MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

 

Anul XIII - Nr.70   LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE   Vineri, 9 februarie 2001

 

SUMAR

 

DECRETE

 

25. - Decret privind acordarea unor gratieri individuale

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 217 din 14 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 alin. (1), (2), (3) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, modificată si completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice

 

Decizia nr. 227 din 16 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 din Codul penal

 

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

285/2000. - Ordonantă de urgentă privind structurile multiculturale ale Universitătii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea unor gratieri individuale

 

În temeiul art. 94 lit. d) si al art. 99 din Constitutia României, din motive umanitare si pentru ca acest act de clementă să conducă la integrarea socială a celor cărora le-a fost acordat,

 

Presedintele României d e c r e t e a z ă :

 

Art. 1. - Se gratiază pedeapsa cu închisoarea aplicată următorilor condamnati:

- Badea Pele Tudorel George, născut la 23 februarie 1975, condamnat la 1 an închisoare prin Sentinta penală nr. 826/1999 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 1.480/1999 a Tribunalului Bucuresti, pentru infractiunea de furt calificat;

- Dună Petrică, născut la 20 iunie 1964, condamnat la 2 ani închisoare prin Sentinta penală nr. 1.492/1997 a Judecătoriei Craiova, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 203/1998 a Curtii de Apel Craiova, pentru infractiunile de înselăciune, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată si uz de fals;

- Tîmplaru Mirela, născută la 17 noiembrie 1969, condamnată la 6 luni închisoare prin Sentinta penală nr. 1.371/1997 a Judecătoriei Drăgăsani, definitivă prin Decizia penală nr. 330/1998 a Curtii de Apel Pitesti, pentru infractiunea de furt calificat;

- Tudoran Mihaela, născută la 2 septembrie 1969, condamnată la 3 luni închisoare prin Sentinta penală nr. 356/1999 a Judecătoriei Oltenita, definitivă prin Decizia penală nr. 933/2000 a Curtii de Apel Bucuresti, pentru infractiunile de înselăciune, fals intelectual si uz de fals.

Art. 2. - Se gratiază restul rămas neexecutat din pedeapsa cu închisoarea aplicată următorilor condamnati:

- Aparaschivei Anica, născută la 26 iunie 1946, condamnată la 8 luni închisoare prin Sentinta penală nr. 119/1996 a Judecătoriei Fălticeni, pentru infractiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoresti;

- Bîtea Dumitru, născut la 9 februarie 1975, condamnat la 1 an închisoare prin Sentinta penală nr. 62/1999 a Judecătoriei Moldova Nouă, definitivă prin Decizia penală nr. 17/2000 a Curtii de Apel Timisoara, pentru infractiunea de furt calificat;

- Ciuraru Ion, născut la 4 octombrie 1932, condamnat la 3 luni închisoare prin Sentinta penală nr. 1.740/1994 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 398/1994 a Tribunalului Ialomita, pentru tăierea si însusirea de arbori, si la 1 an si 10 luni închisoare prin Sentinta penală nr. 1.645/1992 a Judecătoriei Slobozia, pentru complicitate la infractiunea de furt calificat;

- Gaită Radu, născut la 19 februarie 1970, condamnat la 1 an si 6 luni închisoare prin Sentinta penală nr. 1.255/1997 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 911/1998 a Curtii de Apel Ploiesti, pentru infractiunea de furt calificat;

- Ionescu Gheorghita, născută la 26 iunie 1963, condamnată la 1 an închisoare prin Sentinta penală nr. 331/1996 a Judecătoriei Resita, pentru complicitate la infractiunea de furt calificat si la tentativă de furt calificat;

- Szanto Levente Csongor, născut la 27 august 1979, condamnat la 1 an si 6 luni închisoare prin Sentinta penală nr. 1.155/1999 a Judecătoriei Târgu Mures, definitivă prin Decizia penală nr. 454/2000 a Curtii de Apel Târgu Mures, pentru infractiunea de furt calificat;

- Szucs Nandor Tihamer, născut la 15 iunie 1976, condamnat la 2 ani închisoare prin Decizia penală nr. 707/A/1997 a Tribunalului Bihor, pentru complicitate la infractiunea de furt calificat.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 99 alin. (2) din

Constitutia României,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

 

Bucuresti, 5 februarie 2001.

Nr. 25.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 217

din 14 noiembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 alin. (1 ), (2), (3) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale,

modificată si completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa – judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 alin. (1), (2), (3) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, modificată si completată, prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, exceptie ridicată de Societatea de Investitii Financiare Transilvania - S.A. din Brasov în Dosarul nr. 1.785/2000 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa autorului exceptiei si a Societătii Comerciale "Complex Ovidiu Melody" - S.A. din Mamaia, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiată, întrucât nu există neconcordante între textul de lege criticat si dispozitiile constitutionale.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 1.785/2000, Tribunalul Constanta - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 alin. (1), (2), (3) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, modificată si completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, exceptie ridicată de Societatea de Investitii Financiare Transilvania - S.A. din Brasov.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 322 alin. (1), (2), (3) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 99/1999, contravin următoarelor prevederi constitutionale:

- art. 15 alin. (1), întrucât este încălcat dreptul actionarilor de a dispune cu privire la măsurile majore care se iau în societatea comercială;

- art. 15 alin. (2), deoarece măsurile privind privatizarea societătilor comerciale, asa cum sunt prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997, se aplică si societătilor comerciale total sau partial privatizate, privatizare care s-a efectuat cu mult înaintea aparitiei Legii nr. 99/1999;

- art. 21, întrucât atât drepturile, cât si interesele societătii comerciale în calitate de actionar, în ceea ce priveste dreptul de administrare si dispozitie, reglementate de Legea nr. 31/199U, sunt "total anulate prin excluderea căilor de apărare în justitie a acestor drepturi";

- art. 41 alin. (2), ca urmare a introducerii de drept a terenurilor în capitalul social al societătii comerciale peste vointa si interesul actionarilor, cu valori impuse, care în majoritatea cazurilor sunt nereale;

- art. 78, deoarece prevederile art. 322 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 "retroactivează prin aplicarea la unele situatii juridice calificate si clasificate juridic anterior aparitiei acestei legi".

Tribunalul Constanta - Sectia comercială, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată. În acest sens se arată că dispozitiile art. 322 alin. (3) din Legea nr. 99/1999 contravin prevederilor art. 49 din Constitutie, întrucât, "modificând de drept structura actionariatului este afectat implicit si dreptul de decizie al actionarilor, în conditiile în care statul devine actionar majoritar, putând astfel să îsi impună vointa în ceea ce priveste functionarea societătii. Din cuprinsul art. 49 din Constitutie reiese că se restrâng unele drepturi si libertăti numai dacă se impune si numai pentru anumite situatii, la care Legea nr. 99/1999 nu face referire. În lipsa unor astfel de situatii expres arătate în cuprinsul art. 49 din Constitutie, reglementarea prevăzută de art. 322 alin. (3) este neconstitutională".

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece majorarea de drept a capitalului social cu valoarea terenului pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu poate fi considerată neconstitutională atâta timp cât nu are drept consecintă încălcarea dispozitiilor art. 15, 21, ale art. 41 alin. (2) si ale art. 78 din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. (1) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Exceptia de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 322 alin. (1), (2), (3) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997 (dispozitii introduse prin art. I pct. 43 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999), având următorul cuprins: "(1) Capitalul social al societătilor comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majorează de drept cu valoarea terenurilor mentionate în certificat.

(2) Administratorii sunt obligati să înregistreze majorarea capitalului social la registrul comertului în termen de 60 de zile de la data emiterii certificatului, societatea comercială fiind scutită de plata taxelor si a oricăror alte obligatii legate de această operatiune.

(3) În cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unităti administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căruia se vor emite actiuni suplimentare ce vor reveni de drept institutiei publice implicate. Cumpărătorul are un drept de optiune la cumpărarea de la institutia publică implicată, la un pret convenit în contractul initial de vânzare a actiunilor ori, în lipsa unei clauze în acest sens, la pretul plătit de cumpărător pentru pachetul initial de actiuni, reactualizat în conformitate cu prevederile normelor metodologice emise în aplicarea acestei ordonante de urgentă, a unui număr de actiuni suplimentare reprezentând un procent din actiunile nou-emise egal cu cota de participare a cumpărătorulul la capitalul social la data când s-a emis certificatul sau la data achizitionării pachetului initial de actiuni, după caz. Cumpărătorul îsi poate exercita această optiune în termen de două luni de la data înregistrării majorării capitalului social. Transferul dreptului de proprietate asupra actiunilor nou-emise are loc în momentul plătii integrale a actiunilor. ( ... )

(5) Adunarea generală care decide emiterea actiunilor suplimentare corespunzătoare valorii terenului poate să hotărască convertirea automată a acestora în actiuni preferentiale, cu dividend prioritar, fără drept de vot, pe data expirării termenului de exercitare a dreptului de optiune ori, după caz, la data rezolutiunii contractului de vânzare-cumpărare a actiunilor. "

Autorul exceptiei consideră că sunt neconstitutionale acele dispozitii din textele legale mentionate prin care se majorează de drept capitalul social al societătilor comerciale supuse privatizării cu valoarea terenurilor pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate, asupra acestor terenuri, constituite ca aport în natură al statului, deoarece sunt încălcate dispozitiile constitutionale ale art. 15 privind neretroactivitatea legii, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 41 alin. (2) privind ocrotirea proprietătii private si ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că aceasta este neîntemeiată si urmează să fie respinsă.

I. O primă critică formulată de autorul exceptiei constă în aceea că dispozitiile art. 322 alin. (1), (2), (3) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 încalcă prevederile art. 15 din Constitutie, care prevăd: "(1) Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile. "

Se consideră că dispozitiile legale criticate încalcă dreptul actionarilor de a dispune cu privire la măsurile majore ce se iau în societate si totodată au un caracter retroactiv, deoarece se aplică si societătilor partial sau total privatizate înainte de intrarea în vigoare a legii.

Curtea Constitutională constată că aceste motive de neconstitutionalitate nu pot fi retinute. Într-adevăr, dispozitiile art. 322 alin. (1), (2), (3) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 nu încalcă prevederile art. 15 alin. (1) din Constitutie, deoarece capitalul social se majorează de drept, adică potrivit legii, or drepturile si libertătile la care se referă textul constitutional se exercită în conditiile prevăzute de lege.

În ceea ce priveste critica privind încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie Curtea constată că dispozitiile art. 322 alin. (1), (2), (3) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 nu contin în sine nici o dispozitie cu caracter retroactiv, aplicându-se, potrivit art. 2 din această ordonantă: "(...) a) vânzării de actiuni la societătile comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar, indiferent de numărul actiunilor pe care le detine, inclusiv la societătile nationale, companiile nationale si celelalte societăti comerciale rezultate din reorganizarea regiilor autonome de interes national sau local,

b) vânzării de active ale regiilor autonome si ale societătilor comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, inclusiv ale companiilor nationale si ale societătilor nationale ori ale celorlalte societăti comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonome de interes national sau local. "

II. Cea de-a doua critică formulată constă în aceea că dispozitiile art. 322 alin. (1), (2), (3) si (5) din ordonantă încalcă prevederile art. 21 din Constitutie, text potrivit căruia "(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”. Se consideră că prin dispozitiile legale criticate atât dreptul de administrare, cât si cel de dispozitie, reglementate de Legea nr. 31/1990, "sunt anulate prin imposibilitatea folosirii tuturor căilor de apărare în justitie a acestor drepturi".

Curtea constată că nici acest motiv de neconstitutionalitate nu poate fi retinut, deoarece art. 322 alin. (1), (2), (3) si (5) din actul normativ criticat reglementează căi de atac în justitie - cererea de anulare si opozitia - a căror solutionare este de competenta curtii de apel.

III. A treia critică se referă la încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor." Se consideră că dispozitiile legale criticate creează o discriminare nejustificată între proprietatea privată a statului si proprietatea privată a persoanelor fizice si juridice.

Analizând această sustinere, Curtea constată că, potrivit art. 322 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997, capitalul social al societătilor comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majorează de drept cu valoarea terenurilor mentionate în certificat, care va fi considerată ca aport în natură al statului sau al unei unităti administrativ teritoriale, după caz, la capitalul social al societătii comerciale, în schimbul căruia se vor emite actiuni suplimentare ce vor reveni de drept institutiei publice implicate. Prin urmare, majorarea capitalului social cu valoarea terenului pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate, urmată de emiterea de noi actiuni, are în vedere terenurile detinute de societătile comerciale, care sunt necesare atât pentru desfăsurarea activitătii în conformitate cu obiectul lor de activitate; cât si pentru privatizarea societătii respective, fără ca prin aceasta să se înfrângă protectia proprietătii private.

IV. O a patra critică formulată de autorul exceptiei priveste încălcarea art. 78 din Constitutie, potrivit căruia "Legea se publică în Monitorul Oficial al României si intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei".

Curtea constată că art. 322 alin. (1), (2), (3) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului, nr. 88/1997 nu stabileste retroactiv dobândirea terenurilor în cauză, deoarece aceste terenuri nu au fost detinute de societatea comercială cu titlu de proprietate, ci numai în folosintă până la data eliberării certificatului de proprietate. Dispozitiile textului de lege criticat prevăd situatiile în care majorarea capitalului social are loc de drept, ele aplicăndu-se situatiilor juridice intervenite după intrarea în vigoare a legii, astfel încât nu sunt încălcate prevederile art. 78 din Constitutie. De altfel, în acest sens Curtea Constitutională s-a mai pronuntat, si anume prin Decizia nr. 8 din 24 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 7 august 2000.

Fată de cele arătate Curtea urmează să respingă exceptia de neconstitutionalitate.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 afin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

                  Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 alin. (1), (2), (3) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 prvivind privatizarea societătilor comerciale, modificată si completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, exceptie ridicată de Societatea de Investitii Financiare Transilvania - S.A. din Brasov în Dosarul nr. 1.785/2000 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 noiembrie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 227

din 16 noiembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 din Codul penal

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 din Codul penal, exceptie ridicată de Valentin Vâlcu în Dosarul nr. 22.925/1998 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti, având ca părti: autorul exceptiei, Simion Ghilea si Ziarul "Adevărul".

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ridicate, prevederile art. 207 din Codul penal fiind constitutionale. În acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 iunie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 22.925/1998, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 din Codul penal, exceptie ridicată de Valentin Vâlcu într-un proces de calomnie prin presă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile art. 207 din Codul penal sunt contrare mai multor dispozitii si principii din Constitutie, precum si unor dispozitii ale Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Criticile de neconstitutionalitate au în vedere următoarele aspecte:

- Dreptul la apărare: Prin conditionarea generică a dreptului inculpatului de a produce dovezi art. 207 din Codul penal contravine dreptului constitutional la apărare consfintit prin art. 24 alin. (1) din Constitutie. Conditionând admisibilitatea probei veritătii de existenta unui interes legitim, textul limitează dreptul inculpatului de a dovedi veridicitatea afirmatiilor sale.

- Limitarea accesului liber la justitie prevăzut la art. 21 din Constitutie. Consacrând posibilitatea ca instanta să nu admită în principiu proba veritătii, art. 207 din Codul penal limitează în mod direct accesul inculpatului la justitie, care este oprit să participe activ la desfăsurarea procesului penal tocmai atunci când îi revine sarcina probei.

- Inegalitatea în fata legii si a autoritătilor. În opinia autorului exceptiei, art. 207 din Codul penal, introducând o conditie de admisibilitate cu caracter general, echivocă si vagă, necorelată cu criterii si determinări care să îi asigure obiectivitatea aplicării, creează premisele unei discriminări între subiectii de drept aflati în aceeasi situatie.

- Libertatea presei. Autorul exceptiei sustine că prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 30 alin. (1) referitoare la libertatea de exprimare, precum si ale art. 31 alin. (1), referitoare la dreptul la informatie. În opinia sa textul art. 207 din Codul penal, "gândit si redactat în conditiile statului totalitar, constrânge si bagatelizează functia si rolul presei, echivalându-le cu orice gen de comportare particulară si nonmorală".

Exprimându-si opinia, instanta de judecată a apreciat că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. Principiul libertătii probelor, în sensul producerii lor, cunoaste, ca orice regulă de drept, anumite limitări, iar dispozitiile art. 207 din Codul penal prevăd că proba veritătii, în cazul calomniei, este admisibilă numai dacă afirmarea sau imputareă a fost săvârsită pentru apărarea unui interes legitim. De aceea proba adevărului este admisă numai în mod exceptional, constituind o exceptio veritatis. Potrivit opiniei instantei de judecată nu poate fi vorba de două procese în cazul judecării infractiunilor de calomnie si de insultă, ci de o probă cu un regim de administrare specific, deosebit de probele testimoniale si probele cu înscrisuri, tocmai datorită faptului că se vizează dovedirea existentei unei cauze speciale de înlăturare a caracterului penal al faptei.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că sustinerea autorului exceptiei, în sensul că dispozitiile art. 207 din Codul penal ar fi contrare prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21, art. 23 alin. (8) si ale art. 24 din Constitutie, este neîntemeiată. În acelasi timp se consideră că exceptia este întemeiată în raport cu dispozitiile art. 10 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În opinia Guvernului actuala redactare a art. 207 din Codul penal nu este în concordantă cu exigentele Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului a stabilit standarde diferite de protectie pentru discursul referitor la chestiuni politice sau de interes general, spre deosebire de afirmatiile care privesc aspecte strict private. Pe cale de consecintă, existenta unor standarde diferite de protectie a libertătii de exprimare solicită si standarde diferite în ceea ce priveste posibilitatea dovedirii bunei-credinte sau a realitătii afirmatiilor. Actuala formulare a art. 207 din Codul penal nu defineste în termeni expliciti notiunea de interes legitim care justifică administrarea probei veritătii. Atâta timp cât nu există o practică judiciară constantă care să interpreteze notiunea "interes legitim" prin prisma notiunii "dezbateri privind subiecte de interes general", folosită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Guvernul îsi exprimă opinia că există posibilitatea ca art. 207 din Codul penal să fie interpretat în asa fel încât proba veritătii să nu fie admisă chiar si în situatiile în care Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale ar impune o protectie maximă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 4711992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 3, 12 si 23 din Legea nr: 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 207 din Codul penal, referitoare la proba veritătii în cazul infractiunilor de insultă si de calomnie. Potrivit acestui text "Proba veritătii celor afirmate sau imputate este admisibilă, dacă afirmarea sau imputarea a fost săvârsită pentru apărarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a făcut proba veritătii nu constituie infractiunea de insultă sau calomnie”.

Analizând criticile de neconstitutionalitate formulate de autorul exceptiei, sub diferitele aspecte mentionate, Curtea constată că nu sunt intemeiate. Astfel sustinerea acestuia în sensul că dispozitiile art. 207 din Codul penal ar fi contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie nu poate fi retinută. Dispozitiile criticate nu creează privilegii sau discriminări. Pe de altă parte, în jurisprudenia Curtii Constitutionale principiul egalitătii nu exclude, ci presupune adoptarea de solutii diferite pentru situatii diferite. Nu se poate sustine nici că prevederile legale examinate ar încălca dispozitiile constitutionale privitoare la accesul liber la justitie, deoarece dispozitiile art. 21 din Constitutie, care reglementează acest principiu, nu au nici o legătură cu prevederile art. 207 din Codul penal, care instituie o cauză specială de întăturare a caracterului penal al faptei.

În ceea ce priveste sustinerea potrivit căreia prevederile criticate ar încălca principiul constitutional al prezumtiei de nevinovătie, prevăzut si de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiată. Si în cazul infractiunilor de insultă sau calomnie inculpatul este prezumat nevinovat până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Mai mult decât atât, acesta are dreptul de a utiliza proba veritătii pentru a infirma caracterul penal al faptei. De altfel, art. 207 din Codul penal nu reglementează stabilirea vinovătiei în cazul infractiunilor de insultă si calomnie. Acest text de lege instituie numai posibilitatea inculpatului de a dovedi veridicitatea afirmărilor sau imputărilor făcute, acestea constituind un caz special de înlăturare a caracterului penal al faptei, prin lipsa pericolului social, dacă fapta a fost săvârsită pentru apărarea unui interes legitim.

O altă critică de neconstitutionalitate constă în sustinerea că dispozitiile art. 207 din Codul penal îngrădesc exercitiul dreptului la apărare si, prin urmare, contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie.

Pentru considerentele expuse anterior Curtea constată că nici această critică nu poate fi retinută. Persoana învinuită de săvărsirea unei infractiuni de insultă sau calomnie are posibilitatea să uzeze pentru apărarea sa de toate mijloacele legale de probă în combaterea temeiniciei acuzării. În acest context proba veritătii nu este unica modalitate de apărare a persoanelor care ar putea fi inculpate pentru afirmările sau imputările făcute, acestea având posibilitatea de a administra orice alte mijloace de probă prevăzute de Codul de procedură penală. De altfel, inculpatul nemultumit are posibilitatea exercitării căilor legale de atac.

                  În legătură cu critica formulată de autorul exceptiei privitoare la contrarietatea prevederilor art. 207 din Codul penal cu dispozitiile art. 30 alin. (1) si ale art. 31 alin. (1) din Constitutie, referitoare la libertatea de exprimare, respectiv la dreptul la informatie, Curtea retine că aceasta nu este justificată. Ea este făcută cu ignorarea dispozitiei art. 30 alin. (6) din Constitutie, care prevede că "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulară a persoanei si nici dreptul la propria imagine”.

Autorul exceptiei critică dispozitiile art. 207 din Codul penal, deoarece pun conditia existentei interesului legitim pentru admiterea probei veritătii, fără ca legea să-l definească. De aici posibilitatea respingerii nejustificate a probei veritătii.

Analizând aceste sustineri Curtea retine că sunt probleme de interpretare si de aplicare a legii; si nu de constitutionalitate, fiind de competenta instantelor judecătoresti.

                  În motivarea exceptiei autorul acesteia se referă la dispozitiile art. 10 pct. 1 din Conventia pentru apărarea dreptiarilor omului si a libertătilor fundamentale, care prevăd dreptul persoanei la libertatea de expresie, drept care include libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii sau idei fără amestecul autoritătilor publice, precum si la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în această materie.

Analizând această sustinere Curtea constată că este, de asemenea, neîntemeiată. Apărarea libertătii de exprimare, precum si a dreptului la informare impune în anumite situatii sanctionarea penală a afirmării lor sau a imputării lor, chiar dacă acestea se referă la fapte adevărate, dar nu au fost făcute pentru apărarea unui “interes legitim”. În acelasi sens sunt si prevederile art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, potrivit cărora "Exercitarea acestor libertăti ce comportă îndatoriri si responsabilităti poate fi supusă unor formalităti, conditii, restrângeri sau sanctiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea natională, integritatea teritorială sau siguranta publică, apărarea ordinii si prevenirea infractiunilar, protectia sănătătii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecătoresti". De altfel, în legătură cu aplicarea acestui articol Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referindu-se la libertatea exprimării prin presă si reluând considerentele anterior exprimate în cauzele "Bladet Tromso si Stensaas împotriva Norvegiei”, 1999, si "Lingens împotriva Austriei", 1986, a statuat: "Dacă presa nu trebuie să depăsească anumite limite, îndeosebi în ceea ce priveste reputatia si drepturile celorlalti, precum si necesitatea de a impiedica divulgarea unor informatii confidentiale, sarcina sa este totusi comunicarea, cu respectarea datoriilor si responsabilitătilor proprii, a informatiilor si ideilor referitoare la orice problemă de interes general" (hotărârea pronuntată în cauza "I. Dalban împotriva României", 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 20 iunie 2000).

Fată de cele arătate, rezultă că dispozitiile art. 207 din Codul penal sunt constitutionale, ele nefiind în contradictie cu nici unul dintre textele coristitutionale invocate de autorul exceptiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 din Codul penal, exceptie ridicată de Valentin Vâlcu în Dosarul nr. 22.925/1998 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 noiembrie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

privind structurile multiculturale ale Universitătii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca

 

În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutia României,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

Art. 1. - Se recunoaste caracterul multicultural al Universitătii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, universitate în care instruirea se face în limbile română, maghiară, germană, precum si în alte limbi de circulatie internatională stabilite de comunitatea academică, potrivit Cartei universitare. Folosirea acestor limbi este încurajată atât în domeniul predării si cercetării stiintifice, cât si în realizarea publicatiilor universitătii.

Art. 2. - (1) Carta universitară reglementează modalitatea de luare a deciziilor în cadrul comunitătii academice, astfel încât fiecare componentă a acesteia să beneficieze de posibilitatea de a decide asupra problemelor care tin de competenta unui departament, a unei catedre, facultăti sau a unui colegiu universitar.

(2) Departamentele liniilor de studiu, înfiintate în conditiile legii si ale Cartei universitare, au rolul de a coordona aplicarea programelor de studii, de a aviza continutul disciplinelor, de a propune politica de resurse umane, de a organiza manifestări stiintifice, culturale, de documentare si schimb de profesori în cadrul, relatiilor interuniversitare, cu respectarea misiunii didactice, stiintifice si conducerii unitare a universitătii.

Art. 3. - Ministerul Educatiei Nationale, în calitate de ordonator principal de credite, si Consiliul National de Finantare a Învătământului Superior aplică, în limita bugetului de stat alocat pentru finantarea de bază a învătământului, superior, coeficienti pentru stabilirea numărului de studenti echivalenti, în măsură să sustină structura multiculturală a universitătii.

 

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

Ministrul educatiei nationale,

Andrei Marga

 

Bucuresti, 20 decembrie 2000.

Nr. 285.