MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

Anul XIII - Nr. 509      LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE    Marti, 28 august 2001

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 184 din 14 iunie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 si art. 71 din Codul penal

 

Decizia nr. 185 din 14 iunie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã

 

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

788. - Hotãrâre privind aprobarea Procedurii de control al valorii în vamã a mãrfurilor importate

 

789. - Hotãrâre privind transferul pachetelor de actiuni detinute de stat la unele societãti comerciale din turism de la Ministerul Turismului la Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului

 

801. - Hotãrâre privind alocarea unor sume din Fondul de rezervã bugetarã la dispozitia Guvernului pe anul 2001 pentru finantarea de lucrãri la unele obiective din judetul Cluj

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

 

DECIZIA Nr. 184

din 14 iunie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 si art. 71 din Codul penal

 

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Iuliana Nedelcu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 si art. 71 din Codul penal, exceptii ridicate de Nicolae Berdea, Cosmin Ciurar si Florin Susan în dosarele nr. 400/2001 si nr. 6.554/2000 ale Tribunalului Sibiu.

La apelul nominal rãspunde avocatul Diamant Bettinio pentru Nicolae Berdea si Florin Susan, lipsind celelalte pãrti, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Curtea, având în vedere cã exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 115C/2001 si nr. 129C/2001 au un continut identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Avocatul prezent si reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexãrii dosarelor. Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicatã, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 129C/2001 la Dosarul nr. 115C/2001.

Avocatul autorilor exceptiilor aratã cã dispozitiile art. 64 coroborate cu cele ale art. 71 din Codul penal contravin art. 34 din Constitutie, deoarece potrivit acestor prevederi constitutionale, nu au drept de vot persoanele condamnate prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã la pierderea drepturilor electorale. Se poate considera cã existã condamnare definitivã numai în cazul pedepselor complementare. Or, în cazul pedepselor accesorii nu este vorba de pierderea vreunui drept, ci de suspendarea unui drept. În final se solicitã admiterea exceptiilor de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând cã distinctia fãcutã de autorii exceptiilor între pierderea dreptului, irevocabilã, si suspendarea dreptului, temporarã, nu este întemeiatã, solicitã respingerea exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierile din 12 martie 2001, pronuntate în dosarele nr. 400/2001 si nr. 6.554/2000, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 si art. 71 din Codul penal. Exceptiile au fost ridicate de Nicolae Berdea, Cosmin Ciurar si Florin Susan cu ocazia solutionãrii recursurilor declarate împotriva sentintelor penale nr. 790/2000 si nr. 644/2000 pronuntate de Judecãtoria Medias.

În motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate se sustine cã dispozitiile legale criticate contravin art. 34 din Constitutie, în sensul cã interzicerea dreptului de a alege nu poate fi aplicatã ca pedeapsã accesorie, ci numai ca pedeapsã complementarã, dacã este cazul. Se aratã cã pedeapsa accesorie se executã de drept, o datã cu pedeapsa principalã, astfel cã nu poate fi vorba de o condamnare la pierderea unui drept electoral. Aceasta deoarece în cazul pedepsei accesorii nu este vorba de pierderea vreunui drept, asa cum cere textul constitutional invocat, ci de suspendarea unui drept. În încheierea argumentelor se fac referiri la unele dispozitii din Codul penal francez, care prevãd cã pedeapsa degradãrii civice nu poate fi pedeapsã accesorie la o pedeapsã de naturã corectionalã. Desi se retine cã dreptul nostru nu cunoaste clasificarea infractiunilor în crime si delicte, se considerã cã textul francez poate servi ca argument în sprijinul opiniei cã pedepsele accesorii ar trebui pronuntate ca pedepse complementare.

Instanta de judecatã, exprimându-si opinia, apreciazã cã exceptiile sunt neîntemeiate, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor, în punctul sãu de vedere, aratã cã autorii exceptiilor confundã pedeapsa accesorie cu pedeapsa complementarã a interzicerii unor drepturi, care este guvernatã de alte principii, enumerate în art. 65 din Codul penal. Spre deosebire de pedeapsa complementarã a interzicerii unor drepturi, care constã în interzicerea unuia sau mai multor drepturi enumerate în art. 64 din Codul penal, pedeapsa accesorie constã în interzicerea tuturor drepturilor prevãzute la art. 64 din Codul penal, fãrã a fi nevoie de îndeplinirea vreunei conditii. Potrivit art. 71 din Codul penal pedeapsa accesorie decurge din pedeapsa privativã de libertate, este obligatorie si alãturatã executãrii pedepsei principale. În concluzie, se considerã cã dispozitiile art. 64 si art. 71 din Codul penal sunt constitutionale si se propune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã exceptiile sunt neîntemeiate. Se aratã cã ratiunea pedepsei accesorii rezidã în necesitatea accentuãrii condamnãrii moral-politice a infractorului condamnat la pedeapsa detentiunii pe viatã sau a închisorii si în incompatibilitatea drepturilor pe care condamnatul le-a avut anterior cu situatia sa de condamnat la pedeapsa detentiunii pe viatã sau la pedeapsa închisorii. De asemenea, se aratã cã pedeapsa accesorie decurge de drept din pedeapsa principalã si nu trebuie sã fie anume pronuntatã si aplicatã de instantã.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecãtorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.

Obiectul exceptiilor îl constituie dispozitiile art. 71 raportate la cele ale art. 64 din Codul penal.

Aceste texte de lege au urmãtorul continut:

- Art. 64: “Interzicerea unor drepturi

Pedeapsa complementarã a interzicerii unor drepturi constã în interzicerea unuia sau unora din urmãtoarele drepturi:

a) dreptul de a alege si de a fi ales în autoritãtile publice sau în functii elective publice;

b) dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritãtii de stat;

c) dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru sãvârsirea infractiunii;

d) drepturile pãrintesti;

e) dreptul de a fi tutore sau curator.

Interzicerea drepturilor prevãzute la lit. b) nu se poate pronunta decât pe lângã interzicerea drepturilor prevãzute la lit. a), afarã de cazul când legea dispune altfel.”;

- Art. 71: “Continutul si executarea pedepsei accesorii

Pedeapsa accesorie constã în interzicerea tuturor drepturilor prevãzute în art. 64.

Condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viatã sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor arãtate în alineatul precedent din momentul în care hotãrârea de condamnare a rãmas definitivã si pânã la terminarea executãrii pedepsei, pânã la gratierea totalã sau a restului de pedeapsã ori pânã la împlinirea termenului de prescriptie a executãrii pedepsei.

Dispozitiile alin. 1 si 2 se aplicã si în cazul când s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncã, cu exceptiile prevãzute în art. 868, interzicerea drepturilor prevãzute în art. 64 lit. d) si e) fiind lãsatã la aprecierea instantei.”

Autorii exceptiilor sustin cã aceste dispozitii legale contravin prevederilor art. 34 din Constitutie, referitoare la “Dreptul la vot”, potrivit cãrora: “1) Cetãtenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniti pânã în ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintal, pusi sub interdictie, si nici persoanele condamnate, prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã, la pierderea drepturilor electorale.”

Examinând exceptia, Curtea retine cã art. 64 enumerã drepturile a cãror exercitare poate fi interzisã cu titlu de pedeapsã complementarã, aplicatã si executatã în conditiile prevãzute la art. 65 si 66 din Codul penal. Art. 71, care se referã la pedeapsa accesorie, prevede cã cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viatã sau la pedeapsa închisorii, indiferent de duratã, este lipsit de exercitiul tuturor drepturilor enumerate în art. 64 din Codul penal, de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare si pânã la terminarea executãrii pedepsei, pânã la gratierea totalã sau a restului de pedeapsã ori pânã la împlinirea termenului de prescriptie a executãrii pedepsei. Pedeapsa accesorie decurge de drept din condamnarea la pedeapsa privativã de libertate si se executã de la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare, înainte de începerea executãrii pedepsei, în timpul executãrii acesteia, în timpul întreruperii executãrii si în timpul liberãrii conditionate. O situatie specialã se creeazã în cazul executãrii pedepsei la locul de muncã, în care, potrivit art. 86 8 alin. 2 din Codul penal, “Pe durata executãrii pedepsei, condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales”, de unde rezultã, dintr-o interpretare per a contrario, cã cel condamnat se bucurã în acest caz de dreptul de a alege.

Asadar, spre deosebire de pedeapsa complementarã a interzicerii unor drepturi, prevãzutã la art. 64 din Codul penal, care constã în interzicerea, pe o duratã între 1 si 10 ani, stabilitã de instantã prin hotãrârea de condamnare, a exercitiului unuia sau unora dintre cele 5 categorii de drepturi prevãzute în text, pedeapsa accesorie prevãzutã la art. 71 din Codul penal constã în interzicerea exercitiului tuturor drepturilor prevãzute la art. 64, de la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare la o pedeapsã privativã de libertate si pânã la data terminãrii executãrii sau pânã la data considerãrii acesteia ca executatã (prin gratierea totalã sau a restului de pedeapsã ori prin prescriptia executãrii). Tot spre deosebire de pedeapsa complementarã, care trebuie sã fie pronuntatã de instantã în fiecare caz în parte, pedeapsa accesorie decurge de drept din condamnarea la pedeapsa principalã privativã de libertate, nefiind necesarã pronuntarea explicitã a instantei. Cu toate acestea, în art. 357 alin. 3 din Codul de procedurã penalã se prevede cã atunci când pronuntã pedeapsa închisorii instanta trebuie sã mentioneze în hotãrâre cã persoana condamnatã este lipsitã de drepturile arãtate în art. 71 din Codul penal, pe durata prevãzutã în acelasi articol.

În aceste conditii Curtea nu poate retine argumentul potrivit cãruia art. 64 din Codul penal, care reglementeazã interzicerea dreptului de a alege, contravine prevederilor art. 34 din Constitutie. Restrângerea cu titlu de pedeapsã a exercitiului unor drepturi sau al unor libertãti este permisã, asa cum se prevede în art. 49 din Constitutie, pentru apãrarea ordinii publice, a drepturilor si a libertãtilor cetãtenilor. În ceea ce priveste instituirea pedepselor aplicabile si a conditiilor de aplicare si executare ale acestora, fie ele pedepse principale, complementare sau accesorii, Curtea constatã cã aceasta constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Faptul cã prin lege s-a prevãzut cã o persoanã condamnatã la o pedeapsã privativã de libertate este totodatã condamnatã si la interzicerea drepturilor limitativ prevãzute în art. 64 din Codul penal, pânã la executarea în întregime a pedepsei principale sau pânã la considerarea acesteia ca executatã, reprezintã o optiune de politicã penalã a legiuitorului, care a considerat cã pe timpul cât este privat de libertate condamnatul este nedemn sã exercite drepturile prevãzute la art. 64 din Codul penal. Prin aceasta nu se aduce atingere nici unei dispozitii si nici unui principiu al Constitutiei.

În sfârsit, Curtea constatã cã sunt nesemnificative pentru solutionarea exceptiilor referirile fãcute de autorii acestora la pedeapsa degradãrii civice reglementatã în Codul penal francez.

Asa fiind, în cauzele de fatã exceptiile de neconstitutionalitate ridicate urmeazã sã fie respinse.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 si art. 71 din Codul penal, exceptii ridicate de Nicolae Berdea, Cosmin Ciurar si Florin Susan în dosarele nr. 400/2001 si nr. 6.554/2000 ale Tribunalului Sibiu.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 14 iunie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

 

DECIZIA Nr. 185

din 14 iunie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6

din Codul de procedurã penalã

 

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Iuliana Nedelcu - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, exceptie ridicatã de Augustin Mircea Vojgan în Dosarul nr. 973/2001 al Tribunalului Maramures – Sectia penalã.

La apelul nominal rãspunde avocat Florin Predescu pentru autorul exceptiei. În motivarea exceptiei autorul acesteia aratã cã prevederile art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã sunt contrare prevederilor art. 125 din Constitutie si celor din Protocolul aditional nr. 7 la Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, referitoare la dreptul la calea de atac “a recursului efectiv”.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã reglementãrile privitoare la exercitarea cãilor de atac sunt de competenta legiuitorului. Se mai aratã cã din ansamblul dispozitiilor Protocolului aditional nr. 7 la Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale pot fi considerate ca fiind pertinente în cauzã numai prevederile art. 2 pct. 1, însã, deoarece aceste dispozitii se aplicã în situatia existentei unei hotãrâri de condamnare, invocarea acestora este irelevantã în prezenta cauzã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:

Prin Încheierea nr. 75/R din 20 februarie 2001, pronuntatã în Dosarul nr. 973/2001, Tribunalul Maramures - Sectia penalã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, exceptie ridicatã de Augustin Mircea Vojgan.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia aratã cã dispozitiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã sunt contrare prevederilor art. 125 din Constitutie si celor din Protocolul aditional nr. 7 la Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a  libertãtilor fundamentale, deoarece textul de lege invocat nu prevede nici o cale de atac împotriva încheierii privind abtinerea sau recuzarea judecãtorilor.

Tribunalul Maramures - Sectia penalã, exprimându-si opinia, aratã cã exceptia este neîntemeiatã, deoarece legea nu prevede o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, aceasta putând fi atacatã o datã cu fondul. Acordarea posibilitãtii de a ataca aceastã încheiere separat cu recurs ar duce în cele mai multe cazuri la tergiversarea nejustificatã a cauzelor penale.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sãu de vedere, aratã cã exceptia este neîntemeiatã, întrucât dispozitiile art. 52 alineatul ultim din Codul de procedurã penalã nu contravin prevederilor legale invocate.

Presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã constatã cã este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã.

Aceste dispozitii au urmãtorul continut: “Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cãi de atac.”

Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind încãlcate sunt:

- Art. 125: “(1) Justitia se realizeazã prin Curtea Supremã de Justitie si prin celelalte instante judecãtoresti stabilite de lege.

(2) Este interzisã înfiintarea de instante extraordinare.

(3) Competenta si procedura de judecatã sunt stabilite de lege.”

Prevederile art. 2 din Protocolul aditional nr. 7 la Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, de asemenea, considerate a fi încãlcate, au urmãtorul continut:

“1. Orice persoanã declaratã vinovatã de o infractiune de cãtre un tribunal are dreptul sã cearã examinarea declaratiei de vinovãtie sau a condamnãrii de cãtre o jurisdictie superioarã. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.

2. Acest drept poate face obiectul unor exceptii în cazul infractiunilor minore, asa cum acestea sunt definite de lege, sau când cel interesat a fost judecat în primã instantã de cãtre cea mai înaltã jurisdictie ori a fost declarat vinovat si condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitãrii sale.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã dispozitiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã nu sunt contrare art. 125 din Constitutie, ci în deplinã concordantã cu acestea. În alin. (3) al art. 125 din Constitutie se prevede cã “Competenta si procedura de judecatã sunt stabilite de lege”. În acest sens dispozitiile constitutionale ale art. 128 prevãd cã “Împotriva hotãrârilor judecãtoresti, pãrtile interesate si Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în conditiile legii”. Prin urmare, este atributul legiuitorului sã stabileascã atât cãile de atac, cât si conditiile exercitãrii aestora. Faptul cã încheierea de sedintã prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, precum si cea prin care s-a admis recuzarea nu sunt supuse separat nici unei cãi de atac nu aduce atingere garantãrii constitutionale a dreptului la apãrare sau a posibilitãtii de a se folosi cãile de atac stabilite de legea proceduralã. Lipsa reglementãrii privind exercitarea unei cãi de atac împotriva unor atare încheieri se justificã prin nevoia de a se evita tergiversarea inutilã a solutionãrii fondului cauzei. Examinând dispozitiile Protocolului aditional nr. 7 la Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale invocate, Curtea constatã cã numai prevederile art. 2 pot fi considerate ca fiind incidente în cauzã.

Asadar, examinarea constitutionalitãtii textelor de lege criticate urmeazã sã fie fãcutã cu raportare numai la acest text, celelalte norme nefiind incidente în cauzã. Sub acest aspect Curtea constatã cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 2 din Protocolul aditional nr. 7 la Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, deoarece acestea se referã la situatiile în care instanta de judecatã a pronuntat o hotãrâre de  condamnare; or, în spetã încheierea de sedintã privind respingerea cererii de recuzare a unui membru al completului de judecatã apartine categoriei de încheieri date în cursul judecãtii, prin care instanta de judecatã solutioneazã chestiuni prealabile judecãrii fondului cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, exceptie ridicatã de Augustin Mircea Vojgan în Dosarul nr. 973/2001 al Tribunalului Maramures - Sectia penalã.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 14 iunie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Cristina Radu

 

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTÃRÂRE

privind aprobarea Procedurii de control al valorii în vamã a mãrfurilor importate

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României,

având în vedere prevederile art. 13 si 17 din Acordul privind punerea în aplicare a art. VII al Acordului general pentru tarife vamale si comert 1994, ratificat prin Legea nr. 133/1994, în conformitate cu prevederile art. 77 alin. (1) din Legea privind Codul vamal al României nr. 141/1997,

 

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

 

Art. 1. - Se aprobã Procedura de control al valorii în vamã a mãrfurilor importate, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

Art. 2. - Prezenta hotãrâre intrã în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Ministrul afacerilor externe,

Mircea Geoanã

Ministrul integrãrii europene,

Hildegard Carola Puwak

 

Bucuresti, 21 august 2001.

Nr. 788.

 

ANEXÃ

 

Procedura de control

al valorii în vamã a mãrfurilor importate

 

Art. 1. - (1) Activitatea de control al valorii în vamã se efectueazã astfel încât mãrfurile sã nu stationeze nejustificat în vamã.

(2) În întelesul prezentei proceduri analiza de risc reprezintã activitatea desfãsuratã de autoritatea vamalã în vederea identificãrii operatiunilor de import care prezintã riscuri în materie de evaluare în vamã.

(3) Criteriile de efectuare a analizei de risc se aprobã prin decizie a directorului general al Directiei Generale a Vãmilor si se comunicã numai unitãtilor din subordine la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri. Criteriile de efectuare a analizei de risc se actualizeazã în urma analizãrii operatiunilor de import care prezintã riscuri în materie de evaluare în vamã.

Art. 2. - (1) Determinarea definitivã a valorii în vamã se amânã potrivit prevederilor art. 77 alin. (4) din Legea privind Codul vamal al României nr. 141/1997 în situatia în care valoarea în vamã nu poate fi determinatã pe baza documentelor anexate la declaratia vamalã de import sau atunci când autoritatea vamalã are motive sã se îndoiascã de veridicitatea sau de exactitatea valorii declarate.

(2) Amânarea determinãrii definitive a valorii în vamã se decide de seful biroului vamal de control si vãmuire sau de agentii vamali desemnati de acesta prin ordin de serviciu, în urma efectuãrii analizei de risc. Termenul de amânare a determinãrii definitive a valorii în vamã este de maximum 50 de zile de la data înregistrãrii declaratiei vamale. Decizia de amânare a determinãrii definitive a valorii în vamã se comunicã în scris importatorului.

Art. 3. - (1) În cazul în care s-a procedat la amânarea determinãrii definitive a valorii în vamã, importatorul poate ridica mãrfurile din vamã cu conditia sã furnizeze autoritãtii vamale o garantie suficientã care sã asigure încasarea drepturilor de import corespunzãtoare mãrfurilor respective.

(2) În situatia prevãzutã la alin. (1) drepturile de import calculate pe baza valorii în vamã declarate de importator se încaseazã si se vireazã la bugetul de stat, iar garantia calculatã potrivit prevederilor prezentei proceduri se constituie la biroul vamal de control si vãmuire la care se efectueazã formalitãtile vamale de import, înainte de acordarea liberului de vamã.

(3) Garantia se constituie în formele prevãzute la art. 152 din Legea privind Codul vamal al României nr. 141/1997.

Art. 4. - (1) Importatorii pot opta pentru furnizarea unei garantii globale sau a unei garantii izolate, în conditiile mentionate la art. 2 si 3.

(2) Dacã importatorii efectueazã operatiuni frecvente cu acelasi fel de marfã, garantia globalã reprezintã 10% din cuantumul drepturilor de import calculate la valoarea în vamã a mãrfurilor stabilite în urma analizei de risc, care au fost importate în anul precedent sau care urmeazã sã fie importate în anul în curs.

(3) Garantia izolatã este valabilã numai pentru o singurã operatiune de import. În acest caz cuantumul garantiei se calculeazã în proportie de 30% din drepturile de import estimate sã fie achitate de importator pentru mãrfurile care fac obiectul formalitãtilor vamale de import, pe baza documentelor de evaluare prezentate la vãmuire.

Art. 5. - (1) Eliberarea din vamã a mãrfurilor pentru care s-a depus o garantie este urmatã în mod obligatoriu de un control asupra corectitudinii valorii în vamã declarate.

(2) Controlul valorii în vamã declarate de importator se efectueazã de directia regionalã vamalã interjudeteanã, la solicitarea biroului vamal de control si vãmuire în evidenta cãruia se aflã operatiunea de import.

(3) Biroul vamal de control si vãmuire comunicã în scris solicitarea de efectuare a controlului valorii în vamã directiei regionale vamale interjudetene în subordinea cãreia se aflã, în termen de 3 zile de la data ridicãrii mãrfurilor din vamã. Solicitarea va cuprinde criteriile în baza cãrora s-a decis amânarea determinãrii definitive a valorii în vamã a mãrfurilor importate si va fi însotitã de copiile de pe documentele depuse de importator pentru efectuarea formalitãtilor vamale de import.

(4) În situatia în care sediul importatorului sau locul de depozitare a mãrfurilor se aflã pe teritoriul de competentã al altei directii regionale vamale interjudetene, solicitarea de control a biroului vamal de control si vãmuire, precum si documentele anexate la aceasta se retransmit acestei directii în termen de 24 de ore.

Art. 6. - Garantia globalã rãmâne la dispozitia autoritãtii vamale timp de 60 de zile de la data efectuãrii ultimei operatiuni de import, iar garantia izolatã, timp de 60 de zile de la data depunerii la autoritatea vamalã.

Art. 7. - Garantia globalã sau izolatã este utilizatã de autoritatea vamalã numai pentru încasarea diferentelor de drepturi de import constatate în urma verificãrii modului de determinare a valorii în vamã, pe baza actului constatator.

Art. 8. - Pentru garantiile constituite autoritatea vamalã nu datoreazã dobândã sau despãgubiri.

Art. 9. - (1) Directiile regionale vamale interjudetene initiazã procedura de control la sediul importatorului si, dacã este cazul, la locul de depozitare a mãrfurilor importate, din momentul primirii solicitãrii biroului vamal de control si vãmuire comunicate potrivit art. 5 alin. (3) si (4).

(2) Controlul la sediul importatorului si la locul de depozitare a mãrfurilor importate se efectueazã potrivit normelor metodologice aprobate prin decizie a directorului general al Directiei Generale a Vãmilor la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri si se comunicã numai unitãtilor din subordinea Directiei Generale a Vãmilor.

Art. 10. - (1) Decizia privind determinarea definitivã a valorii în vamã a mãrfurilor importate este emisã de directorul directiei regionale vamale interjudetene în subordinea cãreia se aflã biroul vamal de control si vãmuire la care s-a efectuat operatiunea de import, pe baza raportului întocmit în urma verificãrilor efectuate la sediul importatorului si, dacã este cazul, la locul de depozitare a mãrfurilor importate.

(2) Decizia privind determinarea definitivã a valorii în vamã a mãrfurilor importate se comunicã în scris importatorului si biroului vamal de control si vãmuire la care s-a efectuat operatiunea de import, în termen de 30 de zile de la data ridicãrii mãrfurilor din vamã. O copie de pe aceastã decizie se comunicã Directiei Generale a Vãmilor în termen de 5 zile de la data emiterii.

(3) Directorul directiei regionale vamale interjudetene poate prelungi termenul de 30 de zile prevãzut la alin. (2) cu maximum 20 de zile, în cazul în care din motive temeinic justificate operatiunea de control la sediul importatorului si, dacã este cazul, la locul de depozitare a mãrfurilor nu poate fi încheiatã în acest termen.

(4) În decizie se vor preciza valoarea în vamã a mãrfurilor importate, determinatã cu titlu definitiv, ratiunile care au stat la baza determinãrii acesteia si suma care urmeazã sã fie încasatã sau suma care urmeazã sã fie restituitã ori disponibilizatã de cãtre biroul vamal de control si vãmuire din garantia constituitã de importator potrivit art. 4.

Art. 11. - (1) Încasarea în totalitate sau în parte a garantiei constituite potrivit art. 4 se face de biroul vamal de control si vãmuire prin întocmirea actului constatator la data comunicãrii deciziei directorului directiei regionale vamale interjudetene, prin care se dispune aceasta, fãrã a se depãsi termenul de valabilitate a garantiei.

(2) Restituirea sau disponibilizarea, în totalitate sau în parte, a garantiei constituite potrivit art. 4 se face de biroul vamal de control si vãmuire în baza deciziei communicate de directia regionalã vamalã interjudeteanã, în termen de cel mult 24 de ore de la emiterea acesteia.

Art. 12. - Operatiunile de import al mãrfurilor, care se deruleazã în baza acelorasi întelegeri contractuale sau în conditii similare, se efectueazã fãrã repetarea prezentei proceduri, dacã în urma verificãrii operatiunilor anterioare s-a constatat realitatea valorii de tranzactie declarate.

Art. 13. - Pe baza analizei de risc si a informatiilor obtinute din activitatea proprie Directia Generalã a Vãmilor si directiile regionale vamale interjudetene efectueazã din proprie initiativã verificãri ulterioare si investigatii asupra valorii în vamã declarate la import, la sediul  importatorilor si la locul de depozitare a mãrfurilor importate.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTÃRÂRE

privind transferul pachetelor de actiuni detinute de stat la unele societãti comerciale din turism de la Ministerul Turismului la Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 4 alin. 2 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 7/2001 privind unele mãsuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de privatizare a societãtilor comerciale din turism, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 276/2001,

 

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

 

Art. 1. - În vederea finalizãrii procesului de privatizare pachetele de actiuni detinute de stat la societãtile comerciale din turism prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre se transferã de la Ministerul Turismului la Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului.

Art. 2. - Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului va exercita toate competentele privind procesul de privatizare si toate drepturile si obligatiile ce decurg din calitatea de actionar în numele statului la aceste societãti comerciale.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul turismului,

Matei-Agathon Dan

Ministrul Autoritãtii pentru Privatizare

si Administrarea Participatiilor Statului,

Ovidiu Tiberiu Musetescu

 

Bucuresti, 21 august 2001.

Nr. 789.

 

ANEXÃ

 

LISTA

cuprinzând societãtile comerciale la care pachetele de actiuni detinute de stat se transferã de la Ministerul Turismului la Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului

 

Nr. crt.

Codul fiscal

Denumirea

societãtii comerciale

Localitatea

Judetul

1.

2003488

DURÃU

Ceahlãu

Neamt

2.

7823411

SKI ALPIN

Sinaia

Prahova

3.

2980903

CARPCONSTRUCT

Mangalia (Neptun)

Constanta

4.

1174552

MONTEORU

Merei Buzãu

 

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTÃRÂRE

privind alocarea unor sume din Fondul de rezervã bugetarã la dispozitia Guvernului pe anul 2001 pentru finantarea de lucrãri la unele obiective din judetul Cluj

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României, ale art. 20 din Legea nr. 72/1996 privind finantele publice, cu modificãrile ulterioare, ale art. 22 lit. a) din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, precum si ale art. 106 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 60/2001 privind achizitiile publice,

 

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

 

Art. 1. - Se aprobã alocarea din Fondul de rezervã bugetarã la dispozitia Guvernului pe anul 2001 a sumei de 51 miliarde lei pentru finantarea lucrãrilor la obiectivele din judetul Cluj prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

Art. 2. - (1) Din suma prevãzutã la art. 1 se suplimenteazã bugetul Ministerului Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei pe anul 2001 cu suma de 49,1 miliarde lei.

(2) Sumele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2001 se suplimenteazã cu suma de 1,9 miliarde lei pentru judetul Cluj, care se alocã dupã cum urmeazã:

a) 1,2 miliarde lei - Consiliului Judetean Cluj;

b) 0,7 miliarde lei - Consiliului Local al Municipiului Turda.

(3) Pentru conventiile care au ca obiect achizitionarea de bunuri, servicii si lucrãri pentru realizarea obiectivelor prevãzute în anexã, pragurile mentionate la art. 13 lit. a)-c) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 60/2001 privind achizitiile publice, se stabilesc la valoarea de 2.000.000 euro pentru fiecare.

Art. 3. - Ministerul Finantelor Publice va introduce modificãrile corespunzãtoare în bugetul de stat si în bugetul Ministerului Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei pe anul 2001.

Art. 4. - Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei si alte organe abilitate de lege vor controla modul de utilizare a sumelor alocate potrivit prezentei hotãrâri, în conformitate cu prevederile legale.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul lucrãrilor publice, transporturilor si locuintei,

Miron Tudor Mitrea

Ministrul administratiei publice,

Octav Cozmâncã

Ministrul pentru coordonarea

Secretariatului General al Guvernului,

Petru Serban Mihãilescu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

 

Bucuresti, 23 august 2001.

Nr. 801.

 

ANEXÃ

 

LUCRÃRILE

la obiectivele din judetul Cluj

finantate din Fondul de rezervã bugetarã la dispozitia Guvernului pe anul 2001

 

Nr. crt.

Tipul

Suma alocatã

-miliarde lei-

Beneficiarul lucrãrii

1.

Covor asfaltic DN 1 si DN 15 (portiunea specificã municipiului Turda). Sistematizãri si marcaje rutiere

8,0

Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei

2.

Reciclare + asfaltare Aeroport Luna - DN 15 (3,2 km)

 

5,0

Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei

3.

Covor asfaltic Câmpia Turzii -Ceanu Mare (21 km)

34,9

Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei

4.

Parapet provizoriu pe Podul Aries

0,3

Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei

5.

Marcaje rutiere + borne

0,4

Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei

6.

Indicatoare de semnalizare

0,5

Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei

7.

Amenajare Viisoara

0,5

Consiliul Judetean Cluj

8.

Amenajare Ceanu Mare

0,7

Consiliul Judetean Cluj

9.

Amenajãri sãli (zugrãveli, vopsitorie, mobilier)

0,7

Consiliul Local al Municipiului Turda

TOTAL:

51,0