MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 P A R T E A  I

Anul XII - Nr. 444    LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE      Vineri, 8 septembrie 2000

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

            Decizia nr. 93 din 11 mai 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alineatul ultim teza finală din Codul de procedură civilă

 

            Decizia nr. 94 din 11 mai 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (1) teza finală si ale art. 35 din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 10311996

 

            Decizia nr. 108 din 13 iunie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. 1 lit. d) si ale art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 46511979 privind recuperarea si valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea si circulatia ambalajelor

 

            Decizia nr. 109 din 13 iunie 2000 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/1997 pentru întocmirea bilantului contabil special si regularizarea unor credite si dobânzi clasificate în categoria "pierdere" la Banca Agricolă - S.A., aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 166/1998

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

            97. - Ordin al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea operatiunilor de decontare între casele de asigurări de sănătate si spitale, ca urmare a prestării serviciilor medicale

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 93

din 11 mai 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alineatul ultim teza finală din Codul de procedură civilă

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Fiomul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

 

            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alineatul ultim teza finală din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Adrian Mihai Ionescu în Dosarul nr. 675/1998 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia contencios administrativ.

            La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, lipsind celelalte părti: Prefectura Judetului Hunedoara, Marius C. Mutulescu si George Cerce, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

            Cauza fiind în stare de judecată, autorul exceptiei solicită constatarea neconstitutionalitătii dispozitiilor art. 329 alineatul ultim, teza finală din Codul de procedură civilă, deoarece contravin prevederilor art. 58 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora unica autoritate legiuitoare a tării este Parlamentul, precum si prevederilor art. 123 din Legea fundamentală, în conformitate cu care justitia se înfăptuieste numai în numele legii, iar judecătorii sunt independenti si se supun numai legii. Se consideră că recursul în interesul legii este o formă fără fond, întrucât nu se justifică un interes al legii, numai persoanele având interese. De asemenea, se mai sustine că, prin extinderea competentei Sectiilor Unite ale Curtii Supreme de Justitie de a solutiona recursul în interesul legii, se aduce atingere art. 58 alin. (1) din Constitutie, deoarece interpretări ale legii, obligatorii pentru instantele judecătoresti, poate da numai Parlamentul, iar nu si Curtea Supremă de Justitie, care, în reglementarea constitutională cuprinsă în art. 125 alin. (1), este tot o instantă judecătorească. Mai arată că deciziile acestei instante supreme nu au fost recunoscute ca izvor de drept nici anterior Revolutiei din decembrie 1989, când Plenul Tribunalului Suprem pronunta decizii de îndrumare. În Constitutia din 1923 interpretările Curtii Supreme nu erau obligatorii decât dacă erau aprobate de puterea legislativă. Autorul exceptiei mai consideră că prin textul de lege criticat se încalcă si prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul oricărei persoane la un proces echitabil. De asemenea, se apreciază că prin prevederile art. 329 alineatul ultim teza finală din Codul de procedură civilă se introduc proceduri nelegale si neconstitutionale, creându-se discriminări între cetăteni. În final, se invocă în sustinerea exceptiei, considerentele Deciziei nr. 58/1997 a Curtii Constitutionale, prin care s-a statuat că deciziile Sectiilor Unite ale Curtii Supreme de Justitie nu constituie izvor de drept.

            Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece scopul recursului în interesul legii este de a asigura principiul constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, consacrat prin art. 16 alin. (1), urmărindu-se asigurarea unei interpretări si aplicări unitare a legii pe întreg teritoriul tării, fiind inadmisibil ca aceeasi dispozitie legală să poată fi interpretată diferit de instantele judecătoresti. Se mai precizează că prin Decizia nr. 528 din 2 decembrie 1997 Curtea Constitutională a retinut că numai o practică judecătorească unitară poate concretiza principiul egalitătii cetătenilor în fata legii. Neexistând elemente noi de natură a determina o modificare a jurisprudentei Curtii Constitutionale, se solicită respingerea exceptiei.

            Având cuvântul în replică, autorul exceptiei consideră că este constitutională numai procedura schimbării jurisprudentei Curtii Supreme de Justitie, iar nu si recursul în interesul legii, deoarece în primul caz initiativa apartine sectiilor instantei supreme, iar în al doilea caz aceasta apartine procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie, care nu apartine puterii judecătoresti.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

            Prin Încheierea nr. 2.738 din 5 noiembrie 1999, pronuntată în Dosarul nr. 675/1998, Curtea Supremă de Justitie - Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alineatul ultim teza finală din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Adrian Mihai Ionescu.

            În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 329 alineatul ultim teza finală din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constitutionale cuprinse în: art. 58 alin. (1), referitoare la Parlament ca unică autoritate legiuitoare a tării, art. 123, referitoare la înfăptuire a justitiei, precum si art. 125 alin. (2), referitoare la instantele judecătoresti, deoarece impun "o delegare de competentă legislativă, în materia legilor de interpretare, de la Parlament către sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie", "afectează autoritatea instantelor judecătoresti", "impune Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie ca pe o instantă extraordinară, cu atributii legislative".

            Curtea Supremă de Justitie - Sectia contencios administrativ, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia este nefondată.

            Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

            Presedintele Camerei Deputatilor, în punctul său de vedere, consideră că temeiul constitutional al recursului în interesul legii se află în continutul art. 51 din Legea fundamentală, potrivit căruia "respectarea Constitutiei, a suprematlei sale si a legilor este obligatorie ; deoarece "pronuntându-se asupra unui recurs în interesul legii, Curtea Supremă de Justitie conferă eficientă acestui text constitutional. Rezolvând exclusiv probleme de drept, fără a se apleca asupra chestiunilor de fapt ale unei spete, instanta supremă contribuie la asigurarea suprematiei Constitutiei si a legilor". Se mai arată că, pe de altă parte, recursul în interesul legii se subsumează si efortului de a se asigura egalitatea în drepturi a cetătenilor, în concordantă cu art. 16 alin. (1) din Constitutie. În final, se apreciază că în asemenea circumstante nu este afectată independenta, judecătorului si, astfel fiind, dispozitiile art. 329 din Codul de procedură civilă sunt constitutionale.

            Guvernul, în punctul său de vedere, consideră, de asemenea, că exceptia este neîntemeiată, întrucât scopul recursului în interesul legii este tocmai de a asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul tării. Dreptul conferit prin lege instantei supreme de a asigura, în conformitate cu prevederile art. 329 din Codul de procedură civilă, interpretarea unitară a unor texte legale nu contrazice ideea de înfăptuire a justitiei consacrată de art. 125 din Constitutie, tinându-se seama de pozitia Curtii Supreme de Justitie în sistemul instantelor judecătoresti precum si de rolul ce îi revine, potrivit art. 329 din Codul de procedură civilă.

            Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

            CURTEA, examinând încheierea de sesizare, sustinerile autorului exceptiei, punctele de vedere comunicate de presedintele Camerei Deputatilor si de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 retine următoarele:

            Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

            Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 329 alineatul ultim teza finală din Codul de procedură civilă. Cu toate acestea, pentru buna întelegere a acestor dispozitii este necesară redarea întregului text al art. 329 din Codul de procedură civilă: "Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, are dreptul, pentru a asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul tării, să ceară Curtii Supreme de Justitie să se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferită din partea instantelor judecătoresti:

            Deciziile prin care se solutionează sesizările se pronuntă de sectiile unite si se aduc la cunostinta instantelor de Ministerul Justitiei.

            Solutiile se pronuntă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoresti examinate si nici cu privire la situatia părtilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante."

            Autorul exceptiei consideră că dispozitiile cuprinse în alineatul ultim teza finală privind caracterul obligatoriu al "dezlegărilor în drept" al deciziilor pronuntate în cadrul recursului în interesul legii, sunt neconstitutionale, deoarece contravin prevederilor art. 58 alin. (1), art. 123 si art. 125 alin. (2) din Legea fundamentală, texte care au următorul continut:

            - art. 58 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării." ;

            - art. 123: "(1) Justitia se înfăptuieste în numele legii.

(2) Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii. ";

            - art. 125 alin. (2): "Este interzisă înfiintarea de instante extraordinare. "

            Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 329 alineatul ultim teza finală din Codul de procedură civilă nu aduc atingere prevederilor constitutionale invocate, pentru următoarele argumente:

            În temeiul art. 329 din Codul de procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul tării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justitie se pronuntă asupra chestiunilor de drept care au fost diferit solutionate de instantele judecătoresti. Potrivit aceluiasi text, dezlegarea dată de instanta supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instante. Având ca obiect promovarea unei corecte interpretări a normelor juridice în vigoare, iar nu elaborarea unor noi norme, nu se poate considera că deciziile pronuntate de Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie în asemenea recursuri ar reprezenta o atributie care vizează domeniul legiferării, situatie în care textul de lege amintit ar contraveni prevederilor art. 58 alin. (1) din Constitutie.

            De altfel, si în cazul exercitării căilor de atac "dezlegările în drept" sunt obligatorii în situatia rejudecării fondului. Astfel, potrivit art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, casarea unei hotărâri în recurs se poate cere si în cazul în care aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea gresită a legii: Înfăptuirea justitiei determină ca, în asemenea cazuri, potrivit art. 315 alin. (1) din acelasi cod, în caz de casare, hotărârile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate să fie obligatorii pentru judecătorii fondului. Această prevedere nu numai că nu aduce atingere principiului constitutional al înfăptuirii justitiei, ci, dimpotrivă, contribuie la realizarea sa.

            Prin textul de lege criticat de autorul exceptiei legiuitorul, având în vedere pozitia Curtii Supreme de Justitie în sistemul instantelor judecătoresti, precum si rolul său prevăzut în art. 329 din Codul de procedură civilă, a instituit obligativitatea interpretării date de aceasta, în scopul aplicării unitare de către instantele judecătoresti a unui text

de lege, fără ca astfel instanta supremă să se substituie Parlamentului; unica putere legiuitoare în stat.

            Curtea Constitutională observă, pe de altă parte, că interpretarea legilor este o operatiune ratională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării si respectării legii, având ca scop clarificarea întelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instantele judecătoresti interpretează legea, în mod necesar, în procesul solutionării cauzelor cu care au fost învestite. În acest sens, interpretarea este faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. "Oricât de clar ar fi textul unei dispozitii legale - se arată într-o hotărâre a Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza "C.R. contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [....]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instantelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situatii de fapt si pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instantelor de judecată, a fost creată de legiuitor institutia recursului în interesul legii. Decizia de interpretare pronuntată în asemenea cazuri nu este extra lege si, cu atât mai mult, nu poate fi contra legem.

            Curtea Constitutională constată că textul de lege criticat este conform nu numai cu prevederile art. 58 alin. (1) din Constitutie, ci si cu cele ale art. 51 din Legea fundamentală, dând expresie îndatoririi  fundamentale înscrise în acest text, potrivit căreia: "Respectarea Constitutiei, a 'suprematiei sale si a legilor este obligatorie". Pronuntându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanta supremă contribuie la asigurarea suprematiei Constitutiei si a legilor, prin interpretarea si aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul tării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constitutie în conformitate cu care: "Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări". De aceea, este inadmisibil ca persoane aflate în situatii juridice egale să fie supuse unor reglementări legale diferite.

            În ceea ce priveste sustinerea referitoare la încălcarea art. 125 alin. (1) din Constitutie, potrivit căruia "Justitia se realizează prin Curtea Supremă de Justitie si prin ce/elalte instante judecătoresti stabilite de lege", Curtea Constitutională constată că nici această critică nu poate fi primită, întrucât Curtea Supremă de Justitie are, printre altele, competenta, conferită de art. 329 din Codul de procedură civilă si de art. 1 alin. 2 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 5611993, republicată, de a asigura aplicarea corectă si unitară a legilor de către toate instantele.

            Curtea Constitutională constată, de asemenea, că solutiile interpretative date în recursul în interesul legii, denumite "dezlegări în drept", nu pot fi considerate izvor de drept, în sensul obisnuit al acestui concept. Institutia recursului în interesul legii conferă judecătorilor instantei supreme dreptul de a da o anumită interpretare, unificând astfel diferentele de interpretare si de aplicare a aceluiasi text de lege de către instantele inferioare. Asemenea solutii interpretative, constante si unitare, care nu privesc anumite părti si nici nu au efect asupra solutiilor anterior pronuntate,  ce au intrat în puterea lucrului judecat, sunt invocate în doctrină ca "precedente judiciare", fiind considerate de literatura juridică "izvoare secundare de drept" sau "izvoare interpretative".

            De altfel, potrivit art. 5 lit. I din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial at României, deciziile pronuntate de Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie, ca urmare a solutionării recursurilor în interesul legii, se publică în Partea I a Monitorului Oficial al României.

            Curtea constată că dispozitiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 125 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora "Este interzisă înfiintarea de instante extraordinare". Într-adevăr, Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie nu pot fi considerate, în nici un caz, "instantă extraordinară"; ci au semnificatia unei instante legal constituite care, în mod obisnuit, iar nu extraordinar, judecă recursurile în interesul legii, reexaminarea propriei jurisprudente, precum si recursurile prevăzute de art. 26 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicată.

            De altfel, Curtea Constitutională s-a pronuntat asupra caracterului constitutional al deciziilor Curtii Supreme de Justitie date în interesul interpretării si aplicării unitare a legii de către instantele judecătoresti, într-o cauză care privea reexaminarea practicii Curtii Supreme de Justitie. Astfel, prin Decizia nr. 528 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 26 februarie 1998, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai fată de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constitutie, nu are si nu poate să aibă semnificatia aplicării diferite si chiar contradictorii a aceleiasi dispozitii legale, în functie exclusiv de subiectivitatea interpretării apartinând unor judecători diferiti. O asemenea conceptie ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independentei judecătorilor, a unor solutii ce ar putea reprezenta o încălcare a Legii, ceea ce este inadmisibil, întrucăt legea fiind aceeasi, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecintă." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeasi decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătoresti este impusă si de principiul constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, deci inclusiv a autoritătii judecătoresti, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia si a aceleiasi legi solutiile instantelor judecătoresti ar fi diferite si chiar contradictorii.

            Curtea socoteste că, pentru identitate de ratiune, aceste considerente îsi mentin valabilitatea, iar solutia respingerii se impune si în prezenta cauză.

            Curtea Constitutională retine, de asemenea, că această solutie legislativă este în concordantă si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil"; conform art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronuntată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independenta judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independentă să excludă subordonarea fată de alti judecători, dacă acestia se bucură, ei însisi de independentă fată de puterea executivă.

            Pentru considerentele expuse, exceptia de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13, alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alineatul ultim teza finală din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Adrian Mihai Ionescu în Dosarul nr. 675/1998 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia contencios administrativ.

            Definitivă si obligatorie.

            Pronuntată în sedinta publică din data de 11 mai 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Marioara Prodan

 

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 94

din 11 mai 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (1) teza finală si ale art. 35 din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Fiomul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

 

            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (1) teza finală si ale art. 35 din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, exceptie ridicată de Ion Gongea si Lilică Toma în Dosarul nr. 3.491/1996 al Curtii de Apel Bucuresti Sectia I penală.

            La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

            Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arată că autorul, desi a ridicat exceptia  de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (1) teza finală din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, critică de fapt legalitatea pedepselor prevăzute de acest act normativ. Din analiza textului criticat reiese că legiuitorul a prevăzut în mod clar faptele incriminate, iar formularea acestuia nu este de natură să dea nastere la interpretări. Dispozitia legală, considerată a fi neconstitutională, contine, în realitate, suficiente repere pentru a se considera că textul legal este previzibil si suficient de clar în definirea faptei si a scopului ilicit al acesteia. Se mai arată că Legea nr. 103/1996 a fost adoptată cu respectarea dispozitiilor art. 74 alin. (1) din Constitutie. În concluzie, se solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: .

            Prin Încheierea din 10 decembrie 1999, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) teza finală si ale art. 35 din Legea nr. 103/1996, exceptie ridicată de Ion Gongea si Lilică Toma în Dosarul nr. 3.491/1996, aflat pe rolul acelei instante.

            În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile art. 34 alin. (1) teza finală încalcă dispozitiile art. 23 alin. (1), (5) si (9) si ale art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie. Se mai sustine că teza finală din continutul art. 34 alin. (1), si anume "orice altă activitate având drept scop dobândirea acestuia" [a vânatului], contravine prevederilor constitutionale ale art. 23 alin. (1), (5) si (9), întrucât "este mai mult decât evident că este lipsită de concretete, de claritate, este echivocă, lăsând loc la interpretări foarte largi si diverse, oferind posibilitatea autoritătilor publice să săvârsească o serie de abuzuri ce vizează, în ultimă instantă, libertatea persoanei, ca în speta dedusă judecătii". În continuare, autorii exceptiei dau ca exemplu interpretările continute în motivele de recurs ale Parchetului, în cauza care-i priveste, interpretări care, în opinia acestora, ar fi de natură să le pună în pericol libertatea. Autorii exceptiei mai sustin, de asemenea, că, potrivit dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie, "infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora" sunt stabilite prin lege organică, iar Legea nr. 103/1996 nu a fost adoptată de Parlament ca o lege organică.

            Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penală, exprimându-si opinia, apreciăză că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece, prin teza finală din art. 34 alin. (1) si prin dispozitiile art. 35 din Legea nr. 103/1996, nu sunt încălcate dispozitiile constitutionale privind libertatea persoanei, asa cum sustin autorii exceptiei, iar textul de lege criticat de acestia "nu lasă loc la interpretarea extensivă care să ducă în final la încălcarea vreunui drept constitutional".

            Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei ridicate.

            Presedintele Camerei Deputatilor, în punctul său de vedere, arată că, din perspectiva ambelor critici, exceptia este neîntemeiată. Astfel, în legătură cu critica privind faptul că legiuitorul foloseste o tehnică legislativă flexibilă atunci când incriminează braconajul, în punctul de vedere sus-amintit, se consideră că "o modalitate legislativă relativ frecvent utilizată este cea a subsumării faptelor nedeterminate (dar determinabile) unui scop ilicit, prevăzut expres de lege"asigurându-se în felul acesta cerinta stabilirii prin lege a faptelor ce constituie infractiuni. Acest lucru este valabil "în cazul prevederilor legale criticate. În ceea ce priveste a doua critică, aceasta nu poate fi retinută, având în vedere faptul că Legea nr. 103/1996 a fost adoptată cu respectarea cvorumului, cerut de art. 74 alin. (1) din Constitutie, pentru legile organice.

            Guvernul, în punctul său de vedere, arată că textul art. 34 alin. (1), teza finală, din Legea nr. 103/1996 nu contravine dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Constitutie. Autorii exceptiei de neconstitutionalitate redau fragmentar textul de lege, sustinând că acesta se referă "la orice activitate, excluzând partea referitoare la circumstantierea acestor actiuni în raport cu scopul urmărit, si anume: obtinerea vânatului". Se mai arată că dispozitiile alin. (5) si (9) ale art. 23 din Constitutie nu au incidentă în cauză. În final, Guvernul arată că Legea nr. 103/1996, fiind adoptată cu respectarea art. 74 alin. (1) din Constitutie, nu se poate pune problema încălcării dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie, astfel că si această sustinere a autorilor exceptiei este neîntemeiată.

            Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CU RTEA,

examinând încheierea de sesizare, sustinerile autorilor exceptiei, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

            Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

            Exceptia de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 34 alin. (1) si ale art. 35 din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, care au următorul cuprins:

            - Art. 34 alin. (1): "Constituie infractiune de braconaj si se pedepseste cu închisoare de la 1 an la 3 ani sau cu amendă de la 5.000.000 lei la 25.000.000 lei căutarea, urmărirea, hăituirea, uciderea, rănirea sau capturarea vânatului sau orice altă activitate având drept scop dobândirea acestuia, dacă fapta a fost săvârsită:

            a) fără permis de vânătoare si autorizatie legală sau, după caz, fără autorizatie legală;

            b) asupra animalelor a căror vânare este interzisă sau în perioade în care, potrivit legii, vânarea nu este permisă;

            c) noaptea, prin utilizarea autovehiculelor si farurilor sau dispozitivelor care permit ochirea sau tragerea pe întuneric;

            d) prin utilizarea curentului electric, explozibililor, otrăvurilor,

narcoticelor, aparaturii electronice, a capcanelor care pun în pericol viata oamenilor si a animalelor, a armelor, altfel decât tinute în mână, si a altor arme decât cele omologate pentru vânătoare în România." ;

            - Art. 35 alin. (1): "Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 1 an la 2 ani sau cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei:

            a) scoaterea din tară a trofeelor de vânat sau a vânatului viu, fără respectarea dispozitiilor legale;

            b) eliberarea si folosirea permiselor sau a autorizatiilor de vânătoare, în alte conditii decât cele prevăzute la art. 26 si 27. (2) Tentativa se pedepseste".

            Textele constitutionale invocate ca fiind încălcate prin dispozitiile legale mentionate sunt următoarele:

            - Art. 23 alin. (1), (5) si (9): "(1) Libertatea individuală si siguranta persoanei sunt inviolabile. (...);

            (5) Celui retinut sau arestat i se aduc de îndată la cunostintă, în limba pe care o întelege, motivele retinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunostintă numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. (…);

            (9) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în conditiile si în temeiul legii.";

            - Art. 72 alin. (3) lit. f): "(3) Prin lege organică se reglementează: (...) f) infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora."

            Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că art. 23 alin. (9) din Constitutie consacră principiul legalitătii pedepsei, statuând că "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în conditiile si în temeiul legii". Autorii exceptiei pretind că prevederea legală cuprinsă în art. 34 alin. (1) teza finală, conform căreia constituie infractiune de braconaj si "orice altă activitate având drept scop dobândirea acestuia" (a vânatului), este neconstitutională, raportată la dispozitia constitutională sus-amintită. Motivul neconstitutionalitătii îl constituie, în opinia autorilor exceptiei, faptul că în această redactare "textul este lipsit de concretete, de claritate, este echivoc, putând da nastere la o interpretare foarte largă".

            Curtea retine că această motivare nu poate constitui, prin ea însăsi, un temei de neconstitutionalitate, întrucât ea priveste, în ultimă analiză, interpretarea legii în procesul aplicării sale, atributie ce revine instantei de judecată în fata căreia se desfăsoară procesul, neputând face obiectul controlului de constitutionalitate.

            Totodată, Curtea constată că principiul legalitătii incriminării si cel al legalitătii pedepsei impune prevederea în legea penală atât a faptei, cât si a pedepsei. Din această perspectivă, analizând în întregime, iar nu în mod fragmentar, asa cum procedează autorii exceptiei, textul art. 34 din Legea nr. 103/1996, nu se poate ajunge la constatarea că legea nu ar prevedea fapta sau pedeapsa. Dimpotrivă, potrivit textului legii, căutarea, urmărirea, hăituirea, uciderea sau capturarea vânatului sau orice altă activitate având drept scop dobândirea acestuia constituie infractiunea de braconaj si se pedepseste cu închisoare de la 1 la 3 ani sau cu amendă de la 5.000.000 lei la 25.000.000 lei.

            De asemenea, legiuitorul descrie, limitativ si extrem de precis, circumstantele faptei, constând în săvârsirea acesteia, în scopul dobândirii vânatului, în patru împrejurări: fără permis de vânătoare si autorizatie legală sau, după caz, fără autorizatie legală; asupra animalelor a căror vânare este interzisă sau în perioade în care, potrivit legii, vânarea lor nu este permisă; noaptea, prin utilizarea autovehiculelor si farurilor sau dispozitivelor care permit ochirea sau tragerea pe întuneric; prin utilizarea curentului electric, explozibililor, otrăvurilor, narcoticelor, aparaturii electronice, a capcanelor care pun în pericol viata oamenilor sau a animalelor, a armelor, altele decât cele tinute în mână si a altor arme decât cele omologate pentru vânătoare în România. În acest sens, Curtea constată că dispozitiile criticate contin suficiente repere pentru a se putea considera că acestea sunt "previzibile" si suficient de clare în definirea faptei si a scopului ilicit al acesteia. În consecintă, sub acest aspect, exceptia urmează să fie respinsă.

            Aspectele de tehnică legislativă tin de activitatea legiuitorului, care trebuie să construiască norma juridică într-un mod inteligibil, cu un înteles neîndoielnic. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a retinut în mod constant în jurisprudenta sa faptul că una dintre exigentele notiunii de "lege" este "previzibilitatea". Astfel, ulterior amplei argumentări continute în hotărârea privind cauza "Sunday Times contra Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord" 1979, într-o cauză recentă "Reckvényi contra Ungariei"; 1999 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat din nou că "Nu poate fi considerată «lege» decât o normă enuntată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-si regleze conduita. Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecintele ce pot decurge dintr-un act determinat". Totodată, în aceeasi spetă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a retinut că "Asemenea consecinte nu au nevoie să fie previzibile cu o certitudine absolută. O atare certitudine (absolută), oricât de dorită ar. fi, este imposibil de realizat si, mai mult, poate da nastere la o rigiditate excesivă a reglementării".

            În ceea ce priveste raportarea textelor art. 34 si 35 din Legea nr. 103/1996 la dispozitiile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie, Curtea constată că această lege, tocmai pentru motivul că prevede infractiuni si pedepse, a fost adoptată de Parlament cu respectarea cvorumului necesar pentru legile organice, ceea ce rezultă din însusi textul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 27 septembrie 1996. De aceea, nici sub acest aspect exceptia de neconstitutionalitate nu poate fi primită, urmând să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (1) teza finală si ale art. 35 din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, exceptie ridicată de Ion Gongea si Lilică Toma în Dosarul nr. 3.491/1996 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penală.

            Definitivă si obligatorie.

            Pronuntată în sedinta publică din data de 11 mai 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

 

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 108

din 13 iunie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. 1 lit. d) si ale art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 privind recuperarea si valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea si circulatia ambalajelor

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Fiomul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

            Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

 

            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. 1 lit. d) si ale art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 privind recuperarea si valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea si circulatia ambalajelor, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Vilmar" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 5.072/Com/1999 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si comercial.

            La apelul nominal răspunde Marian Tăbăcutu, în calitate de reprezentant al autorului exceptiei - Societatea Comercială "Vilmar" - S.A. din Râmnicu Vâlcea, lipsind Societatea Comercială "Siderurgica" - S.A., din Hunedoara si Regionala C.F. Timisoara, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

            Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Societătii Comerciale "Vilmar" - S.A. din Râmnicu Vâlcea arată că, desi Decretul nr. 465/1979 este abrogat implicit prin prevederile art. 150 din Constitutie, instanta care judecă fondul a obligat societatea comercială la unele prestatii în conformitate cu prevederile acestui decret. Se mai arată că Decretul nr. 465/1979 se referă la unitătile socialiste, care functionau în urma ordinelor primite de la forurile conducătoare. Astăzi aceste unităti nu mai există, iar societătile comerciale functionează potrivit legilor economiei de piată, orientându-se spre acele activităti care sunt eficiente si care aduc profit. În consecintă, se sustine admiterea exceptiei ridicate. 

            Reprezentantul Ministerului Public arată că prevederile Decretului nr. 465/1979 au fost abrogate partial prin Ordonanta Guvernului nr. 33/1995, aprobată prin Legea nr. 137/1996. Întrucât textele criticate au fost abrogate, acestea nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate. În ceea ce priveste hotărârile pronuntate de instantele de judecată, prin care s-a dispus obligarea autorului exceptiei să execute anumite prestatii în baza prevederilor abrogate ale acestui decret, acestea pot face obiectul căilor de atac prevăzute de lege, iar nu al controlului de constitutionalitate. Se solicită respingerea exceptiei ca fiind, inadmisibilă.

 

CURTEA,

            având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

            Prin Încheierea din 2 noiembrie 1999, pronuntată în Dosarul nr. 5.072/Com/1999, Curtea de Apel Timisoara-Sectia contencios administrativ si comercial a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. 1 lit. d) si ale art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 privind recuperarea si valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea si circulatia ambalajelor, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Vilmar" - S.A. din Râmnicu Vâlcea.

            În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 25 alin. 1 lit. d) si ale art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 privind recuperarea si valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea si circulatia ambalajelor contravin dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, potrivit cărora statul trebuie să asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factoritor de productie. Prin dispozitiile legale, a căror neconstitutionalitate se invocă, se stabilea obligatia pentru fostele întreprinderi socialiste, de a prelua, în cadrul activitătii de recuperare a resurselor materiale refolosibile, operatiile de "(...) prelucrarea resturilor metalice, (…) măruntirea acestora în scopul reducerii volumelor de transport si a spatiilor de depozitare (...) ". Autorul exceptiei consideră că aceste obligatii, specifice fostelor unităti socialiste, nu mai corespund, în ceea ce priveste o societate comercială, cerintelor specializării, care presupun dezvoltarea activitătii pentru obtinerea cu maximă eficientă a produselor finite si nu pentru recuperarea deseurilor metalice pe care le predă pentru valorificare la întreprinderi specializate sau otelării. În fine, se arată că dispozitiile art. 25 alin. 1 lit. d) si ale art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979, care prevăd obligatia pentru agentii economici de a face activităti pe care în mod normal "le fac societătile specializate în colectarea materialelor refolosibile si a fierului vechi", contravenind dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, au fost abrogate implicit potrivit dispozitiilor art. 150 din Constitutie.

            Curtea de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si comercial, exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, conform art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, apreciază că aceasta este nefondată.

            Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si putea exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

            Presedintele Camerei Deputatilor, în punctul său de vedere, arată că Decretul nr. 465/1979 a fost expres abrogat prin prevederile art. 18 din Ordonanta Guvernului din 33/1995 privind măsuri pentru colectarea, reciclarea si reintroducerea în circuitul productiv a deseurilor refolosibile de orice fel, aprobată prin Legea nr. 137/1996, se consideră însă că solutia legislativă cuprinsă în textele criticate pentru neconstitutionalitate a fost reluată în unele texte ale Ordonantei Guvernului nr. 33/1995, astfel că, potrivit practicii Curtii Constitutionale, este admisibilă examinarea constitutionalitătii textelor noului act normativ, care au reluat reglementările la care se referă exceptia de neconstitutionalitate. Presedintele Camerei Deputatilor consideră că "prevederile înscrise în art. 7 si în art. 9-12 din Ordonanta Guvernului nr. 33/1995 îsi regăsesc un temei constitutional în dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. e) din Legea fundamentală, care obligă statul să asigure refacerea si ocrotirea mediului înconjurător, precum si mentinerea echilibrului ecologic". Se mai arată că această idee este exprimată în chiar art. 1 al ordonantei, în care se prevede "cerinta reintroducerii materialelor supuse colectării în circuitul productiv, fără risc pentru mediul înconjurător si/sau sănătatea populatiei". Pe de altă parte, potrivit aceluiasi punct de vedere, "crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, astfel cum o impune art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, are în vedere inclusiv punerea în valoare a deseurilor refolosibile de orice fel si care fac obiectul reglementării cuprinse în Ordonanta Guvernului nr. 33/1995". În concluzie, se consideră că "dispozitiile art. 7 si art. 9-12 din Ordonanta Guvernului nr. 33/1995 privind măsuri pentru colectarea, reciclarea si reintroducerea în circuitul productiv a deseurilor refolosibile de orice fel (aprobată prin Legea nr. 137/1996), în contextul evolutiei legislative [...], se conformează întru totul Constitutiei".

            Guvernul, în punctul său de vedere, arată că dispozitiile Decretului nr. 465/1979 au fost abrogate prin art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 33/1995 privind măsuri pentru colectarea, reciclarea si reintroducerea în circuitul productiv a deseurilor refolosibile de orice fel, astfel că instanta judecătorească trebuia să facă aplicarea art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, si să constate că exceptia de neconstitutionalitate era inadmisibilă, la data invocării sale, fără a mai sesiza Curtea Constitutională.

            Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

            examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

            Curtea Constitutională constată că este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

            Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 25. alin. 1 lit. d) si ale art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 privind recuperarea si valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea si circulatia ambalajelor.

            Autorul exceptiei sustine că prevederile art. 26 alin. 1 lit. d) si ale art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 contravin dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că aceasta priveste dispozitii legale preconstitutionale cuprinse într-un decret al fostului Consiliu de Stat, si anume Decretul nr. 465/1979 privind recuperarea si valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea si circulatia ambalajelor, dispozitii care au fost abrogate expres anterior formulării exceptiei prin Ordonarta Guvernului nr. 33/1995 privind măsuri pentru colectarea, reciclarea si reintroducerea în circuitul productiv a deseurilor refolosibile de orice fel, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 31 august 1995, aprobată prin Legea nr. 137 din 28 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 28 octombrie 1996. Având în vedere că dispozitiile criticate pentru neconstitutionalitate au fost abrogate expres prin Ordonanta Guvernului nr. 33/1995, în cauză se pune problema inadmisibilitătii exceptiei de neconstitutionalitâte, în raport cu dispozitiile cuprinse în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora "Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, de care depinde solutionarea cauzei: De altfel, în lumina prevederilor alin. (6) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, instanta însăsi ar fi trebuit să respingă, prin încheiere motivată, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate, fără a mai sesiza Curtea Constitutională.

            În consecintă, Curtea constată că exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată este inadmisibilă si urmează să fie respinsă ca atare.

            Curtea Constitutională nu poate retine teza potrivit căreia ar fi trebuit să procedeze la solutionarea pe fond a exceptiei ridicate, sub cuvânt că unele, dintre dispozitiile abrogate ale Decretului nr. 465/1979 au fost reluate în Ordonanta Guvernului nr. 33/1995.

            Este adevărat că în jurisprudenta sa Curtea a admis că se poate pronunta asupra exceptiilor de neconstitutionalitate care priveau texte de lege care, ulterior ridicării exceptiei, au fost modificate. Astfel, prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, s-a stabilit că "În cazul în care, după invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate în fata instantelor judecătoresti, prevederea supusă controlului a fost modificată, Curtea Constitutională se pronuntă asupra constitutionalitătii prevederii legale; în noua sa redactare, numai dacă solutia legislativă din legea sau ordonanta modificată este, în principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificării". Această solutie de principiu a fost mentinută si prin Decizia nr. 7 din 24 ianuarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 9 mai 1996, precum si prin Decizia nr. 47 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 9 iunie 1999.

            Curtea constată însă că această solutie nu se poate aplica si în cazurile în care dispozitiile criticate pentru neconstitutionalitate au fost abrogate expres, întrucât examinarea în acest caz a constitutionalitătii dispozitiilor noi cuprinse în actul normativ abrogator, chiar dacă acestea ar prezenta unele asemănări cu cele abrogate, ar echivala cu ridicarea din oficiu de către Curtea Constitutională a exceptiei de neconstitutionalitate cu privire la alte texte decăt cele criticate de autorul exceptiei, ceea ce este contrar prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, din care rezultă că exceptiile de neconstitutionalitate pot fi ridicate numai în fata instantelor judecătoresti si numai de către părti sau, din oficiu, de către instanta de judecată.

            De asemenea, solutia inadmisibilitătii exceptiei de neconstitutionalitate se întemeiază si pe prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, care nu permit Curtii Constitutionale să se pronunte asupra modului de interpretare si aplicare a legii. Or, problemă stabilirii corecte a temeiului juridic al cererii de chemare în judecată fiind o problemă de interpretare si aplicare a legii, revine instantei de judecată, iar nu Curtii Constitutionale.

            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. 1 lit. d) si ale art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 46571979, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Vilmar" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 5.072/Com/1999 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si comercial.

            Definitivă si obligatorie.

            Pronuntată în sedinta publică din data de 13 iunie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr.109

din 13 iunie 2000

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/1997, pentru întocmirea bilantului contabil special si regularizarea unor credite si dobănzi clasificate în categoria "pierdere" la Banca Agricolă - S.A

aprobată, cu modificări si completări, prin Legea nr. 166/1998

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Fiomul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

            Doina Suliman - magistrat-asistent

            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/1997 pentru întocmirea bilantului contabil special si regularizarea unor credite si dobânzi clasificate în categoria "pierdere" la Banca Agricolă - S.A., aprobată, cu modificări si completări, prin Legea nr. 166/1998, exceptie ridicată de Ion Jascu în Dosarul nr. 15.778/1998 al Judecătoriei Galati.

            La apelul nominal lipsesc părtile, Ion Jascu si Banca Agricolă - S.A. - Sucursala coordonatoare Galati, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

            Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta constantă în materie a Curtii Constitutionale, solicită respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

            având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

            Prin Încheierea din 18 martie 1999, completată prin Încheierea din 8 decembrie 1999, pronuntate în Dosarul nr. 15.778/1998, Judecătoria Galati a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/1997 pentru întocmirea bilantului contabil special si regularizarea unor credite si dobânzi clasificate în categoria "pierdere" la Banca Agricolă - S.A. Exceptia a fost ridicată de Ion Jascu, reclamant într-o cauză civilă pentru constatarea nulitătii absolute, în contradictoriu cu pârâta, Banca Agricolă - S.A. - Sucursala coordonatoare Galati.

            În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 2, coroborate cu cele ale art. 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/1997, încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece "conduc la concluzia că acest act normativ a conferit cu caracter retroactiv calitatea de titlu executor a contractelor bancare încheiate de Banca Agricolă - S.A., ceea ce violează dispozitiile constitutionale care se opun retroactivitătii legii civile". De asemenea, se consideră că "Banca Agricolă, ca subiect de drept, nu poate avea un regim prefereniial în fata legii", deoarece se contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Judecătoria Galati, exprimându-si opinia prin Încheierea din 18 martie 1999, apreciazâ că "prin dispoziiiile art. 5 si art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/1997, aprobată si modificată prin Legea nr. 166/1998, nu a fost adusă atingere drepturilor si obligatiilor ce incumbă părtilor în temeiul contractului de credit, prin respectivele dispozitii modificându-se efectele coritractului, în sensul că acesta constituie titlu executor".

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, in punctul său de vedere, având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale, consideră că exceptia este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituiiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, reiine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Exceptia de neconstitutionalitate se referă la art. 2 si 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/1997, aprobată, cu modificări si completări, prin Legea nr. 166/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 20 august 1998, lege ce a fost modificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 21 din 28 septembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 29 septembrie 1998.

Aceste texte legale au următorul continut:

- Art. 2: "(1) Creditele acordate pe baza contractelor încheiate înainte de 31 decembrie 1996 si dobânzile aferente clasificate în categoria "pierdere”, vor fi evidentiate în conturi în afara bilantului si urmărite în continuare de Banca Agricolă S.A. pentru încasare si vor fi regularizate în bilantul contabil special întocmit pe baza datelor contabile de la 30 iunie 1998, devenind efective de la aceeasi dată, si în limita valorilor înscrise în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonantă de urgentă, după cum urmează:

a) garantii acordate Băncii Agricole – S.A. cu titlul de "Active în curs de realizare”, la valoarea rămasă din cea înscrisă în contractele de credit si în actele de constituire a garantiilor;

b) depozitele clientilor Băncii Agricale - S.A., inclusiv ale actionarilor care beneficiază si de împrumuturi clasificate în categoria "pierdere”, vor fi blocate începând cu data prezentei ordonante de urgentă, până la rambursarea creditelor restante;

c) diferenta dintre valoarea nominală a creditelor si a dobânzilor aferente, clasificate în categoria „pierdere”, si valoarea rămasă a garantiilor primite de Banca Agricolă - S.A. va fi regularizată în limita sumei de 3.374,5 miliarde lei si va fi înlocuită în activul bilantului Băncii Agricole - S.A. cu titluri de stat emise de Ministerul Finantelor. Dobânzile aferente titlurilor de stat se calculează începând cu data emiterii acestora până la data scadentei lor.

(2)Banca Natională a României va reesalona până la 31 decembrie 1999, din creantele sale sumele reprezentând creditele acordate Băncii Agricole - S.A. în conformitate cu prevederile Legii nr. 20/1996. Totodată se anulează obligatiile de plată ale Băncii Agricole - S.A. către Banca Natională a României, reprezentând creditele acordate conform prevederilor Legii nr. 20/1996 si dobânzile aferente.

- Art. 5: "Contractele de credit încheiate între Banca Agricolă - S.A. si împrumutatii săi pentru creditele si dobânzile ce intră sub incidenta prevederilor prezentei ordonante de urgentă constituie titluri executorii."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că dispozitiile art. 2 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/1997, modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 48/1997 [text devenit art. 2 alin. (1) lit. b) prin adoptarea Legii nr. 166/1998], au mai fost supuse controlului său. Astfel, prin Decizia nr. 101 din 9 iulie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 9 septembrie 1998, Curtea a statuat că aceste dispozitii legale sunt neconstitutionale, deoarece "prin blocarea depozitelor clientilor si ale actionarilor Băncii Agricole, care beneficiază si de împrumuturi clasificate în categoria „pierdere”, se instituie un regim privilegiat, de care va beneficia în exclusivitate Banca Agricolă - S.A.".

În consecintă, având în vedere prevederile art. 23. alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora nu pot face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii, rezultă că, potrivit alin. (6) al aceluiasi articol, exceptia de neconstitutionalitate a art. 2 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/1997, devenit art. 2 alin. (1) lit. b) în Legea nr. 166/1998, este inadmisibilă.

În legătură cu celelalte dispoziiii ale art. 2 din Ordonanta de urgentă â Guvernului nr. 43/1997, prin care se stabilesc norme privind evidenta, urmărirea si regularizarea creditelor acordate pe baza contractelor încheiate înainte de 31 decembrie 1996 si a dobânzilor aferente, Curtea constată că acestea nu înfrâng prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivitătii legii, si nici pe cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, întrucât ele se referă la creditele, respectiv la dobânzile aferente scadente si neonorate, astfel încât invocarea acestor texte constitutionale este nerelevantă.

În ceea ce priveste art. 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/1997, dispozitiile acestuia au fost supuse controlului Curtii Constitutionale atât sub aspectul conformitătii lor cu prevederile art. 15 alin. (2), cât si al conformitătii cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 42 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, prin Decizia nr. 59 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 9 iunie 1999, si prin Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 29 februarie 2000, Curtea a stabilit că prevederile art. 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/1997 sunt constitutionale în raport cu prevederile mentionate.

Deoarece în spetă nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, exceptia urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 4711992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

            1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/1997 pentru întocmirea bilantului contabil special si regularizarea unor credite si dobânzi clasificate în categoria "pierdere" la Banca Agricolă - S.A. aprobată, cu modificări si completări, prin Legea nr. 166/1998, exceptie ridicată de Ion Jascu în Dosarul nr. 15.778/1998 al Judecătoriei Galati.

            2. Respinge exceptia de neconstitutionatitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. a) si c) si alin. (2) si a dispozitiilor art. 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/1997 pentru întocmirea bilantului contabil special si regularizarea, unor credite si dobânzi clasificate în categoria "pierdere" la Banca Agricolă - S.A., aprobată, cu modificări si completări prin Legea nr. 166/1998, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

            Definitivă si obligatorie.

            Pronuntată în sedinta publică din data de 13 iunie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Doina Suliman

 

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea operatiunilor de decontare între casele de asigurări de sănătate si spitale, ca urmare a prestării serviciilor medicale

 

            Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, în temeiul dispozitiilor:

            - Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 30/1998;

            - Hotărârii Guvernului nr. 399/2000 pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anul 2000, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 29 mai 2000;

            - Hotărârii Consiliului de administratie al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 36 din 18 iulie 2000, având în vedere art. 20 alin. (3) lit. b) din Statutul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 19 martie 1999,

emite următorul ordin:

            Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice privind efectuarea operatiunilor de decontare între casele de asigurări de sănătate si spitale, ca urmare a prestării serviciilor medicale, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

            Art. 2. - Casele de asigurări de sănătate judetene, Casa de asigurări de sănătate a municipiului Bucuresti si cele asimilate acestora vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

            Art. 3. - Prezentul ordin va intra în vigoare începând cu data publicării lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

prof. dr. Alexandru Ciocâlteu

 

Bucuresti, 25 iulie 2000.

Nr. 97.

 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

privind efectuarea operatiunilor de decontare între casele de asigurări de sănătate si spitale, ca urmare a prestării serviciilor medicale

 

I. Dispozitii generale

            1.1. Contractarea serviciilor medicale de către casele de asigurări de sănătate cu spitalele se efectuează, începând cu data de 1 iulie 2000, pe baza contractului de furnizare de servicii medicale, încheiat conform prevederilor Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anul 2000, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 399/2000, si a prevederilor normelor metodologice de aplicare a contractului-cadru.

            1.2. Valoarea contractelor va fi cuprinsă la capitolul "Venituri" în bugetul de venituri si cheltuieli al spitalului pe anul 2000.

            1.3. Din veniturile realizate conducerea spitalelor are obligatia să îsi prevadă în bugetul pe anul curent, cheltuielile necesare pentru prestarea serviciilor medicale către asigurati.

            1.4. În conformitate cu reglementările în vigoare Ministerul Sănătătii, ca ordonator principal de credite, aprobă bugetele de venituri si cheltuieli ale unitătilor direct subordonate, iar conducătorii directiilor de sănătate publică din subordinea Ministerului Sănătătii, în calitate de ordonatori secundari de credite, aprobă bugetele de venituri si cheltuieli ale unitătilor sanitare teritoriale, indiferent de sursa de finantare.

            Unitătile sanitare apartinând altor ministere vor aplica în mod corespunzător prevederile prezentelor norme metodologice.

            1.5. Conducerile spitalelor sunt obligate să ia măsuri pentru a angaja cheltuieli numai în limita prevederilor bugetelor aprobate, cunoscând că efectuarea de plăti peste aceste prevederi atrage răspunderea persoanelor care au aprobat si au avizat documentele respective.

            1.6. Casele de asigurări de sănătate au obligatia să efectueze decontarea serviciilor medicale prestate de spitale în baza contractelor încheiate cu acestea, conform prevederilor Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anul 2000, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 399/2000, ale normelor metodologice de aplicare a contractului-cadru, precum si ale prezentelor norme metodologice.

            1.7. Decontarea serviciilor medicale prestate de spitale se efectuează la nivelul tarifului pe zi de spitalizare si numărul de zile de spitalizare contractate, numai în baza si în limita sumelor prevăzute în contractele încheiate de casele de asigurări de sănătate si spitale.

            1.8. La încheierea contractului cu una sau mai multe case de asigurări de sănătate fiecare spital poate să negocieze numai numărul de internări stabilit conform normelor metodologice de aplicare a contractului-cadru pe anul 2000.

           

II. Decontarea de către casele de asigurări de sănătate judetene si a municipiului Bucuresti a serviciilor medicale prestate de spitalele cu care s-au încheiat contracte

 

            2.1. Furnizorii de servicii medicale spitalicesti încheie contracte de furnizare de servicii medicale cu casele de asigurări de sănătate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, în a căror rază teritorială îsi au sediul.

            2.2. Suma prevăzută în contractul de furnizare de servicii spitalicesti se repartizează pe luni, avându-se în vedere necesarul de fonduri al spitalului.

            Casele de asigurări de sănătate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, vor asigura finantarea lunară sub formă de avansuri, cu decontare definitivă la finele trimestrului, astfel:

            a) pentru prima si a doua lună din trimestru spitalele raportează indicatorii specifici, conform anexei nr. 1 la prezentele norme metodologice, până la data de 5 a lunii curente pentru luna expirată, iar casa de asigurări de sănătate, pe baza raportărilor transmise, virează în termen de 3 zile de la primirea situatiei sumele prevăzute în contract pentru lunile respective;

            b) pentru ultima lună din trimestru casa de asigurări de sănătate virează o cotă de până la 50% din suma prevăzută în contract pentru luna respectivă, urmând ca diferenta să fie alocată o dată cu decontarea trimestrială definitivă. Suma reprezentând cota de 50% se virează de casa de asigurări de sănătate în primele 5 zile ale lunii curente, în contul spitalelor cu care s-au încheiat contracte;

            c) situatia, conform anexei nr. 1, cuprinde indicatorii realizati în fiecare lună si se referă atât la asiguratii proprii, cât si la cei care plătesc contributia la alte case de asigurări de sănătate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, exclusiv asiguratii pentru care contributia se virează la Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor si la Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti, dacă spitalul are contracte cu aceste case de asigurări de sănătate, pentru care decontarea se efectuează în mod distinct.

            Asiguratii proprii sunt persoanele care beneficiază de servicii medicale spitalicesti într-un spital care a încheiat contract cu casa de asigurări de sănătate din acelasi judet sau din municipiul Bucuresti, după caz, la care asiguratii respectivi virează contributia la asigurările sociale de sănătate.

            2.3. Trimestrial casele de asigurări de sănătate vor efectua decontarea definitivă a serviciilor medicale prestate în trimestrul respectiv, procedându-se astfel:

            a) spitalele au obligatia să prezinte casei de asigurări de sănătate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, după caz, până la data de 10 a lunii curente pentru trimestrul expirat, situatia trimestrială privind realizarea indicatorilor, conform anexei nr. 2 la prezentele norme metodologice.

            Această situatie cuprinde indicatorii cumulati de la începutul trimestrului până la finele acestuia, aferenti atât asiguratilor proprii, cât si celor pentru care plătesc contributia la alte case de asigurări de sănătate, exclusiv asiguratii pentru care contributia se virează la Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor si la Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti, dacă spitalul are contracte cu aceste case de asigurări de sănătate;

            b) casele de asigurări de sănătate, în scopul asigurării decontării definitive, au obligatia să analizeze situatia privind indicatorii realizati în trimestrul expirat, în termen de 3 zile de la data primirii, comparativ cu nivelul indicatorilor prevăzuti în contracte, urmând să se stabilească una dintre solutiile de mai jos:

            - în cazul în care indicatorii realizati sunt la nivelul indicatorilor contractati, iar spitalul nu a înregistrat sesizări semnificative asupra unei calităti necorespunzătoare, a serviciilor medicale furnizate, decontarea definitivă se efectuează la nivelul sumelor prevăzute;

            - în cazul în care indicatorii realizati sunt sub nivelul indicatorilor contractati, casele de asigurări de sănătate pot hotărî decontarea întregii sume contractate pentru trimestrul respectiv, cu conditia ca spitalul să justifice în mod documentat oportunitatea cresterii cheltuielilor si să prezinte măsurile pentru reducerea acestora în perioadele următoare. În caz contrar decontarea se efectuează proportional cu numărul de zile de spitalizare realizat;

            - în cazul în care indicatorii realizati sunt peste cei contractati, decontarea se va efectua potrivit prevederilor cap. IV pct. 11 lit. c) alin. 2 din normele metodologice de aplicare a contractului-cadru pe anul 2000.

            Pentru decontarea definitivă casele de asigurări de sănătate vor întocmi pentru fiecare spital documente legale, aprobate de persoanele în drept să angajeze fondurile de asigurări de sănătate, vizate pentru control financiar preventiv;

            c) sumele rezultate si aprobate în urma decontării, care se cuvin spitalelor, se virează în contul acestora imediât după efectuarea analizei indicatorilor realizati în trimestrul respectiv, dar nu mai târziu de data de 20 a primei luni a trimestrului în curs pentru trimestrul expirat.

            Sumele necuvenite care trebuie restituite de spitale vor fi retinute de casele de asigurări de sănătate din avansurile ce urmează să fie acordate în luna următoare.

            2.4. Spitalele au obligatia să organizeze si să conducă o evidentă tehnico-operativă distinctă pentru asiguratii care au beneficiat de servicii medicale si care plătesc contributia la alte case de asigurări de sănătate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, după caz, decât cea în a cărei rază teritorială îsi au sediul si cu care au încheiat contract pentru prestări de servicii medicale.

            2.5. Trimestrial, o dată cu raportarea la casele de asigurări de sănătate a situatiei trimestriale privind realizarea indicatorilor (anexa nr. 2) spitalele vor întocmi si vor raporta Situatia detaliată privind realizarea indicatorilor specifici pentru serviciile medicale prestate asiguraiilor pentru care se virează contributia la a1te case de asigurări de sănătate (anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice), exclusiv asiguratii pentru care contributia se virează la Casa de Asigurări de Sănătate a Trarisporturilor si la Casa de Asigurări de Sănătate a  Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti, dacă spitalul are contracte cu aceste case de asigurări de sănătate.

Această anexă se întocmeste si se transmite de către spital, distinct pentru fiecare casă de asigurări de sănătate judeteană, respectiv a municipiului Bucuresti, sau, după caz, pentru Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor si Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice" Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti, dacă spitalul are contracte cu aceste case de asigurări de sănătate.

Situatia centralizatoare va fi înaintată caselor de asigurări de sănătate pe baza unui borderou centralizator.

2.6. Contravaloarea serviciilor medicale prestate pentru asiguratii pentru care se virează contributia la alte case de asigurări de sănătate se decontează de acestea, potrivit bugetului aprobat pe anul 2000, din veniturile proprii si, în completare, din sumele alocate de Casa Natională de Asigurări de Sănătate din fondul de redistribuire constituit la nivelul acesteia, care este destinat, conform Ordinului presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 96/2000, pentru echilibrare, în cotă de 65%, si pentru plata serviciilor medicale acordate asiguratilor din alte judete, în cotă de 35%.

Sumele din fondul de redistribuire se acordă de Casa Natională de Asigurări de Săinătate pe baza cererilor justificative prezentate lunar de casele de asigurări de sănătate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, după caz.

 

III. Decontarea de către Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti

si de către Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor a serviciilor medicale prestate de spitalele din reteaua ministerelor respective

 

3.1. Furnizorii de servicii medicale spitalicesti din reteaua apărării, ordinii publice, sigurantei nationale si autoritătii judecătoresti încheie contracte numai cu Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti, iar spitalele din reteaua Ministerului Transporturilor încheie contracte numai cu Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor, cu obligatia de a interna asiguratii indiferent de casa de asigurări de sănătate la care asiguratul virează contributia.

3.2. Suma prevăzută în contractul de furnizare de servicii spitalicesti se repartizează pe luni, avându-se în vedere necesarul de fonduri al spitalului.

Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti si Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor, denumite în continuare case de asigurări de sănătate, vor asigura finantarea lunară sub formă de âvansuri, cu decontare definitivă la finele trimestrului, astfel:

a) pentru prima si a doua lună din trimestru spitalele raportează indicatorii specifici, conform anexei nr. 1, până la data de 5 a lunii curente pentru luna expirată, iar casa de asigurări de sănătate, pe baza raportărilor transmise, virează în termen de 3 zile de la primirea situatiei sumele prevăzute în contracte pentru lunile respective.

Situatia, conform anexei nr. 1, cuprinde indicatorii realizati în fiecare lună si se referă atât 1a asiguratii proprii, cât si la cei care plătesc contributia la alte case de asigurări de sănătate;

b) pentru ultima lună din trimestru casa de asigurări de sănătate virează o cotă de până la- 50% din suma prevăzută în contract pentru luna respectivă, urmând ca diferenta să fie alocată o dată cu decontarea trimestrială definitivă. Suma reprezentănd cota de 50% se virează de casa de asigurări de sănătate în primele 3 zile, în contul spitalelor cu care s-au încheiat contracte.

3.3. Trimestrial casele de asigurări de sănătate vor proceda la decontarea definitivă a serviciilor medicale prestate în trimestrul respectiv, astfel:

a) spitalele au obligatia să prezinte caselor de asigurări de sănătate, pănă la data de 10 a primei luni a trimestrului pentru trimestrul expirat situatia trimestrială privind realizarea indicatorilor, conform anexei nr. 2.

Această situatie cuprinde indicatorii cumulati de la începutul trimestrului până la finele acestuia si se referă atât la asiguratii proprii, cât si la cei care plătesc contributii la alte case de asigurări de sănătate;

b) casele de asigurări de sănătate, în scopul asigurării decontării definitive, au obligatiă să analizeze situatia privirid indicatorii realizati în trimestrul expirat, în termen de 3 zile de la primire, comparativ cu nivelul indicatorilor prevăzuti în contracte, urmând să se stabilească una dintre solutiile de mai jos:

- în cazul în care" indicatorii realizaii sunt la nivelul indicatorilor contractati si spitalul nu a înregistrat sesizări' semnificative asupra calitătii necorespunzătoare a serviciilor furnizate, decontarea definiativă se va efectua la nivelul sumelor prevăzute în contract;

- în cazul în care indicatorii realizati sunt sub nivelul indicatorilor contractati, casele de asigurări de sănătate pot hotărî decontarea întregii sume contractate pentru trimestrul respectiv, cu conditia ca spitalul să justifice în mod documentat oportunitatea cresterii cheltuielilor si să prezinte măsurile pentru reducerea acestora în perioadele următoare. În caz contrar decontarea se efectuează proportional cu numărul de zile de spitalizare realizat;

- în cazul în care indicatorii realizati sunt peste cei contractati, decontarea se va efecfua potrivit prevederilor cap. IV pct. 11 lit. c) alin. 2 din normele metodologice de aplicare a contractului-cadru pe anul 2000.

Pentru decontarea definitivă casele de asigurări de sănătate vor întocmi pentru fiecare spital documente legale, aprobate de persoanele în drept să angajeze fondurile de asigurări de sănătate, vizate pentru controlul financiar preventiv;

c) sumele rezultate si aprobate în urma decontării definitive, ce se cuvin spitalelor, se virează în contul acestora imediat după efectuarea analizei indicatorilor respectivi, dar nu mai târziu de data de 20 a primei luni a trimestrului în curs pentru trimestrul expirat.

Sumele necuvenite care trebuie restituite de spitale vor fi retinute de casele de asigurări de sănătate din avansurile ce urmează să fie acordate în luna următoare.

3.4. Spitalele au obligatia să organizeze si să conducă o evidentă tehnico-operativă distinctă pentru asiguratii peritru care se virează contributia la alte case de asigurări de sănătate si cărora li s-au acordat servicii medicale în aceste unităti;

3.5. Trimestrial, o dată cu raportarea la casele de asigurări de sănătate e Situatiei trimestriale privind realizarea indicatorilor (anexa nr. 2) spitalele vor întocmi si vor raporta Situatia detaliată privind realizarea indicatorilor specifici pentru serviciile medicale prestate asiguratilor pentru  care se virează contributia la alte case de asigurări de sănătate (anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice). Această anexă se întocmeste de spital distinct pentru fiecare casă de asigurări de sănătate judeteană, respectiv a municipiului Bucuresti, după caz.

Situatiile întocmite pe judete vor fi înaintate la casele de asigurări de sănătate pe baza unui borderou centralizator.

3.6. Contravaloarea serviciilor medicale prestate pentruasiguratii pentru care se virează contributia la alte case de asigurări de sănătate se asigură din fondul de redistribuire virat de aceste case de asigurări de sănătate la Casa Natională de Asigurări de Sănătate.

Din fondul de redistribuire constituit Casa Natională de Asigurări de Sănătate retine sumele prevăzute de lege (5% + 5%) si virează caselor de asigurări de sănătate o cotă de 35% pentru decontare pe baza cererilor justificate prezentate lunar de casele de asigurări de sănătate.

 

IV. Decontarea serviciilor medicale prestate de spitale în baza contractelor încheiate cu Casa de Asigurări de

Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti si cu Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor

 

4.1. Furnizorii de servicii medicale spitalicesti care au încheiat contracte cu casele de asigurări de sănătate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, încheie contracte de furnizare de servicii medicale si cu Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti si cu Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor (denumite în continuare case de asigurări de sănătate)

4.2. Pentru încasarea contravalorii serviciilor medicale prestate spitalele întocmesc decontul (anexa nr. 4 la prezentele norme metodologice) privind serviciile medicale prestate pentru asiguratii Casei de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti si ai Casei de Asigurări de Sănătate a Transporturilor. Suma totală din decont se înscrie în factura întocmită pe seama caselor de asigurări de sănătate respective. Spitalele vor folosi facturi conform formularului prevăzut de reglementările în vigoare, care se procură contra cost de la organele financiare teritoriale.

În termen de 5 zile de la externarea bolnavilor spitalul are obligatia să transmită casei de asigurări de sănătate de care apartine asiguratul factura împreună cu decontul privind serviciile medicale prestate pentru asiguratii care virează contributia de asigurări de sănătate la Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti si la Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor.

4.3. Casele de asigurări de sănătate sunt  obligate să vireze sumele aferente în termen de 5 zile de la data primirii decontului si a facturii transmise de spital.

 

ANEXA Nr. 1                                                                                                                                     

la normele metodologice

 

SPITALUL .......................................

 

SITUATIA

privirid realizarea indicatorilor specifici pentru serviciile medicale prestate

pe baza contractului nr. …… în luna .....................

           

Nr. Crt.

Denumirea sectiei            din spital

Numărul de internări realizate, din care pentru:

Durata medie de spitalizare efectiv realizată*)

Numărul de zile de spitalizare realizate

Tariful pe zi de spitalizare, conform contractului

Valoarea serviciilor medicale

Asigurati proprii 

Asigurati de la alte case

0

1

2

3

4

5

6

7=5x6

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL:

 

 

 

 

 

 

 


*) Durata medie de spitalizare pe sectii se calculează avându-se în vedere asiguratii internati, astfel: aflati + internati + transferati din alte sectii:           

Durata medie de spitalizare pe spital (rândul TOTAL) se calculează avându-se în vedere asiguratii aflati + internati.

Răspundem de realitatea datelor.                      

Director,                                                                      Contabil-sef,                                                   …………..                                                                        ……………                                                   

ANEXA Nr. 2                                                                                                                                     

la normele metodologice

 

SPITALUL ......................................

                                                                                   

SITUATIA

privind realizarea indicatorilor pentru serviciile medicale prestate pe baza

contractului nr. ......….pentru trimestrul ………

                                                           

Nr.

crt.

Denumirea sectiei

Numărul de internări

Durata medie de spitalizare

Numărul de zile de spitalizare

Tariful pe zi de spitalizare conform contrac

tului

Valoarea serviciilor medicale

Contractate

Realizate

Contractată

Realizată

Contractat

Realizat

Contractate

Realizate

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9=6x8

10=7x8 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Răspundem de realitatea datelor.                                             

 

Director,                                                                                  Contabil-sef,                                       ……….                                                                                    ...........................        

           

ANEXA Nr.3

la normele metodologice        

 

SPITALUL ............................                                                                                                                                                

SITUATIA DETALIATĂ

privind realizarea indicatorilor specifici pentru serviciile medicale prestate în baz

contractului nr. ........, cumulat pentru trimestrul ............... ... 2000, pentru asiguratii care virează contributia la Casa de Asigurări de Sănătate.................. .

                                                                                                                       

 

Nr. crt.

Numele si prenumele asiguratului

Codul numeric personal

Sectia la care a fost internat

Numărul de zile de spitalizare

Tariful pe zi de spitalizare conform contractului

Valoarea serviciilor medicale prestate

0

1

2

3

4

5

6=4x5

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL:

X

X

X

 

X

 

                                                                                               

Răspundem de realitatea datelor.                                                                      

Director,                                                             Contabil-sef,                                                ………….                                                               …………….                                                                                                           

 

ANEXA Nr. 4                                                                                                                                    

la normele metodologice

                                                                                                                                                                                   

SPITALUL .................................

                                   

DECONT

privind serviciile medicale prestate în luna......... 2000 pentru asiguratii care plătesc coritributia

la Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale

si Autoritătii Judecătoresti/Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor      

                                                                       

Nr. crt.

Numele si prenumele asiguratului

Codul numeric personal

Denumirea institutiei la care este angajat

Sectia la care a fost internat

Numărul de zile       de spitalizare

Tariful pe zi de spitalizare conform contractului

Valoarea seviciilor medicale prestate

0

1

2

3

4

5

6

7=5x6

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL:

X

X

X

X

 

X

 

                                   

Răspundem de realitatea datelor.                                                                      

Director,                                                                                  Contabil-sef,

…………….                                                                            ……………….