15. Ordonantã pentru aderarea României la Protocolul din 1992 pentru amendarea Conventiei internationale privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992

            Protocolul din 1992 pentru amendarea Conventiei internationale privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992

            Textul consolidat al Conventiei internationale privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992 (CLC, 1992)

            25. - Ordonantã pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 63/1994 privind actualizarea unor normative de cheltuieli pentru autoritãtile si institutiile publice

            În temeiul art. 107 alin. (1) si (3) din Constitutia României si al art. 1 lit. A pct. 13 din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante,
            Guvernul României emite urmãtoarea ordonaniã:
            Art. 1. - (1) România aderã la Protocolul din 1992 pentru amendarea Conveniiei internationale privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992, prevãzut în anexa nr. 1.
            (2) Conventia internationalã privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969,
astfel cum a fost amendatã prin protocolul încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992, cunoscutã sub numele de Conventia internationalã privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992 (CLC, 1992), este prevãzutã în anexa nr. 2.
            Art. 2. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantã din prezenta ordonantã.
            Art. 3. - În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonante Ministerul Transporturilor va elabora si va supune spre aprobare Guvernului Normele metodologice de implementare a prevederilor Conventiei internationale privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992 (CLC, 1992).

Bucuresti, 27 ianuarie 2000.
Nr. 15.

ANEXA Nr. 1

Pãrtile la prezentul protocol,
luând în considerare Conventia internationalã privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, si protocolul din 1984 la aceasta,
luând notã de faptul cã protocolul din 1984 la aceastã conventie, care prevede lãrgirea sferei de aplicare si cresterea compensatiei, nu a intrat în vigoare,
afirmând importanta mentinerii viabilitãtii rãspunderii civile internatioriale în caz de poluare cu hidrocarburi si a sistemului de compensatii,
constientizând necesitatea asigurãrii intrãrii în vigoare a prevederilor protocolului din 1984 cât mai curând posibil, recunoscând faptul cã sunt necesare prevederi speciale în legãturã cu introducerea amendamentelor corespunzãtoare în cadrul Conveniiei internationale pentru stabilirea unui fond international pentru compensarea pagubelor produse prin poluare cu hidrocarburi, 1971,
au convenit dupã cum urmeazã:

---

*) Traducere.

ARTICOLUL 1
Conventia ale cãrei prevederi sunt amendate prin acest protocol este Conventia internationalã privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, aici si în continuare denumitã Conventia rãspunderii, 1969. Pentru statele pãrti la protocolul din 1976 la Conventia rãspunderii, 1969, se va considera cã aceastã titulaturã va include Conventia rãspunderii, 1969, asa cum este amendatã de acest protocol.
ARTICOLUL 2
Articolul I al Conventiei rãspunderii, 1969, este amendat dupã cum urmeazã:
1. Paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text:
"1. navã înseamnã orice navã maritimã si orice ambarcatiune plutitoare de orice fel, construitã sau adaptatã pentru a transporta produse petroliere în vrac, ca marfã, cu conditia ca acea navã capabilã sã transporte produse petroliere sau altã marfã sã fie consideratã navã numai atunci când transportã produse petroliere în vrac, ca marfã, si în timpul oricãrui voiaj ulterior acestei încãrcãturi, în afara cazului în care se poate dovedi cã nu are la bord reziduuri din acea marfã de produse petroliere în vrac;"
2. Paragraful 5 este înlocuit cu urmãtorul text:
"5. hidrocarburi înseamnã orice produs petrolier persistent, precum titeiul, pãcura, motorina si uleiul de ungere, fie cã este transportat la bordul unei nave ca marfã sau în tancurile de combustibil ale acelei nave;"
3. Paragraful 6 este înlocuit cu urmãtorul text: "6. pagubã produsã prin poluare înseamnã:
a) pierderea sau dauna cauzatã de nava care transportã produse petroliere, prin contaminare, rezultatã din scurgerea sau din descãrcarea produselor petroliere din navã, oriunde asemenea scurgere sau descãrcare are loc, cu conditia ca compensarea pentru degradarea mediului, alta decât pierderea de profit datoratã acestei degradãri, sã fie limitatã la costurile mãsurilor rezonabile de eliminare a efectelor poluãrii, întreprinse sau care vor fi întreprinse;
b) cheltuielile pentru mãsurile preventive si pierderi sau daune ulterioare cauzate de mãsurile preventive;"
4. Paragraful 8 este înlocuit cu urmãtorul text:
"8. incident înseamnã orice eveniment sau serie de evenimente având aceeasi origine, care cauzeazã pagube datorate poluãrii sau creeazã o amenintare gravã si iminenia de a cauza asemenea pagube;"
5. Paragraful 9 este înlocuit cu urmãtorul text:
"9. Organizatie înseamnã Organizatia Maritimã Internationalã;"
6. Dupã paragraful 9 este inserat un nou paragraf dupã cum urmeazã:
"10. Conventia rãspunderii, 1969, înseamnã Conventia internationalã privind rãspunderea civilã pentru pagubele provocate prin poluarea cu hidrocarburi, 1969. Pentru statele pãrti la protocolul din 1976 la aceastã conventie, termenul va include Conventia rãspunderii, 1969, amendatã de acest protocol."
ARTICOLUL 3
Articolul 11 al Coriventiei rãspunderii, 1969, este înlocuit cu urmãtorul text:
"Aceastã conventie se va aplica exclusiv:
a) pagubelor datorate poluãrii:
(i) pe teritoriu, incluzând marea teritorialã a statului contractant; si
(ii) în zona economicã exclusivã â statului contractant, stabilitã conform legii internationale, sau, dacã un stat contractant nu are stabilitã o asemenea zonã, într-o suprafatã, dincolo si adiacent cu marea teritorialã a acelui stat, determinatã de acel stat conform legilor internationale si extinzându-se nu mai mult de 200 mile marine de la linia de bazã de la care se mãsoarã lãtimea mãrii teritoriale;
b) mãsurilor preventive, oriunde acestea sunt luate, pentru prevenirea sau minimizarea unor astfel de pagube."
ARTICOLUL 4
Articolul III al Conventiei rãspunderii, 1969, este amendat dupã cum urmeazã:
1. Paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text:
"1. În afara exceptiilor prevãzute la paragrafele 2 si 3 ale prezentului articol, armatorul unei nave, din momentul producerii incidentului sau când incidentul constã într-o serie de evenimente, din momentul primului eveniment, va fi rãspunzãtor pentru pagubele poluãrii pricinuite de navã ca rezultat al acelui incident."
2. Paragraful 4 este înlocuit cu urmãtorul text:
"4. Nu vor fi cerute compensatii pentru efectele poluãrii împotriva armatorului în alt mod decât în baza prezentei conventii. Cu conditia respectãrii paragrafului 5 al prezentului articol, nu vor fi fãcute cereri de compensatii peniru daunele provocate de poluare, conform acestei conventii sau altfel, împotriva:
a) angajatilor sau agentilor proprietarului ori membrilor, de echipaj;
b) pilotului sau oricãrei persoane care, nefiind membru al echipajului, lucreazã pentru navã;
c) oricãrui navlositor (oricum este descris acesta, inelusiv navlositorul în contractul de tip bare-boat), manager sau operator de navã;
d) oricãrei persoane care îndeplirieste operatiuni de salvare cu asentimentul armatorului sau conform instructiunilor altei autoritãti publice competente;
e) oricãrei persoane care ia mãsuri preventive;
f) tuturor angajatilor sau agentilor persoanelor mentionate la subparagrafele c), d) si e),
în afara cazului în care paguba este rezultatul propriei actiuni sau omisiunii fãcute cu intentia de a cauza astfel de pagubã sau din nepãsare si cunoscând faptul cã o astfel de pagubã ar putea rezulta din aceasta."
ARTICOLUL 5
Articolul IV al Conventiei rãspunderii, 1969, este înlocuit cu urmãtorul text:
"Când se produce un incident în care sunt implicate douã sau mai multe nave si rezultã din acesta pagube de poluare, armatorii tuturor navelor implicate, în afara cazurilor exonerate de art. III, vor fi împreunã rãspunzãtori pentru totalitatea acestei pagube care nu este rezonabil separabilã."
ARTICOLUL 6
Articolul V al Conventiei rãspunderii, 1969, este amendat dupã cum urmeazã:
1. Paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text:
"1. Proprietarul unei nave va fi îndreptãtit la limitarea rãspunderii lui, conform acestei conventii, în legãturã cu orice incident, la o sumã totalã, calculatã astfel:
a) 3 milioane de unitãti de cont pentru o navã care nu depãseste 5.000 unitãti de tonaj;
b) pentru o navã cu un tonaj mai mare, pentru fiecare unitate de tonaj, 420 unitãti de cont în plus fatã de suma mentionatã la subparagraful a), cu conditia cã, în orice caz, aceastã sumã totalã nu va depãsi 59,7 milioane de unitãii de cont."
3. Paragraful 2 este înlocuit cu urmãtorul text:
"2. Proprietarul navei nu va fi îndreptãtit la limitarea rãspunderii civile, conform acestei conventii, dacã se dovedeste cã paguba de poluare se datoreazã actiunii sale personale sau omisiunii fãcute cu intentia de a crea aceastã pagubã sau din nepãsare si cunoscând faptul cã o astfel de pagubã s-ar putea produce."
4. Paragraful 3 este înlocuit cu urmãtorul text:
3. Pentru a beneficia de limitãrile prevãzute la paragraful 1 al acestui articol armatorul va constitui un fond pentru sumã totalã reprezentând limita rãspunderii sale la instanta judecãtoreascã competentã sau la o altã autoritate competentã a oricãruia dintre statele contractante, în fata cãreia, este introdusã actiunea în conformitate cu prevederile art. IX, sau, dacã nu a fost introdusã actiunea, la instanta judecãtoreascã ori la altã autoritate eompetentã a oricãruia dintre statele contractante, în fata cãreia actiunea poate fi introdusã conform art. IX. Fondul poate fi constituit fie, prin depunerea sumei, fie prin prezentarea unei scrisori de garantie bancarã sau a aÎtei garantii, acceptatã de legislatia statului contractant unde fondul este constituit si consideratã a fi adecvatã de cãtre instanta judecãtoreascã competentã sau de altã autoritate competentã."
5. Paragraful 9 este înlocuit cu urmãtorul text:
"9a) Unitatea de cont la care se referã paragraful 1 al prezentului articol este dreptul special de tragere, definit astfel de Fondul Monetar International. Suma mentionatã la paragraful 1 va fi convertitã în moneda nationalã, în baza valorii monedei nationale în raport cu dreptul special de trãgere la data constituirii fondului la care se referã paragraful 3. Valoarea monedei nationale, în functie de drepturile speciale de tragere ale unui stat contractant care este membru al Fondului Monetar International, va fi calculatã în conformitate cu metoda de evaluare aplicatã de Fondul Monetar International în ziua în chestiune pentru operatiunile sau tranzactiile sale. Valoarea monedei nationale în raport cu drepturile speciale de tragere ale unui stat care nu este membru al Fondului Monetar International va fi calculatã în maniera determinatã de acel stat.
9b) Totusi un stat contractant care nu este membru al Fondului Monetar International, a cãrui lege nu permite aplicarea prevederilor paragrafului 9a), poate, în momentul ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau al aderãrii la aceastã conventie si oricând dupã aceasta, declara cã unitatea de cont la care se referã paragraful 9a) va fi egalã cu 15 franci aur. Francul aur la care se referã acest paragraf corespunde unei unitãti alcãtuite din saizeci si cinci si jumãtate miligrame aur, cu titlul de aliaj 900%. Convertirea francului aur în moneda nationalã va fi fãcutã în conformitate cu legea acelui stat.
9c) Calcularea mentionatã în ultima frazã a paragrafului 9a) si convertirea mentionatã în paragraful 9b) vor fi fãcute astfel încât sã exprime în moneda nationalã a statului contractant, cât mai mult posibil, pânã la valoarea realã pentru suma mentionatã la paragraful 1, ca si cum ar rezulta din aplicarea primelor 3 fraze ale paragrafului 9a). Statele contractante vor comunica depozitarului maniera de calcul conform paragrafului 9a) sau rezultatul conversiei conform paragrafului 9b), dupã cãz, la depunerea unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la aceastã conventie si oricând existã o schimbare a acestora."
6. Paragraful 10 este înlocuit cu urmãtorul text:
"10. În întelesul acestui articol, tonajul navei va fi tonajul brut, calculat în conformitate cu regulile de mãsurare a tonajului, cuprinse în anexa I la Conventia internationalã pentru mãsurarea tonajului navelor, 1969."
7. A doua propozitie a paragrafului 11 este înlocuitã cu urmãtorul text:
"Un asemenea fond poate fi constituit chiar dacã, conform prbvederilor paragrafului 2, proprietarul navei nu este îndreptãtit la limitarea responsabilitãtii lui, dar constituirea nu poate în acest caz sã prejudicieze drepturile pe care le au victimele împotriva proprietarului navei."
ARTICOLUL 7
Articolul VII al Conventiei rãspunderii, 1969, este amendat dupã cum urmeazã:
1. Primele douã propozitii ale paragrafului 2 sunt înlocuite cu urmãtorul text:
"Pentru fiecare navã se elibereazã un certificat, emis de autoritatea competentã a statului contractant, conform paragrafului 1, prin care se atestã cã se aflã în vigoare o asigurare sau o garantie financiarã conform prevederilor prezentei conventii. Pentru o navã înmatriculatã într-un stat contractant un astfel de certificat va fi emis sau va fi autentificat de o autoritate competentã a statului în care nava este înmatriculatã; pentru o navã care nu este înregistratã într-un stat contractant certificatul va fi emis sau va fi autentificat de autoritatea competentã a oricãrui stat contractant."
2. Paragraful 4 este înlocuit cu urmãtorul text:
"4. Certificatul va fi pãstrat la bordul navei si o copie de pe acesta va fi depusã la autoritaiea care pãstreazã registrul de înmatriculare, iar pentru navele care nu sunt înmatriculate într-un stat contractant, la autoritatea competentã care emite sau autentificã asemenea certificate."
3. Prima propozitie a paragrafului 7 este înlocuitã cu urmãtorul text:
"7. Certificatele emise sau autentificate de autoritatea unui stat contractant în conformitate cu paragraful 2 vor fi acceptate de celelalte state contractante în scopul acestei conventii si vor fi considerate ca având aceeasi valoare cu a certificatelor emise sau autentificate de cãtre ele însele, chiar dacã au fost emise sau au fost autentificate în raport cu o navã neînregistratã în statul contractant."
4. În cea de-a doua propozitie a paragrafului 7, cuvintele "cu statul registrator al navei"sunt înlocuite cu cuvintele "cu statul de emitere sau de autentificare:
5. A-doua propozitie a paragrafului 8 este înlocuitã cu urmãtorul text:
"În acest caz pârâtul poate, chiar dacã proprietarul nu este îndreptãtit sã îsi limiteze responsabilitatea în conformitate cu art. V paragraful 2, sã se prevaleze de limitele rãspunderii prevãzute la art. V paragraful 1."
ARTICOLUL 8
Articolul IX al Conventiei rãspunderii, 1969, este amendat dupã cum urmeazã:
Paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text:
"1. În cazul în care un incident a cauzat o pagubã prin poluare pe teritoriu, incluzând marea teritorialã, sau pe o suprafatã, desemnatã de art. II, a unui stat contractant sau când s-au luat mãsuri de prevenire ori pentru a minimiza paguba prin poluare pe acest teritoriu, incluzând marea teritorialã, nu se poate formula cererea de despãgubire decât în fata instantei judecãtoresti competente a acestui stat sau a acestor state contractante. Pârâtul trebuie preavizat într-un termen rezonabil despre introducerea unei astfel de cereri."
ARTICOLUL 9
Dupã articolul XII din Conventia rãspunderii, 1969, sunt inserate douã noi articole, dupã cum urmeazã:
ARTICOLUL XII BIS Prevederi tranzitorii
Urmãtoarele prevederi tranzitorii se vor aplica în cazul unui stat care la data incidentului este parte si la prezenta conventie si la Conventia rãspunderii, 1969:
a) acolo unde un incident a produs o pagubã prin poluare în întelesul acestei conventii, rãspunderea potrivit conventiei va fi consideratã ca fiind anulatã, dacã si în mãsura în care aceasta se prevede de Conventia rãspunderii, 1969;
b) acolo unde un incident a produs o pagubã în întelesul acestei conventii si statul este parte la conventie si parte la Conventia internationalã pentru stabilirea unui fond international de compensatii pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1971, rãspunderea rãmasã a fi anulatã dupã aplicarea subparagrafului a) al acestui articol va fi, conform acestei conventii, numai pânã la limita pagubei datorate poluãrii, rãmasã necompensatã dupã aplicarea acestui articol al conventiei din 1971;
c) la aplicarea art. III paragraful 4 din aceastã conventie expresia aceastã conventie va fi interpretatã ca fãcând referire la aceastã conventie sau la Conventia rãspunderii, 1969, dupã caz;
d) la aplicarea art. V paragraful 3 din aceastã conventie suma totalã a fondului care va fi constituit va fi redusã cu suma pentru care rãspunderea a fost consideratã a fi anulatã în conformitate cu subparagraful a) al acestui articol.
ARTICOLUL XII TER
Clauze finale
Clauzele finale ale acestei conventii vor fi art. 12-18 din protocolul din 1992 care amendeazã Conventia rãspunderii, 1969. Referirile la aceastã conventie privind statele contractante vor fi considerate referiri la statele contractante ale acestui protocol."
ARTICOLUL 10
Modelul de certificat, anexat la Conventia rãspunderii, 1969, este înlocuit cu modelul anexat la acest protocol.
ARTICOLUL 11
1. Conventia rãspunderii, 1969, si acest protocol vor fi citite si interpretate împreunã cu un singur instrument între pãrtile la acest protocol.
2. Art. 1-XII ter, inclusiv modelul de certificat, din Conventia rãspunderii, 1969, astfel cum este amendatã de acest protocol, vor fi cunoscute sub denumirea de Conventia internationalã privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992 (Conventia rãspunderii, 1992).
CLAUZE FINALE
ARTICOLUL 12
Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea si aderarea
1. Acest protocol va putea fi semnat începând cu data de 15 ianuarie 1993 pânã la data de 14 ianuarie 1994 de cãtre toate statele.
2. Sub rezerva paragrafului 4, orice stat poate deveni parte la acest protocol prin:
a) semnarea sub rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, urmatã de ratificare, de acceptare sau de aprobare; sau
b) aderare.
3. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va fi fãcutã prin depunerea unui instrument formal cu astfel de efect la secretarul general al Organizatiei.
4. Orice stat contractant la Conventia internationalã pentru stabilirea unui fond international de compensare pentru daune provocate prin poluarea cu hidrocarburi, 1971, de aici încolo cunoscutã ca fiind Conventia fondului, 1971, poate ratifica, accepta, aproba sau adera la acest protocol numai dacã ratificã, acceptã, aprobã sau aderã în acelasi timp la protocolul din 1992 pentru amendarea conventiei, în afara cazului în care denuntã Conventia fondului, 1971, cu efect de la data la care acest protocol intrã în vigoare pentru acest stat.
5. Un stat care este parte, la acest protocol, dar nu este parte la Conventia rãspunderii, 1969, va fi legat de prevederile Conventiei rãspunderii, 1969, amendatã de acest protocol, în raporturile cu alte state pãrti la acesta, dar nu va f[ legat de prevederile Conventiei rãspunderii, 1969, în raporturile cu statele pãrti la aceasta.
6. Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, depus dupã intrarea în vigoare a unui amendament la Conventia rãspunderii, 1969, amendatã de acest protocol, va fi considerat cã se aplicã conventiei astfel amendate, modificatã de astfel de amendament.
ARTICOLUL 13
Intrarea în vigoare
Acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data la care 10 state, incluzând 4 state care detin fiecare nu mai putin de un milion de unitãti de tonaj brut în tancuri petroliere, vor depune instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la secretarul general al Organizatiei.
2. Totusi orice stat contractant la Conventia fondului, 1971, în mornentul depunerii instrumentului sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la acest protocol, poate declara cã acel document nu va fi considerat ca fiind efectiv în întelesul acestui articol pânã la sfârsitul unei perioade de 6 luni, conform art. 31 din protocolul din 1992 care amendeazã Conventia fondului, 1971. Un stat care nu este stat contractant la Conventia fondului, 1971, dar care depune un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la protocolul din 1992 care amendeazã Conventia fondului, 1971, poate face o declaratie în conformitate cu acest paragraf, în acelasi timp.
3. Orice stat care a fãcut o declaratie în conformitate cu paragraful precedent poate sã o retragã oricând printr-o notificare adresatã secretarului general al Organizatiei. Orice asemenea retragere va avea efect la data primirii notificãrii, cu conditia cã acel stat va fi considerat cã a depus instrumentul sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, în legãturã cu acest articol, la acea datã.
4. Pentru orice stat care ratificã, acceptã, aprobã sau aderã la acest protocol dupã ce conditiile prevãzute la paragraful 1 pentru intrarea lui în vigoare au fost îndeplinite, acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data depunerii de cãtre acel stat a instrumentului corespunzãtor.
ARTICOLUL 14
Revizuiri si modificãri
1. Organizatia poate stabili o conferintã în scopul revizuirii sau al modificãrii Conventiei rãspunderii, 1992.
2. Organizatia va stabili o conferintã a statelor contractante în scopul revizuirii sau al modificãrii Conventiei rãspunderii, 1992, la cererea a nu mai putin de o treime din numãrul statelor contractante.
ARTICOLUL 15
Amendamente la limitarea sumelor
1. La cererea a cel putin unei pãtrimi din numãrul statelor contractante, orice propunere de modificare a limitelor rãspunderii, astfel cum sunt descrise la art. V paragraful 1 din Conventia rãspunderii, 1969, amendatã de acest protocol, va fi comunicatã de secretarul general tuturor membrilor Organizatiei si tuturor statelor contractante.
2. Orice amendament propus si comunicat conform celor de mai sus va fi supus spre analizare Comitetului legal al Organizaiiei cel mai târziu la 6 luni de la data comunicãrii lui.
3. Toate statele contractante la Conventia rãspunderii, 1969, amendatã de acest protocol, vor fi îndreptãtite sã participe la lucrãrile Comitetului legal pentru analizarea si adoptarea amendamentelor, indiferent dacã sunt membre ale Organizatiei sau nu.
4. Amendamentele vor fi adoptate cu majoritatea a douã treimi a statelor contractante prezente si cu drept de vot în Comitetul legal, extinsã conform celor prevãzute la paragraful 3, cu conditia ca cel putin jumãtate din statele contractante sã fie prezente la data votãrii.
5. Când lucreazã la o propunere de modificare a lirnitelor rãspunderii, Comitetul legal va tine seama de incidentele anterioare si, în mod special, de numãrul pagubelor rezultate, de schimbãrile în evaluarea monetarã si de efectul amendamentului propus asupra costului asigurãrii. Se va tine seama, de asemenea, si de relatia dintre limitele prevãzute la art. V paragraful 1 din Conventia rãspunderii, 1969, amendatã de acest protocol, si de cele prevãzute la art. 4 paragraful 4 din Conventia internationalã pentru stabilirea unui fond international de compensare pentru pagubele cauzate de poluarea cu hidrocarburi, 1992.
6a) Nici un amendament la limitele rãspunderii, conform acestui articol, nu poate fi luat în considerare înainte de data de 15 ianuarie 1998 si nici la mai putin de 5 ani de la data intrãrii în vigoare a prevederilor amendamentului prevãzut la acest articol. Nici un amendament, conform acestui articol, nu va fi luat în considerare înainte ca acest protocol sã intre în vigoare.
b) Nici o limitã nu poate fi majoratã în asa fel încât sã depãseascã suma care corespunde limitei stabilite de Conventia rãspunderii, 1969, amendatã de acest protocol, care este mãritã cu 6% pe an, calculat pe o bazã comunã de la data de 15 ianuarie 1993.
c) Nici o limitã nu poate fi mãritã în asa fel încât sã depãseascã o sumã care corespunde limitei stabilite de Conventia rãspunderii, 1969, astfel cum a fost amendatã de acest protocol, multiplicatã de 3 ori.
7. Orice amendament adoptat în concordantã cu paragraful 4 va fi notificat de Organizatie tuturor statelor contractante. Amendamentul va fi considerat ca fiind acceptat la sfârsitul unei perioade de 18 luni de la data notificãrii, în afara cazului în care în acea perioadã nu mai putin de o pãtrime din numãrul statelor care erau state contractante la data adoptãrii amendamentului de cãtre Comitetul legal a comunicat Organizatiei cã nu acceptã amendamentul, caz în care amendamentul este respins si nu va mai avea efect.
8. Un amendament considerat ca fiind acceptat în conformitate cu paragraful 7 va intra în vigoare la 18 luni de la data acceptãrii lui.
9. Toate statele contractante vor fi obligate de amendament, în afarã de cazul în care denuntã acest protocol, în conformitate cu art. 16 paragrafele 1 si 2, cu cel putin 6 luni înainte de intrarea în vigoare a amendamentului. Astfel de denuntare va avea efect când amendamentul intrã în vigoare.
10. Când un amendament a fost adoptat de Comitetul legal, dar perioada de 18 luni necesarã pentru acceptare nu a expirat încã, un stat care devine stat contractant în timpul acelei perioade va fi obligat de amendament, dacã acesta intrã în vigoare. Un stat care devine stat contractant dupã acea perioadã va fi obligat de amendamentul care a fost acceptat în conformitate cu paragraful 7. În cazurile referitoare la acest paragraf un stat devine obligat de un amendament când amendamentul intrã în vigoare sau când acest protocol intrã în vigoare ulterior pentru acel stat:
ARTICOLUL 16
Denuntare
1. Acest protocol poate fi denuntat de orice parte oricând dupã data intrãrii sale în vigoare pentru acea parte.
2. Denuntarea va fi efectuatã prin depunerea unui instrument la secretarul general al Organizatiei.
3. O denuntare va avea efect dupã 12 luni sau dupã o perioadã a cãrei duratã poate fi specificatã în instrumentul de denuntare de la depunerea sa la secretarul general al Organizatiei.
4. Asa cum s-a convenit între pãrtile la acest protocol, denuntarea de cãtre oricare dintre ele a Conventiei rãspunderii, 1969, în conformitate cu art. XVI din aceasta, nu va fi interpretatã în nici un fel ca o denuntare a Conventiei rãspunderii, 1969, amendatã de acest protocol.
5. Denuntarea protocolului din 1992 de amendare a Conventiei fondului, 1971, de cãtre un stat care rãmâne parte la Conventia fondului, 1971, va fi consideratã ca o denuniare a acestui protocol. Astfel de denuntare va avea efect la data la care denuntarea protocolului din 1992 care amendeazã Conventia fondului, 1971, devine efectivã conform art. 34 din acel protocol.
ARTICOLUL 17
Depozitar
1. Acest protocol si orice amendamente acceptate conform art. 15 vor fi depuse la secretarul general al Organizatiei.
2. Secretarul general al Organizatiei:
a) va informa toate statele care au semnat sau au aderat la acest protocol despre:
(i) fiecare nouã semnare sau depozitare a unui instrument, împreunã cu data acesteia;
(ii) fiecare declaratie si notificare, conform art. 13, si fiecare declaratie sau comunicare, conform art. V paragraful 9 din Conventia rãspunderii, 1992;
(iii) data intrãrii în vigoare a acestui protocol;
(iv) orice propunere de amendare a limitelor rãspunderii, care a fost fãcutã în conformitate cu art. 15 paragraful 1;
(v) orice amendament care a fost adoptat în conformitate cu art. 15 paragraful 4;
(vi) orice amendament considerat a fi acceptat conform art. 15 paragraful 7, împreunã cu data la care amendamentul intrã în vigoare în conformitate cu paragrafele 8 si 9 ale acelui articol;
(vii) depunerea oricãrui document de denuntare a acestui protocol, împreunã cu data depunerii si data de la care va avea efect;
(viii) orice denuntare consideratã ca fiind fãcutã conform art. 16 paragraful 5;
(ix) orice comunicare legatã de orice articol din acest protocol;
b) va transmite o copie autentificatã de pe acest protocol tuturor statelor semnatare si tuturor statelor care aderã la acest protocol.
3. Imediat dupã intrarea în vigoare a acestui protocol textul va fi transmis de secretarul general al Organizatiei Secretariatului Natiunilor Unite pentru înregistrare si publicare conform art. 102 din Carta Natiunilor Unite.
ARTICOLUL 18
Limbile
Acest protocol a fost redactat într-un singur exemplar original, în limbile arabã, chinezã, englezã, francezã, rusã si spaniolã, toate textele fiind egal autentice.
Întocmit la Londra la 27 noiembrie 1992.
Drept care, subsemnatii, fiind corespunzãtor autorizaii de respectivele lor guverne în acest scop, au semnat acest protocol*).

ANEXÃ

            Întocmit conform dispozitiilor art. VII din Conventia internationalã privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992.
 

Numele navei	Numãrul sau literele distinctive	Portul de înmatriculare	Numele si adresa proprietarului

            Subsemnatul certific cã nava sus-mentionatã detine politã de asigurare sau altã garantie financiarã care satisface cerintele art. VII din Conventia internationalã privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi.
Tipul de garantie.................................................
Durata garantiei...................................................
Numele si adresa asigurãtorului (sau ale asigurãtorilor) si (sau) ale garantilor Numele...............................................................
Adresa................................................................
Acest certificat este valabil pânã la ................................................................
Emis sau certificat de Guvernul..................................................................... (numele complet al statului) în la data de .....................................

            1. Indicându-se statul, se poate mentiona, la cerere, autoritatea publicã competentã a tãrii în care se emite certificatul.
            2. Dacã suma totalã a garantiei provine din mai multe surse, este necesar sã se specifice suma furnizatã de fiecare dintre acestea.
            3. Dacã garantia este produsã sub mai multe forme, acestea trebuie sã fie enumerate.
            4. La rubrica "durata garantiei" este necesar sã se precizeze data la care o astfel de garantie începe sã îsi producã efectele.

ANEXA Nr. 2

ARTICOLUL I
În întelesul acestei conventii:
1. navã înseamnã orice navã maritimã si orice ambarcatiune plutitoare de orice fel, construitã sau adaptatã pentru a transporta produse petroliere în vrac, ca marfã, cu conditia ca acea navã capabilã sã transporte produse petroliere sau altã marfã sã fie consideratã navã numai atunci când transportã produse petroliere în vrac, ca marfã, si în timpul oricãrui voiaj ulterior acestei încãrcãturi, în afara cazului în care se poate dovedi cã nu are la bord reziduuri din acea marfã de produse petroliere în vrac;

---

*) Traducere

2. persoanã înseamnã orice persoanã fizicã sau juridicã, de drept public sau privat, inclusiv un stat sau orice subdiviziuni ale sale;
3. armator înseamnã persoana sau persoanele înregistrate ca armatori de nave sau, în absenta înregistrãrii, persoana sau persoanele proprietare de nave. În cazul în care o navã este proprietatea statului sau este operatã de o companie în care statul este înregistrat ca "operator de navã", cuvântul armator va însemna asemenea companie;
4. statul de înregistrare a navei înseamnã, pentru navele înregistrate, statul de înregistrare a navei, iar pentru navele neînregistrate înseamnã statul al cãrui pavilion îl arboreazã nava;
5. hidrocarburi înseamnã orice produs petrolier persistent, precum titeiul, pãcura, motorina si uleiul de ungere, fie cã este transportat la bordul unei nave ca marfã sau în tancurile de combustibil ale acelei have;
6. pagubã produsã prin poluare înseamnã:
a) pierderea sau dauna cauzatã de nava care transportã produse petroliere, prin contaminare, rezultatã din scurgerea sau din descãrcarea produselor petroliere din navã, oriunde asemenea scurgere sau descãrcare are loc, cu conditia ca compensarea pentru degradarea mediului, alta decât pierderea de profit datoratã acestei degradãri, sã fie limitatã la costurile mãsurilor rezonabile de eliminare a efectelor poluãrii întreprinse sau care vor fi întreprinse;
b) cheltuielile pentru mãsurile preventive si pierderi sau daune ulterioare cauzate de mãsurile preventive;
7. mãsuri preventive înseamnã orice mãsuri rezonabile luate de orice persoanã dupã ce un incident a avut loc, pentru a preveni sau pentru a minimiza efectele poluãrii;
8. incident înseamnã orice eveniment sau serie de evenimente având aceeasi origine, care cauzeazã pagube datorate poluãrii sau creeazã o amenintare gravã si iminenta de a cauza asemenea pagube;
9. Organizatie înseamnã Organizatia Maritimã Internationalã;
10. Conventia rãspunderii, 1969, înseamnã Conventia internationalã privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969. Pentru statele pãrti la protocolul din 1976 la aceastã conventie, termenul va include Conventia rãspunderii, 1969, amendatã de acest protocol.
ARTICOLUL II
Aceastã conventie se va aplica exclusiv:
a) pagubelor datorate poluãrii:
(i) pe teritoriu, incluzând marea teritorialã a statului contractant; si
(ii) în zona economicã exclusivã a statului. contractant, stabilitã conform legii internationale, sau, dacã un stat contractant nu are stabilitã o asemenea zonã, într-o suprafatã, dincolo si adiacent cu marea teritorialã a acelui stat, determinatã de acel stat conform legilor internationale si extinzându-se nu mai mult de 200 mile marine de la linia de bazã de la care se mãsoarã lãtimea mãrii teritoriale;
b) mãsurilor preventive, oriunde acestea sunt luate, pentru prevenirea sau minimizarea unor astfel de pagube.
ARTICOLUL III
1. În afara exceptiilor prevãzute la paragrafele 2 si 3 ale prezentului articol, armatorul unei nave, din momentul producerii incidentului sau când incidentul constã într-o serie de evenimente, din momentul primului eveniment, va fi rãspunzãtor pentru pagubele poluãrii pricinuite de navã ca rezultat al acelui incident.
2. Armatorul navei nu va avea nici o rãspundere pentru efectele poluãrii, dacã poate dovedi cã paguba prin poluare:
a) este rezultatul unui act de rãzboi, ostilitãti, rãzboi civil, insurectie sau al unui fenomen natural exceptional, inevitabil si cu caracter irezistibil; sau
b) a fost în totalitate cauzatã de o actiune sau de o omisiune fãcutã cu intentia de a crea daune de cãtre o teriã parte; sau
c) a fost în totalitate cauzatã de neglijenta sau de altã actiune producãtoare de prejudiciu a oricãrui guvern ori a altei autoritãti responsabile cu întretinerea farurilor sau a altor mijloace de navigatie ajutãtoare în exercitiul acestei functiuni.
3. Dacã armatorul navei dovedeste cã pagubele poluãrii au rezultat, în întregime sau partial, fie din cauza unei actiuni sau a unei omisiuni fãcute cu intentia de a crea daune de cãtre persoana care a suportat efectele, fie din neglijenta acelei persoane, armatorul poate fi exonerat, în totalitate sau partial, de rãspunderea lui fatã de acea persoanã.
4. Nu vor fi cerute compensatii pentru efectele poluãrii împotriva armatorului în alt mod decât în baza prezentei conventii. Cu conditia respectãrii paragrafului 5 al prezentului articol, nu vor fi fãcute cereri de compensatii pentru daunele provocate de poluare, conform acestei conventii sau altfel, împotriva:
a) angajatilor sau agentilor proprietarului ori membrilor de echipaj;
b) pilotului sau oricãrei persoane care, nefiind membru al echipajului, lucreazã pentru navã;
c) oricãrui navlositor (oricum este descris acesta, inclusiv navlositorul în contractul de tip bare-boat), manager sau operator de navã;
d) oricãrei persoane care îndeplineste operatiuni de salvare cu asentimentul armatorului sau conform instructiunilor altei autoritãti publice competente;
e) oricãrei persoane care ia mãsuri preventive;
f) tuturor angajatilor sau ageniilor persoanelor mentionate la subparagrafele c), d) si e), în afara cazului în care paguba este rezultatul propriei actiuni sau omisiunii fãcute cu intentia de a cauza astfel de pagubã sau din nepãsare si cunoscând faptul cã o astfel de pagubã ar putea rezulta din aceasta.
5. Nici o parte a acestei conventii nu va prejudicia nici un drept de recurs al armatorului împotriva unei terte pãrti.
ARTICOLUL IV
Când se produce un incident în care sunt implicate douã sau mai muite nave si rezultã din acesta pagube de poluare, armatorii tuturor navelor implicate, în afara cazurilor exonerate de art. III, vor fi împreunã rãspunzãtori pentru totalitatea acestei pagube câre nu este rezonabil separabilã.
ARTICOLUL V
1. Proprietarul unei nave va fi îndreptãtit la limitarea rãspunderii lui, conform acestei conventii, în legãturã cu orice incident, la o sumã totalã, calculatã astfel:
a) 3 milioane de unitãti de cont pehtru o navã care nu depãseste 5.000 unitãti de tonaj;
b) pentru o navã cu un tonaj mai mare, pentru fiecare unitate de tonaj, 420 unitãti de cont în plus fatã de suma mentionatã la subparagraful a), cu conditia cã, în orice caz, aceastã sumã totalã nu va depãsi 59,7 milioane de unitãti de cont.
2. Proprietarul navei nu va fi îndreptãtit la limitarea rãspunderii civile, conform acestei conventii, dacã se dovedeste cã paguba de poluare se datoreazã actiunii sale personale sau omisiunii fãcute cu intentia de a crea aceastã pagubã sau din nepãsare si cunoscând faptul cã astfel de pagubã s-ar putea produce.
3. Pentru a beneficia de limitãrile prevãzute la paragraful 1 al acestui articol armatorul va constitui un fond pentru o sumã totalã reprezentând limita rãspunderii sale la instanta judecãtoreascã competentã sau la o altã autoritate competentã a oricãruia dintre statele contractante, în fata cãreia este introdusã actiunea în conformitate cu prevederile art. IX, sau, dacã nu a fost introdusã actiunea, la instanta judecãtoreascã ori la altã autoritate competentã a oricãruia dintre statele contractante, în fata cãreia actiunea poate fi introdusã conform art. IX. Fondul poate fi constituit fie prin depunerea sumei, fie prin prezentarea unei scrisori de garantie bancarã sau a altei garantii, acceptatã de legislatia statului contractant unde fondul este constituit si consideratã a fi adecvatã de cãtre instanta judecãtoreascã competentã sau de altã autoritate competentã.
4. Fondul va fi distribuit proportional între creditori, în functie de sumele creantelor admise.
5. Dacã înainte de distribuirea fondului proprietarul navei sau oricare dintre angajatii ori agentii lui sau altã persoanã care îi presteazã asigurarea ori altã garantie financiarã a plãtit, ca urmare a evenimentului în discutie, o indemnizatie pentru paguba produsã prin poluare, aceastã persoanã va dobândi pânã la concurenta sumei pe care aceasta a plãtit-o prin subrogare în drepturile de compensare de care s-ar fi bucurat persoana despãgubitã în conditiile prezentei conventii.
6. Dreptul de subrogare prevãzut la paragraful 5 al prezentului articol poate, de asemenea, sã fie exercitat de cãtre o altã persoanã decât cele mentionate în acel paragraf pentru sumele pe care aceasta le poate plãti pentru acoperirea pagubei produse prin poluare, cu conditia ca o astfel de subrogare sã fie admisã prin aplicarea legii nationale.
7. Dacã proprietarul sau o altã persoanã stabileste cã ar putea fi obligat sã plãteascã ulterior, total sau partial, o astfel de sumã de compensare, pentru care o astfel de persoanã ar fi urmat sã beneficieze de dreptul de subrogare în baza paragrafelor 5 si 6 ale prezentului articol, în cazul în care compensarea a fost plãtitã înainte de distribuirea fondului, instanta judecãtoreascã competentã sau altã autoritate competentã a statului unde a fost constituit fondul poate sã dispunã rezervarea provizorie a unei sume suficiente pentru ca o astfel de persoanã sã poatã sã îsi impunã ulterior drepturile asupra fondului.
8. În mãsura în care sunt rationale, cheltuielile la care s-a expus si sacrificiile consimtite de bunãvoie de cãtre proprietar, în scopul de a preveni sau de a micsora o poluare, îi conferã drepturi asupra fondului, echivalente cu ale celotlalti creditori.
9a) Unitatea de cont la care se referã paragraful 1 al prezentului articol este dreptul special de tragere, definit astfel de Fondul Monetar International. Suma mentionatã la paragraful 1 va fi convertitã în moneda nationalã, în baza valorii monedei nationale în raport cu dreptul special de tragere la data constituirii fondului la care se referã paragraful 3. Valoarea monedei nationale, în functie de drepturile speciale de tragere ale unui stat contractant care este membru al Fondului Monetar International, va fi calculatã în conformitate cu metoda de evaluare aplicatã de Fondul Monetar International în ziua în chestiune pentru operatiunile sau tranzactiile sale. Valoarea monedei nationale în raport cu drepturile speciale de tragere ale unui stat care nu este membru al Fondului Monetar International va fi calculatã în maniera determinatã de acel stat.
9b) Totusi un stat contractant care nu este membru al Fondului Monetar International, a cãrui lege nu permite aplicarea prevederilor paragrafului 9a) poate, în momentul ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau al aderãrii la aceastã eonventie si oricând dupã aceasta, declara cã unitatea de cont la care se referã paragraful 9a) va fi egalã cu 15 franci aur. Francul aur la care se referã acest paragraf corespunde unei unitãti alcãtuite din saizeci si cinci si jumãtate miligrame aur, cu titlul de aliaj 900%. Convertirea francului aur în moneda nationalã va fi fãcutã îri conformitate cu legea acelui stat.
9c) Calcularea mentionatã în ultima frazã a paragrafului 9a) si convertirea mentionatã în paragraful 9b) vor fi fãcute astfel încât sã exprime moneda nationalã a statului contractant, cât mai mult posibil, pânã la valoarea realã pentru suma mentionatã la paragraful 1, ca si cum ar rezulta din aplicarea primelor 3 fraze ale paragrafului 9a). Statele contractante vor comunica depozitarului maniera de calculare conform paragrafului 9a) sau rezultatul conversiei conform paragrafului 9b), dupã caz, la depunerea unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la aceastã conventie si oricând existã o schimbare a acestora.
10. În întelesul acestui articol, tonajul navei va fi tonajul brut, calcuaat în conformitate cu regulile de mãsurare a tonajului, cuprinse în anexa I la Conveniia internationalã pentru, mãsurarea tonajului navelor, 1969.
11. Asigurãtorul sau orice altã persoanã care asigurã garantia financiarã poate constitui un fond, conform prezentului articol, în aceleasi conditii si cu aceleasi efecte ca si cum fondul ar fi constituit de cãtre proprietar. Un asemenea fond poate fi constituit chiar dacã, conform prevederilor paragrafului 2, proprietarul navei nu este îndreptãtit la limitarea responsabilitãtii lui, dar constituirea nu poate în acest caz sã prejudicieze drepturile pe care le au victimele împotriva proprietarului navei.
ARTICOLUL VI
1. În cazul în care proprietarul navei, dupã un incident, a constituit un fond conform art. V si este îndreptãtit la limitarea rãspunderii sale:
a) nici o persoanã având reclamatii pentru pagube rezultând din incident nu va fi îndreptãtitã sã îsi exercite orice drept împotriva oricãrui alt bun al proprietarului;
b) instanta judecãtoreascã competentã sau altã autoritate competentã din oricare dintre statele contractante va dispune eliberarea oricãrei nave sau a altui bun apartinând proprietarului, care a fost sechestrat în urma unei cereri de despãgubire pentru pagubele suferite prin poluare, cauzate de incidentul respectiv, si va elibera în acelasi mod orice cautiune sau altã formã de garantie depusã pentru evitarea unui asemenea arest.
2. Dispozitiile de mai sus se aplicã totusi numai dacã reclamantul are acces la instanta judecãtoreascã competentã care administreazã fondul, iar fondul poate fi utilizat pentru a acoperi cererea acestuia.
ARTICOLUL VII
1. Proprietarul unei nave înmatriculate într-un stat contractant si care transportã mai mult de 2.000 tone de hidrocarburi în vrac, ca încãrcãturã, este obligat cã mentinã o asigurare sau o altã garantie financiarã, precum o cautiune bancarã sau un certificat eliberat de un fond de despãgubire, la o cifrã fixatã prin aplicarea limitelor rãspunderii prevãzute la art. V paragraful 1, pentru a acoperi rãspunderea sa pentru paguba produsã prin poluare, conform dispozitiilor prezentei conventii.
2. Pentru fiecare navã se elibereazã un certificat, emis de autoritatea competentã a statului contractant, conform paragrafului 1, prin care se atestã cã se aflã în vigoare o asigurare sau o garantie financiarã conform prevederilor prezentei conventii. Pentru o navã înmatriculatã într-un stat contractant un astfel de certificat va fi emis sau va fi autentificat de o autoritate competentã a statului în care nava este înmatriculatã; pentru o navã care nu este înregistratã într-un stat contractant certificatul va fi emis sau va fi autentificat de autoritatea competentã a oricãrui stat contractant. Acest certificat va fi conform modelului prezentat în anexã si va cuprinde urmãtoarele date:
a) numele navei si portul, de înmatriculare;
b) numele si adresa sediului principal ale proprietarului;
c) felul garantiei;
d) numele si adresa sediului principal ale asigurãtorului sau ale altei persoane care acordã garantia si dacã este cazul, adresa sediului la care a fost subscrisã asigurarea sau garantia;
e) termenul de valabilitate a certificatului, care nu poate sã depãseascã termenul de valabilitate a asigurãrii sau a garantiei.
3. Certificatul va fi întocmit în limba sau în limbile oficiale ale statului care îl elibereazã. Dacã limba utilizatã nu este engleza sau franceza, textul va include o traducere în una dintre aceste limbi.
4. Certificatul va fi pãstrat la bordul navei si o copie de pe acesta va fi depusã la autoritatea care pãstreazã registrul de înmatriculare, iar pentru navele care nu sunt înmatriculate într-un stat contractant, la autoritatea competentã care emite sau autentificã asemenea certificate.
5. O asigurare sau o altã garantie financiarã nu va satisface cerintele acestui articol, dacã aceasta poate înceta, din alte motive decât expirarea termenului de valabilitate a asigurãrii sau a garantiei, indicat în certificat în aplicarea paragrafului 2 al acestui articol, înainte de expirarea unui termen de 3 luni socotit de la data preavizãrii autoritãtii mentionate la paragraful 4 al prezentului articol, cu conditia ca certificatul sã nu fi fost restituit acestei autoritãti sau ca un nou certificat valabil sã nu fi fost emis în interiorul acestei perioade. Aceste dispozitii se aplicã, de asemenea, oricãrei modificãri a asigurãrii sau a garantiei financiare, de naturã sã atragã neîndeplinirea dispozitiilor acestui articol.
6. Statul de înmatriculare stabileste conditiile de emitere si de valabilitate a certificatului, sub rezerva dispozitiilor acestui articol.
7. Certificatele emise sau autentificate de autoritatea unui stat contractant în conformitate cu paragraful 2 vor fi acceptate de celelalte state contractante în scopul acestei conventii si vor fi considerate ca având aceeasi valoare cu a certificatelor emise sau autentificate de cãtre ele însele, chiar dacã au fost emise sau au fost autentificate în raport cu o navã neînregistratã în statul contractant. Un stat contractant poate oricând sã cearã consultarea statului de emitere sau de autentificare, dacã acesta crede cã asigurãtorul sau garantul numit în certificat nu este capabil din punct de vedere financiar sã facã fatã obligatiilor impuse de aceastã conventie.
8. Cererea de compensare a pagubelor produse prin poluare poate fi formulatã direct împotriva asigurãtorului sau persoanei de la care emanã garantia financiarã care acoperã rãspunderea proprietarului pentru pagubele produse prin poluare. În acest caz pârâtul poate, chiar dacã proprietarul nu este îndreptãtit sã îsi limiteze responsabilitatea în conformitate cu art. V paragraful 2, sã se prevaleze de limitele rãspunderii prevãzute la art. V paragraful 1. În plus pârâtul se poate prevala de mijloacele de apãrare pe care proprietarul însusi ar fi îndreptãtit sã le invoce (cu exceptia celor bazate pe falimentul sau pe punerea în stare de lichidare a proprietarului). În plus pârâtul poate sã se prevaleze în apãrare de faptul cã pagubele provocate prin poluare rezultã dintr-o gresealã intentionatã a proprietarului însusi, iar el nu poate sã se prevaleze de nici unul dintre mijloacele de apãrare pe care el ar fi îndreptãtit sã le invoce într-o actiune intentatã de proprietar împotriva lui. Pârâtul va avea în toate cazurile dreptul de a cere proprietarului sã i se alãture la proces.
9. Orice sume constituite de asigurare sau de o altã garantie financiarã, conform paragrafului 1 al acestui articol, vor fi disponibile exclusiv pentru satisfacerea reclamatiilor în baza acestei conventii.
10. Un stat contractant nu va autoriza o navã supusã prevederilor prezentului articol si care arboreazã pavilionul sãu sã facã comert, dacã acea navã nu detine un certificat eliberat în baza paragrafului 2 sau 12 al acestui articol.
11. Sub rezerva dispozitiilor acestui articol, fiecare stat contractant se va asigura, în conformitate cu legislatia sa nationalã, cã asigurarea sau altã garantie specificatã la paragraful 1 al acestui articol este în vigoare în legãturã cu orice navã, indiferent unde este înmatriculatã, care intrã sau iese dintr-un port de pe teritoriul sãu ori care soseste sau pãrãseste terminalele din largul mãrii, în marea sa teritorialã, dacã nava transportã mai mult de 2.000 tone de hidrocarburi în vrac.
12. Dacã o navã proprietate de stat nu este asiguratã sau nu are o altã garantie financiarã, dispozitiile prezentului articol nu se aplicã acelei nave, dar nava va avea un certificat eliberat de autoritatea competentã a statului de înmatriculare, care sã ateste cã nava este proprietatea statului si cã rãspunderea civilã este acoperitã în limitele prevãzute la art. V paragraful 1. Un astfel de certificat se întocmeste pe cât posibil potrivit modelului indicat în paragraful 2 al prezentului articol.
ARTICOLUL VIII
Drepturile de compensare prevãzute de prezenta conventie se vor stinge, dacã nu va avea loc o actiune în justitie în decurs de 3 ani de la data producerii pagubei. Cu toate acestea, nici o actiune în justitie nu mai poate fi intentatã dupã împlinirea a 6 ani de la data la care a avut loc incidentul producãtor de pagubã. Acolo unde acest incident constã într-o serie de incidente, perioada de 6 ani începe sã curgã de la data producerii primului incident din seria respectivã.
ARTICOLUL IX
1. În cazul în care un incident a cauzat o pagubã prin poluare pe teritoriu, incluzând marea teritorialã, sau pe o suprafatã, desemnatã de art. II, a unui stat contractant sau când s-au luat mãsuri de prevenire ori pentru a minimiza paguba prin poluare pe acest teritoriu, incluzând marea teritorialã, nu se poate formula cererea de despãgubire decât în fata instantei judecãtoresti competente a acestui stat sau a acestor state contractante. Pârâtul trebuie preavizat într-un termen rezonabil despre introducerea unei astfel de cereri.
2. Fiecare stat contractant se va preocupa ca instantele sale judecãtoresti competente sã aibã competenta sã judece astfel de actiuni de compensare.
3. Dupã constituirea fondului potrivit dispozitiilor art. V instantele judecãtoresti competente ale statului contractant în care a fost constituit fondul sunt singurele competente sã hotãrascã asupra tuturor problemelor legate de repartitia si de distribuirea fondului.
ARTICOLUL X
1. Orice hotãrâre a unei instante judecãtoresti competente, în baza art. IX, care este executorie în statul de origine unde nu mai poate fi atacatã cu recurs ordinar, va fi recunoscutã de orice stat contractant, cu exceptia cazului în care:
a) hotãrârea a fost obtinutã prin fraudã; sau
b) pârâtul nu a fost înstiintat în termen rezonabil si nu i s-a dat o sansã corectã de a-si prezenta cazul.
2. O hotãrâre judecãtoreascã recunoscutã conform paragrafului 1 al acestui articol va fi executorie în fiecare stat contractant imediat ce formalitãtile cerute în acel stat au fost îndeplinite. Formalitãtile nu vor permite, în esentã, repunerea pe rol a fondului cererii.
ARTICOLUL XI
1. Dispozitiile prezentei conventii nu se vor aplica navelor de rãzboi sau altor nave apartinând statului ori operate de acesta si folosite, pentru perioada respectivã, numai pentru serviciul necomercial.
2. În ceea ce priveste navele care apartin unui stat contractant si care sunt folosite în scopuri comerciale, fiecare stat va fi pasibil de a fi chemat în fata instantelor judecãtoresti competente, mentionate la art. IX, si va renunta la toate apãrãrile de care ar putea sã se prevaleze, decurgând din calitatea sa de stat suveran.
ARTICOLUL XII
Aceastã conventie va înlocui orice conventie internationalã în vigoare sau care este deschisã pentru semnare, ratificare sau aderare la data la care prezenta conventie este deschisã pentru semnare, dar numai în mãsura în care aceste conventii ar fi contrarii acesteia; totusi nici o prevedere a acestui articol nu va afecta obligatiile statelor contractante fatã de statele necontractante, decurgând din aceste conventii internationale.
ARTICOLUL XII BIS
Prevederi tranzitorii
Urmãtoarele prevederi tranzitorii se vor aplica în cazul unui stat care la data incidentului este parte si la prezenta conventie si la Conventia rãspunderii, 1969:
a) acolo unde un incident a produs o pagubã prin poluare în întelesul acestei conventii, rãspunderea potrivit conventiei va fi consideratã ca fiind anulatã, dacã si în mãsura în care aceasta se prevede în Conventia rãspunderii, 1969;
b) acolo unde un incident a produs o pagubã în întelesul acestei conventii si statul este parte la conveniie si parte la Conventia internationalã pentru stabilirea unui fond international de compensatii pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1971, rãspunderea rãmasã a fi anulatã dupã aplicarea subparagrafului a) al acestui articol va fi, conform acestei conventii, numai pânã la limita pagubei datorate poluãrii, rãmasã necompensatã dupã aplicarea acestui articol al conventiei din 1971;
c) la aplicarea art. III paragraful 4 din aceastã conventie expresia aceastã conventie va fi interpretatã ca fãcând referire la aceastã conventie sau la Conventia rãspunderii, 1969, dupã caz;
d) la aplicarea art. V paragraful 3 din aceastã conventie suma totalã a fondului care va fi constituit va fi redusã cu suma pentru care rãspunderea a fost consideratã a fi anulatã în conformitate cu subparagraful a) al acestui articol.
ARTICOLUL XII TER
Clauze finale
Clauzele finale ale acestei conventii vor fi art. 12-18 din protocolul din 1992 care amendeazã Conventia rãspunderii, 1969. Referirile la aceastã conventie privind statele contractante vor fi considerate referiri la statele contractante ale acestui protocol.
CLAUZE FINALE
(art. 12-18 din protocolul din 1992 care amendeazã Conventia rãspunderii, 1969)
ARTICOLUL 12
Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea si aderarea
1. Acest protocol va putea fi semnat începând cu data de 15 ianuarie 1993 pânã la data de 14 iariuarie 1994 de cãtre toate statele.
2. Sub rezerva paragrafului 4, orice stat poate deveni parte la acest protocol prin:
a) semnare sub rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, urmatã de ratificare, de acceptare sau de aprobare; sau
b) aderare.
3. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va fi fãcutã prin depunerea unui instrument formal cu astfel de efect la secretarul general al Organizatiei.
4. Orice stat contractant la Conventia internationalã pentru stabilirea unui fond international de compensare pentru daune provocate prin poluarea cu hidrocarburi, 1971, de aici încolo cunoscutã ca fiind Conventia fondului, 1971, poate ratifica, accepta, aproba sau adera la acest protocol numai dacã ratificã, acceptã, aprobã sau aderã în acelasi timp la protocolul din 1992 pentru amendarea conventiei, în afara cazului în care denuntã Conventia fondului, 1971, cu efect de la data la care acest protocol intrã în vigoare pentru acest stat.
5. Un stat care este parte la acest protocol, dar nu este parte la Conventia rãspunderii, 1969, va fi legat de prevederile Conventiei rãspunderii, 1969, amendatã de acest protocol, în raporturile cu alte state pãrti la acesta, dar nu va fi legat de prevederile Conventiei rãspunderii, 1969, în raporturile cu statele pãrti la aceasta.
6. Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, depus dupã intrarea în vigoare a unui amendament la Conventia rãspunderii, 1969, amendatã de acest protocol, va fi considerat cã se aplicã conventiei astfel amendate, modificatã de astfel de amendament.
ARTICOLUL 13
Intrarea în vigoare
1. Acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data la care 10 state, incluzând 4 state care detin fiecare nu mai putin de un milion de unitãti de tonaj brut în tancuri petroliere, vor depune instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la secretarul general al Organizatiei.
2. Totusi orice stat contractant la Conventia fondului, 1971, în momentul depunerii instrumentului sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la acest protocol, poate declara cã acel document nu va fi considerat ca fiind efectiv în întelesul acestui articol pânã la sfârsitul unei perioade de 6 luni, conform art. 31 din protocolul din 1992 care amendeazã Conventia fondului, 1971. Un stat care nu este stat contractant la Conventia fondului, 1971, dar care depune un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la protocolul din 1992 care amendeazã Conventia fondului, 1971, poate face o declaratie în conformitate cu acest paragraf, în acelasi timp.
3. Orice stat care a fãcut o declaratie în conformitate cu paragraful precedent poate sã o retragã oricând printr-o notificare adresatã secretarului general al Organizatiei. Orice asemenea retragere va avea efect la data primirii notificãrii, cu conditia cã acel stat va fi considerat cã a depus instrumentul sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, în legãturã cu acest articol; la acea datã.
4. Pentru orice stat care ratificã, acceptã, aprobã sau aderã la acest protocol dupã ce conditiile prevãzute la paragraful 1 pentru intrarea lui în vigoare au fost îndeplinite, acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data depunerii de cãtre acel stat a instrumentului corespunzãtor.
ARTICOLUL 14
Reviziliri si modificãri
1. Organizatia poate stabili o conferintã în scopul revizuirii sau al modificãrii Conventiei rãspunderii, 1992.
2. Organizatia va stabili o conferintã a statelor contractante în scopul revizuirii sau al modificãrii Conventiei rãspunderii, 1992, la cererea a nu mai putin de o treime din numãrul statelor contractante.
ARTICOLUL 15
Amendamente la limitarea sumelor
1. La cererea a cel putin unei pãtrimi din numãrul statelor contractante, orice propunere de modificare a limitelor rãspunderii, astfel cum sunt descrise la art. V paragraful 1 din Conventia rãspunderii, 1969, amendatã de acest protocol, va fi comunicatã de secretarul general tuturor membrilor Organizatiei si tuturor statelor contractante.
2. Orice amendament propus si comunicat conform celor de mai sus va fi supus spre analizare Comitetului legal al Organizatiei cel mai târziu la 6 luni de la data comunicãrii lui.
3. Toate statele contractante la Conventia rãspunderii, 1969, amendatã de acest protocol, vor fi îndreptãtite sã participe la lucrãrile Comitetului legal pentru analizarea si adoptarea amendamentelor, indiferent dacã sunt membre ale Organizatiei sau nu.
4. Amendamentele vor fi adoptate cu majoritatea a douã treimi a statelor contractante prezente si cu drept de vot în Comitetul legal, extinsã conform celor prevãzute la paragraful 3, cu conditia cã cel putin jumãtate din statele contractante sã fie prezente la data votãrii.
5. Când lucreazã la o propunere de modificare a limitelor rãspunderii, Comitetul legal va tine seama de incidentele anterioare si, în mod special, de numãrul pagubelor rezultate, de schimbãrile în evaluarea monetarã si de efectul amendamentului propus asupra costului asigurãrii. Se va tine seama, de asemenea, si de relatia dintre limitele prevãzute la art. V paragraful 1 din Conventia rãspunderii, 1959, amendatã de acest protocol, si de cele prevãzute la art. 4 paragraful 4 din Conventia internationalã pentru stabilirea unui fond international de compensare pentru pagubele cauzate de poluarea cu hidrocarburi, 1992.
6a) Nici un amendament la limitele rãspunderii, conform acestui articol, nu poate fi luat în considerare înainte de data de 15 ianuarie 1998 si nici la mai putin de 5 ani de la data intrãrii în vigoare a prevederilor amendamentului prevãzut la acest articol. Nici un amendament, conform acestui articol, nu va fi luat în considerare înainte ca acest protocol sã intre în vigoare.
b) Nici o limitã nu poate fi majoratã în asa fel încât sã depãseascã suma care corespunde limitei stabilite de Conventia rãspunderii, 1969, amendatã de acest protocol, care este mãritã cu 6% pe an, calculat pe o bazã comunã de la data de 15 ianuarie 1993.
c) Nici o limitã nu poate fi mãritã în asa fel încât sã depãseascã o sumã care corespunde limitei stabilite de Conventia rãspunderii, 1969, astfel cum a fost amendatã de acest protocol, multiplicatã de 3 ori.
7. Orice amendament adoptat în concordantã cu paragraful 4 va fi notificat de Organizatie tuturor statelor contractante. Amendamentul va fi considerat ca fiind acceptat la sfârsitul unei perioade de 18 luni de la data notificãrii, în afara cazului în care în acea perioadã nu mai putin de o pãtrime din numãrul statelor care erau state contractante la data adoptãrii amendamentului de cãtre Comitetul legal a comunicat Organizatiei cã nu acceptã amendamentul, caz în care amendamentul este respins si nu va mai avea efect.
8. Un amendament considerat ca fiind acceptat în conformitate cu paragraful 7 va intra în vigoare la 18 luni de la data acceptãrii lui.
9. Toate statele contractarite vor, fi obligate de amendament, în afarã de cazul în care ele denuntã acest protocol, în conformitate cu art. 16 paragrafele 1 si 2, cu cel putin 6 luni înainte de intrarea în vigoare a amendamentului. Astfel de denuntare va avea efect când amendamentul intrã în vigoare.
10. Când un amendament a fost adoptat de Comitetul legal, dar perioada de 18 luni necesarã pentru acceptare nu a expirat încã, un stat care devine stat contractant în timpul acelei perioade va fi obligat de amendament, dacã acesta intrã în vigoare. Un stat care devine stat contractant dupã acea perioadã va fi obligat de amendamentul care a fost acceptat în conformitate cu paragraful 7. În cazurile referitoare la acest paragraf un stat devine obligat de un amendament când amendamentul intrã în vigoare sau când acest protocol intrã în vigoare ulterior pentru acel stat.
ARTICOLUL 16
Denuntare
1. Acest protocol poate fi denuntat de orice parte oricând dupã data intrãrii sale în vigoare pentru acea parte.
2. Denuntarea va fi efectuatã prin depunerea unui instrument la secretarul general al Organizatiei..
3. O denuntare va avea efect dupã 12 luni sau dupã o perioadã a cãrei duratã poate fi specificatã în instrumentul de denuntare de la depunerea sa la secretarul general al Organizatiei.
4. Asa cum s-a convenit între pãrtile la acest protocol, denuntarea de cãtre oricare dintre ele a Conventiei rãspunderii, 1969, în conformitate cu art. XVI din aceasta, nu va fi interpretatã în nici un fel ca o denuntare a Conventiei rãspunderii, 1969, amendatã de acest protocol.
5. Denuntarea protocolului din 1992 de amendare a Conventiei fondului, 1971, de cãtre un stat care rãmâne parte la Conventia fondului, 1971, va fi consideratã ca o denuntare a acestui protocol. Astfel de denuntare va avea efect la data la care denuntarea protocolului din 1992 care amendeazã Conventia fondului, 1971, devine efectivã conform art. 34 din acel protocol.
ARTICOLUL 17
Depozitar
1. Acest protocol si orice amendamente acceptate conform art. 15 vor fi depuse la secretarul general al Organizatiei.
2. Secretarul general al Organizatiei:
a) va informa toate statele care au semnat sau au aderat la acest protocol despre:
(i) fiecare nouã semnare sau depozitare a unui instrument, împreunã cu data acesteia;
(ii) fiecare declaratie si notificare, conform art. 13, si fiecare declaratie sau comunicare, conform art. V paragraful 9 din Conventia rãspunderii, 1992;
(iii) data intrãrii în vigoare a acestui protocol;
(iv) orice propunere de amendare a limitelor rãspunderii, care a fost fãcutã în conformitate cu art. 15 paragraful 1;
(v) orice amendament care a fost adoptat în conformitate cu art. 15 paragraful 4;
(vi) orice amendament considerat a fi acceptat conform art. 15 paragraful 7, împreunã cu data la care amendamentul intrã în vigoare în conformitate cu paragrafele 8 si 9 al acelui articol;
(vii) depunerea oricãrui document de denuntare a acestui protocol, împreunã cu data depunerii si data de la care va avea efect;
(viii) orice denuntare consideratã ca fiind fãcutã conform art. 16 paragraful 5;
(ix) orice comunicare legatã de orice articol din acest protocol;
b) va transmite o copie autentificatã de pe acest protocol tuturor statelor semnatare si tuturor statelor care aderã la acest protocol.
3. Imediat dupã intrarea în vigoare a acestui protocol textul va fi transmis de secretarul general al Organizatiei Secretariatului Natiunilor Unite pentru înregistrare si publicare conform art. 102 din Carta Natiunilor Unite.
ARTICOLUL 18
Limbile
Acest protocol a fost redactat într-un exemplar original, în limbile arabã, chinezã, englezã, francezã, rusã si spaniolã, toate textele fiind egal autentice.
Întocmit la Londra la 27 noiembrie 1992.
Drept care, subsemnatii, fiind corespunzãtor autorizaii de respectivele lor guverne în acest scop, au semnat acest protocol*).

ANEXÃ

            Întocmit conform dispozitiilor art. VII din Conventia internationalã privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992.
 

Numele navei	Numãrul sau literele distinctive	Portul de înmatriculare	Numele si adresa proprietarului

            Subsemnatul certific cã nava sus-mentionatã detine politã de asigurare sau altã garantie financiarã care satisface cerintele art. VII din Conventia internationalã privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi.
Tipul de garantie.................................................
Durata garantiei...................................................
Numele si adresa asigurãtorului (sau ale asigurãtorilor) si (sau) ale garantilor Numele...............................................................
Adresa................................................................
Acest certificat este valabil pânã la ................................................................
Emis sau certificat de Guvernul..................................................................... (numele complet al statului) în la data de .....................................

NOTE EXPLICATIVE:
1. Indicându-se statul, se poate mentiona, la cerere, autoritatea publicã competentã a tãrii în care se emite certificatul.
2. Dacã suma totalã a garantiei provine din mai multe surse, este necesar sã se specifice suma furnizatã de fiecare dintre acestea.
3. Dacã garantia este produsã sub mai multe forme, acestea trebuie sã fie enumerate.
4. La rubrica "durata garantiei" este necesar sã se precizeze data la care o astfel de garantie începe sã îsi producã efectele.

            În temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) si (3) din Constitutia României si ale art. 1 lit. B pct. 26 din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante,
            Guvernul României emite urmãtoarea ordonantã:
            Articol unic. - Anexa nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 63/1994 privind actualizarea unor normative de cheltuieli pentru autoritãtile si institutiile publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 30 august 1994, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 13/1995, cu modificãrile si completãrile ulterioare, se modificã dupã cum urmeazã:
            1. Punctul 7 de la litera A a capitolului I va avea urmãtorul cuprins:
            "7. La Prefectura Municipiului Bucuresti
            - 1 autoturism pentru prefect
            - 2 autoturisme pentru subprefecti
            - 2 autoturisme pentru parcul comun."
            2. Punctul 8 de la litera A a capitolului I va avea urmãtorul cuprins:
            ,,8. La prefecturile judetene
            - 1 autoturism pentru prefect
            - 1 autoturism pentru subprefect
            - 2 autoturisme pentru parcul comun."

Bucuresti, 28 ianuarie 2000.
Nr. 25.