MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A I
Anul XII - Nr. 70    LEGI, DECRETE, HOTARÂRI SI ALTE ACTE    Joi, 17 februarie 2000

SUMAR

REPUBLICÃRI

            Legea protectiei mediului nr. 137/1995*)

REPUBLICÃRI

LEGEA PROTECTIEI MEDIULUI Nr. 137/1995*)

CAMERA DEPUTATILOR
SENATUL

           Parlamentul României adoptã prezenta lege.

CAPITOLUL I
Principii si dispozitii generale

            Art. 1. - Obiectul prezentei legi îl constituie reglementarea protectiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza
principiilor si elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilã a societãtii.



*) Republicatã în temeiul art. II din Legea nr. 159/1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 22 octombrie 1999, dându-se articolelor o noua numerotare.
Legea protectiei mediului nr. 137/1995 a fost publicatã Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 30 decembrie 1995 si a mai fost modificatã prin Hotãrârea Guvernului nr. 314/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 17 iunie 1998.
            Art. 2. - Formularea definitiilor din aceastã lege este cuprinsã în anexa nr. I, care face parte integrantã din prezenta
lege.
            Art. 3. - Principiile si elementele strategice ce stau la baza prezentei legi, în scopul asigurãrii unei dezvoltãri durabile,
sunt:
            a) principiul precautiei în luarea deciziei;
            b) principiul prevenirii riscurilor ecologice si a producerii daunelor;
            c) principiul conservãrii biodiversitãtii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
            d) principiul poluatorul plãteste;
            e) înlãturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteazã nemijlocit si grav sãnãtatea oamenilor;
            f) crearea sistemului national de monitorizare integratã a mediului;
            g) utilizarea durabilã;
            h) mentinerea, ameliorarea calitãtii mediului si reconstructia zonelor deteriorate;
            i) crearea unui cadru de participare a organizatiilor neguvernamentale si a populatiei la elaborarea si aplicarea deciziilor;
            j) dezvoltarea colaborãrii internationale pentru asigurarea calitãtii mediului.
            Art. 4. - Modalitãtile de implementare a principiilor si elementelor strategice sunt:
            a) adoptarea politicilor de mediu, armonizate cu programele de dezvoltare;
            b) obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în faza initialã a proiectelor, programelor sau
activitãtilor;
            c) corelarea planificãrii de mediu cu cea de amenajare a teritoriului si de urbanism;
            d) introducerea pârghiilor economice stimulative sau coercitive;
            e) rezolvarea, pe niveluri de competentã, a problemelor de mediu, în functie de amploarea acestora;
            f) elaborarea de norme si standarde, armonizarea acestora cu reglementãrile internationale si introducerea programelor
pentru conformare;
            g) promovarea cercetãrii fundamentale si aplicative în domeniul protectiei mediului;
            h) instruirea si educarea populatiei, precum si participarea organizatiilor neguvernamentale la elaborarea si aplicarea
deciziilor.
            Art. 5. - Statul recunoaste tuturor persoanelor dreptul la un mediu sãnãtos, garantând în acest scop:
            a) accesul la informatiile privind calitatea mediului;
            b) dreptul de a se asocia în organizatii de apãrare a calitãtii mediului;
            c) dreptul de consultare în vederea luãrii deciziilor privind dezvoltarea politicilor, legislatiei si a normelor de mediu,
eliberarea acordurilor si a autorizatiilor de mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului si de urbanism;
            d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociatii, autoritãtilor administrative sau judecãtoresti în
vederea prevenirii sau în cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect;
            e) dreptul la despãgubire pentru prejudiciul suferit.
            Art. 6. - Protectia mediului constituie o obligatie a autoritãti administratiei publice centrale si locale, precum si a tuturor
persoanelor fizice si juridice.
            Art. 7. - Responsabilitatea privind protectia mediului revine autoritãtii centrale pentru protectia mediului si agentiilor sale
teritoriale.

CAPITOLUL II
Reglementarea activitãtilor economice si sociale cu impact asupra mediului

Sectiunea 1
Procedura de autorizare

            Art. 8. - Autoritãtile pentru protectia mediului conduc procedura de autorizare si emit acorduri si autorizatii de mediu în
conformitate cu art. 11.
            Cererea de acord de mediu este obligatorie pentru investitii noi, modificarea celor existente si pentru activitãtile
prevãzute în anexa nr. II la prezenta lege.
            Cererea de autorizatie este obligatorie la punerea în functiune a obiectivelor noi care au acord de mediu si, în termen de
un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru activitãtile existente.
            Activitãtile care nu implicã lucrãri de constructii-montaj necesitã numai autorizatie de mediu, cu exceptia celor prevãzute
la pct. 8 lit. g) si i) din anexa nr. II la prezenta lege.
            Acordul si/sau autorizatia de mediu se elibereazã dupã obtinerea tuturor celorlalte avize necesare, potrivit legii.
            Art. 9. - Autoritatea centralã pentru protectia mediului elaboreazã procedura specificã de autorizare pentru activitãtile
economice si sociale, modelul-cadru de întocmire a raportului privind studiul de impact asupra mediului si nivelul competent sã
elibereze acordul si/sau, dupã caz, autorizatia de mediu, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
            Valabilitatea acordului si a autorizatiei de mediu este de maximum 5 ani.
            Acordul sau autorizatia de mediu nu se emite în cazul în care nici o variantã de proiect sau program pentru conformare
nu prevede eliminarea efectelor negative asupra mediului, raportate la standardele si la reglementãrile în vigoare.
            Art. 10. - Acordul sau autorizatia de mediu poate fi revizuitã, dacã apar elemente noi, necunoscute la data emiterii, si în
cazul reînnoirii acestora, când se poate cere si refacerea raportului privind studiul de impact asupra mediului.
            Acordul sau autorizatia de mediu se suspendã pentru neconformare cu prevederile precizate în acestea, dupã o somatie
prealabilã, cu termen, si se mentine pânã la eliminarea cauzelor care au determinat suspendarea, dar nu mai mult de 6 luni.
            Autoritãtile pentru protectia mediului dispun, dupã expirarea termenului de suspendare, oprirea executiei proiectului sau
încetarea activitãtii.
            Pentru activitãtile existente care nu întrunesc conditiile de autorizare, autoritatea pentru protectia mediului dispune
efectuarea bilantului de mediu si stabileste programul pentru conformare de comun acord cu titularul.
            Dupã expirarea fiecãrui termen acordat, în caz de neconformare, autoritatea competentã pentru protectia mediului
dispune încetarea activitãtii respective. Dispozitia de încetare este executorie.
           Litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau suspendarea acordului sau a autorizatiei de mediu se solutioneazã potrivit
Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990*).



*) Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 a fot publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990.
            Art. 11. - Procedura de evaluare a impactului asupra mediului constã din fazele: preliminarã, propriu-zisã si cea de
analizã si validare.
            Autoritatea pentru protectia mediului organizeazã si decide aplicarea fazelor procedurii, dupã cum urmeazã:
            a) cererea, însotitã de descrierea proiectului, adresatã în scris autoritãtii pentru protectia mediului de cãtre titularul
proiectului sau al activitãtii;
            b) încadrarea actiunii propuse în tipurile de activitãti care se supun sau nu studiului de impact asupra mediului; dacã sunt
necesare informatii suplimentare, se poate cere titularului un studiu preliminar;
            c) analiza scopului actiunii propuse, cu participarea autoritãtii pentru protectia mediului, a titularului, a unor experti si
reprezentanti ai administratiei publice locale, care pot fi afectati de modificãrile de mediu generate de punerea în aplicare a
acesteia;
            d) întocmirea de cãtre autoritatea pentru protectia mediului a îndrumarului cu problemele rezultate pe baza analizei
conform lit. c) si care trebuie urmãrite în raportul privind studiul de impact asupra mediului; comunicarea acestuia cãtre titular, o
datã cu lista celorlalte avize necesar a fi obtinute;
            e) prezentarea, de cãtre titularul proiectului sau al activitãtii, a raportului privind studiul de impact asupra mediului,
tinând seama de toate alternativele, inclusiv de cea de renuntare la actiunea propusã;
            f) analiza preliminarã a raportului de cãtre autoritatea pentru protectia mediului si acceptarea sau dispunerea motivatã a
refacerii acestuia;
            g) aducerea la cunostintã si dezbaterea publicã a raportului; consemnarea observatiilor si al concluziilor rezultate;
            h) decizia finalã a autoritãtii pentru protectia mediului, fãcutã publicã si motivatã pe baza celor constatate la lit. f) si g);
            i) eliberarea sau respingerea motivatã a acordului sau a autorizatiei în maximum 30 de zile de la decizia finalã.
            Art. 12. - Procedura de autorizare este publicã. Mediatizarea proiectelor si activitãtilor pentru care se cere acord sau
autorizatie si a studiilor de impact, precum si dezbaterea publicã se asigurã de cãtre autoritatea pentru protectia mediului.
            Studiile de impact se realizeazã prin unitãti specializate, persoane fizice sau juridice atestate, cheltuielile fiind suportate
de titularul proiectului sau al activitãtii si atunci când i se cere refacerea sau reluarea studiului.
            Rãspunderea pentru realitatea informatiilor furnizate privind actiunea propusã revine titularului, iar pentru corectitudinea
raportului studiului de impact, executantului acestuia.
            Art. 13. - Autoritãtile pentru protectia mediului încaseazã sumele provenite din taxele pentru emiterea acordurilor si
autorizatiilor de mediu.
            Cuantumul taxelor se stabileste la propunerea autoritãtii centrale pentru protectia mediului, prin hotãrâre a Guvernului.
            Art. 14. - Autoritãtile pentru protectia mediului încaseazã sumele provenite din tarife pentru lucrãrile si serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice si juridice, în cadrul activitãtilor pe care le desfãsoarã în limitele competentelor lor legale.
            Nomenclatorul lucrãrilor si serviciilor prestate, precum si cuamtumul tarifelor se aprobã prin ordin al conducãtorului autoritãtii centrale pentru protectia mediului si se publicã în Monitorul Oficial al României.
            Sumele încasate din tarife se utilizeazã de autoritãtile pentru protectia mediului, pentru finantarea unor cheltuieli materiale, expertize tehnice, dotãri si investitii specifice. Acestea se evidentiazã într-un cont disitinct si se gestioneazã în regim extrabugetar.
            Autoritãtile pentru protectia mediului pot utiliza o cotã de pânã la 15% din aceste venituri extrabugetare pentru acordarea de stimulente personalului acestora. Metodologia de acordare a stimulentelor se aprobã prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãtii centrale pentru protectia mediului, în termen d e90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
            Disponibilitãtile înregistrate si neutilizate la finele anului se reporteazã în anul urmãtor si se utilizeazã cu aceleasi destinatii prevãzute la alineatele precedente.
           Art. 15. - La schimbarea destinatiei sau a proprietarului investitiei, precum si la încetarea activitãtilor generatoare de
impact asupra mediului este obligatorie asigurarea efectuãrii bilantului de mediu de cãtre fostul proprietar, în scopul stabilirii
obligatiilor privind refacerea calitãtii mediului în zona de impact a activitãtii respective.
            Autoritatea competentã pentru protectia mediului revizuieste bilantul de mediu, stabileste programul pentru conformare,
iar fostul proprietar negociazã cu noul proprietar asumarea unor obligatii anterioare si compensatiile de care va beneficia prin
aplicarea mãsurilor de protectie si reconstructie ecologicã.

Sectiunea a 2-a
Regimul substantelor si deseurilor periculoase, precum si al altor deseuri

            Art. 16. - Activitãtile supuse unui regim special de gestionare si gospodãrire privesc fabricarea, comercializarea si
utilizarea substantelor periculoase si transportul, tranzitul, depozitarea temporarã sau definitivã, distrugerea, manipularea,
precum si importul si exportul de substante si deseuri periculoase.
            Art. 17. - Importul în România de deseuri de orice naturã, în stare brutã sau prelucratã, este interzis, cu exceptia
anumitor categorii de deseuri ce constituie resurse secundare de materii prime utile, în conformitate cu reglementãrile dispuse
prin acte normative propuse de autoritatea centralã pentru protectia mediului si aprobate de Guvern.
            Tranzitul si exportul de deseuri de orice naturã se pot realiza în conformitate cu acordurile si conventiile la care România
este parte.
            Art. 18. - Activitãtile prevãzute la art. 16 si 17 sunt permise numai în baza acordului si/sau autorizatiei de mediu.
            Art. 19. - Autoritatea centralã si agentiile pentru protectia mediului, dupã caz, supravegheazã si controleazã respectarea
reglementãrilor privind substantele si deseurile periculoase.
            Art. 20. - Autoritãtile administratiei publice locale sunt obligate sã ia mãsuri de prevenire si limitare a impactului asupra
mediului al substantelor si deseurilor de orice naturã si sã anunte autoritãtile teritoriale pentru mediu despre orice activitate
neconformã cu reglementãrile legale.
            Art. 21. - Autoritãtile vamale controleazã si rãspund de aplicarea prevederilor art. 18 referitoare la intrarea si iesirea
substantelor si deseurilor periculoase din  tarã, pe baza reglementãrilor autoritãtii centrale pentru protectia mediului.
            Art. 22. - Persoanele fizice si juridice au urmãoarele obligatii în domeniu:
            a) sã  tinã evidenta strictã - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substantelor si deseurilor periculoase,
inclusiv recipientii si ambalajele acestora care intrã în sfera lor de activitate si sã furnizeze lunar autoritãtilor competente pentru
protectia mediului datele necesare;
            b) sã cearã acordul si/sau autorizatia de mediu si sã aplice reglementãrile legale privind substantele si deseurile
periculoase;
            c) sã asigure, prin sisteme proprii, supravegherea mediului, pe baza prevederilor din autorizatie, pentru identificarea si
prevenirea riscurilor, sã tinã evidenta rezultatelor si sã anunte iminenta sau producerea unor eliminãri neprevãzute sau a
accidentelor, autoritãtilor competente pentru protectia mediului si de apãrare împotriva dezastrelor.
            Art. 23. - Autoritatea centralã pentru protectia mediului elaboreazã, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a
prezentei legi, reglementãrile privind:
            a) amplasarea, amenajarea si supravegherea diferitelor tipuri de depozite;
            b) colectarea, prelucrarea, tratarea, neutralizarea deseurilor, precum si reciclarea celor refolosibile;
            c) transportul deseurilor;
            d) refacerea cadrului natural al zonelor deteriorate;
            e) instalatiile pentru incinerarea deseurilor industriale, menajere, agricole si altele
            f) instalatiile de epurare a apelor uzate si a nãmolurilor;
            g) folosirea nãmolurilor, a apelor uzate, a deseurilor industriale, menajere si a celor rezultate din incinerare;
            h) procedura de autorizare pentru amplasarea si amenajarea depozitelor, transportul, incinerarea, prelucrarea si
utilizarea deseurilor de orice fel;
            i) importul, exportul si tranzitul de deseuri si substante periculoase.
            Art. 24. - Controlul gospodãririi deseurilor de orice fel revine autoritãtilor pentru protectia mediului si celorlalte
autoritãti competente, potrivit legii.
            Art. 25. - Autoritãtile administratiei publice locale, persoanele fizice si juridice, care au în profilul lor activitãti supuse
reglementãrilor cuprinse în art. 23, au urmãtoarele obligatii:
            a) sã cearã acordul si/sau autorizatia de mediu, conform art. 23 lit. h);
            b) sã depoziteze deseurile menajere, industriale, agricole sau altele, numai pe suprafete autorizate în acest scop;
            c) sã utilizeze, în cazul incinerãrii deseurilor, numai instalatii omologate de cãtre autoritãtile pentru protectia mediului si
sãnãtate;
            d) sã amenajeze, conform competentelor atribuite prin lege, depozitele de deseuri;
            e) sã respecte conditiile de refacere a cadrului natural în zonele de depozitare prevãzute în acordul si/sau autorizatia de
mediu si sã garanteze, cu mijloace financiare, pentru aceasta;
            f) sã recupereze deseurile refolosibile si sã le valorifice prin unitãti specializate;
            g) sã foloseascã pe terenurile agricole numai deseurile autorizate de autoritãtile competente pentru protectia mediului,
sãnãtate si agriculturã;
            h) sã depoziteze în mediul subteran deseuri numai în cazul în care detin acordul si/sau autorizatia de mediu.

Sectiunea a 3-a
Regimul îngrãsãmintelor chimice si al pesticidelor

            Art. 26. - Îngrãsãmintele chimice, pesticidele si alte produse folosite în profilaxia fitosanitarã sanitar-umanã si veterinarã
se produc numai prin tehnologii si biotehnologii autorizate.
            Produsele vor fi însotite la livrare de normele tehnice de utilizare autorizate, în conditiile stabilite prin lege.
            Art. 27. - Ministerele competente, cu avizul autoritãtii centrale pentru protectia mediului, au urmãtoarele obligatii:
            a) sã reglementeze regimul produselor fitosanitare si al altor pesticide care se utilizeazã în profilaxia sanitar-umanã si
veterinarã;
            b) sã organizeze, la nivel teritorial, reteaua de laboratoare pentru analiza si controlul îngrãsãmintelor chimice si al
pesticidelor, precum si ale concentratiilor pesticidelor în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale si animale;
            c) sã întocmeascã lista cu îngrãsãmintele chimice si pesticidele din tarã si strãinãtate, precum si cu limitele maxime
admise ale concentratiilor pesticidelor, potrivit standardelor internationale.
            Lista îngrãsãmintelor chimice si a pesticidelor se întocmeste în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei
legi si se actualizeazã anual.
            Art. 28. - Autoritatea centralã pentru protectia mediului împreunã cu autoritãtile pentru agriculturã, silviculturã, sãnãtate
si serviciile descentralizate ale acestora în unitãtile administrativ-teritoriale, dupã caz, supravegheazã si controleazã modul de
aplicare a reglementãrilor privind îngrãsãmintele chimice si pesticidele.
            Art. 29. - Persoanele fizice si juridice care produc, comercializeazã si/sau utilizeazã îngrãsãminte chimice si pesticide au
urmãtoarele obligatii:
            a) sã cearã acordul si/sau autorizatia de mediu pentru fabricarea acestora;
            b) sã livreze, sã manipuleze, sã transporte si sã comercializeze îngrãsãmintele chimice si pesticidele ambalate cu inscriptii
de identificare, avertizare, prescriptii de sigurantã si folosire, în conditii în care sã nu provoace contaminarea mijloacelor de
transport si a mediului;
            c) sã depoziteze îngrãsãmintele chimice si pesticidele numai ambalate si în locuri protejate;
            d) sã nu foloseascã îngrãsãmintele chimice si pesticidele în zonele sau pe suprafetele unde sunt instituite mãsuri speciale
de protectie;
            e) sã se administreze pesticide cu mijloace aviatice numai cu avizul agentiilor pentru protectia mediului, directiilor
sanitare si al comisiilor judetene de bazã meliferã si stupãrit pastoral, potrivit reglementãrilor în vigoare;
            f) sã aplice, în perioada înfloririi plantelor a cãror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu pesticide
care sunt selective fatã de insectele polenizatoare;
            g) sã nu foloseascã momeli periculoase, cu exceptia cazurilor special autorizate.

Sectiunea a 4-a
Regimul privind asigurarea protectiei împotriva radiatiilor ionizante si securitãtii surselor de radiatii

            Art. 30. - Regimul protectiei populatiei, mediului si a bunurilor materiale împotriva expunerii la radiatii ionizante si
asigurarea securitãtii surselor de radiatii se realizeazã prin aplicarea diverselor proceduri si echipamente pentru mentinerea
dozelor si riscurilor la nivelul rational cel mai scãzut, în limitele admise si în scopul prevenirii accidentelor, limitãrii si înlãturãrii
consecintelor acestora.
            Art. 31. - Activitãtile în domeniul nuclear necesitã asigurarea mijloacelor de protectie si securitate si se pot desfãsura
numai în baza acordului si autoriza iei de mediu, eliberate potrivit art. 8.
            Acordul si autorizatia de mediu privind instalatiile cu risc nuclear major - centrale nuclearo-electrice, reactoare de
cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear si depozite finale de combustibil nuclear ars se emit de cãtre Guvern.
            Art. 32. - Autoritatea competentã în domeniul nuclear elaboreazã norme tehnice, standarde si regulamente de aplicare
privind:
            a) protectia populatiei si a mediului în zone de risc nuclear;
            b) protectia fizicã a materialelor si a instalatiilor nucleare;
            c) nivelurile si planurile de interventie care privesc si evenimentele transfrontierã;
            d) transportul substantelor radioactive;
            e) proceduri specifice de autorizare.
            Procedura de autorizare pentru instalatiile cu risc nuclear major se elaboreazã în termen de 60 de zile de la intrarea în
vigoare a prezentei legi.
            Art. 33. - Controlul activitãtilor nucleare se face de cãtre autoritatea centralã pentru protectia mediului si alte autoritãti
competente potrivit legii.
            Autoritatea centralã pentru protectia mediului are urmãtoarele atributii:
            a) organizeazã monitorizarea radioactivitãtii mediului pe întreg teritoriul tãrii;
            b) supravegheazã, controleazã si dispune luarea mãsurilor ce se impun pentru respectarea prevederilor legale privind
radioprotectia mediului;
            c) colaboreazã cu organele competente în apãrarea împotriva dezastrelor.
            Art. 34. - Persoanele fizice si juridice care desfãsoarã activitãti în domeniul nuclear au urmãtoarele obligatii:
            a) sã respecte normele de radioprotectie si de securitate;
            b) sã evalueze, direct sau prin forurile autorizate, riscul potential, sã efectueze bilantul de mediu pentru activitãtile
existente si sã cearã autorizatie de mediu;
            c) sã aplice procedurile si sã prevadã echipamentele pentru activitãtile noi, care sã permitã realizarea nivelului rational
cel mai scãzut al dozelor si riscurilor asupra populatiei si mediului si sã cearã acord si autorizatie de mediu;
            d) sã tinã evidenta strictã a surselor de radiatii ionizante si sã le asigure protectia fizicã;
            e) sã aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminãrii radioactive a mediului si de evaluare a
expunerii grupurilor critice - populatia din zona de supraveghere - care sã asigure cã nu vor fi încãlcate conditiile prevãzute în
autorizatie, de eliminãri de substante radioactive si cã dozele se vor mentine în limitele admise;
            f) sã mentinã în stare de functionare capacitatea de monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare
radioactivã semnificativã care ar rezulta dintr-o eliminare accidentalã de substante radioactive;
            g) sã efectueze înregistrarea rezultatelor supravegherii si a dozelor estimate pentru grupurile critice;
            h) sã raporteze, la intervalele stabilite, rezultatele înregistrãrilor autoritãtilor competente;
            i) sã raporteze prompt autoritãtii competente orice crestere semnificativã a contaminãrii mediului si dacã aceasta se
datoreazã sau nu activitãtii desfãsurate;
            j) sã verifice continuu exactitatea presupunerilor fãcute prin evaluãrile probabilistice privind consecintele radiologice ale
eliberãrilor radioactive.

CAPITOLUL III
Protectia resurselor naturale si conservarea biodiversitãtii

            Art. 35. - Autoritatea centralã pentru protectia mediului, cu consultarea autoritãtilor centrale de specialitate care
gestioneazã resursele naturale, elaboreazã, pe baza prezentei legi, reglementãri tehnice privind mãsurile de protectie a
ecosistemelor, de conservare a biodiversitãtii, de gospodãrire durabilã a resurselor naturale si pentru asigurarea sãnãtãtii umane.
            La proiectarea lucrãrilor care pot modifica cadrul natural al unei zone este obligatorie procedura de evaluare a
impactului asupra acesteia, urmatã de avansarea solutiilor tehnice de mentinere a zonelor de habitat natural, de conservarea
functiilor ecosistemelor si de ocrotire a organismelor vegetale si animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei
si a conditiilor impuse prin acordul si/sau autorizatia de mediu, precum si monitorizarea proprie pânã la îndeplinirea acestora.
            Suprafetele terestre si active supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologicã sunt
gestionate de detinãtorii ilegali numai în cazul când acestia se angajeazã sã aplice mãsurile de conservare stabilite de autoritatea
centralã pentru protectia mediului.
            Detinãtorii cu orice titlu, care aplicã aceste mãsuri, sunt scutiti de impozit; detinãtorii particulari vor fi compensati, în
raport cu valoarea lucrãrilor de refacere întreprinse.
            Protejarea unor specii si organisme rare amenintate cu disparitia, conservarea biodiversitãtii si instituirea de arii
protejate, precum si mãsurile stabilite de autoritãtile pentru protectia mediului sunt prioritare în raport cu alte interese.
            Autoritatea centralã pentru protectia mediului, cu consultarea Academiei Române si a Comisiei Nationale UNESCO,
stabileste criteriile pentru instituirea ariilor protejate si de conservare a biodiversitãtii.

Sectiunea 1
Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice

            Art. 36. - Protectia apelor de suprafatã si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect mentinerea si ameliorarea
calitãtii si productivitãtii naturale ale acestora, în scopul evitãrii unor efecte negative asupra mediului, sãnãtãtii umane si bunurilor
materiale.
            Art. 37. - Autoritatea centralã pentru protectia mediului elaboreazã, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a
prezentei legi, reglementãrile privind:
            a) normele tehnice referitoare la protectia apelor si a ecosistemelor acvatice, inclusiv a populatiei umane în cazul
poluãrilor accidentale si în context transfrontierã;
            b) procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apã si a ecosistemelor acvatice, realizarea constructiilor
hidrotehnice pentru lucrãrile de îndiguire si regularizare a cursurilor de apã, de irigatii si de desecare-drenaj;
            c) standardele de emisie;
            d) standardele de calitate a apelor;
            e) cerintele de evacuare, epurare a apelor uzate si limitare a evacuãrii de efluenti în ape.
            Art. 38. - Controlul respectãrii reglementãrilor de protectie a apelor si a ecosistemelor acvatice este organizat si
exercitat de cãtre autoritãtile de mediu, de ape, sãnãtate si de alte autoritãti, potrivit competentelor legale.
            Art. 39. - Autoritãtile pentru protectia mediului, pentru gospodãrirea apelor, împreunã cu autoritãtile navigatiei,
supravegheazã si controleazã respectarea prevederilor si aplicã mãsurile legale privind protectia apelor ca urmare a activitãtilor
de navigatie, respectând conventiile internationale în domeniu la care România este parte.
            Art. 40. - Persoanele fizice si juridice au urmãtoarele obligatii:
            a) sã cearã acordul si/sau autorizatia de mediu pentru activitãtile prevãzute în anexa nr. II la prezenta lege. Sunt
exceptate de la autorizare puturile forate la adâncimi pânã la 50 m pentru satisfacerea cerintelor gospodãriilor individuale;
            b) sã respecte standardele de emisie si de calitate a apelor, prevederile din acord si autorizatie si sã punã la dispozitia
laboratoarelor autorizate, la termenele stabilite, probele de apã pentru analizã;
            c) sã nu arunce si sã nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor si în zonele umede, deseuri de orice fel si sã nu introducã
în acestea explozibile, tensiune electricã, narcotice sau alte substante periculoase;
            d) sã nu spele în apele naturale autovehicule, utilaje si ambalaje care au în continut uleiuri, combustibili lichizi, lubrifianti,
substante periculoase sau pesticide;
            e) sã execute toate lucrãrile de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrãrii faunei acvatice si de ameliorare a
calitãtii apei, prevãzute cu termen în acordul si autorizatia de mediu si sã monitorizeze zona de impact;
            f) sã se doteze, în cazul detinerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalatii de stocare sau tratare a
deseurilor, instalatii de epurare a apelor uzate si racorduri de descãrcare a acestora în instalatii de mal sau plutitoare;
            g) sã amenajeze porturile cu instalatii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deseurilor petroliere,
menajere sau de altã naturã, stocate pe navele fluviale si maritime, si sã constituie echipe de interventie în caz de poluare
accidentalã a apelor si a zonelor de coastã;
            h) sã nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale si sã nu arunce de pe acestea
nici un fel de deseuri.

Sectiunea a 2-a
Protectia atmosferei

            Art. 41. - Prin protectia atmosferei se urmãreste prevenirea, limitarea deteriorãrii si ameliorarea calitãtii acesteia pentru
a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sãnãtãtii umane si a bunurilor materiale.
            Art. 42. - Autoritatea centralã pentru protectia mediului promoveazã politicile regionale si globale, fundamentând
principiile si actiunile specifice, atât la nivel national cât si local, privind protectia atmosferei.
            Politica nationalã de protectie a atmosferei constã în principal din urmãtoarele:
            a) introducerea de tehnici si tehnologii adecvate pentru retinerea poluantilor la sursã;
            b) gestionarea resursei de aer, în sensul reducerii emisiilor de poluanti pânã la realizarea celor mai scãzute niveluri si
care sã nu depãseascã capacitatea de regenerare a atmosferei;
            c) gestionarea resursei de aer, în sensul asigurãrii calitãtii corespunzãtoare securitãtii sãnãtãtii umane;
            d) modernizarea si perfectionarea sistemului national de monitorizare integratã a calitãtii aerului.
            Art. 43. - Autoritatea centralã pentru protectia mediului, cu consultarea ministerelor competente, elaboreazã normele
tehnice, standardele si regulamentele de aplicare privind:
            a) calitatea aerului în functie de factorii poluanti din atmosferã;
            b) emisiile de poluanti atmosferici pentru surse fixe si mobile, precum si conditiile de restrictie sau de interdictie pentru
utilizare, inclusiv pentru substantele care afecteazã stratul de ozon;
            c) calitatea combustibililor si carburantilor, precum si reglementãrile privind vânzarea-cumpãrarea si transportul
acestora;
            d) pragul fonic si reglementãri pentru limitarea zgomotelor;
            e) supravegherea calitãtii aerului, proceduri de prelevare si analizã, amplasarea punctelor si instrumentelor pentru
probare si analizã, frecventa mãsurãtorilor si altele;
            f) identificarea, supravegherea si controlul agentilor economici a cãror activitate este generatoare de risc potential si/sau
poluare atmosfericã;
            g) sistemul de notificare rapidã, în caz de poluare acutã a atmosferei cu efecte transfrontierã, a autoritãtilor desemnate
cu aplicarea Conventiei privind efectele transfrontierã ale accidentelor industriale.
            Normele tehnice, regulamentele de aplicare, respectiv standardele, se elaboreazã în termen de un an, respectiv 2 ani de
la intrarea în vigoare a prezentei legi.
            Art. 44. - Autoritatea centralã pentru protectia mediului supravegheazã si controleazã aplicarea prevederilor legale
privind protectia atmosferei, în care scop:
            a) constatã aparitia episoadelor de poluare a atmosferei, dã alertã si/sau emite prognoze legate de acestea;
            b) dispune încetarea temporarã sau definitivã a activitãtilor generatoare de poluare în vederea aplicãrii unor mãsuri de
urgentã sau pentru nerespectarea programului pentru conformare;
            c) solicitã mãsuri tehnologice, aplicã restrictii si interdictii în vederea prevenirii, limitãrii sau eliminãriiemisiilor de poluanti;
            d) aplicã sanctiunile prevãzute de lege în caz de nerespectare a mãsurilor dispuse.
            Art. 45. - Proprietarii si detinãtorii legali de teren sunt obligati sã întretinã si sã extindã perdelele si aliniamentele de
protectie, spatiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunãtãtirea capacitãtii de regenerare a atmosferei, protectia fonicã si
eolianã.
            Art. 46. - Autoritãtile vamale au obligatia sã nu permitã intrarea/iesirea din  tarã a surselor mobile poluante care nu
respectã dispozitiile autoritãtilor competente, conform legii.
            Art. 47. - Persoanele fizice si juridice au urmãoarele obligatii în domeniu:
            a) sã respecte reglementãrile privind protectia atmosferei, adoptând mãsuri tehnologice adecvate de retinere si
neutralizare a poluantilor atmosferici;
            b) sã doteze instalatiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de mãsurã, sã asigure corecta lor
functionare, sã asigure personal calificat si sã furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru conformare, autoritãtilor pentru
protectia mediului, datele necesare;
            c) sã îmbunãtãteascã performantele tehnologice în scopul reducerii emisiilor si sã nu punã în exploatare instalatiile prin
care se depãsesc limitele maxime admise;
            d) sã asigure, la cererea autoritãtilor pentru protectia mediului, diminuarea, modificarea sau încetarea activitãtii
generatoare de poluare;
            e) sã asigure mãsuri si dotãri speciale pentru izolarea si protectia fonicã a surselor generatoare de zgomot si vibratii, sã
verifice eficienta acestora si sã punã în exploatare numai pe cele care nu depãsesc pragul fonic admis.

Sectiunea a 3-a
Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre

            Art. 48. - Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre, prin mãsuri adecvate de gospodãrire, conservare,
organizare si amenajare a teritoriului este obligatorie pentru toti detinãtorii, indiferent cu ce titlu.
            Art. 49. - Autoritatea centralã pentru protectia mediului, cu consultarea ministerelor competente, stabileste:
            a) sistemul de monitorizare a calitãtii solului în scopul cunoasterii stãrii actuale si a tendintelor de evolutie a acesteia;
            b) reglementãrile privind protectia calitãtii solului, subsolului, a ecosistemelor terestre si conservarea biodiversitãtii;
            c) procedura de autorizare privind probleme de protectie a mediului, cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului,
amenajarea torentilor pentru întocmirea amenajamentelor silvice, combaterea eroziunii solurilor,foraje de studii si prospectiuni
geologice si hidrogeologice, precum si pentru activitãti miniere de extractie;
            d) reglementãri privind refacerea cadrului natural în zonele în care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate
de fenomene naturale sau de activitãti cu impact negativ asupra mediului.
            Art. 50. - Autoritãtile centrale pentru agriculturã si silviculturã au urmãtoarele obligatii:
            a) sã elaboreze reglementãri privind sistemele din agriculturã, tehnologiile de culturã a plantelor si de crestere a
animalelor, regenerarea pãdurilor, recoltarea, colectarea si transportul lemnului si standardele de calitate a solurilor, în scopul
mentinerii si ameliorãrii acestora, eliminãrii consecintelor negative asupra ecosistemelor terestre si acvatice si asigurãrii
conservãrii functiilor specifice, biodiversitãtii si habitatelor naturale si sã le comunice autoritãtii centrale pentru protectia
mediului;
            b) sã tinã evidenta terenurilor devenite improprii pentru productia agricolã si sã ofere, la solicitarea detinãtorilor,
asistenta tehnicã de specialitate pentru ameliorarea sau schimbarea folosintei;
            c) sã îndrume si sã exercite controlul tehnic de specialitate pentru lucrãrile de îmbunãtãtiri funciare si
agropedo-ameliorative;
            d) sã îndrume si sã ofere asistenta tehnicã, la cererea cultivatorilor de terenuri, privind cele mai adecvate tehnici si
tehnologii de gospodãrire si ameliorare a solurilor.
            Art. 51. - Controlul asupra respectãrii reglementãrilor legale privind protectia si conservarea, ameliorarea si folosirea
judicioasã a solurilor, a subsolului si a ecosistemelor terestre se organizeazã si se exercitã de autoritãtile pentru protectia
mediului, precum si, dupã caz, de alte autoritãti ale administratiei publice competente, potrivit dispozitiilor legale.
            Art. 52. - Detinãtorii de terenuri cu orice titlu, în scopul asigurãrii protectiei calitãtii solurilor, au urmãtoarele obligatii:
            a) sã previnã, pe baza reglementãrilor în domeniu, deteriorarea calitãtii solurilor;
            b) sã asigure la amplasarea, proiectarea, construirea si punerea în functiune a obiectivelor de orice fel, ca si la
schimbarea destinatiei terenurilor, conditiile prevãzute în acord si în autorizatia de mediu;
            c) sã nu ardã miristile, stuful, tufãrisurile sau vegetatia ierboasã fãrã autorizatie din partea autoritãtii competente pentru
protectia mediului.
            Art. 53. - Detinãtorii, cu orice titlu, ai pãdurilor, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier si pajistilor au
urmãtoarele obligatii:
            a) sã mentinã suprafata împãduritã a vegetatiei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepenisurilor, tufisurilor
si pajistilor existente, fiind interzisã reducerea acestora, cu exceptia cazurilor prevãzute de lege;
            b) sã exploateze masa lemnoasã numai în limita posibilitãtii pãdurilor, stabilitã de amenajamentele silvice si aprobatã prin
lege;
            c) sã asigure respectarea regulilor silvice de exploatare si transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, în
scopul mentinerii biodiversitãtii pãdurilor si a echilibrului ecologic;
            d) sã respecte regimul silvic pentru împãdurirea suprafetelor exploatate, stabilit de autoritatea centralã pentru
silviculturã, în acord cu conditiile de utilizare durabilã a pãdurilor, prevãzute de autoritatea centralã pentru protectia mediului;
            e) sã asigure aplicarea mãsurilor speciale de conservare pentru pãdurile cu functii deosebite de protectie, situate pe
terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare si eroziune, pe grohotisuri, stâncãrii, la limita superioarã de altitudine a
vegetatiei forestiere, precum si pentru alte asemenea pãduri;
            f) sã respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetatiei lemnoase de pe pãsunile împãdurite care îndeplinesc
functii de protectie a solului si a resurselor de apã;
            g) sã asigure exploatarea rationalã, organizarea si amenajarea pajistilor, în functie de capacitatea de refacere a acestora;
            h) sã exploateze resursele pãdurii, fondul cinegetic si piscicol, în limitele potentialului de regenerare, potrivit prevederilor
legale;
            i) sã sesizeze autoritãtile pentru protectia mediului despre accidente sau activitãti care afecteazã ecosistemele forestiere
sau alte asemenea ecosisteme terestre.
            Art. 54. - Persoanele fizice sau juridice, care prospecteazã sau exploateazã resursele subsolului, au urmãtoarele
obligatii:
            a) sã cearã acord si/sau autorizatie de mediu potrivit legii si sã respecte prevederile acestora;
            b) sã refacã terenurile afectate, aducându-le la parametrii productivi si ecologici naturali sau la un nou ecosistem
functional, în conformitate cu prevederile si termenele din acord si/sau autorizatie, garantând mijloace financiare pentru aceasta
si monitorizând zona;
            c) sã anunte autoritãtile pentru protectia mediului sau pe cele competente, potrivit legii, despre orice situatii accidentale
care pun în pericol ecosistemul terestru si sã actioneze pentru refacerea acestuia.

Sectiunea a 4-a
Regimul ariilor protejate si al monumentelor naturii

            Art. 55. - Pentru conservarea unor habitate naturale, a biodiversitãtii care defineste cadrul biogeografic al  tãrii, precum
si a structurilor si formatiunilor naturale cu valoare ecologicã, stiintificã si peisagisticã, se mentine si se dezvoltã reteaua nationalã
de arii protejate si monumente ale naturii. Ariile protejate si monumentele naturii se declarã prin acte sau reglementãri cu
caracter normativ, inclusiv prin amenajamentele silvice; cele declarate pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi îsi pãstreazã
aceastã calitate.
            Ariile protejate sunt evidentiate în planurile de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.
            Art. 56. - Autoritatea centralã pentru protectia mediului:
            a) la propunerea Academiei Române, declarã noi zone pentru extinderea retelei nationale de arii protejate si
monumente ale naturii si le încadreazã pe categorii;
            b) organizeazã reteaua de supraveghere, de pazã a ariilor protejate si a monumentelor naturii si stabileste regimul lor de
administrare si de abordare turisticã;
            c) controleazã modul de aplicare a reglementãrilor de cãtre cei ce administreazã ariile protejate si monumentele naturii;
            d) elaboreazã, editeazã, tine la zi si difuzeazã "Catalogul ariilor protejate si al monumentelor naturii", precum si "Cartea
rosie a speciilor de plante si animale" din România.
            Art. 57. - Autoritãtile administratiei publice locale asigurã informarea agentilor economici, a populatiei si turistilor cu
privire la existen a în zonã a ariilor protejate si a monumentelor naturii, la semnificatia lor, la regulile si restrictiile stabilite,
precum si la sanctiunile aplicabile pentru nerespectarea statutului acestora.
            Art. 58. - Autoritãtile administratiei publice locale, la solicitarea agentiilor pentru protectia mediului, a altor organizatii
interesate, persoane fizice sau juridice, pe baza documentatiei avizate de cãtre Academia Românã, pot sã punã sub ocrotire
provizorie, în vederea declarãrii, arii protejate sau monumente ale naturii sau anumite obiective care justificã aceasta.
            Art. 59. - Detinãtorii de suprafete terestre sau acvatice limitrofe ariilor protejate, monumentelor naturii sau pe ale cãror
terenuri s-au identificat elemente susceptibile de a fi ocrotite sunt obligati sã respecte statutul acestora pentru a asigura
transmiterea lor generatiilor viitoare.
            Art. 60. - Culegerea si comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, detinerea si comercializarea animalelor
declarate monumente ale naturii, precum si dislocarea, detinerea si comercializarea unor piese mineralogice, speologice si
paleontologice, provenite din locuri declarate monumente ale naturii, sunt interzise.
            Introducerea pe teritoriul tãrii, cu exceptia cazurilor prevãzute de lege, de culturi de microorganisme, plante si animale
vii, fãrã acordul eliberat de autoritatea centralã pentru protectia mediului, cu consultarea Academiei Române, este interzisã.

Sectiunea a 5-a
Protectia asezãrilor umane

            Art. 61. - În procesul de dezvoltare social-economicã, al planurilor de urbanism si amenajare a teritoriului si a
localitãtilor este obligatorie respectarea principiilor ecologice, pentru asigurarea unui mediu de viatã sãnãtos.
            În acest scop, consiliile locale, precum si, dupã caz, persoanele fizice si juridice, rãspund pentru:
            a) îmbunãtãtirea microclimatului urban, prin amenajarea si întretinerea izvoarelor si a luciilor de apã dininteriorul
localitãtilor si din zonele limitrofe acestora, înfrumusetarea si protectia peisajului si mentinerea curãteniei stradale;
            b) amplasarea obiectivelor industriale, a cãilor si mijloacelor de transport, a retelelor de canalizare, a statiilor de
epurare, a depozitelor de deseuri menajere, stradale si industriale si a altor obiective si activitãti, fãrã a se prejudicia
salubritatea, ambientul, spatiile de odihnã, tratament si recreere, starea de sãnãtate si de confort a populatiei;
            c) respectarea regimului de protectie specialã a localitãtilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic si de
agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate si a monumentelor naturii. Este interzisã amplasarea de obiective si
desfãsurarea unor activitãti cu efecte dãunãtoare în perimetrul si în zonele de protectie a acestora;
            d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densitãtii de locuire, concomitent cu mentinerea,
întretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori si a perdelelor de protectie stradalã, a
amenajamentelor peisagistice cu functie ecologicã, esteticã si recreativã;
            e) reglementarea, inclusiv prin interzicerea, temporarã sau permanentã, a accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a
desfãsurãrii unor activitãti generatoare de disconfort pentru populatie în anumite zone ale localitãtilor cu predominanta spatiilor
de locuit, zone destinate tratamentului, odihnei, recreerii si agrementului;
            f) adoptarea de mãsuri obligatorii, pentru toate persoanele fizice si juridice, cu privire la întretinerea si înfrumusetarea
clãdirilor, a curtilor si împrejurimilor acestora, a spatiilor verzi din curti si dintre clãdiri, a arborilor si arbustilor decorativi;
            g) initierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare si de întretinere si dezvoltare a
canalizãrii stradale.
            Art. 62. - Autoritãtile pentru protectia mediului precizeazã, la eliberarea acordului de mediu pentru planurile de
urbanism si amenajarea teritorului, mãsurile de mentinere si ameliorare a fondului peisagistic natural si antropic al fiecãrei zone si
localitãti, zonele deteriorate si conditiile de refacere peisagisticã si ecologicã a acestora si de dezvoltare a spatiilor verzi si
controleazã realizarea acestora.
            Art. 63. - Autoritãtile administratiei publice locale, persoanele fizice si juridice care administreazã domeniul public au
obligatia sã asigure realizarea mãsurilor si a conditiilor prevãzute la art. 62.
            Schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi prevãzute în planurile urbanistice se face potrivit legii.
            Art. 64. - Autoritãtile pentru protectia mediului si consiliile locale vor initia actiuni de informare si participare, prin dezbatere publicã privind programele de dezvoltare urbanisticã si gospodãrie comunalã, asupra importantei mãsurilor destinate protectiei mediului si asezãrilor umane.

CAPITOLUL IV
Atributii si rãspunderi

Sectiunea 1
Atributii si rãspunderi ale autoritãtilor pentru protectia mediului

            Art. 65. - Autoritatea centralã pentru protectia mediului are urmãtoarele atributii si rãspunderi:
            a) elaboreazã si promoveazã strategia nationalã de mediu pentru dezvoltarea durabilã în termen de un an de la intrarea
în vigoare a prezentei legi;
            b) elaboreazã recomandãrile pentru strategiile sectoriale si politica de mediu, stabilind termene în concordantã cu
etapele parcurse în tranzitia cãtre economia de piatã, precum si planificarea de mediu corelatã cu cea de amenajare a teritoriului
si de urbanism, restaurarea si reconstructia ecologicã, în scopul asigurãrii strategiei nationale de mediu;
            c) creeazã cadrul organizatoric care sã permitã accesul la informatii si participarea la deciziile privind mediul politici,
reglementãri, proceduri de autorizare, planuri de dezvoltare a teritoriului si urbanism pentru celelalte autoritãti ale administratiei
publice centrale si locale, a organizatiilor neguvernamentale si populatiei;
            d) initiazã proiecte de legi, norme tehnice, reglementãri, proceduri si directive în concordantã cu standardele
internationale; avizeazã normele si alte reglementãri elaborate de alte ministere si departamente privitoare la activitãti cu impact
negativ asupra mediului sau de cãtre organizatii de protectia mediului si controleazã aplicarea acestora. Proiectele de legi
speciale, mentionate la cap. VI, vor fi initiate în termen de pânã la 2 ani, iar reglementãrile în termen de pânã la un an de la
intrarea în vigoare a prezentei legi, cu exceptia cazurilor când este altfel prevãzut în prezenta lege;
            e) organizeazã sistemul national de monitorizare integratã de fond si de impact, pentru toti factorii de mediu si sistemul
de inspectie privind mediul, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi;
            f) creeazã cadrul institutional-administrativ, pentru identificarea si promovarea programelor de cercetare, pentru
formarea si instruirea unui personal calificat pentru supraveghere, analizã, evaluare si control al mediului si atestã acest personal;
            g) numeste comisii de experti, când este cazul, pentru revizuirea bilantului de mediu; autorizeazã laboratoarele proprii
pentru controlul calitãtii mediului, al substantelor si deseurilor periculoase, al pesticidelor si indicã tipurile de analize cerute si
laboratoarele de referintã;
            h) elaboreazã si implementeazã programe; elaboreazã materiale educative privind importanta protectiei mediului;
            i) urmãreste aplicarea programului si a mãsurilor pentru respectarea conventiilor internationale la care România este
parte pe linie de mediu;
            j) urmãreste si analizeazã aplicarea prezentei legi si întocmeste anual rapoarte privind starea mediului, pe care le prezintã
Guvernului; rapoartele se publicã;
            k) colaboreazã cu organizatii si autoritãti similare din alte tãri si reprezintã Guvernul în relatiile internationale pe linie de
protectia mediului;
            l) propune Guvernului reduceri sau scutiri de taxe, impozite, precum si alte facilitãti fiscale pentru titularii activitãtilor
care înlocuiesc substantele periculoase în procesul de fabricatie sau investesc în procesele tehnologice si produse care reduc
impactul sau riscul de impact negativ asupra mediului, ca si pentru cei care realizeazã mãsurile speciale de protectie, conservare
si reconstructie ecologicã, stabilite de autoritatea centralã pentru protectia mediului;
            m) aplicã sanctiuni titularilor activitãtilor pentru neconformare;
            n) publicã directive si îndrumã celelalte ministere si departamente, agentii economici, persoanele fizice si juridice, în
scopul diminuãrii efectelor negative ale activitãtilor economice asupra mediului si încurajãrii tehnicilor si tehnologiilor adecvate
pentru mediu;
            o) pune la dispozitia celor interesati datele centralizate privind starea de mediu, programele si politica centralã de
protectie a mediului;
            p) se consultã periodic cu reprezentantii organizatiilor neguvernamentale si cu alti reprezentanti ai societãtii civile pentru
stabilirea strategiei generale de mediu si luarea deciziilor în cazuri care pot afecta mediul;
            r) pregãteste, în colaborare cu Ministerul Finantelor, aplicarea de noi instrumente financiare care favorizeazã protectia si
îmbunãtãtirea calitãtii factorilor de mediu, în conformitate cu cele aplicate pe plan international;
            s) organizeazã, în termen de 2 ani de la promulgarea prezentei legi, corpul de control ecologic;
            t) în situatii speciale, constatate pe baza datelor obtinute din supravegherea mediului, autoritatea centralã de mediu are
împuternicirea de a declara, cu informarea Guvernului, zone de risc înalt de poluare în anumite regiuni ale tãrii si obligatia de a
elabora, împreunã cu alte institutii centrale si autoritãtile locale, programe speciale pentru înlãturarea riscului survenit în aceste
zone. Dupã eliminarea factorilor de risc înalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evolutiei stãrii mediului,
zona respectivã este declaratã reintratã în normalitate.
            Art. 66. - Agentiile pentru protectia mediului îndeplinesc la nivel teritorial atributiile si rãspunderile autoritãtii centrale
pentru protectia mediului cãreia i se subordoneazã, potrivit art. 64 lit. b), c), d), h), i), j), m), o), p), r) si t) si fac raport cu
privire la activitãtile desfãsurate pe perioada anului financiar si a aplicãrii programelor de mediu, pe care îl publicã în presa
localã.
            Art. 67. - Pentru exercitarea functiilor sale, autoritatea centralã pentru protectia mediului:
            a) solicitã informatiile necesare: ministerelor, autoritãtilor administratiei publice locale, persoanelor fizice si juridice, cu
referire la prevederile art. 65 lit. a), b), d), e), f), h), i), j), l), p), r) si t);
            b) numeste pe inspectorii sefi si acrediteazã inspectorii la nivel teritorial.
            Art. 68. - Inspectorii, numiti de autoritatea centralã pentru protectia mediului pentru a-si exercita atributiile, pot intra, în
conditiile legii, cu autorizatia autoritãtilor de mediu, oricând si în orice incintã unde se desfãsoarã o activitate generatoare de
impact negativ asupra mediului.
            Persoana fizicã sau juridicã prejudiciatã, ca urmare a exercitãrii atributiilor de inspectie, poate depune plângere la
instanta judecãtoreascã competentã, în termen de 30 de zile de la data constatãrii acesteia.
            Cuantumul compensatiei pentru eventualele daune produse se stabileste prin acordul pãrtilor, iar în caz de neîntelegeri,
de cãtre instanta competentã.

Sectiunea a 2-a
Atributii si rãspunderi ale altor autoritãti centrale si locale

            Art. 69. - Autoritãtile administratiei publice centrale si locale sunt obligate sã comunice autoritãtii centrale pentru
protectia mediului, respectiv agentiilor teritoriale, toate informatiile solicitate conform art. 66 lit. a) si sã aplice prevederile
prezentei legi.
            Art. 70. - Autoritãtile administratiei publice centrale au urmãtoarele obligatii:
            a) sã asigure în structura lor organizatoricã compartimente cu atributii în protectia mediului, încadrate cu personal de
specialitate;
            b) sã dezvolte, cu sprijinul autoritãtii centrale pentru protectia mediului, programe de restructurare în acord cu strategia
nationalã pentru mediu si politicile de mediu si sã asiste pe agentii economici din subordine la implementarea programelor pentru
conformare;
            c) sã elaboreze normele si reglementãrile specifice domeniului de activitate pe linia protectiei mediului si sã le înainteze
pentru avizare autoritãtii centrale pentru protectia mediului;
            d) sã semnaleze mãsura în care unele prevederi pot împiedica vreo autoritate sã actioneze eficient pentruprotectia
mediului si, totodatã, sã arate progresul fãcut prin aplicarea prezentei legi.
            Art. 71. - Ministerul Sãnãtãtii are urmãtoarele atributii si rãspunderi:
            a) supravegheazã evolutia stãrii de sãnãtate a populatiei în raport cu calitatea mediului;
            b) controleazã calitatea apei si a produselor alimentare;
            c) elaboreazã, în colaborare cu autoritatea centralã pentru protectia mediului, norme de igienã a mediului si controleazã
respectarea acestora;
            d) raporteazã periodic despre influenta mediului asupra sãnãtãtii populatiei si colaboreazã cu autoritatea centralã pentru
protectia mediului în stabilirea si aplicarea mãsurilor privind ameliorarea calitãtii vietii. Rapoartele se publicã anual;
            e) colaboreazã cu celelalte ministere cu retea sanitarã proprie în vederea cunoasterii exacte a stãrii de sãnãtate a
populatiei si de protectie a mediului din domeniile lor de activitate.
            Art. 72. - Ministerul Apãrãrii Nationale are urmãtoarele atributii:
            a) elaboreazã norme si instructiuni specifice, în concordantã cu legislatia internã si cu respectarea principiilor ecologice
ale protectiei mediului, pentru domeniile sale de activitate;
            b) supravegheazã respectarea de cãtre personalul Ministerului Apãrãrii Nationale a normelor de protectia mediului
pentru activitãtile din zonele militare;
            c) controleazã actiunile si aplicã sanctiuni pentru încãlcarea de cãtre personalul Ministerului Apãrãrii Nationale a
legislatiei de protectia mediului în domeniul militar.
            Art. 73. - Ministerul Învãtãmântului asigurã adaptarea planurilor si programelor de învãtãmânt, la toate nivelurile, în
scopul însusirii notiunilor si principiilor de ecologie si de protectia mediului, pentru constientizarea, instruirea si formarea în acest domeniu.
            Art. 74. - Agentia Nationalã pentru Stiintã, Tehnologie si Inovare*) promoveazã tematici de studii si programe de cercetare care rãspund prioritãtilor stabilite de autoritatea centralã pentru protectia mediului în acest domeniu.



*) Potrivit Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 56/198, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 30 decembrie 1998, aprobatã prin Legea nr. 157/1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 18 octombrie 1999, atributiile fostului Minister al Cercetãrii si Tehnologiei au fost preluate de Agentia Nationalã pentru Stiintã, Tehnologie si Inovare, organ de specialitate, cu personalitate juridicã, înn subordinea Guvernului.
            Art. 75. - Ministerul Transporturilor si Ministerul de Interne asigurã, pe baza normelor avizate de autoritatea centralã
pentru protectia mediului, controlul:
            a) gazelor de esapament;
            b) intensitãtii zgomotelor si vibratiilor produse de autovehicule;
            c) transportului de materiale.
            Art. 76. - Agentia Nationalã pentru Turism*) si Ministerul Tineretului si Sportului elaboreazã programe educationale în scopul formãrii unui comportament responsabil fatã de mediu si încurajeazã aplicarea principiilor ecoturismului.


*) Potrivit Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 56/1998, atributiile fostului Minister al Turismului au fost preluate de Autoritatea Nationalã pentru Turism, organ de specialitate, cu personalitate juridicã, înn subordinea Guvernului.
            Art. 77. - Autoritãtile administratiei publice locale au urmãtoarele atributii si rãpunderi:
            a) supravegheazã aplicarea prevederilor din planurile de urbanism si amenajarea teritoriului, în acord cu planificarea de
mediu;
            b) supravegheazã pe agentii economici din subordine pentru prevenirea eliminãrii accidentale de poluanti sau depozitãrii
necontrolate de deseuri si dezvoltã sisteme de colectare a deseurilor refolosibile;
            c) adoptã programe pentru dezvoltarea retelelor de canalizare, de colectare a apelor pluviale, de aprovizionare cu apã
potabilã, pentru spatii de epurare a apelor uzate ale localitãtilor, precum si pentru transportul în comun;
            d) asigurã servicii cu specialisti în ecologia urbanã si protectia mediului si colaboreazã în acest scop cuautoritãtile
competente pentru protectia mediului;
            e) promoveazã o atitudine corespunzãtoare a comunitãtilor în legãturã cu importanta protectiei mediului.
            Art. 78. - Autoritãtile vamale îndeplinesc atributiile ce le revin prin prezenta lege.
            Art. 79. - Politia si Garda financiarã sunt obligate sã acorde sprijin, la cerere, reprezentantilor autoritãtilor pentru
protectia mediului în exercitarea atributiilor lor.

Sectiunea a 3-a
Obligatiile persoanelor fizice si juridice

            Art. 80. - Protectia mediului constituie o obligatie a tuturor persoanelor fizice si juridice, în care scop:
            a) solicitã autoritãtilor pentru protectia mediului acord si/sau autorizatie de mediu, dupã caz, potrivit prezentei legi;
            b) asistã persoanele împuternicite cu inspectia, punându-le la dispozitie evidenta mãsurãtorilor proprii, toate
documentele relevante si le faciliteazã controlul activitãtilor si prelevarea de probe;
            c) se supun ordinului de încetare temporarã sau definitivã a activitãtii;
            d) suportã costul pentru repararea prejudiciului si înlãturã urmãrile produse de acesta, restabilind conditiile anterioare
producerii prejudiciului;
            e) asigurã sisteme proprii de supraveghere a instalatiilor si proceselor tehnologice si pentru analiza si controlul
poluantilor pe raza de incidentã a activitãtilor desfãsurate si evidenta rezultatelor, în scopul prevenirii si evitãrii riscurilor
tehnologice si eliberãrilor accidentale de poluanti în mediu si raporteazã lunar rezultatelesupravegherii mediului autoritãtii
competente pentru protectia mediului;
            f) informeazã autoritãtile competente si populatia în caz de eliminãri accidentale de poluanti în mediu sau de accident
major;
            g) restructureazã, pentru activitãtile existente, si propun, la solicitarea autorizatiei, programe pentru conformare, în
termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi;
            h) adoptã solutii adecvate pentru mediu la propunerea proiectelor sau activitãtilor noi, precum si pentru modificarea
celor existente;
            i) nu degradeazã mediul natural sau amenajat prin depozitãri necontrolate de deseuri de orice fel.
            Art. 81. - Rãspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpã. În cazul pluralitãtiiautorilor,
rãspunderea este solidarã.
            În cazul activitãtilor generatoare de risc major, asigurarea pentru daune este obligatorie.

CAPITOLUL V
Sanctiuni

            Art. 82. - Încãlcarea prevederilor prezentei legi atrage rãspunderea civilã, contraventionalã sau penalã, dupã caz.
            Art. 83. - Constituie contraventii urmãtoarele fapte si se sanctioneazã astfel*):



*) Cuantumul amenzilor contraventionale a fost reactualizat prin Hotãrârea Guvenului nr. 314/1998, publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 221 din 17 iunie 1998.
            1. cu amendã de la 1.000.000 lei - 6.000.000 lei pentru persoane fizice si 5.000.000 lei - 30.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru încãlcarea prevederilor din lege privind:
            a) obligatiile autoritãtilor publice centrale si locale mentionate la art. 9 alin. 3, art. 12 alin. 1, art. 15 alin. 2, art. 32, 39,
45, art. 61 lit. a), d)-f), art. 63 alin. 1, art. 69, art. 70 lit. a)c), art. 71 lit. a)d), art. 72, 73, 74, 75, art. 76, 77  lit. a)-e), art.78 si 79;
            b) cererea de acord/autorizatie mentionatã la art. 52 lit. c);
            c) reglementãrile mentionate la art. 52 lit. a);
            d) reglementãrile pentru protectia ecosistemelor terestre mentionate la art. 53 lit. a), c) si art. 80 lit. i).
            2. Cu amendã de la 2.000.000 lei - 12.000.000 lei pentru persoane fizice si 10.000.000 lei - 60.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru încãlcarea prevederilor din lege privind:
            a) obligatiile autoritãtilor publice locale mentionate la art. 20, art. 25 lit. d) si f), art. 57, art. 61 lit. b) si art. 63 alin. 2;
            b) furnizarea si utilizarea datelor corecte în elaborarea studiilor de impact mentionate la art. 12 alin. 3;
            c) mãsurile, dotãrile, prevederile legale mentionate la art. 47 lit. e) si art. 53 lit. h);
            d) reglementãrile pentru îngrãsãminte chimice, pesticide si orice alte substante chimice, protectia apelor si arii protejate
mentionate la art. 29 lit. c) si art. 40 lit. d).
            3. Cu amendã de la 3.000.000 lei - 15.000.000 lei pentru persoane fizice si 15.000.000 lei - 75.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru încãlcarea prevederilor din lege privind:
            a) obligatiile autoritãtilor administratiei porturilor mentionate la art. 40 lit. g);
            b) conformarea la dispozitiile autoritãtii pentru protectia mediului, mentionate la art. 47 lit. d) si art. 80 lit. b);
            c) cererea de acord/autorizatie mentionatã la art. 1618, art. 22 lit. b), art. 25 lit. a)-c), g)-h), art. 29 lit. a), e), g), art.
34 lit. b) si c), art. 35 alin. 2, art. 40 lit. a), art. 52 lit. b), art. 54 lit. a), art. 50 alin. 2 si art. 80 lit. a) si g);
            d) standardele, normele, performantele tehnologice, mentionate la art. 34 lit. a), art. 40 lit. b) si art. 47 lit. c);
            e) reglementãrile pentru îngrãsãminte chimice, pesticide si orice alte substante chimice, utilizarea de resurse de radiatii
ionizante, protectia atmosferei si apelor, exploatarea rationalã a resurselor naturale si respectarea regimului special de protectie,
mentionate la art. 29 lit. b), d) si f), art. 34 lit. j), art. 40 lit. c), f) si h), art. 47 lit. a), art. 53 lit. b), art. 59, art. 60 alin. 1 si art.
61 lit. c);
            f) sistemele proprii de supraveghere mentionate la art. 22 lit. c), art. 34 lit. e) si f) si art. 47 lit. b);
            g) evidenta substantelor mentionate la art. 22 lit. a) si art. 34 lit. d), g) si h);
            h) refacerea cadrului natural si/sau conservarea naturii, mentionatã la art. 25 lit. e), art. 40 lit. e), art. 53 lit. f)-g) si art.
80 lit. d) si h).
            4. Cuantumul amenzilor se actualizeazã anual prin hotãrâre a Guvernului.
            Art. 84. - Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de cãtre personalul împuternicit în acest scop de
autoritatea publicã centralã pentru protectia mediului, de cãtre ofiterii si subofiterii de politie, de cãtre personalul împuternicit al
administratiei publice judetene si locale si de personalul Ministerului Apãrãrii Nationale împuternicit în domeniile sale de
activitate, potrivit competentelor legale.
            Împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plângere în termen de
30 de zile de la data comunicãrii actului.
            Plângerile se solutioneazã de cãtre judecãtoria competentã.
            Prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu exceptia art. 25, 26 si 27, sunt
aplicabile.
            Art. 85. - Constituie infractiuni faptele mentionate mai jos si se pedepsesc astfel:
            1. Cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã de la 250.000 lei la 1.500.000 lei, dacã acestea au fost de naturã
sã punã în pericol viata ori sãnãtatea umanã, animalã sau vegetalã:
            a) arderea miristilor, stufului, tufãrisurilor si vegetatiei ierboase din ariile protejate si de pe terenurile supuse refacerii
ecologice (art. 55 alin. 2 si 3);
            b) defrisarea vegetatiei lemnoase din afara fondului forestier, situatã pe terenuri cu pante foarte mari sau la limita
superioarã a vegetatiei forestiere [art. 53 lit. e)];
            c) provocarea de poluare accidentalã, datoritã nesupravegherii executãrii lucrãrilor noi, functionãrii instalatiilor,
echipamentelor tehnologice si de tratare si neutralizare, mentionate în prevederile acordului si/sau autorizatiei de mediu [art. 80
lit. e)];
            d) provocarea de poluare prin evacuarea, cu stiintã, în apã, în atmosferã sau pe sol, a unor deseuri sau substante
periculoase [art. 80 lit. i)].
            2. Cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã de la 500.000 lei la 3.000.000 lei, dacã faptele au fost de naturã sã
punã în pericol viata ori sãnãtatea umanã, animalã sau vegetalã:
            a) nerespectarea restrictiilor sau interdictiilor stabilite pentru protectia apelor si atmosferei [art. 3639, art. 40 lit. a), b),
c), e), f), g) si h) si art. 47 lit. a)-d)];
            b) folosirea de momeli periculoase si de mijloace electrice pentru omorârea animalelor sãlbatice si a pestilor în scopul
consumului sau comercializãrii [art. 29 lit. g) si art. 40 lit. c)];
            c) spãlarea în apele naturale a ambalajelor de pesticide si de alte substante periculoase, precum si a utilajelor cu care
s-au transportat sau aplicat acestea [art. 40 lit. d)];
            d) producerea de zgomote peste limitele admise, dacã prin aceasta se pune în pericol grav sãnãtatea umanã [art. 47 lit.
e)];
            e) nerespectarea restrictiilor si a interdictiilor la vânat si pescuit ale unor specii protejate sau oprite temporar prin lege si
în zonele cu regim de protectie integralã [art. 53 lit. h) si art. 60 alin. 1];
            f) continuarea activitãtii dupã suspendarea acordului sau autorizatiei de mediu (art. 10 alin. 2);
            g) nesupravegherea si neasigurarea depozitelor de deseuri si substante periculoase [art. 22 lit. a) si art. 29 lit. c)].
            3. Cu închisoare de la 1 la 5 ani:
            a) eliberarea acordului si/sau autorizatiei de mediu fãrã documentatia obligatorie si completã (art. 9 alin. 3);
            b) prezentarea în studiile si analizele de impact a unor concluzii si informatii false (art. 12 alin. 3);
            c) introducerea în tarã a unor deseuri sau substante periculoase în scopul depozitãrii si/sau distrugerii (art. 17);
            d) nesupunerea la testare a oricãrei substante noi din  tarã sau strãinãtate (art. 1618);
            e) transportul sau tranzitul de pesticide, substante sau deseuri periculoase fãrã autorizatie [art. 16, 17 si art. 22 lit. b)];
            f) omisiunea de a raporta prompt despre orice accident major [art. 22 lit. c)];
            g) incinerarea deseurilor periculoase în instalatii neomologate [art. 25 lit. c)];
            h) amenajarea, fãrã autorizatie, de depozite subterane sau de suprafatã pentru deseuri periculoase [art. 25 lit. d) si h)];
            i) depozitarea în spatii subterane a deseurilor sau substantelor periculoase [art. 25 lit. d) si h)];
            j) fabricarea, livrarea si utilizarea substantelor periculoase si a pesticidelor neautorizate (art. 26);
            k) nerespectarea interdictiilor în legãturã cu utilizarea pe terenuri agricole, de pesticide sau îngrãsãminte chimice [art. 29
lit. d), e) si f)];
            l) provocarea, datoritã nesupravegherii surselor de radiatii ionizante, a contaminãrii mediului si/sau a expunerii populatiei
la radiatii ionizante [art. 34 lit. f)];
            m) omisiunea de a raporta prompt cresterea peste limitele admise a contaminãrii mediului [art. 34 lit. i)];
            n) descãrcarea apelor uzate si a deseurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale [art. 40 lit. h)];
            o) ascunderea unor date sau difuzarea de cãtre functionarii publici de informatii false în legãturã cu calitatea mediului si
sãnãtatea umanã [art. 65 lit. j), art. 69];
            p) continuarea activitãtii dupã dispunerea încetãrii acesteia [art. 80 lit. c)];
            r) neluarea mãsurilor de limitare a impactului asupra mediului a substantelor sau deseurilor periculoase (art. 20);
            s) aprobarea si facilitarea intrãrii în tarã a deseurilor si substantelor periculoase (art. 21).
            4. Cu închisoare de la 2 la 7 ani:
            a) aplicarea necorespunzãtoare sau neluarea mãsurilor de interventie în caz de accident nuclear;
            b) refuzul interventiei în cazul poluãrii accidentale a apelor si a zonelor de coastã [art. 40 lit. g)];
            c) provocarea, cu stiintã, de poluare prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct sau de pe nave sau
platforme plutitoare, a unor substante sau deseuri periculoase [art. 40 lit. h)].
            5. Dacã faptele prevãzute la punctele 3 si 4 au pus în pericol sãnãtatea sau integritatea corporalã a unui numãr mare de
persoane, au avut vreuna dintre urmãrile arãtate în art. 182 din Codul penal ori au cauzat o pagubã materialã importantã,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai
multor persoane ori pagube importante economiei nationale, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani si interzicerea unor
drepturi.
            Tentativa se pedepseste.
            Art. 86. - Constatarea si cercetarea infractiunilor se fac din oficiu de cãtre organele de urmãrire penalã, conform
competentei legale.
            Art. 87. - Organizatiile neguvernamentale au drept la actiune în justitie în vederea conservãrii mediului,  indiferent cine a
suferit prejudiciul.

CAPITOLUL VI
Dispozitii tranzitorii si finale

            Art. 88. - În sensul prezentei legi autoritatea centralã de protectia mediului este Ministerul Apelor, Pãdurilor si
Protectiei Mediului.
            Art. 89. - În scopul aplicãrii eficiente a mãsurilor de protectia mediului, se vor reglementa prin legi speciale, revizuite
sau noi, care sã dezvolte dispozitiile generale din prezenta lege, în domeniile urmãtoare:
            a) regimul substantelor si al deseurilor periculoase;
            b) gospodãrirea deseurilor menajere, industriale si agricole;
            c) regimul pesticidelor;
            d) regimul privind asigurarea radioprotectiei;
            e) desfãsurarea activitãtilor nucleare si asigurarea securitãtii surselor de radiatii, inclusiv rãspunderea civilã pentru daune
nucleare;
            f) gospodãrirea apelor si a ecosistemelor acvatice;
            g) gospodãrirea lucrãrilor de îmbunãtãtiri funciare;
            h) protectia litoralului si a zonelor costiere;
            i) piscicultura si pescuitul;
            j) protectia atmosferei;
            k) gospodãrirea si conservarea pajistilor;
            l) gospodãrirea fondului forestier;
            m) protectia fondului cinegetic si vânãtoarea;
            n) ocrotirea albinelor si protectia florei melifere;
            o) gospodãrirea obiectivelor de interes speologic, geologic si paleontologic;
            p) ariile protejate si monumentele naturii;
            r) rãspunderea pentru prejudiciile aduse mediului.
            Art. 90. - La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã Legea nr. 9/1973 privind protectia mediului înconjurãtor,
publicatã în Buletinul Oficial nr. 91 din 23 iunie 1973, precum si orice alte dispozitii contrare prezentei legi.

ANEXA Nr. I

ÎNTELESUL
unor termeni în sensul prezentei legi

            acord de mediu - actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite conditiile de realizare a unui proiect sau a unei activitãti
din punct de vedere al impactului asupra mediului;

            arie protejatã - o zonã delimitatã geografic, cu elemente naturale rare sau în procent ridicat, desemnatã sau
reglementatã si gospodãritã în sensul atingerii unor obiective specifice de conservare; cuprinde parcuri naionale, rezervatii
naturale, rezervatii ale biosferei, monumente ale naturii si altele;

            atmosferã - masa de aer care înconjoarã suprafata terestrã, incluzând si stratul de ozon;

            autorizatie de mediu - actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite conditiile si parametrii de functionare, pentru
activitãtile existente si pentru cele noi, pe baza acordului de mediu;

            autorizatie pentru activitatea nuclearã - act tehnico-juridic prin care autoritatea competentã de reglementare
autorizeazã pe titularul activitãtii sã amplaseze, sã proiecteze, sã achizitioneze, sã fabrice, sã producã, sã construiascã, sã
transporte, sã importe, sã exporte, sã primeascã, sã localizeze, sã punã în functiune, sã posede, sã foloseascã, sã opereze, sã
transfere, sã dezafecteze si sã dispunã de orice sursã de radiatii ionizante, instalatii nucleare sau amenajãri pentru gospodãrirea
deseurilor radioactive;

            bilant de mediu - procedurã de a obtine informatii asupra cauzelor si consecintelor efectelor negative cumulate
anterioare si anticipate, care face parte din actiunea de evaluare a impactului asupra mediului;

            biodiversitate - diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice si terestre, precum si dintre
complexele ecologice din care acestea fac parte; cuprinde diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii si între diversitatea
din interiorul speciilor, dintre specii si între ecosisteme;

            biotehnologie - aplicatie tehnologicã în care se utilizeazã sisteme biologice, organisme vii, componentele sau
derivatele acestora, pentru realizarea sau modificarea de produse sau procedee cu folosintã specificã;

            deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice si structurale ale componentelor naturale ale
mediului, reducerea diversitãtii si productivitãtii biologice a ecosistemelor naturale si antropizate, afectarea echilibrului ecologic
si a calitãtii vietii cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei si solului, supraexploatarea resurselor, gospodãrirea si
valorificarea lor deficitarã, ca si prin amenajarea necorespunzãtoare a teritoriului;

            deseuri - substante rezultate în urma unor procese biologice sau tehnologice care nu mai pot fi folosite ca atare, dintre
care unele sunt refolosibile;

            deseuri periculoase - deseuri toxice, inflamabile, explozive, infectioase, corosive, radioactive sau altele, care,
introduse sau mentinute în mediu, pot dãuna acestuia, plantelor, animalelor sau omului;

            dezvoltare durabilã - dezvoltarea care corespunde necesitãtilor prezentului, fãrã a compromite posibilitatea
generatiilor viitoare de a le satisface pe ale lor;

            echilibru ecologic - ansamblul stãrilor si interrelatiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care
asigurã mentinerea structurii, functionarea si dinamica armonioasã a acestuia;

            ecosistem - complex dinamic de comunitãti de plante, animale si microorganisme si mediul lor lipsit de viatã, care
interactioneazã într-o unitate functionalã;

            ecoturism - practicarea unui turism cu respectarea regulilor de protectie a mediului;

            efluent - orice formã de deversare în mediu, emisie punctualã sau difuzã, inclusiv prin scurgere, jeturi, injectie,
inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;

            emisii - poluanti evacuati în mediu, inclusiv zgomote, vibratii, radiatii electromagnetice si ionizante, care se manifestã si
se mãsoarã la locul de plecare din sursã;

            evaluarea impactului asura mediului - cuantificarea efectelor activitãtii umane si a proceselor naturale asupra
mediului, a sãnãtãtii si securitãtii omului, precum si a bunurilor de orice fel;

            habitat - locul sau tipul de loc în care un organism sau o populatie existã în mod natural;

            mediu - ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice,
toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale în interactiune cuprinzând elementele enumerate
anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale;

            monitorizarea mediului - sistem de supraveghere, prognozã, avertizare si interventie, care are în vedere evaluarea
sistematicã a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoasterii stãrii de calitate si semnificatiei
ecologice a acestora, evolutiei si implicatiilor sociale ale schimbãrilor produse, urmate de mãsuri care se impun;

            monument al naturii - specii de plante si animale rare sau periclitate, arbori izolati, formatiuni si structuri geologice
de interes stiintific sau peisagistic;

            poluant - orice substantã solidã, lichidã, sub formã gazoasã sau de vapori sau formã de energie (radiatie
electromagneticã, ionizantã, termicã, fonicã sau vibratii) care, introdusã în mediu, modificã echilibrul constituentilor acestuia si al
organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale;

            prejudiciu - efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sãnãtãtii oamenilor, bunurilor sau mediului provocat de
poluanti, activitãti dãunãtoare sau dezastre;

            program pentru conformare - plan de mãsuri cuprinzând etape care trebuie parcurse în intervale de timp precizate
prin prevederile autorizatiei de mediu, de cãtre autoritatea competentã, în scopul respectãrii reglementãrilor privind protectia
mediului;

            resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umanã: resurse
neregenerabile - minerale si combustibili fosili, regenerabile - apã, aer, sol, florã, faunã sãlbaticã - si permanente - energie
solarã, eolianã, geotermalã si a valurilor;

            risc ecologic potential - probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului, care pot fi prevenite pe baza
unui studiu de evaluare;

            substante periculoase - orice substantã sau produs care, folosit în cantitãti, concentratii sau conditii aparent
nepericuloase, prezintã risc semnificativ pentru om, mediu sau bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice,
nocive, corosive, iritante, mutagene, radioactive;

            sursã de radiatii ionizante - entitate fizicã, naturalã, fabricatã sau utilizatã ca element al unei activitãti care poate
genera expuneri la radiatii, prin emitere de radiatii ionizante sau eliberare de substante radioactive;

            titularul proiectului sau al activitãtii - persoana fizicã sau juridicã care propune, detine si/sau gospodãreste o
activitate economicã sau socialã;

            utilizare durabilã - folosirea resurselor regenerabile într-un mod si o ratã care sã nu conducã la declinul pe termen
lung al acestora, mentinând potentialul lor în acord cu necesitãtile si aspiratiile generatiilor prezente si viitoare;

            zonã umedã - zonã cu exces de umiditate care include mlastini, regiuni inundabile, limane, estuare si lagune.

ANEXA nr. II

LISTA
activitãtilor care sunt supuse procedurii de evaluare a impactului asupra mediului pentru eliberarea acordului si/sau
autorizatiei de mediu

1. Transporturi

1.1. Trafic rutier

            a) autostrãzi;
            b) sosele cu flux intens;
            c) alte drumuri principale; toate drumurile din ariile protejate;
            d) parcuri pentru stationare (terenuri sau clãdiri) pentru mai mult de 300 de masini;
            e) linii noi de transport în comun.

1.2. Trafic feroviar

            a) noi linii de cale feratã;
            b) alte instalatii feroviare, inclusiv dublarea sau extinderea liniilor existente.

1.3. Navigatia pe ape

            a) instalatii portuare pentru navele companiilor publice de navigatie;
            b) porturi industriale cu instalatii fixe de încãrcare si descãrcare;
            c) porturi de agrement cu mai mult de 100 de locuri de acostare (amarare);
            d) cãi navigabile.

1.4. Navigatie aerianã

            a) aeroporturi;
            b) aerodromuri, cu exceptia helioporturilor;
            c) helioporturi în ariile protejate.

2. Energie

2.1. Productie de energie

            a) instalatii destinate producerii de energie nuclearã (centrale nuclearoelectrice), instalatii în care are loc o reactie
nuclearã autoîntretinutã (reactori de cercetare), instalatii destinate extractiei si productiei de combustibili nucleari si alte instalatii
generatoare de radiatii ionizante;
            b) instalatii termice destinate productiei de energie cu putere mai mare de 10 MW;
            c) centrale hidroelectrice cu putere mai mare de 1 MW;
            d) instalatii geotermice, inclusiv cele care exploateazã cãldura apelor subterane;
            e) uzine de gaz, cocserii, instalatii de lichefiere a cãrbunelui;
            f) prospectarea, explorarea si exploatarea petrolului, gazului natural sau cãrbunelui si a altor resurse minerale, inclusiv a
celor din mare.

2.2. Transport si stocare de energie

            a) instalatii de transport prin conducte al combustibililor sau carburantilor lichizi sau gazosi;
            b) liniile aeriene si cabluri de înaltã tensiune îngropate, dimensionate pentru 220 kv sau mai mult;
            c) rezervoarele destinate stocãrilor de gaz, de combustibili sau de carburanti;
            d) depozite de cãrbune si de alte resurse minerale;
            e) construirea mijloacelor de transport pentru hidrocarburi, substante si deseuri periculoase.

3. Constructii hidrotehnice

            a) lucrãri de regularizare a nivelului sau a scurgerii apelor din lacurile naturale;
            b) amenajãri hidrotehnice ca: îndiguiri, corectii, instalatii pentru retinerea aluviunilor sau pentru protectia contra
inundatiilor;
            c) descãrcãri de material sedimentar în lacuri;
            d) exploatarea de pietris, nisip, nãmol terapeutic sau de alte materiale din lacuri, cursuri de apã sau din pânzele de apã
subteranã (cu exceptia extragerilor punctuale motivate de prevenirea inundatiilor);
            e) lucrãri de captare a apelor subterane si de suprafatã;
            f) lucrãri de amenajare a zonei de coastã si de exploatare a resurselor naturale aferente;
            g) puturi de alimentare cu apã, mai adânci de 50 m.

4. Eliminarea deseurilor si a ambalajelor

            a) depozite destinate stocãrii temporare sau definitive a deseurilor periculoase si radioactive;
            b) instalatii de prelucrare si tratare a deseurilor radioactive;
            c) cimitire;
            d) descãrcãri si/sau depozitãri de materiale inerte;
            e) descãrcãri controlate, bioactive;
            f) descãrcãri controlate pentru deseuri stabilizate;
            g) instalatii destinate triajului, tratãrii, reciclãrii sau incinerãrii deseurilor;
            h) depozite provizorii pentru deseuri sub formã lichidã, solidã sau pãstoasã (mâloasã);
            i) instalatii de tratare a apelor uzate.

5. Apãrarea nationalã*)

            a) arsenale, terenuri de tir si de exercitii pentru armatã;
            b) aerodromuri militare;
            c) alte instalatii apartinând armatei, care sunt asimilabile unuia dintre tipurile de instalatii mentionate în prezenta anexã.


*) Cu respectarea legislatiei în domeniul apãrãrii nationale.

6. Sport, turism, agrement

            a) teleferice si teleschiuri (pentru punerea în valoare turisticã a noilor pârtii de schi sau a noilor zone situate în domeniile
de schi deja existente sau pentru legarea între ele a diferitelor pârtii de schi);
            b) piste pentru vehicule cu motor, destinate manifestãrilor sportive;
            c) tunuri cu zãpadã;
            d) stadioane care au tribune fixe prevãzute sã adãposteascã mai mult de 20.000 de spectatori;
            e) parcuri de distractie;
           f) zone verzi.

7. Industrie

            a) uzine de aluminiu;
            b) otelãrii;
            c) uzine de metale neferoase;
            d) instalatii destinate pretratãrii si topirii metalelor vechi;
            e) instalatii pentru sinteza produsilor chimici, inclusiv a apei grele;
            f) instalatii pentru transformarea produselor chimice;
            g) depozite destinate stocãrii produselor chimice;
            h) fabrici de explozivi si de munitii;
            i) abatoare si mãcelãrii cu o capacitate de productie mai mare de 5.000 tone pe an;
            j) fabrici de ciment;
            k) fabrici de sticlã cu capacitãti de productie mai mari de 20.000 tone pe an;
            l) fabrici de celulozã si hârtie;
            m) fabrici destinate extragerii si transformãrii liantilor si materialelor care contin lianti;
            n) fabrici care produc panouri de aglomerate;
            o) instalatii pentru prelucrarea lemnului;
            p) instalatii pentru produse textile si de pielãrie;
            r) fabricarea, comercializarea si utilizarea substantelor periculoase si a pesticidelor;
            s) instalatii de depozitare a produselor petroliere, petrochimice si chimice;
            t) unitãti industriale pentru fabricarea produselor alimentare si agrotehnice;
            u) unitãti de ecarisaj.

8. Alte lucrãri sau instalatii

            a) îmbunãtãtiri funciare realizate prin lucrãri de artã, precum si interventiile pe suprafete care sunt mai mari de 200 ha
si/sau acompaniate de mãsuri tehnice în scopuri agricole, ca irigarea sau desecarea terenurilor agricole pe suprafete mai mari de
20 ha, ca si proiecte generale de scoatere din circuitul agricol;
            b) cariere de pietris, nisip si alte exploatãri de extragere a materialelor nefolosite în scopul producerii de energie;
            c) constructii si instalatii pentru cresterea animalelor de fermã cu capacitãti mai mari de:
            100 locuri pentru bovinele de carne;
            500 locuri pentru porcii pentru carne;
            6.000 locuri pentru gãini outoare;
            6.000 locuri pentru pui pentru carne;
            1.500 locuri pentru curcani pentru carne;
            d) centre comerciale;
            e) locuri de transbordare a mãrfurilor si centre de distribuire;
            f) echipamente fixe destinate transmiterii electrice sau radioelectrice de semnale, imagini sau sunete (numai
echipamentele de transmisie), cu o putere mai mare de 500 kw;
            g) defrisãri de vegetatie forestierã din afara fondului forestier;
            h) amenajãri piscicole;
            i) importul si exportul plantelor si al animalelor din fauna si flora spontanã;
            j) planurile de urbanism si amenajare a teritoriului.

            Lista activitãtilor care se supun procedurii de evaluare a impactului pentru obtinerea acordului si/sau autorizatiei de
mediu se va completa de cãtre autoritatea centralã pentru protectia mediului cu orice activitate nouã, necunoscutã la data
întocmirii listei.