MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

 

Anul XIII - Nr. 74        LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE       Marti, 14 februarie 2001

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

6. - Hotărâre pentru completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 47/2000 privind aprobarea componentei nominale a delegatiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Organizatiei pentru Securitate si Cooperare în Europa

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 199 din 17 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 1 si alin. ultim si a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 270 din 19 decembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

223. - Hotărâre pentru propunerea domnului Pap Géza în functia de episcop al Eparhiei Reformate din Ardeal în vederea recunoasterii prin decret al Presedintelui României

                                              

225. - Hotărâre privind instituirea procedurilor speciale de supraveghere financiară a Societătii Comerciale "Siderca"-S.A. Călărasi, societate comercială cu capital majoritar de stat

 

226. - Hotărâre privind numirea reprezentantilor Guvernului în Consiliul Economic si Social

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

pentru completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 47/2000 privind aprobarea componentei nominale a delegatiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Organizatiei pentru Securitate si Cooperare în Europa

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă includerea în componenta nominală a delegatiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Organizatiei pentru Securitate si Cooperare în Europa, în calitate de membri supleanti, a următorilor:

1. Ana Gheorghe, deputat - Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si umanist)

2. Gheorghită Manuela, deputat - Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si umanist) 3. Vasilescu Lia-Olguta, deputat - Grupul parlamentar al P.R.M.

4. Stanciu Zisu, deputat - Grupul parlamentar al P.R.M.

5. Gheorghiof Titu-Nicolae, deputat    - Grupul parlamentar al P.N.L.

6. Stănisoară Mihai, deputat - Grupul parlamentar al P.D.

7. Székely Ervin Zoltán, deputat - Grupul parlamentar al U.D.M.R.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputatilor si de Senat in sedinta comună din 7 februarie 2001, cu respectarea prevederilor art 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

                                   

Bucuresti, 7 februarie 2001.

Nr. 6.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 199

din 17 octombrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 1 si alin. ultim si a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 1 si alin. ultim si a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Fundatia pentru tineret Iasi în Dosarul nr. 3.061/1999 al Curtii de Apel Iasi - Sectia comercială.

La apelul nominal se prezintă Corneliu Prepelită, reprezentantul Fundatiei pentru tineret Iasi, si avocat Nicolae Volovăt pentru Societatea Comercială "Juventus"-S.A. Iasi.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Fundatiei pentru tineret Iasi solicită admiterea exceptiei si constatarea neconstitutionalitătii dispozitiilor art. 581 alin. 1 si ultim si a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă printr-o decizie de interpretare, în sensul constatării caracterului vremelnic al ordonantei presedintiale până la rămânerea definitivă si irevocabilă a hotărârii pronuntate asupra fondului procesului. Se arată că aceste dispozitii contravin si prevederilor Decretului-lege nr. 150/1990. Se depune în copie proiectul Legii privind reglementarea situatiei juridice a administrării patrimoniului fostei Uniuni a Tineretului Comunist din România, aprobat de Camera Deputatilor în sedinta din 10 octombrie 2000. În final, se arată că Fundatia pentru tineret Iasi îsi mentine motivele de neconstitutionalitate invocate cu ocazia ridicării exceptiei.

Reprezentantul Societătii Comerciale "Juventus"-S.A. Iasi arată că solicitarea autorului exceptiei privind pronuntarea de către Curtea Constitutională a unei decizii de interpretare, în sensul că ordonanta presedintială este vremelnică si executorie până în momentul în care hotărârea instantei este definitivă si irevocabilă, contravine dispozitiilor Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale. Se mai arată că exceptia a fost ridicată pentru tergiversarea solutionării în fond a cauzei, iar nu pentru că textele de lege criticate ar fi neconstitutionale. Se mai sustine că ordonanta presedintială este o procedură specială prin care instanta, la cererea părtii interesate, poate lua măsuri vremelnice în cazuri grabnice, măsurile având caracter provizoriu si nebeneficiind de autoritate de lucru judecat. În final, se arată că textele criticate nu încalcă nici una dintre dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei. De aceea se solicită respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public arată că textele de lege criticate nu, contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. În ceea ce priveste solicitarea autorului exceptiei referitoare la pronuntarea de către Curtea Constitutională a unei decizii de interpretare se arată că potrivit art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constitutională nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra întelesului său contrar Constitutiei”. Textul art. 582 din Codul de procedură civilă, prevăzând posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva ordonantei presedintiale, demonstrează că principiul accesului liber la justitie este respectat. Se solicită respingerea exceptiei ca fiind nefondată.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retne următoarele:

Prin Încheierea din 18 aprilie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 3.061/1999, Curtea de Apel Iasi - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 581 alin. 1 si alin. ultim si a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Fundatia pentru tineret Iasi.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textele de lege criticate contravin prevederilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (3), referitoare la statul de drept, art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2), referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21, privind accesul liber la justitie, art. 49 alin. (2), privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 51, privind respectarea Constitutiei si a legilor, art. 54, referitoare la exercitarea drepturilor si a libertătilor cu bună-credintă, si a celor cuprinse în art. 123, privind înfăptuirea justitiei. Se arată că textele criticate nu circumstantiază caracterul vremelnic si executoriu al ordonantei presedintiale si nici exercitarea căilor de atac împotriva solutiei pronuntate asupra fondului dreptului. Astfel ordonanta presedintială, dintr-un instrument de drept cu scop reparatoriu, se transformă într-un instrument de cauzare de pagube, "de golire a unui drept de substanta sa". Se solicită Curtii Constitutionale să pronunte "o decizie de interpretare" în sensul vremelniciei ordonantei presedintiale până la rămânerea definitivă si irevocabilă a hotărârii pronuntate asupra fondului dreptului. De asemenea, se consideră că această interpretare se impune si cu privire la posibilitatea exercitării căilor de atac asupra ordonantei presedintiale. Autorul exceptiei consideră că judecătorul care aplică legea trebuie să aibă în vedere nu numai textul în sine al procedurii civile, ci, înainte de toate, textele constitutionale ce au fortă juridică supremă. De asemenea, se arată că prin normele criticate se încalcă si dispozitiile art. 20 alin. (2) din Constitutie, deoarece sunt lezate dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Curtea de Apel Iasi - Sectia comercială, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată. Astfel, se arată că textul art. 581 alin. 1 din Codul de procedură civilă stabileste două dintre conditiile de admisibilitate a cererii de ordonantă presedintială, si anume urgenta si caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a fi luată pe această cale, iar din aceasta din urmă decurge si cea de-a treia conditie, aceea ca măstara luată să nu prejudicieze fondul cauzei. În pofida caracterului vremelnic al măsurilor luate pe calea ordonantei presedintiale, acestea pot să rămână definitive dacă partea împotriva căreia au fost luate nu mai urmează calea dreptului comun. Această lipsă de diligentă a părtii nu schimbă caracterul vremelnic al ordonantei presedintiale. De aceea se arată că textele criticate nu intră în contradictie cu dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei: art. 1 alin. (3) referitor la principiul statului de drept, art. 16 referitor la "egalitatea cetătenilor", art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 49 alin. (2) privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 51 privind respectarea Constitutiei si a legilor, art. 54 privind exercitarea drepturilor si a libertătilor si art. 123 privind înfăptuirea justitiei. În aceeasi opinie se mai arată că, "în lumina principiilor constitutionale mai sus expuse, prin art. 582 din Codul de procedură civilă au fost inserate căi de atac, tocmai pentru a se asigura accesul liber la justitie al fiecărei părti si a nu fi îngrădite drepturile si libertătile de care se bucură fiecare cetătean al României". În fine, se apreciază că textele art. 581 si 582 sunt în concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, arată că măsurile dispuse prin ordonanta presedintială prevăzută la art. 581 alin. 1 din Codul de procedură civilă au un caracter vremelnic, iar urgenta acestora este cerută în scopul de a nu se prejudicia drepturi si interese legitime. Ratiunea reglementării nu este aceea de a se solutiona fondul cauzei, ordonantele neavând putere de lucru judecat. Art. 582 din acelasi cod reglementează exercitarea căilor de atac: apel, recurs si contestatie la executare, prin care se realizează accesul liber la justitie al celui interesat. Se mai arată că procedura ordonantei presedintiale, ca procedură de judecată, în întregul ei, este stabilită prin lege în conformitate cu dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutie, astfel încât nu se poate admite că reglementarea acestei institutii ar fi contrară principiilor constitutionale invocate în motivarea exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile celeilalte părti, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Exceptia de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 581 alin. 1 si alin. ultim, si pe cele ale art. 582 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

Art. 581 alin. 1 si alin. ultim: "Instanta va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Ordonanta este vremelnică si executorie. Instanta va putea hotărî ca executarea să se facă fără somatie sau fără trecerea unui termen.";

- Art. 582: "Ordonanta este supusă apelului în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părtilor, si de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea Ior.

Instanta de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, putând să oblige partea la depunerea unei cautiuni.

Termenul de recurs este de 5 zile si curge de la pronuntare pentru părtile prezente si de la comunicare pentru cele lipsă. Apelul si recursul se judecă de urgentă si, cu precădere, cu

citarea părtilor.

Împotriva executării ordonantelor presedintiale se poate face contestatie. "

Textele constitutionale invocate în motivarea exceptiei sunt următoarele:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme si sunt garantate”.

- Art. 16 alin. (1): "Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.";

- Art. 20 alin. (2): "Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. "

 - Art. 49 alin. (2): "Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertătii."

- Art. 51: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie. "

- Art. 54: "Cetătenii români, cetătenii străini si apatrizii trebuie să-si exercite drepturile si libertătile constitutionale cu bună-credintă, fără să încalce drepturile si libertătile celorlalti.";

- Art. 123: "(1) Justitia se înfăptuieste în numele legii. (2) Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii. "

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 1 si alin. ultim si a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că reglementarea prin aceste texte de lege a unei proceduri speciale prin care instanta de judecată poate ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, precum si prevederea căilor de atac împotriva ordonantei presedintiale (apel, recurs, contestatie la executare) nu contravin în nici un mod textelor constitutionale invocate în motivarea exceptiei de către autorul acesteia, ci, dimpotrivă, constituie o expresie a aplicării acestora.

Astfel sunt respectate prevederile art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit cărora "Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege”, întrucât textele de lege criticate cuprind norme procedurale, iar acestea sunt stabilite printr-o lege (care, în spetă, este Codul de procedură civilă).

Curtea constată că sunt respectate si prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie, referitoare la statul de drept, deoarece reglementarea institutiei ordonantei presedintiale prin dispozitiile art. 581 alin. 1 si alin. ultim, precum si prin cele ale art. 582 din Codul de procedură civilă nu contravine nici uneia dintre valorile supreme garantate prin acest text (demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic).

Din aceeasi perspectivă Curtea retine, de asemenea, că dispozitiile legale criticate nu aduc atingere nici dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, si, prin urmare, nici prevederilor art. 20 alin. (2) din Constitutie (referitoare la prioritatea reglementărilor internationale în cazul în care există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne), deoarece nu contin prevederi prin care să fie încălcat dreptul oricărei persoane "(…) la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege. Într-adevăr, instanta de judecată, (instituită de lege, independentă si impartială) poate ordona măsuri vremetnice în cazuri grabnice (prevăzute de art. 581 alin. 1 din Codul de procedură civilă), într-un termen mai scurt decât “termenul rezonabil” cerut de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Curtea mai constată că principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constitutie, nu are nici o legătură cu cauză, pentru că art. 581 alin. 1 si alin. ultim si art. 582 din Codul de procedură civilă nu creează privilegii sau discriminări între cetăteni.

Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 21 din Constitutie, Curtea constată, de asemenea, că nici aceasta nu poate fi primită, întrucât prin procedura de urgentă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justitiei prin cerere de ordonantă presedintială (în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări).

Totodată, posibilitatea atacării cu apel si cu recurs a ordonantei presedintiale sau a contestării executării acesteia, posibilitate prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectări a accesului liber la justitie.

Curtea mai constată că nu au incidentă în cauză prevederile art. 49 alin. (2) din Constitutie, deoarece textele de lege criticate nu restrâng exercitiul unor drepturi sau libertăti fundamentale si, prin urmare, nu se pune nici problema limitelor sau a proportionalitătii unei restrângeri.

De asemenea, nu sunt incidente în spetă nici prevederile art. 54 din Legea fundamentală, care se referă la exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor constitutionale, textele de lege criticate neavând ca obiect reglementarea si exercitarea unor asemenea drepturi.

Curtea observă că invocarea de către autorul exceptiei a încălcării prevederilor art. 123 din Constitutie nu are nici o relevantă, întrucât instituirea unei proceduri speciale, urgente, cum este cea  a ordonantei presedinitiale nu  este de natură să aducă atingere înfăptuirii în numele legii a justitiei si, totodată, nici independentei judecătorilor si a supunerii lor numai legii, principii fundamentale cuprinse în textul constitutional amintit.

Curtea constată că solicitarea autorului exceptiei privind pronuntarea de către Curtea Constitutională a unei decizii de interpretare este inadmisibilă, deoarece în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată "Curtea Constitutională nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra întelesului său contrar Constitutiei”.

Pe de altă parte, Curtea constată că sustinerile autorului exceptiei privind necesitatea interpretării de către Curte a dispozitiilor art. 581 alin. 1 si alin. ultim si a celor ale

 art. 582 din Codul de prooedură civilă, întrucât unele hotărâri judecătoresti ar fi nedrepte, inechitabile si abuzive, nu constituie argumente în favoarea pronuntării unei decizii în acest sens, îndreptarea acestora fiind posibilă, potrivit art. 128 din Constitutie, prin exercitarea căilor de atac

(“Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, prevăzute de lege”).

Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 1 si alin. ultim si a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Fundatia pentru tineret Iasi în Dosarul nr. 3.061/1999 al Curtii de Apel Iasi Sectia comercială.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 octombrie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

 

Întrucât magistratul-asistent

Laurentiu Cristescu se află în incapacitate

temporară de muncă, în locul său semnează,

în temeiul art. 261 din Codul de

procedură civilă,

magistrat-asistent sef,

Claudia Miu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 270

din 19 decembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionatitate a dispozitiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai – judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 1.145/1998 al Judecătoriei Orăstie, judetul Hunedoara.

La apelul nominal se constată lipsa autorului exceptiei, precum si a celorlalte părti: Ioan Mota, Ilie Aurel Alionescu, Aurel Uritescu si Mitică Sumănaru.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece dispozitiile art. 259 alin. 1 din Codul penal (prin care este incriminată denuntarea calomnioasă ca infractiune care împiedică înfăptuirea justitiei) nu încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, si nici pe cele cuprinse în art. 30 alin. (1), referitoare la libertatea de exprimare. Se mai arată că, potrivit art. 30 alin. (6) din Constitutie, "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulară a persoanei si nici dreptul la propria imagine”. Totodată se subliniază că denuntarea calomnioasă constituie infractiune numai dacă este săvârsită cu rea-credintă, astfel încât exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor constitutionale nu este încălcată prin textul de lege criticat.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea nr. 2.738 din 22 iunie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 1.145/1998, Judecătoria Orăstie, judetul Hunedoara, a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Pompiliu Bota.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 259 alin. 1 din Codul penal încalcă prevederile art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, si ale art. 30 alin. (1) din Constitutie, referitoare la libertatea de exprimare. Se mai arată că, de teama

încălcării prevederilor art. 259 din Codul penal, cetăteanul va renunta atât la dreptul de a-si exprima liber opinia, consfintit în art. 30 alin. (1) din Constitutie, despre acea infractiune, cât si la dreptul de a se adresa justitiei, prevăzut la art. 21 din Constitutie.

Judecătoria Orăstie, judetul Hunedoara, exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 din Codul penal, consideră că aceasta este neîntemeiată, deoarece obiectul acestei infractiuni îl constituie relatiile sociale privind înfăptuirea justitiei si apărarea demnitătii si libertătii persoanei împotriva unei învinuiri nedrepte. Incriminarea si sanctionarea penală a denuntării calomnioase răspund atât necesitătii apărării persoanei împotriva unei învinuiri nedrepte, cât si celei a apărării justitiei.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia de neconstitutionalitate a art. 259 alin. 1 din Codul penal este neîntemeiată. Infractiunea de denuntare calomnioasă, reglementată la art. 259 din Codul penal, face parte dintre infractiunile care împiedică înfăptuirea justitiei. Interesul înfăptuirii justitiei reclamă o anumită conduită din partea persoanei care a luat cunostintă de săvârsirea unei infractiuni, conduită care constituie o obligatie morală, iar uneori o obligatie legală de denuntare. Potrivit Constitutiei toti cetătenii au dreptul de a se adresa autoritătilor publice si, în plus, art. 30 consfinteste libertatea de exprimare a gândurilor sau opiniilor. Interesul înfăptuirii justitiei reclamă însă o atitudine corectă din partea persoanelor care se adresează organelor judiciare în legătură cu săvârsirea unei infractiuni. Aducerea la cunostintă a unor fapte inexistente, învinuirea mincinoasă a unei  persoane cu privire la săvârsirea unei infractiuni, producerea unor probe contrare adevărului aduc prejudicii organelor judiciare si înfăptuirii justitiei, punând aceste organe în situatia de a-si irosi timpul în mod inutil sau de a actiona împotriva unor persoane nevinovate. Denuntarea calomnioasă presupune caracterul mincinos al învinuirii. Asa fiind, drepturile constitutionale ale unei persoane la libertatea de exprimare si la accesul liber la justitie nu sunt încălcate atâta vreme cât ele sunt exercitate cu bună-credintă, art. 259 din Codul penal fiind menit să sanctioneze persoanele care cu reacredintă încearcă să afecteze activitatea de înfăptuire a justitiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere comunicat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 1 2 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 259 alin. 1 din Codul penal, care au următorul cuprins: "Învinuirea mincinoasă făcută prin denunt sau plângere, cu privire la săvârsirea unei infractiuni de către o anumită persoană, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. "

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii sunt contrare art. 21 din Constitutie, privitor la accesul liber la justitie, care are următoarea redactare:

"(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. "

De asemenea, autorul exceptiei consideră că dispozitiile art. 259 alin. 1 din Codul penal contravin si art. 30 alin. (1) din Constitutie, potrivit căruia "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a art. 259 alin. 1 din Codul penal, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece o dispozitie legală care incriminează si sanctionează învinuirea mincinoasă a unei persoane cu privire la săvârsirea unei infractiuni nu poate fi considerată contrară prevederilor art. 21 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie. Învinuirea mincinoasă presupune un denuntător care stie de la început că învinuirea se referă la o faptă care nu există sau care nu este săvârsită de persoana învinuită. Prin urmare, cunoscând acest adevăr, denuntătorul calomnios numai cu rea-credintă poate invoca în sustinerea exceptiei textele constitutionale privitoare la dreptul la acees liber la justitie sau la libertatea de opinie. Existenta infractiunii de denuntare calomnioasă presupune curioasterea de către denuntător a caracterului mincinos al denuntării, prin care se aduce atingere înfăptuirii justitiei si demnitătii persoanei invinuite pe nedrept. Dacă făptuitorul a fost într-o eroare evidentă asupra situatiei de fapt, denuntul său, chiar dacă ar cuprinde afirmatii vexatorii la adresa unei persoane, nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală în baza art. 259 din Codul penal. Accesul liber la justitie, consacrat prin art. 21 din Constitutie, ca drept fundamental, trebuie exercitat “cu bună-credintă”, potrivit art. 54 din Legea fundamentală, "fără să încalce drepturile si libertătile celorlalti”. Or, această bună-credintă este exclusă în cazul persoanei care învinuieste în mod mincinos o altă persoană de săvârsirea unei infractiuni, situatie care face imposibilă încălcarea, prin art. 259 alin. 1 din Codul penal, a prevederilor constitutionale cuprinse în art. 21.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 30 alin. (1) din Constitutie, Curtea constată că invocând neconstitutionalitatea pe acest temei a art. 259 alin. 1 din Codul penal, autorul exceptiei. ignoră prevederile alin. (6) din aceIasi articol, potrivit cărora "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulară a persoanei si nici dreptul la propria imagine”. Or, denuntătorul calomnios încalcă tocmai această prevedere constitutională.

Curtea constată, prin urmare, că dispozitiile art. 259 alin. 1 din Codul penal nu numai că nu contravin prevederilor constitutionale cuprinse în art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, si nici ale art. 30 alin. (1), referitoare la libertatea de exprimare, ci sunt în deplină concordantă cu aceste texte ale Legii fundamentale, fiind expresia în plan penal a sanctionării faptelor prin care se aduce atingere drepturilor si libertătilor fundamentale consfintite în prevederile amintite. Totodată, dispozitiile legale criticate sunt coriforme si prevederilor constitutionale cuprinse în art. 54, referitoare la exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor, precum si celor cuprinse în art. 30 alin. (6) privind limitele libertătii de exprimare, libertate care nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulară a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

Pentru considerentele expuse, exceptia de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 1.145/1998 al Judecătoriei Orăstie, judetul Hunedoara.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 decembrie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Marioara Prodan

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru propunerea domnului Pap Geza în functia

de Episcop al Eparhiei Reformate din Ardeal,

în vederea recunoasterii prin decret al Presedintelui României

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 21 alin, (1) din Decretul-lege nr. 177/1948, pentru regimul general al cultelor religioase din România, modificat prin Decretul nr. 150/1974,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. Se propune Presedintelui României recunoasterea prin decret în functia de episcop al Eparhiei Reformate din Ardeal a domnului Pap Geza.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul culturii si cultelor,

Răzvan Theodorescu

 

Bucuresti, 1 februarie 2001.

Nr. 223.

 

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind instituirea procedurilor speciale de supraveghere financiară a Societătii Comerciale "Siderca" - S.A. Călărasi, societate comercială cu capital, majoritar de stat

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 129 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se instituie procedura specială de supraveghere financiară a Societătii Comerciale "Siderca" - S.A. Călărasi, societate comercială cu capital majoritar de stat, pe perioada programului de restructurare si redresare financiară, elaborat potrivit prezentei hotărâri, dar nu mai mult de 3 ani.

Art. 2. - Programul de restructurare si redresare financiară se va elabora de către o comisie formată din reprezentantii Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, Ministerului Industriei si Resurselor, Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locutniei, Ministerului Finantelor Publice, Oficiului pentru Recuperarea Creantelor Bancare, Societatătii Comerciale "Iprolam" S.A., Societătii Comerciale "Ipromet" - S.A., în calitate de proiectant, si ai Consiliului Judetean Călărasi, sub coordonarea Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului.

Art. 3. - Programul de restructurare si redresare financiară va preciza fondurile necesare în vederea sustinerii financiare, sursa din care acestea vor fi alocate, modul de esalonare a datoriilor societătii către ereditori, precum si posibilitatea reorganizării prin divizare a Societătii Comerciale "Siderca" - S.A. Călărasi.

Art. 4. - În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, comisia desemnată va prezenta Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului programul de restructurare si redresare economico-financiară a Societătii Comerciale “Siderca" - S.A. Călărasi.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului,

Ovidiu Tiberiu Musetescu

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,

Miron Tudor Mitrea

 

Bucuresti, 8 februarie 2001.

Nr. 225.

 

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind numirea reprezentantilor Guvernului în Consiliul Economic si Social

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 13 lit. a) din Legea nr. 109/1997 privind organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează mandatul membrilor Consiliului Economic si Social numiti în baza Hotărârii Guvernului nr. 71/1999 privind numirea reprezentantilor Guvernului în Consiliul Economic si Social, cu modificările ulterioare.

Art. 2. - Se numesc ca membri în Consiliul Economic si Social reprezentantii Guvernului prevăzuti în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 3. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 71/1999 privind numirea reprezentantilor Guvernului în Consiliul Economic si Social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 11 februarie 1999, cu modificările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul muncii si solidaritătii sociale,

Marian Sârbu

Ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului,

Petru Serban Mihăilescu

 

Bucuresti, 8 februarie 2001.

Nr. 226.

 

ANEXĂ

 

LISTA

cuprinzând membrii numiti de Guvern în Consiliul Economic si Social

 

1. Ion Giurescu - Ministerul Muncii si Solidaritătii Sociale

2. Maria Manolescu - Ministerul Finantelor Publice

3. Andrei Grigorescu - Ministerul Industriei si Resurselor

4. Gheorghe Sin - Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor

5. Radu Damian - Ministerul Educatiei si Cercetării

6. Cezar Macarie - Ministerul Sănătătii si Familiei

7. Tudor Florescu - Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei

8. Dumitru Bulumete - Ministerul pentru Întreprinderile Mici si Mijlocii si Cooperatie

9. Iacob Zelenco - Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului.