P A R T E A I
Anul XII - Nr. 140
LEGI, DECRETE, HOTARÂRI SI ALTE ACTE Sâmbãtã,
1 aprilie 2000
SUMAR
LEGI SI DECRETE
19. - Lege privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurãri sociale
65. - Decret pentru promulgarea Legii privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurãri sociale
LEGI SI DECRETE
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTATILOR
SENATUL
LEGE
privind sistemul public de pensii
si alte drepturi de asigurãri sociale
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. - Dreptul la asigurãri sociale este garantat de stat si
se exercitã, în conditiile prezentei legi, prin sistemul public
de pensii si alte drepturi de asigurãri sociale, denumit în
continuare sistemul public.
Art. 2. - Sistemul public se organizeazã si functioneazã
având ca principii de bazã:
a) principiul unicitãtii, potrivit cãruia statul organizeazã
si garanteazã sistemul public bazat pe aceleasi norme de drept;
b) principiul egalitãtii, care asigurã tuturor participantilor
la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu
în ceea ce priveste drepturile si obligatiile prevãzute de
lege;
c) principiul solidaritãtii sociale, conform cãruia participantii
la
sistemul public îsi asumã reciproc obligatii si beneficiazã
de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlãturarea riscurilor
sociale prevãzute de lege;
d) principiul obligativitãtii, potrivit cãruia persoanele
fizice si juridice au, conform legii, obligatia de a participa la sistemul
public, drepturile de asigurãri sociale exercitându-se corelativ
cu îndeplinirea obligatiilor;
e) principiul contributivitãtii, conform cãruia fondurile
de asigurãri sociale se constituie pe baza contributiilor datorate
de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile
de asigurãri sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurãri
sociale plãtite;
f) principiul repartitiei, pe baza cãruia fondurile realizate se
redistribuie pentru plata obligatiilor ce revin sistemului public, conform
legii;
g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sins stãtãtoare
a sistemului public, conform legii.
Art. 3. - (1) În baza prezentei legi, în termen de 30 de zile
de la data publicãrii acesteia în Monitorul Oficial al României,
Partea I, se înfiinteazã Casa Nationalã de Pensii si
Alte Drepturi de Asigurãri Sociale, denumitã în continuare,
prescurtat, CNPAS.
(2) În subordinea CNPAS se înfiinteazã case judetene
de pensii în fiecare municipiu-resedintã de judet, precum
si Casa de pensii a municipiului Bucuresti, denumite în continuare
case teritoriale de pensii.
(3) CNPAS poate înfiinta case locale de pensii, în functie
de numãrul, complexitatea si structura asiguratilor, care functioneazã
sub conducerea si controlul casei judetene de pensii si, respectiv, Casei
de pensii a municipiului Bucuresti.
Art. 4. - (1) În sistemul publlic sunt asigurate, în conditiile
prezentei legi, persoanele fizice, denumite în continuare asigurati.
(2) Asiguratii pot fi cetãteni români, cetãteni ai
altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii,
domiciliul sau resedinta în România.
(3) Asiguratii au obligatia sã plãteascã contributii
de asigurãri sociale si au dreptul sã beneficieze de prestatii
de asigurãri sociale, confiorm prezentei legi.
Art. 5. - (1) În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin
efectul legii:
I. persoanele care desfãsoarã activitãti pe bazã
de contract individual de muncã;
II. persoanele care îsi desfãsoarã, activitatea în
functii elective sau care sunt numite în cadrul autoritãtii
executive, legislative ori judecãtoresti, pe durata mandatului,
precum si membrii cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugãresti,
ale cãror drepturi si obligatii sunt asimilate, în conditiile
prezentei legi, cu ale persoanelor prevãzute la pct. I;
III. persoanele care beneficiazã de ajutor de somaj, ajutor de integrare
profesionalã sau alocatie de sprijin, ce se suportã din bugetul
Fondului pentru plata ajutorului de somaj, în conditiile legii,
denumite în continuare someri;
IV. persoanele care realizeazã un venit brut pe an calendaristic,
echivalent cu cel putin 3 salarii medii brute pe economie, si care se aflã
în una dintre situatiile urmãtoare:
a) asociat unic, asociati, comanditari sau actionari;
b) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare
sau de management;
c) membri ai asociatiei familiale;
d) persoane autorizate sã desfãsoare activitãti independente;
e) persoane angajate în institutii internationale, dacã nu
sunt asiguratii acestora;
f) proprietari de bunuri si/sau arendasi de suprafete agricole si forestiere;
g) persoane care desfãsoarã activitãti agricole în
cadrul gospodãriilor individuale sau activitãti private în
domeniul forestier;
h) membri ai societãtilor agricole sau ai altor forme de asociere
din agriculturã;
i) persoane care desfãsoarã activitãti în unitãtile
de cult recunoscute potrivit legii si care nu au încheiat contract
individual de muneã;
V. persoanele care realizeazã prin cumul venituri brute pe an calendaristic,
echivalente cu cel putin 3 salarii medii brute pe economie, si care se
regãsesc în douã sau mai malte situatii prevãzute
la pct. IV;
VI. persoanele care desfãsoarã activitãti exclusiv
pe bazã de conventii civile de prestãri de servicii si care
realizeazã un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin
3 salarii medii brute pe economie.
(2) Se pot asigura în sistemul public, pe bazã de contract
de asigurare, în conditiile prezentei legi, si alte persoane care
nu se regãsesc în situatiile prevãzute la alin. (1).
(3) Salariul mediu brut pe economie pentru anul urmãtor se prognozeazã
si se face public de cãtre CNPAS pânã la data de 31
decembrie a anului curent.
Art. 6. - (1) Persoanele juridice sau fizice la care îsi desfãsoãrã
activitatea asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. I, II
si VI, denumite în continuare angajatori, precum si institutiile
care efectueazã plata drepturilor de somaj pentru somerii prevãzuti
la art. 5 alin. (1) pct. II sunt obligate sã depunã în
fiecare lunã, la termenul stabilit de CNPAS, declaratia privind
evidenta nominalã a asiguratilor si a obligatiilor de platã
cãtre bugetul asigurãrilor sociale de stat. Declaratia se
depune la casa teritorialã de pensii, în raza cãreia
se aflã sediul angajatorului.
(2) Persoanele prevãzute la art.5 alin. (1) pct. IV si V, care au
împlinit vârsta de 18 ani, sunt obligate sã depunã
declaratia de asigurare la casa teritonalã de pensii în raza
cãreia se aflã domiciliul asiguratului, în termen de
30 de zile de la încadrarea în situatiile mentionate.
(3) Se excepteazã de la obligativitatea depunerii declaratiei de
asigurare persoanele prevãzute la art. 5 alin. (1) pct. IV si V,
dacã se regãsesc si în una dintre situatiile prevãzute
la art. 5 alin. (1) pct. I, II si ii.
(4) Persoanele care desfãsoarã activitãti pe bazã
de conventii civile de prestãri de servicii au obligatia sã
declare angajatorului, pe propria rãspundere, dacã sunt încadrate
cu contract individual de muncã la alt angajator.
Art: 7. - (1) În sistemul public prestatiile de asigurãri
sociale reprezintã venit de înlocuire pentru pierderea totalã
sau partialã a veniturilor profesionale, ca urmare a bãtrânetii,
invaliditãtii, accidentelor, bolii, maternitãtii sau decesului,
denumite în continuare riscuri asigurate.
(2) Prestatiile de asigurãri sociale se acordã sub formã
de: pensii, indemnizatii, ajutoare, alte tipuri de prestatii prevãzute
de lege, corelative cu obligatiile privind plata contributiei de asigurãri
sociale.
(3) În sistemul public asiguratii nu pot beneficia concomitent de
douã sau mai multe prestatii de asigurãri sociale pentru
acelasi risc asigurat, cu exceptia celor pentru prevenirea îmbolnãvirilor
si recuperarea capacitãtii de muncã.
Art. 8. - (1) Constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele
au plãtit contributii de asigurãri sociale în sistemul
public din România, precum si în alte tãri, în
conditiile stabilite prin acordurile sau conventiile internationale la
care România este parte.
(2) Drepturile de asigurãri sociale cuvenite în sistemul public
din România se pot transfera în tãrile în care
asiguratii îsi stabilesc domiciliul sau resedinta, în conditiile
reglementate prin acorduri si conventii internationale la care România
este parte.
(3) Prestatiile de asigurãri sociale aferente drepturilor prevãzute
la alin. (2) pot fi transferate în alte tãri, în conditiile
reglementate prin acorduri si conventii internationale la care România
este parte, în moneda tãrilor respective sau într-o
altã monedã asupra cãreia s-a convenit.
Art. 9. - (1) Evidenta drepturilor si obligatiilor de asigurãri
sociale în sistemul public se realizeazã pe baza codului personal
de ãsigurãri sociale.
(2) Codul personal de asigurãri sociale si modalitãtile de
atribuire a acestuia se stabilesc de CNPAS.
(3) Fiecãrui asigurat în sistemul public i se atribuie un
singur cod personal de asigurãri sociale.
Art. 10. - În România se pot organiza si pot functiona societãti
private de asigurãri sociale, reglementate prin lege specialã.
CAPITOLUL II
Bugetul asigurãrilor sociale
de stat
Art. 11. - (1) Bugetul asigurãrilor sociale de stat cuprinde veniturile
si cheltuielile sistemului public.
(2) Guvernul elaboreazã anual, pe baza propunerilor CNPAS, proiectul
bugetului asigurãrilor sociale de stat, pe care îl supune
spre aprobare Parlamentului.
(3) Dacã legea bugetului asigurãrilor sociale de stat nu
a fost adoptatã cu cel putin 3 zile înainte de expirarea exercitiului
bugetar, se aplicã în continuare bugetul asigurãrilor
sociale de stat pe anul precedent pânã la adoptarea noului
buget.
Art. 12. - Veniturile bugetului asigurãrilor sociale de stat provin
din contributii de asigurãri sociale, dobânzi, majorãri
pentru plata cu întârziere a contributiilor, precum si din
alte venituri, potrivit legii.
Art. 13. - (1) Cheltuielile bugetului asigurãrilor sociale de stat
acoperã contravaloarea prestatiilor de asigurãri sociale
din sistemul public, cheltuielile privind organizarea si functionarea sistemului
public, finantarea unor investitii proprii, alte cheltuieli prevãzute
de lege.
(2) Din veniturile bugetului asigurãrilor sociale de stat se prelevã
anual pânã la 3% pentru constituirea unui fond de rezervã.
(3) Fondul de rezervã cumulat nu poate depãsi nivelul cheltuielilor
prevãzute pentru anul bugetar respectiv.
(4) Fondul de rezervã se utilizeazã pentru acoperirea prestatiilor
de asigurãri sociale în situatii temeinic motivate sau a altor
cheltuieli ale sistemului public, aprobate prin legea bugetului asigurãrilor
sociale de stat.
Art. 14. - (1) Excedentele anuale ale bugetului asigurãrilor sociaae
de stat pot fi utilizate în anul urmãtor, potrivit destinatiilor
aprobate prin lege, dupã restituirea transferurilor primite de la
bugetul de stat.
(2) Fondul de rezervã se reporteazã în anul urmãtor
si se completeazã potrivit prevederilor art. 13 alin. (2) si (3).
(3) Eventualul deficit curent al bugetului asigurãrilor sociale
de stat se acoperã din disponibilitãtile bugetului de asigurãri
sociale de stat din anii precedenti si, în continuare, din fondul
de rezervã.
Art. 5. - Disponibilitãtile bãnesti ale asigurãrilor
sociale de stat sunt purtãtoare de dobânzi; nivelul dobânzilor
se stabileste prin conventii încheiate de CNPAS cu trezoreria statului
sau cu bãncile.
Art. 16. - În mod exceptional, în situatii motivate, pentru
acoperirea deficitului bugetului asigurãrilor sociale de stat, dupã
epuizarea fondului de rezervã, veniturile bugetului asigurãrilor
sociale de stat se completeazã cu sume care se alocã de la
bugetul de stat:
Art. 17. - (1) În sistemul public, pe teritoriul României,
contributiile si prestatiile de asigurãri sociale se plãtesc
în lei.
(2) Contributiile si prestatiile de asigurãri sociale, stabilite
în moneda altor tãri, se plãtesc pe teritoriul României
în lei, la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationalã
a României din ziua plãtii.
CAPITOLUL III
Contributia de asigurãri
sociale
Art. 18. - (1 În sistemul public sunt contribuabili, dupã
caz:
a) asiguratii care datoreazã contributii individuale de asigurãri
sociale;
b) angajatorii;
c) persoanele juridice la care îsi desfãsoarã activitatea
asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. II si VI, asimilate
în conditiile prezentei legi angajatorului;
d) Agentia Nationalã de Ocupare si Formare Profesionalã care
administreazã bugetul Fondului pentru. plata ajutorului de somaj;
e) persoanele prevãzute la art. 5 alin. (2), care încheie
contract de asigurare.
(2) Cotele de contributii de asigurãri sociale sunt diferentiate
în functie de conditiile de muncã normale, deosebite sau speciale.
(3) Cotele de contributii de asigurãri sociale se aprobã
anual prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
Art. 19. - (1) În sensul prezentei legi, locurile de muncã
în conditii deosebite reprezintã acele locuri care, în
mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esential capacitatea
de muncã a asiguraiilor datoritã gradului mare de expunere
la risc.
(2) Criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de muncã
în conditii deosebite se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului,
pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si
a Ministerului Sãnãtãtii.
(3) Hotãrârea Guvernului prevãzutã la alin.
(2) se va adopta în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi
în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Locurile de muncã în conditii deosebite se stabilesc prin
contractul colectiv de muncã sau, în cazul în care nu
se încheie contracte colective de muncã, prin decizia organului
de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor si metodologiei
de încadrare prevãzute la alin. (2).
(5) Avizul inspectoratului teritorial de muncã este obligatoriu
pentru încadrarea locurilor de muncã în conditii deosebite.
Art. 20. - În sensul prezentei legi, locurile de muncã în
conditii speciale sunt cele din:
a) unitãtile miniere, pentru personalul care îsi desfãsoarã
activitatea în subteran cel putin 50% din timpul normal de muncã
în luna respectivã;
b) activitãtile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare
a materiilor prime nucleare, zonele I si II de expunere la radiatii;
c) aviatia civilã, pentru personalul navigant prevãzut în
anexa nr. 1;
d) activitatea artisticã desfãsuratã în profesiile
prevãzute în anexa nr. 2.
Art. 21. - (1) Contributia de asigurãri sociale se datoreazã
din momentul încadrãrii în una dintre situatiile prevãzute
la art. 5 alin. (1) sau de la data încheierii contractului de asigurare.
(2) Contributia individualã de asigurãri sociale, datoratã
de asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. I, II si VI, reprezintã
o treime din cota de contributie de asigurãri sociale, stabilitã
anual pentru conditii normale de muncã.
(3) Contributia de asigurãri sociale, datoratã de angajatori,
reprezintã diferenta fatã de contributia individualã
de asigurãri sociale, prevãzutã la alin. (2), pânã
la nivelul cotelor de contributie de asigurãri sociale stabilite
prin legea anualã a bugetului de stat, în functie de conditiile
muncã.
(4) Asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. IV si V si alin.
(2) datoreazã integral cota de contributie de asigurãri sociale
corespunzãtoare conditiilor de muncã în care îsi
desfãsoarã activitatea.
(5) Contributia de asigurãri sociale pentru someri se suportã
integral din bugetul Fondului pentru plata ajutoruluide somaj, la nivelul
cotei stabilite pentru conditii normale de muncã.
(6) Contributia de asigurãri sociale datoratã de contribuabilii
prevãzuti, la art. 18 alin. (1) nu se impoziteazã.
Art. 22. - (1) Calculul si plata contributiei de asigurãri sociale,
datoratã de asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct.
I, II si VI si de angajatorii acestora, se fac lunar de cãtre angajatori.
(2) Calculul si plata contributiei de asigurãri sociale pentru someri
se fac lunar de cãtre institutia care administreazã bugetul
Fondului pentru plata ajutorului de somaj.
(3) Plata contributiei de asigurãri sociale, datoratã de
asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. IV si V si alin. (2),
se face lunar de cãtre acestia, pe baza calculului efectuat si comunicat
de casele teritoriale de pensii la care sunt asigurati.
(4) Plata contributiei de asigurãri sociale, în cazul asiguratilor
aflati în situatiile prevãzute la art. 5 alin. (1) pct. IV
lit. f), g), h) si alin. (2), se poate face si la intervale mai mari de
o lunã, fãrã a depãsi 6 luni, cu respectarea
termenelor prevãzute în declaratia sau în contractul
de asigurare.
Art. 23. - (1) Baza lunarã de calcul a contributiei individuale
de asigurãri sociale în cazul asiguratilor o constituie:
a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile si
adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncã,
si/sau veniturile asiguratilor prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct.
I, II si VI;
b) venitul lunar asigurat, prevãzut în declaratia sau contractul
de asigurare, care nu poate fi mai mic de o pãtrime din salariul
mediu brut lunar pe economie.
(2) Baza lunarã de calcul a contributiei individuale de asigurãri
sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentã
în strãinãtate de cãtre persoanele juridice
din România este salariul brut lunar în lei, corespunzãtor
functiei în care persoana respectivã este încadratã
în tarã, inclusiv sporurile si celelalte adaosuri care se
acordã potrivit legii.
(3) Baza de calcul prevãzutã la alin. (1) si (2) nu poate
depãsi plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.
(4) Salariul mediu brut lunar pe economie este cel prevãzut la art.
5 alin. (3).
Art. 24. - (1) Baza lunarã de calcul, la care angajatorul datoreazã
contributia de asigurãri sociale, o constituie fondul total de salarii
brute lunare realizate de asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1)
pct. I si II, precum si veniturile brute lunare realizate de asiguratii
prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. VI.
(2) Baza lunarã de calcul, la care persoana juridicã din
România datoreazã contributia de asigurãri sociale
pentru personalul român trimis în misiune permanentã
în strãinãtate, o constituie fondul total de salarii
rezultat din însumarea salariilor brute individuale la care s-a calculat
contributia de asigurãri sociale, conform prevederilor art. 23 alin.
(2).
(3) Baza de calcul prevãzutã la alin. (1) si (2) nu poate
fi mai mare decât produsul dintre numãrul mediu al asiguratilor
din luna pentru care se calculeazã contributia si valoarea corespunzãtoare
a 3 salarii medii brute lunare pe economie.
(4) Prevederile alin. (3) se aplicã si în cazul bugetului
Fondului pentru plata ajutorului de somaj.
Art. 25. - Baza lunarã de calcul a contributiei de asigurãri
sociale pentru someri o constituie cuantumul ajutorului de somaj, ajutorului
de integrare profesionalã sau al alocatiei de sprijin, dupã
caz.
Art. 26. - (1) Contributia de asigurãri sociale nu se datoreazã
asupra sumelor reprezentând:
a) prestatii de asigurãri sociale care se suportã din fondurile
asigurãrilor sociale sau din fondurile angajatorului si care se
plãtesc direct de acesta, potrivit prezentei legi;
b) drepturile plãtite potrivit dispozitiilor legale, în cazul
desfacerii contractelor individuale de muncã sau al încetãrii
calitãtii de membru cooperator;
c) diurnele de deplasare, detasare si indemnizatiile de transfer, drepturile
de autor;
d) sumele obtinute în baza unei conventii civile de prestãri
de servicii sau executãri de lucrãri de cãtre persoane
care au încheiate contracte individuale de muncã;
e) sumele reprezentând participarea salariatilor la profit;
f) premii si alte drepturi exceptate prin legi speciale.
(2) Sumele exceptate de la plata contributiei de asigurãri sociale
nu se iau în considerare la stabilirea cuantumului prestatiilor de
asigurãri sociale:
Art. 27. - (1) Sumele reprezentând prestatii de asigurãri
sociale, care se plãtesc de angajator asiguratilor, potrivit prevederilor
prezentei legi, în contul asigurãrilor sociale, se retin de
acesta din contributiile de asigurãri sociale datorate pentru luna
respectivã.
(2) Sumele reprezentând prestatii de asigurãri sociale plãtite
de angajator asiguratilor, potrivit prevederilor prezentei legi, care depãsesc
suma contributiilor datorate de acesta în luna respectivã,
se recupereazã din contul asigurãrilor sociale de la casa
teritorialã de pensii în raza cãreia se aflã
sediul acestuia.
Art. 28. - (1) Contributia individualã de asigurãri sociale,
datoratã de asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct.
I, II si VI, se retine integral din salariul sau, dupã caz, din
venitul brut lunar al asiguratului si se vireazã lunar de angajator
la casa teritorialã de pensii în raza cãreia se aflã
sediul acestuia.
(2) Angajatorul calculeazã si vireazã lunar contributia de
asigurãri sociale pe care o datoreazã bugetului asigurãrilor
sociale de stat, împreunã cu contributiile individuale retinute
de la asigurati.
(3) În cazul în care contributia lunarã de asigurãri
sociale achitatã de contribuabili este mai mare decât contributia
datoratã, suma plãtitã în plus se regularizeazã
ulterior, conform procedurilor stabilite de CNPAS.
Art. 29. - Termenele de platã a contributiei de asigurãri
sociale sunt:
a) data stabilitã pentru plata drepturilor salariale pe luna în
curs, în cazul angajatorilor care efectueazã plata drepturilor
salariale lunar, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii urmãtoare
celei pentru care se datoreazã plata;
b) data stabilitã pentru plata chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor
ce efectueazã plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai
târziu de data de 20 a lunii urmãtoare celei pentru care se
datoreazã plata;
c) pânã la sfârsitul lunii, pentru luna în curs,
în cazul asiguratilor prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. IV
lit. a), b), c), d) si e);
d) cel mai târziu pânã la datele fixate prin declaratia
sau prin contractul de asigurare, în cazul asiguratilor prevãzuti
la art. 5 alin. (1) pct. IV lit. f), g), h), i) si alin. (2);
e) pânã la data de 20 a lunii urmãtoare celei pentru
care se efectueazã plata drepturilor ce se suportã din bugetul
Fondului pentru plata ajutorului de somaj, în cazul asiguratilor
prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. III;
f) data prevãzutã în conventia civilã de prestãri
de servicii pentru plata sumelor celor angajati exclusiv pe bazã
de conventie civilã de prestãri de servicii, dar nu mai târziu
de data de 20 a lunii urmãtoare celei pentru care se datoreazã
plata.
Art. 30. - (1) Angajatorii, indiferent de forma de proprietate, vor depune
în bancã, o datã cu documentatia pentru plata salariilor
si a altor venituri, ale asiguratilor, si documentele pentru plata contributiilor
datorate bugetului asigurãrilor sociale de stat, plãtile
efectuându-se simultan, sub control bancar.
(2) În cazul neachitãrii la termen, potrivit legii, a contributiilor
datorate bugetului asigurãrilor sociale de stat, casele teritoriale
de pensii vor proceda la aplicarea mãsurilor de executare silitã
pentru încasarea sumelor cuvenite, conform dispozitiilor legale privind
executarea creantelor bugetare.
Art. 31. - (1) Neplata contributiei de asigurãri sociale la termenele
prevãzute la art. 29 genereazã plata unor majorãri
calculate pentru fiecare zi de întârziere, pânã
la data achitãrii sumei datorate inclusiv.
(2) Cota majorãrilor de întârziere, prevãzutã
la alin. (1), se stabileste potrivit reglementãrilor privind executarea
creantelor bugetare.
(3) Sumele reprezentând majorãrile de întârziere
se fac venit la bugetul asigurãrilor sociale de stat.
(4) Calculul majorãrilor de întârziere, evidentierea
în contabilitate si urmãrirea plãtii acestora se fac
de cãtre angajator sau, dupã caz, de institutia care efectueazã
plata ajutorului de somaj.
(5) Calculul majorãrilor de întârziere pentru asiguratii
cu declaratie sau contract de asigurare se efectueazã, dupã
caz, de acestia sau de casele teritoriale de pensii.
Art. 32. - În cazul lichidãrii administrative sau al falimentului
angajatorului, sumele datorate de acesta bugetului asigurãrilor
sociale de stat vor fi recuperate conform procedurii prevãzute de
lege.
Art. 33. - Neplata contributiei de asigurãri sociale de cãtre
asiguratii cu declaratie sau contract de asigurare la termenele stabilite
atrage neacordarea drepturilor la prestatii pânã la achitarea
contributiilor datorate si a majorãrilor de întârziere
aferente.
Art. 34. - Asiguratii care fac dovada cã nu se mai regãsesc
în situatiile pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit art.
5 alin. (1) pct. IV si V, trebuie sã depunã la casele teritoriale
de pensii, în termen de 30 de zile de la modificarea situaiiei, formularul-tip
de retragere a declaratiei de asigurare.
Art. 35. - (1) Contractul de asigurare poate fi reziliat la initiativa
oricãreia dintre pãrti, conform clauzelor prevãzute
în contract.
(2) În cazul rezilierii contractului de asigurare, contributiile
de asigurãri sociale achitate nu se restituie, iar stagiul de cotizare
realizat se valorificã la stabilirea dreptului de pensie.
(3) Calitatea de asigurat se redobândeste dupã încheierea
unui nou contract de asigurare.
(4) Dupã redobândirea calitãtii de asigurat dreptul
la prestatii de asigurãri sociale, altele decât pensiile,
se reia dupã realizarea unui nou stagiu de cotizare, prevãzut
de lege, pentru aceste prestatii.
Art. 36. - (1) Colectarea si evidenta contributiilor de asigurãri
sociale se asigurã prin casele teritoriale de pensii, pe baza codului
personal de asigurãri sociale.
(2) Pãstrarea si evidenta datelor privind contributiile de asigurãri
sociale, pe fiecare asigurat, se realizeazã de casele teritoriale
de pensii si de CNPAS.
(3) De la data intrãrii în vigoare a prezentei legi contributiile
de asigurãri sociale, colectate prin casele teritoriale de pensii
vor fi alocate lunii pentru care s-a efectuat plata.
(4) Debitele cãtre bugetul asigurãrilor sociale de stat,
corespunzãtoare perioadelor anterioare intrãrii în
vigoare a prezentei legi, vor fi urmãrite distinct, potrivit reglementãrilor
privind executarea creantelor bugetare.
Art. 37. - (1) În sistemul public stagiul de cotizare se constituie
din însumarea lunilor în care s-a plãtit contributia
la bugetul asigurãrilor sociale de stat, atât de asigurat,
cât si de angajator sau, dupã caz, numai de asigurat, în
situatiile prevãzute la art. 5 alin. (1) pct. IV, V, VI si alin.
(2).
(2) În luna în care asiguratului i s-a retinut contributia
de asigurãri sociale, iar angajatorul nu si-a achitat contributia
datoratã în calitatea sa de contribuabil, stagiul de cotizare
ce se ia în calcul reprezintã o treime din luna respectivã.
Art. 38. - (1) În sistemul public se asimileazã stagiului
de cotizare si perioadele necontributive, denumite în continuare
perioade asimilate, în care asiguratul:
a) a beneficiat sau beneficiazã de drepturi de asigurãri
sociale, cu exceptia celor prevãzute la art. 40 lit. a), b), c)
si e);
b) a urmat cursurile de zi ale învãtãmântului
superior, organizat potrivit legii, pe durata normalã a studiilor
respective, cu conditia absolvirii acestora;
c) a satisfãcut serviciul militar ca militar în termen sau
militar cu termen redus, pe durata legal stabilitã, a fost concentrat,
mobilizat sau în prizonierat.
(2) Asiguratii care au absolvit mai multe institutii de învãtãmânt
superior, conform prevederilor alin. (1) lit. b), beneficiazã de
asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de studii, la
alegere.
(3) Persoanele prevãzute la alin. (1) lit. b) beneficiazã
de perioade asimilate, dacã în aceste perioade nu se regãsesc
în situatiile prevãzute la art. 5.
(4) Perioadele asimilate, prevãzute la alin. (1), se valorificã
numai pentru obtinerea pensiei pentru limitã de vârstã,
de invaliditate si de urmas.
Art. 39. - (1) Stagiul de cotizare se certificã asiguratilor anual,
din oficiu, de cãtre CNPAS, prin casele teritoriale de pensii,
(2) Stagiul de cotizare se certificã si la cererea asiguratilor,
contra cost, oricând în timpul anului. Tariful serviciului
respectiv se stabileste anual de CNPAS.
CAPITOLUL IV
Pensii
Art. 40. - În sistemul public se acordã urmãtoarele
categorii de pensii:
a) pensia pentru limitã de vârstã;
b) pensia anticipatã;
c) pensia anticipatã partialã;
d) pensia de invaliditate;
e) pensia de urmas.
SECTIUNEA 1
Pensia pentru limitã
de vârstã
Art. 41. - (1) Pensia pentru limitã de vârstã se acordã
asiguratilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionãrii,
conditiile privind vârsta standard de pensionare si stagiul minim
de cotizare realizat în sistemul public.
(2) Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei
si 65 de ani pentru bãrbati. Atingerea vârstei standard de
pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrãrii
în vigoare a prezentei legi, prin cresterea vârstelor de pensionare,
pornindu-se de la 57 de ani pentru femei si de la 62 de ani pentru bãrbati,
conform esalonãrii prevãzute în anexa nr. 3.
(3) Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât si pentru
bãrbati este de 15 ani. Cresterea stagiului minim de cotizare de
la 10 ani la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani de la data
intrãrii în vigoare a prezentei legi; conform esalonãrii
prevãzute în anexa nr. 3.
(4) Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei si de 35
de ani pentru bãrbati. Atingerea stagiului complet de cotizare se
va realiza în termen de 13 ani de la data intrãrii în
vigoare a prezentei legi, prin cresterea acestuia, pornindu-se de la 25
de ani pentru femei si de la 30 de ani pentru bãrbati, conform esalonãrii
prevãzute în anexa nr. 3.
(5) Asiguratii care îndeplinesc conditiile prevãzute la alin.
(1)-(4) pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului.
Art. 42. - (1) Asiguratii care si-au desfãsurat activitatea, total
sau partial, în conditii deosebite de muncã au dreptul la
pensie pentru limitã de vârstã, cu reducerea vârstelor
standard de pensionare conform tabelului nr. 1.
TABELUL Nr. 1
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
(2) Vârstele de pensionare reduse, conform prevederilor alin. (1),
nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei si de 55 de ani pentru bãrbatii.
Art. 43. - (1) Asiguratii care si-au desfãsurat activitatea în
locurile de muncã prevãzute la art. 20 lit. a) si care au
realizat un stagiu de cotizare de cel putin 20 de ani în aceste conditii
beneficiazã de pensie pentru limitã de vârstã
începând cu vârsta de 45 de ani.
(2) Asiguratii care au realizat în conditii speciale de muncã
un stagiu de cotizare de cel putin 25 de ani, cu exceptia celor prevãzuti
la alin. (1), beneficiazã de pensie pentru limitã de vârstã,
cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.
(3) Asiguratii care si-au desfãsurat activitatea în locurile
de muncã prevãzute la art. 20 lit. b) si care au realizat
un stagiu de cotizare de cel putin 15 ani în zona I de expunere la
radiatii sau de 17 ani în zona I de expunere la radiatii beneficiazã
de pensie pentru limitã de vârstã, indiferent de vârstã.
Art. 44. - Asiguratii care au realizat în conditii speciale de muncã
un stagiu de cotizare mai mic de 25 de ani beneficiazã de pensie
pentru limitã de vârstã, cu reducerea proportionalã
a vârstelor standard de pensionare, în conditiile realizãrii
stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor anexelor nr.
4 si 5.
Art. 45. - Personalul navigant din aviatia civilã beneficiazã
de prevederile art. 43 alin. (2) si ale art. 44, în conditiile realizãrii
unui numãr minim de ore de zbor, salturi, respectiv starturi, aprobat
prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii
si Protectiei Sociale, a Ministerului Sãnãtãtii si
a Ministerului Transporturilor, în urma consultãrii cu CNPAS.
Hotãrârea Guvernului va fi adoptatã pânã
la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Art. 46. - Asiguratii care au realizat stagii de cotizare atât în
conditii deosebite, cât si în conditii speciale de muncã
beneficiazã, cumulativ, de reducerea vârstelor standard de
pensionare, corespunzãtoare fiecãrei situatii, fãrã
ca aceastã reducere sã depãseascã 12 ani.
Art. 47. - (1) Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare
în conditii de handicap preexistent calitãtii de asigurat,
în functie de gradul handicapului, beneficiazã de reducerea
stagiilor de cotizare si a vârstelor standard de pensionare prevãzute
în anexa nr. 3, astfel:
a) cu 15 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacã
au realizat cel putin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru
cei cu handicap grav;
b) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacã
au realizat cel putin douã treimi din stagiul complet de cotizare,
pentru cei cu handicap accentuat;
c) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacã
au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.
(2) Asiguratii nevãzãtori beneficiazã de pensie pentru
limitã de vârstã, indiferent de vârstã,
dacã au realizat ca nevãzãtor cel putin o treime din
stagiul complet de cotizare prevãzut de lege.
Art. 48. - Beneficiazã de reducerea vârstei standard de pensionare
cu 6 luni pentru fiecare an de privare de libertate, de deportare în
strãinãtate dupã data de 23 august 1944 si/sau de
prizonierat asiguratii cu stagiul complet de cotizare, cãrora li
s-au stabilit drepturi privind vechimea în muncã în
conditiile prevãzute la art. 1 alin. (1) lit. a), b) si c) si alin.
(2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere
de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în strãinãtate
ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile
ulterioare.
SECTIUNEA a 2-a
Pensia anticipatã
Art. 49. - (1) Asiguratii care au depãsit stagiul complet de cotizare
cu cel putin 10 ani pot solicita pensia anticipatã cu cel mult 5
ani înaintea vârstelor standard de pensionare.
(2) Cuantumul pensiei anticipate se stabileste în aceleasi conditii
cu cel al pensiei pentru limitã de vârstã.
(3) La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate
nu se au în vedere perioadele asimilate, prevãzute de prezenta
lege.
SECTIUNEA a 3-a
Pensia anticipatã partialã
Art. 50. - (1) Asiguratii care au realizat stagiile complete de cotizare,
precum si cei care au depãsit stagiul complet de cotizare cu pânã
la 10 ani pot solicita pensie anticipatã partialã cu reducerea
vârstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani.
(2) Cuantumul pensiei anticipate partiale se stabileste din cuantumul pensiei
pentru limitã de vârstã, prin diminuarea acestuia în
raport cu stagiul de cotizare realizat si cu numãrul de luni cu
care s-a redus vârsta standard de pensionare, conform tabelului nr.
2.
TABELUL Nr. 2
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Art. 51. - Asiguratii, care au desfãsurat activitãti în
conditii deosebite sau în conditii speciale de muncã, dar
care nu se pot pensiona cu reducerea vârstei de pensionare pe aceastã
bazã, pot beneficia de prevederile art. 50. În aceste cazuri
reducerea vârstei standard de pensionare nu poate fi mai mare de
5 ani.
Art. 52. - La împlinirea vârstelor standard de pensionare,
prevãzute de prezenta lege, pensia anticipatã partialã
devine pensie pentru limitã de vârstã, prin eliminarea
diminuãrii prevãzute la art. 50 alin. (2) si adãugarea
eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.
SECTIUNEA a 4-a
Pensia de invaliditate
Art. 53. - (1) Au dreptul la pensie de invaliditate asiguratii care si-au
pierdut total sau cel putin jumãtate din capacitatea de muncã,
din cauza:
a) accidentelor de muncã, conform legii;
b) bolilor profesionale si tuberculozei;
c) bolilor obisnuite si accidentelor care nu au legãturã
cu munca.
(2) Beneficiazã de pensie de invaliditate în conditiile prevãzute
la alin. (1), si asiguratii care satisfac obligatii militare prevãzute
la art. 38 alin. (1) lit. c).
(3) Au dreptul la pensie de invaliditate, în conditiile prevãzute
la alin. (1) lit. a), si elevii, ucenicii si studentii care si-au pierdut
total sau cel putin jumãtate din capacitatea de muncã datoritã
accidentelor sau bolilor profesionale survenite în timpul si din
cauza practicii profesionale.
(4) Persoanele care si-au pierdut total sau partial capacitatea de muncã
si marii mutilati, ca urmare a participãrii la lupta pentru victoria
Revolutiei din decembrie 1989 ori în legãturã cu evenimentele
revolutionare din decembrie 1989, care erau cuprinsi într-un sistem
de asigurãri sociale anterior datei ivirii invaliditãtii
din aceastã cauzã, au dreptul si la pensie de invaliditate,
indiferent de vechimea în muncã, pe timpul cât dureazã
invaliditatea, stabilitã în aceleasi conditii în care
se acordã pensia de invaliditate persoanelor cere au suferit accidente
de muncã.
Art. 54. - În raport cu cerintele locului de muncã si cu gradul
de reducere a capacitãtii de muncã, invaliditatea este:
a) de gradul I, caracterizatã prin pierderea totalã a capacitãtii
de muncã, a capacitãtii de autoservire, de autoconductie
sau de orientare spatialã, invalidul, necesitând îngrijire
sau supraveghere permanentã din partea altei persoane;
b) de gradul II, caracterizatã prin pierderea totalã a capacitãtii
de muncã, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se
autoconduce si de a se orienta spatial; fãrã ajutorul altei
persoane;
c) de gradul III, caracterizatã prin pierderea a cel putin jumãtate
din capacitatea de muncã; invalidul putând sã presteze
o activitate profesionalã.
Art. 55. - Criteriile si normele pe baza cãrora se face încadrarea
în gradele I, II si III de invaliditate se stabilesc prin hotãrâre
a Guvernului, initiatã de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale
împreunã cu Ministerul Sãnãtãii, la propunerea
CNPAS, care va fi adoptatã pânã la data intrãrii
în vigoare a prezentei legi.
Art. 56. - (1) Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad
de invaliditate se face prin decizie, emisã, de medicul specializat
în expertizã medicalã si recuperarea capacitãtii
de muncã, denumit în continuare medic expert al a sigurãrilor
sociale.
(2) Împotriva deciziei emise în conditiile alin. (1) se poate
face contestatie la casa teritorialã de pensii, în termen
de 30 de zile de la comunicare.
(3) La solutionarea contestatiei casa teritorialã de pensii poate
consulta Institutul National de Expertizã Medicalã si Recuperarea
Gapacitãtii de Muncã.
(4) Termenul de rezolvare a contestatiei este de 30 de zile de la data
înregistrãrii acesteia.
(5) Decizia casei teritoriale de pensii, datã în solutionarea
contestatiei prevãzute la alin. (2), poate fi contestatã
la instanta judecãtoreascã competentã, în termen
de 30 de zile de la comunicarea acesteia.
(6) Decizia de încadrare sau de neîncadrare într-un grad
de invaliditate, necontestatã în termpn, este definitivã.
Art. 57. (1) - Asiguratii care si-au pierdut capacitatea de muncã
datoritã unei boli obisnuite sau unor accidente care nu au legãturã
cu munca beneficiazã de pensie de invaliditate, dacã îndeplinesc
stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului
nr. 3.
TABELUL Nr. 3
|
(ani) |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
(2) Beneficiazã de pensie de invaliditate si asiguratii care, pânã
la data ivirii invaliditãtii, au realiza cel putin jumãtate
din stagiul de cotizare necesar, prevãzut în tabelul nr. 3.
(3) Asiguratii prevãzuti la art. 47 beneficiazã de pensie
de invaliditate, dacã au realizat cel putin jumãtate din
stagiul de cotizare necesar, prevãzut în tabelul nr. 3, în
raport cu vârsta avutã la data expertizãrii.
(4) Au dreptul la pensie de invaliditate si persoanele care la data ivirii
invaliditãtii nu mai au calitatea de asigurat, dar îndeplinesc
conditiile prevãzute la alin. (1), (2) sau (3).
Art. 58. - În cazul în care invaliditatea s-a ivit ca urmare
a unui accident de muncã, a unei boli profesionale, a tuberculozei,
precum si în situatia în care invaliditatea s-a ivit în
timpul si din cauza îndeplinirii obligatiilor militare prevãzute
la art. 38 alin. (1) lit. c), asiguratul poate beneficia de pensie de invaliditate,
indiferent de stagiul de cotizare.
Art. 59. - (1) La stabilirea pensiei de invaliditate asiguratilor li se
acordã un stagiu potential, determinat ca diferentã între
stagiul complet de cotizare si stagiul de cotizare realizat efectiv pânã
în momentul încadrãrii într-un grad de invaliditate.
(2) În cazul asiguratilor care au realizat cel putin jumãtate
din stagiul de cotizare necesar, prevãzut în tabelul nr. 3,
stagiul potential se determinã ca diferentã între stagiul
complet de cotizare si stagiul de cotizare necesar.
(3) Stagiul potential rezultat conform alin. (1) si (2) nu poate fi mai
mare decât stagiul de cotizare pe care asiguratul ar fi putut sã
îl realizeze de la vârsta ivirii invaliditãtii pânã
la împlinirea vârstei la care, în conditiile prezentei
legi, poate solicita o pensie pentru limitã de vârstã.
Art. 60. - (1) Asiguratilor care au realizat un stagiu de cotizare în
conditii de handicap preexistent calitãtii de asigurat li se acordã
un stagiu potential, determinat ca diferentã între stagiile
de cotizare cerute la art. 47 si stagiile de cotizare realizate efectiv.
(2) În cazul persoanelor prevãzute la art. 53 ali. (3), stagiul
potential luat în calcul la stabilirea pensiei de invaliditate îl
constituie stagiul complet de cotizare, conform prezentei legi.
Art. 61. - (1) Pensionarii încadrati în gradul I de invaliditate
au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizatie pentru însotitor,
în cuantum fix.
(2) Cuantumul indemnizatiei pentru însotitor se stabileste anual
prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat si nu
poate fi mai mic decât salariul de bazã minim brut pe tarã.
(3) În timpul executiei bugetare cuantumul indemnizatiei pentru însotitor
se reactualizeazã prin hotãrâre a Guvernului.
Art. 62. - (1) Pensionarii de invaliditate sunt supusi revizuirii medicale,
în functie de afectiune, la intervale de 6-12 luni, pânã
la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele
stabilite de casele teritoriale de pensii.
(2) Dupã fiecare revizuire medicul expert al asigurãrilor
sociale din cadrul casei teritoriale de pensii emite o nouã decizie
prin care se stabileste, dupã caz:
a) mentinerea în acelasi grad de invaliditate;
b) încadrarea în alt grad de invaliditate;
c) încetarea calitãtii de pensionar de invaliditate, ca urmare
a redobândirii capacitãtii de muncã.
(3) Dreptul la pensie de invaliditate se modificã sau înceteazã
începând cu luna urmãtoare celei în care s-a emis
decizia de revizuire medicalã.
(4) Neprezentarea din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicalã
atrage suspendarea plãtii pensiei începând cu luna urmãtoare
celei în care era prevãzutã revizuirea medicalã.
(5) Revizuirea medicalã se poate efectua si la cererea pensionarilor,
dacã starea sãnãtãtii lor s-a îmbunãtãtit
sau, dupã caz, s-a agravat.
(6) Decizia emisã dupã revizuirea medicalã se supune
aceleiasi proceduri de contestare si solutionare, conform art. 56 alin.
(2)-(6).
(7) Nu sunt supusi revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate
care:
a) prezintã invaliditãtii care afecteazã ireversibil
capacitatea de muncã;
b) au împlinit vârstele prevãzute de prezenta lege pentru
obtinerea pensiei pentru limitã de vârstã;
c) au vârsta mai micã cu pânã la 5 ani fatã
de vârsta standard de pensionare si au realizat stagiile complete
de cotizare, conform prezentei legi.
Art. 63. - (1) Pensionarii de invaliditate, cu exceptia celor prevãzuti
la art. 62 alin. (7), sunt obligati sã urmeze programele recuperatorii
întocmite de medicul expert al asigurãrilor sociale care a
emis decizia de încadrare în grad de invaliditate, în
vederea reintegrãrii socioprofesionale în aceeasi muncã
sau în alta.
(2) Neîndeplinirea, din motive imputabile pensionarului, a obligatiei
prevãzute la alin. (1) atrage suspendarea plãtii pensiei
începând cu luna urmãtoare constatãrii.
(3) Suspendarea plãtii pensiei înceteazã cu luna urmãtoare
reluãrii sau, dupã caz, începerii programelor recuperatorii.
Art. 64. - (1) La împlinirea vârstei standard prevãzute
de prezenta lege pentru obtinerea pensiei pentru limitã de vârstã
beneficiarul pensiei de invaliditate poate opta pentru cea mai avantajoasã
dintre pensii.
(2) Indemnizatia pentru însotitor prevãzutã la art.
61 se mentine indiferent de pensia pentru care se opteazã.
SECTIUNEA a 5-a
Pensia de urmas
Art. 65. - Au dreptul la pensie de urmas copii si sotul supravietuitor,
dacã persoana decedatã era pensionar sau indeplinea conditiile
pentru obtinerea unei pensii.
Art. 66. - Copii au dreptul la pensie de urmas:
a) pânã la vârsta de 16 ani;
b) dacã îsi continuã studiile într-o formã
de învãtãmânt organizatã potrivit legii,
pânã la terminarea acestora, fãrã a depãsi
vârsta de 26 de ani;
c) pe toatã durata invaliditãtii de orice grad, dacã
aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una
dintre situatiile prevãzute la lit. a) sau b).
Art. 67. - (1) Sotul supravietuitor are dreptul la pensie de urmas pe tot
timpul vietii, la împlinirea vârstei standard de pensionare,
dacã durata cãsãtoriei a fost de cel putin 15 ani.
(2) În cazul în care durata cãsãtoriei este mai
micã de 15 ani, dar de cel putin 10 ani, cuantumul pensiei de urmas
cuvenit sotului supravietuitor se diminueazã cu 0,5% pentru fiecare
lunã, respectiv 6,0%, pentru fiecare an de cãsãtorie
în minus.
Art. 68. - (1) Sotul supravietuitor are dreptul la pensie de urmas, indiferent
de vârstã, pe perioada în care este invalid de gradul
I sau II, dacã durata cãsãtoriei a fost de cel putin
1 an.
(2) Sotul supravietuitor are dreptul la pensie de urmas, indiferent de
vârstã si de durata cãsãtoriei, dacã
decesul sotului sustinãtor s-a produs ca urmare a unui accident
de muncã, a unei boli profesionale sau tuberculozei si dacã
nu realizeazã venituri lunare dintr-o activitate profesionalã
pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o
pãtrime din salariul mediu brut pe economie.
Art. 69. - Sotul supravieiuitor care nu îndeplineste conditiile prevãzute
la art. 67 si art. 68 alin. (1) beneficiazã de pensie de urmas pe
o perioadã de 6 luni de la data decesului, dacã în
aceastã perioadã nu realizeazã venituri lunare dintr-o
activitate profesionalã pentru care asigurarea este obligatorie
sau acestea sunt mai mici de o pãtrime din salariul mediu brut pe
economie.
Art. 70. - Sotul supravietuitor care are în îngrijire la data
decesului sustinãtorilor lui unul sau mai multi copii în vârstã
de pânã la 7 ani beneficiazã de pensie de urmas pânã
la data împlinirii de cãtre ultimul copil a vârstei
de 7 ani, în perioadele în care nu realizeazã venituri
lunare dintr-o activitate profesionalã pentru care asigurarea este
obligatorie s-au acestea sunt mai mici de o pãtrime din salariul
mediu brut pe economie.
Art. 71. - (1) Pensia de urmas se calculeazã, dupã caz, din:
a) pensia pentru limitã de vârstã aflatã în
platã sau la care ar fi avut dreptul, în conditiile legii,
sustinãtorul decedat;
b) pensia de invaliditate gradul 1, în cazul în care decesul
sustinãtorului a survenit înaintea îndeplinirii conditiilor
pentru obtinerea pensiei pentru limitã de vârstã si
era în platã cu pensie de invaliditate de orice grad, pensie
anticipatã, pensie anticipatã partialã sau va fi avut
dreptul, în conditiile legii, la una dintre aceste categorii de pensie.
(2) Cuantumul pensiei de urmas se stabileste procentual din pensia sustinãtorului,
prevãzutã la alin. (1), în functie de numãrul
urmasilor îndreptãtiti, astfel:
a) pentru un singur urmas 50%;
b) pentru 2 urmasi 75%;
c) pentru 3 sau mai multi urmasi - 100%.
Art. 72. - Cuantumul pensiei de urmas, în cazul orfanilor de ambii
pãrinti, reprezintã însumarea drepturilor de urmas,
calculate dupã fiecare pãrinte.
Art. 73. - În cazul modificãrii numãrului de urmasi,
pensia se recalculeazã în conformitate cu dispozitiile art.
71 alin. (2).
Art. 74. - Sotul supravietuitor care are dreptul la o pensie proprie si
îndeplineste conditiile prevãzute de lege pentru obtinerea
pensiei de urmas dupã sotul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasã
pensie.
Art. 75. - Beneficiarii pensiei de urmas prevãzuti la art. 66 lit.
c) si la art. 68 alin. (1) sunt expertizati, supusi revizuirii medicale
si au obligatia de a urma programele recuperatorii conform acelorasi reglementãri
prevãzute pentru pensia de invaliditate.
SECTIUNEA a 6-a
Calculul pensiilor
Art. 76. - În sistemul public cuantumul pensiei la data înscrierii
la pensie se determinã prin înmultirea punctajului mediu anual
realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct
de pensie din luna iesirii la pensie.
Art. 77. - Punctajul mediu anual, realizat de asigurat în perioada
de cotizare, se determinã prin împãrtirea numãrului
de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de
asigurat în perioada de cotizare la numãrul de ani corespunzãtori
stagiului complet de cotizare.
Art. 78. - (1) Punctajul anual al asiguratului se determinã prin
împãrtirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv
din însumarea numãrului de puncte realizat în fiecare
lunã. Numãrul de puncte realizat în fiecare lunã
se calculeazã prin raportarea salariului brut lunar individual,
inclusiv sporurile si adaosurile, sau, dupã caz, a venitului lunar
asigurat, care a constituit baza de calcul a contributiei individuale de
asigurãri sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivã,
comunicat de Comisia Nationalã pentru Statisticã.
(2) Pentru perioadele în care Comisia Nationalã pentru Statisticã
a comunicat numai salariul mediu brut lunar pe economie la nivel anual,
punctajul anual al asiguratului se determinã ca raport între
media lunarã din anul respectiv a salariilor brute individuale,
inclusiv sporurile si adaosurile, sau, dupã caz, a venitului asigurat,
care a constituit baza de calcul a contributiei individuale de asigurãri
sociale, si salariul mediu brut lunar pe economie din anul respectiv, comunicat
de Comisia Nationalã pentru Statisticã.
(3) Pentru lunile pentru care Comisia Nationalã pentru Statisticã
nu a comunicat încã salariul mediu brut lunar pe economie
se utilizeazã (pentru întreaga lunã) ultimul salariu
mediu brut lunar pe economie comunicat.
(4) Punctajul asiguratului, stabilit conform alin. (1) si (2), nu poate
fi mai mare de 3 puncte într-un an calendaristic.
(5) Pentru perioadele asimilate, la determinarea punctajului anual al asiguratului
se utilizeazã:
a) cuantumul pensiei de invaliditate sau al altor drepturi de asigurãri
sociale obtinute în perioadele respective, în cazurile prevãzute
la art. 38 alin. (1) lit. a);
b) 25% din salariul mediu brut lunar pe economie din perioadele respective,
pentru cazurile prevãzute la art. 38 alin. (1) lit. b) si c) si
la art. 53 alin. (3).
(6) Pentru stagiul potential, acordat asiguratilor în drept sã
obtinã o pensie de invaliditate, punctajul anual al asiguratului
este de:
a) 0,75 puncte pentru gradul I de invaliditate, respectiv, pentru cei cu
handicap grav;
b) 0,60 puncte pentru gradul II de invaliditate, respectiv pentru cei cu
handicap accentuat;
c) 0,40 puncte pentru gradul III de invaliditate, respectiv pentru cei
cu handicap mediu.
(7) Stagiul de cotizare realizat si stagiul potential acordat pentru perioadele
în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate gradul
III se iau în considerare, prin cumulare, la stabilirea altor categorii
de pensie.
(8) Asiguratii care, dupã îndeplinirea conditiilor de pensionare
pentru limitã de vârstã reglementate de prezenta lege,
contribuie o anumitã perioadã la sistemul public, regãsindu-se
în una dintre situaiile prevãzute la art. 5, beneficiazã
de majorarea punctajului realizat cu 0,3% pentru fiecare lunã, respectiv
cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar.
Art. 79 - CNPAS comunicã asiguratului prin casele teritoriale de
pensii, punctajul anual si punctajul cumulat pentru perioada de cotizare,
în conditiile art. 39.
Art. 80. - (1) Valoarea unui punct de pensie reprezintã cel putin
45% din salariul mediu brut lunar pe economie, prognozat pentru anul respectiv,
si se aprobã prin legea bugetului asigurãrilor sociale de
stat.
(2) În situatia în care într-n anumitã perioadã
se constatã abateri mai mari de 10% între salariul mediu brut
lunar pe economie realizat fatã de cel prognozat, CNPAS, de comun
acord cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si cu Ministerul Finantelor,
va recalcula valoarea punctului de pensie pe baza unei noi prognoze a salariului
mediu brut lunar pe economie.
SECTlUNEA a 7-a
Reactualizarea pensiilor
Art. 81. - Dupã aprobarea legii bugetului asigurãrilor sociale de stat pensiile aflate în platã se reactualizeazã în functie de valoarea stabilitã a punctului de pensii.
SECTIUNEA a 8-a
Stabilirea si plata pensiilor
Art. 82. - (1) Pensia se acordã la cererea persoanei îndreptãtite,
a mandatarului desemnat de aceastã cu procurã specialã,
a tutorelui sau a curatorului acesteia.
(2) Cererea de pensionare, împreunã cu actele care dovedesc
îndeplinirea conditiilor prevãzute de prezenta lege se depun
la casa teritorialã de pensii în raza cãreia se aflã
domiciliul asiguratului.
Art. 83. - Drepturile de pensie pentru limitã de vârstã
si de pensie anticipatã se cuvin de la data îndeplinirii conditiilor
de pensionare prevãzute de prezenta lege si se acordã:
a) de la data încetãrii calitãtii de asigurat, dacã
cererea a fost depusã în termen de 30 de zile de la aceastã
datã;
b) de la data depunerii cererii, în cazul persoanelor, care nu mai
sunt asigurate în momentul solicitãrii, precum si în
situatia nerespectãrii termenului prevãzut la lit. a).
Art. 84. - (1) Persoanele care au împlinit vârsta standard
de pensionare nu mai pot solicita înscrierea la pensia de invaliditate.
(2) Drepturile de pensie de invaliditate se acordã:
a) de la data încetãrii plãtii indemnizatiei pentru
incapacitate temporarã de muncã, dacã cererea a fost
depusã în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei
medicale de încadrare în grad de invaliditate;
b) de la data emiterii deciziei medicale de încadrare în grad
de invaliditate, în cazul persoanelor care nu mai sunt asigurate
la data expertizãrii dacã cererea a fost depusã în
termenul prevãzut la lit. a);
c) de la data depunerii cererii în situatiile în care s-a depãsit
termenul prevãzut la lit. a).
Art. 85. (1) - Drepturile de pensie de urmas, în cazul persoanelor
care îndeplinesc conditiile prevãzute de prezenta lege la
data decesului sustinãtorului asigurat; se acordã la cerere:
a) începând cu luna urmãtoare decesului, în cazul
în care sustinãtorul decedat era pensionar, dacã cererea
a fost depusã în termen de 90 de zile de la data decesului;
b) de la data decesului sustinãtorului, în cazul în
care sustinãtorul decedat nu era pensionar la data decesului, dacã
cererea a fost depusã în terrnen de 90 de zile de la aceastã
datã;
c) de la data depunerii cererii, în situatiile în care s-au
depãsit termenele prevãzute la lit. a) si b).
(2) În cazul în care urmasul îndeplineste conditiile
prevãzute de prezenta lege ulterior datei decesului sustinãtorului
asigurat, drepturile de pensie de urmas se acordã de la data îndeplinirii
conditiilor, dacã cererea a fost depusã în termen de
90 de zile de la data îndeplinirii conditiilor.
(3) În situatia în care s-a depãsit termenul prevãzut
la alin. (2), drepturile de pensie de urmas se acordã de la data
depunerii cererii.
Art. 86. - (1) Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face
prin decizie emisã de casa teritorialã de pensii în
termen de 30 de zile de la data depunerii cererii.
(2) Decizia casei teritoriale de pensii va cuprinde temeiurile de fapt
si de drept pe baza cãrora se admite sau se respinge cererea de
pensionare.
(3) Decizia de pensionare se comunicã în scris persoanei care
a solicitat pensionarea, în termen de 5 zile de la data emiterii.
Art. 87. - Decizia de pensionare poate fi contestatã la instanta
judecãtoreascã competentã, în a cãrei
razã teritorialã se aflã domiciliul asiguratului,
în termen de 30 de zile de la comunicare.
Art. 88. - Decizia de pensionare necontestatã în termen este
definitivã.
Art. 89. - În situatia în care se constatã erori în
stabilirea si în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile
si modificãrile legale, atrãgând, dupã caz,
rãspunderea celor vinovati.
Art. 90. - (1) Plata pensiei se face lunar.
(2) Pensia se plãteste personal titularului, mandatarului desemnat
de acesta prin procurã specialã sau reprezentantului legal
al acestuia.
(3) Modalitãtile de piatã a pensiilor se stabilesc prin regulament
al CNPAS, care se publicã în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Art. 91. - (1) Plata pensiei înceteazã începând
cu luna urmãtoare celei în care:
a) beneficiarul a decedat;
b) beneficiarul nu mai îndeplineste conditiile legale în temeiul
cãrora i-a fost acordatã pensia;
c) urmasul a fost condamnat printr-o hotãrâre rãmasã
definitivã pentru infractiunea de omor sau tentativã de omor
comisã asupra sustinãtorului.
(2) Instantele judecãtoresti au obligatia ca, în termen de
10 zile de la data rãmânerii definitive a hotãrârii
pronuntate în cazurile prevãzute la alin. (1) lit. c), sã
comunice aceastã situatie, în scris, CNPAS.
Art. 92. - (1) Plata pensiei se suspendã începând cu
luna urmãtoare celei în care:
a) pensionarul îsi stabileste domiciliul pe teritoriul unui stat
cu care România a încheiat conventie de asigurãri sociale,
dacã, în cadrul acesteia se prevede cã pensia se plãteste
de cãtre celãlalt stat;
b) beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate partiale
se regãseste în una dintre situatiile prevãzute la
art. 5;
c) beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezintã la revizuirea
medicalã periodicã;
d) beneficiarul unei pensii de urmas realizeazã dintr-o activitate
profesionalã venituri brute lunare mai mari decât jumãtate
din salariul mediu brut pe economie;
e) copilul urmas nu mai îndeplineste conditiile prevãzute
la art. 66 lit. b) si c);
f) sotul supravietuitor, beneficiarul unei pensii de urmas, se recãsãtoreste.
(2) Plata indemnizatiei de însotitor se suspendã pe perioada
în care pensionarul de invaliditate gradul I, cu exceptia nevãzãtorilor,
este internat în institutii de asistentã socialã sau
în unitãtii medicale specializate, în care se asigurã
supraveghere si îngrijire permanentã.
Art. 93. - (1) Reluarea în platã a pensiilor suspendate se
face la cerere, începând cu luna urmãtoare celei în
care a încetat cauza suspendãrii, dacã cererea a fost
depusã în termen de 30 de zile de la data încetãrii
cauzei suspendãrii.
(2) În situatia în care cererea de reluare în platã
a fost depusã dupã expirarea termenului de 30 de zile, plata
se face începând cu luna urmãtoare celei în care
a fost depusã cererea.
(3) Reluarea în platã a pensii de urmas suspendate ca urmare
a neîndeplinirii conditiilor prevãzute la art. 66 lit. b)
si c) se face de la data începerii anului scolar sau de la data emiterii
deciziei medicale de încadrare într-un grad de invaliditate.
Art. 94. - (1) Pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate
profesionalã, indiferent de nivelul veniturilor respective:
a) copii urmasi orfani de ambii pãrinti, pe perioada scolarizãrii,
pânã la vârstele prevãzute la art. 66 lit. a)
si b);
b) nevãzãtorii;
c) pensionarii pentru limitã de vârstã.
(2) Beneficiarii pensiei de urmas pot cumula pensia cu veniturile realizate
dintr-o activitate profesionalã, dacã veniturile brute lunare
realizate nu depãsesc jumãtate din salariul mediu brut lunar
pe economie.
Art. 95. - (1) Beneficiarii pensiei pentru limitã de vârstã
pot solicita recalcularea pensiei dupã fiecare stagiu de cotizare
de minimum 12 luni, realizat în conditiile prezentei legi.
(2) Cererea de recalculare a pensiei urmeazã aceleasi reguli procedurale
privind solutionarea si contestarea, prevãzute pentru cererea de
pensionare.
(3) Pensia recalculatã se acordã începând cu
luna urmãtoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
Art. 96. - Beneficiarul dreptului de pensie este obligat sã comunice
casei teritoriale de pensii orice modificare privind conditiile de acordare
si de platã a pensiei, în termen de 15 zile de la aparitia
acesteia.
Art. 97. - (1) Sumele rãmase neîncasate de cãtre pensionarul
decedat, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul,
si, dupã caz, drepturile de pensie cuvenite si neachitate pânã
la deces se plãtesc sotului supravietuitor, copiilor, pãrintilor
sau, în lipsa acestora, celorlalti mostenitori, în conditiile
dreptului comun.
(2) Sumele prevãzute la alin. (1) pot fi solicitate în cadrul
termenului general de prescriptie.
CAPITOLUL V
Alte drepturi de asigurãri
sociale
Art. 98. - (1) Asiguratii sistemului public au dreptul, în afarã
de pensie, la:
a) indemnizatie pentru incapacitate temporarã de muncã, cauzatã
de boli obisnuite sau de accidente în afara muncii, boli profesionale
si accidente de muncã;
b) prestatii pentru prevenirea îmbolnãvirilor si recuperarea
capacitãtii de muncã;
c) indemnizatie pentru maternitate;
d) indemnizatie pentru cresterea copilului sau îngrijirea copilului
bolnav;
e) ajutor de deces.
(2) Beneficiazã de drepturile prevãzute la alin. (1) asiguratii
care au un stagiu de cotizare de cel putin 6 luni, realizat în ultimele
12 luni anterioare producerii riscului.
(3) Asiguratii cu contract individual de muncã pe duratã
determinatã, precum si cei prevãzuti la art. 5 alin. (1)
pct. IV si VI beneficiazã de drepturile prevãzute la alin.
(1), dacã îndeplinesc conditia de stagiu de cotizare prevãzutã
la alin. (2) sau de cel putin 12 luni cotizate în ultimele 24 de
luni anterioare producerii riscului.
(4) Asiguratii beneficiazã de indemnizatie pentru incapacitate temporarã
de muncã, fãrã conditii de stagiu de cotizare, în
cazul accidentelor de muncã, bolilor profesionale, urgentelor medico-chirurgicale,
tuberculozei si bolilor infectocontagioase din grupa A. Lista cuprinzând
urgentele medico-chirurgicale, precum si bolile infectocontagioase din
grupa A va fi stabilitã prin hotãrâre a Guvernului,
adoptatã în termen de 3 luni de la data publicãrii
prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 99. - (1) Baza de calcul a indemnizatiilor de asigurãri sociale
se determinã ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni,
pe baza cãrora s-a stabilit contributia individualã de asigurãri
sociale în lunile respective, conform prevederilor art. 23.
(2) În situatia în care stagiul de cotizare este mai mic de
6 luni, pentru asiguratii prevãzuti la art. 98 alin. (4) baza de
calcul a indemnizatiilor de asigurãri sociale o constituie media
veniturilor lunare la care s-a calculat contributia de asigurãri
sociale din lunile respective sau, dupã caz, venitul lunar din prima
lunã de activitate pentru care s-a stabilit sã se plãteascã
contributia de asigurãri sociale.
(3) Pentru calculul indemnizatiilor de asigurãri sociale se utilizeazã
numãrul de zile lucrãtoare din luna în care se acordã
concediul medical sau, dupã caz, se solicitã alte drepturi
de asigurãri sociale.
(4) La stabilirea numãrului de zile lucrãtoare din luna în
care se acordã dreptul de asigurãri sociale se au în
vedere prevederile legale cu privire la zilele de sãrbãtori
legale în care nu se lucreazã.
SECTIUNEA 1
Indemnizatia pentru incapacitate
temporarã de muncã
Art. 100. - (1) În sistemul public asiguratii beneficiazã
de concediu medical si de indemnizatie pentru incapacitate temporarã
de muncã, dacã dovedesc incapacitatea temporarã de
muncã printr-un certificat medical, eliberat conform reglementãrilor
în vigoare.
(2) În cazul bolilor profesionale sau accidentelor de muncã
certificatul medical se vizeazã în mod obligatoriu, prin grija
angajatorului, de cãtre Inspectoratul de Sãnãtate
Publicã, respectiv de inspectoratul teritorial de muncã în
raza cãruia se aflã sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului.
(3) Somerii aflati la cursuri de calificare, recalificare, perfectionare
sau, dupã caz, la alte forme de pregãtire profesionalã,
organizate potrivit legii, care, datoritã accidentelor survenite
în timpul si din cauza practicii profesionale, suportã o incapacitate
temporarã de muncã mai mare de 3 zile, beneficiazã
de aceleasi prevederi ca si ceilalti asigurati privind accidentul de muncã.
Art. 101. - (1) Indemnizatia pentru incapacitate temporarã de muncã
se suportã astfel:
A. de cãtre angajator, în functie de numãrul de angajati
avut la data ivirii incapacitãtii temporare de muncã, astfel:
a) pânã la 20 de angajati, din a 4-a pânã în
a 10-a zi de incapacitate temporarã de muncã;
b) între 21-100 de angajaii, din a 4-a pânã în
a 15-a zi de incapacitate temporarã de muncã
c) peste 100 de angajati, din a 4-a pânã în a 20-a zi
de incapacitate temporarã de muncã;
B. de bugetul asigurãrilor sociale de stat, începând
cu:
a) a 4-a zi de incapacitate temporarã de muncã, în
cazul persoanelor prevãzute la art. 5 alin. (1) pct. III, IV si
alin. (2);
b) ziua urmãtoare celor suportate de angajator, conform lit. A,
si pânã la data încetãrii incapacitãtii
temporare de muncã sau pensionãrii.
(2) Indemnizatia pentru incapacitate temporarã de muncã nu
se acordã asiguratilor prevãzuti la art. 5 pentru primele
3 zile de incapacitate temporarã de muncã.
Art. 102. - Indemnizatia pentru incapacitate temporarã de muncã,
cauzatã de boli profesionale sau accidente de muncã, se suportã
din prima zi de incapacitate temporarã de muncã si pânã
la data încetãrii acesteia sau pensionãrii, astfel:
a) de cãtre angajator, pentru asiguratii prevãzuti la art.
5 alin. (1) pct. I, II si VI;
b) de cãtre angajatorul prestator al cursurilor de calificare, recalificare,
perfectionare sau al altor forme de pregãtire profesionalã
pentru someri, organizate potrivit legii, pentru situatiile prevãzute
la art. 100 alin. (3);
c) de bugetul asigurãrilor sociale de stat, pentru asiguratii prevãzuti
la art. 5 alin. (1) pct. IV, V si alin. (2);
d) de bugetul asigurãrilor sociale de stat, în cazul asiguratiilor
prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. I si II, precum si al celor prevãzuti
la alin. (1) pct. III, aflati la cursuri de calificare, recalificare, perfectionare
sau la alte forme de pregãtire profesionalã, organizate potrivit
legii, dacã bolile profesionale sau accidentele de muncã
s-au produs din vina acestora.
Art. 103. - (1) Durata de acordare a indemnizatiei pentru incapacitate
temporarã de muncã este de cel mult 180 de zile în
interval de un an, socotit din prima zi de îmbolnãvire.
(2) Începând cu a 90-a zi concediul medical se poate prelungi
pânã la 180 de zile, cu avizul medicului expert al asigurãrilor
sociale.
(3) Durata de acordare a indemnizatiei pentru incapacitate temporarã
de muncã este mai mare în cazul unor boli speciale si se diferentiazã
astfel:
a) un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculozã
pulmonarã si unele boli cardiovasculare, stabilite de CNPAS cu acordul
Ministerului Sãnãtãtii si al Ministerului Muncii si
Protectiei Sociale;
b) un an, cu drept de prelungire pânã la un an si jumãtate
de cãtre medicul expert al asigurãrilor sociale, în
intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculozã meningealã,
peritonealã si urogenitalã, inclusiv a glandelor suprarenale,
precum si pentru SIDA si cancer de orice tip, în functie de stadiul
bolii;
c) un an si jumãtate, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru
tuberculozã pulmonarã operatã si osteoarticularã;
d) 6 luni, cu posibilitatea de prelungire pânã la maximum
un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru alte forme de tuberculozã
extrapulmonarã, cu avizul medicului expert al asigurãrilor
sociale.
Art. 104. - (1) Durata de acordare a indemnizatiei pentru incapacitate
temporarã de muncã, în cazul asiguratilor cu contract
individual de muncã pe duratã determinatã, precum
si al celor prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. IV si VI, este de
cel mult 90 de zile în cursul unui an calendaristic.
(2) În cazul în care incapacitatea temporarã de muncã
a asiguratilor mentionati la alin. (1) este cauzatã de un accident
de muncã, boalã profesionalã, urgente medicochirurgicale,
tuberculozã sau boalã infectocontagioasã din grupa
A, stabilite în conditiile prevãzute la art. 98 alin. (4),
indemnizatia corespunzãtoare se acordã pe toatã durata
incapacitãtii temporare de muncã.
Art. 105. - (1) Medicul curant propune pensionarea de invaliditate, dacã
bolnavul nu a fost recuperat la expirarea duratelor de acordare a indemnizatiei
pentru incapacitate temporarã de muncã, prevãzute
de prezenta lege.
(2) În situatii temeinic motivate de posibilitatea recuperãrii
medicul curant propune prelungirea concediului medical peste 180 de zile,
în scopul evitãrii pensionãrii de invaliditate si mentinerii
asiguratului în activitate.
(3) Medicul expert al asigurãrilor sociale decide, dupã caz,
prelungirea concediului medical pentru continuarea programului recuperator,
trecerea temporarã în altã muncã, reducerea
programului de lucru, reluarea activitãtii în aceeasi profesie
sau într-o altã profesie ori pensionarea de invaliditate.
(4) Prelungirea concediului medical peste 180 de zile se face pentru cel
mult 90 de zile, conform procedurilor stabilite de CNPAS, în raport
cu evolutia cazului si cu rezultatele actiunilor de recuperare.
Art. 106. - În cazul în care s-a emis avizul de pensionare
de cãtre medicul expert al asigurãrilor sociale, plata indemnizatiei
pentru incapacitate temporarã de muncã se acordã pânã
la sfârsitul lunii urmãtoare celei în care s-a dat avizul,
fãrã a se depãsi durata maximã de acordare
a concediului medical, prevãzutã de lege.
Art. 107. - (1) Asiguratii a cãror incapacitate temporarã
de muncã a survenit în timpul concediului de odihnã
sau al concediului fãrã platã beneficiazã de
indemnizatii pentru incapacitate temporarã de muncã, conform
prevederilor art. 101, concediile fiind întrerupte, urmând
ca zilele neefectuate sã fie reprogramate.
(2) Beneficiazã de indemnizatii pentru incapacitate temporarã
de muncã, în aceleasi conditii ca si ceilalti asigurati, pensionarii
care, potrivit prezentei legi, realizeazã venituri dintr-o activitate
profesionalã pentru care se calculeazã si se plãteste
contributia de asigurãri sociale.
Art. 108. - (1) Cuantumul indemnizatiei pentru incapacitate temporarã
de muncã se determinã prin aplicarea unui procent de 75%
la baza de calcul stabilitã conform art. 99.
(2) Cuantumul indemnizatiei pentru incapacitate temporarã de muncã
cauzatã de boalã profesionalã, accident de muncã
sau asimilat acestuia, tuberculozã, SIDA, cancer de orice tip si
boalã infectocontagioasã din grupa A, stabilitã în
conditiile prevãzute la art. 98 alin. (4), este de 100% din baza
de calcul stabilitã conform art. 99.
SECTIUNEA a 2-a
Prestatii pentru prevenirea
îmbolnãvirilor si recuperarea capacitãtii de muncã
Art. 109. - (1) În scopul prevenirii îmbolnãvirilor
si recuperãrii capacitãtii de muncã, în sistemul
public asiguratii pot beneficia de:
a) indemnizatie pentru trecerea temporarã în altã muncã;
b) indemnizatie pentru reducerea tirnpului de muncã;
c) indemnizatie pentru carantinã;
d) ajutoare pentru procurarea de proteze, orteze si de alte produse ortopedice,
care nu sunt suportate, potrivit legii, de la asigurãrile sociale
de sãnãtate;
e) tratament balnear care nu este suportat, potrivit legii, de la asigurãrile
sociale de sãnãtate;
f) reabilitare profesionalã.
(2) Asiguratii aflati în incapacitate temporarã de muncã
pe o perioadã mai mare de 90 de zile, precum si pensionarii de invaliditate
pot beneficia de tratament balnear si reabilitare profesionalã,
în conformitate cu prevederile programului individual de recuperare.
Art. 110. - (1) Asiguratii prevãzutii la art. 5 alin. (1) pct. I
si II, care, datoritã unei boli profesionale sau unui accident de
muncã, nu mai pot lucra în conditiile de la locul de muncã
anterior producerii riscului, pot trece temporar în altã muncã.
(2) Indemnizatia pentru trecerea temporarã în altã
muncã se acordã, dacã la noul loc de muncã
asiguratul realizeazã un venit salarial brut lunar inferior mediei
veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare riscului, care au constituit
baza de calcul al contributiei de asigurãri sociale în lunile
respective.
Art. 111. - Indemnizatia pentru reducerea timpului de muncã cu o
pãtrime din durata normalã se acordã asiguratilor
cu contract individual de muncã care, din motive de sãnãtate,
nu mai pot realiza durata normalã de muncã.
Art. 112. - (1) Indemnizatiile prevãzute la art. 110 si 111 se acordã,
la propunerea medicului curant, cu avizul medicului expert al asigurãrilor
sociale pentru cel mult 90, de zile într-un an calendaristic, în
una sau mai multe etape.
(2) Cuantumul lunar al indemnizatiilor prevãzute la art. 110 si
111 este egal cu diferenta dintre baza de calcul stabilitã conform
art. 99 si venitul salarial brut realizat de asigurat la noul loc de muncã
sau prin reducerea timpului normal de muncã, fãrã
a depãsi 25% din baza de calcul.
Art. 113. - (1) Indemnizatia pentru carantinã se acordã asiguratilor
cãrora li se interzice continuarea activitãtii din cauza
unei boli contagioase, pe durata stabilitã prin certificatul ediberat
de inspectoratul de sãnãtate publicã.
(2) Cuantumul lunar al indemnizatiei pentru carantinã reprezintã
75% din baza de calcul stabilitã conform art. 99.
Art. 114. - Indemnizatiile prevãzute la art. 109 alin. (1) lit.
a), b) si c) se suportã integral din bugetul asigurãrilor
sociale de stat.
Art. 115. - (1) Asiguratii si pensionarii sistemului public pot beneficia
de ajutoare si indemnizatii de la bugetul asigurãrilor sociale de
stat pentru procurare de proteze, orteze si de alte produse ortopedice,
care nu sunt suportate, potrivit legii, de la asigurãrile sociale
de sãnãtate.
(2) Modalitãtile de stabilire si de acordare a ajutoarelor si indemnizatiilor
pentru procurarea de proteze, orteze si de alte produse ortopedice se stabilesc
prin lege.
Art. 116. - (1) Pentru asiguratii prevãzuti la art. 109 alin. (2)
medicul expert al asigurãrilor sociâle întocmeste programul
individual de recuperare, în functie de natura, stadiul si prognosticul
bolii, structurat pe etape.
(2) Programul individual de recuperare este obligatoriu si se realizeazã
de cãtre organele competente.
(3) Dreptul la prestatii de asigurãri sociale se suspendã
în cazul în care asiguratii nu urmeazã sau riu respectã
programul individual de recuperare.
(4) Dupã fiecare etapã prevãzutã în programul
individual de recuperare asiguratii sunt supusi reexaminãrii medicale.
În functie de rezultatele acesteia medicul expert al asigurãrilor
sociale, dupã caz, actualizeazã programul individual de recuperare,
recomandã reluarea activitãtii profesionale sau propune pensionarea
de invaliditate.
(5) Asiguratii care si-au redobândit capacitatea de muncã
total sau partial se pot reîncadra în muncã potrivit
rcomandãrilor medicului expert al asigurãrilor sociale, cu
sprijinul caselor teritoriale de pensii si al agentiilor pentru ocupare
si formare profesionalã judetene si a municipiului Bvuuresti.
Art. 117. - (1) Programul individual de recuperare poate include tratament
balnear care nu este suportat, potrivit legii, de la asigurãrile
sociale de sãnãtate, în functie de tipul bolii.
(2) Durata tratamentului balnear este de 15-21 de zile si se stabileste
de medicul expert al asigurãrilor sociale în functie de tipul
afectiunii si de natura tratamentului.
(3) Pentru asiguratii prevãzuti la art. 109 alin. (2) contravaloarea
biletelor pentru tratament balnear se suportã integral din bugetul
asigurãrilor sociale de stat.
(4) Pot beneficia de tratament balnear si alte categorii de asigurati,
în limitele fondului alocat pentru tratament balnear, cu suportarea
de cãtre beneficiar a unei pãrti din costul biletului de
tratament balnear.
(5) Criteriile pe baza cãrora se acordã bilete pentru tratament
balnear, precum si nivelul cotei de participare individualã a asiguratilor
se aprobã anual de CNPAS.
SECTIUNEA a 3-a
Indemnizatia de maternitate
Art. 118. - (1) Asiguratele au dreptul, pe o perioadã de 126 de
zile calendaristice, la concediu pentru sarcinã si lãuzie,
perioadã în care beneficiazã de indemnizatie de maternitate.
(2) De aceleasi drepturi beneficiazã si femeile care au încetat
plata contributiei de asigurãri sociale, în conditiile prezentei
legi, dar care nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calitãtii
de asigurat.
Art. 119. - (1) Concediul pentru sarcinã se acordã pe o perioadã
de 63 de zile înainte de nastere, iar concediul pentru lãuzie
pe o perioadã de 63 de zile dupã nastere.
(2) Concediile pentru sarcinã si lãuzie se compenseazã
între ele, în functie de recomandarea medicului si de optiunea
persoanei beneficiare.
(3) Persoanele cu handicap asigurate beneficiazã, la cerere, de
concediu pentru sarcinã, începând cu luna a 6-a de sarcinã.
(4) În cazul în care copilul se naste mort sau moare în
perioada concediului de lãuzie, indemnizatia de maternitate se acordã
pe toatã durata acestuia.
Art. 120. - (1) Cuantumul lunar al indemnizatiei de maternitate este de
85% din baza de calcul stabilitã conform art. 99.
(2) Indemnizatia de maternitate se suportã integral din bugetul
asigurãrilor sociale de stat.
SECTIUNEA a 4-a
Indemnizatia pentru cresterea
copilului
sau îngrijirea copilului
bolnav
Art. 121. - (1) Asiguratii au dreptul la:
a) indemnizatie pentru cresterea copilului pânã la împlinirea
vârstei de 2 ani si, în cazul copilului cu handicap, pânã
la împlinirea vârstei de 3 ani;
b) indemnizatie pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstã
de pânã la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap,
pentru afectiunile intercurente, pânã la împlinirea
vârstei de 18 ani.
(2) Indemnizatiile prevãzute la alin. (1) se suportã integral
din bugetul asigurãrilor sociale de stat.
Art. 122. - (1) Beneficiazã, la cerere, de indemnizatia pentru cresterea
copilului sau pentru îngrijirea copilului bolnav, optional, unul
dintre pãrinti, dacã solicitantul îndeplineste conditiile
de stagiu de cotizare prevãzute la art. 98 alin. (2) sau (3).
(2) De aceleasi drepturi beneficiazã si asiguratul care, în
conditiile legii, a adoptat, a fost numit tutore, cãruia i s-au
încredintat copii spre crestere si educare sau în plasament
familial.
Art. 123. - (1) Indemnizatia pentru cresterea copilului pânã
la împlinirea vârstei de 2 ani se acordã, la cerere,
pe baza livretului de familie.
(2) Indemnizatia pentru cresterea copilului cu handicap pânã
la împlinirea vârstei de 3 ani se acordã, la cerere,
pe baza livretului de familie si a certificatului de persoanãcu
handicap, emise în conditiile legii.
(3) Indemnizatia pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstã
de pânã la 7 ani sau a copilului cu handicap cu afectiuni
intercurente pânã la împlinirea vârstei de 18
ani se acordã pe baza certificatului de concediu medical eliberat
de medicul de familie si a certificatului pentru persoanele cu handicap
emis, în conditiile legii, dupã caz.
Art. 124. - Durata de acordare a indemnizatiei prevãzute la art.
121 alin. (1) lit. b) este de 14 zile calendaristice pe an pentru un copil,
cu exceptia situatiilor în care copilul contracteazã boli
contagioase, este imobilizat în aparat gipsat sau este supus unor
interventii chirurgicale; durata concediului medical în aceste cazuri
va fi stabilitã de medicul de familie.
Art. 125. - Cuantumul lunar al indemnizatiei prevãzute la art. 121
alin. (1) lit. a) si b), este de 85% din baza de calcul stabilitã
conform art. 99.
SECTIUNEA a 5-a
Ajutorul de deces
Art. 126. - (1) În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului
beneficiazã de ajutor de deces o singurã persoanã
care poate fi, dupã caz, sotul supravietuitor, copilul, pãrintele,
tutorele, curatorul, mostenitorul, în conditiile dreptului comun,
sau, în lipsa acesteia, persoana care dovedeste cã a suportat
cheltuielile ocazionate de deces.
(2) Cuantumul ajutorului de deces se stabileste anual prin legea bugetului
asigurãrilor sociale de stat si nu poate fi mai mic decât
valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat si fãcut public
de cãtre CNPAS, conform prevederilor art. 5 alin. (3).
Art. 127. - (1) Asiguratul sau pensionarul beneficiazã de ajutor
de deces în cazul decesului unui membru de familie aflat în
întretinerea sa si care nu are un drept propriu de asigurãri
sociale.
(2) Se considerã membru de familie, în sensul prezentei legi:
a) sotul;
b) copii proprii, copii adoptati, copii aflati în plasament familial
sau cei încredintati spre crestere si educare familiei, în
vârstã de pânã la 18 ani sau, dacã îsi
continuã studiile, pânã la terminarea acestora, fãrã
a depãsi vârsta de 26 de ani;
c) pãrintii si bunicii oricãruia dintre soti.
(3) Ajutorul de deces cuvenit pentru un membru de familie reprezintã
jumãtate din cuantumul prevãzut la art. 126 alin. (2).
Art. 128. - Ajutorul de deces se suportã, din bugetul asigurãrilor
sociale de stat si se acordã, la cerere, pe baza certificatului
de deces.
SECTIUNEA a 6-a
Alte dispozitii privind drepturile
de asigurãri sociale
Art. 129. - În cazul falimentului angajatorului indemnizatia pentru
incapacitate temporarã de muncã, care a început sã
curgã anterior acestei situatii si care, potrivit prezentei legi,
se suportã de cãtre angajator, se achitã asiguratilor
din bugetul asigurãrilor sociale de stat, sumele urmând sã
fie recuperate conform procedurii prevãzute de prezenta lege.
Art. 130. - Pentru persoana asiguratã care se regãseste în
douã sau mai multe situatii prevãzute la art. 5 si care desfãsoarã
activitate în mai multe unitãti, în fiecare fiind asiguratã
conform prezentei legi, indemnizatile de asigurãri sociale se calculeazã
si se plãtesc, dupã caz, de fiecare angajator sau de casele
teritoriale de pensii, în conditiile legii.
Art. 131. - Durata concediilor medicale pentru tuberculozã, sarcinã,
lãuzie si îngrijirea copilului bolnav nu diminueazã
numãrul zilelor de concediu medical acordate unui asigurat pentru
celelalte afectiuni.
Art. 132. - (1) Concediile medicale acordate cu întrerupere între
ele se iau în considerare separat, durata lor necumulându-se,
iar plata se suportã conform art. 101 si 102.
(2) În situatia în care, în aceeasi lunã, un asigurat
are douã sau mai multe concedii medicale pentru afectiuni diferite,
fãrã întrerupere între ele, indemnizatia pentru
incapacitate temporarã de muncã se calculeazã si se
suportã separat, iar plata se face conforrm art. 101 si 102.
Art. 133. - (1) Calculul si plata indemnizatiilor de asigurãri sociale
se fac pe baza certificatului medical emis în conditiile legii, care
constituie ordin de platã.
(2) Calculul si plata indemnizatiei de asigurãri sociale se fac
lunar de cãtre:
a) angajator, cel mai târziu o datã cu lichidarea drepturilor
salariale pe luna respectivã, pentru asiguratii prevãzuti
la art. 5 alin. (1) pct. I, II si VI;
b) institutia care administreazã bugetul Fondului pentru plata ajutorului
de somaj, în termen de 3 zile de la data depunerii certificatului
medical, pentru someri;
c) casa teritorialã de pensii, în termen de 3 zile de la data
depunerii certificatului medical, pentru asiguratii prevãzuti la
art. 5 alin. (1) pct. IV si alin. (2).