MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A I
Anul XII - Nr. 98    LEGI, DECRETE, HOTARÂRI SI ALTE ACTE    Luni, 6 martie 2000

DECRETE

          38. - Decret privind conferirea Ordinului national Steaua României în grad de Mare ofiter

 

          40. - Decret privind acordarea gradului diplomatic de ambasador în centrala Ministerului Afacerilor Externe

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

          Decizia nr. 222 din 7 decembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată, si a dispozitiilor Art. 10 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rănitilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicată

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

          373. - Ordin al ministrului finantelor pentru modificarea Ordinului ministrului finantelor nr. 287/2000 privind prospectul de emisiune al certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populatie, cod 1023

 

REPUBLICĂRI

 

          Legea cetăteniei române nr. 21/1991

DECRETE

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET
privind conferirea Ordinului national Steaua României
în grad de Mare ofiter

            În temeiul Art. 94 lit. a) si al Art. 99 alin. (1) din Constitutia României, precum si al Legii nr. 77/1999,
            Presedintele României d e c r e t e a z ă :
            Articol unic. - Se conferă Excelentei sale domnului Max van der Stoel, Înalt Comisar O.S.C.E. pentru Minorităti Nationale, Ordinul national Steaua României în grad de Mare ofiter, în semn de apreciere deosebită pantru sprijinul important si constant pe care l-a acordat eforturilor României de integrare în structurile europene.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI
EMIL CONSTANTINESCU
În temeiul Art. 99 alin. (2) din
Constitutia României,
contrasemnăm acest decret.
PRIM-MINISTRU
MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Bucuresti, 28 februarie 2000.
Nr. 38.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET
privind acordarea gradului diplomatic de ambasador în centrala Ministerului Afacerilor Externe

            În temeiul Art. 94 lit. c) si al Art. 99 alin. (1) din Constitutia României, precum si al Art. 6 alin. (1) din Statutul Corpului Diplomatic si Consular al României,
            având în vedere propunerile ministrului de stat, ministrul afacerilor externe,
            Presedintele României d e c r e t e a z ă :
            Articol unic. - Se acordă gradul diplomatic de ambasador în centrala Ministerului Afacerilor Externe următorilor diplomati:
            - domnului Ion Pascu - domnului loan Donca
            - domnului Dumitru Ciausu - domnului Sabin Pop
            - domnului Stelian Oancea - domnului Mircea Geoană.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI
EMIL CONSTANTINESCU

Bucuresti, 2 martie 2000.
Nr. 40.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 222 din 7 decembrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 lit. e)
din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată, si a dispozitiilor art. 10 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rănitilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicată

            Lucian Mihai - presedinte
            Costică Bulai - judecător
            Constantin Doldur - judecător
            Kozsokár Gábor - judecător
            Ioan Muraru - judecător
            Nicolae Popa - judecător
            Lucian Stângu - judecător
            Florin Bucur Vasilescu - judecător
            Romul Petru Vonica - judecător
            Paula C. Pantea - procuror
            Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată, si a dispozitiilor Art. 10 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rănitilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicată, exceptie ridicata de Iosif Doman în Dosarul nr. 3.140/1999 al Judecătoriei Buzău.
La apelul nominal s-a constatat lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate, invocând decizii anterioare ale Curtii Constitutionale, pronuntate asupra aceleiasi exceptii, prin care, în esentă, s-a retinut că dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile Art. 94 lit. a) din Constitutie, care reglementează doar atributiile fundamentale ale Presedintelui României de a conferi decoratii si titluri de onoare. Legea nr. 42/1990, republicată, care este în cazul în spetă, legea-cadru, prevede că Presedintele României conferă titlurile de onoare pentru participantii la Revolutia din decembrie 1989. Presedintele României este autoritatea publică prevăzută de Constitutie, chemată să confere titluri de onoare, de natură să creeze pentru beneficiar drepturi, iar nu Comisia pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din decembrie 1989, a cărei menire este aceea de a propune numai acordarea titlurilor:
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 10 iunie 1999, pronuntată în Dosarul nr. 3.138/1999, Judecătoria Buzău a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată, si a Art. 10 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rănitilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicată, exceptie ridicată de Pompiliu Fălcută. În motivarea exceptiei se arată că textele criticate "constată existenta unor drepturi ce se conferă luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 si urmasilor acestora, drepturi ce se acordă conform procedurii instituite de Hotărârea Guvernului nr. 566 din 15 iulie 1996, dar se precizează ca această calitate să fie acordată prin brevet". Întrucât Art. 94 lit. a) din Constitutie prevede că Presedintele României "conferă decoratii si titluri de onoare", iar constatarea calitătii de Luptător pentru Victoria Revolutiei din Decembrie 1989 este în atributiile Presedintelui României, se sustine că textele, de lege criticate nu sunt în concordantă cu prevederile Constitutiei, întrucât titlul respectiv nu este titlu de onoare în sensul dat de textul constitutional.
Exprimându-si opinia, instanta consideră că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată, iar dispozitiile Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicată, si ale Art. 10 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 42/1990, republicată, sunt în concordantă cu dispozitiile Art. 94 lit. a) din Constitutia României.
Instanta retine că "potrivit Legii nr. 42/7990, titlul de Luptător pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989" se conferă în semn de pretuire a spiritului de sacrificiu manifestat în lupta pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 si ca atare este titlu de onoare în întelesul Art. 94 lit. a) din Constitutie. Conform punctului de vedere al instantei, "conferirea acestor titluri se atestă prin brevet, iar titlurile care nu au fost conferite în aceste conditii sunt nule, conform Art. 6 alin. 7 si Art. 5 alin. 2 din Legea nr. 42/1990, republicată".
În vederea solutionării exceptiei de neconstitutionalitate, în temeiul Art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituiională a comunicat încheierea prin care a fost sesizată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
În punctul de vedere al Guvernului se consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Art.7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată, si ale Art. 10 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rănitilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicată, este neîntemeiată. Se arată că, potrivit Art. 2 din Legea nr. 42/1990, titlul de Luptător pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989 s-a instituit în semn de pretuire si recunostintă pentru cei care au fost răniti în luptele pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, constituind titlu de onoare  în sensul Art. 94 lit. a) din Constitutie. Conferirea acestui titlu se face în conditiile prevăzute la Art. 5 din Legea nr. 42/1990, sub sanctiunea nulitătii, si se atestă prin brevet. Faptul că în Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicată, se precizează că titlul de Luptător pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989 trebuie să fie atestat prin brevet nu constituie o încălcare a dispozitiilor constitutionale, întrucât aceste titluri de onoare se acordă numai în conditiile legii, iar atestarea prin brevet constituie o conditie de validitate a lor, potrivit Art. 5 alin. 2 din Legea nr. 42/1990, republicată. Hotărârea Guvernului nr. 566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din decembrie 1989, la care se face referire în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, este adoptată pentru organizarea executării legii, iar nu pentru a stabili o procedură diferită de conferire a titlului de onoare. De
asemenea, în punctul de vedere al Guvernului se apreciază că nici dispozitiile Art. 10 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 42/1990, republicată, nu contravin prevederilor Art. 94 lit. a) din Constitutie.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
În temeiul Art.144 lit. c) din Constitutie si al Art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constitutională este competentă să solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizată. Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile Art. 7 alin, 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată, având următorul cuprins: "Sunt scutite de plata impozitului prevăzut de prezenta lege următoarele categorii de persoane: (...) e) urmasii eroilor-martiri ai Revolutiei, precum si detinătorii titlului de Luptător pentru Victoria Revoluiiei Române din Decembrie 1989, conferit prin brevet, pentru veniturile realizate, în cadrul functiei de bază si dispozitiile Art. 10 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora,
rănitilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicată, care ca urmare a modificării prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 17/1999, prevăd: "Persoanele care si-au pierdut total sau partial capacitatea de muncă, marii mutilati, rănitii si urmasii celor care au decedat ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 beneficiază si de următoarele drepturi: (...) l) posibilitatea cumulării pensiei cu orice alte venituri; (...)
Autorul exceptiei consideră că dispozitiile Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicată, sunt  neconstitutionale, deoarece conditionează scutirea de plata impozitului pe salarii de conferirea titlurilor prin brevet. Or, după cum se sustine, drepturile celor distinsi cu titlurile mentionate se acordă de către o comisie, printr-un certificat de atestare a calitătii, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 566/1996. Fiind astfel atestată calitatea, dispozitiile Art. 7 alin. 1 lit. e) constată existenta unor drepturi si de aceea în conceptia autorului exceptiei teza referitoare la conferirea titlului prin brevet este neconstitutională, întrucât nu este "în concordantă cu dispozitiile Art. 94 lit. a) din Constitutie".
Aceste dispozitii constitutionale au următorul cuprins: "Presedintele României îndeplineste si următoarele atributii:
a) conferă decoratii si titluri de onoare;"
Curtea Constitutională constată că dispozitiile Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicată, au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, concretizat în mai multe decizii pronuntate de Curte, dintre care mentionăm: Decizia nr. 112 din 13 iulie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 19 octombrie 1999, deciziile nr. 132 si nr. 133 din 5 octombrie 1999, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 noiembrie 1999. Prin aceste decizii s-a constatat că dispozitiile Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicată, sunt constitutionale. În motivarea deciziilor mentionate s-au retinut cele ce urmează: Examinarea constitutionalitătii prevedederilor legale criticate trebuie făcută prin raportare la dispozitii
din legea fundamentală, iar nu prin raportare la un act normativ cu fortă juridică inferioară legii, cum este o hotărâre a Guvernului.
Titlurile de onoare la care se referă dispozitiile Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicată, sunt: titlul de Erou-Martir al Revolutiei Române din Decembrie 1989, de care beneficiază urmasii eroilor-martiri, si titlul de Luptător pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989. Aceste titluri au fost instituite prin dispozitiile Art. 1 si 2 din Legea nr. 42/1990, republicată.
Potrivit Art. 1 din această lege, titlul de Erou-Martir al Revolutiei Române din Decembrie 1989 s-a instituit pentru cinstirea si eternizarea memoriei celor care si-au jertfit viata pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, iar potrivit Art. 2 din aceeasi lege, titlul de Luptător pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989 s-a instituit în semn de pretuire si recunostintă pentru cei care au fost răniti în luptele pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989. Desi în lege nu este utilizată notiunea de titlu de onoare, se poate constata că în intentia legiuitorului a stat tocmai dezideratul de a onora prin distinctii, post-mortem sau în viată, pe cei care s-au jertfit sau au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989.
Asadar, titlurile instituite sunt titluri de onoare în întelesul Art. 94 lit. a) din Constitutie. Conferirea acestor titluri se face, sub sanctiunea nulitătii, în conditiile Art. 5 din Legea nr. 42/1990, republicată, la propunerea Comisiei pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din decembrie 1989, a cărei componentă este prevăzută de lege, si conform criteriilor stabilite în anexele nr. 1 si 2 la lege.
Prin Legea nr. 30 din 6 mai 1996 Parlamentul României a modificat si a completat Legea nr. 42/1990 - inclusiv titlul de Luptător pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 7989, care se conferă de Presedintele României, la propunerea unei comisii, în componenta fixată prin Art. 4 din lege. Necesitatea atestării prin brevet a titlului este prevăzută si la pct. 9 al articolului unic din Legea nr. 30/1996, care modifică Art. 5 din Legea nr. 42/1990 si care prevede la alineatul ultim: "Conferirea distinctiilor prevăzute în prezenta lege se atestă prin brevet "
În baza si în vederea aplicării Legii nr. 42/1990, republicată si completată prin Legea nr. 30/1996, Guvernul a emis Hotărârea nr. 566 din 15. iulie 1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din decembrie 1989. Printre drepturile de care beneficiază, conform Legii nr. 42/1990, republicată, detinătorii titlului de Luptător pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989 se află si scutirea de plata impozitului pe salariu. Acest drept urmează să fie exercitat de titularul său în conditiile fixate de  lege. Faptul că într-o hotărâre a Guvernului nu se specifică necesitatea atestării tittului prin brevet nu poate însemna că această conditie legală a fost înlăturată. O hotărâre a Guvernului nu poate adăuga la lege si nu poate fi contrară legii. Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, prin dispozitia ce face obiectul exceptiei, nu face altceva decât să preia conditia existeniei brevetului, fixată prin Legea
nr. 42/1990.
Rezultă că prin Legea nr. 42/1990, republicată, s-a instituit titlul de Luptător pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989, titlu care se conferă prin brevet. Legea prevede acordarea scutirii de plata impozitului pe salariu, drept mentionat si în Hotărârea Guvernului nr. 566/1996.
Raportând prevederile Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicată, la dispozitiile Art. 94 lit. a) din Constitutie, se constată că textul criticat este în concordantă cu legea fundamentală. Conferirea unei decoratii sau a unui titlu de onoare de Presedintele României în baza Art. 94 lit. a) din Constitutie se atestă prin brevet. Brevetele sunt validate sub semnătura aufografă a Presedintelui României, precum si prin sigiliu. Ipoteza cuprinsă în dispozitia legală criticată, referitoâre la conditionarea scutirii de plata impozitului, concretizează prerogativa constitutională a Presedintelui României.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât considerentele, cât si solutiile pronuntate prin deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată; astfel că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicată, urmează să fie respinsă.
Curtea constată că si exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Art. 10 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rănitilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicată, modificată si completată prin Ordonania de urgentă a Guvernului nr. 17/1999, prevederi potrivit cărora "Persoanele care si-au pierdut total sau partial capacitatea de muncă, marii mutilati, rănitii si urmasii celor care au decedat ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 beneficiază si de următoarele drepturi: (...) l) posibilitatea cumulării pensiei cu orice alte venituri (...)" este neîntemeiată si urmează să fie respinsă. Textul legal criticat nu contine nici o referire la "brevet", la "decret" sau la Presedintele României, astfel că nu sunt încălcate, asa cum sustine autorul exceptiei,
prevederile Art. 94 lit. a) din Constitutie. Pe de altă parte, dispozitiile Art. 10 alin. 1 ) lit. l) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rănitilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicată, nu au legătură cu obiectul litigiului, care priveste contestarea unei decizii de imputare pentru o sumă reprezentând impozit pe salariu neretinut si penalităti pentru nevirarea în termen a acestui impozit către buget.
Pentru aceste considerente urmează ca exceptia de neconstitutionalitate să fie respinsă ca neîntemeiată.
Fată de cele de mai sus, în temeiul Art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al Art. 13 alin. (1) lit. A.c) si Art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată, si a dispozitiilor Art. 10 lit. l) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, ranitilor, precum si luptatorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicată, exceptie ridicata de Iosif Doman în dosarul 3.138/1999 al Judecătoriei Buzău.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 7 decembrie 1999.


PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANTELOR

ORDIN
pentru modificarea Ordinului ministrului finantelor nr. 287/2000 privind prospectul de emisiune al certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populatie, cod 1023

            Ministrul finantelor,
            în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 447/1997 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor; cu modificările ulterioare,
            având în vedere că statul, prin emisiunea de certificate de trezorerie cu dobândă pentru populatie, protejează economiile bănesti ale populatiei de riscurile inflatiei si ale pietei bancare si contribuie la consolidarea încrederii în moneda natională, garantând rambursarea la scadentă si plata dobânzilor aferente,
            emite următorul ordin:
            Art. 1. - Ordinul ministrului finanielor nr. 287/2000 privind prospectul de emisiune al certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populatie, cod 1023 se prelungeste, astfel încât vânzarea certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populatie se efectuează si în zilele de 7, 8, 9 si 10 martie 2000, cu termen de răscumpărare în zilele de 5, 6, 7 si 8 iunie 2000.
            Operatiunea de vânzare a certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populatie se închide în ziua de 10 martie 2000, ora 14,00.
            Art. 2. - Subscrierile la certificatele de trezorerie eu dobândă pentru populatie se pot efectua si prin virare de către, persoanele fizice, din conturile deschise la bănci, în contul curent general al trezoreriei statului.
            Dobânda se calculează din ziua în care suma a fost înregistrată în contul curent general al trezoreriei statului.
            Art. 3. - Dobânda acordată la certificatele de trezorerie cu dobândă pentru populatie, se mentine la 59% pe an pentru o perioadă de subscriere de 90 de zile si se calculează după formula:
 

D = 

VN x 59 x 90


360 x 100 

în care:
D = suma dobânzii;
VN = valoarea nominală a certificatelor de trezorerie.

Ministrul finantelor,
Decebal Traian Remes

Bucuresti, 3 martie 2000.
Nr. 373.

REPUBLICĂRI

LEGEA CETĂTENIEI ROMÂNE Nr. 21/1991*)

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

            Art. 1. - Cetătenia română este legătura si apartenenta unei persoane fizice la statul român.
            Cetătenii români sunt egali în fata legii; numai ei vor fi admisi în functiile publice civile si militare.
            Cetătenii României se bucură de protectia statului român.


Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 192/1999 pentru modificarea si completarea Legii cetăteniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 611 din 14 decembrie 1999, dându-se articolelor o nouă numerotare.
Legea cetăteniei române nr. 21/1991 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 6 martie 1991.

CAPITOLUL II
Dobândirea cetăteniei române
 

            Art. 2. - Modurile de dobândire si de pierdere a cetăteniei române sunt cele prevăzute în prezenta lege.
            Art. 3. - Încheierea, declararea nulitătii, anularea sau desfacerea căsătoriei între un cetătean român si un străin nu produce efecte asupra cetăteniei sotilor.
            Art. 4. - Cetătenia română se dobândeste prin:
            a) nastere;
            b) adoptie;
            c) acordare al cerere.
            Art. 5. - Copiii născuti pe teritoriul României, din părinti cetăteni români, sunt cetăteni români.
            Sunt, de asemenea, cetăteni români cei care:
            a) s-au născut pe teritoriul statului român, chiar dacă numai unul dintre părinti este cetătean român;
            b) s-au născut în străinătate si ambii părinti sau numai unul dintre ei are cetătenia română.
            Copilul găsit pe teritoriul statului român este cetătean român, dacă nici unul dintre părinti nu este cunoscut.
            B. Prin adoptie
            Art. 6. - Cetătenia română se dobândeste de către copilul cetătean străin sau fără cetătenie prin adoptie, dacă adoptatorii sunt cetăteni români, iar adoptatul nu a împlinit vârsta de 18 ani.
            În cazul în care numai unul dintre adoptatori este cetătean român, cetătenia adoptatului minor va fi hotărâtă, de comun acord, de către adoptatori. În situatia în care adoptatorii nu cad de acord, instanta judecătorească competentă să încuviinteze adoptia va decide asupra cetăteniei minorului, tinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimtământul acestuia.
            Dacă adoptia se face de către o singură persoană, iar aceasta este cetătean român, minorul dobândeste cetătenia adoptatorului.
            Art. 7. - În cazul declarării nulitătii sau anulării adoptiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a fost niciodată cetătean român, dacă domiciliază în străinătate sau dacă părăseste tara pentru a domicilia în străinătate.
            În cazul desfacerii adoptiei copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani pierde cetătenia română pe data desfacerii adoptiei, dacă acesta domiciliază în străinătate sau dacă părăseste tara pentru a domicilia în străinătate.
            C. Prin acordare la cerere
            Art. 8. - Cetătenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetătenie sau cetăteanului străin, dacă îndeplineste următoarele conditii:
            a) s-a născut si domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, desi nu s-a născut pe acest teritoriu, locuieste în mod legal, continuu si statornic pe teritoriul statului român de cel putin 7 ani sau, în cazul în care este căsătorit cu un cetătean român, de cel putin 5 ani;
            b) dovedeste prin comportarea si atitudinea sa loialitate fată de statul si de poporul român;
            c) a împlinit vârsta de 18 ani;
            d) are asigurate mijloacele legale de existentă;
            e) este cunoscut cu o bună comportare si nu a fost condamnat în tară sau în străinătate pentru o infractiune care îl face nedemn de a fi cetătean român;
            f) cunoaste limba română si posedă notiuni elementare de cultură si civilizatie românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viata socială;
            g) cunoaste prevederile Constitutiei României. Termenele prevăzute la alin. 1 lit. a) pot fi reduse până la jumătate în cazul în care solicitantul este o personalitate recunoscută pe plan international.
            Art. 9. - Copilul născut din părinti cetăteni străini sau fără cetătenie si care nu a împlinit vârsta de 18 ani dobândeste cetătenia română o dată cu părintii săi.
            În cazul în care numai unul dintre părinti dobândeste cetătenia română, părintii vor hotărî, de comun acord, cu privire la cetătenia copilului. În situatia în care părintii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorutui va decide, tinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimtământul acestuia.
            Copilul dobândeste cetătenia română pe aceeasi dată cu  părintele său.
            Art. 10. - Cetătenia română se poate acorda si persoanei care a avut această cetătenie si care cere redobândirea ei, cu păstrarea cetăteniei străine si stabilirea domiciliului în tară sau cu mentinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplineste în mod corespunzător conditiile prevăzute la Art. 8 lit. b), c) si e).
            Părintii care se repatriază si solicită redobândirea cetăteniei române hotărăsc si în privinta cetăteniei copiilor lor minori. În situatia în care părintii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, tinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta dee 14 ani este necesar consimtământul acestuia.
            Redobândirea cetăteniei de către unul dintre soti nu are nici o consecintă asupra cetăteniei celuilalt sot. Sotul cetătean străin sau fără cetătenie al persoanei care se repatriază si redobândeste cetătenia română poate cere dobândirea cetăteniei române în conditiile prezentei legi.

CAPITOLUL III
Procedura acordării cetăteniei române

            Art. 11. - Aprobarea cererilor de acordare a cetăteniei române se face prin hotărâre a Guvernului care apreciază, în acest sens, asupra propunerilor ministrului justitiei.
            Hotărârea Guvernului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
            Art. 12. - Cererea de acordare a cetăteniei române se face personal sau prin mandatar cu procură specială si autentică si va fi însotită de acte care dovedesc îndeplinirea conditiilor prevăzute de prezenta lege.
            Art. 13. - Cererea de acordare a cetăteniei române se adresează comisiei pentru constatarea conditiilor de acordare a cetăteniei, care functionează pe lângă Ministerul Justitiei.
            Comisia, formată din 5 magistrati de la Tribunalul Bucuresti, este desemnată, pe o perioadă de 4 ani, de presedintele acestei instante.
            Presedintele comisiei este magistratul cu functia cea mai mare sau, la functii egale, magistratul cu cea mai mare vechime în functie.
            Comisia are un secretariat condus de un consilier din Ministerul Justitiei, desemnat de ministru.
            Art. 14. - Comisia dispune, pe cheltuiala petitionarului, publicarea în extras a cererii de acordare a cetăteniei române în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
            Examinarea cererii de către comisie se va putea face numai după trecerea a 30 de zile de la data publicării acesteia.
            Art. 15. - În vederea solutionării cererii, comisia poate dispune:
            a) completarea actelor, precum si orice explicatii din partea petitionarului;
            b) solicitarea de relatii de la orice autorităti;
            c) citarea oricărei persoane care ar putea da informatii folositoare.
            Art. 16. - Autoritătile publice care detin date sau informatii din care rezultă că solicitantul nu întruneste conditiile legale pentru acordarea cetăteniei sunt obligate să le comunice comisiei.
            Orice persoană poate face întâmpinare la comisia prevăzută la Art. 13, cu privire la cererea de obtinere a cetăteniei române, în cazul prevăzut la alin. 1.
            Art. 17. - După examinarea cererii comisia va întocmi un raport pe care îl va înainta, împreună cu cererea de acordare a cetăteniei române, ministrului justitiei.
            În raport se va mentiona, în mod obligatoriu, dacă sunt sau nu sunt întrunite conditiile legale pentru acordarea cetăteniei.
            Art. 18. - Pe baza raportului comisiei ministrul justitiei va prezentă Guvernului proiectul de hotărâre pentru acordarea cetăteniei.
            În cazul în care nu sunt îndeplinite conditiile cerute de lege pentru acordarea cetăteniei, pe baza raportului comisiei ministrul justitiei va comunica aceasta petitionarului.
            Art. 19. - Persoana căreia i se acordă cetătenia română, potrivit Art. 8 si 10, cu stabilirea domiciliului în tară, depune în termen de 6 luni, în fata ministrului justitiei sau a secretarului de stat delegat anume în acest scop, jurământul de credintă fată de România.
            Jurământul are următorul continut:
            "Jur să fiu devotat patriei si poporului român, să apăr drepturile si interesele nationale, să respect Constitutia si legile României."
            Persoana care a obtinut cetătenia română în conditiile prevăzute la Art. 10, cu mentinerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credintă în fata sefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din tara în care domiciliază.
            Art. 20. - Cetătenia română se dobândeste pe data depunerii jurământului de credintă.
            După depunerea jurământului ministrul justitiei ori, după caz, seful misiunii diplomatice sau al oficiului consular va elibera persoanei căreia i s-a acordat cetătenia română un certificat constatator.

CAPITOLUL IV
Dovada cetăteniei române

            Art. 21. - Dovada cetăteniei române se face cu buletinul de identitate sau, după caz, cu cartea de identitate, pasaportul ori cu certificatul prevăzut la Art. 20 alin. 2.
            Cetătenia copilului până la vârsta de 14 ani se dovedeste cu certificatul său de nastere, însotit de buletinul ori cartea de identitate, după caz, sau pasaportul oricăruia dintre părinti.
            În cazul în care copilul este înscris în buletinul sau în cartea de identitate, după caz, ori în pasaportul unuia dintre părinti, dovada cetăteniei se face cu oricare dintre aceste acte.
            Dacă dovada cetăteniei copilului până la vârsta de 14 ani nu se poate face în conditiile alineatului precedent, dovada se va putea face cu certificatul eliberat de organele de evidentă a populatiei.
            Dovada cetăteniei copiilor găsiti se face, până la vârsta de 14 ani, cu certificatul de nastere.
            Art. 22. - În caz de nevoie misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României eliberează, la cerere, dovezi de cetătenie pentru cetătenii români aflati în străinătate.

CAPITOLUL V
Pierderea cetăteniei române

            Art. 23. - Cetătenia română se pierde prin:
            a) retragerea cetăteniei române;
            b) aprobarea renuntării la cetătenia română;
            c) în alte cazuri prevăzute de lege.
            A. Prin retragerea cetăteniei române
            Art. 24. - Cetătenia română se poate retrage persoanei care:
            a) aflată în străinătate, săvârseste fapte deosebit de grave prin care vatămă interesele statului român sau lezează prestigiul României;.
            b) aflată în străinătate, se înrolează în fortele armate ale unui stat cu care România a rupt relatiile diplomatice sau cu care este în stare de război;
            c) a obtinut cetătenia română prin mijloace frauduloase. Cetătenia română nu poate fi retrasă persoanei care a dobândit-o rin năstere.
            Art. 25. - Retragerea cetăteniei române nu produce efecte asupra cetăteniei sotului sau copiilor persoanei căreia i s-a retras cetătenia.
            B. Prin aprobarea renuntării la cetătenia română
            Art. 26. - Pentru motive temeinice se poate aproba renuntarea la cetătenia română persoanei care a împlinit vârsta de 18 ani si care:
            a) nu este învinuită sau inculpată într-o cauză penală ori nu are de executat o pedeapsă penală;
            b) nu este urmărită pentru debite către stat, persoane fizice sau juridice din tară sau, având astfel de debite, le achită ori prezintă garantii corespunzătoare pentru achitarea lor;
            c) a dobândit ori a solicitat si are asigurarea că va dobândi o altă cetătenie.
            Art. 27. - Pierderea cetăteniei române prin aprobarea renuntării nu produce nici un efect asupra cetăteniei sotului sau copiilor minori.
            Cu toate acestea, în cazul în care ambii părinti obtin aprobarea renuntării la cetătenia română, iar copilul minor se află împreună cu ei în străinătate ori părăseste împreună cu ei tara, minorul pierde cetătenia română o dată cu părintii săi, iar dacă acestia au pierdut cetătenia română la date diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care, pentru a domicilia în străinătate, părăseste tara după ce ambii părinti au pierdut cetătenia română pierde cetătenia română pe data plecării sale din tară.
            Dispozitiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător si în cazul în care numai unul dintre părinii este cunoscut sau este în viată.
            Copilul minor, încredintat prin hotărâre judecătorească părintelui care are domiciliul în străinătate si care renuntă la cetătenie, pierde cetătenia română pe aceeasi dată cu părintele căruia i-a fost incredintat si .la care locuieste, cu conditia obtinerii acordului celuilalt părinte, cetătean român.
            În situatiile prevăzute la alin. 2, 3 si 4 copilului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimtământul.
            C. Alte cazuri de pierdere a cetăteniei române
            Art. 28. - Copilul minor, cetătean român, adoptat de un cetătean străin, pierde cetătenia română, dacă, la cererea adoptatorului sau, după caz, a adoptatorilor, dobândeste cetătenia acestora în conditiile prevăzute de legea străină. Minorului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimtământul.
            Data pierderii cetăteniei române în conditiile alin. 1 este data dobândirii de către minor a cetăteniei adoptatorului. În cazul declarării nulitătii sau anulării adoptiei, copilul care nu a. împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a pierdut niciodată cetătenia română.
            Act. 29. - În situatia prevăzută la Art. 5 aliri. 3 copilul găsit pierde cetătenia română, dacă până la  împlinirea vârstei de 18 ani i s-a stabilit filiatia fată de ambii părinti, iar acestia sunt cetăteni străini.
            Cetătenia română se pierde si în cazul în care filiatia s-a stabilit numai fată de un părinte cetătean străin, celălalt părinte rămânând necunoscut.
            Data pierderii cetăteniei române în conditiile alin. 1 si 2 este data stabilirii filiatiei copilului.

CAPITOLUL VI
Procedura retragerii cetăteniei române si aprobării renuntării la cetătenia română

            Art. 30. - Guvernul României dispune prin hotărâre retragerea cetăteniei române sau, după caz, aprobarea renuntării la cetătenia română, apreciind asupra propunerii ministrului justitiei, făcută potrivit procedurii prevăzute la Art. 13-18.
            Art. 31. - Orice autoritate sau persoană care are cunostintă de existenta unui motiv pentru retragerea cetăteniei române poate sesiza, în scris, comisia de pe lângă Ministerul Justitiei, având obligatia să producă dovezile de care dispune.
            Comisia sesizată poate cere date sau informatii de la orice autoritate sau persoană care are cunostintă despre existenta situatiei prevăzute la Art. 24.
            Art. 32. - Cererea de renuntare la cetătenia română se face personal sau prin mandatar cu procură specială si autentică si se depune la comisia care functionează pe lângă Ministerul Justitiei, care va proceda potrivit prevederilor Art. 13-18.
            Art. 33. - Data pierderii cetăteniei române prin retragere sau prin aprobarea renuntării la aceasta este data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului.

CAPITOLUL VII
Dispozitii finale si tranzitorii

            Art. 34. - Sunt si rămân cetăteni români persoanele care au dobândit si au păstrat această cetătenie potrivit legislatiei anterioare.
            Art. 35. - Fostii cetăteni români care, înainte de data de 22 decembrie 1989, au pierdut cetătenia română din diferite motive o pot redobândi la cerere, în baza unei declaratii autentificate, în străinătate, la misiunile diplomatitice sau oficiile consulare ale României, iar în tară, la notarul public, chiar dacă au altă cetătenie si riu îsi stabilesc domiciliul în Roniânia.
            Beneficiază de dispozitiile alin. 1 si cei cărora li s-a ridicat cetătenia română fără voia lor sau din alte motive neimputabile lor, precum si descendentii acestora.
            Art. 36. - Cererile privind acordarea cetăteniei române si aprobarea renuntării la cetătenia română sunt supuse unei taxe prevăzute de lege.
            Prin derogare de la prevederile alin. 1, redobândirea cetăteniei române potrivit prevederilor Art. 35 este scutită de plata taxelor consulare.
            Art. 37. - Persoanele cărora li s-a acordat cetătenia română, potrivit legii, au toate drepturile si libertătile, precurm si obligatiile prevăzute prin Constitutie si prin legile tării pentru cetătenii români.
            Art. 38. - Cetătenia română cu titlu de "cetătenie de onoare" se poate acorda unor străini, pentru servicii deosebite aduse tării si natiunii române, la propunerea Guvernului, fără nici o altă formalitate, de către Parlamentul României.
            Persoanele care au dobândit cetătenia de onoare se bucură de toate drepturile civile si politice recunoscute cetătenilor români, cu exceptia dreptului de a alege si de a fi ales si de a ocupa o functie publică.
            Art. 39. - Pentru situatiile în care se cere consimtământul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, acesta trebuie făcut în forma unei declaratii autentice date în fata notarului public.
            Art. 40. - Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României*). Cererile aflate în curs de solutionare la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor rezolva în conformitate cu prevederile acesteia. Conditiile de dobândire a cetăteniei române rămân supuse reglementărilor în vigoare la data depunerii cererii.
            Art. 41. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 24/1971 - Legea cetăteniei române, Decretul-lege nr. 137/1990 privind unele dispozitii referitoare la cetătenia română, prevederile Art. 3 si ale Art. 8 din Decretul-lege nr. 7/1989 privind repatrierea cetătenilor români si a fostilor cetăteni români, precum si orice alte dispozitii contrare prevederilor prezentei legi.


*) A se vedea si data intrării în vigoare a actului normativ modificator.