MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI
P A R T E A I
Anul XII - Nr. 702 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 28 decembrie 2000
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 175 din
26 septembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, cu modificările ulterioare
Decizia nr. 198 din
17 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2 alin. 1 si ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de
locuinte, trecute în Proprietatea statului
Decizia nr. 205 din
17 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, cu modicările ulterioare
Decizia nr. 216 din
14 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu
destinatia de locuinte
Decizia nr. 237 din
21 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu
destinatia de locuinte
Decizia nr. 252 din
28 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 86 alin. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind
impozitul pe venit
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 26 septembrie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 15 lit. f1)din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, cu modificările ulterioare
Lucian Mihai - presedinte
Kozsokár Gábor – judecător
Ioan Muraru – judecător
Nicolae Popa – judecător
Lucian Stângu – judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Mariana Trofimescu – procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr:
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare,
exceptie ridicată de Societatea Comercială "Editura Atac la Persoană"
- S.A. din Bucuresti si de Dumitru Dragomir în Dosarul nr. 4.416/1999 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă.
Dezbaterile au avut loc în sedinta publică
din data de 19 septembrie 2000, în prezenta părtilor si a reprezentantului
Ministerului Public, si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de
26 septembrie 2000.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările
dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 7 decembrie 1999,
pronuntată în Dosarul nr. 4.416/1999, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a
civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de
Societatea Comercială "Editura Atac la Persoană" - S.A. din Bucuresti
si de Dumitru Dragomir.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate autorii exceptiei sustin că "art. 15 lit. f1)
din Legea nr. 146/1997 contravine dispozitiilor art. 4 alin. (2) si art. 16
alin. (1) din Constitutie. Or, dispozitiile art. 15 lit. f1) din
Legea nr. 146/1997, de care se prevalează reclamantul pentru a nu-si timbra
actiunea, instituie o discriminare pozitivă, în favoarea unui grup restrâns de
persoane - de regulă, demnitarii. Acest text reprezintă modalitatea prin care
un personaj politic a înteles să ocrotească imunitatea parlamentară de care se
bucura un alt personaj politic. Astfel că legea poate fi numită, din această
perspectivă, o lege de spetă. De aceea, a da, în aceste conditii, în care marea
majoritate a populatiei este nevoită să suporte cheltuielile actului de
justitie, o lege care să îi scutească de la plata taxei de timbru pe câtiva
demnitari ce îsi evaluează prejudiciul de imagine după criterii numai de ei
stiute, este un act nu numai neconstitutional, dar si profund imoral. Este, în
orice caz, neconstitutională o lege care creează asemenea inegalităti între
oamenii care se adresează justitiei, favorizându-i tocmai pe aceia care nu
numai că nu au nevoie, dar nu au nici dreptul la o protectie specială. Legea
are, prin definitie, vocatie la universalitate, fiind chemată să reglementeze o
totalitate de relatii sociale, si nu să favorizeze un grup de indivizi care
sunt, deja, prin pozitia lor socială si politică, privilegiati". Totodată
autorii exceptiei, prin reprezentant, au ridicat în sedinta de judecată a
Curtii Constitutionale din 19 septembrie 2000 exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 11/1998, în legătură cu care se
sustine că încalcă dispozitiile art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a
civilă, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia ridicată este întemeiată,
textul de lege criticat contravenind dispozitiilor art. 4 alin. (2) si ale art.
16 alin. (1) din Constitutia României. Astfel, se consideră că
"modificarea legii taxei de timbru introdusă prin Ordonanta Guvernului nr.
11/1998 nu justifică cu nimic aplicarea unui regim preferential, sub aspectul
timbrajului, persoanelor care solicită acordarea de despăgubiri pentru daunele
morale aduse onoarei, demnitătii sau reputatiei unei persoane fizice, aceasta,
deoarece în contextul celorlalte prevederi cuprinse în art. 15 din Legea nr.
146/1997, care justifică o astfel de înlesnire, asigurând accesul la justitie
unor persoane îndreptătite la acest lucru (persoane deposedate în mod abuziv de
imobile în regimul comunist, persoane condamnate pe nedrept sau cauze ce
privesc interesele minorilor), prezentul text de lege nu are în vedere nici un
considerent de această natură". Se apreciază că prevederea legală în
discutie este neconstitutională, cu atât mai mult cu cât repararea unor astfel
de daune morale, atât timp cât este solicitată în cadrul unui proces penal,
este scutită de plata taxei de timbru. Or, în majoritatea cauzelor aflate pe
rolul instantelor astfel de despăgubiri sunt solicitate ca urmare a săvârsirii
unor fapte ce vizează sfera Codului penal (calomnie, insultă) si dovedirea lor
implică proba veritătii, probă admisă în procesul penal numai în anumite
conditii. Ca urmare, atâta timp cât astfel de despăgubiri pot fi solicitate pe
calea unei actiuni penale si sunt scutite de plata taxei de timbru, nimic nu
justifică scutirea de plata acestei taxe legale atunci când acestea sunt
valorificate pe cale civilă, cu atât mai mult cu cât cuantumul lor este adesea
evaluat la sume ce depăsesc sute de milioane".
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a
fost comunicată presedintilor celor dbuă Camere ale Parlamentului si
Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul său de vedere,
apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece:
Legea nr. 146/1997 recunoaste tuturor cetătenilor care se consideră vătămati
prin atingeri aduse onoarei, demnitătii sau reputatiei lor dreptul de a cere
despăgubiri în justitie fără plata vreunei taxe, neinstituind discriminări de
nici un fel; principiul egalitătii în fata legii trebuie înteles în sensul că
aceeasi normă legală nu poate fi aplicată diferit, discriminatoriu de la un caz
la altul, în functie de criteriile enumerate la art. 4 alin. (2) din
Constitutie, si nicidecum în sensul că legea n-ar putea prevedea măsuri
diferentiate în functie de categoria de subiecte cărora li se adresează sau de
sfera relatiilor sociale pe care o reglementează. În concluzie, se apreciază că
nu au fost încălcate dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 4 alin. (2)
si art. 16 alin. (1).
Presedintii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul
de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile
autorilor exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională constată că a fost
legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din
Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr.
47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
I. Prin Încheierea din 7 decembrie 1999 a
Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă Curtea Constitutională a fost
sesizată cu excepta de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1)
din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, dispozitii introduse
prin pct. 4 al art. I din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 si modificate prin
Legea nr. 112/1998 privind aprobarea acestei ordonante (lege publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). Aceste
dispozitii au următoarea redactare: "Sunt scutite de taxe judiciare de
timbru: actiunile si cererile, inclsiv cele pentru exercitarea căilor de atac,
referitoare la: [..]
f1) stabilirea si acoddarea de despăgubiri pentru daunele morale
aduse onoarei, demnitătii sau reputatiei unei persoane fizice; "
Ulterior sesizării Curtii Constitutionale,
prin Ordonanta de urgenlă a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind
solutionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele
morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23
mai 2000, s-au adus modificări literei f1) a art. 15 din Legea nr.
146/1997, care are în prezent următorul cuprins: "stabilirea si acordarea
de despăgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei,
demnitătii, reputatiei, vietii intime, familiale sau private, ori dreptului la
imagine;"
În practica sa jurisdictională Curtea
Constitutională a statuat în mod constant că, atunci când după ridicarea
exceptiei de neconstitutionalitate dispozitia legală a fost modificată,
exceptia poate să fie examinată, dacă textul legal, în noua sa redactare,
conservă substanta reglementării initiale. De aceea, având în vedere că această
cerintă este îndeplinită, Curtea urmează să se pronunte asupra exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr.
146/1997 în forma modificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
53/2000.
II. Pentru a stabili în ce măsură exceptia
de neconstitutionalitate este întemeiată, Curtea urmează să examineze
prevederea legală criticată, spre a constata dacă aceasta este în concordantă
cu dispozitiile art. 4 alin. (2), potrivit cărora "România este patria comună
si indivizibilă a tuturor cetătenilor săi, fără deosebire de rasă, de
nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de
apartenentă politică, de avere sau de origine socială, precum si cu cele ale
art. 16 alin. (1) din Constitutie, conform cărora "Cetătenii sunt egali în
fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări”.
Examinând exceptia de
neconstitutionalitate, Curtea constată că instituirea unor exceptii de la
regula generală a plătii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei)
nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu
constitutional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constitutie, "Impoziteel,
taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor
sociale de stat se stabilesc numai prin leg”, fiind asadar la latitudinea
legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere
situatii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului
egalitătii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci
o obligatie constitutională a cetătenilor, prevăzută la art. 53 alin. (1) din
Legea fundamentală, conform căruia "Cetătenii au obligatia să contribuie,
prin impozite si taxe, la cheltuielile publice". Asa fiind, nu se poate
considera că prin textul de lege criticat ar fi fost lezate prevederile art. 4
alin. (2) si ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.
Curtea constată ca fiind neîntemeiat si
argumentul potrivit căruia prin textul de lege criticat s-ar institui o
discriminare pozitivă în favoarea unui grup restrâns de persoane (demnitarii).
Aceasta deoarece prin art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 este
scutită de plata taxei de timbru orice persoană fizică în cazul formulării de
actiuni si cereri având ca obiect stabilirea si acordarea de despăgubiri pentru
daunele morale aduse onoarei, demnitătii, reputatiei, vietii intime, familiale
sau private ori dreptului la imagine.
III. Referitor la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 11/1998 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30
ianuarie 1998, Curtea constată că aceasta a fost ridicată direct în fata sa,
iar nu a instantei judecătoresti care a fost învestită cu solutionarea cauzei.
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie
si art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constitutională
"hotărăste asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti
privind neconstitutionalitatea legilor si ordonantelor”. Rezultă, pe cale de
interpretare, că instanta de contencios constitutional nu hotărăste asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate direct în fata sa. Solutia contrară
nu poate fi primită si pentru aceea că astfel s-ar încălca prevederile art. 23
alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, conform cărora părtile trebuie
să-si exprime punctele de vedere în legătură cu exceptia de
neconstitutionalitate, depunând dovezile si probele pe care le consideră
necesare si exercitându-si astfel drepturile procesuale ce le apartin. Mai
mult, însăsi instanta de judecată este obligată să-si exprime opinia cu privire
la exceptia de neconstitutionalitate ridicată si să sesizeze, prin încheiere
motivată, Curtea Constitutională. De asemenea, Curtea Constitutională hotărăste
asupra exceptiei de neconstitutionalitate nu numai pe baza sesizării prin
încheierea instantei de judecată, dar si în limitele acestei sesizări. Orice
învestire a Curtii Constitutionale dincolo de limitele sesizării ar avea drept
consecintă ignorarea prevederilor constitutionale si ale legii sale organice
privind imposibilitatea sesizării ei din oficiu.
În acest sens este si jurisprudenia Curtii
Constitutionale (de exemplu, Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, precum si
Decizia nr. 150 din 3 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 202 din 21 august 1997).
Fată de cele de mai sus, în temeiul art.
144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2,
3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de
Societatea Comercială "Editura Atac la Persoană" - S.A. din Bucuresti
si de Dumitru Dragomir în Dosarul nr. 4.416/1999 al Tribunalului Bucuresti -
Sectia a III-a civilă.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de
26 septembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din 17
octombrie 2000
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 si ale art.
5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor
imobile
cu
destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului
Lucian
Mihai - presedinte
Costică
Bulai – judecător
Constantin
Doldur – judecător
Kozsokár
Gábor – judecător
Ioan
Muraru – judecător
Nicolae
Popa – judecător
Lucian
Stângu – judecător
Florin
Bucur Vasilescu – judecător
Romul
Petru Vonica – judecător
Paula
C. Pantea – procuror
Marioara
Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 si ale art. 5 alin. 1 din
Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu
destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, exceptie ridicată de
Alice Livia Teodorescu si Paraschiva Teodorescu în Dosarul nr. 2.635/1999 al
Judecătoriei Ploiesti, judetul Prahova.
La apelul nominal se prezintă Alice Livia
Teodorescu, personal si în calitate de reprezentant al Paraschivei Teodorescu,
ambele autoare ale exceptiei, lipsind celelalte părti (Teodor Dinu Adrian
Teodorescu, Consiliul Judetean Prahova, Comisia judeteană Prahova pentru
aplicarea Legii nr. 112/1995 si Consiliul Local Ploiesti), fată de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Alice Livia Teodorescu, personal si în
calitate de reprezentant al Paraschivei Teodorescu, solicită suspendarea
solutionării exceptiei până la intrarea în vigoare a noii legi a caselor
nationalizate.
Reprezentantul Ministerului Public
solicită respingerea cererii de suspendare, ca fiind inadmisibilă si
incompatibilă cu natura procedurii în fata Curtii Constitutionale, în temeiul
art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată.
Curtea, examinând cererea formulată de
autorii excepiiei privind suspendarea solutionării cauzei, precum si
dispozitiile art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, si pe cele ale art. 25
din Regulamentul de organizare si functionare a Curiii Constitutionate,
constată că dispozitiile art. 242-244 din Codul de procedură civilă referitoare
la suspendarea judecătii nu sunt compatibile cu natura procedurii în fata
Curtii si, prin urmare, sunt inaplicabile. În consecintă, se dispune
respingerea cererii de suspendare.
Autorul exceptiei solicită, în nume
personal si în calitate de reprezentant al celui de al doilea autor al
exceptiei, admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, considerând că
dispozitiile art. 2 alin. 1 si cele ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995
sunt neconstitutionale, întrucât încalcă prevederile cuprinse în art. 1 alin.
(3), art. 4 alin. (2), art. 16, art. 41 alin. (2), precum si în art. 135 alin.
(1) si (6) din Legea fundamentală. Se sustine că prin textele de lege criticate
se creează două categorii de cetăteni: o categorie de persoane care sunt
integral despăgubite si alta care beneficiază doar de despăgubiri partiale. Se
arată că în acest mod un număr important de cetăteni care au fost alungati din
propriile locuirrte în timpul fostului regim nu pot fi despăgubiti prin
restituirea în natură a imobilelor, deoarece, evident, nu ar fi fost posibil să
le fi ocupat la data de 22 decembrie 1989. Se mai consideră că dispozitiile
legale criticate încalcă dreptul de proprietate al autorilor exceptiei,
mostenitori ai fostilor proprietari deposedati abuziv de imobilele lor, chiar
cu încălcarea decretului de nationalizare emis de regimul comunist, drept
garantat de art. 41 si 135 din Constitutie. Se invocă în sprijinul acestor
sustineri jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia nr. 2 din 3 februarie
1998 si Decizia nr. 72 din 5 mai 1998), precum si aceea a Curtii Europene a
Drepturilor Omului (Hotărârea pronuntată în cauza "Brumărescu contra
României”, 1999), arătându-se că despăgubirile partiale nu sunt recunoscute de
Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În final se subliniază că trebuie să se
asigure un tratament juridic egal pentru toti cetătenii români aflati în aceeasi
situatie.
Reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind
neîntemeiată, considerând că dispozitiile art. 2 alin. 1 si cele ale art. 5
alin. 1 din Legea nr. 112/1995 nu contravin prevederilor constitutionale
cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 16, art. 41 alin. (2) si
art. 135 alin. (1) si (6), deoarece dispozitiile legale criticate nu creează
două categorii distincte de cetăteni. Solutiile legislative diferite reprezintă
o optiune a legiuitorului, care nu poate forma obiectul controlului de
constitutionalitate. Se mai arată că textele de lege criticate au mai făcut
obiectul controlului de constitutionalitate, invocându-se în acest sens Decizia
Curtii Constitutionale nr. 73 din 19 iulie 1995, prin care exceptia de
neconstitutionalitate vizând acelasi obiect a fost respinsă. În final se
sustine că, asa cum a statuat Curtea prin numeroase decizii, principiul
egalitătii nu înseamnă uniformitate, pentru situatii diferite fiind necesare
reglementări juridice diferite.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările
dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 22 noiembrie 1999,
pronuntată în Dosarul nr. 2.635/1999, Judecătoria Ploiesti a sesizat Curtea
Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2
alin. 1 si ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea
situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în
proprietatea statului, exceptie ridicată de Alice Livia Teodorescu si
Paraschiva Teodorescu.
Prin cererea adresată instantei
judecătoresti autorii exceptiei au sustinut neconstitutionalitatea
dispozitiilor art. 2 alin. 1 si ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995,
precum si a dispozitiilor art. 12 si ale art. 13 alin. 1 si 2 din aceeasi lege.
În temeiul art. 23 alin. (1) si (6) din
Legea nr. 47/1992, republicată, instanta de judecată a constatat că
dispozitiile art. 12 si ale art. 13 alin. 1 si 2 din Legea nr. 112/1995 nu au
relevantă în cauză si, în consecintă, a respins ca inadmisibilă exceptia de
neconstitutionalitate referitoare la aceste texte, sesizând Curtea
Constitutională numai cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 2
alin. 1 si ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, texte de care, în opinia
instantei, depinde solutionarea cauzei. Obiectul cauzei îl constituie anularea
Hotărârii nr. 13 din 13 ianuarie 1998 a Comisiei judetene de aplicare a Legii
nr. 112/1995, prin care s-a stabilit dreptul familiei Teodorescu de a beneficia
de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 112/1995 si restituirea în
natură a unui imobil situat în municipiul Ploiesti.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate autorii acesteia arată că dispozitiile art. 2 alin. 1 si
ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 încalcă prevederile art. 1 alin. (3),
ale art. 4 alin. (2), referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor
români, fără nici un fel de deosebiri, ale art. 16 care consacră principiul
egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără
privilegii si fără discriminări, ale art. 41 alin. (2) care instituie
principiul ocrotirii dreptului de proprietate si ale art. 135 alin. (1) si (6)
din Constitutie, care consacră ocrotirea si inviolabilitatea proprietătii
private. Se sustine în esentă că textele de lege criticate, prin care se
prevede "restituirea în natură a imobilului nationalizat către fostul
proprietar, numai în situatia în care acesta locuia la data de 22 decembrie
1989, în calitate de chirias, sanctionează proprietarii care nu mai locuiau în
imobilele care le-au apartinut, desi au fost si situatii în care proprietarii
au fost constrânsi să părăsească imobilele, cum este si cazul lor, care au fost
evacuati fortat din casă în anul 1952.
Judecătoria Ploiesti, exprimându-si opinia,
consideră că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, întrucât
textele de lege criticate "încalcă prevederile constitutionale referitoare
la egalitatea în drepturi a tuturor cetătenilor (art. 16) si la garantarea si
ocrotirea proprietătii private în mod egal, indiferent de titular (art. 41
)". Totodată instanta consideră că "aceste dispozitii legale nu au în
vedere situatia în care fostii proprietari au fost alungati sau evacuati fortat
din propriile locuinte, asa încât nu au mai avut, practic, posibilitatea de a
ocupa, în calitate de chiriasi, aceste imobile".
Guvernul, în punctul său de vedere,
consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1
si ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 este neîntemeiată, referindu-se si
la jurisprudenta Curiii Constitutionale, care, prin Decizia nr. 73/1995, a
stabilit, în cadrul controlului a priori, că art. 2 alin. 1 nu contravine Legii
fundamentale, iar prin Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998 a stabilit că nici
art. 5 din Legea nr. 112/1995 nu este neconstitutional.
Presedintii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul
de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională constată că a fost
legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din
Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea
nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
Obiectul exceptiei îl constituie
dispozitiile art. 2 alin. 1 si ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru
reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte,
trecute în proprietatea statului, texte care au urrmătoarea redactare:
- art. 2 alin. 1: "Persoanele
prevăzute la art. 1 beneficiază de restituirea în natură, prin redobândirea
dreptului de proprietate asupra apartamentelor în care locuiesc în calitate de
chiriasi sau a celor care sunt libere iar pentru celelalte apartamente primesc
despăgubiri în conditiile art. 12.";
- art. 5 alin. 1: "Dacă fostul
proprietar sau mostenitorii acestuia locuiau la data de 22 decembrie 1989 în
calitate de chiriasi în apartamentele trecute în proprietatea statului, ei
devin proprietarii apartamentului locuit, în conditiile prezentei legi. "
Aceste dispozitii legale sunt considerate
neconstitutionale de autorii exceptiei, în raport cu prevederile art. 1 alin.
(3), ale art. 4 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) si (2), ale art. 41 alin. (2)
si ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, care au următorul cuprins:
- art. 1 alin. (3): "România este
stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si
libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si
pluralismul politic reprezintă va/ori supreme si sunt garantate. " ;
- art. 4 alin. (2): "România este
patria comună si indivizibilă a tuturor cetătenilor săi, fără deosebire de
rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de
opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială. "
- art. 16: "(1) Cetătenii sunt egali
în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
- art. 41 alin. (2): "Proprietatea
privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii
străini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra
terenurilor.”;
- art. 135 alin. (1) si (6): "(1)
Statul ocroteste proprietatea. [...] " (6) Proprietatea privată este, în conditiile
legii, inviolabilă. Examinând exceptia de neconstitutionalitate a textelor de
lege
criticate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele
argumente:
Adoptarea
unor solutii legislative diferite de reparare a nedreptătilor săvârsite în
timpul vechiului regim politic, prin trecerea în proprietatea statului sau a
altor persoane juridice, după 6 martie 1945, a unor imobile cu destinatia de
locuinte, în cadrul Legii nr. 112/1995, în raport cu faptul că fostii
proprietari locuiau sau nu, în calitate de chiriasi, în apartamentele care
le-au apartinut ori dacă aceste apartamente erau sau nu libere, nu este de
natură să determine caracterul neconstitutional al celor două texte de lege
criticate, care exprimă optiunea legiuitorului cu privire la măsurile
reparatorii.
Curtea retine că reglementarea cuprinsă în
art. 2 alin. 1 si în art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 nu încalcă
principiile generale cuprinse în art. 1 alin. (3) si în art. 4 alin. (2) din
Constitutie, deoarece nu aduce atingere statului de drept, democratiei, demnitătii
omului, drepturilor si libertâtilor cetătenilor sau altor valori supreme
garantate prin Legea fundamentală si nici nu creează inegalităti între cetăteni
pe criterii de rasă, nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de
sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială.
Curtea constată, de asemenea, că dispozitiile
legale criticate nu contravin nici prevederilor constitutionale cuprinse în
art. 16 care consacră la alin. (1) principiul egalitătii cetătenilor în fata
legii si a autoritătilor publice, precum si nediscriminarea. Jurisprudenta
Curtii Constitutionale, în deplin acord cu jurisprudenta Curtii Europene a
Drepturilor Omului, a stabilit că acest principiu nu este sinonim cu
uniformitatea si că pentru situatii diferite poate exista un tratament juridic
deosebit, recunoscându-se dreptul la diferentă. În acest sens Curtea
Constitutională s-a pronuntat prin mai multe decizii, printre care se află
Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, si Decizia nr. 139 din 19
noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din
20 ianuarie 1997.
Critica referitoare la încălcarea alin.
(2) al art. 16 din Constitutie este, de asemenea, nefondată, deoarece nu este
creată o reglementare "în afara legii", ci în cadrul legii, dar cu
solutii legislative diferite, si fără a contine prevederi privind exceptarea
anumitor persoane de la aplicarea legii.
Curtea constată că dispozitiile constitutionale
cuprinse în art. 41 alin. (2) si în art. 135 alin. (1) si (6), care prevăd
protectia proprietătii private, nu sunt incidente în cauză, întrucât prin
dispozitiile legale criticate nu se încalcă dreptul de proprietate al autorilor
exceptiei, drept care nu mai există, bunurile respective intrănd în
proprietatea statului cu titlu, ci, dimpotrivă, se prevăd măsuri reparatorii
pentru fostii proprietari deposedati de aceste imobile cu destinatia de
locuinie. Încălcarea dreptului lor de proprietate s-a produs deja în momentul
trecerii în proprietatea statului a locuintelor care le-au apartinut, la data
cănd s-au constituit titlurile respective, într-un alt regim constitutional.
De altfel, dispozitiile art. 2 alin. 1 si
ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 au mai format obiectul controlului de
constitutionalitate exercitat de Curte. Astfel, prin Decizia nr. 73 din 19
iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8
august . 1995, în cadrul controlului de constitutionalitate exercitat conform
art. 144 lit. a) din Constitutie, dispozitiile art. 2 alin. 1 din Legea nr.
112/1995 au fost declarate constitutionale. În considerentele acestei decizii
Curtea a retinut că "legea nu numai că nu realizează «exproprierea
individuală» a locuintelor, aflate în proprietatea statului, dar înfăptuieste,
cu mijloace specifice si tinând seama de realitătile economice din prezent, o
reparatie în folosul fostilor proprietari, persoane fizice".
De asemenea, Curtea s-a pronuntat si cu
privire la dispozitiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, text a cărui
constitutionalitate a fost, de asemenea, contestată, constatând că acestea nu
contravin prevederilor Constitutiei (Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie
1998, si Decizia nr. 72 din 5 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1996). Astfel, în considerentele Deciziei
nr. 2 din 3 februarie 1998 Curtea a retinut că, "În ceea ce priveste art.
5 din Legea nr. 112/1995, care consacră restituirea în natură a imobilelor
proprietate de stat, tinând seama de însusi temeiul constitutional invocat în
motivarea exceptiei - art. 41 privind protectia proprietătii private si art.
135 alin. (6) din Constitutie privind inviolabilitatea acestei proprietăti,
rezultă că exceptia este nefondată. Apare contradictoriu să se sustină că
garantia constitutională a dreptului de proprietate a fost încălcată de o
dispozitie legală ce asigură restituirea în natură a proprietătii fostului
proprietar".
Considerentele care au stat la baza
solutiilor pronuniate de Curtea Constitutională cu referire la
constitutionalitatea celor două texte de lege îsi păstrează valabilitatea si în
cauza de fată, neexistând motive pentru a se reveni asupra acestei
jurisprudente.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13
alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 2 alin. 1 si ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte,
trecute în proprietatea statului, exceptie ridicată de Alice Livia Teodorescu
si Paraschiva Teodorescu în Dosarul nr. 2.635/1999 al Judecătoriei Ploiesti,
judeiul Prahova.
Definitivă si obligatorie.
Pronuniată în sedinta publică din data de
17 octombrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din 17
octombrie 2000
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1)
din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările
ulterioare
Lucian Mihai - presedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor – judecător
Ioan Muraru – judecător
Nicolae Popa – judecător
Lucian Stângu – judecător
Florin Bucur Vasilescu – judecător
Romul Petru Vonica - judecător Paula
Pantea - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulteritoare, exceptie
ridicată de Ralu Traian Filip în Dosarul nr. 2.971/2000 al Tribunalului
Bucuresti - Sectia a III-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părtilor (Ralu Traian Filip, ziarul "Curierul National", Gheorghe
Mocuta si Ioan Doru Cristescu), fată de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca fiind
neîntemeiată, considerând că prevederile art. 15 lit. f1) din Legea
nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru nu contravin dispozitiilor
constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (3) si în art. 54, deoarece, potrivit
art. 58 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul, ca unică autoritate legiuitoare
a tării, are latitudinea de a stabili prin lege anumite categorii de persoane
sau de litigii scutite de plata taxei judiciare de timbru, fără ca prin aceasta
să fie încălcate drepturile si libertătile cetătenesti.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 iunie 2000,
pronuntată în Dosarul nr. 2.971/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a
civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Ralu
Traian Filip.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate sunt
neconstitutionale, deoarece încalcă prevederile art. 1 alin. (3) si ale art. 54
din Constitutie. Autorul exceptiei consideră că regimul derogator al textului de
lege invocat nu corespunde cerintelor statului de drept si garantării dreptătii,
întrucât se creează un regim de inegalitate intre cei care pretind daune
evaluabile în bani, ca urmare a unor prejudicii morale, în raport cu cei care
au suferit prejudicii materiale. Se sustine că astfel justitia devine un
instrument de presiune asupra libertătii de exprimare, iar prerogativele
legiuitorului de a stabili competenta materială a instantelor judecătoresti
sunt transferate reclamantului care, prin simplul fapt al
"autoevaluării" morale, alege competenta de primă instantă. De
asemenea, se sustine că derogarea de la regimul general al actiunilor în
justitie facilitează în mod direct arbitrariul si abuzul de drept, transformând
institutia daunelor morale într-o sursă de venituri si, mai grav, într-un
instrument de presiune asupra libertătii de exprimare si dreptului de
informare, ambele garantate de Constitutie. Se apreciază că această anomalie a
devenit posibilă si datorită neconstitutionalitătii textului indicat, fapt
rezultat si din adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 53 din 19 mai
2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai
2000.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a
civilă, exprimându-si opinia, consideră că exceptia de neconstitutionalitate
este neîntemeiată. Se consideră că "art. 1 alin. (3) din Constitutia
României, denumit marginal statul român, nu interzice nici prin literă si nici
prin spirit degrevarea unor categorii de cetăteni de plata unor taxe, inclusiv
a taxelor de timbru, iar scutirea introdusă la lit. f1) se înscrie
în ansamblul scutirilor de taxe judiciare de timbru, introduse prin art. 15
lit. a) din Legea nr. 146/1997, modificată prin Ordonanta de urgentă nr. 53 din
23 mai 2000". Se apreciază că "puterea judecătorească nu se
transformă într-un instrument de presiune asupra libertătii de exprimare a
judecătorului, nestirbindu-i-se cu nimic din independenta, suveranitatea
supunerii sale, exclusiv fată de lege, prevăzută în art. 123 din Constitutie".
Prin art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 - se arată în
continuare – nu este interzisă libera exprimare a cetăteanului si nici nu este
impus un comportament legal substantial al instantei, de favoare fată de cei ce
ar pretinde daune morale. De asemenea, textul invocat nu introduce o noutate în
materia evaluării obiectului pricinii, privind competenta materială, întrucât
dreptul comun în această materie este art. 112 alin. 1 pct. 3 din Codul de
procedură civilă, care stabileste că evaluarea obiectului se va face după
pretuirea reclamantului. Instanta consideră că nici abuzul de drept nu este
încurajat, deoarece buna-credintă este o atitudine prezumată la orice
justitiabil, iar art. 15 lit. f1) nu contine în substanta sa
germenul abuzului de drept, fiind o normă de facilitare a accesului la
justitie, urmând ca reclamantul să-si desfăsoare întreaga activitate
procedurală în limitele impuse de Codul de procedură civilă, orice abuz de
drept fiind sanctionat conform aceluiasi cod. În fine, instanta consideră că
argumentul potrivit căruia daunele morale ar echivala cu veniturile ilicite nu
apare ca fiind convingător, deoarece obligarea la plata unor daune morale
printr-o hotărâre judecătorească are ca izvor legea si, pe cale de consecintă,
aceste venituri nu pot fi decât legale.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor
celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul său de vedere,
apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin
textul de lege criticat nu s-au încălcat dispozitiile art. 1 alin. (3) si ale
art. 54 din Constitutie. În acest sens se arată că exceptiile de la regula
timbrării actiunilor sunt cele stabilite de legiuitor, ratiunea fiind crearea
unui regim egal pentru acces la justitie al tuturor acelora care, în situatiile
prevăzute de textul invocat, îsi exercită cu bunăcrediniă dreptul de a pretinde
daune morale.
Presedintii celor două Camere ale
Pârlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul
de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională constată că a fost
legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din
Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea
nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
I. Prin Încheierea din 7 iunie 2000 a
Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă Curtea Constitutională a fost
sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1)
din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, dispozitii introduse
prin pct. 4 al art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 si modificate prin
Legea nr. 112/1998 privind aprobarea acestei ordonante (lege publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). Aceste
dispozitii au următoarea redactare: "Sunt scutite de taxe judiciare de
timbru: actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac,
referitoare la: […] f1) stabilirea si acordarea de despăgubiri
pentru daunele morale aduse onoarei, demnitătii sau reputatiei unei persoane
fizice; "
Curtea
constată însă că anterior sesizării sale acest text a fost modificat prin
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind
solutionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele
morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23
mai 2000, astfel încât în prezent textul de lege criticat are următoarea
redactare: "stabilirea si acordarea de despăgubiri persoanei fizice pentru
daunele morale aduse onoarei, demnitătii, reputatiei, vietii intime, familiale
sau private, ori dreptului la imagine; "
În jurisprudenta sa Curtea.
Constitutională a statuat în mod constant că atunci când dispozitia legală
invocată a fost modificată exceptia poate să fie examinată, dacă textul legal
în noua sa redactare conservă substanta din reglementarea initială.
II. Autorul exceptiei sustine că textul
legal criticat încalcă dispozitiile art. 1 alin. (3) din Constitutie, potrivit
cărora "România este stat de drept, democratic si social, în care
demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a
personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori
supreme si sunt garantate, precum si dispozitiile constitutionale ale art. 54,
conform cărora "Cetătenii români, cetătenii străini si apatrizii trebuie să-si
exercite drepturile si libertătile constitutionale cu bună-credintă, fără să încalce
drepturile si libertătile celorlalti.” Examinând exceptia de neconstitutionalitate
sub aspectul criticii privind încălcarea dispozitiilor art. 1 alin. (3) din
Constitutie, Curtea contată că instituirea unor exceptii de la regula generală
a plătii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) este o
prerogativă exclusivă a legiuitorului. Potrivit art. 138 alin. (1) din
Constitutie, "Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de
stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin
lege". Stabilirea unor exceptii de la plata taxelor de timbru trebuie corelată
cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constitutie, text potrivit căruia ". Cetătenii
au obligatia să contribuie, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice, în
măsura în care, în situatii diferite, această obligatie este prevăzută prin
lege. Întrucât legiuitorului îi apartine prerogativa de a reglementa cu privire
la taxe si impozite, acesta are libertatea de a aprecia asupra unor scutiri de
taxe în conditii pe care le consideră justificate, fără ca prin aceasta să se
aducă atingere prevederilor constitutionale privitoare la statul de drept.
Curtea constată ca fiind neîntemeiat si
argumentul potrivit căruia prin textul de lege criticat s-ar institui un
instrument de presiune asupra libertătii de exprimare si s-ar aduce astfel
atingere principiului exercitării cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor,
prevăzut la art. 54 din Constitutie. Astfel, Curtea retine că libertatea de
exprimare nu este absolută, întrucât, conform art. 30 alin. (6) din Legea
fundamentală, aceasta "nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulară a persoanei si nici dreptul la propria imagine”.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1,
2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Ralu Traian Filip în Dosarul
nr. 2.971/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de
17 octombrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Cristina Radu
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din 14
noiembrie 2000
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea
chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
Lucian Mihai - presedinte
Costică Bulai – judecător
Constantin Doldur – judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu – judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Mariana Trofimescu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea
chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Maria
Apăscăloaie, Carol Apăscăloaie si Lucia Plesca în Dosarul nr. 18.481/1999 al
Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.
La apelul nominal răspund autorii exceptiei,
prin avocat Svetlana Gorcea. De asemenea, este prezent Doru Adrian Cerchez.
Lipsesc Maria Magda Elena Maigut si Mihai Cerchez, fată de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul
autorilor exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinând
că dispozitiile art. 10 alin. (3) si cele ale art. 11 alin. (2) din Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 sunt neconstitutionale, deoarece institutia
ordonantei presedintiale este reglementată prin art. 581 din Codul de procedură
civilă, care este o lege organică; or, potrivit art. 114 alin. (1), Guvernul
poate fi abilitat de Parlament printr-o lege specială să emită ordonante în
domenii care nu fac obiectul legilor organice. În sustinere sunt depuse, de
asemenea, note scrise.
Doru Adrian Cerchez, luând cuvântul,
solicită respingerea exceptiei, arătând că în întelesul art. 72 din Constitutie
Codul de procedură civilă nu este o lege organică. Se mai arată că prin Decizia
nr. 34/1998 Curtea Constitutională a statuat că "este constitutional ca
Guvernul să facă modificări si unor legi organice pe calea ordonantelor de
urgentă". În sustinere sunt depuse, de asemenea, note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii
de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin Constitutiei, ci,
dimpotrivă, aceste dispozitii au scopul de a proteja chiriasii din imobilele
restituite fostilor proprietari atât în baza Legii nr. 112/1995, cât si prin
hotărâre judecătorească. De asemenea, se arată că prin ordonantă de urgentă se
poate reglementa în domenii rezervate legii organice. În acest sens este
evocată jurisprudenta Curtii Constitutionale.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările
dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 30 martie 2000,
pronuntată în Dosarul nr. 18.481/1999, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a
sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu
destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Maria Apăscăloaie, Carol
Apăscăloaie si Lucia Plesca.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile art. 11 alin. (2)
din Ordonanta de urgentă a Guverriului nr. 40/1999 contravin prevederilor art.
114 din Constitutie.
Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti,
exprimăndu-si opinia, arată că "prin dispozitiile art. 10 alin. (3) si
art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 s-au modificat
dispozitiile art. 581 din Codul de procedură civilă, deci dispozitiile unei
legi organice, ci în mod expres este prevăzut că dispozitiile art. 581 din
Codul de procedură civilă pot fi aplicate si în cazul evacuării pentru lipsa de
titlu a chiriasilor din casele nationalizate".
În conformitate cu dispozitiile art. 24
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost
comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului,
pentru a-si exprima punctele de vedere asupra sxceptiei de neconstitutionalitate
ridicate.
Guvernul, în punctul său de vedere,
apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, cu
sustinerea că potrivit art. 1 14 alin. (1) si (2) din Constitutie Parlamentul
poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante
în domenii care nu fac obiectul legilor organice. În ceea ce priveste ordonantele
de urgentă, acestea pot fi emise în orice domeniu, dacă este îndeplinită
conditia existentei unor situatii exceptionale. În sprijinul acestor sustineri
este invocată Decizia Curtii Constitutionale nr. 34/1998. Referitor la
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, în punctul de vedere al
Guvernului se arată că adoptarea ei a fost determinată de expirarea termenului
prevăzut de Legea nr. 1771994, precum si de necesitatea solutionării litigiilor
apărute ca urmare a aplicării Legii nr. 112/1995, a căror nerezolvare ar fi
putut genera conflicte sociale.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului
nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul
de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile
părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională constată că a fost
legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din
Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, si 23 din Legea nr.
47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
Cu ocazia dezbaterii, avocatul autorilor
exceptiei a invocat si neconstitutionalitatea prevederilor art. 10 alin. (3)
din Ordonanta de urgeniă a Guvernului nr. 40/1999. Cu privire la acest aspect
Curtea nu se poate însă învesti, întrucât, conform practicii sale constante, o
exceptie de neconstitutionalitate nu poate fi ridicată direct în fata Gurtii
Constitutionale, art. 144 lit. c) din Constitutie referindu-se expres numai la
exceptiile "ridicate în fata instantelor judecătoresti". Asadar,
Curtea urmează să se pronunte exclusiv asupra dispozitiilor art. 11 alin. (2)
din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, al căror continut este
următorul: "Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriasului
sau al fostului chirias de a încheia un nou contract de închiriere în termen de
60 de zile de la primirea notificării îl îndreptăteste pe proprietar să ceară
în justitie evacuarea neconditionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese,
pe calea ordonantei presedintiale. "
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate
critică textul de lege mentionat, cu motivarea că Parlamentul poate adopta o
lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante numai în
domenii care nu fac obiectul legilor organice, or, institutia ordonantei
presedintiale este reglementată prin lege organică, modificarea ei printr-o
ordonantă de urgentă contravenind art. 114 din Constitutie, care are următorul
cuprins: "(i) Parlamentul poate adoptă o lege specială de abilitare a
Guvernului pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor
organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod
obligatoriu, domeniul si data până la care se pot emite ordonante.
(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonantele
se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea
termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor
ordonantei.
(4) În cazuri exceptionale, Guvernul poate
adopta ordonante de urgentă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor
spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se
convoacă în mod obligatoriu.
(5) Aprobarea sau respingerea ordonantelor
se face printr-o lege în care vor fi cuprinse si ordonantele ale căror efecte
au încetat potrivit alineatului (3)."
Curtea Constitutională retine că, în
privinia acestor argumente, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, s-a
statuat că dispozitiile art. 114 din Constitutie nu prevăd interdictia de a se
emite ordonante de urgentă în domeniul legilor organice, deoarece cazul
exceptional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui
interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii
organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul
public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitătii
constitutionale a institutiei.
De asemenea, prin Decizia nr. 718. din 29
decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396
din 31 decembrie 1997, Curtea Constitutională a statuat că dispozitiile Codului
de procedură civilă nu sunt de natura legii organice, deoarece Constitutia
reglementează expres si limitativ domeniul rezervat acestei categorii de legi,
între care nu figurează dispozitiile legaie privind procedura civilă.
Întrucât nu au intervenit elemente noi
care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutiile
promovate prin deciziile sus-amintite îsi mentin valabilitatea si în această
cauză, astfel că exceptia de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă.
Fată de cele de mai sus, în temeiul art.
144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13
alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu
destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Maria Apăscăloaie, Carol
Apăscăloaie si Lucia Plesca în Dosarul nr. 18.481/1999 al Judecătoriei
Sectorului 1 Bucuresti.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de
14 noiembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din 21
noiembrie 2000
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2), din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si
stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
Lucian Mihai – presedinte
Costică Bulai – judecător
Constantin Doldur – judecător
Kozsokár Gábor – judecător
Ioan Muraru – judecător
Lucian Stângu
- judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica – judecător
Gabriela Ghită – procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă
a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei
pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Adrian Rotaru,
Rosemarie Rotaru, Mihaela Rotaru, Alexandra Rotaru si Paula Rotaru în Dosarul
nr. 1.374/2000 al Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal se constată lipsa
autorilor exceptiei, precum si a celorlalte părti (Matilda Păcurar si Gheorghe
Păcurar), fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că
dispozitiile art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
40/1999 nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorii exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările
dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 11 aprilie 2000,
pronuntată în Dosarul nr. 1 .374/2000, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea
Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11
alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia
chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile de locuit cu destinatia de
locuinte, exceptie ridicată de Adrian Rotaru, Rosemarie Rotaru, Mihaela Rotaru,
Alexandra Rotaru si Paula Rotaru.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate se arată că dispozitiile art. 11 alin. (2) din Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 sunt neconstitutionale, deoarece încalcă
prevederile art. 114 din Constitutie, referitoare la delegarea legislativă,
prin aceea că reglementează într-un domeniu ce face "obiectul exclusiv al
legilor organice, cum este Codul de procedură civilă". În opinia autorilor
exceptiei legalizarea posibilitătii proprietarilor de a obtine evacuarea
neconditionată a chiriasilor pe calea ordonantei presedintiale interverteste
integral natura juridică a institutiei "ordonanta presedintială",
întrucât evacuarea nu este o măsură provizorie în esenta sa, ci una definitivă,
care solutionează însusi fondul dreptului. Or, aceasta are semnificatia abrogării
implicite a dispozitiilor art. 581 si 582 din Codul de procedură civilă. Se mai
sustine că prin aceleasi dispozitii legale criticate sunt încălcate, de
asemenea, si prevederile art. 48 alin. (1) din Constitutie, referitoare la
dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, deoarece în cadrul
procedurii ordonantei presedintiale chiriasii nu îsi pot valorifica unele
drepturi (dreptul de retentie asupra investitiilor efectuate la imobil, dreptul
de a obtine o locuintă corespunzătoare nevoilor locative ale familiei), fiind
astfel prejudiciati în mod ireversibil. Totodată se invocă încălcarea,
prevederilor constitutionale cuprinse în art. 54, privind exercitarea
drepturilor si a libertătilor, considerându-se că prin posibilitatea recurgerii
la calea ordonantei presedintiale proprietarii si-ar exercita cu rea-credintă
dreptul de proprietate, limitând drepturile chiriasilor, precum si a
dispozitiilor cuprinse în art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, prin
favorizarea proprietarilor si crearea unor privilegii, infirmându-se astfel
însăsi ratiunea emiterii Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 care
în
titulatură cuvintele "privind protectia chiriasilor".
Judecătoria Sibiu, exprimându-si opinia,
apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât
dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale
invocate, ci, dimpotrivă "îsi au temeiul constitutional în prevederile
art. 43 alin. (1) si în cele ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constitutie".
Instanta face referire si la jurisprudenta Curtii Constitutionale cu privire la
constitutionalitatea textului de lege criticat.
Potrivit art. 24 alin. (1) din tegea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor
celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul, în punctul său de vedere;
apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se face
referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale care a stabilit că în cazul
ordonantelor de urgentă nu se aplică limitarea prevăzută la art. 114 alin. (1)
din Constitutie numai pentru ordonantele emise în baza unei legi de abilitare a
Parlamentului, limitare care priveste domeniul legilor organice. De asemenea,
se consideră că prin textul de lege criticat nu sunt încălcate nici prevederile
art. 16 si nici cele ale art. 54 din Constitutie, întrucât este sanctionată
atitudinea chiriasului care, prin refuzul nejustificat de a încheia un nou
contract de închiriere cu proprietarul căruia i s-a restituit imobilul,
foloseste în mod abuziv locuinta. Această situatie este asimilată cu ocuparea
abuzivă a locuiniei, cu privire la care practica judecătorească a apreciat că
este admisibilă procedura ordonantei presedintiale pentru evacuare. Pe de altă
parte, se arată că "institutia ordonantei presedintiale face parte din
ansamblul procedurilor de judecată stabilite de lege, astfel cum prevede art.
125 alin. (3) din Constitutie, si nu se poate sustine că prin instituirea
acestei proceduri se aduce atingere dreptului privind accesul la justitie".
În final, se consideră că prevederile art. 48 alin. (1) din Constitutie nu au nici
un fel de incidentă în cauză, întrucât vizează controlul legalitătii actelor
administrative, iar nu controlul constitutionalitătii legilor si ordonantelor.
Presedintii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
sustinerile autorilor exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională constată că a fost
legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din
Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea
nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
Obiectul acestei exceptii îl constituie
dispozitiile art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999
privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu
destinatia de locuinie, care au următorul cuprins: "Lipsa unui răspuns
scris sau refuzul nejustificat al chiriasului sau al fostului chirias de a
încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea
notificării îl îndreptăteste pe proprietar să ceară în justitie evacuarea
neconditionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonantei
presedintiale. "
Criticile de neconstitutionalitate vizează
încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor constitutionale cuprinse
în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, în art. 48 alin. (1)
privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, în art. 54 privind
exercitarea drepturilor si a libertătilor, precum si a prevederilor cuprinse în
art. 114 privind delegarea legislativă. Aceste texte Iegale au următorul
continut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetătenii sunt
egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără
discriminări.";
- Art. 48 alin. (1): "Persoana
vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este
îndreptătită să obtină recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si
repararea pagubei.";
- Art. 54: "Cetătenii români,
cetătenii străini si apatrizii trebuie să-si exercite drepturile si libertătile
constitutionale cu bună-credintă, fără să încalce drepturile si libertătile
celorlalti.";
- Art. 114: "(1) Parlamentul poate
adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante în
domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod
obligatoriu, domeniul si data până la care se pot emite ordonante.
(3) Dacă legea de abilitare o cere,
ordonantele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative,
până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage
încetarea efectelor ordonantei.
(4) În cazuri exceptionale, Guvernul poate
adopta ordonante de urgentă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor
spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se
convoacă în mod obligatoriu.
(5) Aprobarea sau respingerea ordonantelor
se face printr-o lege în care vor fi cuprinse si ordonantele ale căror efecte
au încetat potrivit alineatului (3)."
Examinând exceptia de
neconstitutionalitate, Curtea constată că nu pot fi primite criticile
referitoare la încălcarea prevederilor constitutionale cuprinse în art. 114 alin.
(1), deoarece restrictia emiterii ordonantelor în domenii care fac obiectul
legilor organice nu este aplicabilă Guvernului în cazurile exceptionale la care
se referă art. 114 alin. (4) din Constitutie. În aceste situatii Guvernul poate
adopta ordonante de urgentă în absenta unei legi de abilitare, chiar si în
domeniul legilor organice, deci fără să se aplice restrictia de reglementare
prevăzută de art. 114 alin. (1) din Constitutie. De altfel,
constitutionalitatea dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 40/1999 a mai fost examinată de Curtea Constitutională, prin
raportare la prevederile art. 114 din Constitutie, constatându-se, prin Decizia
nr. 111 din 13 iunie 2000 si prin Decizia nr. 112 din 13 iunie 2000, că exceptia
este neîntemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice
schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele
continute în deciziile amintite îsi mentin valabilitatea si în această cauză.
Pe de altă parte, Curtea constată că
dispozitiile Codului de procedură civilă nu se referă la un domeniu care face
obiectul de reglementare al legilor organice, domenii prevăzute în mod expres
si limitativ de Constitutie, sustinerile autorilor exceptiei fiind, si sub
acest aspect, neîntemeiate.
Curtea retine, de asemenea, că textul de
lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie
referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece nu instituie nici un fel de
privilegii sau discriminări între proprietari sau între chiriasi. În ceea ce
priveste pretinsa inegalitate dintre proprietari si chiriasi, constând în "favorizarea
proprietarilor" prin constituirea unui cadru legislativ ce le conferă
privilegii, Curtea observă că dispozitiile legale criticate pentru
neconstitutionalitate sanctionează doar conduita contrară legii a unor
chiriasi.
Referitor la invocarea de către autorii
excepiiei de neconstitutionalitate a încălcării art. 48 din Constitutie, Curtea
constată că acesta nu are incidentă în cauză, deoarece reprezintă temeiul
constitutional al răspunderii autoritătilor publice pentru vătămările produse
cetătenilor printr-un act administrativ, prin încălcarea sau ignorarea
drepturilor acestora.
Curtea retine că nu poate fi primită nici
sustinerea referitoare la încălcarea prin dispozitiile legale criticate a
prevederilor art. 54 din Constitutie privind exercitarea drepturilor si a
libertătilor, întrucât acestea consacră principiul exercitării cu bună-credintă
a drepturilor si a libertătilor constitutionale, principiu care nu este
contrazis, sub nici o formă, prin textul art. 11 alin. (2) din ordonanta
amintită. Dreptul proprietarului de a cere în justitie evacuarea neconditionată
a locatarilor si plata unor daune-interese pe calea ordonantei presedintiale nu
exclude, ci, dimpotrivă, presupune exercitarea cu bună-credintă de către
proprietar a dreptului constitutional al accesului liber la justitie prevăzut
la art. 21. Ideea sustinută de autorii exceptiei privind legalizarea
exercitării cu rea-credintă a dreptului de proprietate nu are nici un temei,
întrucât textul de lege criticat nu contine dispozitii de asemenea natură.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13
alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu
destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Adrian Rotaru, Rosemarie Rotaru,
Mihaela Rotaru, Alexandra Rotaru si Paula Rotaru în Dosarul nr. 1.374/2000 al Judecătoriei
Sibiu.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de
21 noiembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din 28
noiembrie 2000
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 alin. 4 din
Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit
Lucian Mihai – presedinte
Costică Bulai – judecător
Constantin Doldur – judecător
Kozsokár Gábor – judecător
Ioan Muraru – judecător
Lucian Stângu
- judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica – judecător
Gabriela Ghită – procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 86 alin. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind
impozitul pe venit, ridicată de Nicolae Stoicescu în Dosarul nr. 6.940/2000 al
Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Dezbaterile au avut loc în sedinta publică
din data de 21 noiembrie 2000 si au fost consemnate în încheierea din acea
dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronuntarea
la 28 noiembrie 2000.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 iunie 2000,
pronuntată în Dosarul nr. 6.940/2000, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti a
sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 86 alin. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind
impozitul pe venit. Exceptia a fost ridicată de Nicolae Stoicescu într-o cauză
ce are ca obiect contestatia formulată împotriva măsurii luate de Societatea
Comercială "Tubal" - S.A. din Bucuresti de a retine impozit pe
salariul său pentru perioada ianuarie - aprilie 2000.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate
se sustine că art. 86 alin. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 73/19.99 este
neconstitutional "fată de dispozitiile art. 53 alin. (3) din Constitutie,
care prevăd că orice alte prestatii sunt interzise, în afara celor stabilite
prin lege, în situatii exceptionale". De asemenea, se arată că
neconstitutionalitatea acestor dispozitii legale "rezultă si din faptul că
Hotărârile si Ordonantele Guvernului (asa cum prevăd dispozitiile art. 107
alin. (2) din Constitutie) se emit pentru organizarea executării legilor si în
temeiul unei legi speciale, în limitele si în conditiile prevăzute de aceste
legi".
Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti,
exprimându-si opinia, apreciază că exceptia este admisibilă si întemeiată.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale
Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul,
în punctul său de vedere, apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată,
întrucât Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 a fost emisă cu respectarea
prevederilor art. 114 alin. (1) din Constitutie, în temeiul Legii nr. 140/1999
privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante.
Presedintii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul
de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, sustinerile
autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională constată că a fost
legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din
Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea
nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
Obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 86 alin. 4 din Ordonanta
Guvernului nr. 73/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 419 din 31 august 1999, dispozitii potrivit cărora: "Pe data intrării
în vigoare a prezentei ordonante se abrogă: (…) - prevederile art. 6 alin. (1)
referitoare la scutirea de impozit pe salariu din Decretul-lege nr. 118/1990
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de
dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate
în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, modificat prin Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 9/1999, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 70 din 22 februarie 1999. "
Autorul exceptiei consideră că, deoarece
acest text de lege abrogă art. 6 alin. (1) din Decretul-lege nr. 1 18/1990,
prin care anumite categorii de persoane au fost scutite de plata impozitului pe
salarii, sunt încălcate următoarele prevederi constitutionale:
- Art. 53 alin. (3): "Orice alte
prestatii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situatii
exceptionale.";
- Art. 107: "(2) Hotărările se emit
pentru organizarea executării legilor.
(3) Ordonantele se emit în temeiul unei
legi speciale de abilitare, în limitele si în conditiile prevăzute de
aceasta.";
- Art. 114 alin. (1): "Parlamentul
poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante
în domenii care nu fac obiectul legilor organice. "
Examinând exceptia de
neconstitutionalitate, Curtea constată că nu se poate retine vreo legătură
între dispozitiile legale criticate si prevederile constitutionale ale art. 53 alin.
(3) si cele ale art. 107 alin. (2), deoarece acestea din urmă nu sunt incidente
în cauză.
Nici critica privind încălcarea
prevederilor constitutionale ale art. 107 alin. (3) si ale art. 114 alin. (1)
nu poate fi primită, întrucât ordonanta criticată a fost emisă pe baza unei
legi speciale de abilitare, adoptată de Parlament, si anume Legea nr. 140/1999,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 iulie
1999, care la art. 1 lit. D pct. 13 cuprinde "Reglementări privind
impunerea pe venit, impunerea pe venitul global.”
Regula generală privind plata impozitelor
si a altor taxe este cuprinsă în art. 53 alin. (1) din Constitutie, potrivit
căruia "Cetătenii au obligatia să contribuie, prin impozite si prin taxe,
la cheltuielile publice, iar conform art. 138 alin. (1) din Constitutie,
"Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale
bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
Din aceste reglementări constitutionale
rezultă dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozite datorate
bugetului de stat, precum si cuantumul acestora. De aceea numai legiuitorul
poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor
categorii de contribuabili si în anumite perioade de timp, în functie de situatiile
conjuncturale, dar, evident, si în raport cu situatia
economico-financiară
a tării în perioadele respective. Nici o dispozitie constitutională nu
interzice ca printr-o lege nouă să fie retrase scutirile acordate printr-o lege
anterioară. Ordonantele Guvernului emise pe baza unei legi de abilitare au
putere de lege până la eventuala lor respingere de către Parlament.
În consecintă, exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată si urmează să fie respinsă.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si a) art. 145 alin. (2) din
Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 86 alin. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind
impozitul pe venit, ridicată de Nicolae Stoicescu în Dosarul nr. 6.940/2000 al
Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Definitivă si obligatorie.
Pronun tată
în sedinta publică din data de 28 noiembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman