MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A I
Anul XII - Nr. 98    LEGI, DECRETE, HOTARÂRI SI ALTE ACTE    Luni, 6 martie 2000

DECRETE

          38. - Decret privind conferirea Ordinului national Steaua României în grad de Mare ofiter

 

          40. - Decret privind acordarea gradului diplomatic de ambasador în centrala Ministerului Afacerilor Externe

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

          Decizia nr. 222 din 7 decembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã, si a dispozitiilor Art. 10 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rãnitilor, precum si luptãtorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicatã

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

          373. - Ordin al ministrului finantelor pentru modificarea Ordinului ministrului finantelor nr. 287/2000 privind prospectul de emisiune al certificatelor de trezorerie cu dobândã pentru populatie, cod 1023

 

REPUBLICÃRI

 

          Legea cetãteniei române nr. 21/1991

DECRETE

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET
privind conferirea Ordinului national Steaua României
în grad de Mare ofiter

            În temeiul Art. 94 lit. a) si al Art. 99 alin. (1) din Constitutia României, precum si al Legii nr. 77/1999,
            Presedintele României d e c r e t e a z ã :
            Articol unic. - Se conferã Excelentei sale domnului Max van der Stoel, Înalt Comisar O.S.C.E. pentru Minoritãti Nationale, Ordinul national Steaua României în grad de Mare ofiter, în semn de apreciere deosebitã pantru sprijinul important si constant pe care l-a acordat eforturilor României de integrare în structurile europene.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI
EMIL CONSTANTINESCU
În temeiul Art. 99 alin. (2) din
Constitutia României,
contrasemnãm acest decret.
PRIM-MINISTRU
MUGUR CONSTANTIN ISÃRESCU

Bucuresti, 28 februarie 2000.
Nr. 38.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET
privind acordarea gradului diplomatic de ambasador în centrala Ministerului Afacerilor Externe

            În temeiul Art. 94 lit. c) si al Art. 99 alin. (1) din Constitutia României, precum si al Art. 6 alin. (1) din Statutul Corpului Diplomatic si Consular al României,
            având în vedere propunerile ministrului de stat, ministrul afacerilor externe,
            Presedintele României d e c r e t e a z ã :
            Articol unic. - Se acordã gradul diplomatic de ambasador în centrala Ministerului Afacerilor Externe urmãtorilor diplomati:
            - domnului Ion Pascu - domnului loan Donca
            - domnului Dumitru Ciausu - domnului Sabin Pop
            - domnului Stelian Oancea - domnului Mircea Geoanã.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI
EMIL CONSTANTINESCU

Bucuresti, 2 martie 2000.
Nr. 40.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 222 din 7 decembrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 lit. e)
din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã, si a dispozitiilor art. 10 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rãnitilor, precum si luptãtorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicatã

            Lucian Mihai - presedinte
            Costicã Bulai - judecãtor
            Constantin Doldur - judecãtor
            Kozsokár Gábor - judecãtor
            Ioan Muraru - judecãtor
            Nicolae Popa - judecãtor
            Lucian Stângu - judecãtor
            Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
            Romul Petru Vonica - judecãtor
            Paula C. Pantea - procuror
            Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã, si a dispozitiilor Art. 10 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rãnitilor, precum si luptãtorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicatã, exceptie ridicata de Iosif Doman în Dosarul nr. 3.140/1999 al Judecãtoriei Buzãu.
La apelul nominal s-a constatat lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate, invocând decizii anterioare ale Curtii Constitutionale, pronuntate asupra aceleiasi exceptii, prin care, în esentã, s-a retinut cã dispozitiile legale criticate nu încalcã prevederile Art. 94 lit. a) din Constitutie, care reglementeazã doar atributiile fundamentale ale Presedintelui României de a conferi decoratii si titluri de onoare. Legea nr. 42/1990, republicatã, care este în cazul în spetã, legea-cadru, prevede cã Presedintele României conferã titlurile de onoare pentru participantii la Revolutia din decembrie 1989. Presedintele României este autoritatea publicã prevãzutã de Constitutie, chematã sã confere titluri de onoare, de naturã sã creeze pentru beneficiar drepturi, iar nu Comisia pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din decembrie 1989, a cãrei menire este aceea de a propune numai acordarea titlurilor:
CURTEA,
având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 iunie 1999, pronuntatã în Dosarul nr. 3.138/1999, Judecãtoria Buzãu a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã, si a Art. 10 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rãnitilor, precum si luptãtorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicatã, exceptie ridicatã de Pompiliu Fãlcutã. În motivarea exceptiei se aratã cã textele criticate "constatã existenta unor drepturi ce se conferã luptãtorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 si urmasilor acestora, drepturi ce se acordã conform procedurii instituite de Hotãrârea Guvernului nr. 566 din 15 iulie 1996, dar se precizeazã ca aceastã calitate sã fie acordatã prin brevet". Întrucât Art. 94 lit. a) din Constitutie prevede cã Presedintele României "conferã decoratii si titluri de onoare", iar constatarea calitãtii de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei din Decembrie 1989 este în atributiile Presedintelui României, se sustine cã textele, de lege criticate nu sunt în concordantã cu prevederile Constitutiei, întrucât titlul respectiv nu este titlu de onoare în sensul dat de textul constitutional.
Exprimându-si opinia, instanta considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este nefondatã, iar dispozitiile Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicatã, si ale Art. 10 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 42/1990, republicatã, sunt în concordantã cu dispozitiile Art. 94 lit. a) din Constitutia României.
Instanta retine cã "potrivit Legii nr. 42/7990, titlul de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989" se conferã în semn de pretuire a spiritului de sacrificiu manifestat în lupta pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 si ca atare este titlu de onoare în întelesul Art. 94 lit. a) din Constitutie. Conform punctului de vedere al instantei, "conferirea acestor titluri se atestã prin brevet, iar titlurile care nu au fost conferite în aceste conditii sunt nule, conform Art. 6 alin. 7 si Art. 5 alin. 2 din Legea nr. 42/1990, republicatã".
În vederea solutionãrii exceptiei de neconstitutionalitate, în temeiul Art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constituiionalã a comunicat încheierea prin care a fost sesizatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
În punctul de vedere al Guvernului se considerã cã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Art.7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã, si ale Art. 10 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rãnitilor, precum si luptãtorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicatã, este neîntemeiatã. Se aratã cã, potrivit Art. 2 din Legea nr. 42/1990, titlul de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989 s-a instituit în semn de pretuire si recunostintã pentru cei care au fost rãniti în luptele pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, constituind titlu de onoare  în sensul Art. 94 lit. a) din Constitutie. Conferirea acestui titlu se face în conditiile prevãzute la Art. 5 din Legea nr. 42/1990, sub sanctiunea nulitãtii, si se atestã prin brevet. Faptul cã în Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicatã, se precizeazã cã titlul de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989 trebuie sã fie atestat prin brevet nu constituie o încãlcare a dispozitiilor constitutionale, întrucât aceste titluri de onoare se acordã numai în conditiile legii, iar atestarea prin brevet constituie o conditie de validitate a lor, potrivit Art. 5 alin. 2 din Legea nr. 42/1990, republicatã. Hotãrârea Guvernului nr. 566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din decembrie 1989, la care se face referire în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, este adoptatã pentru organizarea executãrii legii, iar nu pentru a stabili o procedurã diferitã de conferire a titlului de onoare. De
asemenea, în punctul de vedere al Guvernului se apreciazã cã nici dispozitiile Art. 10 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 42/1990, republicatã, nu contravin prevederilor Art. 94 lit. a) din Constitutie.
Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul Art.144 lit. c) din Constitutie si al Art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constitutionalã este competentã sã solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizatã. Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile Art. 7 alin, 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã, având urmãtorul cuprins: "Sunt scutite de plata impozitului prevãzut de prezenta lege urmãtoarele categorii de persoane: (...) e) urmasii eroilor-martiri ai Revolutiei, precum si detinãtorii titlului de Luptãtor pentru Victoria Revoluiiei Române din Decembrie 1989, conferit prin brevet, pentru veniturile realizate, în cadrul functiei de bazã si dispozitiile Art. 10 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora,
rãnitilor, precum si luptãtorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicatã, care ca urmare a modificãrii prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 17/1999, prevãd: "Persoanele care si-au pierdut total sau partial capacitatea de muncã, marii mutilati, rãnitii si urmasii celor care au decedat ca urmare a participãrii la lupta pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 beneficiazã si de urmãtoarele drepturi: (...) l) posibilitatea cumulãrii pensiei cu orice alte venituri; (...)
Autorul exceptiei considerã cã dispozitiile Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicatã, sunt  neconstitutionale, deoarece conditioneazã scutirea de plata impozitului pe salarii de conferirea titlurilor prin brevet. Or, dupã cum se sustine, drepturile celor distinsi cu titlurile mentionate se acordã de cãtre o comisie, printr-un certificat de atestare a calitãtii, în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 566/1996. Fiind astfel atestatã calitatea, dispozitiile Art. 7 alin. 1 lit. e) constatã existenta unor drepturi si de aceea în conceptia autorului exceptiei teza referitoare la conferirea titlului prin brevet este neconstitutionalã, întrucât nu este "în concordantã cu dispozitiile Art. 94 lit. a) din Constitutie".
Aceste dispozitii constitutionale au urmãtorul cuprins: "Presedintele României îndeplineste si urmãtoarele atributii:
a) conferã decoratii si titluri de onoare;"
Curtea Constitutionalã constatã cã dispozitiile Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicatã, au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, concretizat în mai multe decizii pronuntate de Curte, dintre care mentionãm: Decizia nr. 112 din 13 iulie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 19 octombrie 1999, deciziile nr. 132 si nr. 133 din 5 octombrie 1999, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 noiembrie 1999. Prin aceste decizii s-a constatat cã dispozitiile Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicatã, sunt constitutionale. În motivarea deciziilor mentionate s-au retinut cele ce urmeazã: Examinarea constitutionalitãtii prevedederilor legale criticate trebuie fãcutã prin raportare la dispozitii
din legea fundamentalã, iar nu prin raportare la un act normativ cu fortã juridicã inferioarã legii, cum este o hotãrâre a Guvernului.
Titlurile de onoare la care se referã dispozitiile Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicatã, sunt: titlul de Erou-Martir al Revolutiei Române din Decembrie 1989, de care beneficiazã urmasii eroilor-martiri, si titlul de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989. Aceste titluri au fost instituite prin dispozitiile Art. 1 si 2 din Legea nr. 42/1990, republicatã.
Potrivit Art. 1 din aceastã lege, titlul de Erou-Martir al Revolutiei Române din Decembrie 1989 s-a instituit pentru cinstirea si eternizarea memoriei celor care si-au jertfit viata pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, iar potrivit Art. 2 din aceeasi lege, titlul de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989 s-a instituit în semn de pretuire si recunostintã pentru cei care au fost rãniti în luptele pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989. Desi în lege nu este utilizatã notiunea de titlu de onoare, se poate constata cã în intentia legiuitorului a stat tocmai dezideratul de a onora prin distinctii, post-mortem sau în viatã, pe cei care s-au jertfit sau au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989.
Asadar, titlurile instituite sunt titluri de onoare în întelesul Art. 94 lit. a) din Constitutie. Conferirea acestor titluri se face, sub sanctiunea nulitãtii, în conditiile Art. 5 din Legea nr. 42/1990, republicatã, la propunerea Comisiei pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din decembrie 1989, a cãrei componentã este prevãzutã de lege, si conform criteriilor stabilite în anexele nr. 1 si 2 la lege.
Prin Legea nr. 30 din 6 mai 1996 Parlamentul României a modificat si a completat Legea nr. 42/1990 - inclusiv titlul de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 7989, care se conferã de Presedintele României, la propunerea unei comisii, în componenta fixatã prin Art. 4 din lege. Necesitatea atestãrii prin brevet a titlului este prevãzutã si la pct. 9 al articolului unic din Legea nr. 30/1996, care modificã Art. 5 din Legea nr. 42/1990 si care prevede la alineatul ultim: "Conferirea distinctiilor prevãzute în prezenta lege se atestã prin brevet "
În baza si în vederea aplicãrii Legii nr. 42/1990, republicatã si completatã prin Legea nr. 30/1996, Guvernul a emis Hotãrârea nr. 566 din 15. iulie 1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din decembrie 1989. Printre drepturile de care beneficiazã, conform Legii nr. 42/1990, republicatã, detinãtorii titlului de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989 se aflã si scutirea de plata impozitului pe salariu. Acest drept urmeazã sã fie exercitat de titularul sãu în conditiile fixate de  lege. Faptul cã într-o hotãrâre a Guvernului nu se specificã necesitatea atestãrii tittului prin brevet nu poate însemna cã aceastã conditie legalã a fost înlãturatã. O hotãrâre a Guvernului nu poate adãuga la lege si nu poate fi contrarã legii. Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, prin dispozitia ce face obiectul exceptiei, nu face altceva decât sã preia conditia existeniei brevetului, fixatã prin Legea
nr. 42/1990.
Rezultã cã prin Legea nr. 42/1990, republicatã, s-a instituit titlul de Luptãtor pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989, titlu care se conferã prin brevet. Legea prevede acordarea scutirii de plata impozitului pe salariu, drept mentionat si în Hotãrârea Guvernului nr. 566/1996.
Raportând prevederile Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicatã, la dispozitiile Art. 94 lit. a) din Constitutie, se constatã cã textul criticat este în concordantã cu legea fundamentalã. Conferirea unei decoratii sau a unui titlu de onoare de Presedintele României în baza Art. 94 lit. a) din Constitutie se atestã prin brevet. Brevetele sunt validate sub semnãtura aufografã a Presedintelui României, precum si prin sigiliu. Ipoteza cuprinsã în dispozitia legalã criticatã, referitoâre la conditionarea scutirii de plata impozitului, concretizeazã prerogativa constitutionalã a Presedintelui României.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât considerentele, cât si solutiile pronuntate prin deciziile mentionate îsi pãstreazã valabilitatea si în cauza de fatã; astfel cã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicatã, urmeazã sã fie respinsã.
Curtea constatã cã si exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Art. 10 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rãnitilor, precum si luptãtorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicatã, modificatã si completatã prin Ordonania de urgentã a Guvernului nr. 17/1999, prevederi potrivit cãrora "Persoanele care si-au pierdut total sau partial capacitatea de muncã, marii mutilati, rãnitii si urmasii celor care au decedat ca urmare a participãrii la lupta pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 beneficiazã si de urmãtoarele drepturi: (...) l) posibilitatea cumulãrii pensiei cu orice alte venituri (...)" este neîntemeiatã si urmeazã sã fie respinsã. Textul legal criticat nu contine nici o referire la "brevet", la "decret" sau la Presedintele României, astfel cã nu sunt încãlcate, asa cum sustine autorul exceptiei,
prevederile Art. 94 lit. a) din Constitutie. Pe de altã parte, dispozitiile Art. 10 alin. 1 ) lit. l) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rãnitilor, precum si luptãtorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicatã, nu au legãturã cu obiectul litigiului, care priveste contestarea unei decizii de imputare pentru o sumã reprezentând impozit pe salariu neretinut si penalitãti pentru nevirarea în termen a acestui impozit cãtre buget.
Pentru aceste considerente urmeazã ca exceptia de neconstitutionalitate sã fie respinsã ca neîntemeiatã.
Fatã de cele de mai sus, în temeiul Art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al Art. 13 alin. (1) lit. A.c) si Art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Art. 7 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã, si a dispozitiilor Art. 10 lit. l) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, ranitilor, precum si luptatorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicatã, exceptie ridicata de Iosif Doman în dosarul 3.138/1999 al Judecãtoriei Buzãu.
Definitivã si obligatorie.
Pronuntatã în sedinta publicã din data de 7 decembrie 1999.

PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANTELOR

ORDIN
pentru modificarea Ordinului ministrului finantelor nr. 287/2000 privind prospectul de emisiune al certificatelor de trezorerie cu dobândã pentru populatie, cod 1023

            Ministrul finantelor,
            în baza prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 447/1997 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor; cu modificãrile ulterioare,
            având în vedere cã statul, prin emisiunea de certificate de trezorerie cu dobândã pentru populatie, protejeazã economiile bãnesti ale populatiei de riscurile inflatiei si ale pietei bancare si contribuie la consolidarea încrederii în moneda nationalã, garantând rambursarea la scadentã si plata dobânzilor aferente,
            emite urmãtorul ordin:
            Art. 1. - Ordinul ministrului finanielor nr. 287/2000 privind prospectul de emisiune al certificatelor de trezorerie cu dobândã pentru populatie, cod 1023 se prelungeste, astfel încât vânzarea certificatelor de trezorerie cu dobândã pentru populatie se efectueazã si în zilele de 7, 8, 9 si 10 martie 2000, cu termen de rãscumpãrare în zilele de 5, 6, 7 si 8 iunie 2000.
            Operatiunea de vânzare a certificatelor de trezorerie cu dobândã pentru populatie se închide în ziua de 10 martie 2000, ora 14,00.
            Art. 2. - Subscrierile la certificatele de trezorerie eu dobândã pentru populatie se pot efectua si prin virare de cãtre, persoanele fizice, din conturile deschise la bãnci, în contul curent general al trezoreriei statului.
            Dobânda se calculeazã din ziua în care suma a fost înregistratã în contul curent general al trezoreriei statului.
            Art. 3. - Dobânda acordatã la certificatele de trezorerie cu dobândã pentru populatie, se mentine la 59% pe an pentru o perioadã de subscriere de 90 de zile si se calculeazã dupã formula:
 

în care:
D = suma dobânzii;
VN = valoarea nominalã a certificatelor de trezorerie.

Ministrul finantelor,
Decebal Traian Remes

Bucuresti, 3 martie 2000.
Nr. 373.

REPUBLICÃRI

LEGEA CETÃTENIEI ROMÂNE Nr. 21/1991*)

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

            Art. 1. - Cetãtenia românã este legãtura si apartenenta unei persoane fizice la statul român.
            Cetãtenii români sunt egali în fata legii; numai ei vor fi admisi în functiile publice civile si militare.
            Cetãtenii României se bucurã de protectia statului român.

Republicatã în temeiul art. III din Legea nr. 192/1999 pentru modificarea si completarea Legii cetãteniei române nr. 21/1991, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 611 din 14 decembrie 1999, dându-se articolelor o nouã numerotare.
Legea cetãteniei române nr. 21/1991 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 6 martie 1991.

CAPITOLUL II
Dobândirea cetãteniei române
 

            Art. 2. - Modurile de dobândire si de pierdere a cetãteniei române sunt cele prevãzute în prezenta lege.
            Art. 3. - Încheierea, declararea nulitãtii, anularea sau desfacerea cãsãtoriei între un cetãtean român si un strãin nu produce efecte asupra cetãteniei sotilor.
            Art. 4. - Cetãtenia românã se dobândeste prin:
            a) nastere;
            b) adoptie;
            c) acordare al cerere.
            Art. 5. - Copiii nãscuti pe teritoriul României, din pãrinti cetãteni români, sunt cetãteni români.
            Sunt, de asemenea, cetãteni români cei care:
            a) s-au nãscut pe teritoriul statului român, chiar dacã numai unul dintre pãrinti este cetãtean român;
            b) s-au nãscut în strãinãtate si ambii pãrinti sau numai unul dintre ei are cetãtenia românã.
            Copilul gãsit pe teritoriul statului român este cetãtean român, dacã nici unul dintre pãrinti nu este cunoscut.
            B. Prin adoptie
            Art. 6. - Cetãtenia românã se dobândeste de cãtre copilul cetãtean strãin sau fãrã cetãtenie prin adoptie, dacã adoptatorii sunt cetãteni români, iar adoptatul nu a împlinit vârsta de 18 ani.
            În cazul în care numai unul dintre adoptatori este cetãtean român, cetãtenia adoptatului minor va fi hotãrâtã, de comun acord, de cãtre adoptatori. În situatia în care adoptatorii nu cad de acord, instanta judecãtoreascã competentã sã încuviinteze adoptia va decide asupra cetãteniei minorului, tinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimtãmântul acestuia.
            Dacã adoptia se face de cãtre o singurã persoanã, iar aceasta este cetãtean român, minorul dobândeste cetãtenia adoptatorului.
            Art. 7. - În cazul declarãrii nulitãtii sau anulãrii adoptiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat cã nu a fost niciodatã cetãtean român, dacã domiciliazã în strãinãtate sau dacã pãrãseste tara pentru a domicilia în strãinãtate.
            În cazul desfacerii adoptiei copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani pierde cetãtenia românã pe data desfacerii adoptiei, dacã acesta domiciliazã în strãinãtate sau dacã pãrãseste tara pentru a domicilia în strãinãtate.
            C. Prin acordare la cerere
            Art. 8. - Cetãtenia românã se poate acorda, la cerere, persoanei fãrã cetãtenie sau cetãteanului strãin, dacã îndeplineste urmãtoarele conditii:
            a) s-a nãscut si domiciliazã, la data cererii, pe teritoriul României sau, desi nu s-a nãscut pe acest teritoriu, locuieste în mod legal, continuu si statornic pe teritoriul statului român de cel putin 7 ani sau, în cazul în care este cãsãtorit cu un cetãtean român, de cel putin 5 ani;
            b) dovedeste prin comportarea si atitudinea sa loialitate fatã de statul si de poporul român;
            c) a împlinit vârsta de 18 ani;
            d) are asigurate mijloacele legale de existentã;
            e) este cunoscut cu o bunã comportare si nu a fost condamnat în tarã sau în strãinãtate pentru o infractiune care îl face nedemn de a fi cetãtean român;
            f) cunoaste limba românã si posedã notiuni elementare de culturã si civilizatie româneascã, în mãsurã suficientã pentru a se integra în viata socialã;
            g) cunoaste prevederile Constitutiei României. Termenele prevãzute la alin. 1 lit. a) pot fi reduse pânã la jumãtate în cazul în care solicitantul este o personalitate recunoscutã pe plan international.
            Art. 9. - Copilul nãscut din pãrinti cetãteni strãini sau fãrã cetãtenie si care nu a împlinit vârsta de 18 ani dobândeste cetãtenia românã o datã cu pãrintii sãi.
            În cazul în care numai unul dintre pãrinti dobândeste cetãtenia românã, pãrintii vor hotãrî, de comun acord, cu privire la cetãtenia copilului. În situatia în care pãrintii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorutui va decide, tinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimtãmântul acestuia.
            Copilul dobândeste cetãtenia românã pe aceeasi datã cu  pãrintele sãu.
            Art. 10. - Cetãtenia românã se poate acorda si persoanei care a avut aceastã cetãtenie si care cere redobândirea ei, cu pãstrarea cetãteniei strãine si stabilirea domiciliului în tarã sau cu mentinerea acestuia în strãinãtate, dacã îndeplineste în mod corespunzãtor conditiile prevãzute la Art. 8 lit. b), c) si e).
            Pãrintii care se repatriazã si solicitã redobândirea cetãteniei române hotãrãsc si în privinta cetãteniei copiilor lor minori. În situatia în care pãrintii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, tinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta dee 14 ani este necesar consimtãmântul acestuia.
            Redobândirea cetãteniei de cãtre unul dintre soti nu are nici o consecintã asupra cetãteniei celuilalt sot. Sotul cetãtean strãin sau fãrã cetãtenie al persoanei care se repatriazã si redobândeste cetãtenia românã poate cere dobândirea cetãteniei române în conditiile prezentei legi.

CAPITOLUL III
Procedura acordãrii cetãteniei române

            Art. 11. - Aprobarea cererilor de acordare a cetãteniei române se face prin hotãrâre a Guvernului care apreciazã, în acest sens, asupra propunerilor ministrului justitiei.
            Hotãrârea Guvernului se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
            Art. 12. - Cererea de acordare a cetãteniei române se face personal sau prin mandatar cu procurã specialã si autenticã si va fi însotitã de acte care dovedesc îndeplinirea conditiilor prevãzute de prezenta lege.
            Art. 13. - Cererea de acordare a cetãteniei române se adreseazã comisiei pentru constatarea conditiilor de acordare a cetãteniei, care functioneazã pe lângã Ministerul Justitiei.
            Comisia, formatã din 5 magistrati de la Tribunalul Bucuresti, este desemnatã, pe o perioadã de 4 ani, de presedintele acestei instante.
            Presedintele comisiei este magistratul cu functia cea mai mare sau, la functii egale, magistratul cu cea mai mare vechime în functie.
            Comisia are un secretariat condus de un consilier din Ministerul Justitiei, desemnat de ministru.
            Art. 14. - Comisia dispune, pe cheltuiala petitionarului, publicarea în extras a cererii de acordare a cetãteniei române în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
            Examinarea cererii de cãtre comisie se va putea face numai dupã trecerea a 30 de zile de la data publicãrii acesteia.
            Art. 15. - În vederea solutionãrii cererii, comisia poate dispune:
            a) completarea actelor, precum si orice explicatii din partea petitionarului;
            b) solicitarea de relatii de la orice autoritãti;
            c) citarea oricãrei persoane care ar putea da informatii folositoare.
            Art. 16. - Autoritãtile publice care detin date sau informatii din care rezultã cã solicitantul nu întruneste conditiile legale pentru acordarea cetãteniei sunt obligate sã le comunice comisiei.
            Orice persoanã poate face întâmpinare la comisia prevãzutã la Art. 13, cu privire la cererea de obtinere a cetãteniei române, în cazul prevãzut la alin. 1.
            Art. 17. - Dupã examinarea cererii comisia va întocmi un raport pe care îl va înainta, împreunã cu cererea de acordare a cetãteniei române, ministrului justitiei.
            În raport se va mentiona, în mod obligatoriu, dacã sunt sau nu sunt întrunite conditiile legale pentru acordarea cetãteniei.
            Art. 18. - Pe baza raportului comisiei ministrul justitiei va prezentã Guvernului proiectul de hotãrâre pentru acordarea cetãteniei.
            În cazul în care nu sunt îndeplinite conditiile cerute de lege pentru acordarea cetãteniei, pe baza raportului comisiei ministrul justitiei va comunica aceasta petitionarului.
            Art. 19. - Persoana cãreia i se acordã cetãtenia românã, potrivit Art. 8 si 10, cu stabilirea domiciliului în tarã, depune în termen de 6 luni, în fata ministrului justitiei sau a secretarului de stat delegat anume în acest scop, jurãmântul de credintã fatã de România.
            Jurãmântul are urmãtorul continut:
            "Jur sã fiu devotat patriei si poporului român, sã apãr drepturile si interesele nationale, sã respect Constitutia si legile României."
            Persoana care a obtinut cetãtenia românã în conditiile prevãzute la Art. 10, cu mentinerea domiciliului în strãinãtate, va depune jurãmântul de credintã în fata sefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din tara în care domiciliazã.
            Art. 20. - Cetãtenia românã se dobândeste pe data depunerii jurãmântului de credintã.
            Dupã depunerea jurãmântului ministrul justitiei ori, dupã caz, seful misiunii diplomatice sau al oficiului consular va elibera persoanei cãreia i s-a acordat cetãtenia românã un certificat constatator.

CAPITOLUL IV
Dovada cetãteniei române

            Art. 21. - Dovada cetãteniei române se face cu buletinul de identitate sau, dupã caz, cu cartea de identitate, pasaportul ori cu certificatul prevãzut la Art. 20 alin. 2.
            Cetãtenia copilului pânã la vârsta de 14 ani se dovedeste cu certificatul sãu de nastere, însotit de buletinul ori cartea de identitate, dupã caz, sau pasaportul oricãruia dintre pãrinti.
            În cazul în care copilul este înscris în buletinul sau în cartea de identitate, dupã caz, ori în pasaportul unuia dintre pãrinti, dovada cetãteniei se face cu oricare dintre aceste acte.
            Dacã dovada cetãteniei copilului pânã la vârsta de 14 ani nu se poate face în conditiile alineatului precedent, dovada se va putea face cu certificatul eliberat de organele de evidentã a populatiei.
            Dovada cetãteniei copiilor gãsiti se face, pânã la vârsta de 14 ani, cu certificatul de nastere.
            Art. 22. - În caz de nevoie misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României elibereazã, la cerere, dovezi de cetãtenie pentru cetãtenii români aflati în strãinãtate.

CAPITOLUL V
Pierderea cetãteniei române

            Art. 23. - Cetãtenia românã se pierde prin:
            a) retragerea cetãteniei române;
            b) aprobarea renuntãrii la cetãtenia românã;
            c) în alte cazuri prevãzute de lege.
            A. Prin retragerea cetãteniei române
            Art. 24. - Cetãtenia românã se poate retrage persoanei care:
            a) aflatã în strãinãtate, sãvârseste fapte deosebit de grave prin care vatãmã interesele statului român sau lezeazã prestigiul României;.
            b) aflatã în strãinãtate, se înroleazã în fortele armate ale unui stat cu care România a rupt relatiile diplomatice sau cu care este în stare de rãzboi;
            c) a obtinut cetãtenia românã prin mijloace frauduloase. Cetãtenia românã nu poate fi retrasã persoanei care a dobândit-o rin nãstere.
            Art. 25. - Retragerea cetãteniei române nu produce efecte asupra cetãteniei sotului sau copiilor persoanei cãreia i s-a retras cetãtenia.
            B. Prin aprobarea renuntãrii la cetãtenia românã
            Art. 26. - Pentru motive temeinice se poate aproba renuntarea la cetãtenia românã persoanei care a împlinit vârsta de 18 ani si care:
            a) nu este învinuitã sau inculpatã într-o cauzã penalã ori nu are de executat o pedeapsã penalã;
            b) nu este urmãritã pentru debite cãtre stat, persoane fizice sau juridice din tarã sau, având astfel de debite, le achitã ori prezintã garantii corespunzãtoare pentru achitarea lor;
            c) a dobândit ori a solicitat si are asigurarea cã va dobândi o altã cetãtenie.
            Art. 27. - Pierderea cetãteniei române prin aprobarea renuntãrii nu produce nici un efect asupra cetãteniei sotului sau copiilor minori.
            Cu toate acestea, în cazul în care ambii pãrinti obtin aprobarea renuntãrii la cetãtenia românã, iar copilul minor se aflã împreunã cu ei în strãinãtate ori pãrãseste împreunã cu ei tara, minorul pierde cetãtenia românã o datã cu pãrintii sãi, iar dacã acestia au pierdut cetãtenia românã la date diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care, pentru a domicilia în strãinãtate, pãrãseste tara dupã ce ambii pãrinti au pierdut cetãtenia românã pierde cetãtenia românã pe data plecãrii sale din tarã.
            Dispozitiile alineatului precedent se aplicã în mod corespunzãtor si în cazul în care numai unul dintre pãrinii este cunoscut sau este în viatã.
            Copilul minor, încredintat prin hotãrâre judecãtoreascã pãrintelui care are domiciliul în strãinãtate si care renuntã la cetãtenie, pierde cetãtenia românã pe aceeasi datã cu pãrintele cãruia i-a fost incredintat si .la care locuieste, cu conditia obtinerii acordului celuilalt pãrinte, cetãtean român.
            În situatiile prevãzute la alin. 2, 3 si 4 copilului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimtãmântul.
            C. Alte cazuri de pierdere a cetãteniei române
            Art. 28. - Copilul minor, cetãtean român, adoptat de un cetãtean strãin, pierde cetãtenia românã, dacã, la cererea adoptatorului sau, dupã caz, a adoptatorilor, dobândeste cetãtenia acestora în conditiile prevãzute de legea strãinã. Minorului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimtãmântul.
            Data pierderii cetãteniei române în conditiile alin. 1 este data dobândirii de cãtre minor a cetãteniei adoptatorului. În cazul declarãrii nulitãtii sau anulãrii adoptiei, copilul care nu a. împlinit vârsta de 18 ani este considerat cã nu a pierdut niciodatã cetãtenia românã.
            Act. 29. - În situatia prevãzutã la Art. 5 aliri. 3 copilul gãsit pierde cetãtenia românã, dacã pânã la  împlinirea vârstei de 18 ani i s-a stabilit filiatia fatã de ambii pãrinti, iar acestia sunt cetãteni strãini.
            Cetãtenia românã se pierde si în cazul în care filiatia s-a stabilit numai fatã de un pãrinte cetãtean strãin, celãlalt pãrinte rãmânând necunoscut.
            Data pierderii cetãteniei române în conditiile alin. 1 si 2 este data stabilirii filiatiei copilului.

CAPITOLUL VI
Procedura retragerii cetãteniei române si aprobãrii renuntãrii la cetãtenia românã

            Art. 30. - Guvernul României dispune prin hotãrâre retragerea cetãteniei române sau, dupã caz, aprobarea renuntãrii la cetãtenia românã, apreciind asupra propunerii ministrului justitiei, fãcutã potrivit procedurii prevãzute la Art. 13-18.
            Art. 31. - Orice autoritate sau persoanã care are cunostintã de existenta unui motiv pentru retragerea cetãteniei române poate sesiza, în scris, comisia de pe lângã Ministerul Justitiei, având obligatia sã producã dovezile de care dispune.
            Comisia sesizatã poate cere date sau informatii de la orice autoritate sau persoanã care are cunostintã despre existenta situatiei prevãzute la Art. 24.
            Art. 32. - Cererea de renuntare la cetãtenia românã se face personal sau prin mandatar cu procurã specialã si autenticã si se depune la comisia care functioneazã pe lângã Ministerul Justitiei, care va proceda potrivit prevederilor Art. 13-18.
            Art. 33. - Data pierderii cetãteniei române prin retragere sau prin aprobarea renuntãrii la aceasta este data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotãrârii Guvernului.

CAPITOLUL VII
Dispozitii finale si tranzitorii

            Art. 34. - Sunt si rãmân cetãteni români persoanele care au dobândit si au pãstrat aceastã cetãtenie potrivit legislatiei anterioare.
            Art. 35. - Fostii cetãteni români care, înainte de data de 22 decembrie 1989, au pierdut cetãtenia românã din diferite motive o pot redobândi la cerere, în baza unei declaratii autentificate, în strãinãtate, la misiunile diplomatitice sau oficiile consulare ale României, iar în tarã, la notarul public, chiar dacã au altã cetãtenie si riu îsi stabilesc domiciliul în Roniânia.
            Beneficiazã de dispozitiile alin. 1 si cei cãrora li s-a ridicat cetãtenia românã fãrã voia lor sau din alte motive neimputabile lor, precum si descendentii acestora.
            Art. 36. - Cererile privind acordarea cetãteniei române si aprobarea renuntãrii la cetãtenia românã sunt supuse unei taxe prevãzute de lege.
            Prin derogare de la prevederile alin. 1, redobândirea cetãteniei române potrivit prevederilor Art. 35 este scutitã de plata taxelor consulare.
            Art. 37. - Persoanele cãrora li s-a acordat cetãtenia românã, potrivit legii, au toate drepturile si libertãtile, precurm si obligatiile prevãzute prin Constitutie si prin legile tãrii pentru cetãtenii români.
            Art. 38. - Cetãtenia românã cu titlu de "cetãtenie de onoare" se poate acorda unor strãini, pentru servicii deosebite aduse tãrii si natiunii române, la propunerea Guvernului, fãrã nici o altã formalitate, de cãtre Parlamentul României.
            Persoanele care au dobândit cetãtenia de onoare se bucurã de toate drepturile civile si politice recunoscute cetãtenilor români, cu exceptia dreptului de a alege si de a fi ales si de a ocupa o functie publicã.
            Art. 39. - Pentru situatiile în care se cere consimtãmântul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, acesta trebuie fãcut în forma unei declaratii autentice date în fata notarului public.
            Art. 40. - Prezenta lege intrã în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României*). Cererile aflate în curs de solutionare la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se vor rezolva în conformitate cu prevederile acesteia. Conditiile de dobândire a cetãteniei române rãmân supuse reglementãrilor în vigoare la data depunerii cererii.
            Art. 41. - Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã Legea nr. 24/1971 - Legea cetãteniei române, Decretul-lege nr. 137/1990 privind unele dispozitii referitoare la cetãtenia românã, prevederile Art. 3 si ale Art. 8 din Decretul-lege nr. 7/1989 privind repatrierea cetãtenilor români si a fostilor cetãteni români, precum si orice alte dispozitii contrare prevederilor prezentei legi.

*) A se vedea si data intrãrii în vigoare a actului normativ modificator.