MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI
P A R T E A I
Anul XII - Nr. 191 LEGI, DECRETE,
HOTARÂRI SI ALTE ACTE Joi, 4 mai 2000
SUMAR
140. - Decret privind numirea în functie a
unor judecatori financiari
142. - Decret privind numirea în functia de presedinte
al Curtii Supreme de Justitie
HOTARÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
270. - Hotarâre pentru aprobarea schimbului de
note verbale intervenit între Ministerul Afacerilor Externe din România si
Ambasada Japoniei la Bucuresti la 16 noiembrie 1999
318. - Hotarâre pentru aprobarea Strategiei
militare a României
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE
ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
323/R.T. - Ordin al ministrului apelor, padurilor
si protectiei mediului pentru aprobarea pretului mediu al unui metru cub de masa
lemnoasa pe picior
DECRETE
privind numirea în functie a unor judecatori
financiari
În temeiul art. 94 lit. c) si al
art. 99 alin. (1) din Constitutia României, precum si al art. 105 alin. (1) din
Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi,
având în vedere propunerile plenului Curtii de Conturi,
Presedintele României d e c r e t
e a z a:
Articol unic. - Se numesc în functia
de judecator financiar urmatorii:
- Iovanas Eugenia - Colegiul
jurisdictional Arad
- Boncu Teofil - Colegiul jurisdictional
Gorj
- Lazar Mihaela Maria - Colegiul
jurisdictional Satu Mare
- Diculescu Ion - Colegiul jurisdictional Ialomita.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
EMIL CONSTANTINESCU
Bucuresti, 27 aprilie 2000.
Nr. 140.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
privind numirea în functia de presedinte al Curtii Supreme de Justitie
În temeiul art. 94 lit. c) si al
art. 99 alin. (1) din Constitutia României, al art. 12 din Legea Curtii Supreme
de Justitie nr. 56/1993, republicata, precum si al art. 88 alin. (1) lit. a)
din Legea nr.
92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata,
având în vedere propunerile
Consiliului Superior al Magistraturii,
Presedintele României d e c r e t
e a z a:
Articol unic. - Domnul Paul Florea
se numeste în functia de presedinte al Curtii Supreme de
Justitie.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
EMIL CONSTANTINESCU
Bucuresti, 27 aprilie 2000.
Nr. 142.
HOTARÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL
ROMÂNIEI
pentru
aprobarea schimbului de note verbale intervenit
între
Ministerul Afacerilor Externe din România si Ambasada Japoniei la Bucuresti la
16 noiembrie 1999
Guvernul României h o t a r a s t
e:
Art. 1. - Se aproba schimbul de
note verbale, care a avut loc la Bucuresti la 16 noiembrie 1999 între Ministerul
Afacerilor Externe din România si Ambasada Japoniei la Bucuresti, prin care s-a
adus la cunostinta înfiintarea Bancii Japoneze pentru Cooperare Internationala
prin fuziunea dintre Banca de Export-Import a Japoniei si Fondul pentru
Cooperare Economica Internationala.
Art. 2. - Acordurile pe care România le-a încheiat pâna în prezent cu Banca de Export-Import a Japoniei si cu Fondul pentru Cooperare Economica Internationala se vor aplica în viitor având ca partener Banca Japoneza pentru Cooperare Internationala.
PRIM-MINISTRU
MUGUR CONSTANTIN ISARESCU
Contrasemneaza:
Ministru de stat,
ministrul afacerilor
externe,
Petre Roman
p. Ministrul finantelor,
Sebastian Vladescu,
secretar de stat
Bucuresti, 17 aprilie 2000.
Nr. 270.
Nr. 90/99
AMBASADA JAPONIEI LA BUCURESTI
Ambasada Japoniei prezinta complimentele sale Ministerului Afacerilor Externe al României si are onoarea sa îl informeze, în numele Guvernului Japoniei, ca Banca de Export-Import a Japoniei (JEXIM) si Fondul pentru Cooperare Economica Internationala (OECF) au fuzionat în Banca Japoneza pentru Cooperare Internationala (JBIC) de la data de 1 octombrie 1999, pe baza unei legi interne care a fost aprobata de Dieta Japoneza în ultima sedinta a acesteia si care a intrat în vigoare la data de 16 aprilie 1999.
JBIC a preluat de la înfiintarea
sa toate drepturile si obligatiile existente ale JEXIM si ale OECF. Descrierea JBIC
si fuziunea sunt prezentate în anexa. Deoarece JBIC este succesorul juridic al
JEXIM si al OECF, Ambasada Japoniei are onoarea sa confirme ca toate drepturile
si obligatiile, inclusiv beneficiile si privilegiile pe care le aveau JEXIM si
OECF în relatiile lor cu
România, au fost transferate catre JBIC de la data de 1 octombrie
1999. Aceste drepturi si obligatii le includ si pe cele prevazute în Conventia
dintre Japonia si România pentru evitarea dublei impuneri, cu referire la impozitul
pe venit.
Ambasada Japoniei are onoarea sa
solicite Guvernului României sa binevoiasca sa confirme continutul mentionat
mai sus.
Ambasada Japoniei profita de aceasta ocazie pentru a reînnoi asigurarea celei mai înalte consideratii Ministerului Afacerilor Externe al României.
Bucuresti, 16 noiembrie 1999.
Ministerului Afacerilor Externe
al României
Nr. G(02)5269
MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE AL ROMÂNIEI
Ministerul Afacerilor Externe al României prezinta complimentele sale Ambasadei Japoniei la Bucuresti si are onoarea sa se refere la ultima Nota verbala nr. 90/99 din data de 16 noiembrie 1999.
Ministerul Afacerilor Externe al
României are onoarea sa informeze Ambasada Japoniei la Bucuresti ca Guvernul
României nu are obiectii la continutul respectivei note verbale.
Ministerul Afacerilor Externe al
României profita de aceasta ocazie pentru a reînnoi asigurarea celei mai înalte
consideratii Ambasadei Japoniei la Bucuresti.
Bucuresti, 17 aprilie 2000
Ambasadei Japoniei la Bucuresti
GUVERNUL
ROMÂNIEI
pentru aprobarea Strategiei militare a României
În temeiul art. 107 din Constitutia
României si al art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 52/1998 privind planificarea
apararii nationale a României,
Guvernul României adopta prezenta
hotarâre.
Articol unic. - Se aproba Strategia militara a României - Securitate militara prin: capacitate defensiva credibila; restructurare si modernizare; parteneriat operational intensificat; integrare graduala.
PRIM-MINISTRU
MUGUR CONSTANTIN ISARESCU
Contrasemneaza:
Ministrul apararii nationale,
Sorin Frunzaverde
Bucuresti, 20 aprilie 2000.
Nr. 318.
STRATEGIA MILITARA A ROMÂNIEI
SECURITATE MILITARA PRIN: CAPACITATE DEFENSIVA
CREDIBILA;
RESTRUCTURARE SI MODERNIZARE; PARTENERIAT OPERATIONAL INTENSIFICAT; INTEGRARE GRADUALA
INTRODUCERE
Strategia militara a României
este documentul de baza al armatei, care cuprinde obiectivele si optiunile
fundamentale privind îndeplinirea, prin mijloace si pe cai de actiune militare,
a politicii de
aparare a statului român. Ea stabileste locul si rolul
armatei României în cadrul eforturilor de realizare a obiectivelor prevazute în
Strategia de securitate nationala si în Carta Alba a Guvernului,
privind securitatea si apararea nationala.
Strategia militara constituie
documentul fundamental care orienteaza activitatea armatei României în primii
ani ai secolului urmator.
Misiunea principala a armatei
este de a garanta cetatenilor României respectarea stricta a drepturilor omului
într-un stat suveran, independent, unitar si indivizibil, angajat activ în
procesul
de integrare europeana si euroatlantica, în conditiile unui
regim politic bazat pe democratia constitutionala, sub un strict control democratic
civil asupra fortelor armate. Pentru îndeplinirea acestei misiuni organismul
militar este si va fi subordonat exclusiv vointei poporului român.
În aceste conditii armata
României trebuie sa fie pregatita sa previna, sa descurajeze si, daca este
necesar, sa înfrânga un eventual agresor care ar ameninta si ar atenta la
securitatea statului
român, concomitent cu asigurarea capacitatii de a participa
la prevenirea conflictelor, la gestionarea crizelor si la apararea colectiva în
plan regional.
Strategia militara a tarii
noastre a fost elaborata pe urmatoarele considerente: România nu are inamici
declarati, se bucura de relatii pasnice cu vecinii, iar probabilitatea aparitiei,
pe termen scurt si mediu, a unei amenintari militare majore la adresa securitatii
sale este minima. Strategia este, în mod evident, defensiv-activa.
Esenta strategiei cuprinde patru concepte strategice.
Primul concept - CAPACITATEA
DEFENSIVA CREDIBILA - presupune o permanenta capacitate de reactie, eficienta si
adecvata, la riscurile existente si probabile din mediul de securitate. Pe baza
unei evaluari realiste a riscurilor trebuie sa mentinem permanent forte
credibile, suficiente cantitativ si pregatite la nivelul standardelor moderne.
Cel de al doilea concept
RESTRUCTURAREA SI MODERNIZAREA - consta, în primul rând, în realizarea unor structuri
adecvate, mai reduse ca dimensiuni, mai compacte, suple
si flexibile, capabile sa fie dislocate rapid si apte sa
dispuna de resurse corespunzatoare pentru sustinerea efortului militar si, în
al doilea rând, în cresterea calitatii înzestrarii atât prin modernizarea
unei parti din echipamentul existent, cât si prin achizitii
de echipamente noi. Prin aceasta se urmaresc atât înzestrarea cu tehnica
militara moderna, cât si realizarea în ansamblu a «Fortei Proiect-2005», proces
care va cuprinde, într-o prima faza (2000-2003), redimensionarea armatei si
stabilirea noii structuri a fortei, formarea liderilor, profesionalizarea
personalului, modernizarea si standardizarea pregatirii. În aceasta faza vom derula
numai acele programe de înzestrare care au finantarea
asigurata, celelalte achizitii urmând sa fie reesalonate. În
faza a doua (2004-2007) vom pune accent pe modernizarea înzestrarii cu tehnica
de lupta, cu echipamente de sprijin si protectie a mijloacelor de actiune,
specifice câmpului de lupta al secolului al XXI-lea.
Cel de al treilea concept
PARTENERIATUL OPERATIONAL INTENSIFICAT - se bazeaza pe parteneriatele speciale,
bilaterale si multilaterale si pe dezvoltarea altora care servesc la
întarirea securitatii nationale.
Cel de al patrulea concept -
INTEGRAREA GRADUALA - consta în accelerarea procesului de aderare la
structurile militare europene si euroatlantice si este conditionat de
interoperabilizarea treptata a armatei noastre cu armatele statelor membre,
fapt ce va
permite României sa îsi ocupe locul dorit si meritat în cadrul comunitatii internationale. Un mediu de securitate colectiva reprezinta cel mai bun mijloc de a ne proteja interesele nationale în secolul al XXI-lea.
MEDIUL DE SECURITATE
Amenintarea cu o confruntare
militara majora în Europa s-a diminuat în mod semnificativ. O data cu colapsul
regimurilor comuniste România se confrunta cu o perioada de tranzitie, care
prezinta atât aspecte favorabile, cât si provocari.
Paralel cu progresele cooperarii si
integrarii au loc procese perturbatoare la adresa securitatii, cum sunt
fragmentarea, marginalizarea sau izolarea unor actori internationali. În lipsa
dialogului conflictele tind sa dobândeasca un caracter
international, antrenând utilizarea fortei militare si creând pericole la
adresa securitatii statelor, cu consecinte în plan regional si global. Toate
statele participante la edificarea securitatii europene s-au
angajat sa adopte masuri pentru întarirea cooperarii, cresterea stabilitatii si
reducerea posibilitatii izbucnirii unui conflict armat. Mediul de
securitate ofera, pe termen scurt, ocazia favorabila de pregatire
pentru integrarea în Alianta Nord-Atlantica. România si-a demonstrat clar
angajamentul sau în aceasta directie. Punerea în
practica a acestei vointe de integrare a fost si este, în
mod constant, unul dintre obiectivele noastre strategice. România trebuie sa
valorifice aceasta oportunitate.
România nu considera nici un stat
ca potential inamic. În prezent exista o instabilitate regionala care poate
determina accentuarea riscurilor pe termen mediu si lung. Spiritul de deschidere,
de parteneriat si de cooperare în Europa contribuie la întarirea tendintei de
stabilitate. Armata României joaca un rol activ în dezvoltarea cooperarii cu
armatele altor state, pentru a sustine întarirea încrederii si stabilitatii.
Actualul mediu de securitate permite realizarea reformei armatei noastre în
cadrul unor limite de risc acceptabile. Într-un mediu de securitate
contradictoriu,
complex, dinamic si incert conditiile economico-financiare existente
în România si în alte state din regiune reprezinta o sursa potentiala de
instabilitate. Aceasta ar putea întârzia efectele
pozitive ale evolutiei în plan regional si ar accentua
tendintele negative.
În acest context armata noastra
trebuie sa fie pregatita sa raspunda provocarilor începutului secolului al
XXI-lea, care se manifesta cu precadere în spatiul de interes strategic militar
al României. Acest spatiu este variabil în functie de evolutia mediului de
securitate, de interesele nationale si este determinat atât de existenta
surselor active sau potentiale de generare a unor crize critice, a caror rezolvare
obliga la folosirea fortei armate, cât si de prezenta oportunitatilor care
trebuie atrase în sprijinul promovarii obiectivelor militare nationale. România
este situata la interferenta a patru evolutii strategice, dezvoltate în spatiile:
central-european - viitor pol de prosperitate regionala; sud-est european – generator
de instabilitate; al Comunitatii Statelor Independente - aflat în criza de
identitate - si cel al Marii Negre - care constituie atât zona de
importanta strategica pentru flancul sudic al NATO, cât si spatiu de tranzit pentru sursele energetice din Asia Centrala.
FACTORI DE RISC
În prezent riscul izbucnirii unei
confruntari militare majore ramâne redus. Totusi exista riscuri regionale si
locale, nonmilitare si militare, dificil de prevazut si de apreciat si care ar
putea evolua în
amenintari. Acestea pot fi clasificate în riscuri regionale,
asimetrice, transnationale si în evenimente neprevazute. Riscurile regionale
cuprind: dezechilibre strategice în potentialele militare din spatiul de
interes strategic al României; prezenta unor tensiuni si conflicte militare
care se pot extinde; prelungirea unor dificultati economico-sociale care
afecteaza direct potentialul militar si care erodeaza autoritatea institutiilor
nationale de conducere ale statului; posibilitatea aparitiei unor disfunctionalitati
în sistemele financiare, informatice, energetice, de comunicatii si telecomunicatii
ale statelor, precum si rivalitatile politico-militare dintre acestea.
Riscurile asimetrice cuprind
acele strategii sau actiuni deliberat îndreptate împotriva statului român, care
folosesc procedee diferite de lupta clasica, vizând atacarea punctelor
vulnerabile ale societatii civile, dar care pot afecta direct sau indirect si
fortele armate. Ele se refera la: expansiunea retelelor si activitatilor
teroriste; proliferarea si diseminarea necontrolata a tehnologiilor si materialelor
nucleare, a mijloacelor de distrugere în masa, a armamentelor si a altor
mijloace letale neconventionale; razboiul informational; izolarea României în
societatea globala, bazata pe
informatie, din cauza lipsei infrastructurii specifice.
Astfel de riscuri includ întreruperea fluxului esential de informatii, propagarea
unei imagini deformate privind societatea democratica româneasca, modul de
respectare de catre România a tratatelor sau acordurilor internationale,
limitarea accesului la resursele strategice, degradarea mediului si existenta
în proximitatea frontierelor
nationale a unor obiective cu un grad ridicat de risc.
Riscurile transnationale, dupa
cum o arata si denumirea, depasesc granitele dintre state. Unele dintre acestea
pot fi generate de grupuri care promoveaza separatismul sau extremismul; altele
îsi au originea în disputele interetnice, în rivalitatile religioase si încalcarea
drepturilor omului. Crima organizata, traficul ilegal de droguri, arme si de
materiale strategice reprezinta riscuri noi. Evenimentele recente evidentiaza
consecintele nefaste ale fluxurilor masive de refugiati.
Evenimentele neprevazute se refera la riscurile plasate în
domeniul incertitudinii si sunt bazate pe factori obiectivi si subiectivi. Relatiile
internationale bune, existente în prezent, s-ar putea schimba sau deteriora.
Regiunea noastra nu este ferita de dezastre naturale: inundatii, seceta si
cutremure.
Consecintele riscurilor la adresa
securitatii nationale în planul apararii
sunt extrem de important de evaluat. Neidentificate, nedefinite si
necontracarate oportun, aceste riscuri pot avea
consecinte care se vor manifesta izolat sau, mult mai
probabil, cumulat. Dintre acestea trebuie mentionate: pierderea credibilitatii României
ca tara angajata ferm în integrarea europeana si
euroatlantica; dezorganizarea sistemelor de conducere si de executie
(politic, economico-financiar si militar) la nivel national sau în anumite zone
de operatiuni, conducând la scoaterea totala
sau partiala a tarii din circuitul informational regional si
mondial; esecul procesului de reforma; scaderea nivelului de trai al populatiei
sub limita suportabila si diminuarea potentialului biologic
al resurselor umane; scaderea moralului populatiei si a
încrederii în factorii de conducere; tulburari interne, cu efect direct asupra stabilitatii
democratice a României; diminuarea capacitatii
combative a fortelor armate si compromiterea credibilitatii
armatei ca forta de prevenire, descurajare si de zadarnicire a unei eventuale
agresiuni; limitarea în timp si în spatiu a capacitatii de
riposta a fortelor armate în timp de criza si de razboi; stirbirea
independentei si suveranitatii nationale, cu efecte directe asupra mentinerii
unitatii si integritatii teritoriale a statului român.
Pentru diminuarea efectelor
riscurilor sunt necesare masuri ferme si oportune. Amânarea lor va accentua
riscurile si va mari costul actiunilor viitoare. Pentru a raspunde adecvat la
întreaga gama de riscuri trebuie sa dispunem la timp de fortele necesare, cu un
înalt nivel al capacitatii actionale. Prin structura, dotarea si pregatirea sa armata
României nu este pregatita pentru a contracara riscurile de ordin
economico-social si are capacitati limitate pentru contracararea riscurilor
asimetrice si transnationale. Pe baza deciziei autoritatii nationale de comanda
armata va coopera cu
celelalte elemente ale sistemului apararii nationale, specializate în combaterea acestor riscuri.
INTERESELE NATIONALE SI OBIECTIVUL
FUNDAMENTAL AL APARARII NATIONALE
Interesele nationale ale
României, prezentate în Strategia de securitate nationala, sunt întemeiate pe:
garantarea si promovarea drepturilor si libertatilor fundamentale si a sigurantei
cetatenilor României; consolidarea unui regim politic democratic, bazat pe respectarea
Constitutiei si pe suprematia legii; asigurarea existentei statului national
român, suveran si independent, unitar si indivizibil; sprijinirea legaturilor
cu românii din afara granitelor tarii, pentru conservarea identitatii lor;
participarea României la asigurarea securitatii si stabilitatii în Europa.
Obiectivul fundamental al apararii nationale a României îl constituie realizarea capacitatii militare necesare si adecvate pentru apararea suveranitatii si independentei nationale, a integritatii si unitatii teritoriale, a democratiei constitutionale si a statului de drept.
OBIECTIVELE MILITARE NATIONALE
În vederea îndeplinirii acestui
deziderat fundamental Strategia militara a României defineste urmatoarele
obiective militare nationale:
- prevenirea conflictelor si
gestionarea crizelor care ar putea afecta direct securitatea militara a
României; sprijinirea autoritatilor publice în caz de urgente civile si prin actiuni
cu caracter umanitar;
- prevenirea, descurajarea si zadarnicirea
unei eventuale agresiuni armate împotriva României;
- sporirea contributiei la
stabilitatea regionala prin participarea la prevenirea conflictelor,
gestionarea crizelor si apararea colectiva, precum si la actiuni cu caracter
umanitar;
- integrarea graduala în
structurile militare ale NATO.
În vederea promovarii si apararii
intereselor României si pentru realizarea obiectivelor de securitate nationala,
prin utilizarea adecvata a mijloacelor militare trebuie sa prevenim, sa
descurajam si sa zadarnicim o eventuala agresiune, independent sau în cooperare
cu partenerii si cu viitorii aliati. Totodata se impune intensificarea
eforturilor consacrate integrarii în NATO, pentru a
beneficia de avantajele participarii la apararea colectiva. Pentru a fi credibila armata trebuie sa devina interoperabila cu fortele armate ale NATO si sa dispuna de structuri modulare, mobile, eficiente si moderne. Prin continuarea actualelor parteneriate strategice, multilaterale si bilaterale, precum si prin dezvoltarea altora vom crea conditii favorabile întaririi securitatii în regiune si vom facilita modernizarea armatei. În acest mod armata noastra va deveni un factor de stabilitate regionala si un participant activ la securitatea si la pacea europeana.
PRINCIPII STRATEGICE
Fortelor armate ale României le
revin, ca sarcina majora, promovarea si protectia intereselor nationale vitale si
a celor de importanta majora, garantarea si apararea suveranitatii, independentei,
integritatii teritoriale si a unitatii statului român, democratiei constitutionale
si a statului de drept. Acestea sunt, de asemenea, chemate sa mentina
libertatea de actiune a României în relatiile cu alte state, sa asigure
participarea activa a statului român la gestionarea situatiilor de criza si sa
sprijine autoritatile locale în situatii de urgente civile (dezastre naturale,
accidente industriale, alte situatii exceptionale).
Potrivit optiunilor
politico-militare fundamentale ale statului român si traditiilor nationale,
Strategia militara a României se bazeaza pe principiul neagresiunii si are un
caracter preponderent
defensiv-activ, directionat în concordanta cu obiectivele
politicii externe a statului român. Ca urmare România va utiliza elementele puterii
militare îndeosebi în spatiul sau de interes strategic, pentru a
sprijini, a apara si a promova interesele nationale sub
conducerea autoritatii nationale de comanda.
Armata se subordoneaza si raspunde
în fata conducerii democratice civile a statului. Cadrul legal al Constitutiei
stabileste controlul democratic civil asupra fortelor armate de catre
conducerea politica a statului - Parlament, Presedinte,
Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Guvern -, precum si procedeele de luare a
deciziilor strategice. Folosirea fortelor armate pentru
apararea tarii reprezinta o decizie politica ce se adopta de
catre conducerea României. Politica de aparare si procesul bugetar sunt transparente
si se desfasoara pe baza hotarârilor Parlamentului.
Pâna la integrarea în structurile
Aliantei Nord-Atlantice strategia militara se bazeaza pe principiul capacitatii
defensive credibile, asigurata preponderent prin efort national. Deficitul de
securitate militara va fi acoperit prin participarea la Parteneriatul pentru
Pace cu Alianta Nord-Atlantica, parteneriatele strategice si speciale, acordurile
bilaterale, precum si prin alte aranjamente de securitate cu diferite state.
Strategia directioneaza armata catre
o forta cu capabilitati sporite, în masura sa actioneze manevrier si decisiv. O
asemenea forta serveste cel mai bine interesele României, deoarece faciliteaza participarea
noastra activa la structurile internationale de securitate si se adapteaza
rapid pentru prevenirea transformarii crizelor regionale în conflicte. Totodata
ofera cele mai bune temeiuri pentru apararea statului în cazul unui atac, cu
forte proprii sau într-o structura multinationala. Evolutiile în conceptele
strategice de ducere a razboiului, complexitatea crescânda a câmpului de lupta modern
si dezvoltarea tehnologica impun ca armata sa fie în masura sa duca actiuni
militare într-o conceptie întrunita (a intercategoriilor de forte ale armatei)
la nivel strategic si operativ.
În unele situatii, în special în conditiile participarii la
operatiunile multinationale, acest principiu se poate aplica si la nivelul esaloanelor
tactice. Pentru îndeplinirea acestor misiuni ramân primordiale principiile
Aliantei Nord-Atlantice privind: solidaritatea aliata, unitatea strategica,
partajarea echitabila a rolurilor, riscurilor si responsabilitatilor, efortul
colectiv pentru aparare, finantarea
multinationala, sprijinirea dezvoltarii Identitatii de Securitate si Aparare Europeana (ESDI) si descurajarea credibila.
CONCEPTE STRATEGICE
Conceptele strategice descriu
principalele modalitati de folosire a armatei în operationalizarea Strategiei
militare a României. Ele definesc, de asemenea, directia în care armata va fi
structurata, înzestrata si instruita. Aceste concepte sunt: capacitatea
defensiva credibila, restructurarea si modernizarea, parteneriatul operational intensificat
si integrarea graduala.
Capacitatea defensiva credibila. Armata României trebuie sa mentina
permanent capacitatea de a raspunde eficient si adecvat la riscurile generate
de mediul de securitate. Riposta graduala si
flexibila, cuprinzând o combinatie de actiuni simultane sau succesive,
prin utilizarea fortelor de supraveghere si avertizare timpurie, de actiune în
situatii de criza, principale si de rezerva,
asigura un raspuns adecvat la riscuri. Aceasta cuprinde patru faze:
- Avertizarea timpurie. Fortele
specializate din timp de pace, amplasate în apropierea zonelor de frontiera si
în adâncimea teritoriului national, asigura capacitatea de supraveghere si
avertizare timpurie. Scopul lor este de a participa la
prevenirea surprinderii strategice, de a descoperi si de a monitoriza indicii privind
aparitia si evolutia starilor de criza si conflict sau pericolul
declansarii unei agresiuni armate la adresa României.
- Reactia rapida. Se realizeaza
prin declansarea prompta a procedurilor specifice prevazute în acordurile
privind masurile de încredere, limitarea si controlul armamentelor, cooperarea
regionala, consultarile în cadrul Parteneriatului pentru
Pace si mecanismele prevazute în Carta O.N.U. În cazul în care riscurile cresc
în intensitate, evidentiind pericolul iminent al declansarii unor
actiuni ostile, dislocarea fortelor trebuie sa se realizeze
imediat si în mod adecvat. Armata va dispune de forte de angajare zonala imediata
si de forta de reactie rapida, apte sa riposteze prompt
împotriva oricarui tip de agresiune militara. Actiunea lor
va fi bazata pe o agilitate actionala deosebita si va avea un caracter oportun,
selectiv, dinamic si flexibil. În functie de amploarea
amenintarii, o parte din fortele principale poate fi chemata
sa sprijine actiunile Fortei de Reactie Rapida. În situatii bine definite, în
concordanta cu obiectivele de politica externa si cu angajamentele internationale
ale statului, armata României trebuie sa fie în masura sa pregateasca, sa
disloce si sa sustina participarea unor forte la actiuni în sprijinul pacii,
având ca scop solutionarea situatiilor de criza care afecteaza interesele nationale
ale României sau ale comunitatii internationale.
- În cazul unei agresiuni
militare de amploare atât împotriva României, cât si împotriva unui stat
partener sau unui grup de state fata de care statul român si-a asumat obligatii
de sprijin, armata
României va fi în masura sa participe la operatiuni comune
cu caracter multinational, corespunzator
principiilor apararii colectivesi prevederilor noului concept strategic al
NATO. Totodata armata României va fi în masura sa raspunda angajamentelor fata de
organizatiile internationale, în situatia participarii la operatiuni în sprijinul
pacii în conformitate cu procedurile de operare standard
ale NATO si/sau ale O.N.U.
Pentru aceste situatii armata
României trebuie sa dispuna de forte operationale capabile sa fie dislocate
oriunde pe teritoriul national si în spatiul de interes strategic al României,
precum si de forte apte sa desfasoare operatiuni de aparare a teritoriului si sa
asigure suportul national pentru proiectarea si desfasurarea fortelor partenere
(aliate).
- Apararea armata generalizata.
În situatii extreme se va adopta apararea armata generalizata. Sistemul national
de aparare si toate resursele umane si materiale ale tarii vor fi mobilizate
pentru a respinge forta agresoare. În cadrul apararii armate generalizate fortele
armate trebuie sa fie capabile sa înfrânga agresiunea militara, la nivel
strategic si operativ, desfasurata pe teritoriul national. Inamicul va fi
angajat pe toata adâncimea sa pentru a i se reduce potentialul de lupta
ofensiv. Operatiunile din afara teritoriului national vor fi desfasurate în
scopul prevenirii continuarii agresiunii si pentru a nu permite agresorului sa
reia imediat actiunea ofensiva.
Restructurarea si modernizarea.
Principala orientare în acest domeniu o reprezinta, pe de o parte, crearea
noilor structuri de conducere, de lupta, de sprijin de lupta si logistic,
moderne sub raport organizatoric, mobile, manevriere si flexibile, cu o mare capacitate
de dislocare, protectie si sustinere, cu putere de foc sporita si apte sa
îndeplineasca misiuni multiple, iar pe de alta parte, înzestrarea organismului
militar cu echipamente adecvate. Trebuie sa reconsideram rolul componentei
informationale fata de cea energetica în cazul unei confruntari armate.
Finalitatea
modernizarii consta în asigurarea unei forte militare
eficiente si de dimensiuni mai mici, activa, puternica, adecvata noului mediu
de securitate si capabila sa dea o riposta oportuna. Modernizarea se bazeaza pe
patru elemente principale:
- Restructurarea fortei.
Viitoarea forta militara a României este definita ca Forta Proiect-2005. Aceasta
forta va cuprinde 112.000 de militari activi si 28.000 de civili. Vor fi
restructurate
comandamentele, statele majore, fortele luptatoare, de
sprijin de lupta si logistice. Va creste numarul militarilor profesionisti de
la 47% la 71%. Comandamentele si fortele vor fi alcatuite din
structuri minutios concepute, compacte, performante,
eficiente, flexibile, compatibile cu standardele NATO si interoperabile cu fortele
Aliantei. Unitatile operationale vor fi mentinute la un nivel
ridicat al capacitatii de lupta. Fortele teritoriale si de
rezerva vor fi încadrate, instruite si mentinute la un nivel al capacitatii de
actiune adecvat nevoilor de asigurare a apararii teritoriale, suportului
national si realizarii mobilizarii. În mediul nostru de
securitate calitatea fortelor, rapiditatea în actiune, caracterul decisiv al ripostei
si adaptabilitatea lor sunt mult mai importante decât marimea acestora.
- Managementul personalului care
urmeaza sa fie disponibilizat, al tehnicii si infrastructurii excedentare.
Componenta Fortei Proiect-2005 va fi stabilita precis. Aceasta impune
identificarea si
definirea fiecarei functii dupa grad, specialitate si
tehnica necesara. Personalul, tehnica si infrastructura, situate în afara
structurilor, vor fi gestionate în conformitate cu legislatia si cu politicile
de personal si de înzestrare. Începând cu anul 2000 acest personal va primi statutul
de rezerva activa. Aceasta, pe de o parte, va asigura capacitatea de a-l
reactiva la o deteriorare imprevizibila a mediului de securitate, iar pe de alta
parte va oferi personalului timpul necesar pentru integrarea lui în societatea
civila. Prin redimensionarea organismului militar vor rezulta elemente de infrastructura
în exces si, în functie de situatie, vor fi prezentate autoritatilor nationale
masurile legale întreprinse pentru valorificarea acestora.
- Profesionalizarea fortei.
Principalul element generator de forta si de tarie al armatei este factorul
uman. Aptitudinile native de luptator ale poporului român reprezinta o garantie
pentru profesionalizarea în timp scurt a armatei. Actualul sistem de îndeplinire
a stagiului militar prin serviciul militar obligatoriu si prin cel alternativ
reprezinta o modalitate costisitoare de completare cu
efective. Unitatile de supraveghere si avertizare timpurie si
de actiune în situatii de criza, având gradul întâi de prioritate, trebuie sa
cuprinda militari profesionisti care doresc sa îsi dedice o parte
din viata carierei militare. Serviciul militar obligatoriu
va fi folosit pentru completarea cu personal a fortelor principale de aparare.
Începând cu anul 2000 numarul
militarilor încorporati va fi corelat cu cerintele de completare a Fortei
Proiect-2005.
- Achizitiile de tehnica militara.
Programul de înzestrare trebuie sa fie rational si selectiv în urmatorii 5 ani.
Accentul în aceasta perioada se va pune pe mentinerea programelor de înzestrare
esentiale, în derulare, fara de care, începând cu anul 2004,
nu ar fi posibila modernizarea înzestrarii. Vor fi facute numai acele achizitii
care sunt necesare pentru mentinerea unei înzestrari adecvate a
fortelor si pentru tranzitia la Forta Proiect-2005. Toate
celelalte programe de modernizare a tehnicii de lupta vor fi reesalonate pâna
în anul 2005. Aceste reesalonari nu vor afecta programul de
dezvoltare a sistemelor C4I (comanda, control, comunicatii, computere
si informatii) la toate esaloanele armatei, acesta având deja finantarea
asigurata.
Parteneriatul operational intensificat. Sistemul de parteneriate este în prezent cea mai buna cale pentru pregatirea armatei României în vederea integrarii într-un mediu de securitate colectiva. Vom dezvolta dinamic relatiile militare cu statele membre ale NATO, folosind cu prioritate oportunitatile oferite de Parteneriatul pentru Pace, Parteneriatul strategic cu S.U.A. si de parteneriatele speciale cu Marea Britanie, Germania, Franta si Italia. De asemenea, vom întari colaborarea bilaterala cu tarile candidate la integrarea în NATO si cu celelalte state care pot sprijini eforturile noastre de apropiere de Alianta Nord-Atlantica.
În cadrul cooperarii bilaterale si
multilaterale armata noastra va participa la exercitii în structurile gruparilor
de forte întrunite si la operatiunile multinationale în sprijinul pacii.
Contributia noastra va fi, în primul rând, cu unitati nominalizate pentru mentinerea
pacii, de sprijin, logistice si cu ofiteri specialisti în domeniul cooperarii civili
- militari. Prin aceste parteneriate în care armata este angajata putem sa
continuam perfectionarea sistemului nostru de gestionare a crizelor. În cadrul
cooperarii subregionale vom participa activ la: Forta multinationala de pace
din sud-estul Europei (MPF-SEE), împreuna cu Albania, Bulgaria, FYROM, Grecia,
Italia, Turcia; Initiativa de cooperare control central-europeana (CENCOOP), împreuna
cu Austria, Elvetia, Slovacia, Slovenia si Ungaria; Brigada multinationala cu
capacitatea de lupta ridicata a fortelor
O.N.U. în asteptare (SHIRBRIG); Grupul de cooperare navala
în Marea Neagra (BLACKSEAFOR), cu participarea Bulgariei, Georgiei, Federatiei
Ruse, Turciei si Ucrainei.
Integrarea graduala. Pentru
realizarea obiectivelor de securitate nationala România trebuie sa se integreze
în institutiile euroatlantice si europene si sa îsi consolideze rolul în alte
structuri de securitate. Integrarea în NATO este prioritara si este cea mai buna
optiune pentru România de a avansa catre un mediu de securitate colectiva.
- Integrarea în NATO. Summitul de
la Washington a dat o noua dimensiune largirii NATO, prin promovarea
conceptului de Plan de actiune pentru aderare. Armata României este angajata
activ în procesul de înfaptuire a cerintelor militare ale programului. În acest
sens principalele directii de actiune ale armatei sunt urmatoarele:
- îndeplinirea obiectivelor
stabilite în programele nationale anuale de pregatire pentru integrare;
- angajarea deplina în
Parteneriatul pentru Pace Operational;
- abordarea problemelor de
securitate si a procesului de planificare a apararii potrivit noului concept
strategic al NATO;
- amplificarea progresiva a
participarii la structurile si actiunile comune, îndeosebi în domeniile
planificarii strategice si operationale, sistemelor de comanda, control,
comunicatii si
informatica, managementului si apararii spatiului aerian,
sistemelor de instructie si infrastructura, precum si al coordonarii miscarii;
- asigurarea capabilitatilor
reale pentru apararea colectiva si pentru implementarea altor masuri luate de
Alianta Nord-Atlantica;
- realizarea standardizarii si a
interoperabilitatii.
În cadrul cooperarii prin
parteneriat cu NATO România sprijina dezvoltarea Identitatii de Securitate si
Aparare Europeana (ESDI). Aceasta constituie un element important al politicii
de integrare a României, reprezentând un instrument de abordare si de solutionare
a provocarilor regionale în viitor. Intentionam sa sprijinim si sa participam
la exercitiile planificate de gestionare a
crizelor, incluzând operatiunile de raspuns la acestea, la operatiunile
de sprijin al pacii, de cautare-salvare, precum si de asistenta umanitara.
- O.S.C.E. si Natiunile Unite.
Vom continua sa participam la operatiunile de sprijin al pacii. Implicarea
noastra în acest gen de operatiuni va demonstra ca România este pe deplin
angajata în
construirea noii arhitecturi a securitatii regionale si
europene. Participarea noastra va avea la baza interesele nationale. În O.S.C.E.,
în special, vom sprijini cu tarie diplomatia preventiva, prevenirea
conflictelor si initiativele statelor europene de reabilitare postconflict.
Angajamentele se vor materializa în participarea armatei României la initiativele
de cooperare militara pentru
constituirea fortelor militare multinationale, destinate în
special executarii misiunilor de mentinere a pacii si umanitare, sub mandatul
O.N.U. sau al O.S.C.E.
- Controlul armamentelor. Un rol
important în strategia noastra de integrare îl are controlul armamentelor.
România este parte la mai multe tratate internationale privind controlul
armamentelor, care au contribuit în mod semnificativ la reducerea tensiunilor
în Europa si la limitarea proliferarii armelor conventionale si de distrugere
în masa. Prioritatile etapei vizeaza consolidarea si dezvoltarea
masurilor urmarind întarirea încrederii si transparentei în
Europa Centrala si de Est, cresterea eficientei acordurilor bilaterale si regionale,
sporirea contributiei la solutionarea tensiunilor si conflictelor din vecinatatea
României (spatiul ex-iugoslav, partea europeana a spatiului ex-sovietic). O
sarcina de baza o reprezinta implementarea Tratatului CFE adaptat, care
constituie unul dintre
elementele de baza ale noii arhitecturi de securitate europeana. Totodata sprijinim si contribuim la alte initiative de control al armamentelor si urmarim întarirea capabilitatilor nationale de verificare.
MISIUNI STRATEGICE
Misiunile strategice ale armatei
au la baza obiectivele politicii de parare si prioritatile acesteia,
principiile strategice, hotarârile organismelor de conducere abilitate, precum si
evolutiile mediului de securitate intern si international. În raport cu starea
mediului de securitate misiunile se grupeaza astfel: în timp de pace, în situatii
de criza si în timp de razboi.
În timp de pace armata trebuie sa
asigure o capacitate defensiva credibila, bazata pe organizare, înzestrare,
instruire si cooperare.Principalele misiuni strategice sunt:
- stabilirea fortelor pentru
realizarea capacitatilor de actiune (riposta) la nivelul planificat, în raport
cu obiectivele stabilite si cu resursele alocate;
- prevenirea sau participarea la
prevenirea conflictelor si agresiunii;
- pregatirea populatiei,
economiei si teritoriului pentru aparare si pentru asigurarea sprijinului national
pentru operatiunile multinationale;
- îndeplinirea componentei
militare a Programului national de pregatire pentru aderare, în vederea realizarii
obiectivelor de interoperabilitate si standardizare, a scopurilor de
parteneriat si
integrare;
- cooperarea pentru pregatirea în
cadrul Parteneriatului pentru Pace si conform acordurilor bi- si multilaterale
cu alte state;
- participarea la misiuni în
sprijinul pacii si umanitare;
- sprijinirea autoritatilor
publice în caz de urgente civile, calamitati naturale si alte dezastre.
În situatii de criza. În raport
cu caracterul crizei (interna sau internationala) care afecteaza direct
România, armata poate participa, potrivit prevederilor legale si în cooperare
cu alte
institutii ale statului de drept, la urmatoarele actiuni:
sprijin logistic acordat Ministerului de Interne si autoritatilor publice
locale; prevenirea actiunilor destabilizatoare; neutralizarea elementelor
terorist-diversioniste si a altor formatiuni ilegal
înarmate; controlul cailor de acces la anumite obiective de importanta
strategica; prevenirea proliferarii armelor conventionale si de distrugere în
masa; interventia în scopul protejarii cetatenilor si a
infrastructurii de baza; monitorizarea si avertizarea strategica în adâncime cu
fortele specializate; realizarea sigurantei strategice la frontiera si la obiective
de importanta vitala; stoparea traficului cu armament si munitii; limitarea si
înlaturarea efectelor dezastrelor.
Angajarea armatei în aceste
tipuri de actiuni se va realiza în conformitate cu planurile guvernamentale si
locale (zonale, departamentale); ea va avea un caracter gradual si flexibil si
se va
executa numai dupa informarea populatiei cu privire la
pericole si la necesitatea utilizarii fortelor armate. Armata va participa
numai cu fortele stabilite pentru astfel de actiuni, înzestrate în mod
corespunzator. Armata va acorda sprijin în cazul dezastrelor
naturale, la solicitarea autoritatilor centrale sau locale. În acest sens armata
va desemna structurile necesare care vor actiona în
cooperare cu fortele de protectie civila si cu administratia
publica locala. În unele situatii, pe baza deciziei autoritatii nationale de comanda,
armata poate participa la acest tip de operatiuni si în
afara granitelor nationale, scopul fiind limitarea si înlaturarea
efectelor dezastrelor. Participarea la misiunile de gestionare si de raspuns în
cazul crizelor regionale (situatie care poate avea loc si
pe timp de pace) va fi realizata numai cu aprobarea autoritatii
nationale de comanda si cu alocarea fondurilor corespunzatoare. Încetarea
implicarii militare va avea un caracter flexibil si gradual,
pentru a preveni reizbucnirea crizei. Fortele militare vor
înceta operatiunile de îndata ce autoritatile civile responsabile vor fi capabile
sa mentina controlul. În situatia participarii la operatiuni
multinationale România va transfera autoritatea de comanda asupra
unitatilor sale comandantului fortei multinationale, în conformitate cu
procedurile comune convenite si aprobate de
Parlamentul României.
În timp de razboi misiunile fortelor
armate se stabilesc în conformitate cu obiectivul politic declarat si cu
evaluarea situatiei strategice. Obiectivul politic se stabileste de catre
autoritatea
nationala de comanda. În vederea realizarii acestuia putem
înfrunta adversari, pornind de la cei care utilizeaza tehnologii simple într-un
mod novator pâna la cei care folosesc tehnologii avansate si o
mare cantitate de informatii. Aceasta gama de conflicte
potentiale constituie o provocare ce necesita o forta capabila de o riposta rapida.
Aceasta înseamna o forta cu o organizare superioara,
doctrina si instruire, dotata cu tehnica de lupta moderna si
cu un potential actional performant.
La razboi fortele armate, prin
organizarea si desfasurarea unor riposte decisive, trebuie sa respinga actiunile
militare ale agresorului si sa creeze conditii favorabile în vederea încheierii
sau
impunerii pacii, corespunzator intereselor statului român si
în stricta conformitate cu situatia prevazuta de catre autoritatile nationale
de comanda pentru încetarea operatiunilor militare. Confruntarile violente se
vor manifesta în câmpul informational si al tehnologiei avansate, al razboiului
în toate mediile si mai putin între grupari armate posesoare de tehnica si
efective numeroase. Ponderea factorilor cantitativi si energetici se va diminua
continuu în favoarea
celor calitativi si informationali.
Succesul fortelor armate ale
României într-un viitor conflict militar va depinde de: evitarea surprinderii,
în special în câmpul informational; capacitatea de a riposta eficient;
cooperarea activa
cu fortele partenere (aliate); activarea oportuna a fortelor de rezerva; desfasurarea cu profesionalism a operatiunilor întrunite; executarea apararii active; asigurarea protectiei depline a fortelor.
CONDUCEREA FORTELOR SISTEMULUI NATIONAL DE
APARARE
Conducerea de ansamblu
(politico-militara) a fortelor armate revine autoritatii nationale de comanda
(Parlamentul, Presedintele României, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii,
Guvernul, Ministerul Apararii Nationale si autoritatile administratiei publice
cu atributii în domeniul apararii nationale). Presedintele României este comandantul
fortelor armate si totodata presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii
- institutie careia îi revine responsabilitatea de a organiza si de a coordona
activitatile din domeniul apararii nationale.
Potrivit deciziilor autoritatii
nationale de comanda, la nivel strategic Statului Major General îi revine
responsabilitatea exercitarii conducerii operationale, respectiv a comenzii
militare a armatei si a operatiunilor acesteia. Coordonarea unitara a activitatilor
si actiunilor de aceasta natura se exercita de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii.
Pentru conducerea operationala curenta a actiunilor militare la pace si în
situatii de criza functioneaza Centrul National de Comanda Militara (Centrul
Operational pentru Situatii de Criza). În situatii deosebite, prin hotarâre a
Consiliului Suprem
de Aparare a Tarii, pentru conducerea operatiunilor militare principale se înfiinteaza Marele Cartier General.
La nivel operativ conducerea actiunilor
militare se exercita de Comandamentul Operational Întrunit (COPI),
Comandamentele Operationale ale Fortelor Aeriene si Fortelor Navale, precum si
de comandamentele operationale teritoriale.
Pentru conducerea unor actiuni
militare cu caracter deosebit, cu un grad mare de independenta sau/si în
raioane (zone) cu trasaturi distincte se constituie si functioneaza
comandamente operationale întrunite de nivel divizie.
Comandamentul Operational
Întrunit si comandamentele tactice trebuie sa fie în masura sa actioneze
oriunde pe teritoriul national, precum si în spatiul de interes strategic al
României, în compunerea unor grupari de forte multinationale.
Conducerea procesului de organizare,
înzestrare si de pregatire a fortelor, a procesului de asigurare logistica si
administrativa a trupelor, precum si conducerea operationala curenta a actiunilor
militare cu caracter teritorial se executa de statele majore ale categoriilor
de forte ale armatei, care pe timp de pace vor avea în subordine toate
structurile luptatoare, de sprijin de lupta si
logistice. În situatii de criza sau în cazul participarii la
operatiuni în afara granitelor tarii categoriile de forte ale armatei vor pune
la dispozitie Comandamentului Operational Întrunit sau
comandamentelor operationale tactice fortele necesare pentru
îndeplinirea misiunilor stabilite de Statul Major General.
Comandamentele teritoriale vor
avea responsabilitatea de a proteja teritoriul României, de a asigura pregatirea
fortelor principale si de rezerva, trecerea de la starea de pace la cea de
razboi prin ridicarea graduala a capacitatii de lupta si
direct prin mobilizare. Conducerea operatiunilor întrunite impune perfectionarea
capabilitatilor necesare în vederea culegerii,
prelucrarii si utilizarii neîntrerupte a informatiilor.
Realizarea conducerii fortelor impune existenta sistemului C4I la toate esaloanele.
Sistemele C4I trebuie sa asigure, în conditiile dinamismului deosebit al actiunilor
militare si al fluiditatii dispozitivelor, acoperirea cu posibilitati de
conducere a întregului spatiu de responsabilitate al comandamentelor operationale,
a realizarii comenzii si a controlului în timp real al fortelor si al mijloacelor
la dispozitie.
Pe timp de pace, în situatii de
criza si la razboi conducerea Ministerului Apararii Nationale se exercita de
ministrul apararii nationale, care îl reprezinta în raporturile cu celelalte
ministere si
organisme guvernamentale, cu alte autoritati ale administratiei
publice, cu organisme similare din alte state.
Seful Statului Major General, cea
mai înalta autoritate militara a armatei, este principalul consilier militar al
presedintelui tarii, Consiliului Suprem de Aparare a Tarii si ministrului apararii
nationale si exercita conducerea (comanda) militara a
armatei. În îndeplinirea acestor responsabilitati seful Statului Major General este
ajutat de Comitetul Sefilor de State Majore.
Pentru starea de urgenta, în situatia
existentei unor amenintari la adresa sigurantei nationale sau a democratiei
constitutionale, Ministerul Apararii Nationale va organiza si va conduce
activitatile
pentru sprijinul logistic al fortelor Ministerului de
Interne, atunci când acest sprijin este solicitat. În cazul iminentei ori al
producerii unor dezastre Statul Major General organizeaza si conduce -
potrivit planurilor de cooperare/interventii si masurilor
stabilite de Comisia Guvernamentala de Aparare împotriva Dezastrelor - participarea
cu forte si mijloace ale armatei pentru limitarea si
înlaturarea efectelor dezastrelor naturale si ale accidentelor.
Pentru starea de asediu
Ministerului Apararii Nationale îi revine sarcina principala în coordonarea
aplicarii masurilor dispuse prin decretul de instituire a acesteia. Conducerea
efectiva a actiunilor militare se exercita de Statul Major General prin Centrul
National de Comanda Militara (Centrul Operational pentru Situatii de Criza).
Pe plan teritorial, la nivel de
judet si de capitala, se înfiinteaza, prin hotarâre a Consiliului Suprem de Aparare
a Tarii, functia de comandant militar. Atributiile comandantului militar se
stabilesc din timp de pace de Statul Major General si se aproba prin hotarâre a
Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.
Structurile, la pace si la razboi, ale comandamentelor, precum si procedurile de lucru pentru elaborarea conceptiilor, planurilor si documentelor organizatorice de aplicare a acestora vor fi conform standardelor existente în cadrul Aliantei Nord-Atlantice. Acest proces are drept scop perfectionarea conducerii militare la toate esaloanele si crearea conditiilor de realizare a interoperabilitatii cu structurile similare ale NATO si ale Uniunii Europene (U.E.O.).
STRUCTURA SI ORGANIZAREA FORTEI PROIECT - 2005
Capabilitatile armatei trebuie sa
corespunda cerintelor legate de îndeplinirea întregii game de misiuni
strategice, de la cele organizate pe timp de pace pâna la cele din timp de razboi.
Pentru
a face fata provocarilor la adresa securitatii nationale în
deceniul urmator armata României trebuie sa întrebuinteze atât fortele active existente
la pace, cât si pe cele care vor fi completate sau
mobilizate. Armata include, din punct de vedere functional,
fortele operationale, fortele teritoriale si de rezerva.
Fortele operationale sunt alcatuite
din mari unitati si unitati mecanizate de tancuri, artilerie, vânatori de
munte, aeromobile, aviatie, aparare antiaeriana si de marina, cu efective
complete,
instruite si dotate adecvat. În situatii de criza si de razboi
ele trebuie sa fie în masura sa treaca în subordinea comandamentelor operationale,
în vederea constituirii gruparii de forte necesare
pentru ducerea actiunilor militare atât pe teritoriul national,
cât si în afara acestuia, în cadrul fortelor multinationale.
Fortele teritoriale si de rezerva
vor fi alcatuite din mari unitati si unitati apartinând tuturor categoriilor de
forte armate. Acestea sunt destinate pentru executarea apararii teritoriale,
pregatirea si executarea mobilizarii, precum si pentru sprijinul autoritatilor
locale în cazul unor urgente civile. În situatii de criza ele pot participa cu structurile
active în subordinea Comandamentului Operational
Întrunit, în vederea îndeplinirii misiunilor stabilite. În
timp de razboi, dupa completare/mobilizare si dupa o pregatire intensiva pentru
lupta, fortele teritoriale pot actiona,
în functie de situatie, fie în
subordinea Comandamentului Operational Întrunit, fie în subordinea
comandamentelor teritoriale.
Din punct de vedere actional
armata cuprinde: fortele de supraveghere si de avertizare timpurie, fortele de
actiune în situatii de criza, fortele principale si fortele de rezerva.
Categoria
operationala în care este inclusa fiecare structura determina
prioritatile unitatii respective în orientarea resurselor, a personalului,
tehnicii si a instruirii. Este imperioasa realizarea unui
echilibru în cadrul armatei între unitatile prioritare cu o
capacitate de lupta ridicata si fortele care au un nivel de instruire mai redus
si variabil, reprezentând majoritatea fortelor necesare la razboi.
Fortele de supraveghere si de
avertizare timpurie includ structuri specializate, subordonate nemijlocit atât
Statului Major General si altor structuri centrale ale Ministerului Apararii Nationale,
cât si categoriilor de forte armate. Au în compunere unitati si subunitati de
cercetare si de razboi electronic, structuri de informatii, cele destinate
realizarii sistemelor C4I, precum si unitati luptatoare mai compacte, modulare si
mobile. Ele sunt destinate descoperirii indiciilor unor posibile conflicte
militare si crize, gestionarii evolutiei factorilor de amplificare a
pericolelor la adresa securitatii nationale, precum si pentru prevenirea
surprinderii. Aceste forte functioneaza în general în serviciu de lupta
permanent.
Fortele de actiuni în situatii de criza sunt destinate participarii la gestionarea crizelor, precum si executarii primei riposte în caz de conflict armat. Ele participa la eforturile de realizare a obiectivelor strategiei militare în timp de pace si constituie elementul principal al descurajarii. Aceste forte sunt dislocate astfel încât sa asigure operationalizarea principalelor directii si raioane din cadrul zonelor de operatiuni.
Fortele de actiune în situatii de
criza cuprind: forte de angajare zonala imediata; forte de reactie rapida; comandamente,
mari unitati si unitati nominalizate în Programul individual de parteneriat
România-NATO. Fortele de reactie rapida vor include mari unitati si unitati ale
tuturor categoriilor de forte ale armatei, capabile sa actioneze atât
independent, cât si întrunit. Prin deciziile autoritatii nationale de comanda o
parte din fortele de reactie rapida va putea fi întrebuintata în cadrul structurilor
multinationale pentru prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor, precum si
în alte misiuni internationale, sub egida O.N.U. si O.S.C.E. Fortele
participante vor avea marimea,
capacitatea actionala si de desfasurare, precum si sprijinul
logistic adecvate.
Fortele principale sunt alcatuite
din marile unitati si din unitatile existente la pace, încadrate, în
majoritate, cu efective reduse. Desi personalul de baza va fi constituit din
militari de profesie, va exista totusi un procent semnificativ de militari în
termen. Aceste forte devin operationale pentru razboi numai dupa completarea
lor cu resurse umane si materiale si dupa o perioada adecvata de
pregatire intensiva pentru lupta. În unele situatii de criza,
daca escaladarea amenintarii are loc în timp foarte scurt, elementele activate
din compunerea lor pot fi incluse în gruparile de forte destinate gestionarii
crizei.
Fortele de rezerva reprezinta
marile unitati si unitatile care se înfiinteaza la mobilizare. Ele sunt
constituite din comandamente, centre de instructie si din alte formatiuni
militare prevazute cu
structuri si nuclee strict necesare pentru functionare în timp de pace. Centrele înfiinteaza, la mobilizare, mari unitati si unitati luptatoare, de sprijin de lupta si logistic.
Fortele principale si fortele de
rezerva realizeaza capacitatea de lupta dupa completarea/înfiintarea lor si
executarea unui numar de zile de pregatire intensiva.
Din punct de vedere structural
armata României se compune din: fortele terestre, fortele aeriene militare si
fortele navale. Pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter deosebit, atât la
nivel central, cât si în cadrul categoriilor de forte ale armatei se constituie
si functioneaza fortele speciale. Aceste forte sunt cele care initiaza, amplifica
si gestioneaza operatiunile speciale în spatiul controlat de agresor.
Fortele terestre reprezinta
componenta de baza a armatei si sunt destinate sa execute toata gama actiunilor
militare cu caracter terestru si aeromobil, în orice zona si pe orice directie,
independent sau întrunit cu celelalte categorii de forte ale
armatei, sa desfasoare operatiuni si lupte de aparare si ofensive pentru capturarea
ori nimicirea inamicului patruns pe teritoriul national,
atât în compunerea structurilor militare nationale, cât si a
celor multinationale.
Structurile operationale vor
cuprinde 8 brigazi luptatoare, 4 brigazi de sprijin de lupta si 2 brigazi de
logistica. O parte din unitatile ce compun structura operationala trebuie sa
fie în masura sa actioneze si în afara teritoriului national, în cadrul gruparilor
multinationale de forte. Structurile de mobilizare si de rezerva vor cuprinde
10 brigazi luptatoare, 5 brigazi de sprijin de lupta si 2 brigazi de logistica.
Fortele aeriene sunt destinate sa
apere suveranitatea statului în spatiul aerian national, independent sau împreuna
cu celelalte categorii de forte armate, precum si în compunerea gruparilor de forte
multinationale, în scopul câstigarii si mentinerii controlului asupra spatiului
aerian si sprijinirii din aer a fortelor terestre sau maritime angajate în actiuni
militare. Ele vor fi, preponderent, în
categoria fortelor de supraveghere sau de reactie. Fortele
active vor avea în compunere un
comandament operational, 2 comandamente de divizie aeriana, 4 baze aeriene si 2
brigazi de
aparare antiaeriana. Fortele de rezerva vor cuprinde 2 baze aeriene
si 2-3 aerodromuri.
Fortele navale sunt destinate sa
execute actiuni militare independent, împreuna cu celelalte categorii de forte
ale armatei, în compunerea unor grupari multinationale, în spatiul de interes
maritim, fluvial si terestru pentru: apararea comunicatiilor
maritime si fluviale proprii; asigurarea iesirii României la mare; exercitarea drepturilor
legitime ale statului în zona economica exclusiva; lovirea
comunicatiilor navale ale inamicului; interzicerea debarcarii
desantului maritim; apararea Dobrogei; îndeplinirea misiunilor de sprijin al pacii
si umanitare. Structurile vor fi incluse îndeosebi în
categoria fortelor de supraveghere sau de reactie rapida si
vor avea în compunere un comandament operational, Flota maritima, Flotila
fluviala si ale forte. Flota maritima asigura protectia si
apararea litoralului maritim, a apelor teritoriale, precum si
protectia bunurilor si intereselor statului român din cadrul spatiului maritim
cu regim de zona economica exclusiva (similar). Fortele operationale din cadrul
Flotei maritime trebuie sa fie în masura sa asigure o prezenta activa în apele
internationale ale Marii Negre pentru protectia, în mod independent sau în
cooperare cu forte
aliate/partenere, a intereselor statului român sau a
regulilor de drept international.
Unitatile navale din compunerea
Flotei maritime trebuie sa fie capabile sa ia parte la operatiuni comune în
sprijinul pacii, în cadrul unor grupari multinationale în spatiul de interes
strategic al României, precum si sa furnizeze o prezenta limitata în cadrul
altor zone, în conformitate cu obligatiile asumate prin Parteneriatul pentru
Pace (integrarea în Alianta Nord-Atlantica).
Flotila fluviala asigura paza si apararea Deltei Dunarii, a Dunarii maritime si interioare, precum si protectia intereselor statului român în apele de frontiera.
CONCEPTIA DE PREGATIRE SI DE ANGAJARE A ARMATEI ÎN ACTIUNI
MILITARE
Pregatirea armatei cuprinde doua
componente principale: formarea si perfectionarea militarilor de profesie prin
sistemul învatamântului militar si pregatirea pentru lupta (instruirea) a
structurilor militare.
Sistemul de învatamânt pentru ofiteri
si subofiteri (maistri militari) este astfel conceput încât sa asigure o buna
pregatire manageriala, tehnica si de specialitate si se completeaza cu sistemul
de pregatire a gradatilor si soldatilor profesionisti, precum si cu sistemul de
apreciere a salariatilor civili.
Un accent deosebit vom pune pe
participarea a cât mai multi ofiteri în colegiile, scolile si institutele de
pregatire (inclusiv limbi straine) din alte tari. Centrul Regional de Pregatire
NATO/PfP din România va specializa personalul în cunoasterea si lucrul cu procedurile
NATO, la nivel tactic si întrunit. Locul si rolul subofiterului în structura profesionala
a armatei vor fi redefinite. El
va fi comandant de structuri militare de la baza ierarhiei
militare (echipaj, grupa, pluton), instructor, lucrator de stat major, specialist
în domeniul tehnic si administrativ.
Pregatirea pentru lupta a armatei
are ca obiectiv general cresterea capacitatii comandamentelor si a trupelor de a desfasura actiuni militare
independent, întrunit, în cooperare cu celelalte forte ale sistemului national
de aparare, precum si în cadrul coalitiilor sau aliantelor. Pregatirea pentru
lupta a elementelor componente va avea unele particularitati, în functie de
locul lor în structura armatei.
Pregatirea pentru lupta a fortelor
de supraveghere si de avertizare timpurie se va executa concomitent cu
îndeplinirea misiunilor de baza ce le revin, corespunzator categoriei de forte
ale armatei si armei din care fac parte. În acelasi mod se vor instrui si fortele
de actiune în situatii de criza. În perioada premergatoare datei la care vor
participa la operatiuni multinationale ele vor executa o pregatire
particularizata la specificul fiecarei misiuni.
Structurile militare cu efective
complete din compunerea fortelor principale se vor instrui pentru a fi în masura
sa îndeplineasca misiuni de lupta concomitent cu fortele de reactie rapida sau
dupa un anumit interval, determinat de durata completarii pâna la necesarul de
razboi si a parcurgerii unei perioade de pregatire intensiva. Structurile militare
cu efective reduse vor pregati numai
personalul încadrat, desfasurând totodata activitati specifice cresterii capacitatii de lupta prin mobilizare.
Fortele de rezerva executa pregatirea
de comandament, concomitent cu activitatile care vizeaza aplicarea planurilor
de mobilizare. Pentru rezervistii prevazuti în planurile proprii structurile
militare care se mobilizeaza organizeaza convocari sau
concentrari de instructie.
Principala caracteristica a
procesului de pregatire va fi standardizarea instruirii de baza la un nivel
maxim posibil pentru fiecare categorie de forte ale armatei. O atentie deosebita
va fi
acordata problemelor specifice, procedurilor de stat major si
întrebuintarii tehnicii de lupta, punându-se accent pe îndeplinirea misiunilor
prin utilizarea sistemului C4I. Sarcina prioritara a
instruirii o va constitui profesionalizarea personalului,
potrivit standardelor nationale si ale Aliantei Nord-Atlantice.
Personalul militar va fi instruit
în scopul mentinerii deprinderilor impuse de utilizarea tehnicii de lupta
necesare în vederea îndeplinirii misiunilor. Treptat se va mari numarul
tragerilor
executate în poligoane, al orelor alocate pentru conducerea vehiculelor,
al orelor de zbor si de navigatie maritima si fluviala.
Instruirea va fi orientata spre
cresterea starii de operativitate a fortelor. Unitatile de supraveghere si de
avertizare timpurie vor trebui sa identifice si sa raspunda în mod adecvat
primilor indici de deteriorare a situatiei interne sau externe. Fortele de reactie
rapida îsi vor perfectiona capabilitatile pentru a fi în masura sa se deplaseze
rapid din garnizoanele de resedinta, cu toate mijloacele la dispozitie. Ele îsi
vor dezvolta si exersa capacitatea de a desfasura operatiunile într-un mod
coerent, întrunit si în timp scurt. Armata va respecta standardele de
operativitate stabilite. Fortele de supraveghere si de avertizare timpurie,
precum si cele de actiune în situatii de criza vor fi încadrate în proportie de
cel putin 90% (pentru fortele aeriene raportul va fi de 2:1 pentru
echipaj/avion). Unitatilor nu li se vor repartiza mai putin
de 90% din necesarul de tehnica de lupta. Standardul pentru capacitatea de lupta
operativa va fi de 80%. În vederea asigurarii cerintelor de pregatire vor fi
repartizate cel putin 80% din resursele necesare.
Pe masura ce resursele necesare
vor fi realizate, standardele operative vor fi ridicate la niveluri cât mai
înalte, începând cu fortele de reactie imediata si rapida, care sunt
prioritare.
Conceptia de angajare a armatei
române în situatii de criza si de razboi are în vedere principiile, conceptele
strategice, misiunile si capabilitatile sale si, în perspectiva, ale Fortei
Proiect-2005.
Conceptia de angajare cuprinde
modalitatile si succesiunea de întrebuintare a fortelor, pentru îndeplinirea
obiectivului (obiectivelor) stabilit (stabilite) de autoritatea nationala de
conducere. Trecerea graduala de la starea de pace la starea
de razboi trebuie sa se faca anticipat, într-un timp suficient pentru activarea
resurselor, capacitatea structurilor si operationalizarea
fortelor, în raport cu evolutia amenintarilor si cu
manifestarea pericolelor.
În situatii de criza, în functie
de misiunea primita, armata va angaja numai acele forte care sunt necesare
pentru rezolvarea crizei, pastrându-si libertatea de actiune pentru a raspunde
unei
escaladari.
Participarea militarilor armatei
României la operatiuni în sprijinul pacii se va face potrivit prevederilor strategiei
si doctrinei militare întrunite, precum si prevederilor strategiei (doctrinei)
operationale comune convenite.
La razboi conceptia de angajare a
armatei va viza blocarea si respingerea agresorului, folosind fortele de reactie
rapida, concomitent cu lovirea în adâncime a obiectivelor lui vitale (pentru
a i se reduce potentialul ofensiv). Decalajul tehnologic impune abordarea tehnicilor de lupta neconventionala, care se constituie în lovitura de raspuns asimetrica în spatiile cucerite prin agresiune.
Astfel se vor crea conditiile
pentru angajarea decisiva a fortelor principale si, în cooperare cu celelalte
elemente ale Sistemului Apararii Nationale, pentru obtinerea unui deznodamânt
favorabil, în conformitate cu situatia prevazuta pentru încheierea operatiunilor
de catre autoritatea nationala de conducere.
În cazul participarii la operatiuni
militare în cadrul unor grupari multinationale, fortele armatei României
angajate vor fi organizate si conduse potrivit regulilor de angajare si
planurilor operationale
comune convenite, sub comanda autoritatilor militare
stabilite prin acord. Comandamentul national îsi va exercita autoritatea de personal,
de jurisdictie si disciplina, precum si responsabilitatile
privind înzestrarea, sprijinul logistic, asistenta medicala si
spirituala (religioasa). Interactiunea dintre armata si mediul civil (atât guvernamental,
cât si neguvernamental) în care se actioneaza este
importanta pentru succesul operatiunilor. Cooperarea dintre
civili si militari este interdependenta: mijloacele militare sunt solicitate
tot mai mult pentru a ajuta autoritatile civile; în acelasi timp sprijinul
civil al operatiunilor militare este important pentru logistica, comunicatii, ajutor medical si relatii publice.
LOGISTICA
Logistica trebuie sa îsi adapteze
capabilitatile la scopurile si obiectivele cuprinse în strategia militara, prin
stabilirea prioritatilor necesare în vederea asigurarii unui sprijin adecvat,
dinamic si
oportun pentru sustinerea fortelor. Sistemul logistic
trebuie sa asigure libertatea de actiune atât în timp de pace, cât si în situatii
de criza si la razboi. El trebuie sa fie suplu si flexibil pentru a
sustine participarea la noi tipuri de angajamente/misiuni multinationale
de sprijin al pacii. În acest scop vom moderniza sistemul logistic, având în
vedere urmatoarele obiective:
- sa devina integrat, cu o
structura modulara, interoperabila cu sistemele logistice ale armatelor moderne
din tarile membre ale NATO, care sa asigure o autonomie initiala a unitatilor,
în functie de locul lor în cadrul structurii operationale (în fortele de supraveghere
si de avertizare timpurie, în fortele de actiune în situatii de criza, în fortele
principale sau de rezerva);
- asigurarea unui înalt grad de
viabilitate, flexibilitate si capacitate de adaptare modulara în sprijinirea
fortelor, conform diferitelor misiuni repartizate acestora;
- realizarea unei conceptii de
planificare centralizata si de implementare descentralizata pentru a asigura
sprijinul logistic necesar în vederea executarii operatiunilor planificate pe
teritoriul
national si în spatiul de interes strategic;
- dezvoltarea unui sistem
informatic de logistica, comparabil cu cel al NATO;
- eliminarea paralelismelor si a
întrepatrunderii sarcinilor în domeniul logistic între categoriile de forte ale
armatei, comandamente si directii centrale;
- renuntarea la principiul
preventiv planificat, de executare a reparatiilor de tehnica din înzestrarea
armatei si aplicarea sistemului de mentenanta dupa necesitate, pe baza de
diagnostic;
- implicarea societatilor comerciale civile de profil în realizarea unor sarcini ale componentelor logisticii. Adaptarea sistemului logistic la noua structura de forte si modernizarea acestuia vor asigura conditiile materiale si de asistenta necesare pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei militare.
INFRASTRUCTURA
Dezvoltarea si modernizarea
infrastructurii vor avea în vedere: noua structura a fortelor si unitatilor
acestora; cresterea conditiilor de pregatire si de trai ale militarilor; mutatiile
geostrategice produse în vecinatatea tarii noastre (granita comuna cu un stat
al Aliantei Nord-Atlantice, zone de instabilitate în proximitatea granitelor nationale);
întelegerile comune care se vor încheia cu NATO
privind acordarea unor facilitati de infrastructura. Infrastructura noastra trebuie sa aiba
capacitatea de a sustine atât potentialul militar propriu, cât si pe cel al
partenerilor si al viitorilor aliati în cadrul unor actiuni militare comune.
Trebuie dezvoltat un sistem national de infrastructura, pentru ca, în calitate
de tara gazda, România sa fie în masura sa sprijine de pe teritoriul sau operatiunile
multinationale de coalitie sau alianta. Aceasta nu numai ca demonstreaza hotarârea
noastra de a fi un partener si un viitor aliat responsabil si capabil, ci serveste
si la protejarea intereselor noastre nationale.
Pe masura ce se desfasoara
restructurarea fortelor armate o parte a infrastructurii Ministerului Apararii
Nationale va deveni excedentara si din ce în ce mai costisitoare. De aceea,
pentru economisirea resurselor vor trebui identificate elemente de infrastructura
în exces, în vederea dezafectarii. Aceasta se va realiza prin valorificarea
adecvata a obiectivelor militare care vor fi
închise si/sau transferate în alta proprietate.
Infrastructura ramasa va beneficia de resurse, în mod prioritar, în scopul
dezvoltarii si al îmbunatatirii. Bazele aeriene vor fi modernizate potrivit
standardelor NATO.
Infrastructura teritoriala va fi
mentinuta si dezvoltata conform prevederilor legale, astfel încât sa fie
asigurate capacitatile operative si de reactie rapida, necesare pentru
îndeplinirea misiunilor.
Modernizarea infrastructurii
informationale a apararii este o necesitate care rezulta din rolul strategic al
informatiei în apararea nationala. Utilizarea tehnologiei informatiei si
managementul
resurselor informationale, în context C4I, trebuie sa
asigure, prin sistemele stationare si semistationare, capacitatile de generare,
utilizare si de acces distribuit la informatiile necesare pentru
asistarea deciziei, securitatea datelor si succesul oricarei misiuni.
RESURSELE APARARII ARMATE
Acestea cuprind personalul,
mijloacele financiare, tehnologice,stiintifice, materiale si de alta natura,
care vor fi alocate de stat pentru pregatirea apararii armate a tarii. Ele
determina, din punct
de vedere cantitativ si calitativ, compunerea fortelor si
dotarea lor cu tehnica de lupta necesara.
Un accent deosebit va fi pus pe
îmbunatatirea conditiilor de viata, de lucru si de recreere ale militarilor.
Factorul uman trebuie sa devina principalul generator de forta al apararii nationale
si va
trebui situat în centrul preocuparilor sistemului militar.
Noul sistem românesc de
planificare, programare si bugetare este compatibil cu sistemele similare ale
statelor din NATO. Abordarea integrata a gestionarii resurselor va fi în
concordanta cu misiunile fortelor armate si va tine seama de modificarile
structurale, precum si de influenta lor asupra capabilitatilor militare.
Efectivele armatei României vor include 112.000 de militari si 28.000 de
civili.
Transpunerea în practica a cerintelor
restructurarii si înzestrarii armatei impune o crestere reala a fondurilor de
la aproximativ 710 milioane dolari S.U.A., începând cu anul 2000, la 1.190
milioane dolari S.U.A. în anul 2007, la care se adauga datoria externa pentru
cheltuielile de înzestrare si sumele necesare pentru învatamânt si sanatate.
Aceasta este cea mai buna optiune pentru România si, în acelasi timp, un
element realist de stabilitate pentruprocesul de planificare. În aceste conditii,
strategia alocarii resurselor va viza
simultan doua aspecte fundamentale. În primul
rând, fondurile vor fi repartizate cu prioritate pentru
programele care asigura realizarea Fortei Proiect-2005 si economisirea costurilor
printr-o eliminare rapida a mijloacelor si programelor
care nu mai sunt necesare. În al doilea rând, o directie
prioritara va fi echilibrarea bugetului
în privinta alocarii resurselor. În anul 2000 bugetul nostru va aloca 57%
pentru personal, 33% pentru operare si mentenanta, 28% pentru achizitionarea
tehnicii de lupta, 13% pentru regie. Estimam ca în anul 2006 sa ajungem la
standardele realizate de Alianta Nord-Atlantica (40% pentru personal,
35-40% pentru înzestrare, 25-20% pentru operare si mentenanta).
Alocarea resurselor va fi strâns
legata de bugetul prevazut pentru procesul multianual de planificare. Procesul
cuprinde doua faze. Prima faza (2000-2003) va fi concentrata pe orientarea
resurselor catre restructurarea fortelor operationale, la nivelul cerintelor minime,
pentru o aparare credibila si pentru interoperabilitate. Faza a doua
(2004-2007) se va concentra în special pe
modernizarea tehnicii de lupta. Fazele procesului se întrepatrund, iar termenul limita pentru executarea lor se poate modifica în functie de alocarea fondurilor suplimentare.
CONCLUZII
Armata României actioneaza, în
baza hotarârilor autoritatii nationale de comanda, pentru apararea si
promovarea intereselor nationale de securitate ale tarii, prevazute în
documentele oficiale
ale statului. Resursele umane si materiale ale României si importanta
pozitiei sale geografice ne determina sa servim cel mai bine interesele nationale
prin contributia la securitatea regionala.
Din punct de vedere militar o forta agila si capabila sa
execute actiuni adecvate este cea mai potrivita acestui scop.
O astfel de forta poate contribui
la operatiunile de securitate sub egida O.N.U., a O.S.C.E. sau a altor organizatii
internationale, întrucât unitatile sale sunt transportabile, mobile si capabile
sa se
integreze rapid în structurile multinationale. Aceasta forta
contribuie la securitatea regionala, ea reprezentând baza activitatilor de
parteneriat cu vecinii nostri, cu alte state din regiune si constituie totodata
un veritabil model pentru formarea militarilor profesionisti. Ea poate actiona
rapid si eficient atât pentru prevenirea conflictelor si gestiunea crizelor,
înainte ca acestea sa se transforme în conflict, cât si pentru respingerea
agresiunii (în cazul în care s-a produs) si obtinerea victoriei.
Desi formarea si dezvoltarea Fortei
Proiect-2005 este costisitoare, actualul mediu de securitate ne permite totusi
sa realizam acest obiectiv, mentinând un nivel adecvat al capacitatii de riposta.
Stabilirea noii structuri a fortei, modernizarea, profesionalizarea,standardizarea pregatirii si rationalizarea temporara a unor achizitii constituie cea mai buna optiune în conditiile constrângerilor impuse de tranzitie. Logistica trebuie sa îsi adapteze capabilitatile la scopurile si obiectivele cuprinse în aceasta strategie, printr-un sprijin adecvat pentru sustinerea fortelor.
Infrastructura noastra trebuie sa
aiba capacitatea de a sustine atât sistemul militar propriu, cât si pe cel al
partenerilor si al viitorilor aliati.
Resursele apararii armate,
incluzând personalul, mijloacele financiare, tehnologice, stiintifice,
materiale si de alta natura, alocate de stat, determina din punct de vedere
cantitativ si calitativ
alcatuirea fortelor si dotarea cu tehnica de lupta necesare
pentru apararea tarii.
Armata României va fi în continuare capabila sa descurajeze si, daca este necesar, sa înfrânga o eventuala agresiune armata împotriva tarii noastre. Ea este gata sa apere interesele natiunii la ordinul conducerii politice si conform Constitutiei. Fortele noastre armate nu sunt destinate sa devina o sursa de îngrijorare pentru alte state. Armata României este si va ramâne una dintre institutiile fundamentale ale statului si ale securitatii nationale.
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL APELOR, PADURILOR SI PROTECTIEI MEDIULUI
pentru aprobarea pretului mediu al unui metru
cub de masa lemnoasa pe picior
Ministrul apelor, padurilor si protectiei mediului,
în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despagubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica si privata si economiei vânatului,
în baza art. 107 alin. 1 si 2 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic,
în temeiul art. 9 din Hotarârea Guvernului nr. 104/1999 privind organizarea si functionarea Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului,
emite urmatorul ordin:
Art. 1. - Pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, pe baza caruia se va calcula valoarea despagubirilor pentru pagubele produse fondului forestier si vegetatiei forestiere din afara fondului forestier, este de 151.000 lei/m3.
Art. 2. - Directia generala a padurilor din cadrul Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului si Regia Nationala a Padurilor vor lua masurile necesare pentru aplicarea prezentului ordin.
Art. 3. - Pe data intrarii în vigoare a prezentului ordin se abroga Ordinul ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului nr. 440/1999 pentru aprobarea pretului mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 25 mai 1999.
Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul apelor, padurilor
si protectiei mediului,
Romica Tomescu
Bucuresti, 16 martie 2000.
Nr. 323/R.T.