Monitorul Oficial al României Nr. 191/2000

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A I
Anul XII - Nr. 191 LEGI, DECRETE, HOTARÂRI SI ALTE ACTE Joi, 4 mai 2000

SUMAR

140. - Decret privind numirea în functie a unor judecatori financiari

142. - Decret privind numirea în functia de presedinte al Curtii Supreme de Justitie

HOTARÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

270. - Hotarâre pentru aprobarea schimbului de note verbale intervenit între Ministerul Afacerilor Externe din România si Ambasada Japoniei la Bucuresti la 16 noiembrie 1999

318. - Hotarâre pentru aprobarea Strategiei militare a României

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

323/R.T. - Ordin al ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului pentru aprobarea pretului mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior

DECRETE

DECRET

privind numirea în functie a unor judecatori financiari

În temeiul art. 94 lit. c) si al art. 99 alin. (1) din Constitutia României, precum si al art. 105 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi,

având în vedere propunerile plenului Curtii de Conturi,

Presedintele României d e c r e t e a z a:

Articol unic. - Se numesc în functia de judecator financiar urmatorii:

- Iovanas Eugenia - Colegiul jurisdictional Arad

- Boncu Teofil - Colegiul jurisdictional Gorj

- Lazar Mihaela Maria - Colegiul jurisdictional Satu Mare

- Diculescu Ion - Colegiul jurisdictional Ialomita.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

EMIL CONSTANTINESCU

Bucuresti, 27 aprilie 2000.

Nr. 140.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind numirea în functia de presedinte al Curtii Supreme de Justitie

În temeiul art. 94 lit. c) si al art. 99 alin. (1) din Constitutia României, al art. 12 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata, precum si al art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata,

având în vedere propunerile Consiliului Superior al Magistraturii,

Presedintele României d e c r e t e a z a:

Articol unic. - Domnul Paul Florea se numeste în functia de presedinte al Curtii Supreme de

Justitie.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

EMIL CONSTANTINESCU

Bucuresti, 27 aprilie 2000.

Nr. 142.

HOTARÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTARÂRE

pentru aprobarea schimbului de note verbale intervenit

între Ministerul Afacerilor Externe din România si Ambasada Japoniei la Bucuresti la 16 noiembrie 1999

Guvernul României h o t a r a s t e:

Art. 1. - Se aproba schimbul de note verbale, care a avut loc la Bucuresti la 16 noiembrie 1999 între Ministerul Afacerilor Externe din România si Ambasada Japoniei la Bucuresti, prin care s-a adus la cunostinta înfiintarea Bancii Japoneze pentru Cooperare Internationala prin fuziunea dintre Banca de Export-Import a Japoniei si Fondul pentru Cooperare Economica Internationala.

Art. 2. - Acordurile pe care România le-a încheiat pâna în prezent cu Banca de Export-Import a Japoniei si cu Fondul pentru Cooperare Economica Internationala se vor aplica în viitor având ca partener Banca Japoneza pentru Cooperare Internationala.

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISARESCU

Contrasemneaza:

Ministru de stat,

ministrul afacerilor externe,

Petre Roman

p. Ministrul finantelor,

Sebastian Vladescu,

secretar de stat

Bucuresti, 17 aprilie 2000.

Nr. 270.

Nr. 90/99

AMBASADA JAPONIEI LA BUCURESTI

Ambasada Japoniei prezinta complimentele sale Ministerului Afacerilor Externe al României si are onoarea sa îl informeze, în numele Guvernului Japoniei, ca Banca de Export-Import a Japoniei (JEXIM) si Fondul pentru Cooperare Economica Internationala (OECF) au fuzionat în Banca Japoneza pentru Cooperare Internationala (JBIC) de la data de 1 octombrie 1999, pe baza unei legi interne care a fost aprobata de Dieta Japoneza în ultima sedinta a acesteia si care a intrat în vigoare la data de 16 aprilie 1999.

JBIC a preluat de la înfiintarea sa toate drepturile si obligatiile existente ale JEXIM si ale OECF. Descrierea JBIC si fuziunea sunt prezentate în anexa. Deoarece JBIC este succesorul juridic al JEXIM si al OECF, Ambasada Japoniei are onoarea sa confirme ca toate drepturile si obligatiile, inclusiv beneficiile si privilegiile pe care le aveau JEXIM si OECF în relatiile lor cu

România, au fost transferate catre JBIC de la data de 1 octombrie 1999. Aceste drepturi si obligatii le includ si pe cele prevazute în Conventia dintre Japonia si România pentru evitarea dublei impuneri, cu referire la impozitul pe venit.

Ambasada Japoniei are onoarea sa solicite Guvernului României sa binevoiasca sa confirme continutul mentionat mai sus.

Ambasada Japoniei profita de aceasta ocazie pentru a reînnoi asigurarea celei mai înalte consideratii Ministerului Afacerilor Externe al României.

Bucuresti, 16 noiembrie 1999.

Ministerului Afacerilor Externe al României

Nr. G(02)5269

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE AL ROMÂNIEI

Ministerul Afacerilor Externe al României prezinta complimentele sale Ambasadei Japoniei la Bucuresti si are onoarea sa se refere la ultima Nota verbala nr. 90/99 din data de 16 noiembrie 1999.

Ministerul Afacerilor Externe al României are onoarea sa informeze Ambasada Japoniei la Bucuresti ca Guvernul României nu are obiectii la continutul respectivei note verbale.

Ministerul Afacerilor Externe al României profita de aceasta ocazie pentru a reînnoi asigurarea celei mai înalte consideratii Ambasadei Japoniei la Bucuresti.

Bucuresti, 17 aprilie 2000

Ambasadei Japoniei la Bucuresti

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTARÂRE

pentru aprobarea Strategiei militare a României

În temeiul art. 107 din Constitutia României si al art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 52/1998 privind planificarea apararii nationale a României,

Guvernul României adopta prezenta hotarâre.

Articol unic. - Se aproba Strategia militara a României - Securitate militara prin: capacitate defensiva credibila; restructurare si modernizare; parteneriat operational intensificat; integrare graduala.

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISARESCU

Contrasemneaza:

Ministrul apararii nationale,

Sorin Frunzaverde

Bucuresti, 20 aprilie 2000.

Nr. 318.

STRATEGIA MILITARA A ROMÂNIEI

SECURITATE MILITARA PRIN: CAPACITATE DEFENSIVA CREDIBILA;

RESTRUCTURARE SI MODERNIZARE; PARTENERIAT OPERATIONAL INTENSIFICAT; INTEGRARE GRADUALA

INTRODUCERE

Strategia militara a României este documentul de baza al armatei, care cuprinde obiectivele si optiunile fundamentale privind îndeplinirea, prin mijloace si pe cai de actiune militare, a politicii de

aparare a statului român. Ea stabileste locul si rolul armatei României în cadrul eforturilor de realizare a obiectivelor prevazute în Strategia de securitate nationala si în Carta Alba a Guvernului,

privind securitatea si apararea nationala.

Strategia militara constituie documentul fundamental care orienteaza activitatea armatei României în primii ani ai secolului urmator.

Misiunea principala a armatei este de a garanta cetatenilor României respectarea stricta a drepturilor omului într-un stat suveran, independent, unitar si indivizibil, angajat activ în procesul

de integrare europeana si euroatlantica, în conditiile unui regim politic bazat pe democratia constitutionala, sub un strict control democratic civil asupra fortelor armate. Pentru îndeplinirea acestei misiuni organismul militar este si va fi subordonat exclusiv vointei poporului român.

În aceste conditii armata României trebuie sa fie pregatita sa previna, sa descurajeze si, daca este necesar, sa înfrânga un eventual agresor care ar ameninta si ar atenta la securitatea statului

român, concomitent cu asigurarea capacitatii de a participa la prevenirea conflictelor, la gestionarea crizelor si la apararea colectiva în plan regional.

Strategia militara a tarii noastre a fost elaborata pe urmatoarele considerente: România nu are inamici declarati, se bucura de relatii pasnice cu vecinii, iar probabilitatea aparitiei, pe termen scurt si mediu, a unei amenintari militare majore la adresa securitatii sale este minima. Strategia este, în mod evident, defensiv-activa.

Esenta strategiei cuprinde patru concepte strategice.

Primul concept - CAPACITATEA DEFENSIVA CREDIBILA - presupune o permanenta capacitate de reactie, eficienta si adecvata, la riscurile existente si probabile din mediul de securitate. Pe baza unei evaluari realiste a riscurilor trebuie sa mentinem permanent forte credibile, suficiente cantitativ si pregatite la nivelul standardelor moderne.

Cel de al doilea concept RESTRUCTURAREA SI MODERNIZAREA - consta, în primul rând, în realizarea unor structuri adecvate, mai reduse ca dimensiuni, mai compacte, suple

si flexibile, capabile sa fie dislocate rapid si apte sa dispuna de resurse corespunzatoare pentru sustinerea efortului militar si, în al doilea rând, în cresterea calitatii înzestrarii atât prin modernizarea

unei parti din echipamentul existent, cât si prin achizitii de echipamente noi. Prin aceasta se urmaresc atât înzestrarea cu tehnica militara moderna, cât si realizarea în ansamblu a «Fortei Proiect-2005», proces care va cuprinde, într-o prima faza (2000-2003), redimensionarea armatei si stabilirea noii structuri a fortei, formarea liderilor, profesionalizarea personalului, modernizarea si standardizarea pregatirii. În aceasta faza vom derula numai acele programe de înzestrare care au finantarea

asigurata, celelalte achizitii urmând sa fie reesalonate. În faza a doua (2004-2007) vom pune accent pe modernizarea înzestrarii cu tehnica de lupta, cu echipamente de sprijin si protectie a mijloacelor de actiune, specifice câmpului de lupta al secolului al XXI-lea.

Cel de al treilea concept PARTENERIATUL OPERATIONAL INTENSIFICAT - se bazeaza pe parteneriatele speciale, bilaterale si multilaterale si pe dezvoltarea altora care servesc la

întarirea securitatii nationale.

Cel de al patrulea concept - INTEGRAREA GRADUALA - consta în accelerarea procesului de aderare la structurile militare europene si euroatlantice si este conditionat de interoperabilizarea treptata a armatei noastre cu armatele statelor membre, fapt ce va

permite României sa îsi ocupe locul dorit si meritat în cadrul comunitatii internationale. Un mediu de securitate colectiva reprezinta cel mai bun mijloc de a ne proteja interesele nationale în secolul al XXI-lea.

MEDIUL DE SECURITATE

Amenintarea cu o confruntare militara majora în Europa s-a diminuat în mod semnificativ. O data cu colapsul regimurilor comuniste România se confrunta cu o perioada de tranzitie, care

prezinta atât aspecte favorabile, cât si provocari.

Paralel cu progresele cooperarii si integrarii au loc procese perturbatoare la adresa securitatii, cum sunt fragmentarea, marginalizarea sau izolarea unor actori internationali. În lipsa

dialogului conflictele tind sa dobândeasca un caracter international, antrenând utilizarea fortei militare si creând pericole la adresa securitatii statelor, cu consecinte în plan regional si global. Toate

statele participante la edificarea securitatii europene s-au angajat sa adopte masuri pentru întarirea cooperarii, cresterea stabilitatii si reducerea posibilitatii izbucnirii unui conflict armat. Mediul de

securitate ofera, pe termen scurt, ocazia favorabila de pregatire pentru integrarea în Alianta Nord-Atlantica. România si-a demonstrat clar angajamentul sau în aceasta directie. Punerea în

practica a acestei vointe de integrare a fost si este, în mod constant, unul dintre obiectivele noastre strategice. România trebuie sa valorifice aceasta oportunitate.

România nu considera nici un stat ca potential inamic. În prezent exista o instabilitate regionala care poate determina accentuarea riscurilor pe termen mediu si lung. Spiritul de deschidere, de parteneriat si de cooperare în Europa contribuie la întarirea tendintei de stabilitate. Armata României joaca un rol activ în dezvoltarea cooperarii cu armatele altor state, pentru a sustine întarirea încrederii si stabilitatii. Actualul mediu de securitate permite realizarea reformei armatei noastre în cadrul unor limite de risc acceptabile. Într-un mediu de securitate contradictoriu,

complex, dinamic si incert conditiile economico-financiare existente în România si în alte state din regiune reprezinta o sursa potentiala de instabilitate. Aceasta ar putea întârzia efectele

pozitive ale evolutiei în plan regional si ar accentua tendintele negative.

În acest context armata noastra trebuie sa fie pregatita sa raspunda provocarilor începutului secolului al XXI-lea, care se manifesta cu precadere în spatiul de interes strategic militar al României. Acest spatiu este variabil în functie de evolutia mediului de securitate, de interesele nationale si este determinat atât de existenta surselor active sau potentiale de generare a unor crize critice, a caror rezolvare obliga la folosirea fortei armate, cât si de prezenta oportunitatilor care trebuie atrase în sprijinul promovarii obiectivelor militare nationale. România este situata la interferenta a patru evolutii strategice, dezvoltate în spatiile: central-european - viitor pol de prosperitate regionala; sud-est european – generator de instabilitate; al Comunitatii Statelor Independente - aflat în criza de identitate - si cel al Marii Negre - care constituie atât zona de

importanta strategica pentru flancul sudic al NATO, cât si spatiu de tranzit pentru sursele energetice din Asia Centrala.

FACTORI DE RISC

În prezent riscul izbucnirii unei confruntari militare majore ramâne redus. Totusi exista riscuri regionale si locale, nonmilitare si militare, dificil de prevazut si de apreciat si care ar putea evolua în

amenintari. Acestea pot fi clasificate în riscuri regionale, asimetrice, transnationale si în evenimente neprevazute. Riscurile regionale cuprind: dezechilibre strategice în potentialele militare din spatiul de interes strategic al României; prezenta unor tensiuni si conflicte militare care se pot extinde; prelungirea unor dificultati economico-sociale care afecteaza direct potentialul militar si care erodeaza autoritatea institutiilor nationale de conducere ale statului; posibilitatea aparitiei unor disfunctionalitati în sistemele financiare, informatice, energetice, de comunicatii si telecomunicatii ale statelor, precum si rivalitatile politico-militare dintre acestea.

Riscurile asimetrice cuprind acele strategii sau actiuni deliberat îndreptate împotriva statului român, care folosesc procedee diferite de lupta clasica, vizând atacarea punctelor vulnerabile ale societatii civile, dar care pot afecta direct sau indirect si fortele armate. Ele se refera la: expansiunea retelelor si activitatilor teroriste; proliferarea si diseminarea necontrolata a tehnologiilor si materialelor nucleare, a mijloacelor de distrugere în masa, a armamentelor si a altor mijloace letale neconventionale; razboiul informational; izolarea României în societatea globala, bazata pe

informatie, din cauza lipsei infrastructurii specifice. Astfel de riscuri includ întreruperea fluxului esential de informatii, propagarea unei imagini deformate privind societatea democratica româneasca, modul de respectare de catre România a tratatelor sau acordurilor internationale, limitarea accesului la resursele strategice, degradarea mediului si existenta în proximitatea frontierelor

nationale a unor obiective cu un grad ridicat de risc.

Riscurile transnationale, dupa cum o arata si denumirea, depasesc granitele dintre state. Unele dintre acestea pot fi generate de grupuri care promoveaza separatismul sau extremismul; altele îsi au originea în disputele interetnice, în rivalitatile religioase si încalcarea drepturilor omului. Crima organizata, traficul ilegal de droguri, arme si de materiale strategice reprezinta riscuri noi. Evenimentele recente evidentiaza consecintele nefaste ale fluxurilor masive de refugiati.

Evenimentele neprevazute se refera la riscurile plasate în domeniul incertitudinii si sunt bazate pe factori obiectivi si subiectivi. Relatiile internationale bune, existente în prezent, s-ar putea schimba sau deteriora. Regiunea noastra nu este ferita de dezastre naturale: inundatii, seceta si cutremure.

Consecintele riscurilor la adresa securitatii nationale în planul apararii sunt extrem de important de evaluat. Neidentificate, nedefinite si necontracarate oportun, aceste riscuri pot avea

consecinte care se vor manifesta izolat sau, mult mai probabil, cumulat. Dintre acestea trebuie mentionate: pierderea credibilitatii României ca tara angajata ferm în integrarea europeana si

euroatlantica; dezorganizarea sistemelor de conducere si de executie (politic, economico-financiar si militar) la nivel national sau în anumite zone de operatiuni, conducând la scoaterea totala

sau partiala a tarii din circuitul informational regional si mondial; esecul procesului de reforma; scaderea nivelului de trai al populatiei sub limita suportabila si diminuarea potentialului biologic

al resurselor umane; scaderea moralului populatiei si a încrederii în factorii de conducere; tulburari interne, cu efect direct asupra stabilitatii democratice a României; diminuarea capacitatii

combative a fortelor armate si compromiterea credibilitatii armatei ca forta de prevenire, descurajare si de zadarnicire a unei eventuale agresiuni; limitarea în timp si în spatiu a capacitatii de

riposta a fortelor armate în timp de criza si de razboi; stirbirea independentei si suveranitatii nationale, cu efecte directe asupra mentinerii unitatii si integritatii teritoriale a statului român.

Pentru diminuarea efectelor riscurilor sunt necesare masuri ferme si oportune. Amânarea lor va accentua riscurile si va mari costul actiunilor viitoare. Pentru a raspunde adecvat la întreaga gama de riscuri trebuie sa dispunem la timp de fortele necesare, cu un înalt nivel al capacitatii actionale. Prin structura, dotarea si pregatirea sa armata României nu este pregatita pentru a contracara riscurile de ordin economico-social si are capacitati limitate pentru contracararea riscurilor asimetrice si transnationale. Pe baza deciziei autoritatii nationale de comanda armata va coopera cu

celelalte elemente ale sistemului apararii nationale, specializate în combaterea acestor riscuri.

INTERESELE NATIONALE SI OBIECTIVUL

FUNDAMENTAL AL APARARII NATIONALE

Interesele nationale ale României, prezentate în Strategia de securitate nationala, sunt întemeiate pe: garantarea si promovarea drepturilor si libertatilor fundamentale si a sigurantei cetatenilor României; consolidarea unui regim politic democratic, bazat pe respectarea Constitutiei si pe suprematia legii; asigurarea existentei statului national român, suveran si independent, unitar si indivizibil; sprijinirea legaturilor cu românii din afara granitelor tarii, pentru conservarea identitatii lor; participarea României la asigurarea securitatii si stabilitatii în Europa.

Obiectivul fundamental al apararii nationale a României îl constituie realizarea capacitatii militare necesare si adecvate pentru apararea suveranitatii si independentei nationale, a integritatii si unitatii teritoriale, a democratiei constitutionale si a statului de drept.

OBIECTIVELE MILITARE NATIONALE

În vederea îndeplinirii acestui deziderat fundamental Strategia militara a României defineste urmatoarele obiective militare nationale:

- prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor care ar putea afecta direct securitatea militara a României; sprijinirea autoritatilor publice în caz de urgente civile si prin actiuni cu caracter umanitar;

- prevenirea, descurajarea si zadarnicirea unei eventuale agresiuni armate împotriva României;

- sporirea contributiei la stabilitatea regionala prin participarea la prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor si apararea colectiva, precum si la actiuni cu caracter umanitar;

- integrarea graduala în structurile militare ale NATO.

În vederea promovarii si apararii intereselor României si pentru realizarea obiectivelor de securitate nationala, prin utilizarea adecvata a mijloacelor militare trebuie sa prevenim, sa descurajam si sa zadarnicim o eventuala agresiune, independent sau în cooperare cu partenerii si cu viitorii aliati. Totodata se impune intensificarea eforturilor consacrate integrarii în NATO, pentru a

beneficia de avantajele participarii la apararea colectiva. Pentru a fi credibila armata trebuie sa devina interoperabila cu fortele armate ale NATO si sa dispuna de structuri modulare, mobile, eficiente si moderne. Prin continuarea actualelor parteneriate strategice, multilaterale si bilaterale, precum si prin dezvoltarea altora vom crea conditii favorabile întaririi securitatii în regiune si vom facilita modernizarea armatei. În acest mod armata noastra va deveni un factor de stabilitate regionala si un participant activ la securitatea si la pacea europeana.

PRINCIPII STRATEGICE

Fortelor armate ale României le revin, ca sarcina majora, promovarea si protectia intereselor nationale vitale si a celor de importanta majora, garantarea si apararea suveranitatii, independentei, integritatii teritoriale si a unitatii statului român, democratiei constitutionale si a statului de drept. Acestea sunt, de asemenea, chemate sa mentina libertatea de actiune a României în relatiile cu alte state, sa asigure participarea activa a statului român la gestionarea situatiilor de criza si sa sprijine autoritatile locale în situatii de urgente civile (dezastre naturale, accidente industriale, alte situatii exceptionale).

Potrivit optiunilor politico-militare fundamentale ale statului român si traditiilor nationale, Strategia militara a României se bazeaza pe principiul neagresiunii si are un caracter preponderent

defensiv-activ, directionat în concordanta cu obiectivele politicii externe a statului român. Ca urmare România va utiliza elementele puterii militare îndeosebi în spatiul sau de interes strategic, pentru a

sprijini, a apara si a promova interesele nationale sub conducerea autoritatii nationale de comanda.

Armata se subordoneaza si raspunde în fata conducerii democratice civile a statului. Cadrul legal al Constitutiei stabileste controlul democratic civil asupra fortelor armate de catre

conducerea politica a statului - Parlament, Presedinte, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Guvern -, precum si procedeele de luare a deciziilor strategice. Folosirea fortelor armate pentru

apararea tarii reprezinta o decizie politica ce se adopta de catre conducerea României. Politica de aparare si procesul bugetar sunt transparente si se desfasoara pe baza hotarârilor Parlamentului.

Pâna la integrarea în structurile Aliantei Nord-Atlantice strategia militara se bazeaza pe principiul capacitatii defensive credibile, asigurata preponderent prin efort national. Deficitul de securitate militara va fi acoperit prin participarea la Parteneriatul pentru Pace cu Alianta Nord-Atlantica, parteneriatele strategice si speciale, acordurile bilaterale, precum si prin alte aranjamente de securitate cu diferite state.

Strategia directioneaza armata catre o forta cu capabilitati sporite, în masura sa actioneze manevrier si decisiv. O asemenea forta serveste cel mai bine interesele României, deoarece faciliteaza participarea noastra activa la structurile internationale de securitate si se adapteaza rapid pentru prevenirea transformarii crizelor regionale în conflicte. Totodata ofera cele mai bune temeiuri pentru apararea statului în cazul unui atac, cu forte proprii sau într-o structura multinationala. Evolutiile în conceptele strategice de ducere a razboiului, complexitatea crescânda a câmpului de lupta modern si dezvoltarea tehnologica impun ca armata sa fie în masura sa duca actiuni militare într-o conceptie întrunita (a intercategoriilor de forte ale armatei) la nivel strategic si operativ.

În unele situatii, în special în conditiile participarii la operatiunile multinationale, acest principiu se poate aplica si la nivelul esaloanelor tactice. Pentru îndeplinirea acestor misiuni ramân primordiale principiile Aliantei Nord-Atlantice privind: solidaritatea aliata, unitatea strategica, partajarea echitabila a rolurilor, riscurilor si responsabilitatilor, efortul colectiv pentru aparare, finantarea

multinationala, sprijinirea dezvoltarii Identitatii de Securitate si Aparare Europeana (ESDI) si descurajarea credibila.

CONCEPTE STRATEGICE

Conceptele strategice descriu principalele modalitati de folosire a armatei în operationalizarea Strategiei militare a României. Ele definesc, de asemenea, directia în care armata va fi structurata, înzestrata si instruita. Aceste concepte sunt: capacitatea defensiva credibila, restructurarea si modernizarea, parteneriatul operational intensificat si integrarea graduala.

Capacitatea defensiva credibila. Armata României trebuie sa mentina permanent capacitatea de a raspunde eficient si adecvat la riscurile generate de mediul de securitate. Riposta graduala si

flexibila, cuprinzând o combinatie de actiuni simultane sau succesive, prin utilizarea fortelor de supraveghere si avertizare timpurie, de actiune în situatii de criza, principale si de rezerva,

asigura un raspuns adecvat la riscuri. Aceasta cuprinde patru faze:

- Avertizarea timpurie. Fortele specializate din timp de pace, amplasate în apropierea zonelor de frontiera si în adâncimea teritoriului national, asigura capacitatea de supraveghere si

avertizare timpurie. Scopul lor este de a participa la prevenirea surprinderii strategice, de a descoperi si de a monitoriza indicii privind aparitia si evolutia starilor de criza si conflict sau pericolul

declansarii unei agresiuni armate la adresa României.

- Reactia rapida. Se realizeaza prin declansarea prompta a procedurilor specifice prevazute în acordurile privind masurile de încredere, limitarea si controlul armamentelor, cooperarea

regionala, consultarile în cadrul Parteneriatului pentru Pace si mecanismele prevazute în Carta O.N.U. În cazul în care riscurile cresc în intensitate, evidentiind pericolul iminent al declansarii unor

actiuni ostile, dislocarea fortelor trebuie sa se realizeze imediat si în mod adecvat. Armata va dispune de forte de angajare zonala imediata si de forta de reactie rapida, apte sa riposteze prompt

împotriva oricarui tip de agresiune militara. Actiunea lor va fi bazata pe o agilitate actionala deosebita si va avea un caracter oportun, selectiv, dinamic si flexibil. În functie de amploarea

amenintarii, o parte din fortele principale poate fi chemata sa sprijine actiunile Fortei de Reactie Rapida. În situatii bine definite, în concordanta cu obiectivele de politica externa si cu angajamentele internationale ale statului, armata României trebuie sa fie în masura sa pregateasca, sa disloce si sa sustina participarea unor forte la actiuni în sprijinul pacii, având ca scop solutionarea situatiilor de criza care afecteaza interesele nationale ale României sau ale comunitatii internationale.

- În cazul unei agresiuni militare de amploare atât împotriva României, cât si împotriva unui stat partener sau unui grup de state fata de care statul român si-a asumat obligatii de sprijin, armata

României va fi în masura sa participe la operatiuni comune cu caracter multinational, corespunzator principiilor apararii colectivesi prevederilor noului concept strategic al NATO. Totodata armata României va fi în masura sa raspunda angajamentelor fata de organizatiile internationale, în situatia participarii la operatiuni în sprijinul pacii în conformitate cu procedurile de operare standard

ale NATO si/sau ale O.N.U.

Pentru aceste situatii armata României trebuie sa dispuna de forte operationale capabile sa fie dislocate oriunde pe teritoriul national si în spatiul de interes strategic al României, precum si de forte apte sa desfasoare operatiuni de aparare a teritoriului si sa asigure suportul national pentru proiectarea si desfasurarea fortelor partenere (aliate).

- Apararea armata generalizata. În situatii extreme se va adopta apararea armata generalizata. Sistemul national de aparare si toate resursele umane si materiale ale tarii vor fi mobilizate pentru a respinge forta agresoare. În cadrul apararii armate generalizate fortele armate trebuie sa fie capabile sa înfrânga agresiunea militara, la nivel strategic si operativ, desfasurata pe teritoriul national. Inamicul va fi angajat pe toata adâncimea sa pentru a i se reduce potentialul de lupta ofensiv. Operatiunile din afara teritoriului national vor fi desfasurate în scopul prevenirii continuarii agresiunii si pentru a nu permite agresorului sa reia imediat actiunea ofensiva.

Restructurarea si modernizarea. Principala orientare în acest domeniu o reprezinta, pe de o parte, crearea noilor structuri de conducere, de lupta, de sprijin de lupta si logistic, moderne sub raport organizatoric, mobile, manevriere si flexibile, cu o mare capacitate de dislocare, protectie si sustinere, cu putere de foc sporita si apte sa îndeplineasca misiuni multiple, iar pe de alta parte, înzestrarea organismului militar cu echipamente adecvate. Trebuie sa reconsideram rolul componentei informationale fata de cea energetica în cazul unei confruntari armate. Finalitatea

modernizarii consta în asigurarea unei forte militare eficiente si de dimensiuni mai mici, activa, puternica, adecvata noului mediu de securitate si capabila sa dea o riposta oportuna. Modernizarea se bazeaza pe patru elemente principale:

- Restructurarea fortei. Viitoarea forta militara a României este definita ca Forta Proiect-2005. Aceasta forta va cuprinde 112.000 de militari activi si 28.000 de civili. Vor fi restructurate

comandamentele, statele majore, fortele luptatoare, de sprijin de lupta si logistice. Va creste numarul militarilor profesionisti de la 47% la 71%. Comandamentele si fortele vor fi alcatuite din

structuri minutios concepute, compacte, performante, eficiente, flexibile, compatibile cu standardele NATO si interoperabile cu fortele Aliantei. Unitatile operationale vor fi mentinute la un nivel

ridicat al capacitatii de lupta. Fortele teritoriale si de rezerva vor fi încadrate, instruite si mentinute la un nivel al capacitatii de actiune adecvat nevoilor de asigurare a apararii teritoriale, suportului

national si realizarii mobilizarii. În mediul nostru de securitate calitatea fortelor, rapiditatea în actiune, caracterul decisiv al ripostei si adaptabilitatea lor sunt mult mai importante decât marimea acestora.

- Managementul personalului care urmeaza sa fie disponibilizat, al tehnicii si infrastructurii excedentare. Componenta Fortei Proiect-2005 va fi stabilita precis. Aceasta impune identificarea si

definirea fiecarei functii dupa grad, specialitate si tehnica necesara. Personalul, tehnica si infrastructura, situate în afara structurilor, vor fi gestionate în conformitate cu legislatia si cu politicile de personal si de înzestrare. Începând cu anul 2000 acest personal va primi statutul de rezerva activa. Aceasta, pe de o parte, va asigura capacitatea de a-l reactiva la o deteriorare imprevizibila a mediului de securitate, iar pe de alta parte va oferi personalului timpul necesar pentru integrarea lui în societatea civila. Prin redimensionarea organismului militar vor rezulta elemente de infrastructura în exces si, în functie de situatie, vor fi prezentate autoritatilor nationale masurile legale întreprinse pentru valorificarea acestora.

- Profesionalizarea fortei. Principalul element generator de forta si de tarie al armatei este factorul uman. Aptitudinile native de luptator ale poporului român reprezinta o garantie pentru profesionalizarea în timp scurt a armatei. Actualul sistem de îndeplinire a stagiului militar prin serviciul militar obligatoriu si prin cel alternativ reprezinta o modalitate costisitoare de completare cu

efective. Unitatile de supraveghere si avertizare timpurie si de actiune în situatii de criza, având gradul întâi de prioritate, trebuie sa cuprinda militari profesionisti care doresc sa îsi dedice o parte

din viata carierei militare. Serviciul militar obligatoriu va fi folosit pentru completarea cu personal a fortelor principale de aparare.

Începând cu anul 2000 numarul militarilor încorporati va fi corelat cu cerintele de completare a Fortei Proiect-2005.

- Achizitiile de tehnica militara. Programul de înzestrare trebuie sa fie rational si selectiv în urmatorii 5 ani. Accentul în aceasta perioada se va pune pe mentinerea programelor de înzestrare

esentiale, în derulare, fara de care, începând cu anul 2004, nu ar fi posibila modernizarea înzestrarii. Vor fi facute numai acele achizitii care sunt necesare pentru mentinerea unei înzestrari adecvate a

fortelor si pentru tranzitia la Forta Proiect-2005. Toate celelalte programe de modernizare a tehnicii de lupta vor fi reesalonate pâna în anul 2005. Aceste reesalonari nu vor afecta programul de

dezvoltare a sistemelor C4I (comanda, control, comunicatii, computere si informatii) la toate esaloanele armatei, acesta având deja finantarea asigurata.

Parteneriatul operational intensificat. Sistemul de parteneriate este în prezent cea mai buna cale pentru pregatirea armatei României în vederea integrarii într-un mediu de securitate colectiva. Vom dezvolta dinamic relatiile militare cu statele membre ale NATO, folosind cu prioritate oportunitatile oferite de Parteneriatul pentru Pace, Parteneriatul strategic cu S.U.A. si de parteneriatele speciale cu Marea Britanie, Germania, Franta si Italia. De asemenea, vom întari colaborarea bilaterala cu tarile candidate la integrarea în NATO si cu celelalte state care pot sprijini eforturile noastre de apropiere de Alianta Nord-Atlantica.

În cadrul cooperarii bilaterale si multilaterale armata noastra va participa la exercitii în structurile gruparilor de forte întrunite si la operatiunile multinationale în sprijinul pacii. Contributia noastra va fi, în primul rând, cu unitati nominalizate pentru mentinerea pacii, de sprijin, logistice si cu ofiteri specialisti în domeniul cooperarii civili - militari. Prin aceste parteneriate în care armata este angajata putem sa continuam perfectionarea sistemului nostru de gestionare a crizelor. În cadrul cooperarii subregionale vom participa activ la: Forta multinationala de pace din sud-estul Europei (MPF-SEE), împreuna cu Albania, Bulgaria, FYROM, Grecia, Italia, Turcia; Initiativa de cooperare control central-europeana (CENCOOP), împreuna cu Austria, Elvetia, Slovacia, Slovenia si Ungaria; Brigada multinationala cu capacitatea de lupta ridicata a fortelor

O.N.U. în asteptare (SHIRBRIG); Grupul de cooperare navala în Marea Neagra (BLACKSEAFOR), cu participarea Bulgariei, Georgiei, Federatiei Ruse, Turciei si Ucrainei.

Integrarea graduala. Pentru realizarea obiectivelor de securitate nationala România trebuie sa se integreze în institutiile euroatlantice si europene si sa îsi consolideze rolul în alte structuri de securitate. Integrarea în NATO este prioritara si este cea mai buna optiune pentru România de a avansa catre un mediu de securitate colectiva.

- Integrarea în NATO. Summitul de la Washington a dat o noua dimensiune largirii NATO, prin promovarea conceptului de Plan de actiune pentru aderare. Armata României este angajata activ în procesul de înfaptuire a cerintelor militare ale programului. În acest sens principalele directii de actiune ale armatei sunt urmatoarele:

- îndeplinirea obiectivelor stabilite în programele nationale anuale de pregatire pentru integrare;

- angajarea deplina în Parteneriatul pentru Pace Operational;

- abordarea problemelor de securitate si a procesului de planificare a apararii potrivit noului concept strategic al NATO;

- amplificarea progresiva a participarii la structurile si actiunile comune, îndeosebi în domeniile planificarii strategice si operationale, sistemelor de comanda, control, comunicatii si

informatica, managementului si apararii spatiului aerian, sistemelor de instructie si infrastructura, precum si al coordonarii miscarii;

- asigurarea capabilitatilor reale pentru apararea colectiva si pentru implementarea altor masuri luate de Alianta Nord-Atlantica;

- realizarea standardizarii si a interoperabilitatii.

În cadrul cooperarii prin parteneriat cu NATO România sprijina dezvoltarea Identitatii de Securitate si Aparare Europeana (ESDI). Aceasta constituie un element important al politicii de integrare a României, reprezentând un instrument de abordare si de solutionare a provocarilor regionale în viitor. Intentionam sa sprijinim si sa participam la exercitiile planificate de gestionare a

crizelor, incluzând operatiunile de raspuns la acestea, la operatiunile de sprijin al pacii, de cautare-salvare, precum si de asistenta umanitara.

- O.S.C.E. si Natiunile Unite. Vom continua sa participam la operatiunile de sprijin al pacii. Implicarea noastra în acest gen de operatiuni va demonstra ca România este pe deplin angajata în

construirea noii arhitecturi a securitatii regionale si europene. Participarea noastra va avea la baza interesele nationale. În O.S.C.E., în special, vom sprijini cu tarie diplomatia preventiva, prevenirea conflictelor si initiativele statelor europene de reabilitare postconflict. Angajamentele se vor materializa în participarea armatei României la initiativele de cooperare militara pentru

constituirea fortelor militare multinationale, destinate în special executarii misiunilor de mentinere a pacii si umanitare, sub mandatul O.N.U. sau al O.S.C.E.

- Controlul armamentelor. Un rol important în strategia noastra de integrare îl are controlul armamentelor. România este parte la mai multe tratate internationale privind controlul armamentelor, care au contribuit în mod semnificativ la reducerea tensiunilor în Europa si la limitarea proliferarii armelor conventionale si de distrugere în masa. Prioritatile etapei vizeaza consolidarea si dezvoltarea

masurilor urmarind întarirea încrederii si transparentei în Europa Centrala si de Est, cresterea eficientei acordurilor bilaterale si regionale, sporirea contributiei la solutionarea tensiunilor si conflictelor din vecinatatea României (spatiul ex-iugoslav, partea europeana a spatiului ex-sovietic). O sarcina de baza o reprezinta implementarea Tratatului CFE adaptat, care constituie unul dintre

elementele de baza ale noii arhitecturi de securitate europeana. Totodata sprijinim si contribuim la alte initiative de control al armamentelor si urmarim întarirea capabilitatilor nationale de verificare.

MISIUNI STRATEGICE

Misiunile strategice ale armatei au la baza obiectivele politicii de parare si prioritatile acesteia, principiile strategice, hotarârile organismelor de conducere abilitate, precum si evolutiile mediului de securitate intern si international. În raport cu starea mediului de securitate misiunile se grupeaza astfel: în timp de pace, în situatii de criza si în timp de razboi.

În timp de pace armata trebuie sa asigure o capacitate defensiva credibila, bazata pe organizare, înzestrare, instruire si cooperare.Principalele misiuni strategice sunt:

- stabilirea fortelor pentru realizarea capacitatilor de actiune (riposta) la nivelul planificat, în raport cu obiectivele stabilite si cu resursele alocate;

- prevenirea sau participarea la prevenirea conflictelor si agresiunii;

- pregatirea populatiei, economiei si teritoriului pentru aparare si pentru asigurarea sprijinului national pentru operatiunile multinationale;

- îndeplinirea componentei militare a Programului national de pregatire pentru aderare, în vederea realizarii obiectivelor de interoperabilitate si standardizare, a scopurilor de parteneriat si

integrare;

- cooperarea pentru pregatirea în cadrul Parteneriatului pentru Pace si conform acordurilor bi- si multilaterale cu alte state;

- participarea la misiuni în sprijinul pacii si umanitare;

- sprijinirea autoritatilor publice în caz de urgente civile, calamitati naturale si alte dezastre.

În situatii de criza. În raport cu caracterul crizei (interna sau internationala) care afecteaza direct România, armata poate participa, potrivit prevederilor legale si în cooperare cu alte

institutii ale statului de drept, la urmatoarele actiuni: sprijin logistic acordat Ministerului de Interne si autoritatilor publice locale; prevenirea actiunilor destabilizatoare; neutralizarea elementelor

terorist-diversioniste si a altor formatiuni ilegal înarmate; controlul cailor de acces la anumite obiective de importanta strategica; prevenirea proliferarii armelor conventionale si de distrugere în

masa; interventia în scopul protejarii cetatenilor si a infrastructurii de baza; monitorizarea si avertizarea strategica în adâncime cu fortele specializate; realizarea sigurantei strategice la frontiera si la obiective de importanta vitala; stoparea traficului cu armament si munitii; limitarea si înlaturarea efectelor dezastrelor.

Angajarea armatei în aceste tipuri de actiuni se va realiza în conformitate cu planurile guvernamentale si locale (zonale, departamentale); ea va avea un caracter gradual si flexibil si se va

executa numai dupa informarea populatiei cu privire la pericole si la necesitatea utilizarii fortelor armate. Armata va participa numai cu fortele stabilite pentru astfel de actiuni, înzestrate în mod

corespunzator. Armata va acorda sprijin în cazul dezastrelor naturale, la solicitarea autoritatilor centrale sau locale. În acest sens armata va desemna structurile necesare care vor actiona în

cooperare cu fortele de protectie civila si cu administratia publica locala. În unele situatii, pe baza deciziei autoritatii nationale de comanda, armata poate participa la acest tip de operatiuni si în

afara granitelor nationale, scopul fiind limitarea si înlaturarea efectelor dezastrelor. Participarea la misiunile de gestionare si de raspuns în cazul crizelor regionale (situatie care poate avea loc si

pe timp de pace) va fi realizata numai cu aprobarea autoritatii nationale de comanda si cu alocarea fondurilor corespunzatoare. Încetarea implicarii militare va avea un caracter flexibil si gradual,

pentru a preveni reizbucnirea crizei. Fortele militare vor înceta operatiunile de îndata ce autoritatile civile responsabile vor fi capabile sa mentina controlul. În situatia participarii la operatiuni

multinationale România va transfera autoritatea de comanda asupra unitatilor sale comandantului fortei multinationale, în conformitate cu procedurile comune convenite si aprobate de

Parlamentul României.

În timp de razboi misiunile fortelor armate se stabilesc în conformitate cu obiectivul politic declarat si cu evaluarea situatiei strategice. Obiectivul politic se stabileste de catre autoritatea

nationala de comanda. În vederea realizarii acestuia putem înfrunta adversari, pornind de la cei care utilizeaza tehnologii simple într-un mod novator pâna la cei care folosesc tehnologii avansate si o

mare cantitate de informatii. Aceasta gama de conflicte potentiale constituie o provocare ce necesita o forta capabila de o riposta rapida. Aceasta înseamna o forta cu o organizare superioara,

doctrina si instruire, dotata cu tehnica de lupta moderna si cu un potential actional performant.

La razboi fortele armate, prin organizarea si desfasurarea unor riposte decisive, trebuie sa respinga actiunile militare ale agresorului si sa creeze conditii favorabile în vederea încheierii sau

impunerii pacii, corespunzator intereselor statului român si în stricta conformitate cu situatia prevazuta de catre autoritatile nationale de comanda pentru încetarea operatiunilor militare. Confruntarile violente se vor manifesta în câmpul informational si al tehnologiei avansate, al razboiului în toate mediile si mai putin între grupari armate posesoare de tehnica si efective numeroase. Ponderea factorilor cantitativi si energetici se va diminua continuu în favoarea

celor calitativi si informationali.

Succesul fortelor armate ale României într-un viitor conflict militar va depinde de: evitarea surprinderii, în special în câmpul informational; capacitatea de a riposta eficient; cooperarea activa

cu fortele partenere (aliate); activarea oportuna a fortelor de rezerva; desfasurarea cu profesionalism a operatiunilor întrunite; executarea apararii active; asigurarea protectiei depline a fortelor.

CONDUCEREA FORTELOR SISTEMULUI NATIONAL DE

APARARE

Conducerea de ansamblu (politico-militara) a fortelor armate revine autoritatii nationale de comanda (Parlamentul, Presedintele României, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Guvernul, Ministerul Apararii Nationale si autoritatile administratiei publice cu atributii în domeniul apararii nationale). Presedintele României este comandantul fortelor armate si totodata presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii - institutie careia îi revine responsabilitatea de a organiza si de a coordona activitatile din domeniul apararii nationale.

Potrivit deciziilor autoritatii nationale de comanda, la nivel strategic Statului Major General îi revine responsabilitatea exercitarii conducerii operationale, respectiv a comenzii militare a armatei si a operatiunilor acesteia. Coordonarea unitara a activitatilor si actiunilor de aceasta natura se exercita de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii. Pentru conducerea operationala curenta a actiunilor militare la pace si în situatii de criza functioneaza Centrul National de Comanda Militara (Centrul Operational pentru Situatii de Criza). În situatii deosebite, prin hotarâre a Consiliului Suprem

de Aparare a Tarii, pentru conducerea operatiunilor militare principale se înfiinteaza Marele Cartier General.

La nivel operativ conducerea actiunilor militare se exercita de Comandamentul Operational Întrunit (COPI), Comandamentele Operationale ale Fortelor Aeriene si Fortelor Navale, precum si

de comandamentele operationale teritoriale.

Pentru conducerea unor actiuni militare cu caracter deosebit, cu un grad mare de independenta sau/si în raioane (zone) cu trasaturi distincte se constituie si functioneaza comandamente operationale întrunite de nivel divizie.

Comandamentul Operational Întrunit si comandamentele tactice trebuie sa fie în masura sa actioneze oriunde pe teritoriul national, precum si în spatiul de interes strategic al României, în compunerea unor grupari de forte multinationale.

Conducerea procesului de organizare, înzestrare si de pregatire a fortelor, a procesului de asigurare logistica si administrativa a trupelor, precum si conducerea operationala curenta a actiunilor militare cu caracter teritorial se executa de statele majore ale categoriilor de forte ale armatei, care pe timp de pace vor avea în subordine toate structurile luptatoare, de sprijin de lupta si

logistice. În situatii de criza sau în cazul participarii la operatiuni în afara granitelor tarii categoriile de forte ale armatei vor pune la dispozitie Comandamentului Operational Întrunit sau

comandamentelor operationale tactice fortele necesare pentru îndeplinirea misiunilor stabilite de Statul Major General.

Comandamentele teritoriale vor avea responsabilitatea de a proteja teritoriul României, de a asigura pregatirea fortelor principale si de rezerva, trecerea de la starea de pace la cea de

razboi prin ridicarea graduala a capacitatii de lupta si direct prin mobilizare. Conducerea operatiunilor întrunite impune perfectionarea capabilitatilor necesare în vederea culegerii,

prelucrarii si utilizarii neîntrerupte a informatiilor. Realizarea conducerii fortelor impune existenta sistemului C4I la toate esaloanele. Sistemele C4I trebuie sa asigure, în conditiile dinamismului deosebit al actiunilor militare si al fluiditatii dispozitivelor, acoperirea cu posibilitati de conducere a întregului spatiu de responsabilitate al comandamentelor operationale, a realizarii comenzii si a controlului în timp real al fortelor si al mijloacelor la dispozitie.

Pe timp de pace, în situatii de criza si la razboi conducerea Ministerului Apararii Nationale se exercita de ministrul apararii nationale, care îl reprezinta în raporturile cu celelalte ministere si

organisme guvernamentale, cu alte autoritati ale administratiei publice, cu organisme similare din alte state.

Seful Statului Major General, cea mai înalta autoritate militara a armatei, este principalul consilier militar al presedintelui tarii, Consiliului Suprem de Aparare a Tarii si ministrului apararii

nationale si exercita conducerea (comanda) militara a armatei. În îndeplinirea acestor responsabilitati seful Statului Major General este ajutat de Comitetul Sefilor de State Majore.

Pentru starea de urgenta, în situatia existentei unor amenintari la adresa sigurantei nationale sau a democratiei constitutionale, Ministerul Apararii Nationale va organiza si va conduce activitatile

pentru sprijinul logistic al fortelor Ministerului de Interne, atunci când acest sprijin este solicitat. În cazul iminentei ori al producerii unor dezastre Statul Major General organizeaza si conduce -

potrivit planurilor de cooperare/interventii si masurilor stabilite de Comisia Guvernamentala de Aparare împotriva Dezastrelor - participarea cu forte si mijloace ale armatei pentru limitarea si

înlaturarea efectelor dezastrelor naturale si ale accidentelor.

Pentru starea de asediu Ministerului Apararii Nationale îi revine sarcina principala în coordonarea aplicarii masurilor dispuse prin decretul de instituire a acesteia. Conducerea efectiva a actiunilor militare se exercita de Statul Major General prin Centrul National de Comanda Militara (Centrul Operational pentru Situatii de Criza).

Pe plan teritorial, la nivel de judet si de capitala, se înfiinteaza, prin hotarâre a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, functia de comandant militar. Atributiile comandantului militar se stabilesc din timp de pace de Statul Major General si se aproba prin hotarâre a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.

Structurile, la pace si la razboi, ale comandamentelor, precum si procedurile de lucru pentru elaborarea conceptiilor, planurilor si documentelor organizatorice de aplicare a acestora vor fi conform standardelor existente în cadrul Aliantei Nord-Atlantice. Acest proces are drept scop perfectionarea conducerii militare la toate esaloanele si crearea conditiilor de realizare a interoperabilitatii cu structurile similare ale NATO si ale Uniunii Europene (U.E.O.).

STRUCTURA SI ORGANIZAREA FORTEI PROIECT - 2005

Capabilitatile armatei trebuie sa corespunda cerintelor legate de îndeplinirea întregii game de misiuni strategice, de la cele organizate pe timp de pace pâna la cele din timp de razboi. Pentru

a face fata provocarilor la adresa securitatii nationale în deceniul urmator armata României trebuie sa întrebuinteze atât fortele active existente la pace, cât si pe cele care vor fi completate sau

mobilizate. Armata include, din punct de vedere functional, fortele operationale, fortele teritoriale si de rezerva.

Fortele operationale sunt alcatuite din mari unitati si unitati mecanizate de tancuri, artilerie, vânatori de munte, aeromobile, aviatie, aparare antiaeriana si de marina, cu efective complete,

instruite si dotate adecvat. În situatii de criza si de razboi ele trebuie sa fie în masura sa treaca în subordinea comandamentelor operationale, în vederea constituirii gruparii de forte necesare

pentru ducerea actiunilor militare atât pe teritoriul national, cât si în afara acestuia, în cadrul fortelor multinationale.

Fortele teritoriale si de rezerva vor fi alcatuite din mari unitati si unitati apartinând tuturor categoriilor de forte armate. Acestea sunt destinate pentru executarea apararii teritoriale, pregatirea si executarea mobilizarii, precum si pentru sprijinul autoritatilor locale în cazul unor urgente civile. În situatii de criza ele pot participa cu structurile active în subordinea Comandamentului Operational

Întrunit, în vederea îndeplinirii misiunilor stabilite. În timp de razboi, dupa completare/mobilizare si dupa o pregatire intensiva pentru lupta, fortele teritoriale pot actiona, în functie de situatie, fie în

subordinea Comandamentului Operational Întrunit, fie în subordinea comandamentelor teritoriale.

Din punct de vedere actional armata cuprinde: fortele de supraveghere si de avertizare timpurie, fortele de actiune în situatii de criza, fortele principale si fortele de rezerva. Categoria

operationala în care este inclusa fiecare structura determina prioritatile unitatii respective în orientarea resurselor, a personalului, tehnicii si a instruirii. Este imperioasa realizarea unui

echilibru în cadrul armatei între unitatile prioritare cu o capacitate de lupta ridicata si fortele care au un nivel de instruire mai redus si variabil, reprezentând majoritatea fortelor necesare la razboi.

Fortele de supraveghere si de avertizare timpurie includ structuri specializate, subordonate nemijlocit atât Statului Major General si altor structuri centrale ale Ministerului Apararii Nationale, cât si categoriilor de forte armate. Au în compunere unitati si subunitati de cercetare si de razboi electronic, structuri de informatii, cele destinate realizarii sistemelor C4I, precum si unitati luptatoare mai compacte, modulare si mobile. Ele sunt destinate descoperirii indiciilor unor posibile conflicte militare si crize, gestionarii evolutiei factorilor de amplificare a pericolelor la adresa securitatii nationale, precum si pentru prevenirea surprinderii. Aceste forte functioneaza în general în serviciu de lupta permanent.

Fortele de actiuni în situatii de criza sunt destinate participarii la gestionarea crizelor, precum si executarii primei riposte în caz de conflict armat. Ele participa la eforturile de realizare a obiectivelor strategiei militare în timp de pace si constituie elementul principal al descurajarii. Aceste forte sunt dislocate astfel încât sa asigure operationalizarea principalelor directii si raioane din cadrul zonelor de operatiuni.

Fortele de actiune în situatii de criza cuprind: forte de angajare zonala imediata; forte de reactie rapida; comandamente, mari unitati si unitati nominalizate în Programul individual de parteneriat România-NATO. Fortele de reactie rapida vor include mari unitati si unitati ale tuturor categoriilor de forte ale armatei, capabile sa actioneze atât independent, cât si întrunit. Prin deciziile autoritatii nationale de comanda o parte din fortele de reactie rapida va putea fi întrebuintata în cadrul structurilor multinationale pentru prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor, precum si în alte misiuni internationale, sub egida O.N.U. si O.S.C.E. Fortele participante vor avea marimea,

capacitatea actionala si de desfasurare, precum si sprijinul logistic adecvate.

Fortele principale sunt alcatuite din marile unitati si din unitatile existente la pace, încadrate, în majoritate, cu efective reduse. Desi personalul de baza va fi constituit din militari de profesie, va exista totusi un procent semnificativ de militari în termen. Aceste forte devin operationale pentru razboi numai dupa completarea lor cu resurse umane si materiale si dupa o perioada adecvata de

pregatire intensiva pentru lupta. În unele situatii de criza, daca escaladarea amenintarii are loc în timp foarte scurt, elementele activate din compunerea lor pot fi incluse în gruparile de forte destinate gestionarii crizei.

Fortele de rezerva reprezinta marile unitati si unitatile care se înfiinteaza la mobilizare. Ele sunt constituite din comandamente, centre de instructie si din alte formatiuni militare prevazute cu

structuri si nuclee strict necesare pentru functionare în timp de pace. Centrele înfiinteaza, la mobilizare, mari unitati si unitati luptatoare, de sprijin de lupta si logistic.

Fortele principale si fortele de rezerva realizeaza capacitatea de lupta dupa completarea/înfiintarea lor si executarea unui numar de zile de pregatire intensiva.

Din punct de vedere structural armata României se compune din: fortele terestre, fortele aeriene militare si fortele navale. Pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter deosebit, atât la nivel central, cât si în cadrul categoriilor de forte ale armatei se constituie si functioneaza fortele speciale. Aceste forte sunt cele care initiaza, amplifica si gestioneaza operatiunile speciale în spatiul controlat de agresor.

Fortele terestre reprezinta componenta de baza a armatei si sunt destinate sa execute toata gama actiunilor militare cu caracter terestru si aeromobil, în orice zona si pe orice directie,

independent sau întrunit cu celelalte categorii de forte ale armatei, sa desfasoare operatiuni si lupte de aparare si ofensive pentru capturarea ori nimicirea inamicului patruns pe teritoriul national,

atât în compunerea structurilor militare nationale, cât si a celor multinationale.

Structurile operationale vor cuprinde 8 brigazi luptatoare, 4 brigazi de sprijin de lupta si 2 brigazi de logistica. O parte din unitatile ce compun structura operationala trebuie sa fie în masura sa actioneze si în afara teritoriului national, în cadrul gruparilor multinationale de forte. Structurile de mobilizare si de rezerva vor cuprinde 10 brigazi luptatoare, 5 brigazi de sprijin de lupta si 2 brigazi de logistica.

Fortele aeriene sunt destinate sa apere suveranitatea statului în spatiul aerian national, independent sau împreuna cu celelalte categorii de forte armate, precum si în compunerea gruparilor de forte multinationale, în scopul câstigarii si mentinerii controlului asupra spatiului aerian si sprijinirii din aer a fortelor terestre sau maritime angajate în actiuni militare. Ele vor fi, preponderent, în

categoria fortelor de supraveghere sau de reactie. Fortele active vor avea în compunere un comandament operational, 2 comandamente de divizie aeriana, 4 baze aeriene si 2 brigazi de

aparare antiaeriana. Fortele de rezerva vor cuprinde 2 baze aeriene si 2-3 aerodromuri.

Fortele navale sunt destinate sa execute actiuni militare independent, împreuna cu celelalte categorii de forte ale armatei, în compunerea unor grupari multinationale, în spatiul de interes

maritim, fluvial si terestru pentru: apararea comunicatiilor maritime si fluviale proprii; asigurarea iesirii României la mare; exercitarea drepturilor legitime ale statului în zona economica exclusiva; lovirea

comunicatiilor navale ale inamicului; interzicerea debarcarii desantului maritim; apararea Dobrogei; îndeplinirea misiunilor de sprijin al pacii si umanitare. Structurile vor fi incluse îndeosebi în

categoria fortelor de supraveghere sau de reactie rapida si vor avea în compunere un comandament operational, Flota maritima, Flotila fluviala si ale forte. Flota maritima asigura protectia si

apararea litoralului maritim, a apelor teritoriale, precum si protectia bunurilor si intereselor statului român din cadrul spatiului maritim cu regim de zona economica exclusiva (similar). Fortele operationale din cadrul Flotei maritime trebuie sa fie în masura sa asigure o prezenta activa în apele internationale ale Marii Negre pentru protectia, în mod independent sau în cooperare cu forte

aliate/partenere, a intereselor statului român sau a regulilor de drept international.

Unitatile navale din compunerea Flotei maritime trebuie sa fie capabile sa ia parte la operatiuni comune în sprijinul pacii, în cadrul unor grupari multinationale în spatiul de interes strategic al României, precum si sa furnizeze o prezenta limitata în cadrul altor zone, în conformitate cu obligatiile asumate prin Parteneriatul pentru Pace (integrarea în Alianta Nord-Atlantica).

Flotila fluviala asigura paza si apararea Deltei Dunarii, a Dunarii maritime si interioare, precum si protectia intereselor statului român în apele de frontiera.

CONCEPTIA DE PREGATIRE SI DE ANGAJARE A ARMATEI ÎN ACTIUNI MILITARE

Pregatirea armatei cuprinde doua componente principale: formarea si perfectionarea militarilor de profesie prin sistemul învatamântului militar si pregatirea pentru lupta (instruirea) a structurilor militare.

Sistemul de învatamânt pentru ofiteri si subofiteri (maistri militari) este astfel conceput încât sa asigure o buna pregatire manageriala, tehnica si de specialitate si se completeaza cu sistemul de pregatire a gradatilor si soldatilor profesionisti, precum si cu sistemul de apreciere a salariatilor civili.

Un accent deosebit vom pune pe participarea a cât mai multi ofiteri în colegiile, scolile si institutele de pregatire (inclusiv limbi straine) din alte tari. Centrul Regional de Pregatire NATO/PfP din România va specializa personalul în cunoasterea si lucrul cu procedurile NATO, la nivel tactic si întrunit. Locul si rolul subofiterului în structura profesionala a armatei vor fi redefinite. El

va fi comandant de structuri militare de la baza ierarhiei militare (echipaj, grupa, pluton), instructor, lucrator de stat major, specialist în domeniul tehnic si administrativ.

Pregatirea pentru lupta a armatei are ca obiectiv general cresterea capacitatii comandamentelor si a trupelor de a desfasura actiuni militare independent, întrunit, în cooperare cu celelalte forte ale sistemului national de aparare, precum si în cadrul coalitiilor sau aliantelor. Pregatirea pentru lupta a elementelor componente va avea unele particularitati, în functie de locul lor în structura armatei.

Pregatirea pentru lupta a fortelor de supraveghere si de avertizare timpurie se va executa concomitent cu îndeplinirea misiunilor de baza ce le revin, corespunzator categoriei de forte ale armatei si armei din care fac parte. În acelasi mod se vor instrui si fortele de actiune în situatii de criza. În perioada premergatoare datei la care vor participa la operatiuni multinationale ele vor executa o pregatire particularizata la specificul fiecarei misiuni.

Structurile militare cu efective complete din compunerea fortelor principale se vor instrui pentru a fi în masura sa îndeplineasca misiuni de lupta concomitent cu fortele de reactie rapida sau dupa un anumit interval, determinat de durata completarii pâna la necesarul de razboi si a parcurgerii unei perioade de pregatire intensiva. Structurile militare cu efective reduse vor pregati numai

personalul încadrat, desfasurând totodata activitati specifice cresterii capacitatii de lupta prin mobilizare.

Fortele de rezerva executa pregatirea de comandament, concomitent cu activitatile care vizeaza aplicarea planurilor de mobilizare. Pentru rezervistii prevazuti în planurile proprii structurile

militare care se mobilizeaza organizeaza convocari sau concentrari de instructie.

Principala caracteristica a procesului de pregatire va fi standardizarea instruirii de baza la un nivel maxim posibil pentru fiecare categorie de forte ale armatei. O atentie deosebita va fi

acordata problemelor specifice, procedurilor de stat major si întrebuintarii tehnicii de lupta, punându-se accent pe îndeplinirea misiunilor prin utilizarea sistemului C4I. Sarcina prioritara a

instruirii o va constitui profesionalizarea personalului, potrivit standardelor nationale si ale Aliantei Nord-Atlantice.

Personalul militar va fi instruit în scopul mentinerii deprinderilor impuse de utilizarea tehnicii de lupta necesare în vederea îndeplinirii misiunilor. Treptat se va mari numarul tragerilor

executate în poligoane, al orelor alocate pentru conducerea vehiculelor, al orelor de zbor si de navigatie maritima si fluviala.

Instruirea va fi orientata spre cresterea starii de operativitate a fortelor. Unitatile de supraveghere si de avertizare timpurie vor trebui sa identifice si sa raspunda în mod adecvat primilor indici de deteriorare a situatiei interne sau externe. Fortele de reactie rapida îsi vor perfectiona capabilitatile pentru a fi în masura sa se deplaseze rapid din garnizoanele de resedinta, cu toate mijloacele la dispozitie. Ele îsi vor dezvolta si exersa capacitatea de a desfasura operatiunile într-un mod coerent, întrunit si în timp scurt. Armata va respecta standardele de operativitate stabilite. Fortele de supraveghere si de avertizare timpurie, precum si cele de actiune în situatii de criza vor fi încadrate în proportie de cel putin 90% (pentru fortele aeriene raportul va fi de 2:1 pentru

echipaj/avion). Unitatilor nu li se vor repartiza mai putin de 90% din necesarul de tehnica de lupta. Standardul pentru capacitatea de lupta operativa va fi de 80%. În vederea asigurarii cerintelor de pregatire vor fi repartizate cel putin 80% din resursele necesare.

Pe masura ce resursele necesare vor fi realizate, standardele operative vor fi ridicate la niveluri cât mai înalte, începând cu fortele de reactie imediata si rapida, care sunt prioritare.

Conceptia de angajare a armatei române în situatii de criza si de razboi are în vedere principiile, conceptele strategice, misiunile si capabilitatile sale si, în perspectiva, ale Fortei Proiect-2005.

Conceptia de angajare cuprinde modalitatile si succesiunea de întrebuintare a fortelor, pentru îndeplinirea obiectivului (obiectivelor) stabilit (stabilite) de autoritatea nationala de

conducere. Trecerea graduala de la starea de pace la starea de razboi trebuie sa se faca anticipat, într-un timp suficient pentru activarea resurselor, capacitatea structurilor si operationalizarea

fortelor, în raport cu evolutia amenintarilor si cu manifestarea pericolelor.

În situatii de criza, în functie de misiunea primita, armata va angaja numai acele forte care sunt necesare pentru rezolvarea crizei, pastrându-si libertatea de actiune pentru a raspunde unei

escaladari.

Participarea militarilor armatei României la operatiuni în sprijinul pacii se va face potrivit prevederilor strategiei si doctrinei militare întrunite, precum si prevederilor strategiei (doctrinei) operationale comune convenite.

La razboi conceptia de angajare a armatei va viza blocarea si respingerea agresorului, folosind fortele de reactie rapida, concomitent cu lovirea în adâncime a obiectivelor lui vitale (pentru

a i se reduce potentialul ofensiv). Decalajul tehnologic impune abordarea tehnicilor de lupta neconventionala, care se constituie în lovitura de raspuns asimetrica în spatiile cucerite prin agresiune.

Astfel se vor crea conditiile pentru angajarea decisiva a fortelor principale si, în cooperare cu celelalte elemente ale Sistemului Apararii Nationale, pentru obtinerea unui deznodamânt favorabil, în conformitate cu situatia prevazuta pentru încheierea operatiunilor de catre autoritatea nationala de conducere.

În cazul participarii la operatiuni militare în cadrul unor grupari multinationale, fortele armatei României angajate vor fi organizate si conduse potrivit regulilor de angajare si planurilor operationale

comune convenite, sub comanda autoritatilor militare stabilite prin acord. Comandamentul national îsi va exercita autoritatea de personal, de jurisdictie si disciplina, precum si responsabilitatile

privind înzestrarea, sprijinul logistic, asistenta medicala si spirituala (religioasa). Interactiunea dintre armata si mediul civil (atât guvernamental, cât si neguvernamental) în care se actioneaza este

importanta pentru succesul operatiunilor. Cooperarea dintre civili si militari este interdependenta: mijloacele militare sunt solicitate tot mai mult pentru a ajuta autoritatile civile; în acelasi timp sprijinul

civil al operatiunilor militare este important pentru logistica, comunicatii, ajutor medical si relatii publice.

LOGISTICA

Logistica trebuie sa îsi adapteze capabilitatile la scopurile si obiectivele cuprinse în strategia militara, prin stabilirea prioritatilor necesare în vederea asigurarii unui sprijin adecvat, dinamic si

oportun pentru sustinerea fortelor. Sistemul logistic trebuie sa asigure libertatea de actiune atât în timp de pace, cât si în situatii de criza si la razboi. El trebuie sa fie suplu si flexibil pentru a

sustine participarea la noi tipuri de angajamente/misiuni multinationale de sprijin al pacii. În acest scop vom moderniza sistemul logistic, având în vedere urmatoarele obiective:

- sa devina integrat, cu o structura modulara, interoperabila cu sistemele logistice ale armatelor moderne din tarile membre ale NATO, care sa asigure o autonomie initiala a unitatilor, în functie de locul lor în cadrul structurii operationale (în fortele de supraveghere si de avertizare timpurie, în fortele de actiune în situatii de criza, în fortele principale sau de rezerva);

- asigurarea unui înalt grad de viabilitate, flexibilitate si capacitate de adaptare modulara în sprijinirea fortelor, conform diferitelor misiuni repartizate acestora;

- realizarea unei conceptii de planificare centralizata si de implementare descentralizata pentru a asigura sprijinul logistic necesar în vederea executarii operatiunilor planificate pe teritoriul

national si în spatiul de interes strategic;

- dezvoltarea unui sistem informatic de logistica, comparabil cu cel al NATO;

- eliminarea paralelismelor si a întrepatrunderii sarcinilor în domeniul logistic între categoriile de forte ale armatei, comandamente si directii centrale;

- renuntarea la principiul preventiv planificat, de executare a reparatiilor de tehnica din înzestrarea armatei si aplicarea sistemului de mentenanta dupa necesitate, pe baza de diagnostic;

- implicarea societatilor comerciale civile de profil în realizarea unor sarcini ale componentelor logisticii. Adaptarea sistemului logistic la noua structura de forte si modernizarea acestuia vor asigura conditiile materiale si de asistenta necesare pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei militare.

INFRASTRUCTURA

Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii vor avea în vedere: noua structura a fortelor si unitatilor acestora; cresterea conditiilor de pregatire si de trai ale militarilor; mutatiile geostrategice produse în vecinatatea tarii noastre (granita comuna cu un stat al Aliantei Nord-Atlantice, zone de instabilitate în proximitatea granitelor nationale); întelegerile comune care se vor încheia cu NATO

privind acordarea unor facilitati de infrastructura. Infrastructura noastra trebuie sa aiba capacitatea de a sustine atât potentialul militar propriu, cât si pe cel al partenerilor si al viitorilor aliati în cadrul unor actiuni militare comune. Trebuie dezvoltat un sistem national de infrastructura, pentru ca, în calitate de tara gazda, România sa fie în masura sa sprijine de pe teritoriul sau operatiunile multinationale de coalitie sau alianta. Aceasta nu numai ca demonstreaza hotarârea noastra de a fi un partener si un viitor aliat responsabil si capabil, ci serveste si la protejarea intereselor noastre nationale.

Pe masura ce se desfasoara restructurarea fortelor armate o parte a infrastructurii Ministerului Apararii Nationale va deveni excedentara si din ce în ce mai costisitoare. De aceea, pentru economisirea resurselor vor trebui identificate elemente de infrastructura în exces, în vederea dezafectarii. Aceasta se va realiza prin valorificarea adecvata a obiectivelor militare care vor fi

închise si/sau transferate în alta proprietate. Infrastructura ramasa va beneficia de resurse, în mod prioritar, în scopul dezvoltarii si al îmbunatatirii. Bazele aeriene vor fi modernizate potrivit

standardelor NATO.

Infrastructura teritoriala va fi mentinuta si dezvoltata conform prevederilor legale, astfel încât sa fie asigurate capacitatile operative si de reactie rapida, necesare pentru îndeplinirea misiunilor.

Modernizarea infrastructurii informationale a apararii este o necesitate care rezulta din rolul strategic al informatiei în apararea nationala. Utilizarea tehnologiei informatiei si managementul

resurselor informationale, în context C4I, trebuie sa asigure, prin sistemele stationare si semistationare, capacitatile de generare, utilizare si de acces distribuit la informatiile necesare pentru

asistarea deciziei, securitatea datelor si succesul oricarei misiuni.

RESURSELE APARARII ARMATE

Acestea cuprind personalul, mijloacele financiare, tehnologice,stiintifice, materiale si de alta natura, care vor fi alocate de stat pentru pregatirea apararii armate a tarii. Ele determina, din punct

de vedere cantitativ si calitativ, compunerea fortelor si dotarea lor cu tehnica de lupta necesara.

Un accent deosebit va fi pus pe îmbunatatirea conditiilor de viata, de lucru si de recreere ale militarilor. Factorul uman trebuie sa devina principalul generator de forta al apararii nationale si va

trebui situat în centrul preocuparilor sistemului militar.

Noul sistem românesc de planificare, programare si bugetare este compatibil cu sistemele similare ale statelor din NATO. Abordarea integrata a gestionarii resurselor va fi în concordanta cu misiunile fortelor armate si va tine seama de modificarile structurale, precum si de influenta lor asupra capabilitatilor militare. Efectivele armatei României vor include 112.000 de militari si 28.000 de civili.

Transpunerea în practica a cerintelor restructurarii si înzestrarii armatei impune o crestere reala a fondurilor de la aproximativ 710 milioane dolari S.U.A., începând cu anul 2000, la 1.190 milioane dolari S.U.A. în anul 2007, la care se adauga datoria externa pentru cheltuielile de înzestrare si sumele necesare pentru învatamânt si sanatate. Aceasta este cea mai buna optiune pentru România si, în acelasi timp, un element realist de stabilitate pentruprocesul de planificare. În aceste conditii, strategia alocarii resurselor va viza simultan doua aspecte fundamentale. În primul

rând, fondurile vor fi repartizate cu prioritate pentru programele care asigura realizarea Fortei Proiect-2005 si economisirea costurilor printr-o eliminare rapida a mijloacelor si programelor

care nu mai sunt necesare. În al doilea rând, o directie prioritara va fi echilibrarea bugetului în privinta alocarii resurselor. În anul 2000 bugetul nostru va aloca 57% pentru personal, 33% pentru operare si mentenanta, 28% pentru achizitionarea tehnicii de lupta, 13% pentru regie. Estimam ca în anul 2006 sa ajungem la standardele realizate de Alianta Nord-Atlantica (40% pentru personal,

35-40% pentru înzestrare, 25-20% pentru operare si mentenanta).

Alocarea resurselor va fi strâns legata de bugetul prevazut pentru procesul multianual de planificare. Procesul cuprinde doua faze. Prima faza (2000-2003) va fi concentrata pe orientarea resurselor catre restructurarea fortelor operationale, la nivelul cerintelor minime, pentru o aparare credibila si pentru interoperabilitate. Faza a doua (2004-2007) se va concentra în special pe

modernizarea tehnicii de lupta. Fazele procesului se întrepatrund, iar termenul limita pentru executarea lor se poate modifica în functie de alocarea fondurilor suplimentare.

CONCLUZII

Armata României actioneaza, în baza hotarârilor autoritatii nationale de comanda, pentru apararea si promovarea intereselor nationale de securitate ale tarii, prevazute în documentele oficiale

ale statului. Resursele umane si materiale ale României si importanta pozitiei sale geografice ne determina sa servim cel mai bine interesele nationale prin contributia la securitatea regionala.

Din punct de vedere militar o forta agila si capabila sa execute actiuni adecvate este cea mai potrivita acestui scop.

O astfel de forta poate contribui la operatiunile de securitate sub egida O.N.U., a O.S.C.E. sau a altor organizatii internationale, întrucât unitatile sale sunt transportabile, mobile si capabile sa se

integreze rapid în structurile multinationale. Aceasta forta contribuie la securitatea regionala, ea reprezentând baza activitatilor de parteneriat cu vecinii nostri, cu alte state din regiune si constituie totodata un veritabil model pentru formarea militarilor profesionisti. Ea poate actiona rapid si eficient atât pentru prevenirea conflictelor si gestiunea crizelor, înainte ca acestea sa se transforme în conflict, cât si pentru respingerea agresiunii (în cazul în care s-a produs) si obtinerea victoriei.

Desi formarea si dezvoltarea Fortei Proiect-2005 este costisitoare, actualul mediu de securitate ne permite totusi sa realizam acest obiectiv, mentinând un nivel adecvat al capacitatii de riposta.

Stabilirea noii structuri a fortei, modernizarea, profesionalizarea,standardizarea pregatirii si rationalizarea temporara a unor achizitii constituie cea mai buna optiune în conditiile constrângerilor impuse de tranzitie. Logistica trebuie sa îsi adapteze capabilitatile la scopurile si obiectivele cuprinse în aceasta strategie, printr-un sprijin adecvat pentru sustinerea fortelor.

Infrastructura noastra trebuie sa aiba capacitatea de a sustine atât sistemul militar propriu, cât si pe cel al partenerilor si al viitorilor aliati.

Resursele apararii armate, incluzând personalul, mijloacele financiare, tehnologice, stiintifice, materiale si de alta natura, alocate de stat, determina din punct de vedere cantitativ si calitativ

alcatuirea fortelor si dotarea cu tehnica de lupta necesare pentru apararea tarii.

Armata României va fi în continuare capabila sa descurajeze si, daca este necesar, sa înfrânga o eventuala agresiune armata împotriva tarii noastre. Ea este gata sa apere interesele natiunii la ordinul conducerii politice si conform Constitutiei. Fortele noastre armate nu sunt destinate sa devina o sursa de îngrijorare pentru alte state. Armata României este si va ramâne una dintre institutiile fundamentale ale statului si ale securitatii nationale.

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL APELOR, PADURILOR SI PROTECTIEI MEDIULUI

ORDIN

pentru aprobarea pretului mediu al unui metru

cub de masa lemnoasa pe picior

Ministrul apelor, padurilor si protectiei mediului,

în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despagubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica si privata si economiei vânatului,

în baza art. 107 alin. 1 si 2 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic,

în temeiul art. 9 din Hotarârea Guvernului nr. 104/1999 privind organizarea si functionarea Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului,

emite urmatorul ordin:

Art. 1. - Pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, pe baza caruia se va calcula valoarea despagubirilor pentru pagubele produse fondului forestier si vegetatiei forestiere din afara fondului forestier, este de 151.000 lei/m3.

Art. 2. - Directia generala a padurilor din cadrul Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului si Regia Nationala a Padurilor vor lua masurile necesare pentru aplicarea prezentului ordin.

Art. 3. - Pe data intrarii în vigoare a prezentului ordin se abroga Ordinul ministrului apelor, padurilor si protectiei mediului nr. 440/1999 pentru aprobarea pretului mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 25 mai 1999.

Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul apelor, padurilor si protectiei mediului,

Romica Tomescu

Bucuresti, 16 martie 2000.

Nr. 323/R.T.