Mo2000

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A I
Anul XII - Nr. 4 LEGI, DECRETE, HOTARÂRI SI ALTE ACTE Vineri, 7 ianuarie 2000

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 185 din 16 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Hotãrârii Consiliului Local al Municipiului Onesti nr. 8 din 9 martie 1995 si a Hotãrârii Guvernului nr. 523 din 13 iulie 1995 privind transmiterea unui imobil, situat in municipiul Onesti, judetul Bacãu, în administrarea Ministerului Finantelor

Decizia nr. 193 din 23 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Decretul nr. 471/1971 privind asigurãrile privind asigurãrile de stat

Decizia nr. 194 din 23 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã

Decizia nr. 196 din 23 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã

Decizia nr. 198 din 23 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

Decizia nr. 201 din 25 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 140/1996 pentru modificarea si completarea Codului Penal

Decizia nr. 208 din 30 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin 2 si 3 si ale art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 108/1996

ORDINE

2.881/C/2.657/5/1999. - Ordin al ministrului de stat, ministrul justitiei, al presedintelui Camerei de Comert si Industrie a României si a Municipiului Bucuresti si al Consiliului de administratie al Fondului Proprietãtii de Stat privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea art. 4 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr.185
din 16 noiembrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Hotãrârii Consiliului Local al Municipiului Onesti nr. 8 din 9 martie 1995 si a Hotãrârii Guvernului nr. 523 din 13 iulie 1995 privind transmiterea unui imobil, situat în municipiul Onesti, judetul Bacãu, in administrarea Ministerului Finantelor

            Lucian Mihai – presedinte
            Costica Bulai – judecator
            Constantin Doldur – judecator
            Kozsokár Gábor – judecator
            Ioan Muraru – judecator
            Nicolae Popa – judecator
            Lucian Stangu – judecator
            Florin Bucur Vasilescu – judecator
            Romul Petru Vonica – judecator
            Paula C. Pantea – procuror
            Claudia Miu – magistrat-asistent
            Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionali a Hotãrârii Consiliului Local al Municipiului Onesti nr. 8
din 9 martie 1995 si a Hotãrârii Guvernului nr. 523 din 13 iulie 1995 privind transmiterea unui imobil situat în municipiul Onesti, judetul Bacãu, în administrarea Ministerului Finantelor, exceptie ridicatã de Societataea Comercialã "onedil" - S.A. Onesti în Dosarul nr. 896/R/1999 al Judecãtoriei Onesti.
            La apelul nominal rãspunde Ministerul Finantelor, reprezentat prin consilier juridic Nicoleta Negut. Lipseste Societatea Comerciala "onedil" S A Onesti, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
            Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Finantelor solicitã respingerea exceptiei ca inadmisibilã, având în vedere dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã.
            Reprezentantul Muisterului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilã, tinând seama cã atributiile Curtii Constitutionale sunt expres si limitativ stabilite de prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 alin. (1 ) din Legea nr. 47/1992, republicatã.

CURTEA,             având, în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
            Prin Încheierea din 30 martie 1999, pronuntatatã în Dosarul nr. 896/R/1999, Judecãtoria Onesti a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a Hotãrârii Consiliului Local al Municipiului Onesti nr. 8 din 9 martie 995 si a Hotãrârii Guverrtului nr. 523 din 13 iulie 1995 privind transmiterea unui imobil, situat în municipiul Onesti, judetul Bacãu, în administrarea Ministerului Finantelor, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã "onedil" - S.A. Onesti cu ocazia judecãrii unei actiuni în constatare.
            În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine cã cele douã hotãrâri mentionate, prin care s-a dispus transmiterea unui imobil din administrarea Regiei Autonome de Gospodãrie Comunalã si Locativã Onesti în administrarea Ministerului Finantelor, sunt neconstitutionale, întrucât încalcã dreptul sãu de proprietate "garantat de Constitutia României, de Legea nr. 15/1990 si de Legea nr. 31/1990". Se invocã si practica jurisdictionalã a Curtii Constitutionale care, prin deciziile sale, "a apreciat în mod just cã bunurile patrimoniale ale regiilor autonome sau cele aduse ca aport la constituirea societãtilor comerciale sunt proprietate privatã - în conformitate cu prevederile art. 135 din Constitutia României, aceastã proprietate este garantatã prin art. 41 din Constitutie [...]".
            Instanta de judecatã a dispus sesizarea Curtii Constitutionale si suspendarea judecãrii cauzei pe perioada solutionãrii exceptiei de neconstitutionalitate, fãrã a-si prezenta opinia asupra exceptiei, astfel cum prevãd dispozitiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicatã.
            Potrivit art. 24, alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
            Guvernul, în punctul sãu de vedere, considerã cã se impune respingerea exceptiei, întrucât aceasta nu se referã la o lege sau la o ordonantã, ci la o hotãrâre a unui consiliu local si la o hotãrâre a Guvernului, care nu intrã sub incidenta controlului de neconstitutionalitate exercitat de Curtea Constitutionalã, fiind supusã controlului exercitat de instantele judecãtoresti, conform
Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. În sustinerea punctului sãu de vedere Guvernul invocã dispozitiile art. 144 lit. c) si ale art. 23 alin. (1) si (6) din Constitutie, precum si jurisprudenta Curtii Constitutionale.
            Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA,             Examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor sustinerile pãrtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            Dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie prevãd în mod expres si limitativ competenta Curtii Constitutionale în materia controlului concret de constitutionalitate, în sensul cã aceasta "hotãrãste asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecãtoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor". Art. 23 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992, republicatã, reluând aceastã dispozitie constitutionalã, precizeazã competenta Curtii de "a decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecãtoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantã în vigoare, de care depinde solutionarea cauzei". De asemenea, din examinarea dispozitiilor alin. (6) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, rezultã cã exceptiile de neconstitutionalitate contrare prevederilor alin. (1) al aceluiasi articol sunt inadmisibile, astfel cã trebuie sã fie respinse chiar de instanta judecãtoreascã, printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constitutionalã.
            Întrucât în cauzã.instanta sesizatã cu excepiia de neconstitutionalitate a dispozitiilor unei hotãrâri a Consiliului Local al Municipiului Onesti si a dispozitiilor unei hotãrâri a Guvernului nu a aplicat dispozitiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicatã, revine Curtii Constitutionale sã constate cã, întrucât actele criticate nu intrã sub incidenta controlului de constitutionalitate exercitat de Curte, exceptia urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã. CURTEA
În numele legii
DECIDE:         Respinge, ca fiind inadmisibilã, exceptia de neconstitutionalitate a Hotãrârii Consiliului Local al Municipiului Onesti nr. 8 din 9 martie 1995 si a Hotãrârii nr. 523 din 13 iulie 1995 privind transmiterea unui imobil, situat în municipiul Onesti, judetul Bacãu, în administrarea MInisterului Finantelor, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã " onedil" - S.A. Onesti în Dosarul nr. 896/R/1999 al Judecãtoriei Onesti.
            Definitivã si obligatorie
            Pronuntatã în sedinta publicã din data de 16 noiembrie 1999.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Claudia Miu

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 193
din 23 noiembrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Decretul nr. 471/1971 privind asigurãrile de stat

            Lucian Mihai – presedinte
            Costica Bulai – judecator
            Constantin Doldur – judecator
            Kozsokár Gábor – judecator
            Ioan Muraru – judecator
            Nicolae Popa – judecator
            Lucian Stangu – judecator
            Florin Bucur Vasilescu – judecator
            Romul Petru Vonica – judecator
            Paula C. Pantea – procuror
            Florentina Geangu – magistrat-asistent
            Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Decretul nr. 471/1971 privind asigurãrile de stat, exceptie ridicatã de Societatea Nationalã a Cãilor Ferate Române în Dosarul nr. 2.004/1999 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia comercialã.
            La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei, prin consilier juridic Georgeta Panturescu, si Societatea Comercialã "asirom" - S.A. Bucuresti, prin consilier juridic Elena Buligescu.
            Procedura de citare este legal îndeplinitã.
            Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Societãtii Nationale a Cãilor Ferate Române solicitã admiterea exceptiei de neconstitutionalitate si constatarea cã dispozitiile art. 25 din Decretul nr. 471/1971 privind asigurãrile de stat contravin art. 134 alin. (1), coroborat cu art. 1 alin. (3), din Constitutie.
            Societatea Comercialã "asirom" - S.A. Bucuresti, prin reprezentantul ei, solicitã respingerea exceptiei, arãtând cã Decretul nr. 471/1971 a fost abrogat prin Legea nr. 136/1995, situatie în care exceptia de neconstitutionalitate a rãmas fãrã obiect.
            Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea exceptiei, sustinând cã, potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, coroborat cu alin. (6) al aceluiasi articol, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilã atunci când actul normativ atacat nu mai este în vigoare.

CURTEA,             având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
            Prin Încheierea din 15 februarie 1999, pronuntatã în Dosarul nr. 2.004/1999, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia comercialã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Decretul nr. 471/1971 privind asigurãrile de stat, exceptie ridicatã de Societatea Nationalã a Cãilor Ferate Române. Autorul exceptiei considerã cã dispozitiile legale criticate încalcã prevederile art. 134 alin. (1), coroborat cu art. 1 alin. (3), din legea fundamentalã.
            Exprimându-si opinia, instanta de judecatã apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este nefondatã, întrucât prevederile Decretului nr. 471/1971 privind asigurãrile de stat au fost abrogate prin Legea nr: 136/1995 privind asigurãrile si reasigurãrile în România.
            În vederea solutionãrii exceptiei de neconstitutionalitate, în temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constitutionalã a comunicat încheierea de sesizare presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
            În punctul sãu de vedere presedintele Camarei Deputatilor aratã cã Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile si reasigurãrile în România a abrogat, expres si în totalitate, Decretul nr. 471/1971, începând cu data de 1 februarie 1996. În consecintã, se apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate a rãmas fãrã obiect.
            Guvernul, în punctul sãu de vedere, considerã cã exceptia ridicatã este inadmisibilã, deoarece, la data invocãrii ei, Decretul 471/1971 era abrogat.
            Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere. CURTEA,             examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãriilor si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 4771992, retine urmãtoarele:
            În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constitutionalã constatã cã a fost legal sesizatã.
            Exceptia de neconstitutionalitate ridicatã de Societatea Nationalã a Cãilor Ferate Române are ca obiect dispozitiile art. 25 din Decretul nr. 471/1971 privind asigurãrile de stat, conform cãrora: "Sunt cuprinsi în asigurarea prin efectul legii, potrivit prezentului decret: a) cãlãtorii cu plata transportului; b) cãlãtorii fãrã plata transportului, însã cu plata primei de asigurare; c) copiii care care cãlãtoresc gratuit conform tarifelor de cãlãtorie fãrã plata primei de asigurare."
            Examinând exceptia, Curtea Constitutionalã constatã cã Deceretul nr. 471/1971 privind asigurãrile de stat, republicat în anul 1988, a fost abrogat în mod expres, începând cu data de 1 februarie 1996, prin Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile si reasigurãrile în România, publicatã în Monitorul Oficial al româniei, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995. Dispozitiile art. 215 din Decretul nr. 471/1971 nu au fost preluate în continutul noii legi,
            Fatã de aceastã situatie instanta de judecatã trebuia sã constate cã dispozitiile legale atacate sunt abrogate si, pe cale de consecintã, sã respingã exceptia ca fiind inadmisibilã, în temeiul prevederilor art. 23 alin. (1) si (6), din Legea nr. 47/1992, republicatâ. Potrivit acestor prevederi, Curtea Constitutionalã decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecãtoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unor dispozitii dintr-o lege sau ordonantã, numai dacã acestea sunt în vigoare, iar atunci când nu sunt îndeplinite aceste conditii, instanta de judecatã însãsi trebuie sã respingã exceptia ca inadmisibilã.
            În consecintã, Curtea Constituiionalã constatã cã nu se poate exercita controlul de constitutionalitate al unor dispozitii legale abrogate si de aceea, se impune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilã.
            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, CURTEA
În numele legii
DECIDE:             Respinge, ca fiind inadmisibilã, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Decretul nr. 471/1971 privind asigurãrile de stat, exceptie ridicatã de Societatea Nationalã a Cãilor Ferate Române în Dosarul nr. 2.004/1999 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia comercialã.
            Definitivã si obligatorie.
            Pronuntatã în sedinta publicã din data de 23 noiembrie 1999.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 194
din 23 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã

            Ioan Muraru – presedinte
            Costica Bulai – judecator
            Constantin Doldur – judecator
            Kozsokár Gábor – judecator
            Lucian Stangu – judecator
            Florin Bucur Vasilescu – judecator
            Romul Petru Vonica – judecator
            Paula C. Pantea – procuror
            Florentina Geangu – magistrat-asistent
            Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã, exceptie ridicatã de Cristian Eremia în Dosarul nr. 4.204/1999 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilã.
            La apalul nominal se prezintã Regia Autonomã de Transport Bucuresti, prin consilier juridic Gabriela Nitã, lipsind autorul exceptiei, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
            Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Regiei Autonome de Transport Bucuresti aratã cã dispozitiile legale criticate au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate al Curtii, iar prin mai multe decizii s-a constatat concordanta sa cu prevederile legii fundamentale, respingându-se exceptia. Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã modifice jurisprudenta Curtii, solicitã respingerea exceptiei, textul criticat nefiind contrar Constitutiei.
            Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea exceptiei, considerând cã dispozitiile art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicatã, nu încalcã prevederile constitutionale ale art. 94 lit. a), potrivit cãrora Presedintele României conferã decoratii si titluri de onoare.

CURTEA             având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
            Prin Încheierea din 28 iulie 1999, pronuntatã în Dosarul nr. 4.204/1999 Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã, exceptie ridicatã de Cristian Eremia. Autorul exceptiei considerã cã art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicatã, "conform cãruia sunt scutiti de plata impozitului pe salariu numai detinãtorii titlului de Luptãtor pentruVictoria Revolutiei Române din Decembrie 1989, conferit prin brevet, este neconstitutional, întrucât, în conformitate cu dispozitiile art. 94 lit. a) din Constitutie, Presedintele României conferã decoratii si titluri de onoare si nu drepturi de natura si esenta scutirilor de plata impozitului pe salariu".
            Exprimându-si opinia, instanta de judecatã considerã cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã este nefondatã, întrucât "Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã, în care este inserat art. 7 alin. 1 lit. e), a fost promulgatã de Presedintele României în baza dispozitiilor art. 77 alin. (1) din Constitutie si nu ca urmare a altor atributii constitutionale ale Presedintelui, prevãzute la art. 94. Faptul cã Presedintele României promulgã legile adoptate de Parlament nu poate conduce la concluzia cã în acest fel Presedintele României acordã sau înlãturã drepturi sau obligatii dintr-o lege, prin promulgarea altei legi".
            De asemenea, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilã apreciazã cã "nu existã nici o atingere adusã Constitutiei prin promulgarea Legii nr. 32/1991, republicatã, cu atât mai mult cu cât, chiar în Legea nr. 42/1990, republicatã, pe care recurentul o considerã o lege specialã în raport cu Legea nr. 32/1991, în art. 6 alineatul ultim se prevede cã «Conferirea distinctiilor prevãzute în prezenta, lege se atestã prin brevet". Or, recurentul are doar un certificat eliberat de cãtre Comisia pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din decembrie 1989, certificat ce trebuie atestat în final printr-un brevet. Chiar dacã tipizatul certificatului prevede la art. 1 lit. e) scutirea de platã a impozitului pe salariu, aceastã mentiune nu are suport legal în legile care reglementeazã situatia scutirilor de platã a unor impozite".
            În vederea solutionãrii exceptiei de neconstitutionalitate, în temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constitutionalã a comunicat încheierea de sesizare presedintilor celor douã
Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
            În punetul de vedere al Guvernului se considerã cã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã, este neîntemeiatã. Potrivit art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rãnitilor, precum si luptãtorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicatã titlul de "Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989", s-a instituit în semn de pretuire si recunostintã pentru cei care au fost rãniti în luptele pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, constituind titlu de onoare în sensul art. 94 lit. a) din Constitutie. Faptul cã în art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicata se precizeazã cã titlul de "Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989", trebuie sã fie atestat prin brevet nu contravine textului art. 94 lit. a) din legea fundamentalã, întrucât aceste titluri de onoare se acordã numai în conditiile legii, iar potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 4211990, republicatã, atestarea prin brevet a titlului de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989, constituie o conditie de validitate a acestui titlu de onoare".
            Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA,             examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrtii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constitutionalã este competentã sã solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizatã.
            Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 12 august 1996, având urmãtorul cuprins: "Sunt scutite de plata impozitului prevãzut de prezenta lege urmãtoarele categorii de persoane: [...] e) urmasii eroilor-martiri ai Revolutiei, precum si detinãtorii titlului de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989, conferit prin brevet, pentru veniturile realizate, în cadrul functiei de bazã."
            Autorul exceptiei considerã cã aceastã dispozitie legalã este neconstitutionalã, deparece încalcã art. 94 lit. a) din Constitutie, conform cãruia "Presedintele României îndeplineste si urmãtoarele atributii:
            a) conferã decoratii si titluri de onoare".
            Curtea Constitutionalã constatã cã prevederiler art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicatã, au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, concretizat în Decizia nr. 112 din 13 iulie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 19 octombrie 1999, decizie prin care s-a constatat cã dispozitiile art. 7 alin. 1 lit. e) din legea sus-mentionatã sunt constitutionale. În motivarea acestei decizii s-au retinut cele ce urmeazã:
            Titlurile de onoare la care se referã dispozitiile art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicatã, sunt: titlul de Erou-Martir al Revolutiei Române din Decembrie 1989, de care beneficiazã urmasii eroilor-martiri, si titlul de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989.
            Aceste titluri au fost instituite prin dispozitiile art. 1 si 2 din Legea nr. 42/1990, republicatã.
            Potrivit art. 1 din aceastã lege, titlul de Erou-Martir al Revolutiei Române din Decembrie 1989 s-a instituit pentru cinstirea si eternizarea memoriei celor care si-au jertfit viata pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, iar potrivit art. 2 din aceeasi lege, titlul de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989 s-a instituit în semn de pretuire si recunostintã pentru cei care au fost rãniti în luptele pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989.
            Desi în lege nu este utilizatã notiunea de titlu de onoare, se poate constata cã în intentia legiuitorului a stat tocmai dezideratul de a onora prin distinctii, post-mortem sau în viatã, pe cei care s-au jertfit ori au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989.
            Asadar, Curtea Constitutionalã constatã cã titlurile instituite sunt titluri de onoare în întelesul art. 94 lit. a) din Constitutie. Conferirea acestor titluri se face, sub sanctiunea nulitãtii, în conditiile art. 9 din Legea nr. 42/1990, republicatã, la propunerea Comisiei pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din decembrie 1989, a cãrei componentã este prevãzutã de lege, si conform criteriilor stabilite în anexele nr. 1 si 2 la lege.
            Prin Legea nr. 30 din 6 mai 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 13 mai 1996, Parlamentul României a modificat si completat unele prevederi ale Legii nr. 42/1990, republicatã, si a stabilit faptul cã distinctiile - inclusiv titlul de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989 - se conferã de cãtre Presedintele României, la propunerea unei comisii, în componenta fixatã prin art. 2 din lege. Necesitatea atestãrii prin brevet a titlului este prevãzutã si la pct. 9 din Legea nr. 30/1996, care modificã art. 5 din Legea nr. 42/1990, republicatã, si care prevede la alineatul
ultim: "Conferirea distinctiilor prevãzute în prezenta lege se atestã prin brevet. "
            În baza si în vederea aplicãrii Legii nr. 42/1990, republicatã, completatã prin Legea nr. 30/1996, Guvernul României a emis Hotãrâre anr. 566 din 15 iulie 1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 29 iulie 1996. Printre drepturile de care beneficiazã, conform Legii nr. 42/1990, republicatã, detinãtorii titlului de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989 se aflã si scutirea de plata impozitului pe salariu. Acest drept urmeazã sã fie exercitat de titularul sãu în conditiile fixate de lege. Faptul cã într-o hotãrâre a Guvernului nu se specificã necesitatea atestãrii titlului prin brevet nu poate însemna cã aceastã conditie legalã a fost înlãturatã. O hotãrâre a Guvernului nu poate adãuga la lege si nu poate fi contrarã legii.
            Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã, prin dispozitia ce face obiectul exceptiei, nu face altceva decât sã preia conditia existentei brevetului, fixatã prin Legea nr. 42/1990, republicatã.
            Rezultã cã prin Legea nr. 42/1990, republicatã, s-a instituit titlul de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989, titlu care se conferã prin brevet. Legea prevede acordarea scutirii de plata impozituiui pe salariu, drept mentionat si în Hotãrârea Guvernului nr. 566/1996.
            Raportând prevederile art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicatã, la dispozitiile art. 94 lit. a) din Constitutie, Curtea constatã cã textul legal criticat este în concordantã cu legea fundamentalã. Conferirea unei decoratii sau a unui titlu de onoare de cãtre Presedintele României, în baza art. 94 lit. a) din Constitutie, se atestã prin brevet. Brevetele sunt validate sub semnãtura autografã a Presedintelui României, precum si prin sigiliu. Ipoteza cuprinsã în dispozitia legalã criticatã, referitoare la conditionarea scutirii de plata impozitului, concretizeazã prerogativa constitutionalã a Presedintelui României.
            Deoarece aceste considerente îsi pãstreazã valabilitatea si în cauza de fatã, neintervenind nici un element care sã justifice reconsiderarea lor, urmeazã ca exceptia de neconstitutionalitate sã fie respinsã.
            Fatã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, CURTEA
În numele legii.
DECIDE:             Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 lit e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã, exceptie ridicatã de Cristian Eremia în Dosarul nr. 4.204/1999 al Curtii de Apel Bucuresti Sectia a III-a civilã.
            Definitivã si obligatorie.
            Pronuntatã în sedinta publicã din data de 23 noiembrie 1999.

PRESEDINTE,
Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

DECIZIA Nr. 196
din 23 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã

CURTEA,             având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
            Prin Încheierea din 20 aprilie 1999, pronuntatã în Dosarul nr. 1.810/1999, Judecãtoria Buzãu a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 Iit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã, exceptie ridicatã de Adrian Dodan într-o cauzã civilã ce are ca obiect contestatia formulatã împotriva deciziei de imputare emise de Societatea Comercialã "foraj sonde" - S.A. Berca - Buzãu, pentru plata unei sume reprezentând impozit pe salariu plus majorãri pentru nevirarea în termen a acestuia la buget.
            În motivarea exceptiei se sustine cã detinãtorii titlului de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989 sunt scutiti de plata impozitului pe salarii, astfel cã art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 3211991, republicatã, care conditioneazã scutirea de plata impozitului pe salarii de conferirea titlului prin brevet, este neconstitutional în raport cu prevederile constitutionale ale art. 94 lit. a), potrivit cãrora Presedintele României decoratii si titluri de onoare.
            Exprimându-si opinia, instanta de judecatã apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã este nefondatã, întrucât textul. art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr 32/1991 republicata, este în concordantã cu prevederile art. 94 lit. a) din Constitutie. Dupã cum rezultã chiar din definitia datã în Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rãnitilor, precum si luptãtorilor pentru victoriã Revolutiei din decenîbrie 1989 titlul de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989 reprezintã un titlu de onoare, în întelesul prevederilor art. 94 lit. a) din Constitutie, fiind conferit de cãtre Presedintele României la propunerea Comisiei pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din decembrie 1989, iar conferirea lui se atestã prin brevet.
            Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. 1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare, a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
            În punctul de vedere comunicat de Guvern se apreciazã cã exceptia ridicatã este nefondatã, deoarece, potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 42/1990, republicatã, titlul de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989 s-a instituit în semn de pretuire si de recunostintã pentru cei care au fost rãniti în luptele pentru victoria Revolutiei. Prin urmare, acesta reprezintã un titlu de onoare, care poate fi conferit doar în conditiile prevãzute la art. 94 lit. a) din Constitutie, iar atestarea conferirii unui asemenea titlu se poate face doar prin brevet, conditie expres prevãzutã si la art. 5 alin. 1 si 2 din Legea nr. 42/1990, republicatã.
            Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA,             examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã s-i este competentã sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.
            Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 12 august 1996, conform cãrora "Sunt scutite de plata impozitului prevãzut de prezenta lege urmãtoarele categorii de persoane:
            [...] e) urmasii eroilor-martiri ai Revolutiei, precum si detinãtorii titlului de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989, conferit prin brevet, pentru veniturile realizate în cadrul functiei de bazã."
            Autorul exceptiei considerã cã aceste dispozitii legale sunt neconstitutionale, datoritã conditionãrii scutirii de plata impozitului pe salarii de conferirea prin brevet a titlului de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989. Sustine cã prin brevet se atestã decoratiile si titlurile de onoare conferite de cãtre Presedintele României. Titlul de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989 se acordã printr-un certificat de atestare a acestei calitãti, pe baza constatãrilor comisiei speciale, instituitã prin Hotãrârea Guvernului nr. 566 din 15 iulie 1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din Decembrie 1989. Conditionarea scutirii de plata impozitului de atestarea prin brevet a titlului se apreciazã cã încalcã art. 94 lit. a) din Constitutie, care prevede cã Presedintele României "conferã decoratii si titluri de onoare".
            Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rãnitilor, precum si luptãtorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, completatã prin Legea nr. 30/1996 si republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 23 august 1996, prevede la art. 2 alin. 1 cã: "În semn de pretuire si recunostintã pentru cei care au fost rãniti în luptele pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 se instituie titlul de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989". Rezultã din acest text de lege cã prin el s-a instituit un titlu de onoare a cãrui conferire intrã în atributiile Presedintelui României prevãzute la art. 94 lit. a) din Constitutie. De altfel, aceastã precizare se face în mod expres în art. 5 alin. 1 din Legea nr. 42/1990, republicatã, în sensul cã "Titlurile prevãzute la art. 1, 2 si 3, precum si medaliile prevãzute pentru fiecare titlu se conferã de cãtre Presedintele României, la propunerea comisiei prevãzute la art. 2 alin. 4, competenta comisiei, precum si criteriile de atribuire a titlurilor sunt prevãzute în anexele nr. 1 si 2 care fac parte integrantã din prezenta lege".
            Comisia specialã constituitã potrivit Hotãrârii Guvernului nr. 566 din 15 iulie 1996 examineazã doar îndeplinirea criteriilor si face propuneri pentru conferirea titlului. Titlul produce însã efecte juridice numai dupã ce a fost conferit de cãtre Presedintele României si s-a atestat prin brevet. Acest fapt rezultã si din alin. 2 al art. 5 din Legea nr. 42/1990, republicatã, potrivit cãruia "Titlurile care nu au fost conferite în conditiile alin. 1 sau al cãror beneficiar nu a avut merite deosebite sunt nule".
            Ca urmare, dispozitiile art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicatã, concretizeazã prerogativa constitutionalã a Presedintelui României, prin impunerea unei dovezi legale si certe a împrejurãrii ce are ca efect scutirea de plata impozitului.
            Aceste dispozitii legale au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, sens în care Curtea a pronuntat Decizia nr. 112 din 13 iulie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 19 octombrie 1999.
            Deoarece nu au intervenit elemente noi care sã justifice reconsiderarea jurisprudentei Curtii în acest domeniu, urmeazã ca exceptia de neconstitutionalitate sã fie respinsã.
            Fatã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1 ) din Legea nr. 47/1992, republicatã, CURTEA
În numele legii
DECIDE:             Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã, ridicatã de Adrian Dodan în Dosarul nr. 1.810/1999 al Judecãtoriei Buzãu.
            Definitivã si obligatorie.
            Pronuntatã în sedinta publicã din data de 23 noiembrie 1999.

PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Doina Suliman

DECIZIA Nr. 198
din 23 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

            Lucian Mihai – presedinte
            Costica Bulai – judecator
            Constantin Doldur – judecator
            Kozsokár Gábor – judecator
            Ioan Muraru - judecãtor
            Lucian Stangu – judecator
            Florin Bucur Vasilescu – judecator
            Romul Petru Vonica – judecator
            Paula C. Pantea – procuror
            Doina Suliman – magistrat-asistent
            Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicatã de Leon Nica în Dosarul nr. 6.162/1996 al Judecãtoriei Sectorului 6 al Municipiului Bucuresti.
            La apelul nominal rãspunde Leon Nica. Lipseste Olga Cristina Baron, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
            Nu sunt formulate cereri prealabile.
            Cauza fiind în stare de judecatã, autorul exceptiei aratã cã Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este o lege "anacronicã si rusinoasã", deoarece aduce atingere demnitãtii cetãteanului neprotejat de statul român împotriva celor care îl pãgubesc. De aceea dispozitiile acestei legi contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind statul român, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 care consfintesc accesul liber la justitie, ale art. 41 privitoare la protectia proprietãtii private, ale art. 51, potrivit cãrora respectarea Constitutiei este obligatorie, ale art. 53 referitoare la contributiile financiare ale cetãtenilor si ale art. 150 alin. (1), care aratã cã legile rãmân în vigoare în mãsura în care nu contravin legii fundamentale. De asemenea, autorul exceptiei apreciazã cã textele de lege criticate nu sunt în concordantã cu principiile izvorâte din Pactul international pentru drepturile politice si civile si nici cu art. 6 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale. Considerã cã instituirea taxelor judiciare de timbru, indiferent de cuantum, precum si a achitãrii anticipate a acestora îngrãdeste nepermis dreptul cetãteanului român de a se adresa justitiei, încãlcându-se astfel dispozitiile art. 3 din Codul civil, care reglementeazã denegarea de dreptate, si ale art. 130 din Codul de procedurã civilã, privind rolul activ al judecãtorului. În continuare aratã cã, dacã nu vor fi respectate drepturile si libertãtile fundamentale, consfintite în Constitutie si prevãzute în tratatele si pactele internationale la care România este parte, se va adresa Curtii Europene a Drepturilor Omului. În final, solicitã admiterea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
            Reprezentantul Ministerului Public aratã cã, potrivit art. 274 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, partea care cade în pretentii este obligatã, la cerere, sã plãteascã cheltuielile de judecatã. În final, având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale si faptul cã în spetã nu au intervenit elemente noi care sã justifice reconsiderarea acesteia, solicitã respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,             având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
            Prin Încheierea din 1 aprilie 1999, pronuntatã în Dosarul nr. 6.162/1996, Judecãtoria Sectorului 6 al Municipiului Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicatã de Leon Nica într-o cauzã civilã ce are ca obiect pretentii.
            Prin notele scrise, depuse în motivarea exceptiei, se sustine cã dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 50 referitoare la fidelitatea fatã de tarã, precum si ale art. 151 privind institutiile existente.
            Exprimându-si opinia, instanta de judecatã apreciazã cã normele legale atacate "nu vin în contradictie cu dispozitiile constitutionale", deoarece "accesul liber la justitie permite depunerea oricãrei cereri a cãrei rezolvare este de competenta autoritãtilor judecãtoresti, asupra caracterului legitim al pretentiilor formulate urmând însã a se pronunta instanta în urma judecãrii cauzei".
            Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale, apreciazã, cã exceptia este neîntemeiatã.
            Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA,             examinând, încheierea de sesizare, notele scrise depuse în motivarea exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, sustinerile pãrtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã sã se pronunte asupra exceptiei ridicate.
            Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, care au urmãtorul cuprins:
            - Art. 1: "Actiunile si cererile introduse la instantele judecãtoresti, precum si cererile adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevãzute în prezenta lege, si se taxeazã în mod diferentiat, dupã cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu exceptiile prevãzute de lege. "
            - Art. 2: "(1) Actiunile si cererile evaluabile în bani, introduse la instantele judecãtoresti, se taxeazã astfel:
            a) pânã la valoarea 100.000 - 5.000 lei;
            b) între 100.000 lei si 1.000.000 - 5.000 lei + 10% pentru ce depãseste 100.000 lei;
            c) între 1000.000 lei si 10.000.000 - 95.000 lei + 8% pentru ce depãseste 1000.000 lei;
            d) între 10.000.000 lei si 50.000.000 - 815.000 lei + 6% pentru ce depãseste 10.000.000 lei;
            e) între 50.000.000 lei si 100.000.000 - 3.215.000 lei + 4% pentru ce depãseste 50.000.000 lei;
            f) între 100.000.000 lei si 500.000.000 - 5.215.000 lei + 2% pentru ce depãseste 100.000.000 lei;
            g) peste 500.000.000 - 13.215.000 lei + 1% pentru ce depãseste 500.000.000 lei;
            (2) În cazul contestatiei la executarea silitã, taxa se calculeazã la valoarea bunurilor a cãror urmãrire se contestã sau la valoarea debitului urmãrit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmãrite. Taxa aferentã acestei contestatii nu poate depãsi suma de 500.000 lei, indiferent de valoarea contestatã.
            (3) Valoarea la care se calculeazã taxa de timbru este cea declaratã în actiune sau în cerere. Dacã aceastã valoare este contestãtã sau apreeiatã de instantã ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevãzute la art. 28 alin. (2) , din prezenta lege."
            Autorul exceptiei considerã cã aceste dispozitii legale înfrâng cu deosebire art. 21 din Constitutie, potrivit cãruia:
           "(1) Orice persoanã se poate adresa justitiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãtilor si a intereselor sale legitime.
            (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."
            Examinand exceptia, Curtea constata cã asupra constitutionalitãtii unor prevederi legale prin care s-au instituit taxe de timbru, pentru introducerea unor cereri în justitie, între care si art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997, în jurisprudenta acesteia s-a statuat, în mod constant, cã accesul liber la justitie nu înseamnã cã acesta trebuie sã. fie în toate cazurile gratuit. Art. 21 din Constitutie nu instituie nici o interdictie cu privire la taxele în justitie, fiind legal si normal ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfãsuratã de autoritãtile judecãtoresti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De altfel contributia justitiabilului, prin avansarea unei pãrti din aceste cheltuieli, poate fi recuperatã, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, de la partea care cade în pretentii. Prin urmare, regula este cea a timbrãrii actiunilor în justitie, exceptiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor.
            În acest sens urmeazã sã se retinã considerentele mai multor decizii, precum: Decizia nr. 7 din 2 martie 1993, rãmasã definitivã prin Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993; Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994; Decizia nr. 18 din 29 ianuarie 1997, rãmasã definitivã prin Decizia nr. 164 din 4 iunie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 iulie 1997. Deoarece în raport cu situatia de fapt din spetã nu au intervenit elemente noi care sã justifice reconsiderarea jurisprudentei Curtii în acest domeniu, exceptia de neconstitutionalitate întemeiatã pe încãlcarea dispozitiilor art. 21 din Constitutie urmeazã sã fie respinsã.
            În legãturã cu invocarea înfrângerii principiilor si normelor constitutionale prevãzute la art. 1 alin. (3), art. 20, 41 , 50, 51, 53, art. 150 alin. (1) si la art. 151, Curtea constatã cã aceste critici sunt nerelevante pentru solutionarea exceptiei de fatã, neavând incidentã cu obiectul acesteia.
            De altfel Curtea nu poate retine nici critica privind neconcordanta dintre dispozitiile legale criticate, Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale si Pactul international cu privire la drepturile civile sj politice, deoarce acestea nu contin ptevederi care sã consacre gratuitatea actului de justitie.
            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c, al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, CURTEA,
În numele legii
DECIDE:             Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicatã de Leon Nica în Dosarul nr. 6.162/1996 al Judecãtoriei Sectorului 6 al Municipiului Bucuresti.
            Definitivã si obligatorie.
            Pronuntatã în sedinta publicã din data de 23 noiembrie 1999.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 201
din 25 noiembrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 140/1996 pentru modificarea si completarea Codului penal

CURTEA,             având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
            Curtea de Apel Pitesti - Sectia penalã, prin Încheierea din 16 septembrie 1999, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 140/1996, ridicatã, prin apãrãtor, de inculpatul recurent Costicã Cãlãrasu în Dosarul nr. 3.662/1999 al acelei instante. Prin aceeasi încheiere a dispus, suspendarea judecãrii cauzei pânã la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
            Autorul exceptiei considerã cã Legea nr. 140/1996 a fost adoptatã cu încãlcarea prevederilor art. 60 alin. (4) din Constitutie, întrucât, desi este o lege organicã în sensul prevederilor art. 2 alin. (3) lit f) din Constitutie totusi a fost adoptatã în perioada de prelungire a mandatului Parlamentului.
            Potrivit sustinerilor autorului exeeptiei, mandatul Parlamentului anterior a expirat la data de 3 noiembrie 1996, iar nou[ Parlament s-a întrunit legal la 23 decembrie 1996.
            Exprimându-si opinia, instanta considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este nefondatã, întrucât mandatul Parlamentului a fost legal prelungit, acesta functionând în limitele legii la data adoptãrii actului normativ în discutie.
            Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a putea formula si transmite punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.
            În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã cã exceptia ridicatã este nefondatã. Contrar sustinerilor autorutui exceptiei, mandatul Parlamentului ales în 1992 a expirat la data de 16 octombrie 1996, iar noul Parlament a fost convocat de Presedintele României pentru data de 22 noiembrie 1996, intervalul dintre aceste douã date reprezentând perioada, de prelungire a mandatului Camerelor conform prevederilor art. 60 alin. (4) din Constitutie. Adoptarea Legii nr. 140/1996, se aratã în continuare, nu s-a fãcut în aceastã perioadã de tranzitie, ci în zilele de 25 septembrie 1996 de cãtre Senat si de 30 septembrie 1996 de cãtre Camera Deputatilor.
            Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere. CURTEA,             examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, legea criticatã, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Potrivit art. 144 lit. c) din Constituiie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.
            Autorul exceptiei criticã Legea nr. 140/1996 în integralitatea ei, considerând cã este neconstitutionalã datoritã nerespectãrii conditiilor de adoptare prevãzute la art. 60 alin. (4) si la art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie.
            Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã referirea la art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie nu este relevantã, întrucât, în conditiile în care acest text constitutional prevede cã "infractiunile, pedepsele si regimul executãrii acestora" pot fi reglementate numai prin lege organicã, Legea nr. 140/1996 a fost adoptatã cu votul majoritar prevãzut la art. 74 alin. (1) din Constitutie pentru legi organice, fapt necontestat de autorul exceptiei. Acesta sustine doar cã, la data adoptãrii legii, Parlamentul se afla în perioada de prelungire a mandatului sãu.
            Prin urmare, exceptia ridicatã urmeazã sã fie examinatã prin raportare la prevederile art. 60 alin. (4) din Constitutie, potrivit cãrora, "Mandatul Camerelor se prelungeste pânã la întrunirea legalã a noului Parlament. În aceastã perioadã nu poate fi revizuitã Constitutia si nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice".
            Sub acest aspect Curtea constatã cã autorul exceptiei confundã data adoptãrii legii cu cea a înregistrãrii si numerotãrii ei. De altfel, Curtea Constitutionalã a mai fost sesizatã cu exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 140/1996, dar a constatat cã exceptia era nefondatã si a respins-o ca atare. Astfel, prin Decizia nr. 120 din 23 septembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 3 noiembrie 1999, s-a retinut cã perioada de prelungire a mandatului Parlamentului ales în 1992 s-a situat între 16 octombrie si 22 noiembrie 1996, interval în care îi era interzis, prin Constitutie sã adopte, sã modifice sau sã abroge legi organice. S-a mai arãtat cu acel prilej cã prevederile art. 60 alin. (4) din Constitutie se referã exclusiv la adoptarea, modificarea sau abrogarea unei legi organice, iar nu la promulgarea, înregistrarea, numerotarea sau publicarea legii respective. Or, Legea nr. 140/1996 a fost adoptatã de Senat la 25 septembrie 1996, iar de Camera Deputatilor la 30 septembrie 1996, date anterioare perioadei de prelungire a mandatului Parlamentului care a adoptat legea. Dupã adoptarea acestei legi, respectiv la 5 octombrie 1996, Curtea Constitutionalã a fost sesizatã în vederea exercitãrii controlului de constitutionalitate a legii înainte de promulgare, în conditiile art. 144 lit. a) din Constitutie. Sesizarea a fost respinsã prin Decizia nr. 123 din 22 octombrie 1996, comunicatã Presedintelui Romãniei la aceeasi datã. Astfel, legea a fost promulgatã prin Decretul nr. 544 din 1 noiembrie 1996 si publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996 împreunã cu decizia mentionatã a Curtii Constitutionale. Aceste din urmã date sunt de altfel nerelevante sub aspectul constitutionalitãtii legii, importantã fiind doar data adoptãrii ei de cãtre ambele Camere ale Parlamentului.
            Considerentele deciziilor anterioare sunt valabile si în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale si, prin urmare, exceptia urmeazã sã fie respinsã.
            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 din Constitutie, precum si al art. 1 si 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, CURTEA
În numele legii
DECIDE:             Respinge exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 140/1996 pentru modificarea si completarea Codului penal, exceptie ridicatã de Costicã Cãlãrasu în Dosarul nr. 3.662/1999 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia penalã.
            Definitivã si obligatorie.
            Pronuntatã în sedinta publicã din data de 25 noiembrie 1999.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 208
din 30 noiembrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. 2 si 3 si ale art. 40, din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 108/1996

CURTEA,             având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
            Prin Încheierea din 13 iulie 1999 Tribunalul Prahova Sectia comercialã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. 7 si ale art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 108/1996, ridicatã de Societatea Comercialã "bog-sab" - S.R.L. din Valea Cãlugãreascã într-o cauzã civilã având ca obiect solutionarea contestatiei la executare formulate de autorul exceptiei la somatia emisã de Directia generalã a finantelor publice si controlului financiar de stat Prahova.
            În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate s-a sustinut cã, în baza Procesului-verbal din 12 octombrie 1998, autorul acesteia a fost obligat la plata sumei de 420.163.033 lei reprezentând T.V.A., precum si a sumei de 7.421.414 lei, suplimentar, reprezentând impozit pe profit.
            Totodatã, în baza art. 6 din Legea nr. 12/1990, republicatã, cu modificãrile ulterioare, i s-a confiscat suma de 2.369.790.574 lei plus penalitãti în sumã de 105.797.183 lei, desi, potrivit art. 41 din Constitutie, nu pot fi confiscate decât bunurile "a cãror ilicitate penalã sau contraventiorialã este doveditã pe cale jurisdictionalã". În consecintã, prevederile legale criticate sunt neconstitutionale în raport cu art. 41 din Constitutie, întrucât a fost încãlcat dreptul sãu de proprietate recunoscut de Constitutie. De asemenea, se mai sustine cã textele cuprinse în Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 contravin prevederilor art. 21 din Constitutie privind liberul acces la justitie, care permite oricãrei persoane fizice sau juridice interesate sã conteste în justitie actele organelor administrative. Or, executarea prematurã a unor creante sau mãsura confiscãrii, luate înainte de a se folosi toate cãile de atac reprezintã "un abuz fundamental constitutional". Pe de altã parte, Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, în scopul urgentãrii executãrii silite, a considerat cã somatia constituie un titlu executoriu, ceea ce este contrar atât dispozitiilor Constitutiei, cât si prevederilor art. 372 si urmãtoarele din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora un act juridic devine titlu executoriu numai dupã epuizarea procedurii gratioase sau contencioase.
            Exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, instanta de judecatã considerã cã aceasta este nefondatã, deoarece textele criticate se referã la modul de declansare a executãrii silite si la faptul cã organele de executare pot folosi oricare dintre modalitãtile de executare silitã, cum ar fi decontarea bancarã executorie sau executarea creantelor fiscale. Rezultã cã aceste prevederi nu sunt în contradictie cu dispozitiile Constitutiei, nefiind deci neconstitutionale, motivat si de faptul cã art. 135 din Constitutie stabileste cã proprietatea publicã apartine statului sau unitãtilor sale administrative, iar art. 136 alin. (1) din Constitutie prevede cã formarea, administrarea si controlul resurselor financiare ale statului, institutiilor publice si unitãtilor administrativ-teritoriale sunt reglementate prin lege.
            Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
            Guvernul, în punctul sãu de vedere, considerã cã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. 7 si ale art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive:
            Desi art. 23 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, modificatã, nu contine decât cinci alineate, autorul exceptiei contestã alin. 7 al acestui articol. Întregul sãu continut cuprinde însã reglementarea actelor premergãtoare executãrii silite, precum si începerea acestei proceduri, iar nu confiscarea, astfel cum se afirmã în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate. Acest articol nu se refera la tilurile executorii ori la posibilitatea executãrii creantelor înainte de a se epuiza toate cãile de atac, astfel cum se aratã în aceeasi motivare. De asemenea art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 nu contine astfel de dispozitii, acesta prevãzând posibilitatea organelor de executare de a folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre modalitãtile de executare silitã prevãzute de aceastã ordonantã si deci nu existã nici o legãturã cu dispozitiile constitutionale invocate în cauzã.
            Prevederile art. 23 alin. 7 si ale art. 40 din Ordananta Guvernului nr. 11/1996 nu contravin dispozitiilor art 21 din Constitutie, care se referã la accesul liber la justitie si nici prevederilor art. 41 din Constitutie, care reglementeazã protectia proprietãtii private.
            Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA,             examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.
            Obiectul sesizãrii îl constituie prevederile art. 23 alin. 7 si ale art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996. Analizând însã sustinerile autorului exceptiei, precum si continutul Ordonantei Guvernului nr. 11/1996, Curtea constatã cã, în realitate, sunt criticate prevederile art. 23 alin. 2 si 3, precum si ale art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, publicatã în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 108/1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996.
            Art. 23 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, care nu a fost modificat prin Legea nr. 108/1996, nu cuprinde un alineat 7 la care se referã autorul exceptiei, emiterea somatiei de executare fiind prevãzutã însã la alin. 2 al art. 23, care are urmãtorul continut: "Dacã debitorul nu a efectuat plata în termenul prevãzut în înstiintarea de platã, organul de executare va începe executarea silitã prin comunicarea unei somatii, prin care îi va face cunoscut debitorului cã, în termen de 15 zile, este obligat sã efectueze plata sumelor datorate". Potrivit alin. 3 al aceluiasi articol, "Somatia va cuprinde datele de identificare a debitorului, data emiterii, semnãtura si stampila organului de executare si va fi însotitã de o copie certificatã de pe titlul executoriu".
            Art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, de asemenea rãmas nemodificat, prevede cã "Organele de executare pot folosi, succcesiv sau concomitent, oricare dintre modalitãtile de executare silitã prevãzute de prezenta ordonantã".
            În aceasta situatie, Curtea urmeazã sã se pronunte asupra art. 23 alin. 2 si 3, precum si asupra
art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996.
            Autorul exceptiei sustine cã aceste texte sunt neconstitutionale, deoarece art. 21 din Constitutie,
potrivit cãrora:" (1) Orice persoanã se poate adresa justitiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãtilor si a intereselor sale legitime." si "(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept." Totodatã încalcã si art. 41 din Constitutie, care prevede la alin. (1) cã "Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar la alin. (7) se prevede cã "Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã".
            Analizând textele criticate, Curtea constatã cã acestea nu contravin prevederilor art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie, deoarece somatia la executare prevãzuta la art. 23 alin. 2, ca de altfel oricare dintre modalitãtile de executare silitã prevãzute în Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 pot fi atacate pe calea contestatiei la executare, în conformitate cu dispozitiile art. 76 din acest act normativ. Hotãrârea organului de jurisdictie administrativã, precum si actele de executare, reglementate de ordonanta de mai sus, sunt supuse astfel controlului judecãtoresc. De altfel, în cauzã dreptul autorului exceptiei privind accesul liber la justitie a fost deja exercitat prin introducerea contestatiei la executare care a generat litigiul, în cadrul cãruia a fost ridicatã exceptia de neconstitutionalitate.
            Textele criticate nu încalcã nici dispozitiile art. 41 alin. (1) si (7) din Constitutie, întrucât ele se referã la actele premergãtoare executãrii silite si la începerea acestei preoceduri, iar nu la confiscarea de bunuri stabilitã în temeiul constatãrii sãvârsirii unei contraventii. Autorul exceptiei, în conformitate cu dispozitiile art. 9 din legea nr. 105/1997, avea însã posibilitatea ca în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei Ministerului Finantelor, sã se adreseze instantei judecãtoresti prevãzute în legea specialã pentru a constata realitatea afirmatiilor sale. Potrivit art. 76 din aceeasi ordonantã a Guvernului, contestatia la executare poate fi formulatã si împotriva titlului executoriu, cu conditia ca acest titlu sã nu fie o hotãrâre pronuntatã de o altã instantã judecãtoreascã sau de un alt organ jurisdictional si dacã pentru contestarea lui nu, existã o procedurã care sã prevadã posibilitatea ca, o instantã competentã sã se pronunte asupra acestuia. Reglementarea în acest fel a cãilor de atac împotriva unor decizii pronuntate de Ministerul Finantelor, în temeiul Legii nr. 105/1997, nu contravine dispozitiilor constitutionale, întrucât, conform art. 128 din Constitutie, exervcitarea acestor cãi de atac se face în conditiile legii.
            În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, în sensul cã somatia organului financiar nu poate fi un titlu executoriu, Curtea constatã cã este neîntemeiatã.
            Prin Decizia nr. 25 din 5 mai 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 11 mai 1993, Curtea Constitutionalã s-a pronuntat în sensul cã nu constituie o încãlcare a dispozitiilor constitutionale executarea silitã a creantelor fiscale fãrã constituirea titlului executoriu printr-o hotãrâre judecãtoreascã. Pentru aceleasi motive rezultã cã este constitutional textul art. 25 alin. 3 si 4 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, prin care titlul de creantã emis de organul financiar competent pentru
impozite, taxe, contributii, amenzi, maiorãri de întârziere si pentru alte sume, datorate si neachitate statului în, termenul legal este considerat titlu executoriu.
            Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine Curtea sã-si schimbe jurisprudenta, urmeazã a se avca în vedere motivele retinute în aceastã decizie.
            Fatã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 4711992, republicatã, cu majoritate de voturi, CURTEA
În numele legii
DECIDE:             Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. 2 si 3 si ale art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 108/1996, execeptie ridicatã de Societatea Comercialã "bog-sab" S.R.L. din Valea Cãlugãreascã în Dosarul nr. 1.856/1999 al Tribunatului Prahova - Sectia comercialã.
            Definitivã si obligatorie.
            Pronuntatã în sedinta publicã din data de 30 noiembne 1999.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

ORDINE

MINISTERUL JUSTITIEI Nr. 2.881 /C/1999
CAMERA DE COMERT SI INDUSTRIE A ROMÂNIEI SI A MUNICIPIULUI BUCURESTI Nr. 2.657/1.999
FONDUL PROPRIETÃTII DE STAT Nr. 5/1999

ORDIN
privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea art. 4 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã

            Ministru de stat, ministrul justitiei, presedintele Camerei de Comert si Industrie a României si a Municipiului Bucuresti si presedintele Consiliului de administratie al Fondului Proprietãtii de Stat,
în baza:
            - art. 23 din Metodologia privind pregãtirea, elaborarea, avizarea si prezentarea propunerilor de acte normative care se înainteazã Guvernului, precum si procedurile de supunere spre adoptare a acestora, aprobatã prin Hotãrârea Guvernului nr. 851/1997;
            - art. 4 si 10 din Hotãrârea Guvernului nr. 65/1997 privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei, cu modificãrile ulterioare;
            - art. 33 din Statutul Camerei de Comert si Industrie a României si a Municipiului Bucuresti;
            - art. 12 lit. l) din Regulamentul de organizare si functionare a Fondului Proprietãtii de Stat, aprobat prin Hotãrârea Guvernului nr. 788/1999,
            emit urmãtorul ordin:
            Articol unic. - Se aprobã Normele metodologice pentru aplicarea art. 4 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, cuprisã în anexa care face parte integrantã din prezentut ordin.

p. Ministru de stat, ministrul justitiei
Flavius Baias,
secretar de stat Presedintele Camerei de Comert si Industrie a României
si a Municipiului Bucuresti,
George Cojocaru Presedintele Consiliului de administratie al Fondului
Proprietãtii de Stat,
Radu Sârbu

ANEXÃ

NORME METODOLOGICE
pentru aplicarea art. 4 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã

LEGEA Nr. 64/1995

            Art. 4. - (1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege vor fi suportate din averea debitorului.
            (2) Plãtile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bãnci, pe bazã de dispozitii emise, în cursul procedurii de reorganizare, de debitor sau de judecãtorul-sindic, iar în cursul falimentului, numai de judecãtorul-sindic.
            (3) În lipsa disponibilitãtilor în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, constituit din taxele plãtite de persoanele fizice si/sau juridice registrului comertului pentru serviciile prestate de acesta.
            (4) Fondul prevãzut la alin. (3) va fi constituit prin majorarea cu 10% a taxelor percepute de oficiile registrului comertului.
            (5) Acoperirea cheltuielilor de lichidare a societãtilor la care statul detine pachetul de control se va face de cãtre Fondul Proprietãtii de Stat din veniturile realizate din privatizare.

           NORME METODOLOGICE
            1. În termen de douã zile de la primirea notificãrii prevãzute la art. 32 din Legea nr. 64/1995, republicatã, referitoare la deschiderea procedurii debitorul va trebui sã deschidã la banca la care are contul pentru operatiunile sale curente un cont distinct, pe numele averii sale si destinat sã suporte toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin aceastã lege.
            2. Dacã debitorul nu se conformeazã îndatoririi prevãzute la pct. 1, contul va fi deschis de administrator/lichidator, în urma unei încheieri a judecãtorului-sindic, datã în baza art. 18 lit. k) si a art. 23 lit. b) din Legea nr. 64/1995, republicatã.
            3. Contul averii debitorului va fi alimentat, în mod corespunzãtor necesarului pentru actele, operatiunile si retributiile prevãzute de Legea nr. 64/1995, republicatã:
            - de cãtre debitor;
            - din sumele realizate prin lichidarea bunurilor debitorului si din încasãrile creantelor acestuia asupra tertilor;
            - din creditele acordate de bãnci în perioada de reorganizare; si
            - din sumele avansate de creditori.
            4. În caz de reorganizare sau de lichidare pe bazã de plan, plãtile vor fi dispuse de debitor sau de administrator/lichidator, dupã caz, în conformitate cu prevederile planului si cu încheierile date de judecãtorul-sindic.
            Divergentele dintre debitor si administrator/lichidator cu privire la o platã care ar urma sã fie efectuatã vor fi supuse judecãtorului-sindic, care le va solutiona de urgentã printr-o încheiere notificatã bãncii.
            5. Epuizarea disponibilitãtilor din contul averii debitorului va trebui sã rezulte dintr-o comunicare, în conformitate cu practica bancarã.
            6. Sumele rezultând din majorarea cu 10% a taxelor, perceputã de oficiile registrului comertului pentru serviciile prestate de acestea, vor constitui fondul de lichidare depus de fiecare oficiu judetean la o bancã localã, într-un cont de acumulare deschis pe numele tribunalului, cu precizarea cã se vor face plãti din el numai pentru cheltuieli prevãzute în Legea nr. 64/1995, republicatã.
            La deschiderea acestui cont oficiul registrului comertului va cere bãncii sã trimitã lunar tribunalului o copie de pe extrasut de cont.
            7. Contul deschis potrivit pct. 6 va fi administrat de 1-3 contabili ai tribunalului, desemnati în conditiile art. 9 din Legea nr. 64/1995, republicatã, si retribuiti, prin cumul de functii, în baza art. 69 alin. (3)-(4) din aceastã lege si cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 2/1991 privind cumulul de functii.
            8. În urma epuizãrii disponibilitãtilor din contul averii debitorului, epuizare confirmatã în conditiile stabilite la pct. 5, judecãtorul-sindic va împuternici prin încheiere persoanele competente, dupã caz, sã emitã dispozitiile de platã asupra contului fondului de lichidare, pentru urmãtoarele categorii de cheltuieli, fãrã plata anticipatã a comisionului lichidatorului:
            a) plata expertilor si a persoanelor de specialitate desemnate prin încheieri de judecãtorul-sindic, în scopul de a-l ajuta;
            b) cheltuielile ocazionate de inventarierea, evaluarea averii debitorului, evaluarea potentialului de valorificare a activelor societãtii comerciale debitoare si alte asemenea cheltuieli;
            c) cheltuielile pentru paza societãtii comerciale;
            d) documentatiile topo pentru obtinerea titlului de proprietate asupra terenului, documentatiile pentru întocmirea bilantului de mediu, conform legii;
            e) cheltuielile de publicitate, cheltuieli postale (corespondenta cu creditorii, cu autoritãtile implicate în proceduri ete:);
            f) cheltuielile pentru demolarea, dezmembrarea activelor, precum si pentru realizarea lucrãrilor de ecologizare a terenului aferent, pe baza unor contracte încheiate cu o societate specializatã;
            g) alte cheltuieli necesare exclusiv pentru îndeplinirea procedurii de lichidare, care se vor preciza în încheierile date de judecãtorul-sindic.
            9. Atunci când în urma lichidãrii se vor fi creat disponibilitãti în contul averii debitorului, judecãtorul-sindic va informa în scris oficiul registrului comertului si banca de la care va cere un extras de cont si se va relua finantarea din contul averii debitorului.
            10. Închiderea procedurii va fi notificatã si oficiului registrului comertului, precizându-se totalul sumelor folosite din fondul de lichidare.
            11. Pentru societãtile la care statul detine pachetul de control, fondul de lichidare va fi constituit de Fondul Proprietãtii de Stat din veniturile realizate din privatizare si va fi folosit în conditiile prevãzute la pct. 8 si 9.