MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A I
Anul XII - Nr. 140    LEGI, DECRETE, HOTARÂRI SI ALTE ACTE    Sâmbãtã, 1 aprilie 2000

SUMAR

LEGI SI DECRETE

            19. - Lege privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurãri sociale

            65. - Decret pentru promulgarea Legii privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurãri sociale

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE
privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurãri sociale

            Parlamentul României adoptã prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

            Art. 1. - Dreptul la asigurãri sociale este garantat de stat si se exercitã, în conditiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurãri sociale, denumit în continuare sistemul public.
            Art. 2. - Sistemul public se organizeazã si functioneazã având ca principii de bazã:
            a) principiul unicitãtii, potrivit cãruia statul organizeazã si garanteazã sistemul public bazat pe aceleasi norme de drept;
            b) principiul egalitãtii, care asigurã tuturor participantilor la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveste drepturile si obligatiile prevãzute de lege;
            c) principiul solidaritãtii sociale, conform cãruia participantii la sistemul public îsi asumã reciproc obligatii si beneficiazã de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlãturarea riscurilor sociale prevãzute de lege;
            d) principiul obligativitãtii, potrivit cãruia persoanele fizice si juridice au, conform legii, obligatia de a participa la sistemul public, drepturile de asigurãri sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligatiilor;
            e) principiul contributivitãtii, conform cãruia fondurile de asigurãri sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurãri sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurãri sociale plãtite;
            f) principiul repartitiei, pe baza cãruia fondurile realizate se redistribuie pentru plata obligatiilor ce revin sistemului public, conform legii;
            g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sins stãtãtoare a sistemului public, conform legii.
            Art. 3. - (1) În baza prezentei legi, în termen de 30 de zile de la data publicãrii acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, se înfiinteazã Casa Nationalã de Pensii si Alte Drepturi de Asigurãri Sociale, denumitã în continuare, prescurtat, CNPAS.
            (2) În subordinea CNPAS se înfiinteazã case judetene de pensii în fiecare municipiu-resedintã de judet, precum si Casa de pensii a municipiului Bucuresti, denumite în continuare case teritoriale de pensii.
            (3) CNPAS poate înfiinta case locale de pensii, în functie de numãrul, complexitatea si structura asiguratilor, care functioneazã sub conducerea si controlul casei judetene de pensii si, respectiv, Casei de pensii a municipiului Bucuresti.
            Art. 4. - (1) În sistemul publlic sunt asigurate, în conditiile prezentei legi, persoanele fizice, denumite în continuare asigurati.
            (2) Asiguratii pot fi cetãteni români, cetãteni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau resedinta în România.
            (3) Asiguratii au obligatia sã plãteascã contributii de asigurãri sociale si au dreptul sã beneficieze de prestatii de asigurãri sociale, confiorm prezentei legi.
            Art. 5. - (1) În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
            I. persoanele care desfãsoarã activitãti pe bazã de contract individual de muncã;
            II. persoanele care îsi desfãsoarã, activitatea în functii elective sau care sunt numite în cadrul autoritãtii executive, legislative ori judecãtoresti, pe durata mandatului, precum si membrii cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugãresti, ale cãror drepturi si obligatii sunt asimilate, în conditiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevãzute la pct. I;
            III. persoanele care beneficiazã de ajutor de somaj, ajutor de integrare profesionalã sau alocatie de sprijin, ce se suportã din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj, în conditiile legii, denumite în continuare someri;
            IV. persoanele care realizeazã un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel putin 3 salarii medii brute pe economie, si care se aflã în una dintre situatiile urmãtoare:
            a) asociat unic, asociati, comanditari sau actionari;
            b) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;
            c) membri ai asociatiei familiale;
            d) persoane autorizate sã desfãsoare activitãti independente;
            e) persoane angajate în institutii internationale, dacã nu sunt asiguratii acestora;
            f) proprietari de bunuri si/sau arendasi de suprafete agricole si forestiere;
            g) persoane care desfãsoarã activitãti agricole în cadrul gospodãriilor individuale sau activitãti private în domeniul forestier;
            h) membri ai societãtilor agricole sau ai altor forme de asociere din agriculturã;
            i) persoane care desfãsoarã activitãti în unitãtile de cult recunoscute potrivit legii si care nu au încheiat contract individual de muneã;
            V. persoanele care realizeazã prin cumul venituri brute pe an calendaristic, echivalente cu cel putin 3 salarii medii brute pe economie, si care se regãsesc în douã sau mai malte situatii prevãzute la pct. IV;
            VI. persoanele care desfãsoarã activitãti exclusiv pe bazã de conventii civile de prestãri de servicii si care realizeazã un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin 3 salarii medii brute pe economie.
            (2) Se pot asigura în sistemul public, pe bazã de contract de asigurare, în conditiile prezentei legi, si alte persoane care nu se regãsesc în situatiile prevãzute la alin. (1).
            (3) Salariul mediu brut pe economie pentru anul urmãtor se prognozeazã si se face public de cãtre CNPAS pânã la data de 31 decembrie a anului curent.
            Art. 6. - (1) Persoanele juridice sau fizice la care îsi desfãsoãrã activitatea asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. I, II si VI, denumite în continuare angajatori, precum si institutiile care efectueazã plata drepturilor de somaj pentru somerii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. II sunt obligate sã depunã în fiecare lunã, la termenul stabilit de CNPAS, declaratia privind evidenta nominalã a asiguratilor si a obligatiilor de platã cãtre bugetul asigurãrilor sociale de stat. Declaratia se depune la casa teritorialã de pensii, în raza cãreia se aflã sediul angajatorului.
            (2) Persoanele prevãzute la art.5 alin. (1) pct. IV si V, care au împlinit vârsta de 18 ani, sunt obligate sã depunã declaratia de asigurare la casa teritonalã de pensii în raza cãreia se aflã domiciliul asiguratului, în termen de 30 de zile de la încadrarea în situatiile mentionate.
            (3) Se excepteazã de la obligativitatea depunerii declaratiei de asigurare persoanele prevãzute la art. 5 alin. (1) pct. IV si V, dacã se regãsesc si în una dintre situatiile prevãzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II si ii.
            (4) Persoanele care desfãsoarã activitãti pe bazã de conventii civile de prestãri de servicii au obligatia sã declare angajatorului, pe propria rãspundere, dacã sunt încadrate cu contract individual de muncã la alt angajator.
            Art: 7. - (1) În sistemul public prestatiile de asigurãri sociale reprezintã venit de înlocuire pentru pierderea totalã sau partialã a veniturilor profesionale, ca urmare a bãtrânetii, invaliditãtii, accidentelor, bolii, maternitãtii sau decesului, denumite în continuare riscuri asigurate.
            (2) Prestatiile de asigurãri sociale se acordã sub formã de: pensii, indemnizatii, ajutoare, alte tipuri de prestatii prevãzute de lege, corelative cu obligatiile privind plata contributiei de asigurãri sociale.
            (3) În sistemul public asiguratii nu pot beneficia concomitent de douã sau mai multe prestatii de asigurãri sociale pentru acelasi risc asigurat, cu exceptia celor pentru prevenirea îmbolnãvirilor si recuperarea capacitãtii de muncã.
            Art. 8. - (1) Constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plãtit contributii de asigurãri sociale în sistemul public din România, precum si în alte tãri, în conditiile stabilite prin acordurile sau conventiile internationale la care România este parte.
            (2) Drepturile de asigurãri sociale cuvenite în sistemul public din România se pot transfera în tãrile în care asiguratii îsi stabilesc domiciliul sau resedinta, în conditiile reglementate prin acorduri si conventii internationale la care România este parte.
            (3) Prestatiile de asigurãri sociale aferente drepturilor prevãzute la alin. (2) pot fi transferate în alte tãri, în conditiile reglementate prin acorduri si conventii internationale la care România este parte, în moneda tãrilor respective sau într-o altã monedã asupra cãreia s-a convenit.
            Art. 9. - (1) Evidenta drepturilor si obligatiilor de asigurãri sociale în sistemul public se realizeazã pe baza codului personal de ãsigurãri sociale.
            (2) Codul personal de asigurãri sociale si modalitãtile de atribuire a acestuia se stabilesc de CNPAS.
            (3) Fiecãrui asigurat în sistemul public i se atribuie un singur cod personal de asigurãri sociale.
            Art. 10. - În România se pot organiza si pot functiona societãti private de asigurãri sociale, reglementate prin lege specialã.

CAPITOLUL II
Bugetul asigurãrilor sociale de stat

            Art. 11. - (1) Bugetul asigurãrilor sociale de stat cuprinde veniturile si cheltuielile sistemului public.
            (2) Guvernul elaboreazã anual, pe baza propunerilor CNPAS, proiectul bugetului asigurãrilor sociale de stat, pe care îl supune spre aprobare Parlamentului.
            (3) Dacã legea bugetului asigurãrilor sociale de stat nu a fost adoptatã cu cel putin 3 zile înainte de expirarea exercitiului bugetar, se aplicã în continuare bugetul asigurãrilor sociale de stat pe anul precedent pânã la adoptarea noului buget.
            Art. 12. - Veniturile bugetului asigurãrilor sociale de stat provin din contributii de asigurãri sociale, dobânzi, majorãri pentru plata cu întârziere a contributiilor, precum si din alte venituri, potrivit legii.
            Art. 13. - (1) Cheltuielile bugetului asigurãrilor sociale de stat acoperã contravaloarea prestatiilor de asigurãri sociale din sistemul public, cheltuielile privind organizarea si functionarea sistemului public, finantarea unor investitii proprii, alte cheltuieli prevãzute de lege.
            (2) Din veniturile bugetului asigurãrilor sociale de stat se prelevã anual pânã la 3% pentru constituirea unui fond de rezervã.
            (3) Fondul de rezervã cumulat nu poate depãsi nivelul cheltuielilor prevãzute pentru anul bugetar respectiv.
            (4) Fondul de rezervã se utilizeazã pentru acoperirea prestatiilor de asigurãri sociale în situatii temeinic motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului public, aprobate prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
            Art. 14. - (1) Excedentele anuale ale bugetului asigurãrilor sociaae de stat pot fi utilizate în anul urmãtor, potrivit destinatiilor aprobate prin lege, dupã restituirea transferurilor primite de la bugetul de stat.
            (2) Fondul de rezervã se reporteazã în anul urmãtor si se completeazã potrivit prevederilor art. 13 alin. (2) si (3).
            (3) Eventualul deficit curent al bugetului asigurãrilor sociale de stat se acoperã din disponibilitãtile bugetului de asigurãri sociale de stat din anii precedenti si, în continuare, din fondul de rezervã.
            Art. 5. - Disponibilitãtile bãnesti ale asigurãrilor sociale de stat sunt purtãtoare de dobânzi; nivelul dobânzilor se stabileste prin conventii încheiate de CNPAS cu trezoreria statului sau cu bãncile.
            Art. 16. - În mod exceptional, în situatii motivate, pentru acoperirea deficitului bugetului asigurãrilor sociale de stat, dupã epuizarea fondului de rezervã, veniturile bugetului asigurãrilor sociale de stat se completeazã cu sume care se alocã de la bugetul de stat:
            Art. 17. - (1) În sistemul public, pe teritoriul României, contributiile si prestatiile de asigurãri sociale se plãtesc în lei.
            (2) Contributiile si prestatiile de asigurãri sociale, stabilite în moneda altor tãri, se plãtesc pe teritoriul României în lei, la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationalã a României din ziua plãtii.

CAPITOLUL III
Contributia de asigurãri sociale

            Art. 18. - (1  În sistemul public sunt contribuabili, dupã caz:
            a) asiguratii care datoreazã contributii individuale de asigurãri sociale;
            b) angajatorii;
            c) persoanele juridice la care îsi desfãsoarã activitatea asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. II si VI, asimilate în conditiile prezentei legi angajatorului;
            d) Agentia Nationalã de Ocupare si Formare Profesionalã care administreazã bugetul Fondului pentru. plata ajutorului de somaj;
            e) persoanele prevãzute la art. 5 alin. (2), care încheie contract de asigurare.
            (2) Cotele de contributii de asigurãri sociale sunt diferentiate în functie de conditiile de muncã normale, deosebite sau speciale.
            (3) Cotele de contributii de asigurãri sociale se aprobã anual prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
            Art. 19. - (1) În sensul prezentei legi, locurile de muncã în conditii deosebite reprezintã acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esential capacitatea de muncã a asiguraiilor datoritã gradului mare de expunere la risc.
            (2) Criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de muncã în conditii deosebite se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si a Ministerului Sãnãtãtii.
            (3) Hotãrârea Guvernului prevãzutã la alin. (2) se va adopta în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
            (4) Locurile de muncã în conditii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncã sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncã, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor si metodologiei de încadrare prevãzute la alin. (2).
            (5) Avizul inspectoratului teritorial de muncã este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncã în conditii deosebite.
            Art. 20. - În sensul prezentei legi, locurile de muncã în conditii speciale sunt cele din:
            a) unitãtile miniere, pentru personalul care îsi desfãsoarã activitatea în subteran cel putin 50% din timpul normal de muncã în luna respectivã;
            b) activitãtile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I si II de expunere la radiatii;
            c) aviatia civilã, pentru personalul navigant prevãzut în anexa nr. 1;
            d) activitatea artisticã desfãsuratã în profesiile prevãzute în anexa nr. 2.
            Art. 21. - (1) Contributia de asigurãri sociale se datoreazã din momentul încadrãrii în una dintre situatiile prevãzute la art. 5 alin. (1) sau de la data încheierii contractului de asigurare.
            (2) Contributia individualã de asigurãri sociale, datoratã de asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. I, II si VI, reprezintã o treime din cota de contributie de asigurãri sociale, stabilitã anual pentru conditii normale de muncã.
            (3) Contributia de asigurãri sociale, datoratã de angajatori, reprezintã diferenta fatã de contributia individualã de asigurãri sociale, prevãzutã la alin. (2), pânã la nivelul cotelor de contributie de asigurãri sociale stabilite prin legea anualã a bugetului de stat, în functie de conditiile muncã.
            (4) Asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. IV si V si alin. (2) datoreazã integral cota de contributie de asigurãri sociale corespunzãtoare conditiilor de muncã în care îsi desfãsoarã activitatea.
            (5) Contributia de asigurãri sociale pentru someri se suportã integral din bugetul Fondului pentru plata ajutoruluide somaj, la nivelul cotei stabilite pentru conditii normale de muncã.
            (6) Contributia de asigurãri sociale datoratã de contribuabilii prevãzuti, la art. 18 alin. (1) nu se impoziteazã.
            Art. 22. - (1) Calculul si plata contributiei de asigurãri sociale, datoratã de asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. I, II si VI si de angajatorii acestora, se fac lunar de cãtre angajatori.
            (2) Calculul si plata contributiei de asigurãri sociale pentru someri se fac lunar de cãtre institutia care administreazã bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj.
            (3) Plata contributiei de asigurãri sociale, datoratã de asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. IV si V si alin. (2), se face lunar de cãtre acestia, pe baza calculului efectuat si comunicat de casele teritoriale de pensii la care sunt asigurati.
            (4) Plata contributiei de asigurãri sociale, în cazul asiguratilor aflati în situatiile prevãzute la art. 5 alin. (1) pct. IV lit. f), g), h) si alin. (2), se poate face si la intervale mai mari de o lunã, fãrã a depãsi 6 luni, cu respectarea termenelor prevãzute în declaratia sau în contractul de asigurare.
            Art. 23. - (1) Baza lunarã de calcul a contributiei individuale de asigurãri sociale în cazul asiguratilor o constituie:
            a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile si adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncã, si/sau veniturile asiguratilor prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. I, II si VI;
            b) venitul lunar asigurat, prevãzut în declaratia sau contractul de asigurare, care nu poate fi mai mic de o pãtrime din salariul mediu brut lunar pe economie.
            (2) Baza lunarã de calcul a contributiei individuale de asigurãri sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentã în strãinãtate de cãtre persoanele juridice din România este salariul brut lunar în lei, corespunzãtor functiei în care persoana respectivã este încadratã în tarã, inclusiv sporurile si celelalte adaosuri care se acordã potrivit legii.
            (3) Baza de calcul prevãzutã la alin. (1) si (2) nu poate depãsi plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.
            (4) Salariul mediu brut lunar pe economie este cel prevãzut la art. 5 alin. (3).
            Art. 24. - (1) Baza lunarã de calcul, la care angajatorul datoreazã contributia de asigurãri sociale, o constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. I si II, precum si veniturile brute lunare realizate de asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. VI.
            (2) Baza lunarã de calcul, la care persoana juridicã din România datoreazã contributia de asigurãri sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentã în strãinãtate, o constituie fondul total de salarii rezultat din însumarea salariilor brute individuale la care s-a calculat contributia de asigurãri sociale, conform prevederilor art. 23 alin. (2).
            (3) Baza de calcul prevãzutã la alin. (1) si (2) nu poate fi mai mare decât produsul dintre numãrul mediu al asiguratilor din luna pentru care se calculeazã contributia si valoarea corespunzãtoare a 3 salarii medii brute lunare pe economie.
            (4) Prevederile alin. (3) se aplicã si în cazul bugetului Fondului pentru plata ajutorului de somaj.
            Art. 25. - Baza lunarã de calcul a contributiei de asigurãri sociale pentru someri o constituie cuantumul ajutorului de somaj, ajutorului de integrare profesionalã sau al alocatiei de sprijin, dupã caz.
            Art. 26. - (1) Contributia de asigurãri sociale nu se datoreazã asupra sumelor reprezentând:
            a) prestatii de asigurãri sociale care se suportã din fondurile asigurãrilor sociale sau din fondurile angajatorului si care se plãtesc direct de acesta, potrivit prezentei legi;
            b) drepturile plãtite potrivit dispozitiilor legale, în cazul desfacerii contractelor individuale de muncã sau al încetãrii calitãtii de membru cooperator;
            c) diurnele de deplasare, detasare si indemnizatiile de transfer, drepturile de autor;
            d) sumele obtinute în baza unei conventii civile de prestãri de servicii sau executãri de lucrãri de cãtre persoane care au încheiate contracte individuale de muncã;
            e) sumele reprezentând participarea salariatilor la profit;
            f) premii si alte drepturi exceptate prin legi speciale.
            (2) Sumele exceptate de la plata contributiei de asigurãri sociale nu se iau în considerare la stabilirea cuantumului prestatiilor de asigurãri sociale:
            Art. 27. - (1) Sumele reprezentând prestatii de asigurãri sociale, care se plãtesc de angajator asiguratilor, potrivit prevederilor prezentei legi, în contul asigurãrilor sociale, se retin de acesta din contributiile de asigurãri sociale datorate pentru luna respectivã.
            (2) Sumele reprezentând prestatii de asigurãri sociale plãtite de angajator asiguratilor, potrivit prevederilor prezentei legi, care depãsesc suma contributiilor datorate de acesta în luna respectivã, se recupereazã din contul asigurãrilor sociale de la casa teritorialã de pensii în raza cãreia se aflã sediul acestuia.
            Art. 28. - (1) Contributia individualã de asigurãri sociale, datoratã de asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. I, II si VI, se retine integral din salariul sau, dupã caz, din venitul brut lunar al asiguratului si se vireazã lunar de angajator la casa teritorialã de pensii în raza cãreia se aflã sediul acestuia.
            (2) Angajatorul calculeazã si vireazã lunar contributia de asigurãri sociale pe care o datoreazã bugetului asigurãrilor sociale de stat, împreunã cu contributiile individuale retinute de la asigurati.
            (3) În cazul în care contributia lunarã de asigurãri sociale achitatã de contribuabili este mai mare decât contributia datoratã, suma plãtitã în plus se regularizeazã ulterior, conform procedurilor stabilite de CNPAS.
            Art. 29. - Termenele de platã a contributiei de asigurãri sociale sunt:
            a) data stabilitã pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care efectueazã plata drepturilor salariale lunar, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii urmãtoare celei pentru care se datoreazã plata;
            b) data stabilitã pentru plata chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor ce efectueazã plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii urmãtoare celei pentru care se datoreazã plata;
            c) pânã la sfârsitul lunii, pentru luna în curs, în cazul asiguratilor prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. IV lit. a), b), c), d) si e);
            d) cel mai târziu pânã la datele fixate prin declaratia sau prin contractul de asigurare, în cazul asiguratilor prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. IV lit. f), g), h), i) si alin. (2);
            e) pânã la data de 20 a lunii urmãtoare celei pentru care se efectueazã plata drepturilor ce se suportã din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj, în cazul asiguratilor prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. III;
            f) data prevãzutã în conventia civilã de prestãri de servicii pentru plata sumelor celor angajati exclusiv pe bazã de conventie civilã de prestãri de servicii, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii urmãtoare celei pentru care se datoreazã plata.
            Art. 30. - (1) Angajatorii, indiferent de forma de proprietate, vor depune în bancã, o datã cu documentatia pentru plata salariilor si a altor venituri, ale asiguratilor, si documentele pentru plata contributiilor datorate bugetului asigurãrilor sociale de stat, plãtile efectuându-se simultan, sub control bancar.
            (2) În cazul neachitãrii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate bugetului asigurãrilor sociale de stat, casele teritoriale de pensii vor proceda la aplicarea mãsurilor de executare silitã pentru încasarea sumelor cuvenite, conform dispozitiilor legale privind executarea creantelor bugetare.
            Art. 31. - (1) Neplata contributiei de asigurãri sociale la termenele prevãzute la art. 29 genereazã plata unor majorãri calculate pentru fiecare zi de întârziere, pânã la data achitãrii sumei datorate inclusiv.
            (2) Cota majorãrilor de întârziere, prevãzutã la alin. (1), se stabileste potrivit reglementãrilor privind executarea creantelor bugetare.
            (3) Sumele reprezentând majorãrile de întârziere se fac venit la bugetul asigurãrilor sociale de stat.
            (4) Calculul majorãrilor de întârziere, evidentierea în contabilitate si urmãrirea plãtii acestora se fac de cãtre angajator sau, dupã caz, de institutia care efectueazã plata ajutorului de somaj.
            (5) Calculul majorãrilor de întârziere pentru asiguratii cu declaratie sau contract de asigurare se efectueazã, dupã caz, de acestia sau de casele teritoriale de pensii.
            Art. 32. - În cazul lichidãrii administrative sau al falimentului angajatorului, sumele datorate de acesta bugetului asigurãrilor sociale de stat vor fi recuperate conform procedurii prevãzute de lege.
            Art. 33. - Neplata contributiei de asigurãri sociale de cãtre asiguratii cu declaratie sau contract de asigurare la termenele stabilite atrage neacordarea drepturilor la prestatii pânã la achitarea contributiilor datorate si a majorãrilor de întârziere aferente.
            Art. 34. - Asiguratii care fac dovada cã nu se mai regãsesc în situatiile pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit art. 5 alin. (1) pct. IV si V, trebuie sã depunã la casele teritoriale de pensii, în termen de 30 de zile de la modificarea situaiiei, formularul-tip de retragere a declaratiei de asigurare.
            Art. 35. - (1) Contractul de asigurare poate fi reziliat la initiativa oricãreia dintre pãrti, conform clauzelor prevãzute în contract.
            (2) În cazul rezilierii contractului de asigurare, contributiile de asigurãri sociale achitate nu se restituie, iar stagiul de cotizare realizat se valorificã la stabilirea dreptului de pensie.
            (3) Calitatea de asigurat se redobândeste dupã încheierea unui nou contract de asigurare.
            (4) Dupã redobândirea calitãtii de asigurat dreptul la prestatii de asigurãri sociale, altele decât pensiile, se reia dupã realizarea unui nou stagiu de cotizare, prevãzut de lege, pentru aceste prestatii.
            Art. 36. - (1) Colectarea si evidenta contributiilor de asigurãri sociale se asigurã prin casele teritoriale de pensii, pe baza codului personal de asigurãri sociale.
            (2) Pãstrarea si evidenta datelor privind contributiile de asigurãri sociale, pe fiecare asigurat, se realizeazã de casele teritoriale de pensii si de CNPAS.
            (3) De la data intrãrii în vigoare a prezentei legi contributiile de asigurãri sociale, colectate prin casele teritoriale de pensii vor fi alocate lunii pentru care s-a efectuat plata.
            (4) Debitele cãtre bugetul asigurãrilor sociale de stat, corespunzãtoare perioadelor anterioare intrãrii în vigoare a prezentei legi, vor fi urmãrite distinct, potrivit reglementãrilor privind executarea creantelor bugetare.
            Art. 37. - (1) În sistemul public stagiul de cotizare se constituie din însumarea lunilor în care s-a plãtit contributia la bugetul asigurãrilor sociale de stat, atât de asigurat, cât si de angajator sau, dupã caz, numai de asigurat, în situatiile prevãzute la art. 5 alin. (1) pct. IV, V, VI si alin. (2).
            (2) În luna în care asiguratului i s-a retinut contributia de asigurãri sociale, iar angajatorul nu si-a achitat contributia datoratã în calitatea sa de contribuabil, stagiul de cotizare ce se ia în calcul reprezintã o treime din luna respectivã.
            Art. 38. - (1) În sistemul public se asimileazã stagiului de cotizare si perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul:
            a) a beneficiat sau beneficiazã de drepturi de asigurãri sociale, cu exceptia celor prevãzute la art. 40 lit. a), b), c) si e);
            b) a urmat cursurile de zi ale învãtãmântului superior, organizat potrivit legii, pe durata normalã a studiilor respective, cu conditia absolvirii acestora;
            c) a satisfãcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilitã, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat.
            (2) Asiguratii care au absolvit mai multe institutii de învãtãmânt superior, conform prevederilor alin. (1) lit. b), beneficiazã de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de studii, la alegere.
            (3) Persoanele prevãzute la alin. (1) lit. b) beneficiazã de perioade asimilate, dacã în aceste perioade nu se regãsesc în situatiile prevãzute la art. 5.
            (4) Perioadele asimilate, prevãzute la alin. (1), se valorificã numai pentru obtinerea pensiei pentru limitã de vârstã, de invaliditate si de urmas.
            Art. 39. - (1) Stagiul de cotizare se certificã asiguratilor anual, din oficiu, de cãtre CNPAS, prin casele teritoriale de pensii,
            (2) Stagiul de cotizare se certificã si la cererea asiguratilor, contra cost, oricând în timpul anului. Tariful serviciului respectiv se stabileste anual de CNPAS.

CAPITOLUL IV
Pensii

            Art. 40. - În sistemul public se acordã urmãtoarele categorii de pensii:
            a) pensia pentru limitã de vârstã;
            b) pensia anticipatã;
            c) pensia anticipatã partialã;
            d) pensia de invaliditate;
            e) pensia de urmas.

SECTIUNEA 1
Pensia pentru limitã de vârstã

            Art. 41. - (1) Pensia pentru limitã de vârstã se acordã asiguratilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionãrii, conditiile privind vârsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
            (2) Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru bãrbati. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, prin cresterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei si de la 62 de ani pentru bãrbati, conform esalonãrii prevãzute în anexa nr. 3.
            (3) Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât si pentru bãrbati este de 15 ani. Cresterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi; conform esalonãrii prevãzute în anexa nr. 3.
            (4) Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei si de 35 de ani pentru bãrbati. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, prin cresterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei si de la 30 de ani pentru bãrbati, conform esalonãrii prevãzute în anexa nr. 3.
            (5) Asiguratii care îndeplinesc conditiile prevãzute la alin. (1)-(4) pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului.
            Art. 42. - (1) Asiguratii care si-au desfãsurat activitatea, total sau partial, în conditii deosebite de muncã au dreptul la pensie pentru limitã de vârstã, cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 1.

TABELUL Nr. 1
 
Stagiul de cotizare în conditii deosebite de muncã (ani împliniti) 
Reducerea vârstelor standard de pensionare (ani împliniti)
6
1,0
8
1,5
10
2,0
12
2,5
14
3,0
16
3,5
18
4,0
20
4,5
22
5,0
24
5,5
26
6,0
28
6,5
30
7,0
32
7,5
35
8,0

            (2) Vârstele de pensionare reduse, conform prevederilor alin. (1), nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei si de 55 de ani pentru bãrbatii.
            Art. 43. - (1) Asiguratii care si-au desfãsurat activitatea în locurile de muncã prevãzute la art. 20 lit. a) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel putin 20 de ani în aceste conditii beneficiazã de pensie pentru limitã de vârstã începând cu vârsta de 45 de ani.
            (2) Asiguratii care au realizat în conditii speciale de muncã un stagiu de cotizare de cel putin 25 de ani, cu exceptia celor prevãzuti la alin. (1), beneficiazã de pensie pentru limitã de vârstã, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.
            (3) Asiguratii care si-au desfãsurat activitatea în locurile de muncã prevãzute la art. 20 lit. b) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel putin 15 ani în zona I de expunere la radiatii sau de 17 ani în zona I de expunere la radiatii beneficiazã de pensie pentru limitã de vârstã, indiferent de vârstã.
            Art. 44. - Asiguratii care au realizat în conditii speciale de muncã un stagiu de cotizare mai mic de 25 de ani beneficiazã de pensie pentru limitã de vârstã, cu reducerea proportionalã a vârstelor standard de pensionare, în conditiile realizãrii stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor anexelor nr. 4 si 5.
            Art. 45. - Personalul navigant din aviatia civilã beneficiazã de prevederile art. 43 alin. (2) si ale art. 44, în conditiile realizãrii unui numãr minim de ore de zbor, salturi, respectiv starturi, aprobat prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, a Ministerului Sãnãtãtii si a Ministerului Transporturilor, în urma consultãrii cu CNPAS. Hotãrârea Guvernului va fi adoptatã pânã la intrarea în vigoare a prezentei legi.
            Art. 46. - Asiguratii care au realizat stagii de cotizare atât în conditii deosebite, cât si în conditii speciale de muncã beneficiazã, cumulativ, de reducerea vârstelor standard de pensionare, corespunzãtoare fiecãrei situatii, fãrã ca aceastã reducere sã depãseascã 12 ani.
            Art. 47. - (1) Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în conditii de handicap preexistent calitãtii de asigurat, în functie de gradul handicapului, beneficiazã de reducerea stagiilor de cotizare si a vârstelor standard de pensionare prevãzute în anexa nr. 3, astfel:
            a) cu 15 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacã au realizat cel putin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap grav;
            b) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacã au realizat cel putin douã treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat;
            c) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacã au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.
            (2) Asiguratii nevãzãtori beneficiazã de pensie pentru limitã de vârstã, indiferent de vârstã, dacã au realizat ca nevãzãtor cel putin o treime din stagiul complet de cotizare prevãzut de lege.
            Art. 48. - Beneficiazã de reducerea vârstei standard de pensionare cu 6 luni pentru fiecare an de privare de libertate, de deportare în strãinãtate dupã data de 23 august 1944 si/sau de prizonierat asiguratii cu stagiul complet de cotizare, cãrora li s-au stabilit drepturi privind vechimea în muncã în conditiile prevãzute la art. 1 alin. (1) lit. a), b) si c) si alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile ulterioare.

SECTIUNEA a 2-a
Pensia anticipatã

            Art. 49. - (1) Asiguratii care au depãsit stagiul complet de cotizare cu cel putin 10 ani pot solicita pensia anticipatã cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare.
            (2) Cuantumul pensiei anticipate se stabileste în aceleasi conditii cu cel al pensiei pentru limitã de vârstã.
            (3) La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se au în vedere perioadele asimilate, prevãzute de prezenta lege.

SECTIUNEA a 3-a
Pensia anticipatã partialã

            Art. 50. - (1) Asiguratii care au realizat stagiile complete de cotizare, precum si cei care au depãsit stagiul complet de cotizare cu pânã la 10 ani pot solicita pensie anticipatã partialã cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani.
            (2) Cuantumul pensiei anticipate partiale se stabileste din cuantumul pensiei pentru limitã de vârstã, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat si cu numãrul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare, conform tabelului nr. 2.

TABELUL Nr. 2
 
Stagiul de cotizare realizat peste stagiul standard complet prevãzut în anexa nr. 3 (coloanele 3 si 6)
Procentul de diminuare pentru fiecare lunã de anticipare
pânã la 1 an
0,50
peste 1 an
0,45
peste 2 ani
0,40
peste 3 ani
0,35
peste 4 ani
0,30
peste 5 ani
0,25
peste 6 ani
0,20
peste 7 ani
0,15
peste 8 ani
0,10
între 9 si 10 ani
0,05

            Art. 51. - Asiguratii, care au desfãsurat activitãti în conditii deosebite sau în conditii speciale de muncã, dar care nu se pot pensiona cu reducerea vârstei de pensionare pe aceastã bazã, pot beneficia de prevederile art. 50. În aceste cazuri reducerea vârstei standard de pensionare nu poate fi mai mare de 5 ani.
            Art. 52. - La împlinirea vârstelor standard de pensionare, prevãzute de prezenta lege, pensia anticipatã partialã devine pensie pentru limitã de vârstã, prin eliminarea diminuãrii prevãzute la art. 50 alin. (2) si adãugarea eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.

SECTIUNEA a 4-a
Pensia de invaliditate

            Art. 53. - (1) Au dreptul la pensie de invaliditate asiguratii care si-au pierdut total sau cel putin jumãtate din capacitatea de muncã, din cauza:
            a) accidentelor de muncã, conform legii;
            b) bolilor profesionale si tuberculozei;
            c) bolilor obisnuite si accidentelor care nu au legãturã cu munca.
            (2) Beneficiazã de pensie de invaliditate în conditiile prevãzute la alin. (1), si asiguratii care satisfac obligatii militare prevãzute la art. 38 alin. (1) lit. c).
            (3) Au dreptul la pensie de invaliditate, în conditiile prevãzute la alin. (1) lit. a), si elevii, ucenicii si studentii care si-au pierdut total sau cel putin jumãtate din capacitatea de muncã datoritã accidentelor sau bolilor profesionale survenite în timpul si din cauza practicii profesionale.
            (4) Persoanele care si-au pierdut total sau partial capacitatea de muncã si marii mutilati, ca urmare a participãrii la lupta pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 ori în legãturã cu evenimentele revolutionare din decembrie 1989, care erau cuprinsi într-un sistem de asigurãri sociale anterior datei ivirii invaliditãtii din aceastã cauzã, au dreptul si la pensie de invaliditate, indiferent de vechimea în muncã, pe timpul cât dureazã invaliditatea, stabilitã în aceleasi conditii în care se acordã pensia de invaliditate persoanelor cere au suferit accidente de muncã.
            Art. 54. - În raport cu cerintele locului de muncã si cu gradul de reducere a capacitãtii de muncã, invaliditatea este:
            a) de gradul I, caracterizatã prin pierderea totalã a capacitãtii de muncã, a capacitãtii de autoservire, de autoconductie sau de orientare spatialã, invalidul, necesitând îngrijire sau supraveghere permanentã din partea altei persoane;
            b) de gradul II, caracterizatã prin pierderea totalã a capacitãtii de muncã, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce si de a se orienta spatial; fãrã ajutorul altei persoane;
            c) de gradul III, caracterizatã prin pierderea a cel putin jumãtate din capacitatea de muncã; invalidul putând sã presteze o activitate profesionalã.
            Art. 55. - Criteriile si normele pe baza cãrora se face încadrarea în gradele I, II si III de invaliditate se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, initiatã de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale împreunã cu Ministerul Sãnãtãii, la propunerea CNPAS, care va fi adoptatã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
            Art. 56. - (1) Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie, emisã, de medicul specializat în expertizã medicalã si recuperarea capacitãtii de muncã, denumit în continuare medic expert al a sigurãrilor sociale.
            (2) Împotriva deciziei emise în conditiile alin. (1) se poate face contestatie la casa teritorialã de pensii, în termen de 30 de zile de la comunicare.
            (3) La solutionarea contestatiei casa teritorialã de pensii poate consulta Institutul National de Expertizã Medicalã si Recuperarea Gapacitãtii de Muncã.
            (4) Termenul de rezolvare a contestatiei este de 30 de zile de la data înregistrãrii acesteia.
            (5) Decizia casei teritoriale de pensii, datã în solutionarea contestatiei prevãzute la alin. (2), poate fi contestatã la instanta judecãtoreascã competentã, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia.
            (6) Decizia de încadrare sau de neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestatã în termpn, este definitivã.
            Art. 57. (1) - Asiguratii care si-au pierdut capacitatea de muncã datoritã unei boli obisnuite sau unor accidente care nu au legãturã cu munca beneficiazã de pensie de invaliditate, dacã îndeplinesc stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3.

TABELUL Nr. 3
 
Vârsta asiguratului în momentul ivirii invaliditãtii
Stagiul de cotizare necesar
(ani)
sub 25 ani
5
25-31 ani
8
31-37 ani
11
37-43 ani
14
43-49 ani
18
49-55 ani
22
peste 55 ani
25

            (2) Beneficiazã de pensie de invaliditate si asiguratii care, pânã la data ivirii invaliditãtii, au realiza cel putin jumãtate din stagiul de cotizare necesar, prevãzut în tabelul nr. 3.
            (3) Asiguratii prevãzuti la art. 47 beneficiazã de pensie de invaliditate, dacã au realizat cel putin jumãtate din stagiul de cotizare necesar, prevãzut în tabelul nr. 3, în raport cu vârsta avutã la data expertizãrii.
            (4) Au dreptul la pensie de invaliditate si persoanele care la data ivirii invaliditãtii nu mai au calitatea de asigurat, dar îndeplinesc conditiile prevãzute la alin. (1), (2) sau (3).
            Art. 58. - În cazul în care invaliditatea s-a ivit ca urmare a unui accident de muncã, a unei boli profesionale, a tuberculozei, precum si în situatia în care invaliditatea s-a ivit în timpul si din cauza îndeplinirii obligatiilor militare prevãzute la art. 38 alin. (1) lit. c), asiguratul poate beneficia de pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare.
            Art. 59. - (1) La stabilirea pensiei de invaliditate asiguratilor li se acordã un stagiu potential, determinat ca diferentã între stagiul complet de cotizare si stagiul de cotizare realizat efectiv pânã în momentul încadrãrii într-un grad de invaliditate.
            (2) În cazul asiguratilor care au realizat cel putin jumãtate din stagiul de cotizare necesar, prevãzut în tabelul nr. 3, stagiul potential se determinã ca diferentã între stagiul complet de cotizare si stagiul de cotizare necesar.
            (3) Stagiul potential rezultat conform alin. (1) si (2) nu poate fi mai mare decât stagiul de cotizare pe care asiguratul ar fi putut sã îl realizeze de la vârsta ivirii invaliditãtii pânã la împlinirea vârstei la care, în conditiile prezentei legi, poate solicita o pensie pentru limitã de vârstã.
            Art. 60. - (1) Asiguratilor care au realizat un stagiu de cotizare în conditii de handicap preexistent calitãtii de asigurat li se acordã un stagiu potential, determinat ca diferentã între stagiile de cotizare cerute la art. 47 si stagiile de cotizare realizate efectiv.
            (2) În cazul persoanelor prevãzute la art. 53 ali. (3), stagiul potential luat în calcul la stabilirea pensiei de invaliditate îl constituie stagiul complet de cotizare, conform prezentei legi.
            Art. 61. - (1) Pensionarii încadrati în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizatie pentru însotitor, în cuantum fix.
            (2) Cuantumul indemnizatiei pentru însotitor se stabileste anual prin legea bugetului  asigurãrilor sociale de stat si nu  poate fi mai mic decât salariul de bazã minim brut pe tarã.
            (3) În timpul executiei bugetare cuantumul indemnizatiei pentru însotitor se reactualizeazã prin hotãrâre a Guvernului.
            Art. 62. - (1) Pensionarii de invaliditate sunt supusi revizuirii medicale, în functie de afectiune, la intervale de 6-12 luni, pânã la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de casele teritoriale de pensii.
            (2) Dupã fiecare revizuire medicul expert al asigurãrilor sociale din cadrul casei teritoriale de pensii emite o nouã decizie prin care se stabileste, dupã caz:
            a) mentinerea în acelasi grad de invaliditate;
            b) încadrarea în alt grad de invaliditate;
            c) încetarea calitãtii de pensionar de invaliditate, ca urmare a redobândirii capacitãtii de muncã.
            (3) Dreptul la pensie de invaliditate se modificã sau înceteazã începând cu luna urmãtoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicalã.
            (4) Neprezentarea din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicalã atrage suspendarea plãtii pensiei începând cu luna urmãtoare celei în care era prevãzutã revizuirea medicalã.
            (5) Revizuirea medicalã se poate efectua si la cererea pensionarilor, dacã starea sãnãtãtii lor s-a îmbunãtãtit sau, dupã caz, s-a agravat.
            (6) Decizia emisã dupã revizuirea medicalã se supune aceleiasi proceduri de contestare si solutionare, conform art. 56 alin. (2)-(6).
            (7) Nu sunt supusi revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care:
            a) prezintã invaliditãtii care afecteazã ireversibil capacitatea de muncã;
            b) au împlinit vârstele prevãzute de prezenta lege pentru obtinerea pensiei pentru limitã de vârstã;
            c) au vârsta mai micã cu pânã la 5 ani fatã de vârsta standard de pensionare si au realizat stagiile complete de cotizare, conform prezentei legi.
            Art. 63. - (1) Pensionarii de invaliditate, cu exceptia celor prevãzuti la art. 62 alin. (7), sunt obligati sã urmeze programele recuperatorii întocmite de medicul expert al asigurãrilor sociale care a emis decizia de încadrare în grad de invaliditate, în vederea reintegrãrii socioprofesionale în aceeasi muncã sau în alta.
            (2) Neîndeplinirea, din motive imputabile pensionarului, a obligatiei prevãzute la alin. (1) atrage suspendarea plãtii pensiei începând cu luna urmãtoare constatãrii.
            (3) Suspendarea plãtii pensiei înceteazã cu luna urmãtoare reluãrii sau, dupã caz, începerii programelor recuperatorii.
            Art. 64. - (1) La împlinirea vârstei standard prevãzute de prezenta lege pentru obtinerea pensiei pentru limitã de vârstã beneficiarul pensiei de invaliditate poate opta pentru cea mai avantajoasã dintre pensii.
            (2) Indemnizatia pentru însotitor prevãzutã la art. 61 se mentine indiferent de pensia pentru care se opteazã.

SECTIUNEA a 5-a
Pensia de urmas

            Art. 65. - Au dreptul la pensie de urmas copii si sotul supravietuitor, dacã persoana decedatã era pensionar sau indeplinea conditiile pentru obtinerea unei pensii.
            Art. 66. - Copii au dreptul la pensie de urmas:
            a) pânã la vârsta de 16 ani;
            b) dacã îsi continuã studiile într-o formã de învãtãmânt organizatã potrivit legii, pânã la terminarea acestora, fãrã a depãsi vârsta de 26 de ani;
            c) pe toatã durata invaliditãtii de orice grad, dacã aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situatiile prevãzute la lit. a) sau b).
            Art. 67. - (1) Sotul supravietuitor are dreptul la pensie de urmas pe tot timpul vietii, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacã durata cãsãtoriei a fost de cel putin 15 ani.
            (2) În cazul în care durata cãsãtoriei este mai micã de 15 ani, dar de cel putin 10 ani, cuantumul pensiei de urmas cuvenit sotului supravietuitor se diminueazã cu 0,5% pentru fiecare lunã, respectiv 6,0%, pentru fiecare an de cãsãtorie în minus.
            Art. 68. - (1) Sotul supravietuitor are dreptul la pensie de urmas, indiferent de vârstã, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacã durata cãsãtoriei a fost de cel putin 1 an.
            (2) Sotul supravietuitor are dreptul la pensie de urmas, indiferent de vârstã si de durata cãsãtoriei, dacã decesul sotului sustinãtor s-a produs ca urmare a unui accident de muncã, a unei boli profesionale sau tuberculozei si dacã nu realizeazã venituri lunare dintr-o activitate profesionalã pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pãtrime din salariul mediu brut pe economie.
            Art. 69. - Sotul supravieiuitor care nu îndeplineste conditiile prevãzute la art. 67 si art. 68 alin. (1) beneficiazã de pensie de urmas pe o perioadã de 6 luni de la data decesului, dacã în aceastã perioadã nu realizeazã venituri lunare dintr-o activitate profesionalã pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pãtrime din salariul mediu brut pe economie.
            Art. 70. - Sotul supravietuitor care are în îngrijire la data decesului sustinãtorilor lui unul sau mai multi copii în vârstã de pânã la 7 ani beneficiazã de pensie de urmas pânã la data împlinirii de cãtre ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizeazã venituri lunare dintr-o activitate profesionalã pentru care asigurarea este obligatorie s-au acestea sunt mai mici de o pãtrime din salariul mediu brut pe economie.
            Art. 71. - (1) Pensia de urmas se calculeazã, dupã caz, din:
            a) pensia pentru limitã de vârstã aflatã în platã sau la care ar fi avut dreptul, în conditiile legii, sustinãtorul decedat;
            b) pensia de invaliditate gradul 1, în cazul în care decesul sustinãtorului a survenit înaintea îndeplinirii conditiilor pentru obtinerea pensiei pentru limitã de vârstã si era în platã cu pensie de invaliditate de orice grad, pensie anticipatã, pensie anticipatã partialã sau va fi avut dreptul, în conditiile legii, la una dintre aceste categorii de pensie.
            (2) Cuantumul pensiei de urmas se stabileste procentual din pensia sustinãtorului, prevãzutã la alin. (1), în functie de numãrul urmasilor îndreptãtiti, astfel:
            a) pentru un singur urmas 50%;
            b) pentru 2 urmasi 75%;
            c) pentru 3 sau mai multi urmasi - 100%.
            Art. 72. - Cuantumul pensiei de urmas, în cazul orfanilor de ambii pãrinti, reprezintã însumarea drepturilor de urmas, calculate dupã fiecare pãrinte.
            Art. 73. - În cazul modificãrii numãrului de urmasi, pensia se recalculeazã în conformitate cu dispozitiile art. 71 alin. (2).
            Art. 74. - Sotul supravietuitor care are dreptul la o pensie proprie si îndeplineste conditiile prevãzute de lege pentru obtinerea pensiei de urmas dupã sotul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasã pensie.
            Art. 75. - Beneficiarii pensiei de urmas prevãzuti la art. 66 lit. c) si la art. 68 alin. (1) sunt expertizati, supusi revizuirii medicale si au obligatia de a urma programele recuperatorii conform acelorasi reglementãri prevãzute pentru pensia de invaliditate.

SECTIUNEA a 6-a
Calculul pensiilor

            Art. 76. - În sistemul public cuantumul pensiei la data înscrierii la pensie se determinã prin înmultirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie din luna iesirii la pensie.
            Art. 77. - Punctajul mediu anual, realizat de asigurat în perioada de cotizare, se determinã prin împãrtirea numãrului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numãrul de ani corespunzãtori stagiului complet de cotizare.
            Art. 78. - (1) Punctajul anual al asiguratului se determinã prin împãrtirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numãrului de puncte realizat în fiecare lunã. Numãrul de puncte realizat în fiecare lunã se calculeazã prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile si adaosurile, sau, dupã caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contributiei individuale de asigurãri sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivã, comunicat de Comisia Nationalã pentru Statisticã.
            (2) Pentru perioadele în care Comisia Nationalã pentru Statisticã a comunicat numai salariul mediu brut lunar pe economie la nivel anual, punctajul anual al asiguratului se determinã ca raport între media lunarã din anul respectiv a salariilor brute individuale, inclusiv sporurile si adaosurile, sau, dupã caz, a venitului asigurat, care a constituit baza de calcul a contributiei individuale de asigurãri sociale, si salariul mediu brut lunar pe economie din anul respectiv, comunicat de Comisia Nationalã pentru Statisticã.
            (3) Pentru lunile pentru care Comisia Nationalã pentru Statisticã nu a comunicat încã salariul mediu brut lunar pe economie se utilizeazã (pentru întreaga lunã) ultimul salariu mediu brut lunar pe economie comunicat.
            (4) Punctajul asiguratului, stabilit conform alin. (1) si (2), nu poate fi mai mare de 3 puncte într-un an calendaristic.
            (5) Pentru perioadele asimilate, la determinarea punctajului anual al asiguratului se utilizeazã:
            a) cuantumul pensiei de invaliditate sau al altor drepturi de asigurãri sociale obtinute în perioadele respective, în cazurile prevãzute la art. 38 alin. (1) lit. a);
            b) 25% din salariul mediu brut lunar pe economie din perioadele respective, pentru cazurile prevãzute la art. 38 alin. (1) lit. b) si c) si la art. 53 alin. (3).
            (6) Pentru stagiul potential, acordat asiguratilor în drept sã obtinã o pensie de invaliditate, punctajul anual al asiguratului este de:
            a) 0,75 puncte pentru gradul I de invaliditate, respectiv, pentru cei cu handicap grav;
            b) 0,60 puncte pentru gradul II de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap accentuat;
            c) 0,40 puncte pentru gradul III de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap mediu.
            (7) Stagiul de cotizare realizat si stagiul potential acordat pentru perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate gradul III se iau în considerare, prin cumulare, la stabilirea altor categorii de pensie.
            (8) Asiguratii care, dupã îndeplinirea conditiilor de pensionare pentru limitã de vârstã reglementate de prezenta lege, contribuie o anumitã perioadã la sistemul public, regãsindu-se în una dintre situaiile prevãzute la art. 5, beneficiazã de majorarea punctajului realizat cu 0,3% pentru fiecare lunã, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar.
            Art. 79 - CNPAS comunicã asiguratului prin casele teritoriale de pensii, punctajul anual si punctajul cumulat pentru perioada de cotizare, în conditiile art. 39.
            Art. 80. - (1) Valoarea unui punct de pensie reprezintã cel putin 45% din salariul mediu brut lunar pe economie, prognozat pentru anul respectiv, si se aprobã prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
            (2) În situatia în care într-n anumitã perioadã se constatã abateri mai mari de 10% între salariul mediu brut lunar pe economie realizat fatã de cel prognozat, CNPAS, de comun acord cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si cu Ministerul Finantelor, va recalcula valoarea punctului de pensie pe baza unei noi prognoze a salariului mediu brut lunar pe economie.

SECTlUNEA a 7-a
Reactualizarea pensiilor

            Art. 81. - Dupã aprobarea legii bugetului asigurãrilor sociale de stat pensiile aflate în platã se reactualizeazã în functie de valoarea stabilitã a punctului de pensii.

SECTIUNEA a 8-a
Stabilirea si plata pensiilor

            Art. 82. - (1) Pensia se acordã la cererea persoanei îndreptãtite, a mandatarului desemnat de aceastã cu procurã specialã, a tutorelui sau a curatorului acesteia.
            (2) Cererea de pensionare, împreunã cu actele care dovedesc îndeplinirea conditiilor prevãzute de prezenta lege se depun la casa teritorialã de pensii în raza cãreia se aflã domiciliul asiguratului.
            Art. 83. - Drepturile de pensie pentru limitã de vârstã si de pensie anticipatã se cuvin de la data îndeplinirii conditiilor de pensionare prevãzute de prezenta lege si se acordã:
            a) de la data încetãrii calitãtii de asigurat, dacã cererea a fost depusã în termen de 30 de zile de la aceastã datã;
            b) de la data depunerii cererii, în cazul persoanelor, care nu mai sunt asigurate în momentul solicitãrii, precum si în situatia nerespectãrii termenului prevãzut la lit. a).
            Art. 84. - (1) Persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare nu mai pot solicita înscrierea la pensia de invaliditate.
            (2) Drepturile de pensie de invaliditate se acordã:
            a) de la data încetãrii plãtii indemnizatiei pentru incapacitate temporarã de muncã, dacã cererea a fost depusã în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate;
            b) de la data emiterii deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate, în cazul persoanelor care nu mai sunt asigurate la data expertizãrii dacã cererea a fost depusã în termenul prevãzut la lit. a);
            c) de la data depunerii cererii în situatiile în care s-a depãsit termenul prevãzut la lit. a).
            Art. 85. (1) - Drepturile de pensie de urmas, în cazul persoanelor care îndeplinesc conditiile prevãzute de prezenta lege la data decesului sustinãtorului asigurat; se acordã la cerere:
            a) începând cu luna urmãtoare decesului, în cazul în care sustinãtorul decedat era pensionar, dacã cererea a fost depusã în termen de 90 de zile de la data decesului;
            b) de la data decesului sustinãtorului, în cazul în care sustinãtorul decedat nu era pensionar la data decesului, dacã cererea a fost depusã în terrnen de 90 de zile de la aceastã datã;
            c) de la data depunerii cererii, în situatiile în care s-au depãsit termenele prevãzute la lit. a) si b).
            (2) În cazul în care urmasul îndeplineste conditiile prevãzute de prezenta lege ulterior datei decesului sustinãtorului asigurat, drepturile de pensie de urmas se acordã de la data îndeplinirii conditiilor, dacã cererea a fost depusã în termen de 90 de zile de la data îndeplinirii conditiilor.
            (3) În situatia în care s-a depãsit termenul prevãzut la alin. (2), drepturile de pensie de urmas se acordã de la data depunerii cererii.
            Art. 86. - (1) Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisã de casa teritorialã de pensii în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii.
            (2) Decizia casei teritoriale de pensii va cuprinde temeiurile de fapt si de drept pe baza cãrora se admite sau se respinge cererea de pensionare.
            (3) Decizia de pensionare se comunicã în scris persoanei care a solicitat pensionarea, în termen de 5 zile de la data emiterii.
            Art. 87. - Decizia de pensionare poate fi contestatã la instanta judecãtoreascã competentã, în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul asiguratului, în termen de 30 de zile de la comunicare.
            Art. 88. - Decizia de pensionare necontestatã în termen este definitivã.
            Art. 89. - În situatia în care se constatã erori în stabilirea si în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile si modificãrile legale, atrãgând, dupã caz, rãspunderea celor vinovati.
            Art. 90. - (1) Plata pensiei se face lunar.
            (2) Pensia se plãteste personal titularului, mandatarului desemnat de acesta prin procurã specialã sau reprezentantului legal al acestuia.
            (3) Modalitãtile de piatã a pensiilor se stabilesc prin regulament al CNPAS, care se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
            Art. 91. - (1) Plata pensiei înceteazã începând cu luna urmãtoare celei în care:
            a) beneficiarul a decedat;
            b) beneficiarul nu mai îndeplineste conditiile legale în temeiul cãrora i-a fost acordatã pensia;
            c) urmasul a fost condamnat printr-o hotãrâre rãmasã definitivã pentru infractiunea de omor sau tentativã de omor comisã asupra sustinãtorului.
            (2) Instantele judecãtoresti au obligatia ca, în termen de 10 zile de la data rãmânerii definitive a hotãrârii pronuntate în cazurile prevãzute la alin. (1) lit. c), sã comunice aceastã situatie, în scris, CNPAS.
            Art. 92. - (1) Plata pensiei se suspendã începând cu luna urmãtoare celei în care:
            a) pensionarul îsi stabileste domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat conventie de asigurãri sociale, dacã, în cadrul acesteia se prevede cã pensia se plãteste de cãtre celãlalt stat;
            b) beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate partiale se regãseste în una dintre situatiile prevãzute la art. 5;
            c) beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezintã la revizuirea medicalã periodicã;
            d) beneficiarul unei pensii de urmas realizeazã dintr-o activitate profesionalã venituri brute lunare mai mari decât jumãtate din salariul mediu brut pe economie;
            e) copilul urmas nu mai îndeplineste conditiile prevãzute la art. 66 lit. b) si c);
            f) sotul supravietuitor, beneficiarul unei pensii de urmas, se recãsãtoreste.
            (2) Plata indemnizatiei de însotitor se suspendã pe perioada în care pensionarul de invaliditate gradul I, cu exceptia nevãzãtorilor, este internat în institutii de asistentã socialã sau în unitãtii medicale specializate, în care se asigurã supraveghere si îngrijire permanentã.
            Art. 93. - (1) Reluarea în platã a pensiilor suspendate se face la cerere, începând cu luna urmãtoare celei în care a încetat cauza suspendãrii, dacã cererea a fost depusã în termen de 30 de zile de la data încetãrii cauzei suspendãrii.
            (2) În situatia în care cererea de reluare în platã a fost depusã dupã expirarea termenului de 30 de zile, plata se face începând cu luna urmãtoare celei în care a fost depusã cererea.
            (3) Reluarea în platã a pensii de urmas suspendate ca urmare a neîndeplinirii conditiilor prevãzute la art. 66 lit. b) si c) se face de la data începerii anului scolar sau de la data emiterii deciziei medicale de încadrare într-un grad de invaliditate.
            Art. 94. - (1) Pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionalã, indiferent de nivelul veniturilor respective:
            a) copii urmasi orfani de ambii pãrinti, pe perioada scolarizãrii, pânã la vârstele prevãzute la art. 66 lit. a) si b);
            b) nevãzãtorii;
            c) pensionarii pentru limitã de vârstã.
            (2) Beneficiarii pensiei de urmas pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionalã, dacã veniturile brute lunare realizate nu depãsesc jumãtate din salariul mediu brut lunar pe economie.
            Art. 95. - (1) Beneficiarii pensiei pentru limitã de vârstã pot solicita recalcularea pensiei dupã fiecare stagiu de cotizare de minimum 12 luni, realizat în conditiile prezentei legi.
            (2) Cererea de recalculare a pensiei urmeazã aceleasi reguli procedurale privind solutionarea si contestarea, prevãzute pentru cererea de pensionare.
            (3) Pensia recalculatã se acordã începând cu luna urmãtoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
            Art. 96. - Beneficiarul dreptului de pensie este obligat sã comunice casei teritoriale de pensii orice modificare privind conditiile de acordare si de platã a pensiei, în termen de 15 zile de la aparitia acesteia.
            Art. 97. - (1) Sumele rãmase neîncasate de cãtre pensionarul decedat, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul, si, dupã caz, drepturile de pensie cuvenite si neachitate pânã la deces se plãtesc sotului supravietuitor, copiilor, pãrintilor sau, în lipsa acestora, celorlalti mostenitori, în conditiile dreptului comun.
            (2) Sumele prevãzute la alin. (1) pot fi solicitate în cadrul termenului general de prescriptie.

CAPITOLUL V
Alte drepturi de asigurãri sociale

            Art. 98. - (1) Asiguratii sistemului public au dreptul, în afarã de pensie, la:
            a) indemnizatie pentru incapacitate temporarã de muncã, cauzatã de boli obisnuite sau de accidente în afara muncii, boli profesionale si accidente de muncã;
            b) prestatii pentru prevenirea îmbolnãvirilor si recuperarea capacitãtii de muncã;
            c) indemnizatie pentru maternitate;
            d) indemnizatie pentru cresterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav;
            e) ajutor de deces.
            (2) Beneficiazã de drepturile prevãzute la alin. (1) asiguratii care au un stagiu de cotizare de cel putin 6 luni, realizat în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului.
            (3) Asiguratii cu contract individual de muncã pe duratã determinatã, precum si cei prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. IV si VI beneficiazã de drepturile prevãzute la alin. (1), dacã îndeplinesc conditia de stagiu de cotizare prevãzutã la alin. (2) sau de cel putin 12 luni cotizate în ultimele 24 de luni anterioare producerii riscului.
            (4) Asiguratii beneficiazã de indemnizatie pentru incapacitate temporarã de muncã, fãrã conditii de stagiu de cotizare, în cazul accidentelor de muncã, bolilor profesionale, urgentelor medico-chirurgicale, tuberculozei si bolilor infectocontagioase din grupa A. Lista cuprinzând urgentele medico-chirurgicale, precum si bolile infectocontagioase din grupa A va fi stabilitã prin hotãrâre a Guvernului, adoptatã în termen de 3 luni de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
            Art. 99. - (1) Baza de calcul a indemnizatiilor de asigurãri sociale se determinã ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza cãrora s-a stabilit contributia individualã de asigurãri sociale în lunile respective, conform prevederilor art. 23.
            (2) În situatia în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, pentru asiguratii prevãzuti la art. 98 alin. (4) baza de calcul a indemnizatiilor de asigurãri sociale o constituie media veniturilor lunare la care s-a calculat contributia de asigurãri sociale din lunile respective sau, dupã caz, venitul lunar din prima lunã de activitate pentru care s-a stabilit sã se plãteascã contributia de asigurãri sociale.
            (3) Pentru calculul indemnizatiilor de asigurãri sociale se utilizeazã numãrul de zile lucrãtoare din luna în care se acordã concediul medical sau, dupã caz, se solicitã alte drepturi de asigurãri sociale.
            (4) La stabilirea numãrului de zile lucrãtoare din luna în care se acordã dreptul de asigurãri sociale se au în vedere prevederile legale cu privire la zilele de sãrbãtori legale în care nu se lucreazã.

SECTIUNEA 1
Indemnizatia pentru incapacitate temporarã de muncã

            Art. 100. - (1) În sistemul public asiguratii beneficiazã de concediu medical si de indemnizatie pentru incapacitate temporarã de muncã, dacã dovedesc incapacitatea temporarã de muncã printr-un certificat medical, eliberat conform reglementãrilor în vigoare.
            (2) În cazul bolilor profesionale sau accidentelor de muncã certificatul medical se vizeazã în mod obligatoriu, prin grija angajatorului, de cãtre Inspectoratul de Sãnãtate Publicã, respectiv de inspectoratul teritorial de muncã în raza cãruia se aflã sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului.
            (3) Somerii aflati la cursuri de calificare, recalificare, perfectionare sau, dupã caz, la alte forme de pregãtire profesionalã, organizate potrivit legii, care, datoritã accidentelor survenite în timpul si din cauza practicii profesionale, suportã o incapacitate temporarã de muncã mai mare de 3 zile, beneficiazã de aceleasi prevederi ca si ceilalti asigurati privind accidentul de muncã.
            Art. 101. - (1) Indemnizatia pentru incapacitate temporarã de muncã se suportã astfel:
            A. de cãtre angajator, în functie de numãrul de angajati avut la data ivirii incapacitãtii temporare de muncã, astfel:
            a) pânã la 20 de angajati, din a 4-a pânã în a 10-a zi de incapacitate temporarã de muncã;
            b) între 21-100 de angajaii, din a 4-a pânã în a 15-a zi de incapacitate temporarã de muncã
            c) peste 100 de angajati, din a 4-a pânã în a 20-a zi de incapacitate temporarã de muncã;
            B. de bugetul asigurãrilor sociale de stat, începând cu:
            a) a 4-a zi de incapacitate temporarã de muncã, în cazul persoanelor prevãzute la art. 5 alin. (1) pct. III, IV si alin. (2);
            b) ziua urmãtoare celor suportate de angajator, conform lit. A, si pânã la data încetãrii incapacitãtii temporare de muncã sau pensionãrii.
            (2) Indemnizatia pentru incapacitate temporarã de muncã nu se acordã asiguratilor prevãzuti la art. 5 pentru primele 3 zile de incapacitate temporarã de muncã.
            Art. 102. - Indemnizatia pentru incapacitate temporarã de muncã, cauzatã de boli profesionale sau accidente de muncã, se suportã din prima zi de incapacitate temporarã de muncã si pânã la data încetãrii acesteia sau pensionãrii, astfel:
            a) de cãtre angajator, pentru asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. I, II si VI;
            b) de cãtre angajatorul prestator al cursurilor de calificare, recalificare, perfectionare sau al altor forme de pregãtire profesionalã pentru someri, organizate potrivit legii, pentru situatiile prevãzute la art. 100 alin. (3);
            c) de bugetul asigurãrilor sociale de stat, pentru asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. IV, V si alin. (2);
            d) de bugetul asigurãrilor sociale de stat, în cazul asiguratiilor prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. I si II, precum si al celor prevãzuti la alin. (1) pct. III, aflati la cursuri de calificare, recalificare, perfectionare sau la alte forme de pregãtire profesionalã, organizate potrivit legii, dacã bolile profesionale sau accidentele de muncã s-au produs din vina acestora.
            Art. 103. - (1) Durata de acordare a indemnizatiei pentru incapacitate temporarã de muncã este de cel mult 180 de zile în interval de un an, socotit din prima zi de îmbolnãvire.
            (2) Începând cu a 90-a zi concediul medical se poate prelungi pânã la 180 de zile, cu avizul medicului expert al asigurãrilor sociale.
            (3) Durata de acordare a indemnizatiei pentru incapacitate temporarã de muncã este mai mare în cazul unor boli speciale si se diferentiazã astfel:
            a) un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculozã pulmonarã si unele boli cardiovasculare, stabilite de CNPAS cu acordul Ministerului Sãnãtãtii si al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale;
            b) un an, cu drept de prelungire pânã la un an si jumãtate de cãtre medicul expert al asigurãrilor sociale, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculozã meningealã, peritonealã si urogenitalã, inclusiv a glandelor suprarenale, precum si pentru SIDA si cancer de orice tip, în functie de stadiul bolii;
            c) un an si jumãtate, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculozã pulmonarã operatã si osteoarticularã;
            d) 6 luni, cu posibilitatea de prelungire pânã la maximum un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru alte forme de tuberculozã extrapulmonarã, cu avizul medicului expert al asigurãrilor sociale.
            Art. 104. - (1) Durata de acordare a indemnizatiei pentru incapacitate temporarã de muncã, în cazul asiguratilor cu contract individual de muncã pe duratã determinatã, precum si al celor prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. IV si VI, este de cel mult 90 de zile în cursul unui an calendaristic.
            (2) În cazul în care incapacitatea temporarã de muncã a asiguratilor mentionati la alin. (1) este cauzatã de un accident de muncã, boalã profesionalã, urgente medicochirurgicale, tuberculozã sau boalã infectocontagioasã din grupa A, stabilite în conditiile prevãzute la art. 98 alin. (4), indemnizatia corespunzãtoare se acordã pe toatã durata incapacitãtii temporare de muncã.
            Art. 105. - (1) Medicul curant propune pensionarea de invaliditate, dacã bolnavul nu a fost recuperat la expirarea duratelor de acordare a indemnizatiei pentru incapacitate temporarã de muncã, prevãzute de prezenta lege.
            (2) În situatii temeinic motivate de posibilitatea recuperãrii medicul curant propune prelungirea concediului medical peste 180 de zile, în scopul evitãrii pensionãrii de invaliditate si mentinerii asiguratului în activitate.
            (3) Medicul expert al asigurãrilor sociale decide, dupã caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea programului recuperator, trecerea temporarã în altã muncã, reducerea programului de lucru, reluarea activitãtii în aceeasi profesie sau într-o altã profesie ori pensionarea de invaliditate.
            (4) Prelungirea concediului medical peste 180 de zile se face pentru cel mult 90 de zile, conform procedurilor stabilite de CNPAS, în raport cu evolutia cazului si cu rezultatele actiunilor de recuperare.
            Art. 106. - În cazul în care s-a emis avizul de pensionare de cãtre medicul expert al asigurãrilor sociale, plata indemnizatiei pentru incapacitate temporarã de muncã se acordã pânã la sfârsitul lunii urmãtoare celei în care s-a dat avizul, fãrã a se depãsi durata maximã de acordare a concediului medical, prevãzutã de lege.
            Art. 107. - (1) Asiguratii a cãror incapacitate temporarã de muncã a survenit în timpul concediului de odihnã sau al concediului fãrã platã beneficiazã de indemnizatii pentru incapacitate temporarã de muncã, conform prevederilor art. 101, concediile fiind întrerupte, urmând ca zilele neefectuate sã fie reprogramate.
            (2) Beneficiazã de indemnizatii pentru incapacitate temporarã de muncã, în aceleasi conditii ca si ceilalti asigurati, pensionarii care, potrivit prezentei legi, realizeazã venituri dintr-o activitate profesionalã pentru care se calculeazã si se plãteste contributia de asigurãri sociale.
            Art. 108. - (1) Cuantumul indemnizatiei pentru incapacitate temporarã de muncã se determinã prin aplicarea unui procent de 75% la baza de calcul stabilitã conform art. 99.
            (2) Cuantumul indemnizatiei pentru incapacitate temporarã de muncã cauzatã de boalã profesionalã, accident de muncã sau asimilat acestuia, tuberculozã, SIDA, cancer de orice tip si boalã infectocontagioasã din grupa A, stabilitã în conditiile prevãzute la art. 98 alin. (4), este de 100% din baza de calcul stabilitã conform art. 99.

SECTIUNEA a 2-a
Prestatii pentru prevenirea îmbolnãvirilor si recuperarea capacitãtii de muncã

            Art. 109. - (1) În scopul prevenirii îmbolnãvirilor si recuperãrii capacitãtii de muncã, în sistemul public asiguratii pot beneficia de:
            a) indemnizatie pentru trecerea temporarã în altã muncã;
            b) indemnizatie pentru reducerea tirnpului de muncã;
            c) indemnizatie pentru carantinã;
            d) ajutoare pentru procurarea de proteze, orteze si de alte produse ortopedice, care nu sunt suportate, potrivit legii, de la asigurãrile sociale de sãnãtate;
            e) tratament balnear care nu este suportat, potrivit legii, de la asigurãrile sociale de sãnãtate;
            f) reabilitare profesionalã.
            (2) Asiguratii aflati în incapacitate temporarã de muncã pe o perioadã mai mare de 90 de zile, precum si pensionarii de invaliditate pot beneficia de tratament balnear si reabilitare profesionalã, în conformitate cu prevederile programului individual de recuperare.
            Art. 110. - (1) Asiguratii prevãzutii la art. 5 alin. (1) pct. I si II, care, datoritã unei boli profesionale sau unui accident de muncã, nu mai pot lucra în conditiile de la locul de muncã anterior producerii riscului, pot trece temporar în altã muncã.
            (2) Indemnizatia pentru trecerea temporarã în altã muncã se acordã, dacã la noul loc de muncã asiguratul realizeazã un venit salarial brut lunar inferior mediei veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare riscului, care au constituit baza de calcul al contributiei de asigurãri sociale în lunile respective.
            Art. 111. - Indemnizatia pentru reducerea timpului de muncã cu o pãtrime din durata normalã se acordã asiguratilor cu contract individual de muncã care, din motive de sãnãtate, nu mai pot realiza durata normalã de muncã.
            Art. 112. - (1) Indemnizatiile prevãzute la art. 110 si 111 se acordã, la propunerea medicului curant, cu avizul medicului expert al asigurãrilor sociale pentru cel mult 90, de zile într-un an calendaristic, în una sau mai multe etape.
            (2) Cuantumul lunar al indemnizatiilor prevãzute la art. 110 si 111 este egal cu diferenta dintre baza de calcul stabilitã conform art. 99 si venitul salarial brut realizat de asigurat la noul loc de muncã sau prin reducerea timpului normal de muncã, fãrã a depãsi 25% din baza de calcul.
            Art. 113. - (1) Indemnizatia pentru carantinã se acordã asiguratilor cãrora li se interzice continuarea activitãtii din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilitã prin certificatul ediberat de inspectoratul de sãnãtate publicã.
            (2) Cuantumul lunar al indemnizatiei pentru carantinã reprezintã 75% din baza de calcul stabilitã conform art. 99.
            Art. 114. - Indemnizatiile prevãzute la art. 109 alin. (1) lit. a), b) si c) se suportã integral din bugetul asigurãrilor sociale de stat.
            Art. 115. - (1) Asiguratii si pensionarii sistemului public pot beneficia de ajutoare si indemnizatii de la bugetul asigurãrilor sociale de stat pentru procurare de proteze, orteze si de alte produse ortopedice, care nu sunt suportate, potrivit legii, de la asigurãrile sociale de sãnãtate.
            (2) Modalitãtile de stabilire si de acordare a ajutoarelor si indemnizatiilor pentru procurarea de proteze, orteze si de alte produse ortopedice se stabilesc prin lege.
            Art. 116. - (1) Pentru asiguratii prevãzuti la art. 109 alin. (2) medicul expert al asigurãrilor sociâle întocmeste programul individual de recuperare, în functie de natura, stadiul si prognosticul bolii, structurat pe etape.
            (2) Programul individual de recuperare este obligatoriu si se realizeazã de cãtre organele competente.
            (3) Dreptul la prestatii de asigurãri sociale se suspendã în cazul în care asiguratii nu urmeazã sau riu respectã programul individual de recuperare.
            (4) Dupã fiecare etapã prevãzutã în programul individual de recuperare asiguratii sunt supusi reexaminãrii medicale. În functie de rezultatele acesteia medicul expert al asigurãrilor sociale, dupã caz, actualizeazã programul individual de recuperare, recomandã reluarea activitãtii profesionale sau propune pensionarea de invaliditate.
            (5) Asiguratii care si-au redobândit capacitatea de muncã total sau partial se pot reîncadra în muncã potrivit rcomandãrilor medicului expert al asigurãrilor sociale, cu sprijinul caselor teritoriale de pensii si al agentiilor pentru ocupare si formare profesionalã judetene si a municipiului Bvuuresti.
            Art. 117. - (1) Programul individual de recuperare poate include tratament balnear care nu este suportat, potrivit legii, de la asigurãrile sociale de sãnãtate, în functie de tipul bolii.
            (2) Durata tratamentului balnear este de 15-21 de zile si se stabileste de medicul expert al asigurãrilor sociale în functie de tipul afectiunii si de natura tratamentului.
            (3) Pentru asiguratii prevãzuti la art. 109 alin. (2) contravaloarea biletelor pentru tratament balnear se suportã integral din bugetul asigurãrilor sociale de stat.
            (4) Pot beneficia de tratament balnear si alte categorii de asigurati, în limitele fondului alocat pentru tratament balnear, cu suportarea de cãtre beneficiar a unei pãrti din costul biletului de tratament balnear.
            (5) Criteriile pe baza cãrora se acordã bilete pentru tratament balnear, precum si nivelul cotei de participare individualã a asiguratilor se aprobã anual de CNPAS.

SECTIUNEA a 3-a
Indemnizatia de maternitate

            Art. 118. - (1) Asiguratele au dreptul, pe o perioadã de 126 de zile calendaristice, la concediu pentru sarcinã si lãuzie, perioadã în care beneficiazã de indemnizatie de maternitate.
            (2) De aceleasi drepturi beneficiazã si femeile care au încetat plata contributiei de asigurãri sociale, în conditiile prezentei legi, dar care nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calitãtii de asigurat.
            Art. 119. - (1) Concediul pentru sarcinã se acordã pe o perioadã de 63 de zile înainte de nastere, iar concediul pentru lãuzie pe o perioadã de 63 de zile dupã nastere.
            (2) Concediile pentru sarcinã si lãuzie se compenseazã între ele, în functie de recomandarea medicului si de optiunea persoanei beneficiare.
            (3) Persoanele cu handicap asigurate beneficiazã, la cerere, de concediu pentru sarcinã, începând cu luna a 6-a de sarcinã.
            (4) În cazul în care copilul se naste mort sau moare în perioada concediului de lãuzie, indemnizatia de maternitate se acordã pe toatã durata acestuia.
            Art. 120. - (1) Cuantumul lunar al indemnizatiei de maternitate este de 85% din baza de calcul stabilitã conform art. 99.
            (2) Indemnizatia de maternitate se suportã integral din bugetul asigurãrilor sociale de stat.

SECTIUNEA a 4-a
Indemnizatia pentru cresterea copilului
sau îngrijirea copilului bolnav

            Art. 121. - (1) Asiguratii au dreptul la:
            a) indemnizatie pentru cresterea copilului pânã la împlinirea vârstei de 2 ani si, în cazul copilului cu handicap, pânã la împlinirea vârstei de 3 ani;
            b) indemnizatie pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstã de pânã la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afectiunile intercurente, pânã la împlinirea vârstei de 18 ani.
            (2) Indemnizatiile prevãzute la alin. (1) se suportã integral din bugetul asigurãrilor sociale de stat.
            Art. 122. - (1) Beneficiazã, la cerere, de indemnizatia pentru cresterea copilului sau pentru îngrijirea copilului bolnav, optional, unul dintre pãrinti, dacã solicitantul îndeplineste conditiile de stagiu de cotizare prevãzute la art. 98 alin. (2) sau (3).
            (2) De aceleasi drepturi beneficiazã si asiguratul care, în conditiile legii, a adoptat, a fost numit tutore, cãruia i s-au încredintat copii spre crestere si educare sau în plasament familial.
            Art. 123. - (1) Indemnizatia pentru cresterea copilului pânã la împlinirea vârstei de 2 ani se acordã, la cerere, pe baza livretului de familie.
            (2) Indemnizatia pentru cresterea copilului cu handicap pânã la împlinirea vârstei de 3 ani se acordã, la cerere, pe baza livretului de familie si a certificatului de persoanãcu handicap, emise în conditiile legii.
            (3) Indemnizatia pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstã de pânã la 7 ani sau a copilului cu handicap cu afectiuni intercurente pânã la împlinirea vârstei de 18 ani se acordã pe baza certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie si a certificatului pentru persoanele cu handicap emis, în conditiile legii, dupã caz.
            Art. 124. - Durata de acordare a indemnizatiei prevãzute la art. 121 alin. (1) lit. b) este de 14 zile calendaristice pe an pentru un copil, cu exceptia situatiilor în care copilul contracteazã boli contagioase, este imobilizat în aparat gipsat sau este supus unor interventii chirurgicale; durata concediului medical în aceste cazuri va fi stabilitã de medicul de familie.
            Art. 125. - Cuantumul lunar al indemnizatiei prevãzute la art. 121 alin. (1) lit. a) si b), este de 85% din baza de calcul stabilitã conform art. 99.

SECTIUNEA a 5-a
Ajutorul de deces

            Art. 126. - (1) În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului beneficiazã de ajutor de deces o singurã persoanã care poate fi, dupã caz, sotul supravietuitor, copilul, pãrintele, tutorele, curatorul, mostenitorul, în conditiile dreptului comun, sau, în lipsa acesteia, persoana care dovedeste cã a suportat cheltuielile ocazionate de deces.
            (2) Cuantumul ajutorului de deces se stabileste anual prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat si nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat si fãcut public de cãtre CNPAS, conform prevederilor art. 5 alin. (3).
            Art. 127. - (1) Asiguratul sau pensionarul beneficiazã de ajutor de deces în cazul decesului unui membru de familie aflat în întretinerea sa si care nu are un drept propriu de asigurãri sociale.
            (2) Se considerã membru de familie, în sensul prezentei legi:
            a) sotul;
            b) copii proprii, copii adoptati, copii aflati în plasament familial sau cei încredintati spre crestere si educare familiei, în vârstã de pânã la 18 ani sau, dacã îsi continuã studiile, pânã la terminarea acestora, fãrã a depãsi vârsta de 26 de ani;
            c) pãrintii si bunicii oricãruia dintre soti.
            (3) Ajutorul de deces cuvenit pentru un membru de familie reprezintã jumãtate din cuantumul prevãzut la art. 126 alin. (2).
            Art. 128. - Ajutorul de deces se suportã, din bugetul asigurãrilor sociale de stat si se acordã, la cerere, pe baza certificatului de deces.

SECTIUNEA a 6-a
Alte dispozitii privind drepturile de asigurãri sociale

            Art. 129. - În cazul falimentului angajatorului indemnizatia pentru incapacitate temporarã de muncã, care a început sã curgã anterior acestei situatii si care, potrivit prezentei legi, se suportã de cãtre angajator, se achitã asiguratilor din bugetul asigurãrilor sociale de stat, sumele urmând sã fie recuperate conform procedurii prevãzute de prezenta lege.
            Art. 130. - Pentru persoana asiguratã care se regãseste în douã sau mai multe situatii prevãzute la art. 5 si care desfãsoarã activitate în mai multe unitãti, în fiecare fiind asiguratã conform prezentei legi, indemnizatile de asigurãri sociale se calculeazã si se plãtesc, dupã caz, de fiecare angajator sau de casele teritoriale de pensii, în conditiile legii.
            Art. 131. - Durata concediilor medicale pentru tuberculozã, sarcinã, lãuzie si îngrijirea copilului bolnav nu diminueazã numãrul zilelor de concediu medical acordate unui asigurat pentru celelalte afectiuni.
            Art. 132. - (1) Concediile medicale acordate cu întrerupere între ele se iau în considerare separat, durata lor necumulându-se, iar plata se suportã conform art. 101 si 102.
            (2) În situatia în care, în aceeasi lunã, un asigurat are douã sau mai multe concedii medicale pentru afectiuni diferite, fãrã întrerupere între ele, indemnizatia pentru incapacitate temporarã de muncã se calculeazã si se suportã separat, iar plata se face conforrm art. 101 si 102.
            Art. 133. - (1) Calculul si plata indemnizatiilor de asigurãri sociale se fac pe baza certificatului medical emis în conditiile legii, care constituie ordin de platã.
            (2) Calculul si plata indemnizatiei de asigurãri sociale se fac lunar de cãtre:
            a) angajator, cel mai târziu o datã cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivã, pentru asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. I, II si VI;
            b) institutia care administreazã bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj, în termen de 3 zile de la data depunerii certificatului medical, pentru someri;
            c) casa teritorialã de pensii, în termen de 3 zile de la data depunerii certificatului medical, pentru asiguratii prevãzuti la art. 5 alin. (1) pct. IV si alin. (2).

continuarea în pagina a 2-a