61. - Lege pentru aplicarea Acordului dintre statele pãrti la Tratatul Atlanticului de Nord si celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul fortelor lor, încheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995

          114. - Decret privind promulgarea Legii pentru aplicarea Acordului dintre statele pãrti la Tratatul Atlanticului de Nord si celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul fortelor lor, încheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995

          62. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974

          115. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974

          63. - Lege pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 52/1998 privind planificarea apãrãrii nationale a României

          116. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 52/1998 privind planificarea apãrãrii nationale a României

          595. - Ordin al ministrului finantelor privind prospectul de emisiune al certificatelor de trezorerie cu discont, lansate în luna mai 2000

            România, ca stat parte la Acordul dintre statele pãrti la Tratatul Atlanticului de Nord si celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul forielor lor, încheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995 si ratificat prin Legea nr. 23/1996, denumit în continuare acord, considerã cã în aceastã calitate urmeazã sã aplice prevederile Acordului dintre statele pãrti la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul fortelor lor, adoptat la Londra la 19 iunie 1951, denumit în continuare NATO-SOFA, ca si cum ar fi parte la NATO-SOFA, cu exceptiile prevãzute în acord.
Având în vedere necesitatea si importanta constituirii cadrului juridic pentru reglementarea statutului fortelor statelor pãrii la NATO-SOFA sau la acord, atunci când astfel de forte sunt trimise si primite, pe baza unor întelegeri separate, pe teritoriul României,
            Parlamentul României adoptã prezenta lege.

            Art. 1. - În sensul prezentei legi, urmãtorii termeni se definesc astfel:
            1. fortã înseamnã personalul care apartine trupelor de uscat, de marinã si de aviatie ale uneia dintre pãrtile contractante la NATO-SOFA sau la acord, aflate pe teritoriul României pentru îndeplinirea unor misiuni oficiale, cu exceptia cazurilor în care se convine în mod expres ca anumite persoane, unitãti sau formatiuni sã fie altfel considerate;
            2. componenta civilã înseamnã personalul civil care însoteste personalul militar al unei pãrti contractante la NATO-SOFA sau la acord, pe teritoriul României, fiind angajat al fortelor armate ale acestei pãrti contractante; în aceastã categorie nu intrã persoanele fãrã cetãtenie, cetãtenii unui alt stat care nu este parte la NATO-SOFA sau la acord, precum si cetãtenii români sau rezidenti permanenti în România;
            3. membru de familie înseamnã sotul/sotia unui membru al fortei sau al componentei civile ori copiii aflati în întretinerea acestuia/acesteia;
            4. stat trimitãtor înseamnã partea contractantã la NATOSOFA sau la acord, cãreia îi apartine forta sau componenta civilã trimisã sã stationeze ori sã tranziteze teritoriul României;
            5. autoritãti militare ale statului trimitãtor înseamnã acele autoritãti învestite cu atributii de comandã si de aplicare a legislatiei acestui stat cu privire la membrii fortei sale sau ai componentei civile;
            6. personal al statului trimitãtor înseamnã membrii fortei, ai componentei civile, precum si membrii lor de familie.
            Art. 2. - Forta, componenta civilã si membrii de familie ai acestora au obligatia sã respecte legile române si sã se abtinã de la orice activitate neconformã cu prevederile si cu spiritul NATO-SOFA sau ale acordului, urmãrind în special neimplicarea în orice activitate politicã pe teritoriul României,
            Art. 3. - În vederea stabilirii conditiilor concrete de desfãsurare a operatiunilor pentru care sunt trimise si primite pe teritoriul României forte ale statelor membre NATO sau ale statelor participante la Parteneriatul pentru Pace, Guvernul României, prin Ministerul Apãrãrii Nationale, va negocia si va încheia acorduri separate cu pãrtile implicate în operatiunile respective.

            Art. 4. - (1) La intrarea sau la iesirea din România forta sau membrii acesteia apartinând statului trimitãtor, respectând prevederile alin. (3) si (4) ale acestui articol si conformându-se formalitãtilor stabilite de statul român, vor fi scutiti de vizã de intrare sau de iesire.
            (2) Vor face exceptie de la controlul de frontierã unitãtile si subunitãtile constituite ale statului trimitãtor si mijloacele lor de transport, care vor fi comunicate în scris structurilor competente din Ministerul de Interne si Directiei Generale a Vãmilor de Ministerul Apãrãrii Nationale, cu cel putin 3 zile înaintea sosirii.
            (3) Membrii fortei pot trece frontiera pe baza urmãtoarelor documente:
            a) actul de identitate personal, emis de statul trimitãtor, prevãzut cu fotografie si cu rubrici în care sã se mentioneze numele si prenumele, data nasterii, gradul, numãrul (dacã este cazul), arma;
            b) ordinul de deplasare individual sau colectiv, redactat în limba statului trimitãtor si în limbile englezã si francezã, emis de institutia competentã a statului trimitãtor sau de Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord, care sã certifice statutul persoanei sau al grupului, calitatea de membru al fortei militare, precum si deplasarea ordonatã. România va putea pretinde, cu ocazia încheierii acordurilor speciale de trimitere-primire, ca ordinul de deplasare sã fie contrasemnat de ministrul apãrãrii nationale.
            (4) Componenta civilã si membrii de familie pot trece frontiera de stat a României pe bazã de pasaport, cu precizarea calitãtii acestora în documentele agreate.
            (5) Forta, componenta civilã si membrii de familie, bunurile acestora, precum si mijloacele de transport vor intra în România prin punctele de control pentru trecerea frontierei, deschise traficului international.
            (6) Trecerea frontierei de stat a României se poate face si prin alte locuri, în conditii stabilite prin acorduri si întelegeri între România si statele vecine, precum si prin aeroporturile care nu opereazã în trafic international, cu aprobarea Ministerului Transporturilor, Ministerului de Interne si a Ministerului Finantelor, solicitatã de Ministerul Apãrãrii Nationale cu 3 zile înaintea sosirii la punctul stabilit.
            Art. 5. - (1) Dacã un membru al unei forte sau al unei componente civile pãrãseste serviciul statului trimitãtor si nu este repatriat, autoritãtile militare ale statului trimitãtor vor informa imediat autoritãtile române, cãrora le vor da toate informatiile necesare. Autoritãtile militare ale statului trimitãtor vor informa în mod similar autoritãtile române despre orice asemenea membru care a absentat nemotivat mai mult de 21 de zile.
            (2) Dacã statul român a cerut pãrãsirea teritoriului sãu de cãtre un membru al unei forte sau al unei componente civile ori a emis un ordin de expulzare împotriva unui fost membru al unei forte, al unei componente civile sau împotriva unui membru de familie, autoritãtile militare ale statului trimitãtor au obligatia sã primeascã persoana în cauzã pe propriul sãu teritoriu sau sã o determine sã pãrãseascã teritoriul statului român. Prevederile acestui alineat se vor aplica numai persoanelor care nu sunt cetãteni români si care au intrat în România ca membri ai unei forte ori ai unei componente civile sau în scopul de a dobândi aceastã calitate, precum si membrilor de familie ai unor asemenea persoane.
            Art. 6. - (1) Tinuta militarã este obligatorie la trecerea unitãtilor si subunitãtilor peste frontiera de stat.
            (2) Pe timpul desfãsurãrii activitãtilor în România membrii fortei statului trimitãtor pot purta si tinutã civilã, în aceleasi conditii ca si militarii români care participã la aceste activitãti.
            Art. 7. - (1) Autovehiculele militare ale statului trimitãtor pot trece frontiera de stat pe drumurile publice, dacã îndeplinesc conditiile pentru a fi admise în circulatia internationalã si dacã conducãtorii lor posedã permis de conducere national sau international, conform modelului stabilit de Conventia internationalã asupra circulatiei rutiere.
            (2) Autovehiculele mentionate la alin. (1), al cãror certificat de înmatriculare nu îndeplineste conditiile prevãzute de Conventia internationalã asupra circulatiei rutiere, pot circula pe drumurile publice, dacã acest certificat este vizat de Ministerul de Interne, la cererea Ministerului Apãrãrii Nationale.
            (3) Autovehiculele mentionate la afin. (1) vor fi prevãzute, pe lângã numãrul de înmatriculare, cu un semn distinctiv al apartenentei statale.
            Art. 8. - (1) Echipamentele, materialele, mijloacele de transport, precum si alte bunuri mobile necesare pentru uzul fortei si al componentei civile sunt scutite de taxe vamale.
            (2) Pentru produsele importate în regim temporar si care nu mai sunt exportate din România vor fi depuse documentele pentru trecerea acestora la regimul de import definitiv.
            (3) Orice alte bunuri, în afara celor destinate uzului exclusiv al fortei si al componentei civile, sunt supuse regimului vamal aplicabil persoanelor fizice, atât la introducerea, cât si la scoaterea acestora din tarã.
            (4) Sub rezerva derogãrilor exprese prevãzute în prezenta lege, operatiunile de vãmuire a membrilor fortei, ai componentei civile si a membrilor lor de familie vor fi efectuate la unitãtile vamale de interior cele mai apropiate de locul de dislocare a fortei, bunurile în cauzã circulând, în tranzit, sub supraveghere vamalã.
            Art. 9. - Documentele oficiale continute în plicuri sigilate nu sunt supuse controlului vamal, dacã cei care le transportã au un ordin individual de deplasare, eliberat în conditiile mentionate la art. 4 alin. (3) lit. b). În ordinul de deplasare se vor preciza numãrul plicurilor si faptul cã acestea contin numai documente oficiale.

            Art. 10. - Membrii fortei pot detine, purta si folosi, în conditiile legii, arme militare, pistoale sau revolvere si munitia corespunzãtoare pe timpul sederii lor în Romãnia, cu avizul organelor competente, la solicitarea Ministerului Apãrãrii Nationale, si, de asemenea, pot purta si folosi, în conditiile legii, armele militare primite în dar sau ca recompensã.
            Art. 11. - Perimetrele, clãdirile, elementele de infrastructurã puse la dispozitia fortei, asistenta cu privire la transferul de personal, echipament si materiale, la stationare si aprovizionare, precum si la alte servicii de ordin general vor fi. specificate în acordul tehnic al fiecãrei activitãti operationale, prin grija Ministerului Apãrãrii Nationale.
            Art. 12. - (1) În cazul folosirii de cãtre fortã a unor baze, porturi, aeroporturi, precum si a altor structuri permanente, vor fi încheiate contracte care vor cuprinde mentiuni referitoare la unitatea gãzduitã, nationalitatea si denumirea, baza de plecare, numãrul militarilor (pe grade) si numãrul civililor, numãrul si tipul vehiculelor de luptã, precum si al celor pentru logisticã si transport, numãrul sistemelor de armament (inclusiv artilerie, cu specificarea calibrului), numãrul armelor individuale, al armamentelor deservite de echipaje si, de asemenea, întreaga cantitate de munitie (cu specificarea tipului si a calibrului) de care dispune unitatea.
            (2) În contracte se vor mentiona toate spatiile si unitãtile puse la dispozitie fortei, cu specificarea celor destinate birourilor, cazãrii, magaziilor de echipament, depozitelor de munitie, parcãrii autovehiculelor, instalãrii corturilor sau a containerelor si altor servicii conexe.
            (3) Costurile de folosintã, operationale si de întretinere a structurilor nationale române, puse la dispozitie în baza contractelor încheiate în acest scop, vor fi achitate de autoritãtile militare ale statului trimitãtor pentru întreaga duratã a operatiunii.
            (4) În cadrul activitãtilor specifice forta va folosi poligoane si amenajãri din dotarea Ministerului Apãrãrii Nationale, precum si, dacã este cazul, terenuri, aeroporturi, porturi, alte spatii si bunuri imobiliare stabilite, în conditiile legii, în baza unor contracte încheiate cu autoritãtile administratiei publice sau cu alte persoane juridice ori cu persoane fizice, dupã caz.
            Art. 13. - Autoritãtile administratiei publice competente si conducãtorii agentilor economici si ai institutiilor publice, cãrora le revin atributii în legãturã cu activitãtile prevãzute la art. 11 si 12, vor fi informate, cu cel putin douã luni înainte de începerea acestor activitãti, cu toate datele si lãmuririle necesare, prin grija Ministerului Apãrãrii Nationale.
            Art. 14. - (1) Pentru toate cheltuielile contractate de fortã plata se va efectua, conform prevederilor legale în vigoare, în monedã nationalã, de regulã înainte de pãrãsirea teritoriului, la cursul de schimb din momentul respectiv.
            (2) Modalitatea efectuãrii unor plãti ulterioare va fi prevãzutã atât în continutul memorandumului de întelegere, cât si în acordul tehnic, cu toate datele necesare pentru recuperarea în timp util a sumelor restante.
            (3) Operatiunile de schimb valutar, precum si nivelut sumelor în valutã si în lei ce pot fi introduse sau scoase din tarã sunt supuse reglementãrilor Bãncii Nationale a României.
            Art. 15. - (1) Furnizarea de bunuri, servicii sau de materiale consumabile de cãtre persoane fizice si juridice se va realiza, fãrã a se influenta piata localã, în baza unor contracte semnate de autoritãtile militare ale statului trimitãtor, iar plãtile se vor face direct la furnizor.
            (2) Procedurile de selectionare a ofertantilor sunt de competenta autoritãtilor militare ale statului trimitãtor, dar acestea pot solicita si asistentã din partea unor agentii specializate române.
            (3) Neîntelegerile precontractuale apãrute în legãturã cu procedura licitatiei si a selectiei ofertei de pret, precum si litigiile în legãturã cu executarea contractelor se vor rezolva conform legislatiei române.
            (4) Procurarea pe plan local de cãtre membrii statului trimitãtor a bunurilor necesare consumului propriu se va face în conditii similare celor ale cetãtenilor statului român.
            Art. 16. - Bunurile prevãzute la art. 8 alin. (2) sunt supuse procedurilor prevãzute de Codul vamal al României pentru regimul vamal suspensiv de admitere temporarã, în limitele stabilite prin hotãrâre a Guvernului.
            Art. 17. - (1) Vehiculele care apartin unei forte sau componente civile sunt scutite de taxele datorate pentru folosirea drumurilor publice.
            (2) Livrãrile de carburanti si lubrifianti, efectuate în tarã pentru asigurarea functionãrii autovehiculelor, aeronavelor si navelor care apartin fortei si sunt folosite în scopul îndeplinirii misiunilor oficiale, sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, cu exercitarea dreptului de deducere a taxei aferente cumpãrãrilor de bunuri si servicii destinate realizãrii acestor produse.
            Art. 18. - Un membru al unei forte sau al unei componente civile, cu ocazia primei sosiri în misiune sau cu ocazia primei sosiri a unui membru de familie al sãu, poate importa efectele personale si mobilierul necesar, cu scutire de taxe vamale, pe durata misiunii.
            Art. 19. - (1) Membrii fortei sau ai componentei civile pot importa temporar, cu scutire de taxe vamale, autovehicule pentru folosinta personalã sau a membrilor lor de familie, fãrã drept de închiriere sau de înstrãinare.
            (2) Pentru autovehiculele prevãzute la alin. (1) nu se acordã scutiri de la taxele percepute pentru folosirea drumurilor publice.
            Art. 20. - Importurile fãcute de autoritãtile militare ale statului trimitãtor pentru alte scopuri decât cele destinate folosintei exclusive a fortei sau a componentei civile, precum si importurile, altele decât cele prevãzute la art. 18 si 19, efectuate de membrii unei forte sau ai unei componente civile, nu sunt îndreptãtite la nici un fel de scutire de taxe sau la alte facilitãti.
            Art. 21. - (1) Bunurile importate cu scutire de taxe vamale, în aplicarea dispozitiilor art. 16, 18 si 19:
            a) pot fi reexportate în mod liber, cu conditia ca, în ceea ce priveste bunurile importate potrivit art. 16, sã fie remis biroului vamal un certificat-inventar, eliberat în conformitate cu prevederile prezentului articol. Serviciul vamal îsi mentine totusi dreptul de a verifica dacã aceste bunuri reexportate sunt cele descrise în certificatul-inventar si dacã acestea au fost într-adevãr importate în conditiile prevãzute la art. 16, 18 si 19, dupã caz;
            b) nu pot fi, de regulã, înstrãinate în România prin vânzare sau prin donatie. Prin exceptie, o asemenea înstrãinare poate fi autorizatã în conditiile stabilite de autoritãtile competente ale statului român cu privire la plata taxelor vamale si a impozitelor, îndeplinirea cerintelor specifice activitãtii de comert exterior si de schimb valutar.
            (2) Bunurile dobândite în România vor fi exportate numai în conformitate cu reglementãrile în vigoare ale statului român.
            Art. 22. - Operatiunile de import temporar pentru produsele strategice, precum si pentru articolele si tehnologiile supuse controlului destinatiei finale se vor efectua cu avizul autoritãtii competente române.
            Art. 23. - Personalul statului trimiiãtor va putea utiliza, în conditiile legii, spectrul electromagnetic, mijloacele si instalatiile proprii de comunicare, precum si serviciile interne de postã si telecomunicatii, în baza solicitãrilor Ministerului Apãrãrii Nationale, adresate autoritãtii competente române.
            Art. 24. - Personalul statului trimitãtor poate beneficia de serviciile de turism, în conditii similare celor ale cetãtenilor români.
            Art. 25. - (1) Personalul fortei, al componentei civile, precum si membrii lor de familie pot obtine asistentã medicalã în aceleasi conditii ca si personalul Ministerului Apãrãrii Nationale.
            (2) Structurile locale din sistemul Ministerului Sãnãtãtii vor coopera cu autoritãiile militare române si ale statuiui trimitãtor în vederea asigurãrfi asistentei medicale, sprijinindu-se reciproc în probleme' de sãnãtate, în special în' ceea ce priveste controlul bolilor transmisibile, conform conventiilor internationale.
            Art. 26. - (1) În cazul în care slabilirea unor impozite în statul român depinde de resedinta sau de domiciliul contribuabilului, perioada în care un membru al fortei sau al componentei civile se aflã pe teritoriul României nu va fi consideratã, pentru stabilirea impozitului respectiv, ca perioadã de resedintã sau ca antrenând o schimbare a resedintei ori a domiciliului.
            (2) Pe durata sederii în România salariile si indemnizatiile plãtite membrilor fortei si ai componentei civile de cãtre statul trimitãtor sunt scutite de plata impozitelor.
            Art. 27. - Activitãtile generatoare de profit pot fi desfãsurate în România de cãtre membrii fortei, ai componentei civile sau de membrii de familie ai acestora numai dupã obtinerea aprobãrilor legale, urmând sã fie supuse regimului de impozitare aplicabil în România.
            Art. 28. - Ministerul Apãrãrii Nationale va pune la dispozitie Ministerului de Interne, pe baza unui document bilateral, datele referitoare la personalul statului trimitãtor, pentru ca acesta sã poatã lua mãsurile necesare, atât pe timpul deplasãrii, cât si în zona de dislocare a personalului respectiv, pentru a asigura securitatea circulatiei, protectia adecvatã a tehnicii militare, echipamentului, proprietãtii, precum si a documentelor si informatiilor personalului statului trimitãtor.
            Art. 29. - (1) În scopul prevenirii infractiunilor la regimul vamal si fiscal autoritãtile române si autoritãtile militare ale statului, trimitãtor îsi vor acorda reciproc asistentã în efectuarea anchetelor si în strângerea probelor.
            (2) Autoritãtile militare ale statului trimitãtor vor acorda tot sprijinul pentru a asigura ca bunurile susceptibile de a fi confiscate de autoritãtile vamale sau fiscale române ori în numele acestor autoritãti sã fie puse la dispozitie autoritãtilor respective.
            (3) Autoritãtile fortei vor acorda tot sprijinul pentru a asigura plata taxelor vamale, a impozitelor si a penalitãtilor datorate de membrii fortei sau ai componentei civile ori de membrii lor de familie.
            (4) Vehiculele oficiale si obiectele care apartin fortei sau componentei civile, dar nu unui membru al unei asemenea forte sau componente civile, retinute de autoritãtile române în legãturã cu o încãlcare a legilor sau reglementãrilor vamale ori fiscale, vor fi restituite autoritãtilor respectivei forte.

            Art. 30. - (1) Forta poate angaja în serviciul sãu personal din rândul populatiei civile locale, prin oficiile teritoriale ale fortei de muncã, prin încheierea unor contracte de muncã pe duratã determinatã sau a unor conventii civile.
            (2) Conditiile de angajare, de muncã si de protectie socialã, respectiv salariile si drepturile conexe în conditiile de protectie a muncii, asigurãrilor sociale si de protectie a somerilor, precum si obligatiile pentru constituirea fondului de asigurãri sociale, de pensii si ajutor de somaj vor fi stabilite în conformitate cu legislatia românã în vigoare.
            (3) Forta este obligatã la plata asigurãrilor sociale ale personalului angajat, a contributiilor privind asigurarea medicalã datoratã institutiilor de resort locale si a sumelor datorate la buget pentru impozite pe salarii.
            Art. 31. - Obligatiile ce derivã în urma angajãrii unei forte de muncã civile din România, pentru autoritãtile militare ale statului trimitãtor, sunt:
            a) sã se asigure cã instalatiile militare, constructiile, echipamentele tehnice si tehnologiile în care sau cu care îsi va desfãsura activitatea personalul angajat nu îl expun pe acesta la risc de accidentare sau intoxicare acutã profesionalã;
            b) sã stabileascã atributiile si rãspunderile ce revin angajatilor în domeniul protectiei muncii, corespunzãtor functiilor pe care urmeazã sã le exercite;
            c) sã angajeze numai persoane care, în urma controlului medical si a verificãrii aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinii de muncã pe care urmeazã sã o exercite;
            d) sã asigure pe cheituialã proprie mijloace individuale si/sau colective de lucru si protectie, corespunzãtor riscurilor activitãtii prestate, conform Normativului republican - cadru de acordare a echipamentului de protectie si de lucru;
            e) sã instruiascã la angajare si periodic personalul civil angajat cu privire la normele specifice de protectie a muncii, adecvate activitãtii prestate, în concordantã cu prevederile contractului de muncã sau ale conventiei de prestãri de servicii;
            f) sã aibã în vedere angajarea personalului autorizat pentru exercitarea meseriilor si profesiilor prevãzute în normele de protectie a muncii.
            Art. 32. - (1) În cazul accidentãrii unui angajat civil român în perimetrul bazei fortei, cercetarea cauzelor, a împrejurãrilor si stabilirea rãspunderii, respectiv a mãsurilor pentru prevenirea unor accidente similare, se vor efectua de cãtre un reprezentant împuternicit al autoritãtii române cornpetente, împreunã cu un reprezentant împuternicit al fortei.
            (2) În situatia prevãzutã la alin. (1) autoritãtile militare ale statului trimitãtor pot solicita ca împuternicitul acestora sã fie un reprezentant al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale - Inspectia de Stat pentru Protectia Muncii.
            Art. 33. - Vãtãmarea sau intoxicarea acutã profesionalã de cãtre fortã a unor terte persoane apartinând statului român, ca urmare a unor actiuni sau omisiuni produse în afara perimetrului acesteia si în alte condifii decât cele specifice punerii în aplicare a NATO-SOFA sau a acordului, va fi cercetatã de statul român prin organele sale competente.
            Art. 34. - (1) Atragerea rãspunderii pentru actiunile sau omisiunile care au avut ca efect vãtãmarea (accidentarea temporarã, accidentarea cu urmãri de invaliditate sau accidentarea mortalã) ori intoxicarea acutã profesionalã va fi comunicatã autoritãtii militare a statului trimitãtor, în vederea localizãrii acesteia în structura organizatoricã a fortei.
            (2) Stingerea pretentiilor pãrtii vãtãmate, persoanã juridicã sau fizicã, se va realiza în conformitate cu prevederile cap. VII.
            (3) În vederea stabilirii împrejurãrilor si a cauzelor care au condus la vãtãmarea sau îmbolnãvirea profesionalã a unor persoane fizice ori a unor salariati ai persoanelor juridice, autoritãtile militare ale statului trimitãtor vor acorda tot sprijinul autoritãtilor statului român pentru obtinerea probelor necesare în vederea elucidãrii cauzei.

            Art. 35. - Personalul statului trimitãtor este obligat sã respecte prevederile legislatiei române în vigoare privind protectia mediului înconjurãtor.
            Art. 36. - (1) În România personalului statului trimitãtor îi sunt interzise urmãtoarele activitãti:
            a) importul deseurilor de orice naturã;
            b) degradarea terenurilor si a culturilor agricole, precum si a plantatiilor vitipomicole;
            c) utilizarea de pesticide fãrã aprobãrile legale;
            d) vãtãmarea animalelor;
            e) spãlarea în apele naturale a autovehiculelor, utilajelor, precum si a corpurilor care contin uleiuri, combustibil lichid, lubrifianti, substante periculoase ori pesticide;
            f) incendierea miristilor, stufului si a vegetatiei ierboase;
            g) culegerea si comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, detinerea si comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum si dislocarea, detinerea si comercializarea unor piese mineralogice, speologice si paleontologice, provenite din locuri declarate monumente ale naturii;
            h) introducerea în tarã a unor culturi de microorganisme, a unor plante si animale vii, precum si a unor produse de origine animalã, fãrã acordul autoritãtii centrale sau locale pentru protectia fitosanitarã, sanitar-veterinarã sau, dupã caz, de protectie a mediului;
            i) executarea oricãror activitãti care ar putea avea impact asupra mediului, fãrã aprobãrile legale.
            (2) Constatarea încãlcãrii prevederilor alin. (1) revine organelor abilitate din cadrul Ministerului Apelor, Pãdurilor si Protectiei Mediului, precum si din cadrul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei.
            Art. 37. - Pentru activitãtile militare care se desfãsoarã pe teritoriul României Ministerul Apãrãrii Nationale va asigura conditiile necesare de protectie a factorilor de mediu si va realiza lucrãrile de refacere a mediului deteriorat.

            Art. 38. - (1) În conditiile stabilite de prezentul articol:
            a) autoritãtile competente ale statului român vor exercita jurisdictia asupra membrilor unei forte sau ai unei componente civile si asupra membrilor lor de familie în ceea ce priveste infractiunile comise pe teritoriul României si incriminate de legea românã;
            b) autoritãtile militare ale statului trimitãtor vor avea dreptul sã exercite jurisdictia penalã sau competenta disciplinarã care le este conferitã de legea statului trimitãtor în privinta persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat;
           c) autoritãtile competente ale statului român vor avsa dreptul sã îsi exercite jurisdictia exclusivã asupra membrilor unei forte sau ai unei componente civile si asupra membrilor lor de familie în ceea ce priveste infractiunile, inclusiv cele referitoare la securitatea acestui stat, pedepsite de legea românã, dar nu si de legea statului trimitãtor;
            d) autoritãtile militare ale statului trimitãtor vor avea dreptul sã îsi exercite jurisdictia exclusivã asupra persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat pentru infractiunile, inclusiv cele referitoare la securitatea sa, incriminate de legea statului trimitãtor, dar nu si de legea românã.
            (2) În întelesul prezentei legi, o infractiune împotriva securitãtii statului se referã la:
            a) trãdarea de patrie;
            b) actele de diversiune, spionajul sau încãlcarea oricãrei legi referitoare la secretul de stat si profesional ori la secrete privind siguranta nationalã.
            Art. 39. - (1) În cazul în care dreptul de a exercita jurisdictia este concurent, autoritãtile militare ale statului trimitãtor vor avea dreptul sã îsi exercite, cu prioritate, jurisdictia asupra unui membru al propriei forte sau al componentei civile în ceea ce priveste:
            a) infractiunile îndreptate numai împotriva proprietãtii sau securitãtii statului trimitãtor ori infractiunile ândreptate numai împotriva persoanei sau proprietãtii unui alt membru al fortei ori al componentei civile a acestui stat ori unui membru de familie;
            b) infractiunile care decurg din orice faptã sau omisiune produsã în îndeplinirea îndatoririlor oficiale.
            (2) În cazul oricãrei alte infractiuni autoritãtile statului român vor avea dreptul sã îsi exercite, cu prioritate, jurisdictia.
            (3) Dacã statul care are dreptul prioritar decide sã nu îsi exercite jurisdictia, acesta va informa autoritãtile celuilalt stat de îndatã ce va fi posibil. Autoritãtile statului care are dreptul prioritar de jurisdictie vor lua în considerare cu bunãvointã cererea de renuntare la acest drept, formulatã de autoritãtile celuilalt stat, în cazul în care acest stat considerã cã o astfel de renuntare este de importantã deosebitã.
            (4) Prevederile prezentului capitol nu implicã nici un drept pentru autoritãtile militare ale statului trimitãtor de a-si exercita jurisdictia asupra persoanelor care sunt cetãteni ai statului român sau rezidenti permanenti ai acestui stat, în afara cazului în care acestia sunt membri ai fortei statului trimitãtor.
            Art. 40. - Persoanele supuse legilor militare ale statului trimitãtor se aflã sub incidenta legislatiei române pentru sanctionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convietuire socialã ori a ordinii si linistii publice, în conditii similare cu militarii români.
            Art. 41. - (1) Autoritãtile militare ale statului trimitãtor si autoritãtile statului român îsi vor acorda sprijin reciproc pentru retinerea membrilor fortei, a componentei sale civile sau a membrilor lor de familie aflati pe teritoriul român si pentru predarea lor autoritãtii care urmeazã sã îsi exercite jurisdictia, conform competentelor stabilite.
            (2) Autoritãtile statului român vor notifica prompt autoritãtilor militare ale statului trimitãtor despre retinerea oricãrui membru al unei forte, al componentei sale civile sau a unui membru de familie al acestuia.
            (3) În cazul în care statul român urmeazã sã îsi exercite jurisdictia asupra unui membru al unei forte sau al unei componente civile, acuzat de comiterea unei infractiuni, acesta va rãmâne în custodia statului trimitãtor pânã în momentul în care va fi pus sub acuzatie de statul român.
            Art. 42. - (1) Autoritãiile militare ale statului trimitãtor si ale statului român îsi vor acorda sprijin reciproc pentru efectuarea tuturor investigatiilor necesare cu privire la infractiuni, precum si în strângerea si administrarea probelor, inclusiv în sechestrarea si, atunci când este cazul, în predarea obiectelor care au legãturã cu infractiunea. Predarea unor astfel de obiecte poate fi fãcutã cu conditia înapoierii lor într-un termen stabilit de autoritâtea care le predã.
            (2) Autoritãtile pãrtilor contractante îsi vor notifica reciproc decizia luatã în toate cazurile în care existã drepturi concurente de exercitare a jurisdictiei.
            Art. 43. - (1) Atunci când la o misiune participã forte ale mai multor pãrti contractante la NATO-SOFA sau la acord si un membru apartinând uneia dintre aceste forte a fost judecat, în conformitate cu prevederile de mai sus, de autoritãtile competente române si a fost condamnat, achitat sau gratiat, acesta nu va putea fi judecat din nou pentru aceeasi faptã de autoritãtile unei alte pãrti contractante la NATO-SOFA sau la acord.
            (2) În conditiile alin. (1) autoritãtile militare ale statului trimitãtor vor putea sanctiona un membru al fortei pentru orice încãlcare a regulilor de disciplinã decurgând din fapta pentru care a fost judecat.
            Art. 44. - Când un membru al forjei sau al componentei civile ori un membru de familie al acestuia este pus sub urmãrire penalã sub jurisdictia statuiui român, el va avea dreptul:
            a) la solutionarea cu celeritate a cauzei;
            b) sã fie informat despre acuzatiile concrete care i se aduc;
            c) sã fie confruntat cu martorii care îl acuzã;
            d) ca martorii care pot depune în favoarea sa sã fie obligati sã se prezinte în instantã, dacã acestia se aflã sub jurisdictia statului român;
            e) sã aibã un apãrãtor desemnat de el sau un apãrãtor care sã îi acorde asistentã gratuitã, în conditiile legii;
            f) sã beneficieze de serviciile unui interpret competent;
            g) sã comunice cu reprezentantul guvernului statului trimitãtor si, atunci când regulile de procedurã permit; acesta sã poatã fi prezent la proces.
            Art. 45. - (1) Unitãtile sau formatiunile militare ale fortei, reglementar constituite, trebuie sã asigure paza si ordinea în toate taberele, asezãrile sau în alte instalatii pe care le ocupã, în conformitate cu acordurile încheiate cu statul român. Politia militarã a fortei poate lua toate mãsurile pe care le considerã necesare pentru mentinerea ordinii si a securitãtii în astfel de locuri.
            (2) În afara acestor locuri politia militarã a fortei va fi folositã numai pe baza întelegerilor cu autoritãtile statului român si în colaborare cu acestea, în mãsura în care sunt necesare interventii pentru a se mentine ordinea si disciplina în rândul membrilor fortei.

            Art. 46. - (1) Statul român va renunta la orice pretentii împotriva statului trimitãtor pentru pagube produse asupra oricãrei proprietãti care îi apartine si care este folositã de fortele sale terestre, maritime sau aeriene, dacã paguba:
            a) a fost produsã de un membru al fortei sau al componentei civile a statului trimitãtor în timpul executãrii misiunii speciale pe teritoriul României;
            b) a fost produsã în urma utilizãrii oricãrui vehicul, a oricãrei nave sau aeronave care apartine statului trimitãtor si este folositã de forta sau componenta civilã a acestuia în timpul misiunii speciale în România, iar paguba a fost provocatã unei proprietãti a statului român, folositã în acelasi scop.
            (2) Statul român va renunta la pretentiile care decurg din operatiuni de salvare maritimã, dacã nava sau încãrcãtura apartine statului trimitãtor si a fost utilizatã de forta sau de componenta civilã a acestuia în timpul misiunii speciale desfãsurate pe teritoriul României.
            Art. 47. - (1) În cazul unui prejudiciu cauzat în conditiile prevãzute la art. 46, însã unei proprietãti a statului român în afara celei folosite de fortele sale armate, situatã pe teritoriul acestuia, problema rãspunderii statului trimitãtor, precum si cuantumul despãgubirilor vor fi stabilite prin negocieri între autoritãtile celor douã state.
            (2) În situatia prevãzutã la alin. (1) statul român va renunta la pretentiiie sale, dacã valoarea prejudiciului va fi mai micã decât echivalentul în lei a 1.000 dolari S.U.A.
            Art. 48. - Fiecare parte contractantã va renunta la toate pretentiile sale fatã de oricare altã parte contractantã pentru rãnirea sau decesul oricãrui membru al fortelor sale armate, dacã acesta a actionat în îndeplinirea îndatoririlor sale oficiale.
            Art. 49. - (1) Pretentiile împotriva unor membri ai unei forte sau ai unei componente civile, care decurg din fapte si omisiuni care antreneazã rãspunderea autorului în România si care nu au fost comise în timpul exercitãrii îndatoririlor oficiale, vor fi solutionate astfel:
            a) autoritãtile statului român vor examina cererea de despãgubire, vor stabili într-un mod just si echitabil despãgubirea datoratã reclamantului, tinând seama de toate circumstantele cauzei, inclusiv de comportamentul persoanei lezate, si vor întocmi un raport fundamentat al cauzei;
            b) raportul va fi trimis autoritãtilor militare ale statului trimitãtor, care vor decide fãrã întârziere dacã vor proceda la o despãgubire cu titlu de favoare si, în acest caz, vor stabili cuantumul;
            c) dacã o ofertã de despãgubire este fãcutã si acceptatã de cãtre reclamant ca fiind o despãgubire integralã, autoritãtile fortei vor face ele însele aceastã platã si vor informa autoritãtile statului român despre decizia lor si despre suma plãtitã;
            d) dispozitiile prezentului alineat nu afecteazã competenta instantelor de judecatã ale statului român de a solutiona o actiune intentatã împotriva unui membru al unei forte sau al unei componente civile.
            (2) Pretentiile care decurg din folosirea neautorizatã a oricãrui vehicul al fortelor armate ale statului trimitãtor vor fi solutionate în conformitate cu dispozitiile alin. (1), în afarã de cazul în care forta sau componenta civilã însãsi poartã rãspunderea legalã.
            (3) În situatia în care existã un diferend în a se stabili dacã fapta care antreneazã rãspunderea sau dacã omisiunea imputabilã unui membru al fortei sau al componentei civile s-a produs în exercitarea îndatoririlor oficiale sau în afara acestora, precum si dacã utilizarea unui vehicul apartinând fortei statului trimitãtor a fost sau nu autorizatã, diferendul va fi solutionat prin negocieri între autoritãtile competente ale celor douã state.
            Art. 50. - Statul trimitãtor nu va putea invoca imunitatea fatã de jurisdictia instantelor judecãtoresti ale statului român pentru membrii fortei sau ai componentei sale civile, în ceea ce priveste cauzele civile ce revin în competenta acestor instante.
            Art. 51. - (1) Pretentiile, altele decât pretentiile izvorâte din contracte si cele cãrora le sunt aplicabile dispozitiile art. 46, 47 si 48, care decurg din fapte sau omisiuni ale membrilor unei forte ori ai componentei civile, produse în îndeplinirea obligatiilor oficiale, sau din orice altã faptã, omisiune sau împrejurare pentru care este rãspunzãtoare o fortã sau o componentã civilã si care cauzeazã pagube pe teritoriul statului român unor terte pãrti, persoane fizice sau persoane juridice, indiferent de statutul ori de nationalitatea lor, altele decât cele apartinând pãrtilor contractante, vor fi solutionate de statul român în conformitate cu prevederile prezentului articol.
            (2) Pretentiile vor fi depuse, înregistrate si solutionate sau judecate în conformitate cu legile si cu reglementãrile statului român, aplicabile pretentiilor ce decurg din activitãtile propriilor forte armate.
            (3) Instantele române pot solutiona orice asemenea pretentii, iar plata sumelor stabilite prin hotãrâre judecãtoreascã se va efectua de statul român în lei.
            (4) O astfel de platã, convenitã între pãrti sau stabilitã prin hotãrâre judecãtoreascã, este obligatorie, în ambele cazuri, pentru pãrtile implicate.
            (5) Orice pretentie solutionatã de statul român va fi comunicatã statelor trimitãtoare interesate, împreunã cu informatii complete si cu o propunere de împãrtire a sumelor, în conformitate cu dispozitiile alin. (6) lit. a), b) si c). În lipsa unui rãspuns în termen de douã luni, se va considera cã împãrtirea propusã a fost acceptatã.
            (6) Sumele necesare pentru solutionarea pretentiilor, în conditiile prezentului articol si ale art. 47, vor fi împãrtite între pãrtile contractante astfel:
            a) când întreaga responsabilitate revine unui singur stat, suma convenitã ori stabilitã de instanta de judecatã va fi suportatã în proportie de 25% în sarcina statului român si în proportie de 75% în sarcina statului trimitãtor;
            b) când sunt rãspunzãtoare mai multe state, suma convenitã ori stabilitã de instanta de judecatã va fi suportatã în mod egal de aceste state; în situatia în care statul român nu este unul dintre statele responsabile, partea acestuia va fi jumãtate din contributia fiecãrui stat trimitãtor;
            c) când paguba a fost cauzatã de fortele armate ale pãrtilor contractante si nu este posibil sã fie imputatã în mod precis uneia sau mai multora dintre aceste forte armate, suma convenitã ori stabilitã de instanta de judecatã va fi împãrtitã în mod egal între pãrtile contractante; în situatia în care statul român nu este unul dintre statele ale cãror forte armate au cauzat paguba, partea acestuia va fi jumãtate din contributia fiecãrui stat trimitãtor;
            d) semestrial, statul român va transmite statelor trimitãtoare interesate o situatie privind sumele pe care le-a achitat în cursul semestrului precedent, pentru fiecare caz în care a fost acceptatã împãrtirea procentualã, propusã; situatia va fi însotitã de o cerere de rambursare; rambursarea se va face, în cel mai scurt termen, în moneda statului român.
            (7) Un membru al fortei sau al componentei civile nu va face obiectul nici unei mãsuri de executare silitã a vreunei hotãrâri judecãtoresti pronuntate împotriva acestuia în statul român, într-o problemã decurgând din îndeplinirea îndatoririlor sale oficiale.
            (8) Cu exceptia cazului în care dispozitiile alin. (6) se aplicã pretentiilor la care se referã art. 47, dispozitiile prezentului articol nu se aplicã pretentiilor în legãturã cu navigatia, cu exploatarea unei nave sau cu încãrcarea, cu transportul sau descãrcarea mãrfurilor de pe nave, în afara celor decurgând din decesul sau rãnirea unei persoane în privinta cãrora art. 48 nu este aplicabil.
            Art. 52. - Autoritãtile militare ale statului trimiiãtor si ale statului român vor coopera pentru obtinerea probelor necesare unei solutionãri echitabile a pretentiilor care intereseazã pãrtile în litigiu.

            Art. 53. - (1) Autoritãtile militare ale statului trimitãtor au dreptul si obligatia de a dispune de corpul unui membru al fortei, al componentei civile sau al unui membru de familie al acestuia decedat în România, precum si de bunurile sale proprietate personalã.
            (2) Nu vor fi efectuate autopsii asupra personalului statului trimitãtor, decedat în România, fãrã acordul scris al autoritãtilor militare ale acestui stat.
            Art. 54. - Prezenta unei forte strãine pe teritoriul României este supusã aprobãrilor prevãzute de legislatia românã în vigoare.
            Art. 55. - Dispozitiile pentru detalierea statutului fortei, componentei civile sau a membrilor de familie ai acestora, apartinând statelor pãrti la NATO-SOFA sau la acord, pe teritoriul României, sunt convenite prin acorduri speciale, care se încheie pentru fiecare misiune.
            Art. 56. - (1) Autoritãtile competente române si alte institutii cu atributii în domeniu vor asigura îndeplinirea obligatiilor ce revin României conform prezentei legi.
            (2) În îndeplinirea atributiilor ce îi revin din prezenta lege Ministerul Apãrãrii Nationale colaboreazã si cu alte autoritãti publice sau cu agenti economici din zonele în care se desfãsoarã exercitiile si aplicatiile militare.
           Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 29 februarie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

           Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 13 martie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

Bucuresti, 24 aprilie 2000.
Nr. 61.

            În temeiul art. 77 alin. (1) si al art. 99 alin. (1) din Constitutia României,
            Presedintele României d e c r e t e a z ã :
            Articol unic. - Se promulgã Legea pentru aplicarea Acordului dintre statele pãrti la Tratatul Atlanticului de Nord si celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul fortelor lor, încheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995, si se dispune publicarea în Monitorul Oficial al  României, Partea I.

Bucuresti, 14 aprilie 2000.
Nr. 114.

            Parlamentul României adoptã prezenta lege.
            Art. I. - Se aprobã Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 42 din 8 aprilie 1999 pentru completarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 13 aprilie 1999, cu urmãtoarele modificãri si completãri:
            1. La articolul I punctul 3, dupã alineatul 4 al articolului 31 se introduc alineatele 4¹ si 4² cu urmãtorul cuprins:
            "Activitãtile sanitare veterinare de interes public national din Programul de supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om si de protectie a mediului se pot concesiona de medicii veterinari cu drept de liberã practicã, în baza contractului de concesiune încheiat cu Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, cu respectarea prevederilor Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor.
            Certificatele sanitare veterinare de sãnãtate si cele de transport pe teritoriul tãrii se elibereazã de medicii veterinari oficiali."
            2. La articolul I punctul 3, alineatul 6 al articolului 31 va avea urmãtorul cuprins:
            "Pentru eliberarea autorizatiilor, avizelor si certificatelor prevãzute la alineatul precedent se stabilesc taxele cuprinse în anexele nr. 1-4 care fac parte integrantã din prezenta lege, care se plãtesc anticipat, se constituie ca venit la bugetul de stat si se actualizeazã periodic, în functie de rata inflatiei, prin hotãrâre a Guvernului."
            3. Anexa se înlocuieste cu anexele nr. 1-4 cu urmãtorul cuprins:

ANEXA Nr. 1

NOTÃ:
Autorizatiile sanitare veterinare de functionare se vizeazã anual sau la 2 ani, în functie de obiectul de activitate, percepându-se jumãtate din taxa prevãzutã pentru eliberarea acestora.

ANEXA Nr. 2

Nr. crt.	Specificatie	U.M.	Taxa (lei/U.M./produs)
1.	Medicamente, produse biologice, kituri  de uz veterinar	bucatã/flacon	10
2.	Materii prime furajere, furaje concentrate, premixuri, aditivi  furajeri, fãinuri proteice	tonã	150
3.	Animale mici si mijlocii pentru reproductie, animale mici si mijlocii pentru mãcelãrie, animale mici si mijlocii pentru  concurs, pentru expozitii, pãsãri exotice	cap	500
4.	Familii de albine	familie	1000
5.	Ouã de incubatie	1.000 bucãti	1000
6.	Pãsãri pentru carne, pãsãri pentru reproductie, pãsãri pentru concurs, pentru expozitii, pentru alte manifestãri	100 capete	2500
7.	Animale mari pentru mãcelãrie, animale mari pentru concurs, animale mari pentru reproductie	cap	2500
8.	Pui de o zi	1000 capete	5000
9.	Hranã pentru animale de companie si exotice (conserve sau deshidratatã)	tonã	5000
10.	Ouã de viermi de mãtase	kg	15.000
11.	Animale de companie (câini, pisici, maimute), animale de menajerie, faunã acvaticã	cap	15.000
12.	Acord sanitar veterinar de import	bucatã	30.000
13.	Certificat de abilitare	bucatã	250.000
14.	Certificat de înregistrare a medicamentelor, a produselor biologice si a altor produse de uz veterinar de la producãtorii indigeni si strãini	bucatã	7.000.000
15.	Mostre, produse de uz veterinar pentru înregistrare, mostre pânã la 100 kg, aviz sanitar veterinar de tranzit	bucatã/flacon/mijloc de transport	Nu se taxeazã
16.	Ouã pentru consum	10.000 bucãti	5000
17.	Lapte lichid	hl	1000
18.	Slãninã crudã, unturã, grãsimi tehnice, organe necomestibile, clei de oase, coarne, cãzãturã de coarne, copite, unghii, ongloane	tonã	3000
19.	Subproduse comestibile (cap, creier, limbã, burtã, organe, membrane naturale etc.), lapte praf, unt, subproduse lactate (zer, cazeinã etc.), cochilii de melci, izolat proteic alimentar, alte ingrediente, aditivi si emulgatori alimentari, gelatinã alimentarã si tehnicã, enzime pentru industria alimentarã,  adezivi pentru industria alimentarã	tonã	5000
20.	Lânã, pãr, pene, puf, piei brute, piei prelucrate	tonã	7000
21.	Lapte condensat, brânzeturi, cascaval, înghetatã, praf de înghetatã, ingrediente pentru înghetatã, cheag	tonã	8000
22.	Carne din toate speciile, conserve, semiconserve, preparate din carne, produse lactate proaspete (iaurt, friscã etc.), produse din ouã (praf de ouã, maionezã, melanj), miere de albine, produse apicole (cearã, polen, venin, lãptisor de matcã etc.), peste proaspãt, refrigerat, congelat, produse din peste, inclusiv icre, pulpe de broascã, carne de melci, midii, stridii, scoici, raci, fructe de mare, vânat mare, vânat mic, gogosi de mãtase, condimente, amestec de condimente; membrane artificiale	tonã	10.000
23.	Tranzit al produselor de origine animalã	-	Nu se percep   taxe
24.	Ajutoare umanitare, donatii de produse alimentare de origine animalã	-	Nu se percep   taxe
25.	Mostre de produse de origine animalã pânã la 100 kg	-	Nu se percep   taxe

ANEXA Nr. 3

            Taxele pentru eliberarea avizului sanitar veterinar privind amplasarea, proiectarea si construirea de noi obiective supuse controlului sanitar veterinar sunt în valoare de 50% din taxa prevãzutã pentru autorizarea sanitarã veterinarã de functionare a acestora.

ANEXA Nr. 4

            Art.II. - Legea sanitarã veterinarã nr. 64/1974, republicatã, cu modificãrile ulterioare si cu cele aduse prin prezenta lege, va fi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouã numerotare.
           Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 14 septembrie 1999, cu respectarea prevederilor art 74 alin. (2) din Constitutia României.

            Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 13 martie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

Bucuresti, 24 aprilie 2000.
Nr. 62.

            În temeiul art. 77 alin. (1 ) si al art. 99 alin. (1 ) din Constitutia României,
            Presedintele României d e c r e t e a z ã :
            Articol unic. - Se promulgã Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 si se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Bucuresti, 14 aprilie 2000.
Nr. 115.

            Parlamentul României adoptã prezenta lege.
            Art. I. - Se aprobã Ordonanta Guvernului nr. 52 din 12 august 1998 privind planificarea apãrãrii nationale a României, emisã în temeiul art. 1 pct. 15 lit. a) din Legea nr. 148/1998 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 18 august 1998, cu urmãtoarele modificãri si completãri:
            1. Alineatul 3 al articolului 1 se abrogã.
            2. Articolul 3 va avea urmãtorul cuprins:
            "Art. 3. - Documentele pe baza cãrora se realizeazã planificarea apãrãrii nationale sunt: Strategia de securitate nationalã a României, Programul de guvernare, Carta albã a securitãtii si apãrãrii nationale a Guvernului, precum si strategiile, directivele, planurile si programele departamentale elaborate de ministerele si institutiile cu atributii în domeniul apãrãrii, ordinii publice si sigurantei nationale."
            3. Articolul 4 va avea urmãtorul cuprins:
            "Art. 4. - Strategia de securitate nationalã a României este documentul de bazã care fundamenteazã planificarea apãrãrii la nivel national. Presedintele României, în termen de cel mult 3 luni de la învestiturã, prezintã Parlamentului Strategia de securitate nationalã a României. Parlamentul României, în sedintã comunã, va dezbate Strategia de securitate nationalã a României si o va adopta prin hotãrâre."
            4. Articolul 5 va avea urmãtorul cuprins:
            "Art. 5. - Strategia de securitate nationalã a României cuprinde: definirea intereselor si obiectivelor proprii de securitate, evaluarea mediului international de securitate, identificarea factorilor de risc din mediul intern si international, directiile de actiune si principalele mijloace pentru asigurarea securitãtii nationale a României. Strategia are un orizont de evaluare pe termen mediu de 4 ani si o perspectivã pe termen lung cuprinzând estimarea resurselor ce vor fi alocate de România pentru realizarea obiectivelor sale de securitate si apãrare."
            5. Articolul 6 va avea urmãtorul cuprins:
            "Art. 6. - În vederea realizãrii prevederilor Strategiei de securitate nationalã a României, Guvernul, pe baza Programului de guvernare, elaboreazã Carta albã a securitãtii si apãrãrii nationale, prin care stabileste: obiectivele si sarcinile principale ale institutiilor angajate în realizarea securitãtii si apãrãrii nationale, mãsurile si actiunile ce urmeazã sã fie întreprinse de acestea, resursele naturale,
umane, materiale, financiare si de altã naturã pe care urmeazã sã le asigure anual pentru constituirea si pregãtirea fortelor participante la apãrarea nationalã si la asigurarea securitãtii, conform misiunilor ce le revin.
        Carta albã a securitãtii si apãrãrii nationale a Guvernului vizeazã aceeasi perioadã de valabilitate ca si Strategia de securitate nationalã a României si se supune spre aprobare Parlamentului în termen de cel mult 3 luni de la acordarea votului de încredere."
            6. Alineatele 1 si 2 ale articolului 7 vor avea urmãtorul cuprins:
            "Pe baza Strategiei de securitate nationalã a României, a Programului de guvernare si a Cartei albe a securitãtii si apãrãrii nationale a Guvernului, ministerele si celelalte institutii publice cu atributii în domeniul apãrãrii, ordinii publice si sigurantei nationale elaboreazã strategii, programe si planuri departamentale proprii, menite sã realizeze obiectivele si interesele de securitate ale României.
            Strategiile departamentale se supun spre aprobare Guvernului în termen de cel mult 45 de zile de la data aprobãrii de cãtre Parlamerit a Cartei albe a securitãtii si apãrãrii nationale, asigurând complementaritatea si integritatea actiunilor si activitãtilor cuprinse în aceste documente."
            7. Articolul 8 va avea urmãtorul cuprins:
            "Art. 8. - Ministerul Apãrãrii Nationale elaboreazã Strategia militarã a României. Acest document exprimã obiectivele si optiunile fundamentale de politicã militarã ale statului român în perioada de valabilitate a Strategiei de securitate nationalã a României.
            Ministerul de Interne si alte institutii publice cu atributii în domeniul apãrãrii elaboreazã strategii proprii, ale cãror denumiri si continut sunt stabilite de acestea, în raport cu rãspunderile ce le revin în cadrul Sistemului national de apãrare."
            8. Articolul 9 va avea urmãtorul cuprins:
            "Art. 9. - Strategia militarã a României evalueazã consecintele, în planul apãrãrii, ale riscurilor si amenintãrilor la adresa securitãtii nationale si defineste volumul, structura si modul de alocare a resurselor necesare apãrãrii armate. Strategia militarã a României stabileste: structura fortelor, misiunile, organizarea, dotarea, nivelul de instruire si de operativitate, sprijinul logistic si nevoile de infrastructurã necesare organismului militar în vederea realizãrii obiectivelor nationale de securitate, precum si conceptia de pregãtire si angajare în actiuni militare a armatei române. Strategia militarã a României prevede, de asemenea, mãsurile, în plan militar, necesare în vederea îndeplinirii angajamentelor de cooperare, parteneriat si aliantã, asumate de România pe plan international."
            9. Articolul 10 va avea urmãtorul cuprins:
            "Art. 10. - Pe baza prevederilor Strategiei militare a României si ale celorlalte strategii departamentale aprobate de Guvern ministrul apãrãrii nationale, ministrul de interne si sefii altor institutii publice cu atributii în domeniul apãrãrii emit directive sau ordine de planificare strategicã proprii. Acestea contin obiectivele, principiile si optiunile politicomilitare fundamentale, pe baza cãrora structurile specializate ale ministerelor si ale institutiilor respective planificã structura si capacitatea fortelor componente, precum si alocarea resurselor, formuleazã politici si programe sectoriale.
            Directivele sau ordinele de planificare strategicã se referã la aceeasi perioadã ca si strategiile departamentale."
            10. Articolul 11 va avea urmãtorul cuprins:
             "Art. 11. - Pe baza directivelor sau a ordinelor de planificare strategicã Ministerul Apãrãrii Nationale, Ministerul de Interne si alte institutii publice cu atributii în domeniul apãrãrii elaboreazã propriile planuri strategice si operationale de întrebuintare si programe de constituire, modernizare si pregãtire a fortelor componente:"
            11 . Articolul 12 va avea urmãtorul cuprins:
            "Art. 12. - Planurile strategice si operationale de întrebuintare a fortelor cuprind: misiunile categoriilor de forte, în conditii de pace, de crizã si de rãzboi, scenariile probabile în care aceste misiuni vor fi îndeplinite, modalitãtile de actiune pentru executarea acestora. Scenariile vor avea în vedere actiuni militare de luptã clasice, operatiuni speciale, operatiuni, altele decât cele de rãzboi, si actiuni umanitare, executate în cadrul national, international sau în cadrul unor grupãri de forte multinationale.
            Aceste documente se elaboreazã, se actualizeazã si se aprobã conform reglementãrilor specifice ale fiecãrui minister sau ale altor institutii publice cu atributii în domeniul apãrãrii."
            12. Alineatul 2 al articolului 13 va avea urmãtorul cuprins: "Programele se elaboreazã pentru o perioadã de 4 ani, cu o perspectivã pe termen lung, se aprobã de Parlament, se completeazã si se actualizeazã în raport cu stadiul de executie."
            13. Articolul 14 va avea urmãtorul cuprins:
            "Art. 14. - Pe baza programelor de constituire, modernizare si pregãtire a fortelor si a fondurilor alocate prin bugetul de stat Ministerul Apãrãrii Nationale, Ministerul de Interne si alte institutii publice cu atributii în domeniul apãrãrii întocmesc planuri anuale privind modernizarea si pregãtirea fortelor componente si rapoarte privind stadiul realizãrii programelor de constituire, modernizare si pregãtire a fortelor în perioada anterioarã.
            Planurile anuale sunt aprobate de ministri si, respectiv, de sefii institutiilor publice cu atributii în domeniul apãrãrii. Rapoartele privind stadiul realizãrii programelor de constituire, modernizare si pregãtire a forielor sunt prezentate Guvernului.
            Urmãrirea executiei programelor pe termen mediu si lung, precum si a planurilor ariuale intrã în rãspunderea organelor de planificare ale Ministerului Apãrãrii Nationale, Ministerului de Interne si ale altor institutii publice cu atributii în domeniul apãrãrii, iar execuiia acestora, în sarcina comandaniilor si sefilor tuturor structurilor din ministerele si institutiile respective."
            14. Articolul 15 va avea urmãtorul cuprins:
            "Art. 15. - Modalitãtile concrete referitoare la elaborarea, coordonarea, executia, urmãrirea si raportarea îndeplinirii prevederilor directivei sau ordinului de planificare strategicã, planurilor strategice si operationale de întrebuintare a fortelor, programelor de constituire, modernizare si pregãtire a fortelor, precum si ale planurilor anuale se reglementeazã prin instructiuni interne, aprobate de ministrul apãrãrii nationale, ministrul de interne si sefii instituiiilor publice cu atributii în domeniul apãrãrii."
            15. Articolul 16 va avea urmãtorul cuprins:
            "Art. 16. - Încãlcarea ori neîndeplinirea prevederilor prezentei ordonante de cãtre persoanele cu atributii în organizarea si realizarea planificãrii apãrãrii nationale, a obiectivelor Strategiei de securitate nationalã a României si ale strategiilor departamentale atrage rãspunderaa administrativã, civilã sau penalã, dupã caz."
            16. Dupã articolul 16 se introduce capitolul V cu urmãtorul cuprins:

           Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 14 martie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

Bucuresti, 24 aprilie 2000.
Nr. 63.

            În temeiul art. 77 alin. (1) si al art. 99 alin: (1) din Constitutia României,
            Presedintele României d e c r e t e a z ã :
            Articol unic. - Se promulgã Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 52/1998 privind planificarea apãrãrii nationale a României si se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Bucuresti, 14 aprilie 2000.
Nr. 116.

MINISTERUL FINANTELOR

            Ministrul finantelor,
            în baza Hotãrârii Guvernului nr. 447/1997 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor, cu modificãrile ulterioare,
            având în vedere prevederile Legii datoriei publice nr. 81/1999, ale Conventiei nr. 16.813/19/1998, încheiatã între Ministerul Finantelor si Banca Nationalã a României, si ale Regulamentului privind operatiuni cu titluri de stat derulate de Banca Nationalã a României în calitatea sa de agent al statului,
            emite urmãtorul ordin:
            Art. 1. - Ministerul Finantelor anuntã programul emisiunilor de titluri de stat, numite certificate de trezorerie cu discont, lansate în luna mai 2000, destinate finantãrii si si refinantãrii datoriei publice interne, astfel:
 

Seria	Data licitatiei	Data emisiunii	Data scadentei	Numãrul de zile	Valoarea emisiunii - lei -
E1 03.08.2000	2 mai 2000	4 mai 2000	3 august 2000	91	1.000.000.000.000
E2 02.11.2000	2 mai 2000	4 mai 2000	2 noiembrie 2000	182	652.600.000.000
E3 10.08.2000	9 mai 2000	11 mai 2000	10 august 2000	91	1.407.300.000.000
E4 28.09.2000	9 mai 2000	15 mai 2000	28 septembrie 2000	136	1.968.700.000.000
E5 17.08.2000	16 mai 2000	18 mai 2000	17 august 2000	91	2.000.000.000.000
E6 16.11.2000	16 mai 2000	18 mai 2000	16 noiembrie 2000	182	707.200.000.000
E7 31.08.2000	23 mai 2000	25 mai 2000	31 august 2000	98	1.104.200.000.000

            Ministerul Finantelor îsi rezervã dreptul ca valorile împrumutate aferente seriei sã fie majorate sau micsorate pânã la anularea emisiunilor, în functie de necesitãtile de finantare a contului general al trezoreriei statului si de nivelul randamentului înregistrat la data licitatiei.
            Art. 2. - Metoda de vânzare este licitatia care va avea loc, pentru fiecare serie de certificate de trezorerie cu discont, la datele mentionate în tabelul de mai sus, iar adjudecarea se va face dupã metoda cu pret multiplu.
            Oferta de cumpãrare va cuprinde valoarea nominalã, costul total, rata discontului, pretul si randamentul.
            Pretul si randamentul se vor calcula utilizându-se urmãtoarele formule:

            în care:
            P = pretul titlului cu discont, exprimat cu sase zecimale;
            d = numãrul de zile pânã la scadentã;
            r = rata discontului;
            y = randamentul (rata dobânzii).
            Art. 3. - Bãncile pot depune oferte competitive atât în cont propriu, cât si în contul clientilor lor, persoane juridice. Fiecare bancã poate sã depunã maximum 5 oferte competitive. Fiecare ofertã competitivã va fi de minimum 100.000.000 lei, cu multipli de 10.000.000 lei.
            Certificatele de trezorerie cu discont mai sus mentionate, nu se adreseazã persoanelor juridice nerezidente în România.
            Nu sunt acceptate ofertele necompetitive.
            Art. 4. - Valoarea nominalã individualã a unui certificat de trezorerie cu discont este de 10.000.000 lei.
            Art. 5. - Ofertele de cumpãrare se depun la Banca Nationalã a României în ziua licitatiei, pânã la ora 12,00.
            Art. 6. - Rezultatul licitatiei va fi stabilit în aceeasi zi, la sediul Bãncii Nationale a României, de cãtre comisia de licitatie constituitã în acest scop si va fi dat publicitãtii.
            Art. 7. - Plata certificatelor de trezorerie cu discont se va face la data emisiunii, prin debitarea contului cumpãrãtorului deschis la Banca Nationalã a României cu suma reprezentând costul total al certificatelor de trezorerie cu discont cumpãrate.
            Rãscumpãrarea certificatelor de trezorerie cu discont se va face la data scadentei, prin creditarea contului detinãtorului cu suma reprezentând valoarea nominalã totalã a certificatelor de trezorerie cu discont,
            Art. 8. - Prezenta emisiune nu beneficiazã de facilitãti fiscale.
            Art. 9. - Directia generalã a datoriei publice si administrarea patrimoniului statului va aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Bucuresti, 26 aprilie 2000.
Nr. 595.