor sau contractelor, determinatã prin expertizã.
            Art. 11. - Amortizarea mijloacelor fixe se calculeazã începând cu luna urmãtoare punerii în functiune, pânã la recuperarea integralã a valorii de intrare, conform duratelornormale de functionare.
            Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, închiriate sau date în locatie de gestiune se calculeazã de cãtre agentul economic care le are în proprietate.
            Amortizarea investitiilor efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locatie de gestiune se recupereazã de agentul economic care a efectuat investitia, pe perioada contractului.
            Amortizarea clãdirilor si a constructiilor speciale ale minelor, salinelor cu extractie în solutie prin sonde, carierelor, exploatãrilor la zi, pentru substante minerale solide, a cãror duratã de folosire este limitatã de durata rezervelor si care nu pot primi alte utilizãri dupã epuizarea rezervelor, precum si a investitiilor pentru descopertã se calculeazã pe unitate de produs, în functie de rezerva exploatabilã de substantã mineralã utilã.
            Amortizarea pe unitatea de produs se recalculeazã:
            a) din 5 în 5 ani la mine, cariere, precum si la cheltuielile de investitii pentru descopertã;
            b) din 10 în 10 ani la saline.
            Recalcularea se face anual în cazul în care intervin schimbãri mai importante (de minimum 10%) în volumul rezervelor exploatabile.
            Art. 12. - Cheltuielile de constituire, precum si cheltuielile de cercetare-dezvoltare se amortizeazã într-o perioadã de cel mult 5 ani.
            Art. 13. - Brevetele, licentele, know-how, mãrcile de fabricã, de comert si de servicii si alte drepturi de proprietate industrialã si comercialã similare, subscrise ca aport, achizitionate pe alte cãi, se amortizeazã pe durata prevãzutã pentru utilizarea lor de cãtre agentul economic care le detine.
            Imobilizãrile necorporale de natura concesiunii, superficiei si a uzufructului se amortizeazã pe durata contractului.
            Art. 14. - Programele informatice create de agentul economic sau achizitionate de la terti se amortizeazã în functie de durata probabilã de utilizare, care nu poate depãsi o perioadã de 5 ani.
            Art. 15. - Terenurile se înregistreazã în contabilitate la intrarea în patrimoniu, la valoarea stabilitã, în functie de clasele de calitate, suprafatã, amplasare si/sau alte criterii legale, la costul de achizitie sau la valoarea aportului în naturã, dupã caz.
            Art. 16. - În situatii justificate, agentii economici sunt scutiti de la calculul amortizãrii, cu avizul directiei generale a finantelor publice si controlului financiar de stat, pentru urmãtoarele active corporale:
            a) minele trecute în conservare sau scoase definitiv din functiune, precum si sondele de titei si gaze care nu se dau în productie, la propunerea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale;
            b) mijloacele fixe din patrimoniul agentilor economici trecute în conservare pe o duratã mai mare de 30 de zile;
            c) lucrãrile de îmbunãtãtiri funciare si de gospodãrire a apelor, cu caracter general de deservire, destinate apãrãrii împotriva inundatiilor si înlãturãrii excesului de umiditate, si anume: diguri si canale principale, de desecare, precum si lucrãrile de combatere a eroziunii solului, de regularizare a scurgerii apelor pe versanti si de corectare a torentilor, destinate apãrãrii terenurilor agricole si silvice si obiectivelor social-economice din zona apãratã, senalele navigabile, tunelele de metrou, infrastructura cãii ferate, drumurile, podurile, apeductele, precum si celelalte cãi de comunicatie.
            Art. 17. - În cazul nerecuperãrii integrale, pe calea amortizãrii, a valorii de intrare a mijloacelor fixe scoase din functiune, agentii economici asigurã acoperirea valorii neamortizate din sumele rezultate în urma valorificãrii acestora. Diferenta rãmasã neacoperitã se include în cheltuieli exceptionale, nedeductibile fiscal, pe o perioadã de maximum 5 ani, sau diminueazã capitalurile proprii, cu respectarea dispozitiilor legale.
            Durata recuperãrii si anuitãtile, de acoperire a valorii neamortizate se stabilesc de cãtre consiliul de administratie al agentului economic, respectiv de responsabilul cu gestiunea patrimoniului, în cazul persoanelor juridice fãrã scop lucrativ, definite la art. 1 alin. 3.

CAPITOLUL III
Regimuri de amortizare

            Art. 18. - Agentii economici amortizeazã mijloacele fixe potrivit prevederilor prezentei legi, utilizând unul dintre urmãtoarele regimuri de amortizare:
            A. Amortizarea liniarã - se realizeazã prin includerea uniformã în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proportional cu numãrul de ani ai duratei normale de utilizare a mijlocului fix.
            Amortizarea liniarã se calculeazã prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijloacelor fixe.
            B. Amortizarea degresivã - constã în multiplicarea cotelor de amortizare liniarã cu unul dintre coeficientii urmãtori:
            a) 1,5, dacã durata normalã de utilizare a mijlocului fixde amortizat este între 2 si 5 ani;
            b) 2,0, dacã durata normalã de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 5 si 10 ani;
            c) 2,5, dacã durata normalã de utilizare a mijlocului fix de amortizat este mai mare de 10 ani.
            Acesti coeficienti pot fi modificati numai prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor.
            C. Amortizarea acceleratã - constã în includerea, în primul an de functionare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizãri de pânã la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv.
            Amortizãrile anuale pentru exercitiile urmãtoare sunt calculate la valoarea rãmasã de amortizat, dupã regimul liniar, prin raportare la numãrul de ani de utilizare rãmasi.
            Art. 19. - Competentele de aprobare a utilizãrii regimului de amortizare liniarã sau degresivã revin consiliului de administratie al agentului economic, respectiv responsabilului cu gestiunea patrimoniului, în cazul persoanelor juridice fãrã scop lucrativ definitive la art. 1 alin. 3.
            Utilizarea regimului de amortizare acceleratã se aprobã de cãtre directia generalã a finantelor publice si controlului financiar de stat, la propunerea consiliului de administratie al agentului economic sau a responsabilului cu gestiunea patrimoniului.

CAPITOLUL IV
Contabilitatea si destinatia amortizãrii mijloacelor fixe

            Art. 20. - Agentii economici, indiferent de forma de organizare si de tipul de proprietate, precum si persoanele juridice fãrã scop lucrativ au obligatia sã evidentieze în contabilitate, în conturi distincte, mijloacele fixe si amortizarea acestora.
            Institutiile publice au obligatia sã evidentieze în contabilitate, în conturi distincte, mijloacele fixe si sumele rezultate din dezmembrarea si valorificarea prin scoaterea din functiune a acestora.

CAPITOLUL V
Scoaterea din functiune a mijloacelor fixe

            Art. 21. - Scoaterea din functiune a mijloacelor fixe se face cu aprobarea consiliului de administratie al agentului economic, respectiv a responsabilului cu gestiunea patrimoniului, în cazul persoanelor juridice fãrã scop lucrativ definite la art. 1 alin. 3.
            La institutiile publice scoaterea mijloacelor fixe din functiune se face cu aprobarea ordonatorului principal de credite bugetare.
            Art. 22. - La scoaterea din functiune a mijloacelor fixe care nu au fost integral amortizate agentii economici, precum si persoanele juridice fãrã scop lucrativ vor proceda în conformitate cu prevederile art. 17 si 21.
            Art. 23. - La scoaterea din functiune a mijloacelor fixe apartinând agentilor economici la care statul detine peste 50% din capitalul social se va urmãri valorificarea la maximum a ansamblurilor, subansamblurilor si pieselor componente prin executarea unor mijloace fixe noi, ca piese de schimb în cadrul unitãtii respective sau prin vânzare, pe bazã de licitatie publicã, organizatã potrivit legii.

CAPITOLUL VI
Dispozitii tranzitorii si finale

            Art. 24. - Constituie contraventii la normele privind calcularea si înregistrarea amortizãrii capitalului imobilizat în active corporale sau necorporale urmãtoarele fapte, dacã nu sunt sãvârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sã fie considerate infractiuni:
            a) înregistrarea ca mijloace fixe a unor obiecte care, conform prezentei legi, nu se încadreazã în aceastã categorie;
            b) calcularea si înregistrarea în contabilitate a amortizãrii mijloacelor fixe exceptate conform art. 5;
            c) aplicarea unor durate normale de utilizare a mijloacelor fixe altele decât cele stabilite conform prevederilor legale;
            d) înregistrarea unor valori de intrare a mijloacelor fixe altele decât cele stabilite conform prevederilor legale;
            e) modificarea, pe parcursul duratei normale de functionare a mijlocului fix, a duratei si a regimului de amortizare, stabilite conform art. 8, 18 si 19.
            Art. 25. - Contraventiile prevãzute la art. 24 se sanctioneazã dupã cum urmeazã:
            a) cele de la lit. c) si d), cu amendã de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei;
            b) cele de la lit. a), b) si e), cu amendã de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei.
            Cuantumul acestor contraventii va fi actualizat prin hotãrâre a Guvernului, în functie de indicele de inflatie.
            Art. 26. - Contraventiilor prevãzute în prezenta lege li se aplicã dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu exceptia art. 25-27.
            Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de cãtre organele de specialitate ale Ministerului Finantelor.
            Art. 27. - Declasarea si casarea unor bunuri materiale, altele decât mijloacele fixe, sunt de competenta consiliilor de administratie ale agentilor economici, respectiv a responsabilului cu gestiunea patrimoniului.
            Declasarea si casarea unor bunuri materiale, altele decât mijloacele fixe, apartinând institutiilor publice, sunt de competenta ordonatorului de credite bugetare.
            Art. 28. - Guvernul va aproba clasificatia si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe în termen de 60 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României a prezentei legi.
            Ministerul Finantelor va elabora, în termenul prevãzut la alin. 1, norme metodologice de aplicare a prezentei legi.
            Art. 29. - Prezenta lege se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 1994**).
            Pe aceeasi datã se abrogã Legea nr. 62/1968, cu modificãrile ulterioare, H.C.M. nr. 139/1969, Decretul nr. 49/1982, Decretul-lege nr. 50/1990, precum si orice alte dispozitii contrare. 


*) Republicatã în temeiul art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 54 din 28 august 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 30 august 1997, dându-se textelor o nouã numerotare.
Legea nr. 15 din 24 martie 1994 a fost publicatã în Monitoful Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 29 martie 1994 si a mai fost modificatã prin Ordonanta Guvernului nr. 19 din 4 august 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 18 august 1995 (aprobatã prin Legea nr. 96 din 1 noiembrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 257 din 8 noiembrie 1995), si prin Ordonanta Guvernului nr. 54 din 28 august 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 225 din 30 august 1997 (aprobatã si modificatã prin Legea nr. 227 din 4 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 9 decembrie 1998).
**) A se vedea si datele de intrare în vigoare a actelor normative modificatoare.

RECTIFICÃRI

            În Legea nr. 66/1996, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 26 ianuarie 1999, se face urmãtoarea rectificare:
            - la art. 8 lit. a), dupã cuvântul dobânzile se eliminã cuvintele: si câstigurile.

            În anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 304/1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 28 aprilie 1999, se face urmãtoarea rectificare:
            - la pct. 12 alin. 1, în loc de: limite egale se va citi: limite legale.

            În Decizia presedintelui Autoritãtii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 12/1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 21 mai 1999, se face urmãtoarea rectificare:
            - în tabelul al doilea din anexa nr. 1 (pag. 14) se eliminã asteriscul [*)] din coloana "ore de noapte" apartinând Tarifului E2.