MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A I
Anul XII - Nr. 139    LEGI, DECRETE, HOTARÂRI SI ALTE ACTE    Vineri, 31 martie 2000

SUMAR

LEGI SI DECRETE

            24. - Lege privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative

            76. - Decret pentru promulgarea Legii privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE
privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Activitatea de legiferare

            Art. 1. - (1) Reglementarea relatiilor sociale prin lege si prin celelalte categorii de acte normative se realizeazã cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului românesc.
            (2) Actele normative se initiazã, se elaboreazã, se adoptã si se aplicã în conformitate cu prevederile Constitutiei României, cu dispozitiile prezentei legi, precum si cu principiile ordinii de drept.

Tehnica legislativã

            Art. 2. - (1) Tehnica legislativã asigurã sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, precum si continutul si forma juridicã adecvate pentru fiecare act normativ.
            (2) Normele de tehnicã legislativã definesc pãrtile constitutive ale actului normativ, structura, forma si modul de sistematizare a continutului acestuia, procedeele tehnice privind modificarea, completarea, abrogarea, publicarea si republicarea actelor normative, precum si limbajul si stilul actului normativ.

Respectarea normelor de tehnicã legislativã

            Art. 3. - (1) Normele de tehnicã legislativã sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege si a propunerilor legislative, în cadrul exercitãri initiativei legislative, la elaborarea si adoptarea ordonantelor si hotãrârilor Guvernului, precum si la elaborarea si adoptarea actelor normative ale autoritãtilor administrative autonome.
            (2) Normele de tehnicã legislativã se aplicã, în mod corespunzãtor, si la elaborarea si adoptarea proiectelor de ordine, instructiuni si de alte acte normative emise de conducãtorii organelor administratiei publice centrate de specialitate, precum si la elaborarea si adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autoritãtile administratiei publice locale.

Ierarhia actelor normative

            Art. 4. - (1) Actele normative se elaboreazã în fiunctie de ierarhia lor, de categoria acestora si de autoritatea publicã competenta sã le adopte.
            (2) Categoriile de acte normative si normele de competentã privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constitutie si prin celelalte legi.
            (3) Actele normative date în executarea legilor, ordonantelor sau a Hotãrârilor Guvernului se emit în limitele si potrivit normelor care le ordonã.

Initierea actelor normative

            Art. 5. - (1) Proiectele de legi se elaboreazã ca urmare a exercitãrii, potrivit Constitutiei, a dreptului de initiativã legislativã.
            (2) Proiectele celorlalte categorii de acte normative se elaboreazã de autoritãtile competente sã le initieze, potrivit legii.

Continutul si fundamentarea solutiilor legislative

            Art. 6. - (1) Proiectul de act normativ trebuie sã instituie reguli necesare, suficiente si posibile care sã conducã la o cât mai mare stabilitate si eficientã legislativã. Solutiile pe care le cuprinde trebuie sã fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativã a statului român si cerintele corelãrii cu ansamblul reglementãrilor interne, precum si ale armonizãrii legislatiei nationale cu legislatia comunitarã si cu tratatele internationale la care România este parte.
            (2) Pentru fundamentarea noii reglementãri se va porni de la dezideratele sociale prezente si de perspectivã, precum si de la insuficientele legislatiei în vigoare.
            (3) Proiectele de acte normative se supun spre adoptare însotite de o expunere de motive, o notã de fundamentare sau un referat de aprobare.

Forma de redactare a actelor normative

            Art. 7. - (1) Proiectele de legi, propunerile legislative si celelalte proiecte de acte normative se redacteazã în forma prescriptivã proprie normelor juridice.
            (2) Prin modul de exprimare actul normativ trebuie sã asigure dispozitiilor sale un caracter obligatoriu.
            (3) Dispozitiile cuprinse în actul normativ pot fi, dupã caz, imperative, supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare sau altele asemenea; aceste situatii trebuie sã rezulte expres din redactarea normelor.
            (4) Textul legislativ trebuie sã fie formulat clar, fluent si inteligibil, fãrã dificultãti sintactice si pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încãrcãturã afectivã. Forma si estetica exprimãrii nu trebuie sã prejudicieze stilul juridic, precizia si claritatea dispozitiilor.

Avizarea proiectelor

            Art. 8. - (1) În cazurile prevãzute de lege, în faza de elaborare a proiectelor de acte normative initiatorul trebuie sã solicite avizul autoritãtilor interesate în aplicarea acestora, în functie de obiectul reglementãrii.
            (2) Dupã elaborarea lor si încheierea procedurii de avizare prevãzute la alin. (1), proiectele de legi, propunerile legislative, precum si proiectele de ordonante si de hotãrâri cu caracter normativ ale Guvernului se supun în mod obligatoriu avizãrii Consiliului Legislativ.
            (3) Procedura de avizare si obiectul avizului Consiliului Legislativ sunt prevãzute în legea sa organicã si în regulamentul sãu de organizare si functionare.

Avizul Consiliului Legislativ

            Art. 9. - (1) Avizul Consiliului Legislativ se formuleazã si se transmite în scris. El poate fi: favorabil, favorabil cu obiectii sau propuneri ori negativ.
            (2) Avizele favorabile care cuprind obiectii sau propuneri, precum si cele negative se motiveazã si pot fi însotite de documentele sau de informatiile pe care se sprijinã.
            (3) Avizul Consiliului Legislativ este un aviz de specialitate si are caracter consultativ.
            (4) Observatiile si propunerile Consiliului Legislativ privind respectarea normelor de tehnicã legislativã vor fi avute în vedere la definitivarea proiectului de act normativ. Neacceptarea acestora trebuie motivatã în cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau într-o notã însotitoare.

Publicarea actelor normative

            Art. 10. - (1) În vederea intrãrii lor în vigoare legile si celelalte acte normative adoptate de Parlament, ordonantele si hotãrârile Guvernului, actele normative ale autoritãtilor administrative autonome, precum si ordinele, instructiunile si alte acte normative emise de organele administratiei publice centrale de specialitate se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
            (2) Legile se publicã imediat dupã promulgare, însotite de actul prin care au fost promulgate. Celelalte acte cu caracter normativ, adoptate de Parlament, se publicã sub semnãtura presedintilor celor douã Camere.
            (3) Ordonantele si hotãrârile Guvernului se publicã numai dupã ce au fost semnate de primul-ministru si contrasemnate de ministrii care au obligatia sã le punã în executare.
            (4) Celelalte acte normative se publicã dupã ce au fost semnate de emitent.

CAPITOLUL II
Sistematizarea si unificarea legislatiei

Integrarea proiectului în ansamblul legislatiei

            Art. 11. - Actul normativ trebuie sã se integreze organic în sistemul legislatiei, scop în care:
            a) proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel suierior sau de acelasi nivel, cu care se aflã în conexiune;
            b) proiectul de act normativ, întocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depãsi limitele competentei instituite prin acel act si nici nu poate contraveni principiilor si dispozitiilor acestuia;
            c) proiectul de act normativ trebuie sã fie corelat cu reglementãrile comunitare si cu tratatele internationale la care România este parte.

Unicitatea reglementãrii în materie

            Art. 12. - (1) Reglementãrile de acelasi nivel si având acelasi obiect se cuprind, de regulã, într-un singur act normativ.
            (2) Un act normativ poate cuprinde reglementãri si din alte materii conexe numai în mãsura în care sunt indispensabile realizãrii scopului urmãrit prin acest act.

Reglementãri speciâle si derogatorii

            Art. 13. - (1) O reglementare din aceeasi materie si de acelasi nivel poate fi cuprinsã într-un alt act normativ, dacã are caracter special fatã de actul ce cuprinde reglementarea generalã în materie.
            (2) Caracterul special al unei reglementãri se determinã în functie de obiectul acesteia, circumstantiat la anumite categorii de situatii, si de specificul solutiilor legislative pe care le instituie.
            (3) Reglementarea este derogatorie dacã solutiile legislative referitoare la o situatie anume determinatã cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmã pãstrându-si caracterul sãu general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.

Evitarea paralelismelor

            Art. 14. - (1) În procesul de legiferare trebuie evitatã instituirea acelorasi reglementãri în douã sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizeazã norma de trimitere.
            (2) În cazul existentei unor paralelisme acestea vor fi înlãturate fie prin abrogare, fie prin concsntrarea materiei în reglementãri unice.
            (3) Se supun procesului de concentrare în reglementãri unice si reglementãrile din aceeasi materie dispersate în legislatia în vigoare.
            (4) Într-un act normativ emis pe baza si în executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizeazã reproducerea unor dispozitii din actul  superior, fiind recomandabilã numai indicarea textelor de referintã.

Asanarea legislatiei

            Art. 15. . - În vederea asanãrii legislatiei active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmãri abrogarea expresã a dispozitiilor legale cãzute în desuetudine sau care înregistreazã aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizatã.

Sistematizarea si concentrarea legislatiei în coduri

            Art. 16. - În vederea sistematizãrii si concentrãrii legislatiei, reglementãrile dintr-un anumit domeniu sau dintr-o anumitã ramurã de drept, subordonate unor principii comune, pot fi reunite într-o structurã unitarã, sub formã de coduri.

Încorporarea actelor normative în codexuri pe materii

            Art. 17. - (1) Pe mãsura consolidãrii sistemului legislativ, reglementãrile legale în vigoare privind acelasi domeniu sau domenii conexe, cuprinse în legi, ordonante si hotãrâri ale Guvernului, pot fi încorporate prin alãturarea textelor acestora într-o structurã omogenã, prezentatã sub formã de codex, care sã înlesneascã cunoasterea si aplicarea lor.
            (2) Codexul se elaboreazã de Consiliul Legislativ, cu aprobarea prealabilã a birourilor permanente ale celor douã Camere ale Parlamentului.
            (3) Consiliul Legislativ stabileste denumirea actului rezultat din încorporare, structura si succesiunea dispozitiilor legale avute în vedere, cu specificarea actelor normative din care provin si a elementelor necesare de identificare. În cadrul operatiunii de încorporare în codexuri actele normative incluse vor fi prezentate prin luarea în considerare a tuturor modificãrilor si completãrilor ulterioare, a abrogãrilor partiale, exprese ori implicite, precum si prin actualizarea denumirilor institutiilor si localitãtilor

CAPITOLUL III
Elaborarea actelor normative
SECTIUNEA 1
Documentarea

Activitatea de documentare

            Art. 18. - (1) Elaborarea proiectelor de acte normative va fi precedatã, în functie de importanta si de complexitatea acestora, de o activitate de documentare si analizã stiintificã, pentru cunoasterea temeinicã a realitãtilor economico-sociale care urmeazã sã fie reglementate, a istoricului legislatiei din acest domeniu, precum si a unor reglementãri similare din legislatia strãinã.
            (2) Initiatorii proiectelor de acte normative pot solicita, pentru documentarea lor legislativã informatii suplimentare de la Consiliul Legislativ.

Jurisprudenta si doctrina juridicã

            Art. 19. - În activitatea de documentare pentru fundamentarea proiectului de act normativ se vor examina practica Curtii Constitutionale în acel domeniu, practica instantelor judecãtoresti în aplicarea reglementãrilor în vigoare, precum si doctrina juridicã în materie.

Raportul cu legislatia comunitarã si cu tratatele internationale
 
            Art. 20. - Pentru stabilirea solutiilor legislative preconizate prin noua reglementare se vor examina si vor fi avute în vedere reglementãrile comunitare în materie, precum si prevederile cuprinse în tratatele internationale la care România este parte. Solutiile legislative cuprinse în proiectul de act normativ trebuie sã fie compatibile cu aceste acte internationale. Dacã este cazul, se vor face propuneri de modificare sau de completare a actelor normative interne ale cãror dispozitii nu sunt armonizate cu ale actelor internationale în cauzã.

SECTIUNEA a 2-a
Alegerea solutiilor legislative si definirea conceptelor

Stabilirea solutiilor legislative

            Art. 21. - (1) Pentru alegerea unor solutii judicioase si durabile se pot elabora mai multe variante posibile, evaluându-se efectele previzibile ale solutiilor preconizate.
            (2) Solutiile legislative avute în vedere trebuie sã prezinte suplete pentru a realiza îmbinarea caracterului de stabilitate a reglementãrii cu cerintele de perspectivã ale dezvoltãrii sociale.

Sfera de cuprindere a solutiilor preconizate

            Art. 22. - (1) Solutiile legislative preconizate prin proiectul de act normativ trebuie sã acopere întreaga problematicã a relatiilor sociale ce reprezintã obiectul de reglementare pentru a se evita lacunele legislative.
            (2) Pentru ca solutiile sã fie pe deplin acoperitoare se vor lua în considerare diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ, folosindu-se fie enumerarea situatiilor avute în vedere, fie formulãri sintetice sau formulãri-cadru de principiu, aplicabile oricãror situatii posibile.

Determinarea conceptelor si notiunilor

            Art. 23. - În cadrul solutiilor legislative preconizate trebuie sã se realizeze o configurare explicitã a conceptelor si notiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înteles decât cel comun, pentru a se asigura astfel întelegerea lor corectã si a se evita interpretãrile gresite.

Solutii pentru situatii tranzitorii

            Art. 24. - Proiectul de act normativ trebuie sã cuprindã solutii legislative pentru situatii tranzitorii, în cazul în care prin noua reglementare sunt afectate raporturi sau situatii juridice nãscute sub vechea reglementare, dar care nu si-au produs în întregime efectele pânã la data intrãrii în vigoare a noii reglementãri.

SECTIUNEA a 3-a
Elaborarea codurilor si a altor legi complexe

Teze prealabile

            Art. 25. - (1) În cazul proiectelor de coduri sau al altor legi complexe, anume determinate la initiativa Parlamentului ori a Guvernului se pot constitui la Consiliul Legislativ sau sub coordonarea acestuia comisii de specialitate pentru elaborarea proiectelor respective.
            (2) În cazul proiectelor de coduri si al altor legi complexe, care intereseazã domeniul de activitate al justitiei, comisiile de elaborare se instituie de Ministerul Justitiei. În componenta comisiei constituite se include un reprezentant al Consiliului Legislativ, desemnat de presedintele acestuia.
            (3) Comisiile de specialitate vor întocmi, pe baza unor studii si documentãri stiintifice, teze prealabile care sã reflecte conceptia generalã, principiile, noile orientãri si principalele solutii ale reglementãrilor preconizate.
            (4) Înainte de definitivarea tezelor, concluziile studiilor, cuprinzând liniile directoare ale conceptiei de ansamblu a viitoarei reglementãri, se înainteazã, pentru exprimarea punctului de vedere, ministerelor si celorlalte autoritãti publice interesate.

Aprobarea tezelor prealabile

            Art. 26. - Tezele prealabile, definitivate potrivit prevederilpr art. 25, se supun aprobãrii Guvernului. Dupã aprobarea tezelor de cãtre Guvern comisia de elaborare va proceda la redactarea textului viitorului act normativ.

Adoptarea codurilor si a legilor complexe

            Art. 27. - Proiectul de act normativ întocmit în conditiile prevãzute la art. 25 si 26, însotit de un raport, va fi înaintat Parlamentului sau, dupã caz, Guvernului, pentru declansarea procedurii legislative.
 


SECTIUNEA a 4-a
Motivarea proiectelor de acte normative

Instrumentele de prezentare si motivare

            Art. 28. - (1) Proiectele de acte normative trebuie însoiite de urmãtoarele documente de motivare:
            a) expuneri de motive - în cazul proiectelor de legi si al propunerilor lgislative;
            b) note de fundamentare - în cazul ordonantelor si al hotãrârilor Guvernului; ordonantele care trebuie supuse aprobãrii Parlamentului, potrivit legii de abilitare, precum si ordonantele de urgentã se transmit Parlamentului însotite de expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acestora;
            c) referate de aprobare - pentru celelalte acte normative.
            (2) Expunerile de motive, notele de fundamentare si referatele de aprobare constituie intrumentele de prezentare si motivare ale noilor reglementãri propuse.

Cuprinsul motivãrii

            Art. 29. - (1) Motivarea actelor normative se referã, în principal, la:
            a) cerintele care reclamã interventia normativã, cu referire specialã la insuficientele reglementãrilor în vigoare, la existenta unor neconcordante legislative sau a unui vid legislativ;
            b) principiile de bazã si finalitatea reglementãrii propuse, cu evidentierea elementelor noi;
            c) efectele avute în vedere, în functie de obiectul reglementãrii;
            d) implicatiile pe care noua reglementare le are asupra legislatiei în vigoare;
            e) implicatiile asupra legislatiei interne, în cazul ratificãrii sau aprobãrii unor tratate ori acorduri internationale, precum si mãsurile de adaptare necesare;
            f) fazele parcurse în pregãtirea proiectului si rezultatele obtinute, evidentiindu-se studiile,
cercetãrile, evaluãrile statistice, specialistii consultati, preocupãrile de armonizare legislativã;
            g) pentru ordonantele de urgentã vor fi prezentate distinct împrejurãrile obiective si stringente ce au determinat cazul exceptional care justificã aceastã procedurã de legiferare.
            (2) Pentru fiecare proiect de act normativ motivarea trebuie sã cuprindã o mentiune expresã cu privire la compatibilitatea acestuia cu reglementãrile comunitare si, dacã este cazul, mãsurile viitoare de armonizare care se impun.
            (3) În situatia în care reglementarea propusã se elaboreazã în executarea unui act normativ,
motivarea va cuprinde referiri la actul pe baza si în executarea cãruia se emite.
            (4) Documentele de motivare a proiectelor de acte normative trebuie sã cuprindã referiri la avizul Consiliului Legislativ.

Redactarea motivãrii

            Art. 30. - (1) Documentele de motivare se redacteazã într-un stil explicativ, clar,
folosindu-se terminologia proiectului de act normativ pe care îl prezintã.
            (2) Motivarea trebuie sã se refere la forma finalã a proiectului de act normativ; dacã pe parcurs s-au adus unele modificãri proiectului, ca urmare a propunerilor si observatiilor primite de la organele de avizare, motivarea initialã trebuie reconsideratã în mod corespunzãtor.

Semnarea instrumentelor de prezentare si motivare

            Art. 31. - (1) Expunerile de motive la proiectele de legi pentru care initiativa legislativã se
exercitã de Guvern, precum si expunerile de motive la proiectele de legi de aprobare a unor
ordonante sau ordonante de urgentã se semneazã de primul-ministru dupã adoptarea formei finale a
proiectului în sedintã a Guvernului.
            (2) Expunerile de motive la propunerile legislative întocmite de deputati sau de senatori se
semneazã de initiatorii respectivi.
            (3) În cazul în care initiativa legislativã este exercitatã de cetãteni, în conditiile art. 73 din
Constitutie, expunerea de motive va fi însotitã de documentele întocmite potrivit art. 73 alin. (1) din
Constitutie, precum si de punctul de vedere al Curtii Constitutionale, întocmit potrivit prevederilor art. 144 lit. h) din Constitutie.
            (4) Notele de fundamentare la proiectele de ordonante si de hotãrâri ale Guvernului se semneazã de ministrul sau de ministrii initiatori.
            (5) Expunerile de motive la proiectele de legi si notele de fundamentare la ordonante si hotãrâri ale Guvernului se publicã împreunã cu actul normativ.

CAPITOLUL IV
Redactarea actelor normative

Sistematizarea ideilor în text

            Art. 32. - Pentru asigurarea unei succesiuni logice a solutiilor legislative preconizate si
realizarea unei armonii interioare a actului normativ redactarea textului proiectului trebuie precedatã
de întocmirea unui plan de grupare a ideilor în functie de conexiunile si de raportul firesc dintre ele,
în cadrul conceptiei generale a reglementãrii.

Stilul actelor normative

            Art. 33. - (1) Actele normative trebuie redactate într-un stil concis, sobru, clar si precis, care
sã excludã orice echivoc, cu respectarea strictã a regulilor gramaticale si de ortografie.
            2) Este interzisã folosirea neologismelor, dacã existã un sinonim de largã rãspândire în limba
românã. În cazurile în care se impune folosirea unor termeni si expresii strãine, se va alãtura, dupã
caz, corespondentul lor în limba românã.
            (3) Termenii de specialitate pot fi utilizati numai dacã sunt consacrati în domenii de activitate la care se referã reglementarea.
            (4) Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în întelesul for curent din limba românã modernã, cu evitarea regionalismelor.
            Redactarea este subordonatã dezideratului întelegerii cu usurintã a textului de cãtre destinatarii acestuia.

Unitatea terminologicã

            Art. 34. - (1) În limbajul normativ aceleasi notiuni se exprimã numai prin aceiasi termeni.
            (2) Dacã o notiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea întelesuri diferite, semnificatia acestuia în context se stabileste prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispozitiilor generale sau într-o anexã destinatã lexicului respectiv, si devine obligatoriu pentru actele normative din aceeasi materie.
            (3) Exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau termeni se poate face numai prin explicitare în text, la prima folosire.

Exprimarea continutului normativ

              Art. 35. - (1) Textul articolelor trebuie sã aibã caracter dispozitiv, sã prezinte norma
instituitã fãrã explicatii sau justificãri.
            (2) În redactarea actului normativ, de regulã, verbele se utilizeazã la timpul prezent, forma
afirmativã, pentru. a se accentua caracterul imperativ al dispozitiei respective.
            (3) Utilizarea unor explicatii prin norme interpretative este permisã numai în mãsura în care ele sunt strict necesare pentru întelegerea textului. Nu este permisã prezentarea unor explicatii prin folosirea parantezelor.

Referirea la alt act normativ

            Art. 36. - (1) Referirea într-un act normativ la alt act normativ se face prin precizarea
categoriei juridice a acestuia, a numãrului sãu, a titlului si a datei publicãrii acelui act sau numai a
categoriei juridice si a numãrului, dacã astfel orice confuzie este exclusã.
            (2) Referirea la un tratat international trebuie sã cuprindã atât denumirea complelã a acestuia, cât si a actului de ratificare sau de aprobare.

CAPITOLUL V
Structura actului normativ
SECTIUNEA 1
Pãrtile constitutive ale actului normativ

Pãrtile constitutive ale actului normativ

            Art. 37. - Actul normativ are urmãtoarele pãrii constitutive: titlul, formula introductivã si,
dacã este cazul, preambulul, partea dispozitivã, formula de atestare a autenticitãtii actului.

Titlul actului normativ

            Art. 38. - (1) Titlul actului normâtiv cuprinde denumirea genericã a actului, în functie de
categoria sa juridicã si de autoritatea emitentã, precum si obiectul reglementãrii exprimat sintetic.
            (2) Categoria juridicã a actului normativ este determinatã de regimul competentelor stabilit prin Constitutie, legi si prin alte acte normative prin care se acordã prerogative de reglementare juridicã autoritãtilor publice.
            (3) Autoritatea publicã este aceea învestitã prin Constitutie sau printr-un alt act normativ.
            (4) Se interzice ca denumirea proiectului unui act normativ sã fie aceeasi cu cea a altui act
normativ în vigoare.
            (5) În cazul actelor normative prin care se modificã ori se completeazã un alt act normativ, titlul actului va exprima operatiunea de modificare sau de completare a actului normativ avut în vedere.
            (6) Ca element de identificare, titlul se întregeste, dupã adoptarea actului normativ, cu un numãr de ordine, la, care se adaugã anul în care a fost adoptat acesta.

Formula introductivã

            Art. 39. - (1) Formula introductivã constã într-o propozitie care cuprinde denumirea
autoritãtii emitente si exprimarea hotãrârii de luare a deciziei referitoare la emiterea sau adoptarea
actului normativ respectiv,
            (2) În cazul legilor formula introductivã este urmãtoarea: "parlamentul româniei adoptã prezenta lege, "
            (3) Pentru actele Guvernului formula introductivã este: "În temeiul art. 107 din Constitutie,
Guvernul României adoptã prezenta ordonantã" sau, dupã caz, "hotãrâre". La ordonante se face
referire si la legea de abilitare, iar la ordonantele de urgentã, la art. 114 alin. (4) din Constitutie. La
hotãrârile date în executarea expresã a unor legi se va adãuga si temeiul din legea respectivã.
            (4). Pentru alte categorii de acte normative formula introductivã cuprinde autoritatea emitentã si denumirea genericã a actului, în functie de natura sa juridicã.

Preambulul
 
            Art. 40. - (1) Preambulul enuntã, în sintezã, scopul reglementãrii. EI nu poate cuprinde nici
directive, nici reguli de interpretare. Preambulul precedã formula introductivã.
            (2) La legi, necesitatea preambulului se determinã de autoritatea legiuitoare.
            (3) La actele normative emise în temeiul unei legi sau al unui act normativ al Guvernului,
preambulul va cuprinde mentionarea dispozitiilor legale pe baza si în executarea cãrora actul a fost
emis. În cazul actelor normative ale administratiei publice centrale de specialitate sau ale
administratiei publice locale, în preambul se mentioneazã si avizele obligatorii potrivit legii.

Partea dispozitivã

            Art. 41. - Partea dispozitivã a actului normativ reprezintã continutul propriu-zis al
reglementãrii, alcãtuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac
obiectul acestuia.

Atestarea autenticitãtii actului normativ

            Art. 42. - (1) Actul normativ adoptat se semneazã de reprezentantul legal al emitentului, se
dateazã si se numeroteazã.
            (2) Data legii este aceea la care i se dã numãr, dupã promulgare. Pentru actele normative ale
Parlamentului, care, potrivit legii, nu se supun promulgãrii, data actului este aceea a adoptãrii.
            (3) Actele Guvernului poartã data sedintei Guvernului în care actul a fost aprobat. Data celorlalte acte normative este aceea la care au fost semnate.
            (4) Numerotarea actelor normative se face în ordinea datãrii lor, separat pe fiecare an
calendaristic.
            (5) La legi este obligatoriu ca în finalul actului sã se facã mentiunea despre îndeplinirea dispozitiei constitutionale privind legalitatea adoptãrii de cãtre cele douã Camere ale Parlamentului.
            (6) Formula de atestare a legalitãtii adoptãrii legii, utilizatã de fiecare Camerã în ordinea adoptãrii, este: "Aceastã lege a fost adoptatã de... în sedinta din ..., cu respectarea prevederilor art 74 alin. (1)" sau, dupã caz, "art. 74 alin. (2) din Constitutia României". Formula este urmatã de semnãtura presedintelui Camerei respective.

Articolul, elementul structural de bazã al pãrtii dispozitive

            Art. 43. - (1) Elementul structural de bazã al pãrtii dispozitive îl constituie articolul. Articolul cuprinde, de regulã, o singurã dispozitie normativã aplicabilã unei situatii date.
            (2) Structura articolului trebuie sã fie echilibratã, abordând exclusiv aspectele juridice necesare contextului reglementãrii.
            (3) Articolul se exprimã în textul legii prin abrevierea "art." Articolele se numeroteazã în
continuare, în ordinea din text, de la începutul pânã la sfârsitul actului normativ, cu cifre arabe. Dacã
actul normativ cuprinde un singur articol, acesta se va defini prin expresia "articol unic "
            (4) În cazul actelor normative care au ca obiect modificãri sau completãri ale altor acte normative, articolele se numeroteazã cu cifre romane, pãstrându-se numerotarea cu cifre arabe pentru textele modificate sau completate.
            (5) La coduri si la legi de mare întindere, articolele vor fi prevãzute cu denumiri marginale,
exprimând sintetic obiectul lor; acestea nu au semnificatie proprie în continutul reglementãrii.

Alineatul

            Art. 44. - (1) În cazul în care din dispozitia normativã primarã a unui articol decurg, în mod
organic, mai multe ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate în alineate distincte, asigurându-se
articolului o succesiune logicã a ideilor si o coerentã a reglementãrii.
            (2) Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este constituit, de regulã, dintr-o singurã propozitie sau frazã, prin care se reglementeazã o ipotezã juridicã specificã ansamblului articolului; dacã dispozitia nu poate fi exprimatã, într-o singurã propozitie sau frazã, se pot adãuga noi propozitii sau fraze, separate prin punct si virgulã. Alineatul se evidentiazã printr-o usoarã retragere de la alinierea textului pe verticalã.
            (3) Dacã în cuprinsul unui articol se utilizeazã un termen sau o expresie care are în contextul actului normativ un alt înteles decât cel obisnuit, întelesul specific al acesteia trebuie definit în cadrul unui alineat subsecvent. În cazul în care frecventa unor astfel de termeni si expresii este mare, actul
normativ trebuie sã cuprindã în structura sa un grupaj de definitii sau o anexã cu un index de termeni.
            (4) În actele normative cu o anumitã întindere, dacã un articol are douã sau mai multe alineate, acestea se numeroteazã la începutul fiecãruia cu cifre arabe cuprinse în parantezã. Pentru claritatea, concizia si caracterul unitar al textului unui articol se recomandã ca acesta sã nu fie format dintr-un numãr prea mare de alineate.

Enumerãrile în text

            Art. 45. - (1) Dacã textul unui articol sau alineat contine enumerãri prezentate distinct,
acestea se identificã prin utilizarea literelor alfabetului românesc si nu prin liniute sau alte semne
grafice.
            (2) O enumerare distinctã, marcatã cu o literã, nu poate cuprinde, la rândul ei, o altã enumerare si nici alineate noi.
            (3) Dacã ipoteza marcatã cu o literã necesitã o dezvoltare sau o explicare separatã, aceasta se va face printr-un alineat distinct care sã urmeze ultimei enumerãri.

Trimiterea la alte acte normative

            Art. 46. - (1) În cazul în care o normã este complementarã altei norme, pentru evitarea repetãrii în text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o contine. Nu poate fi fãcutã, de regulã, o trimitere la o altã normã de trimitere.
            (2) Dacã norma la care se face trimitere este cuprinsã în alt act normativ, este obligatorie indicarea titlului acestuia, a numãrului si a celorlalte elemente de identificare.
            (3) Trimiterea la normele unui alt act normativ se poate face la întregul sãu continut ori numai la o subdiviziune, precizatã ca atare. Când actul ce face obiect de trimitere a fost modificat, completat ori republicat, se face mentiune si despre aceasta.
            (4) La modificarea, completarea si abrogarea dispozitiei la care s-a fãcut trimitere în actul de
modificare, completare sau abrogare trebuie avutã în vedere situatia juridicã a normei de trimitere.

SECTIUNEA a 2-a
Sistematizarea continutului actului normativ

Sistematizarea continutului actului normativ

            Art. 47. - (1) Continutul proiectului de act normativ se sistematizeazã în urmãtoarea ordine de prezentare a ideilor:
            a) dispozitii generale sau principii generale;
            b) dispozitii privind fondul reglementãrii;
            c) dispozitii tranzitorii;
            d) dispozitii finale.
            (2) În cazul unor reglementãri de micã întindere se poate redacta textul fãrã a se marca distinct elementele prevãzute la alin. (1), urmând însã aceastã ordine de prezentare.
            (3) În cadrul structurii prevãzute la alin. (1) articolele pot fi grupate pe capitole, care se pot împãrti în sectiuni, iar acestea, dupã caz, în paragrafe. La coduri si la alte legi de mare întindere, capitolele pot fi gupate - în ordine ascendentã - în titluri si, dupã caz, în pãrti, care, la rândul lor, se pot constitui în cãrti; gruparea se face, în toate cazurile, în functie de legãtura organicã dintre reglementãrile pe care le cuprind.

Dispozitiile generale

            Art. 48. - Dispozitiile generale cuprind prevederi care orienteazã întreaga reglementare,
determinã obiectul si principiile acesteia. Ele se grupeazã în primul capitol si nu se reiau în restul
reglementãrii, în afarã de cazul în care sunt strict necesare pentru întelegerea unor dispozitii cu care
formeazã un tot unitar.

Dispozitiile de fond

            Art. 49. - (1) Dispozitiile de fond cuprind reglementarea propriu-zisã a relatiilor sociale ce
fac obiectul actului normativ.
            (2) Succesiunea si gruparea dispozitiilor de fond cuprinse în actul normativ se fac în ordinea logicã a desfãsurãrii activitãtii reglementate, asigurându-se ca prevederile de drept material sã preceadã pe cele de ordin procedural, iar în caz de instituire de sanctiuni, aceste norme sã fie plasate înaintea dispozitiilor tranzitorii si finale.
            (3) Textele care reglementeazã similar ipoteze cuprinse în mai multe subdiviziuni ale actului normativ pot fi grupate în structuri distincte, denumite "dispozitii comune"

Dispozitiile tranzitorii

            Art. 50. - (1) Dispozitiile tranzitorii cuprind mãsurile ce se instituie cu privire la derularea
raporturilor juridice nãscute în temeiul vechii reglementãri care urmeazã sã fie înlocuitã de noul act
normativ.
            (2) Dispozitiile tranzitorii trebuie sã asigure, pe o perioadã determinatã, corelarea celor douã
reglementãri, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ sã decurgã firesc si sã evite
retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive.

Dispozitiile finale

            Art. 51 . - (1) Dispozitiile finale cuprind mãsurile necesare pentru punerea în aplicare a
actului normativ, data intrãrii în vigoare a acestuia, dacã aceasta este ulterioarã publicãrii, implicatiile
asupra altor acte normative, ca: abrogãri, modificãri, completãri, precum si dispozitia de republicare,
dacã este cazul.
            (2) La actul normativ cu caracter temporar se va prevedea si perioada de aplicare sau data
încetãrii aplicãrii sale.

Numerotarea si denumirea capitolelor si a celorlalte grupãri de articole

            Art. 52. - (1) Capitolele, titlurile, pãrtile si cãrtile se numeroteazã cu cifre romane, în
succesiunea pe care o au în structura din care fac parte. Sectiunile si paragrafele se numeroteazã cu
cifre arabe.
            (2) Titlurile, capitolele si sectiunile se denumesc prin exprimarea sinteticã a reglementãrilor pe care le cuprind.
 
Anexele

            Art. 53. - (1) La redactarea textului unui proiect de act normativ se pot folosi, ca pãrti
componente ale acestuia, anexe care contin prevederi ce cuprind exprimãri cifrice, desene, tabele,
planuri sau altele asemenea.
            (2) Pot constitui anexe la un act normativ reglementãrile ce trebuie aprobate de autoritatea publicã competentã, cum sunt: regulamente, statute, metodologii sau norme cu caracter predominant tehnic.
            (3) Anexa trebuie sã aibã un temei-cadru în corpul actului normativ si sã se refere exclusiv la
obiectul determinat prin textul de trimitere.
            (4) Textul-cadru de trimitere trebuie sã facã, în finalul sãu, mentiunea cã anexa face parte
integrantã din actul normativ; dacã sunt mai multe anexe, în finalul actului normativ se include un
articol distinct, cuprinzând aceeasi mentiune, însotitã de nominalizarea expresã a tuturor anexelor.
            (5) Titlul anexei cuprinde exprimarea sinteticã a ideii din textul de trimitere.
            (6) Dacã sunt mai multe anexe, acestea se numeroteazã cu cifre arabe, în ordineâ în care au fost enuntate în textul proiectului.

CAPITOLUL VI
Modificarea, completarea, abrogarea si alte evenimente legislative

Evenimentele legislative

            Art. 54. - (1) Dupã intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existentei acestuia pot
interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea,
suspendarea sau altele asemenea.
            (2) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelasi nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar si prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementeazã o anumitã problematicã, iar ca mãsurã conexã dispun asemenea evenimente pentru a asigura corefarea celor douã acte normative interferente.

Modificarea

            Art. 55. - (1) Modificarea unui act normativ constã în schimbarea expresã a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia si în redarea lor într-o nouã formulare.
            (2) Pentru exprimarea normativã a intentiei de modificare a unui act normativ se nominalizeazã expres textul vizat, cu toate elementele de identificare necesare, iar dispozitia propriu-zisã se formuleazã utilizându-se sintagma "se modificã si va avea urmãtorul cuprins:", urmatã de redarea noului text.
            (3) Procedeul de a se mentiona generic, în finalul unui act normativ, cã un alt act normativ conex sau texte din acel act "se modificã corespunzãtor" trebuie evitat. De asemenea, nu se utilizeazã, pentru a exprima o modificare, redarea doar a unor fragmente ori sintagme dintr-un text.
Modificarea trebuie sã cuprindã în întregime textul vizat, cuprins în articol, alineat sau în elementul
marcat alunei enumerãri.

Completarea

            Art. 56. - (1) Completarea actului normativ constã în introducerea unor dispozitii noi,
cuprinzând solutii legislative si ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugã elementelor
structurale existente, prin utilizarea unei formule de exprimare cum ar fi: "Dupã articolul... se
introduce un nou articol,... ..., cu urmãtorul cuprins:".
            (2) Dacã actul de completare nu dispune renumerotarea actului completat, structurile, inclusiv articolele sau alineatele nou-introduse, vor dobândi numãrul structurilor corespunzãtoare celor din textul vechi, dupã care se introduc, însotite de un indice cifric, pentru diferentiere.

Conditiile de fond pentru modificarea si completarea actelor normative

            Art. 57. - (1) Modificarea sau completarea unui act normativ este si completarea actelor
normative admisã numai dacã nu se afecteazã conceptia generalã ori caracterul unitar al acelui act
sau dacã nu priveste întreaga ori cea mai mare parte a reglementãrii în cauzã; în caz contrar actul se
înlocuieste cu o nouã reglementare, urmând sã fie în întregime abrogat.
            (2) Prevederile modificate, sau care completeazã actul normativ trebuie sã se integreze armonios  în actul supus modificãrii ori completãrii, asigurându-se unitatea de stil si de terminologie, precum si  succesiunea normalã a articolelor.

Efectele dispozitiilor de modificare

            Art. 58. - Dispozitiile de modificare si de completare se încorporeazã, de la data intrãrii lor în vigoare, în actul de bazã, identificându-se cu acesta. Interventiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bazã.

Norma derogatorie

            Art. 59. - Pentru instituirea unei norme derogatorii se va folosi formula "prin derogare de la.... urmatã de mentionarea reglementãrii de la care se derogã. Derogarea se poate face numai
printr-un act normativ de nivel cel putin egal cu cel al reglementãri de bazã.

Abrogarea

            Art. 60. - (1) Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementãri de
acelasi nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totalã sau partialã.
            (2) În cazul unor abrogãri partiale intervenite succesiv, ultima abrogare se va referi la întregul act normativ, nu numai la textele rãmase în vigoare.
            (3) Abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are totdeauna caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sã se repunã în vigoare actul normativ initial.
            (4) Dacã o normã de nivel inferior, cu acelasi obiect, nu a fost abrogatã expres de actul normativ de nivel superior, aceastã obligatie îi revine autoritãtii care a emis prima actul.
            (5) Abrogãrile partiale sunt asimilate modificãrilor de acte normative, actul normativ abrogat
partial rãmânând în vigoare prin dispozitiile sale neabrogate.

Conditiile de formã si de fond ale abrogãrii

            Art. 61 . - (1) Abrogarea poate fi dispusã, de regulã, printr-o dispozitie distinctã în finalul
unui act normativ care reglementeazã o anumitã problematicã, dacã aceasta afecteazã dispozitii
normative anterioare, conexe cu ultima reglementare.
            (2) În cadrul operatiunilor de sistematizare si unificare a legislatiei se pot elabora si adopta acte normative de abrogare distincte, având ca obiect exclusiv abrogarea mai multor acte normative.
            (3) În vederea abrogãrii, dispozitiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile si apoi cu celelalte acte normative, prin mentionarea tuturor datelor de identificare a acestora.

Suspendarea actului normativ

            Art. 62. - (1) În cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendatã printr-un alt
act normativ de acelasi nivel sau de nivel superior. În aceastã situatie se vor prevedea, în mod
expres, data la care se produce suspendarea, precum si durata ei determinatã.
            (2) La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispozitia afectatã de suspendare
reintrã de drept în vigoare.
            (3) Prelungirea suspendãrii ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispozitiei
suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispozitii exprese, cu aplicare de la data
expirãrii suspendãrii.

Evenimentele legislative implicite

            Art. 63. - (1) În cazuri deosebite, în care la elaborarea si adoptarea unei reglementãri nu a
fost posibilã identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma cã acestea au fãcut obiectul
modificãrii, completãrii ori abrogãrii lor implicite.
            (2) În cadrul atributiilor sale Consiliul Legislativ are obligatia sã identifice toate dispozitiile legale care au suferit evenimentele legislative implicite si sã propunã Parlamentului si, respectiv, Guvernului mãsurile necesare de modificare, completare sau abrogare expresã a acestora.
            (3) Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale cãror dispozitii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea
generalã a materiei, decât dacã acest lucru este exprimat expres.

Actele normative cu aplicare limitatã

            Art. 64. - (1) Actele normative pot avea aplicare limitatã în timp, în spatiu sau privind obiectul reglementãrii.
            (2) Prin acte normative ulterioare se poate prelungi, extinde sau restrânge durata actelor normative temporare, precum si a celor cu aplicare limitatã în spatiu sau privind obiectul reglementãrii.
            (3) Dispozitia de prelungire a termenului de aplicare a actului normativ temporar trebuie sã
intervinã înainte de expirarea termenului si sã indice, când este cazul, noul termen.

Interpretarea legalã

            Art. 65. - (1) Interventiile legislative pentru clarifiearea sensului unor norme legale se
realizeazã printr-un act normativ interpretativ de acelasi nivel cu actul vizat, prin dispozitii
interpretative cuprinse într-un nou act normativ sau prin modificarea dispozitiei al cãrei sens trebuie
clarificat.
            (2) Interpretarea legalã intervenitã potrivit alin. (1) poate confirma sau, dupã caz, infirma ori
modifica interpretãrile judiciare, arbitrale sau administrative, adoptate pânã la acea datã, cu
respectarea drepturilor câstigate.

Republicarea

            Art. 66. - (1) Actul normativ modificat sau completat în mod substantial se republicã având
la bazã dispozitia cuprinsã în actul de modificare, respectiv de completare.
            (2) În vederea republicãrii actului normativ se realizeazã integrarea prevederilor modificate sau a celor de completare în ansamblul reglementãrii, actualizându-se denumirile schimbate între timp, cum ar fi cele ale unor institutii sau localitãti, dându-se, atunci când s-a dispus expres, o nouã numerotare articolelor, alineatelor, capitolelor si celorlalte structuri ale actului.
            (3) Republicarea legilor, a ordonantelor si hotãrârilor Guvernului se face în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija autoritãtii publice care a emis actul de modificare, respectiv de
completare. Data republicãrii poate fi concomitentã cu data publicãrii actului de modificare ori de
completare sau ulterioarã acesteia, în cazuri deosebite.
            (4) Republicarea actelor normative modificate sau completate prin ordonante ale Guvernului se face dupã aprobarea acestora din urmã prin lege, pentru a nu se crea eventuale discrepante cu actul de aprobare, în cazul în care acesta aduce alte modificãri ordonantei supuse aprobãrii.
            (5) Legile, precum si ordonantele si hotãrârile Guvernului se republicã cu avizul Consiliului
Legislativ asupra noului text, la sesizarea secretarului general al Camerei Deputatilor sau, dupã caz, al
Secretariatului General al Guvernului.

Rectificãri

            Art. 67. - (1) În cazul în care dupã publicarea actului normativ se descoperã erori materiale
în cuprinsul sãu, se procedeazã la publicarea unei note cuprinzând rectificãrile necesare.
            (2) Se interzice modificarea prevederilor unor acte normative prin recurgerea la operatiunea de rectificare, care trebuie limitatã numai la erorile materiale.
            (3) Rectificarea se face la cererea organului emitent, cu avizul Consiliului Legislativ.

CAPITOLUL VII
Norme privind pregãtirea si elaborarea proiectelor de acte normative prin care se ratificã sau se aprobã întelegeri internationale

Actele de ratificare, aprobare

            Art. 68. - (1) Pentru ratificarea tratatelor internationale încheiate de România se întocmesc,
potrivit Constitutiei si legii în materie, proiecte de legi.
            (2) În cazul acordurilor, conventiilor si al altor întelegeri internationale, pentru care competenta de aprobare revine, potrivit legii, Guvernului, se vor elabora proiecte de hotãrâri.
            (3) Proiectul de lege sau de hotãrâre se supune spre adoptare, însotit de textul actului international în limba originalã si în traducere oficialã sau autorizatâ.
            (4) Textele actelor cu caracter international ce se supun ratificãrii sau aprobãrii se vor stampila pe fiecare paginã, iar pe ultima paginã se va atesta, prin semnãtura persoanei autorizate si prin aplicarea stampilei, conformitatea documentului cu originalul.

Aplicarea normelor de tehnicã legislativã

            Art. 69. - Normele de tehnicã legislativã sunt aplicabile în mod corespunzãtor si proiectelor
de acte normative prin care se ratificã sau se aprobã tratate sau alte întelegeri internationale.

Titlul actului

            Art. 70. - Titlul proiectului de act normativ va cuprinde denumirea integralã a întelegerii
internationale, data si locul semnãrii acesteia; în functie de situatie, prin titlu se exprimã ideea de
ratificare, aderare sau aprobare a întelegerii internationale respective.

Ratificarea ori aprobarea mai multor tratate

            Art. 71 . - În cazul în care douã sau mai multe întelegeri internationale sau întelegeri printr-un
singur act se ratificã sau se aprobã printr-un singur act, mãsura ratificãrii ori aprobãrii se va exprima,
pentru fiecare întelegere, printr-un articol distinct.

Publicarea actelor de ratificare sau de aprobare

            Art. 72. - Actele de ratificare sau de aprobare se publicã însotite de textele tratatelor
internationale ratificate si ale întelegerilor aprobate.

CAPITOLUL VIII
Norme cu privire la ordinele, instructiunile si celelalte acte normative emise de conducãtorii ministerelor si ai altor organe ale administratiei publice centrale de specialitate sau de autoritãtile administrative autonome

Actele date în executarea unui act normativ

            Art. 73. - (1) Ordinele cu caracter normativ, instructiunile si alte asemenea acte ale
conducãtorilor ministerelor si ai celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate sau
ale autoritãtilor administrative autonome se emit numai pe baza si în executarea legilor, a hotãrârilor si
a ordonantelor Guvernului.
            (2) În preambulul acestor acte se indicã expres actul normativ superior pe care se întemeiazã.

Sfera reglementãrii

            Art. 74. - Ordinele, instructiunile si alte asemenea acte trebuie sã se limiteze strict la cadrul
stabilit de actele pe baza si în executarea cãrora au fost emise si nu pot contine solutii care sã
contravinã prevederilor acestora.

Termenul de emitere

            Art. 75. - Ordinele si instructiunile se vor elabora în termenul prevãzut de actul superior
sau, dupã caz, într-un termen util care sã facã posibilã aducerea lor la îndeplinire.

CAPITOLUL IX
Norme cu privire la actele normative adoptate de autoritãtile administratiei publice locale

Obiectul de reglementare

            Art. 76. - Actele normative ale autoritãtilor administratiei publice locale se adoptã ori se emit
pentru reglementarea unor activitãti de interes local, în limitele stabilite prin Constitutie si prin lege si
numai în domeniile în care acestea au atributii legale.

Subordonarea fatã de actele de nivel superior

            Art. 77. - (1) La elaborarea proiectelor de hotãrâri, ordine sau dispozitii se va avea în
vedere caracterul lor de acte subordonate legii, hotãrârilor si ordonantelor Guvernului si altor acte de
nivel superior.
            (2) Reglementãrile cuprinse în hotãrârile consiliilor locale si ale consiliilor judetene, precum si cele cuprinse în ordinele prefectilor sau în dispozitiile primarilor nu pot contraveni unor prevederi din acte normative de nivel superior.

Temeiul legal

            Art. 78. - În preambulul proiectului de act normativ adoptat sau emis de autoritãtile
administratiei publice locale se mentioneazã temeiul legal din Legea administratiei publice locale nr.
69/1991 *) sau, dupã caz, din alt act normativ pe care se bazeazã.

Publicarea

            Art. 79. - În vederea intrãrii lor în vigoare actele normative adoptate de autoritãtile
administratiei publice locale se aduc la cunostintã publicã, în conditiile Legii nr. 69/1991, prin afisare
în locuri autorizate si prin publicare într-un cotidian local de mare tiraj.

CAPITOLUL X
Dispozitii finale

Regulamentele proprii de aplicare

            Art. 80. - Parlamentul, Guvernul si celelalte autoritãti ale administratiei publice centrale si
locale stabilesc, în aplicarea normelor de tehnicã - legislativã prevãzute în prezenta lege, regulamente
proprii cuprinzând mãsurile metodologice, organizatorice, termenele si circulatia proiectelor de acte
normative în cadrul sferei lor de competentã.

Abrogarea

            Art. 81. - La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã Decretul nr. 16/1976 pentru
aprobarea Metodologiei generale de tehnicã legislativã privind pregãtirea si sistematizarea proiectelor
de acte normative, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 14 din 13 februarie 1976.
            Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 8 februarie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

PRESEDINTELE SENATULUI
MIRCEA IONESCU-QUINTUS

                Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 29 februarie 2000, cu respectarea prevederilor art 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,
BOGDAN NICULESCU-DUVÃZ

Bucuresti, 27 martie 2000.
Nr. 24.



*) Legea nr. 69/1991 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr, 79 din 18
aprilie 1996.

DECRET
pentru promulgarea Legii privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative

            În temeiul art. 77 alin. (1) si al art. 99 alin. (1) din Constitutia României,
            Presedintele României d e c r e t e a z ã :
            Articol unic. - Se promulgã Legea privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative si se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI
EMIL CONSTANTINESCU

Bucuresti, 24 martie 2000.
Nr. 76.