MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

Anul IX - Nr. 383    LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE    Miercuri, 16 august 2000

 

 SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 89 din 9 mai 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 39t1999 privind finalizarea procesului de restructurare a Băncii Române de Comert Exterior - Bancorex- S.A. si fuziunea prin absorbire a acestei bănci cu Banca Comercială Română - S.A., modificată si completată

 

Decizia nr. 90 din 9 mai 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995

 

Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agentilor economici aprobată cu modificări, prin Legea nr. 12/1995 si modificat prin Legea nr. 105/1997

 

Decizia nr. 118 din 27 iunie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 13/998 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            631. - Hotărâre privind exceptarea temporară de la plata taxei vamale a importului unui contingent tarifar de 500.000 pui de găină de o zi

 

 632. - Hotărâre privind mandatarea Ministerului Industriei si Comertului în vederea privatizării Societătii Nationale "Plafar" - S.A. Bucuresti

 

 633. - Hotărâre pentru modificarea si completarea Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anul 2000, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 399/2000

 

634. - Hotărâre privind acordarea unui ajutor financiar

 

635. - Hotărâre privind acordarea unui ajutor financiar

 

656. - Hotărâre privind aprobarea prealabilă, în vederea recunoasterii functionării în România a Asociatiei “Research Triangle Institute" din Statele Unite ale Americii prin intermediul unei filiale

 

 657. - Hotărâre privind drepturile bănesti cuvenite personalului încadrat în unrtătile mixte constituite între Armata României si armatele altor tări

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 89

din 9 mai 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 39/1999 privind finalizarea procesului de restructurare a Băncii Române de Comert Exterior - Bancorex- S.A. si fuziunea prin absorbire a acestei bănci cu Banca ComerciaLă Română - S.A., modificată si completată

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător,

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 39t1999 privind finalizarea procesului de restructurare a Băncii Române de Comert Exterior - Bancorex - S.A. si fuziunea prin absorbire a acestei bănci cu Banca Comercială Română - S.A., exceptie ridicată de Societatea de Investitii Financiare "Transilvania" - S.A. din Brasov în Dosarul nr. 3.392/1999 al Curtii de Apel Bucuresti Sectia comercială.

La apelul nominal răspunde reprezentantul Societătii de Investitii Financiare “Transilvania" - S.A. din Brasov, constatându-se lipsa Băncii Comerciale Române - S.A., fată de căre procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Societătii de Investitii Financiare "Transilvania" - S.A. din Brasov solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că prin dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 39/1999 s-a realizat exproprierea sa si a celorlalti actionari, fără cauză de utilitate publică si fără justă despăgubire, încălcându-se astfel art. 41 alin. (3) din Constitutie si prevederile Legii nr. 33t1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca fiind nefondată, deoarece apreciază că, în realitate, autorul exceptiei de neconstitutionalitate critică modul de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 39/1999, aspect asupra căruia însă Curtea Constitutională nu este competentă să se pronunte. Pe fond, apreciază că ordonanta criticată nu dispune exproprierea Societătii de Investitii Financiare "Transilvania" - S.A. din Brasov si a celorlalti actionari, ci dispune fuziunea prin absorbire a Băncii Române de Comert Exterior - Bancorex - S.A. cu Banca Comercială Română - S.A.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 3.392/1999, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 39t1999 privind finalizarea procesului de restructurare a Băncii Române de Comert Exterior - Bancorex - S.A. si fuziunea prin absorbire a acestei bănci cu Banca Comercială Română - S.A., modificată si completată. Exceptia a fost ridicată de Societatea de Investitii Financiare "Transilvania” - S.A. din Brasov într-o cauză având ca obiect anularea hotărârii adunării generale extraordinare a actionarilor Băncii Comerciale Române S.A. din data de 20 septembrie 1999, cu privire la aprobarea fuziunii prin absorbire cu Banca Română de Comert Exterior - Bancorex - S.A., precum si anularea tuturor actelor juridice subsecvente acestei hotărâri.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că, prin dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 39t1999 "în fapt si în drept nu se realizează o fuziune, ci se realizează o preluare gratuită de către o bancă cu capital majoritar de stat a unui patrimoniu" asupra căruia actionarii societătii bancare absorbite aveau drepturi patrimoniale derivate din calitatea de actionar. Se mai arată că Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 reglementează această fuziune contrar regulilor generale, determinând practic o expropriere a Societătii de Investitii Financiare "Transilvania" - S.A. din Brasov, precum si a celorlalti actionari, "fără cauză de utilitate publică, fără justă despăgubire, fără respectarea Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică si, nu în ultimul rând, prin încălcarea art. 41 alin. (3) al Constitutiei din 1991".

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia comercială, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată nu este inadmisibilă si, în consecintă, sesizează Curtea Constitutională, în vederea solutionării acesteia.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că "Prin Ordonanta Guvernului nr. 39t1999 s-a stabilit cadrul juridic pentru finalizarea procesului de restructurare a Băncii Române de Comert Exterior - Bancorex S.A. în scopul cresterii gradului de solvabilitate a sistemului bancar, precum si a credibilitătii interne si externe a acestuia". Se consideră că nu poate fi retinută sustinerea potrivit căreia dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 39t1999 au determinat o expropriere, încălcând astfel art. 41 alin. (3) din Constitutie, deoarece art. 4 alin. (1) din ordonantă prevede în mod expres competenia exclusivă a adunărilor generale extraordinare ale celor două bănci cu privire la aprobarea bilanturilor de prefuziune si luarea deciziei în legătură cu fuziunea. Se mai arată că "argumentele invocate de reclamantă au, de fapt, în vedere legalitatea hotărârii adunării generale extraotdinare a B.C.R., care este de competenta Curtii de apel, si nu constitutionalitatea Ordonantei Guvernului nr. 39/1999".

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. 2, ale art. 2 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei Guvernului nr. 39t1999 privind finalizarea procesului de restructurare a Băncii Române de Comert Exterior - Bancorex - S.A, si fuziunea prin absorbire a acestei bănci cu Banca Comercială Română S.A., modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 63/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 24 august 1999, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 126/1999 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 10 septembrie 1999, precum si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 15 decembrie 1999. Aceste modificări si completări nu privesc însă reglementările de principiu ale Ordonantei Guvernului nr.39t1999, fiind mentinute prevederile care sunt criticate ca fiind  neconstituiionale.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin Ordonanta Guvernului nr. 39/1999, care dispune fuziunea prin absorbire a Băncii Române de Comeri Exterior Bancorex - S.A. cu Banca Comercială Română - S.A., se realizează, "în fapt si în drept", preluarea gratuită de către o bancă cu capital majoritar de stat a unui patrimoniu asupra căruia actionarii societătii bancare absorbite aveau drepturi patrimoniale derivate din calitatea de actionar. Se consideră că în felul acesta Societatea de Investitii Financiare "Transilvania" - S.A. si ceilalti actionari au fost expropriati "fără cauză de utilitate publică, fără justă despăgubire, fără respectarea Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică", încălcându-se astfel art. 41 alin. (3) din Constitutie.

Art. 41 alin. (3) din Constitutie prevede: "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire. "

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 stabileste cadrul juridic pentru finalizarea procesului de restructurare a Băncii Române de Comert Exterior - Bancorex - S.A., restructurare care, potrivit art. 2 alin. (1 ), "[...] se va finaliza prin luziunea acesteia cu Banca Comercială Română - S.A.” iar competenta de a decide în legătură cu fuziunea revine, conform art. 4 alin. (1) din ordonantă, adunărilor generale extraordinare ale actionarilor. O asemenea modalitate de restructurare este reglementată de Legea nr. 31 /1990 privind societătile comerciale, republicată, care, prin art. 233 alin. (1) din cap. II "Fuziunea si dizolvarea societătilor", prevede: "Fuziunea se face prin absorbirea unei societăti de către o altă societate sau prin contopirea a două sau mai multe societăti pentru a alcătui o societate nouă." Aceste dispozitii legale sunt aplicabile conform prevederilor art. 19, 20 si ale art. 92 alin. 2 din Legea bancară nr. 58/1998, si societătilor bancare constituite ca societăti comerciale.

Asa fiind, Curtea Constitutională urmează să respingă sustinerile autorului exceptiei de neconstitutionalitate, potrivit cărora Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 dispune exproprierea Societătii de Investitii Financiare "Transilvania" S.A. din Brasov si a altor actionari.

Într-adevăr, statul, în calitate de actionar la o societate comercială, are dreptul să dispună ca institutia publică împuternicită să îi administreze actiunile (si anume, Fondul Proprietătii de Stat) să mandateze reprezentantii săi în adunarea generală a actionarilor pentru a adopta, cu respectarea prevederilor legale, măsuri privirid activitatea societătii respective, în spetă fuziunea prin absorbire a Băncii Române de Comert Exterior - Bancorex - S.A. cu Banca Comercială Română - S.A.

Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 nu dispune cu privire la drepturile de creantă ale actionarilor minoritari ai băncii absorbite, respectiv cu privire la cele ale autorului exceptiei, dar, în schimb, prevede anularea sau trecerea la datoria publică a unor însemnate datorii ale Băncii Române de Comert Exterior - Bancorex - S.A., precum si acoperirea prin titluri de stat a pierderilor. În consecintă, satisfacerea creantelor actionarilor societătii bancare absorbite, în măsura în care aceasta aduce în societatea absorbantă un activ patrimonial, se poate realiza conform dispozitiilor art. 235 din Legea nr. 31/1990, republicată, care prevăd: "Fuziunea sau divizarea are ca etect dizolvarea, fără lichidare, a societătii care îsi încetează existenta si trasmiterea universală a patrimoniului său către societatea sau societătile beneficiare, în starea în care se găseste la data fuziunii sau divizări; în schimbul atribuirii de actiuni sau de părti sociale ale acestora către asocietii societătii care încetează si eventual, a unei sume în bani care nu poate depăsi 10% din valoarea nominală a actiunilor sau a părtilor sociale atribuite."

În consecintă, Curtea Constitutională constată că dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 39t1999 privind finalizarea procesului de restructurare a Băncii Române de Comert Exterior - Bancorex - S.A. si fuziunea prin absorbire a acestei bănci cu Banca Comercială Română S.A., cu modificările ulterioare, nu contravin prevederilor art. 41 alin. (3) din Constitutie, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă.

De altfel, Curtea Constitutională mai retine că, în realitate, în cauză, criticile formulate nu privesc constitutionalitatea Ordonantei Guvernului nr. 39/1999, ci aplicarea dispozitiilor acesteia si ale Legii nr. 31/1990 privind societătile comerciale. Potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, "[..] Curtea Constitutională nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra întelesului său contrar Constitutiei", astfel că, si sub acest aspect, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 39t1999, cu modificările ulterioare, urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei Guvernului nr. 39/1999 privind finalizarea procesului de restructurare a Băncii Române de Comert Exterior - Bancorex - S.A. si fuziunea prin absorbire a acestei bănci cu Banca Comercială Română - S.A., modificată si completată, exceptie ridicată de Societatea de Investitii Financiare "Transilvania" - S.A. din Brasov în Dosarul nr. 3.392/1999 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia comercială.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 mai 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr.90

din 9 mai 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 3

din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor  - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stăngu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18t1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Cuore Impex" - S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 248/2000 al Judecătoriei Brăila.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, Societatea Comercială "Cuore Impex" - S.R.L. din Brăila si Directia generală a finantelor publice si controlului financiar de stat Brăila - Directia controlului financiar de stat, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca nefondată. Se apreciază că motivele invocate în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate privesc fondul litigiului în fata instantei de judecată, asupra căruia Curtea Constitutională nu este competentă să se pronunte. De asemenea, se mai arată că în legătură cu prevederile art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 Curtea Constitutională a pronuntat mai multe decizii prin care a constatat constitutionalitatea acestora.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 februarie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 248/2000, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18t1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12t1995, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Cuore Impex" - S.R.L. din Brăila, într-o cauză având ca obiect plângerea introdusă de această societate împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a unor contraventii, proces-verbal întocmit în baza Ordonantei Guvernului nr. 18/1994.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textele criticate încalcă art. 134 alin. (2) lit. a) si b) si art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, prin aceea că limitează libertatea comercială a agentilor economici privati în realizarea unor afaceri profitabile cu parteneri străini si contin dispozitii inflexibile, de natură să descurajeze initiativa acestei categorii de agenti. Se mai arată că în spetă a intervenit stingerea obligatiei, prin compensare, în temeiul art. 1143 si următoarele din Codul civil, dar, în interpretarea dată Ordonantei Guvernului nr. 18/1994 prin Instructiunile nr. 15.086/1995 ale Băncii Nationale a României, Ministerului Finantelor si Ministerului Comertului, prevederile ordonantei se aplică chiar si în cazul unor produse necuprinse în actele normative care conditionează exportul de obtinerea unor licente. În cauză, măsurile privind repatrierea valutei au avut ca efect sistarea, de către partenerii străini a operatiunilor comerciale.

Judecătoria Brăila, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele criticate nefiind contrare prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) si b) si nici ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie. Se arată că, potrivit acestor dispozitii constitutionale, statul trebuie să asigure protejarea intereselor nationale în activitatea economică, financiară si valutară, iar obligatia de repatriere a valutei se circumscrie acestui interes, în sensul asigurării disponibilitătilor în valută, necesare economiei. Se arată, de asemenea, că prin mai multe decizii Curtea Constitutională s-a pronuntat cu privire la dispozitiile art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12t1995, pe care le-a declarat constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este nefondată. Astfel, se arată că, fată de dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie referitoare la "libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie", activitatea de comert exterior a agentilor economici se desfăsoară pe baza autonomiei lor juridice. Este necesar însă ca această activitate să fie în concordantă cu interesul national, întrucât economia de piată si libertatea comertului nu justifică încălcarea obligatiei de repatriere a valutei. În ceea ce priveste sustinerea referitoare la existenta în spetă a unui "caz tipic de compensare, de stingere a două obligatii de plată a pretului reciproc, un caz de simplificare a dublei plăti până la concurenta celei mai mici", se arată că obligatia de repatriere a valutei este instituită printr-o reglementare specială, care nu prevede si posibilitatea compensării datoriilor reciproce cu partenerii din contractele externe. În continuare sunt mentionate decizii ale Curtii Constitutionale prin care aceasta s-a pronuntat în sensul că prevederile art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12t1995, sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. 2, ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12t1995, al căror continut este următorul: "În cazul operatiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comert international se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română sau, după caz, a executării lucrărilor si prestării serviciilor în străinătate, în functie de zona geografică a partenerului extern.

Pentru operatiunile cu încasare la termen între 90 si 360 de zile, cât si pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care  Ministerul Comertului a eliberat licente în limita unui plafon stabilit anual de Banca Natională a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plătii, stabilite conform clauzelor contractuale.

În cazul plătilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plătit, se aplică aceea si perioadă de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.

Ministerul Comertului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobării, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata până la 90 de zile calendaristice de la data livrării, precum si lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrării, produsele necuprinse în cele două categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 si 360 de zile calendaristice. "

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că aceste dispozitii contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) si b) si ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, prin aceea că limitează libertatea comercială a agentilor economici privati în realizarea unor afaceri profitabile cu parteneri străini si contin dispozitii inflexibile, de natură să descurajeze initiativa acestei categorii de agenti. Textele constitutionale, invocate ca fiind încălcate, prevăd:

- Art. 134 alin. (2) lit. a) si b): "Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;

b) protejarea intereselor nationale în activitatea economică, financiară si valutară;

- Art. 135 alin. (1) si alin. (6): "(1) Statul ocroteste proprietatea.

(6) "Proprietatea privată este, în conditiile legii, inviolabilă."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea Constitutională constată că aceasta este neîntemeiată si, în consecintă, urmează a fi respinsă.

Dispozitiile art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, au mai făcut obiectul controlului de neconstitutionalitate, pentru motive identice cu cele arătate în cauza de fată, invocându-se, de asemenea, si încălcarea prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) si b) din Constitutie.

Curtea Constitutională a respins acele exceptii de neconstitutionalitate, statuând că dispozitiile art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18t1994, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, sunt constitutionale:

Pentru a decide astfel Curtea Constitutională a retinut, în esentă, că, potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, statul are obligatia de a asigura protejarea intereselor nationale în activitatea financiar valutară. Într-o interpretare sistematică a art. 134 din Constitutie, această prevedere trebuie aplicată în concordantă si cu dispozitiile aceluiasi text, cuprinse în alin. (1) privind economia de piată si în alin. (2) lit. b) privind libertatea comertului. Aceasta presupune că dispozitiile legale instituite pentru consolidarea regimului valutar si întărirea disciplinei financiare privind disponibilitătile în conturile valutare, dispozitii cum sunt cele ale art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18t1994, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, sunt conforme cerintelor economiei de piată, în stadiul ei actual de dezvoltare, ca si regulilor necesare pentru asigurarea, în ansamblul economiei, a libertătii comertului. S-a mai retinut că nici economia de piată si nici libertatea comertului nu justifică încălcarea obligatiei de repatriere a valutei si a termenului legal maxim de repatriere. În sensul arătat sunt, de exemplu, Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 149 din 3 iunie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, precum si Decizia nr. 80 din 31 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 18 mai 1998.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice modificarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate anterior îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Curtea Constitutională nu poate retine nici sustinerea potrivit căreia textele criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 135 alin. (1), conform cărora statul ocroteste proprietatea, si ale alin. (6) care prevăd că proprietatea privată este, în conditiile legii, inviolabilă. Obligatia de repatriere a valutei nu este contrară acestor prevederi din Constitutie, întrucât garantarea constitutională a proprietătii, precum si caracterul inviolabil al proprietătii private nu justifică, într-o interpretare sisiematică a normelor constitutionale, utilizarea bunurilor, proprietate privată, indiferent de natura lor, prin încălcarea reglementărilor legale privind protectia unui interes national, cum este cel al asigurării disponibilitătilor valutare necesare pentru achitarea obligatiilor externe de plată ale economiei. Astfel a statuat Curtea Constitutională prin Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998, într-un dosar în care, invocându-se exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobată,cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, s-a sustinut, ca si în cauza de fată, că aceste dispozitii încalcă si art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie.

Curtea Constitutională constată că nici prin raportare la prevederile art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie nu există motive care să justifice schimbarea jurisprudentei sale si, în consecintă, exceptia de neconstitutionalitate ridicată urmează a fi respinsă si sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi.

 

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18t1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agentilor economici aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12t1995, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Cuore Impex" - S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 248/2000 al Judecătoriei Brăila.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 mai 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr.104

din 6 iunie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18t1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995 si modificată prin Legea nr. 105/1997

 

Ioan Muraru - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur         - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995 si modificată prin Legea nr. 105/1997, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Transtex" S.R.L. din Sighisoara în Dosarul nr. 3.038/1999 al Judecătoriei Sighisoara, judetul Mures.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor: Societatea Comercială "Transtex" - S.R.L. din Sighisoara si Directia generală a finantelor publice si controlului financiar de stat Mures, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca fiind neîntemeiată, deoarece dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate, iar stabilirea vinovătiei este atributul exclusiv al instantei de judecată, iar nu un motiv de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din data de 17 martie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 3.038/1999, Judecătoria Sighisoara, judetul Mures, a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobată si modificată prin Legea nr. 12/1995 si ulterior modificată prin Legea nr. 105/1997, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Transtex" - S.R.L. din Sighisoara.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18t1994 constituie "o formă mascată de confiscare" a unor bunuri dobândite în mod ilicit, în baza unor relatii comerciale. Se mai arată că interventia statului în cazul unor raporturi juridice de natură comercială nu se justifică, deoarece statul nu a fost parte în contract. În opinia autorului exceptiei aceste dispozitii legale aduc o restrângere exercitiului unor drepturi si libertăti fundamentale fără să fie îndeplinite conditiile prevăzute în art. 49 din Constitutie. Este o restrângere "nenumită" a dreptului de proprietate ce derivă din beneficiul realizat prin raporturi comerciale; precum si a libertătii comertului. De asemenea, autorul exceptiei consideră că răspunderea contraventională, stabilită în temeiul art. IV din ordonanta criticată, este consecinta neexecutării unei obligatii contractuale "fără interventia statului". Or, în aceste conditii, executarea sau neexecutarea unei clauze stipulate în contract nici nu poate fi sanctionată de stat, care nu este parte în acel contract, ci numai de părtile contractante, care au la îndemână mijloacele procedurale de executare a contractului sau de sanctionare a neexecutării acestuia. Mai mult, nu se verifică,cu ocazia aplicării acestei sanctiuni contraventionale, existenta vinovătiei ca trăsătură esentială a contraventiei, organele de control aplicând sanctiunea, indiferent de existenta sau inexistenta vreuneia dintre formele de vinovătie.

În opinia autorului exceptiei ordonanta aduce atingere si prevederilor art. 135 alin. (6) din Constitutie, deoarece sumele obtinute sau pe cale de a fi obtinute prin aceste operatiuni de import-export intră în patrimoniul unei societăti comerciale cu capital privat, în a cărei ordine juridică nu se poate interveni fortat din afară, de către stat, prin măsuri administrative. În acest mod proprietatea privată nu mai este inviolabilă, iar statul se îmbogăteste fără just temei prin "confiscare".

Judecătoria Sighisoara, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia este neîntemeiată, deoarece obligatia de repatriere a valutei si efectuarea operatiunilor prin conturile deschise în România la băncile autorizate nu încalcă prevederile art. 49 alin. (1) din Constitutie, care reglementează situatiile în care poate fi restrâns exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti. Instanta de judecată. consideră că dispozitiile legale criticate nu încalcă nici prevederile art. 134 alin. (1), alin. (2) lit. a si b) si nici pe cele ale art. 135 alin. (6) din Constittutie, referitoare la inviolabilitatea proprietătii private care nu poate fi opusă cerintelor apărării intereselor nationale în activitatea financiară si valutară. Economia de piată si libertatea comertului nu justifică încălcarea obligatiei de repatriere a valutei, a termenului maxim de repatriere, întrucât de constituirea fondurilor valutare depinde însăsi functionarea sistemului economic. În final, instanta consideră că desfăsurarea activitătii agentilor economici trebuie să se realizeze în acord cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 18/1994, aprobată prin Legea nr. 12/1995, si în privinta încasării sumelor în valută aferente importurilor de mărfuri, executării de lucrări si prestatiilor de servicii în străinătate, prin conturile deschise în România la bănci autorizate.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presediniilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, pentru următoarele argumente:

Art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 prevede unele măsuri în vederea consolidării regimului valutar si întăririi disciplinei financiare privind disponibilitătile în conturile valutare ale persoanelor juridice si fizice, care produc si comercializează mărfuri, execută lucrări si prestează servicii în străinătate. În acest cadru este prevăzută atât obligatia de repatriere a valutei, cât si sanctionarea nerespectării acestei obligatii. Obligatia de repatriere a valutei nu este contrară prevederilor art. 41 alin. (7) din Constitutie prin care este garantată proprietatea privată dobândită în mod licit, proprietate care nu poate fi confiscată, deoarece utilizarea bunurilor proprietate privată, indiferent de natura lor, nu justifică, în opinia Guvernului, încălcarea unui interes national, asa cum este cel al asigurării disponibilitătilor valutare necesare pentru asigurarea obligatiilor externe de plată. Se invocă în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998. Guvernul consideră că prevederile art. 41 alin. (8) din Constitutie, potrivit cărora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii”, nu pot fi desprinse din interpretarea sistematică a întregului text constitutional. Această prevedere constitutională a fost respectată, având în vedere că Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 a fost aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995. În continuare Guvernul apreciază că nu au fost încălcate nici prevederile art. 49 din Constitutie, referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, deoarece acest text constitutional priveste drepturile si libertătile fundamentale ale cetătenilor si nu are incidentă în domeniul raporturilor dintre societătile comerciale. Consideră, de asemenea, că prin dispozitiile legale criticate nu sunt încălcate nici prevederile art. 134 alin. (1) si alin. (2). liv. a) si b) si nici ale art. 135 alin. (6) din Constitutie, deoarece inviolabilitatea, în conditiile legii, a proprietătii private nu poate fi opusă cerintelor apărării intereselor nationale în activitatea financiară si valutară, în actualul stadiu de dezvoltare a economiei de piată. Economia de piată si libertatea comertului nu pot justifica încălcarea obligatiei de repatriere a valutei sau a termenului maxim de repatriere, deoarece constituirea fondurilor valutare este vitală pentru economia natională. Se invocă, în acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia nr. 16 din 28 ianuarie 1997, Decizia nr. 60 din 31 martie 1998, Decizia nr. 157 din 10 noiembrie 1998, Decizia nr. 186 din 17 decembrie 1998, Decizia nr. 94 din 17 iunie 1999, Decizia nr. 105 din 1 iunie 1999). Referitor la invocarea lipsei de vinovătie, Guvernul consideră că aceasta nu este o problemă de constitutionalitate, ci un element al stării de fapt, a cărei apreciere constituie un atribut exclusiv al instantei de judecată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de  neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995, dispozitii modificate ulterior prin Legea nr. 105/997, prin abrogarea pct. 10 alin. 1 al art. IV. Acest text are următoarea redactare: "În vederea consolidării regimului valutar în vigoare si întăririi disciplinei financiare privind disponibilitătile în conturile valutare, se stabilesc următoarele:

1. Persoanele juridice si fizice autorizate în conditiile legii, care produc si comercializează mărfuri, execută lucrări si prestează servicii pe teritoriul României, vor livra mărfurile, vor executa lucrările si vor presta serviciile numai cu plata în lei cu exceptia celor altfel reglementate în mod expres prin acte normative si numai pe baza autorizării exprese a Băncii Nationale a României.

2. Persoanele juridice si fizice prevăzute la art. 7 sunt obligate să încaseze sumele în valută aferente exporturilor de mărfuri, executărilor de lucrări si prestărilor de servicii în străinătate, precum si din orice alte operatiuni si tranzactii externe prin conturile deschise în România la bănci autorizate.

3. În cazul operatiunilor de încasare la vedere repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comert international se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română, sau, după caz, a executării lucrărilor si prestării serviciilor în străinătate, în functie de zona geografică a partenerului extern.

Pentru operatiunile cu încasare la termen între 90 si 360 de zile, cât si pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comertului a eliberat licente în limita unui plafon stabilit anual de Banca Natională a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plătii, stabilite conform clauzelor contractuale.

În cazul plătilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru eare nu s-a restituit avansul plătit, se aplică aceeasi perioadă de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.

Ministerul Comertului, în raport cu obiectivele politicii comerciale va propune Guvernului, în vederea aprobării, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata până la 90 de zile calendaristice de la data livrării, precum si lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrării, produselor necuprinse în cele două categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 si 360 de zile calendaristice.

4. Detinerea de disponibilităti valutare în conturi bancare în străinătate de către persoanele juridice si fizice prevăzute la pct 1 poate fi făcută numai pe baza si în conditiile autorizării prealabile a Băncii Nationale a României.

5. Operatiunile de transferuri externe privind investitiile directe în străinătate, investitiile de portofoliu si alte transferuri de sume în valută, efectuate potrivit normelor legale, se pot face numai cu avizul prealabil al Ministerului Finantelor si cu autorizarea Băncii Nationale a României.

Pentru operatiunile prevăzute la alineatul precedent se va asigura repatrierea sumelor în valută rezultate din aceste operatiuni, după cum urmează:

- în termen de 30 de zile calendaristice de la data stabilirii si disponibilizării în valută convertibilă a sumelor reprezentând dividende din activitatea de investitii în străinătate, precum si a cotelor-părti provenind din lichidarea acestor investitii, tinând seama de reglementările legale si de datele calendaristice de început si de sfârsit ale anului financiar în tările în care s-au efectuat aceste investitii;

- în termen de 15 zile calendanstice calculate de la scadenta plătii stabilite conform clauzelor contractuale pentru celelalte operatiuni pre văzute la alin. 1.

6. Pentru operatiunile legate de export-import fără încasare efectivă în valută, destinate completării fondului de marfă pe piata internă, autorizate de organele abilitate în acest scop prin hotărârea Guvernului, persoanelor juridice si fizice prevăzute la pct. 1 sunt obligate, în situatia efectuării în prealabil a exportului să realizeze importurile corespunzătoare în termen de maximum 90 de zile calendaristice de la data efecutării exporturilor. În caz contrar, acestea sunt obligate la repatrierea în valută a contravalorii exporturilor într-un termen suplimentar de maximum 15 zile calendaristice.

7. În cazul constatării nerespectării termenelor mentionate la pct. 3, 5 si 6, precum si a celor mentionate în autorizatia Băncii Nationale a României eliberată conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contraventionale reprezentând:

- 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;

- 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 si 60 de zile calendaristice;

- 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare lună calendaristică care depăseste primele 60 de zile de întârziere. În toate situatiile se mentine obligatia repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contraventiei.

În cazul depăsirii termenului de la alineatul precedent, penalitătile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfet cum a fost modificat prin prezenta ordonantă, se majorează cu 50%.

9. Constatarea contraventiei si aplicarea sanctiunilor prevăzute la pct. 7 revin organelor Ministerului Finantelor si Băncii Nationale a României, împuternicite în acest scop.

10. Pentru calcularea amenzilor contraventionale prevăzute la pct. 7 se utilizează cursul de schimb valutar în vigoare la data constatării contraventiei."

Autorul exceptiei consideră că textul legal mentionat este neconstitutional în raport cu prevederile cuprinse în art. 41 alin. (7), art. 49, art. 134 alin (1) si alin. (2) lit. a) si b), precum si în art. 135 alin. (6) din Constitutie, deoarece prin instituirea obligatiei agentilor economici de a încasa sumele în valută doar prin conturi deschise în România si la bănci autorizate de Banca Natională a României se realizează o restrângere a exercitiului unor drepturi si al unor libertăti fundamentale, întrucât libertatea comertului înseamnă si posibilitatea pentru agentii economici de a-si stabili împreună cu partenerii contractului locul unde urmează a se face plata si modalitătile de plată.

Prevederile constitutionale invocate au următoarea redactare:

- Art. 41 alin. (7): "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă”.

- Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertătii”.

- Art. 134: "(1) Economia României este economie de piată. (2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;

b) protejarea intereselor nationale în activitatea economică financiară si valutară”.

- Art. 135 alin.(6): "Proprietatea privată este în conditiile legii inviolabilă."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Aceste dispozitii legale prevăd măsuri care au ca scop consolidarea regimului valutar în vigoare si întărirea disciplinei financiare privind disponibilitătile în conturile valutare ale persoanelor fizice si juridice care produc si comercializează mărfuri, execută lucrări si prestează servicii în străinătate. Este prevăzută, de asemenea, atât obligatia de repatriere a valutei, cât si sanctionarea nerespectării acestei obligatii.

Prin dispozitiile art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12/1995 si modificată prin Legea nr. 105/1997, nu sunt încălcate prevederile constitutionale cuprinse în art. 41 alin. (7), deoarece nu se instituie "o confiscare mascată", astfel cum sustine autorul exceptiei, ci se prevăd măsuri de consolidare a regimului valutar, de întărire a disciplinei financiare a agentilor economici care desfăsoară activităti de import-export, prevăzându-se obligatia acestora de repatriere a valutei, precum si sanctiuni pentru nerespectarea acestei obligatii, nerespectare care constituie contraventie. Conform alin. (1 ) al art. 41 din Constitutie "Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege” iar în temeiul alin. (8) al art. 41 din Constitutie "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii”. Curtea constată că aceste prevederi constitutionale au fost respectate, deoarece limitele dreptului de proprietate au fost stabilite prin lege (Legea nr. 12/1995 prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanta Guvernului nr. 18/1994), iar amenzile contraventionale prevăzute la pct. 7 al art. IV din ordonanta criticată sunt de asemenea prevăzute în conditiile legii.

Pe de altă parte, Curtea consideră că protectia proprietătii private si, respectiv, a averii dobândite în mod licit, care nu poate fi confiscată, nu justifică utilizarea bunurilor proprietate privată, indiferent de natura lor, pentru încălcarea unui interes national, asa cum este cel al asigurării disponibilitătilor valutare necesare în vederea asigurării obligatiilor externe de plată ale economiei. În acelasi sens Curtea Constitutională s-a pronuntat si prin Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998.

Referitor la încălcarea, prin textul de lege criticat, a prevederilor art. 49 din Constitutie, Curtea observă că acestea nu au incidentă în cauză, deoarece se referă la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti fundamentale ale cetătenilor, iar nu ale unor societăti comerciale.

Curtea constată că nu pot fi retinute nici sustinerile potrivit cărora prin art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobată, cu modificări, prin Legea nr..12/1995 si modificată prin vegea nr. 105t1997, sunt încălcate prevederile art. 134 alin. (i) si alin. (2) lit. a) si b) din Constitutie, ci, dimpotrivă, consideră că acestea sunt respectate, deoarece tocmai în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) "Statul trebuie să asigure: [...] b) protejarea intereselor nationale în activitatea economică, financiară si valutară;".

Această obligatie fundamentală a fost respectată de Guvern si Parlament, ordonanta criticată având ca scop însăsi protejarea intereselor nationale prin consolidarea regimului valutar, asigurarea disponibilitătilor valutare necesare în vederea îndeplinirii obligatiilor externe de plată ale economiei. Nici economia de piată si nici libertatea comertului nu justifică încălcarea obligatiei de repatriere a valutei si a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde însăsi functionarea sistemului economic, astfel incât autonomia juridică a ageniilor economici in activitatea de comert exterior nu se poate realiza decăt cu respectarea acestor obligatii.

În acest sens Curtea Constitutională s-a pronuntat, de altfel, si prin Decizia nr. 60 din 31 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 18 mai 1998, respingând exceptia de neconstitutionalitate având ca obiect dispozitiile art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 12t1995 si modificată ulterior prin Legea nr. 105/1997.

Curtea a considerat că ordonanta "îsi are temeiul în dispozitiile constitutionale cuprinse în titlul IV "Economia si finantele publice”, în special cele prevăzute la art. 134  alin. (2) lit. b), potrivit cărora statul trebuie să asigure protejarea intereselor nationale în activitatea financiară si valutară".

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine o schimbare a jurisprudentei Curtii, solutia si considerentele deciziei amintite îsi păstrează valabilitatea si  în prezenta cauză.

Lipsa culpei societătii comerciale exportatoare în repatrierea valutei în termenul prevăzut de lege, invocată de autorul exceptiei, nu constituie un aspect de neconstitutionalitate care să poată fi supus controlului Curtii, ci un aspect ce priveste legalitatea sanctiunii, de competenta exclusivă a instantei de judecată.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995 si modificată prin Legea nr. 105/1997, exceptie ridicată de Societatea Comercială "TRANSTEX" - S.R.L. din Sighisoarâ în Dosarul nr. 3.038/1999 al Judecătoriei Sighisoara, judetul Mures.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iunie 2000.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,

Marioara Prodan

 

DECIZIA Nr.118

din 27 iunie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Dorel Mihai Stanciu în Dosarul nr. 4.238/1999 al Judecătoriei Medias.

La apelul nominal lipsesc părtile, Dorel Mihai Stanciu si Eugenia Stanciu, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale, solicită respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiată.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din  15 decembrie 1999, pronuntată în Dosarul nr. 4.238/1999, Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Dorel Mihai Stanciu într-o cauză civilă ce are ca obiect actiunea de divort formulată de Eugenia Stanciu în contradictoriu cu autorul exceptiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 este neconstitutională, întrucât, pe de o parte, modifică o lege organică, asa cum este Codul de procedură civilă, iar pe de altă parte, dispozitiile acestei ordonante, nefiind încă aprobate prin lege de către Parlament, pot fi considerate "perimate" si, în consecintă, trebuie declarate neconstitutionale. În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate dispozitiile ordonantei contravin prevederilor art. 114 si art. 58 alin. (1) din Constitutie. Se mai sustine, de asemenea, că dispozitiile legale criticate, referitoare la nemotivarea hotărârilor pronuntate în fond si în apel, dacă nu au fost atacate, contravin prevederilor constitutionale. ale art. 126, privind caracterul public al dezbaterilor, ale art. 31 alin. (1) si (2), privind dreptul la informatie, ale art. 21, privind accesul liber la justitie si ale art 47, privind dreptul la petitionare, precum si prevederilor art. 6 din Conventia europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece, sustine autorul exceptiei, "dacă în dosar nu sunt consemnate dezbaterile de fond si nici nu sunt mentionate considerentele pentru care s-a pronuntat o anumită sentintă, cum poate fi cineva informat corect asupra unor elemente esentiale dintr-un dosar?".

Judecătoria Medias, exprimându-si opinia, consideră exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. În motivarea opiniei sale, instanta judecătorească evocă jurisprudenta Curtii Constitutionale cu privire la Ordonanta Guvernului nr. 13/1998, mentionând deciziile nr. 61/1999 si nr. 135/1999, prin care au fost respinse exceptiile de neconstitutionalitate privind aceasta ordonantă.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază exceptia ca fiind neîntemeiată, precizând că asupra constitutionalitătii prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 61/1999, statuând că dispozitiile acestei ordonante sunt constitutionale. Considerarea dispozitiilor Codului de procedură civilă ca fiind de resortul legii organice ar echivala cu o completare a Constitutiei, care reglementează expres si limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi. În ceea ce priveste petimarea ordonantelor de urgentă neaprobate de Parlament, se precizează că nu există nici o dispozitie constitutională care să stabilească un anumit termen pentru dezbaterea si aprobarea ordonantelor de către Parlament.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

 

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Exceptia de neconstitutionalitate se referă la dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă.

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii legale contravin prevederilor art. 58 alin. (1) si ale art. 114 din Constitutie. De asemenea, consideră, că dispozitiile din ordonantă referitoare la nemotivarea hotărârilor pronuntate în fond si în apel, dacă nu au fost atacate, contravin prevederilor constitutionale ale art. 126, privind caracterul public al dezbaterilor, ale art. 31 alin. (1) si (2), privind dreptul la informatie, ale art. 21, privind accesul liber la justitie si ale art. 47, privind dreptul la petitionare, precum si prevederilor art. 6 din Conventia europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, si prin Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 28 martie 2000, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998. Pentru a ajunge la această solutie Curtea a retinut, în esentă, că, potrivit sistemului Constitutiei din 1991, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constitutionale, iar nu pe cale de interpretare. Art. 72 alin. (3) din Constitutie prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Atât în acest text, cât si în celelalte articole ale Constitutiei, în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice, nu se prevede că procedura civilă este supusă reglementării prin asemenea legi.

De asemenea, Curtea a apreciat că motivarea sau nemotivarea hotărârilor nu ave nici o înrâurire asupra respectării principiului privind caracterul public al sedintelor de judecată, consacrat în art. 126 din Constitutie, care prevede: "Sedintele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege." Acest principiu vizează timpul si locul desfăsurării sedintelor de judecată, iar nu si documentele întocmite în timpul acestora. Consemnarea dezbaterilor, formele si modalitătile acesteia sunt probleme de procedură, care, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, sunt stabilite de lege. Înlăturarea obligatiei de a motiva hotărârile, dacă acestea nu sunt atacate cu apel sau cu recurs, nu îngrădeste în nici un fel exercitiul dreptului de acces la informatii de interes public si, prin urmare, nu încalcă art. 31 alin. (1) din Constitutie, care prevede: "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi îngrădit. " Datele ce rezultă din dosarele aflate în curs de judecată (a instante nu sunt destinate publicitătii, pentru că privesc doar părtile în cauză, dar solutiile pronuntate pot fi aduse la cunostintă celor interesati prin orice mijloace legale. Părtile aflate în proces, indiferent de calitatea lor, au acces nelimitat la actele dosarului, inclusiv la solutia pronuntată de instantă.

Necomunicarea motivării hotărârilor neatacate cu apel sau cu recurs nu îngrădeste accesul liber la justitie si nu contravine prevederilor art. 21 din Constitutie, potrivit cărora: (1) "Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." Toate părtile procesului iau cunostintă de modul de solutionare a acestuia si îsi pot exprima nemultumirea fată de solutia instantei de judecată prin exercitarea căilor de atac. Partea nemultumită, luând cunostintă de hotărârea pronuntată, o poate ataca cu apel sau cu recurs în termenul prevăzut de lege, după care i se comunică si considerentele hotărârii, pe baza cărora ea îsi va motiva propriul apel sau recurs, combătând motivele avute în vedere de instantă.

Dispozitiile ordonantei nu contravin nici art. 47 din Constitutie, deoarece dreptul de petitionare al cetătenilor si solutionarea petitiilor de către autoritătile publice constituie un domeniu diferit si o procedură de urmat aparte fată,de cererile adresate justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor legitime ale persoanei, cu procedura specifică de solutionare a litigiilor de către instantele de judecată, corespunzătoare diferitelor grade si faze ale judecătii.

Considerentele si solutia din deciziile citate sunt valabile si în cauza de fată , neintervenind nici un element nou care să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei că dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 contravin prevederilor art. 6 din Conventia europeană pentru apărarea dreptutilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită. Articolul 6 paragraful 1 din Conventia europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instantă judecătorească în vederea solutionării plângerilor privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil. Astfel, articolul respectiv consacră dreptul de a se adresa instantei judecătoresti în materie civilă. Dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 contin unele norme de modificare si completare a Codului de procedură civilă referitoare la continutul hotărârilor judecătoresti, la motivarea acestora, la cererea si termenul de apel, la motivarea si completarea apelului ori recursului. Potrivit dispozitiilor acestei ordonante, părtile în proces, nemultumite de solutia instantei de judecată, pot exercita căile de atac, motivele apelului sau ale recursului urmând să fie redactate după motivarea sentintei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Dorel Mihai Stanciu în Dosarul nr. 4.238/1999 al Judecătoriei Medias.

Definitivă si obligatorie.

Pronuniată în sedinta publică din data de 27 iunie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITU?IONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent

Doina Suliman

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind exceptarea temporară de la plata taxei vamale a importului unui contingent tarifar de 500.000 pui de găină de o zi

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 70 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se exceptează de la plata taxei vamale, până la data de 31 decembrie 2000 inclusiv, importul unui contingent tarifar de 500.000 pui de găină de o zi, din care 35.000 părinti de reproductie rase usoare, pozitia tarifară 0105.11.11, si 465.000 părinti de reproductie rase grele, pozitia tarifară 0105.11.19.

Art. 2. - Importul se realizează pe bază de licente de import eliberate de Ministerul Industriei si Comertului, cu avizul prealabil al Ministerului Agriculturii si Alimentatiei.

 

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii si alimentatiei,

Ioan Avram Muresan

p. Ministrul industriei si comertului,

Constantin Isbăsoiu,

secretar de stat

Ministrul finantelor,

Decebal Traian Remes

Ministru de stat,

presedintele Consiliului de Coordonare Economico-Financiară,

Mircea Ciumara

 

Bucuresti, 13 iulie 2000.

Nr. 631.          

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind mandatarea Ministerului Industriei si Comertului în vederea privatizării

Societătii Nationale "Plafar" - S.A. Bucuresti

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 41 alin. (2). lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, modificată si completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, si al Hotărârii Guvernului nr. 450/1999 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 88t1997 privind privatizarea societătilor comerciale, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se mandatează Ministerul Industriei si Comertului să deruleze procesul de privatizare a Societătii Nationale "Plafar" - S.A. Bucuresti, persoană juridică română, cu capital integral de stat. Privatizarea se va realiza prin vânzarea tuturor actiunilor detinute la această societate, în conditiile legii.

Art. 2. - În vederea derulării procesului de privatizare a Societătii Nationale "Plafar" - S.A. Bucuresti Ministerul Industriei si Comertului, în calitate de institutie publică implicată, îsi va exercita toate drepturile si obligatiile prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, modificată si completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, si de Hotărârea Guvernului nr. 450/1999 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 3. - Vânzarea de actiuni se va realiza pe bază de ofertă prezentată în plic închis, urmată de negociere directă cu potentialii cumpărători.

Art. 4. - (1) Obiectul contractului care se va încheia cu cumpărătorul va fi vânzarea-cumpărarea de actiuni, libere de orice sarcini, detinute la Societatea Natională "Plafar" S.A. Bucuresti. Proprietatea asupra actiunilor vândute se transmite de la vânzător la cumpărător cu toate drepturile si obligatiile prevăzute pentru actionari de lege si de contractul de vânzare-cumpărare de actiuni, la data plătii pretului prevăzut în contract.

(2) În vederea participării la negociere potentialii cumpărători vor depune o garantie de participare într-un cuantum cuprins între 5% si 10% din valoarea nominală a pachetului de actiuni scos la vânzare.

(3) Cumpărătorul se obligă ca până la data îndeplinirii tuturor obligatiilor asumate prin contract să nu cesioneze toate actiunile cumpărate de la vânzător sau o parte din acestea si să nu transmită contractul unui tert fără acordul prealabil al vânzătorului.

(4) Litigiile care decurg din interpretarea si executarea contractului vor fi supuse instantelor judecătoresti competente din România.

 

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

Ministrul industriei si comertului,

Radu Berceanu

Ministrul finantelor,

Decebal Traian Remes

 

Bucuresti, 13 iulie 2000.

Nr. 632.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea si completarea Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anul 2000,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 399/2000

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art I. - Contractul-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anul 2000, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 399/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 29 mai 2000, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolul 23 va avea următorul cuprins:

"Art. 23. - Asistenta medicală de specialitate din ambulatoriu se acordă de medicii de specialitate acreditati si de alt personal acreditat, în cabinete medicale si unităti sanitare autorizate sau/si acreditate potrivit dispozitiilor legale în vigoare."

2. Alineatul (2) al articolului 36 se abrogă.

3. Alineatul (2) al articolului 41 va avea următorul cuprins:

"(2) Casele de asigurări de sănătate încheie contracte pentru furnizarea de servicii medicale stomatologice cu cabinetele medicale organizate conform Ordonantei Guvernului nr. 124/1996 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale, cu modificările si completările ulterioare, sau organizate conform Legii nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, cu spitalele care au organizate cabinete medicale stomatologice, precum si cu persoanele juridice care au organizate ambulatorii de stomatologie în care se desfăsoară si activitate de învătământ."

4. Alineatul (2) al articolului 52 va avea următorul cuprins:

"(2) Asiguratii au dreptul la servicii medicale de reabilitare a sănătătii - recuperare, medicină fizică si/sau asistentă balneoclimatică - în unităti medicale de specialitate, respectiv spitale de recuperare, sectii de recuperare din spitale, sanatorii balneare cu sectii de recuperare pentru adulti si copii, preventorii, unităti ambulatorii de recuperare/reabilitare din statiuni balneoclimatice si cabinete medicale de specialitate organizate în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 124/1998, autorizate si/sau acreditate."

5. Alineatul (3) al articolului 66 se abrogă.

6. După articolul 71 se introduce articolul 72 cu următorul cuprins:

"Art. 72. - (1) Serviciile medico-sanitare pentru unitătile sau sectiile de spital cu profil de recuperare copii distrofici, recuperare si reabilitare neuropsihomotorie sau copii bolnavi de HIV/SIDA, reorganizate potrivit prevederilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2000 în cadrul serviciilor publice specializate din subordinea consiliilor judetene sau, după caz, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti în a căror rază administrativ-teritorială functionează, se finantează de casele de asigurări de sănătate.

(2) Personalul medical si auxiliar care furnizează serviciile medico-sanitare prevăzute la alin. (1) va fi încadrat la spitalul judetean sau la cel mai apropiat spital public, în cazul unitătilor sanitare transferate integral la servicii publice specializate, spital care va încheia contract separat pentru furnizarea acestor servicii cu casa de asigurări de sănătate.

(3) Personalul medical mentionat la alin. (2) va putea functiona si în calitate de medic de familie la unitătile din cadrul serviciilor publice specializate din subordinea consiliilor judetene sau, după caz, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.

Art. II. - Contractul-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anul 2000, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 399/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 29 mai 2000, cu modificările si completările aduse prin prezenta hotărâre, va fi republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

Ministru de stat,

ministrul sănătătii,

Hajdú Gábor

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

Alexandru Ciocâlteu

Ministrul muncii si protectiei sociale,

Smaranda Dobrescu

Ministrul finantelor,

Decebal Traian Remes

 

Bucuresti, 13 iulie 2000.

 Nr. 633.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind acordarea unui ajutor financiar

 

În temeiul art. 107 din Constitutia României si al art. 5 alin. (1) lit. i) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiintarea si utilizarea Fondului national de solidaritate, cu modificările si completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Se aprobă acordarea unui ajutor financiar în sumă de 15 milioane lei din Fondul national de solidaritate, administrat si gestionat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, familiei doamnei Merlă Gabriela, cu domiciliul în comuna Răuseni, judetul Botosani.

 

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

Ministrul muncii si protectiei sociale,

Smaranda Dobrescu

Ministrul finantelor,

Decebal Traian Remes

Ministrul functiei publice,

Vlad Rosca

Ministru de stat, ministrul sănătătii,

Hajdú Gábor

 

Bucuresti, 13 iulie 2000.

Nr. 634.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind acordarea unui ajutor financiar

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 5 alin. (1) lit. i) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiintarea si utilizarea Fondului national de solidaritate, cu modificările si completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Se aprobă acordarea unui ajutor financiar în sumă de 3 milioane lei din Fondul national de solidaritate, administrat si gestionat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, familiei domnului Muresan Damian, cu domiciliul în satul Valea Hranei, comuna Zalha, judetul Sălaj.

 

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

Ministrul muncii si protectiei sociale,

Smaranda Dobrescu

Ministrul finantelor,

Decebal Traian Remes

Ministrul functiei publice,

Vlad Rosca

Ministru de stat, ministrul sănătăiii

Hajdú Gábor

 

Bucuresti, 13 iulie 2000.

Nr. 635.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea prealabilă, în vederea recunoasterii functionării în România a Asociatiei "Research Triangle Institute" din Statele Unite ale Americii prin intermediul unei filiale

 

În temeiul prevederilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea. raporturilor de drept international privat si ale art. 76 din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă, în vederea recunoasterii prin hotărâre judecătorească, functionarea pe teritoriul României a Asociatiei "Research Triangle Institute" din Statele Unite ale Americii, persoană juridică de drept privat americană, fără scop patrimonial, cu sediul real în statul Carolina de Nord, 3040 Cornwallis Road, P.O. Box 12194, Research Triangle Park, NC 27709-2194, Statele Unite ale Americii, prin intermediul unei filiale.

Art. 2. - Sediul filialei din România a Asociatiei “Research Triangle Institute" este în municipiul Bucuresti, str. Dimitrie Onciu nr. 18, et. 2, ap. 3, sectorul 2.

Art. 3. - Scopul filialei din România a Asociatiei "Research Triangle Institute" constă în dezvoltarea de programe de asistentă umanitară si tehnică în domeniul marketingului si managementului de autoguvernare, programe de asistentă privind autoritătile publice locale, studii si evaluări privind mediul înconjurător, cercetări privind educatia si sănătatea populatiei, precum si orice alte activităti care sunt în concordantă cu statutul Asociatiei “Research Triangle Institute" din Statele Unite ale Americii.

Art. 4. - Asociatia "Research Triangle Institute", prin filiala din România, îsi va desfăsura activitatea cu respectarea legilor române, după obtinerea hotărârii judecătoresti de recunoastere.

 

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

Ministru de stat,

ministrul afacerilor externe,

Petre Roman

Ministrul functiei publice,

Vlad Rosca

 

Bucuresti, 10 august 2000.

Nr. 656.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind drepturile bănesti cuventte personalului încadrat în unitătile mixte constituite

între Armata României si armatele altor tări

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale pct. 2 din anexa nr. 8 la Legea nr. 138t1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Personalul care face parie din modulul românesc din componenva unităvitor mixte - multinationale pe perioada în care acesta îsi desfăsoară activitatea pe teritoriul României beneficiază de drepturile bănesti prevăzute în Legea nr. 138/1999.

Art. 2. - Personalul care face parte din modulul românesc din componenta unitătilor mixte - multinationale pe perioada în care acesta îsi desfăsoară activitatea în afara granitelor tării beneficiază, pe lângă drepturile bănesti prevăzute la art. 1, acordate în lei, si de o diurnă, în valută, stabilită în limita celei prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi si obligatii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările si completările ulterioare, ierarhizată potrivit metodologiei aprobate prin ordin al ministrului apărării nationale, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărări.

 

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

Ministrul apărării nationale,

Sorin Frunzăverde

Ministrul muncii si protectiei sociale,

Smaranda Dobrescu

Ministrul finantelor,

Decebal Traian Remes

 

Bucuresti, 10 august 2000.

Nr. 657.