MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI
P A R T E A I
Anul XIII - Nr. 94 LEGI, DECRETE,
HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Vineri, 23 februarie 2001
SUMAR
HOTÃRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR
15. - Hotărâre privind demisia
unui deputat
16. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Camerei Deputatilor nr. 45/2000 privind
aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputatilor
17. – Hotãrâre cu privire la validarea unui mandat de deputat
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizie nr. 235 din 21 noiembrie 2000 referitoare le exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990
Decizie nr. 268 din 19
decembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998
Decizie nr. 5 din 16 ianuarie 2001 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitătii de asistentă medicală si psihologică a personalului din transporturi cu atributii în siguranta circulatiei si a navigatiei si înfiintarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor
ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
24. - Ordonantă de urgentă privind
modificarea Ordonantei Guvernului nr. 69/2000 pentru asigurarea finantării
actiunilor legate de aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată,
si a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, si ale Legii nr. 169/1997
HOTÃRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTATILOR
privind demisia unui deputat
În temeiul art. 67 alin. (2) si al art. 68 alin. (2)
din Constitutia României, precum si al art. 189 alin. 1 si al art. 198 din
Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat,
Camera
Deputatilor adoptă prezenta hotărâre.
Articol
unic. - Camera Deputatilor ia act de cererea de demisie prezentată de
domnul Gheorghe Fulga, ales deputat la 26 noiembrie 2000 în Circumscriptia
electorală nr. 8 Brasov, apartinând Grupului parlamentar al P.D.S.R.
(social-democrat si umanist), si declară vacant locul de deputat detinut de
acesta.
Această hotărâre a fost adoptată de Camera
Deputatilor în sedinta din 20 februarie 2001, cu respectarea prevederilor art.
74 alin. (2) din Constitutia României.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU
Bucuresti, 20 februarie 2001.
Nr. 15.
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
pentru modificarea Hotărârii Camerei Deputatilor nr.
45/2000 privind aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale
Camerei Deputatilor
În temeiul art. 41 din Regulamentul Camerei
Deputatilor, republicat,
Camera
Deputatilor adoptă prezenta hotărâre.
Articol
unic. - Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 45/2000 pentru aprobarea
componentei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputatilor, cu
modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
-
domnul deputat Mitică Bălăet, apartinând Grupului parlamentar al P.R.M., trece
de la Comisia juridică de disciplină si imunităti la Comisia pentru cultură,
arte, mijloace de informare în masă;
-
domnul deputat Mircea Stoian, apartinând Grupului parlamentar al P.R.M., trece
de la Comisia pentru buget, finante si bănci la Comisia pentru muncă si
protectie socială;
-
domnul deputat Stefan Păscut, apartinând Grupului parlamentar al P.R.M., este
desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor,
coruptiei si pentru petitii;
- domnul deputat Grigore Dorin Popescu, apartinând
Grupului parlamentar al P.N.L., trece de la Comisia pentru administratie
publică, amenajarea teritoriului si echilibru ecologic la Comisia pentru
politică externă.
Această
hotărâre a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 20 februarie
2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutie.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU
Bucuresti, 20 februarie 2001.
Nr. 16.
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
cu privire la validarea unui mandat de deputat
În temeiul art. 67 alin. (1) din Constitutia
României, al art. 66 alin. (9) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor
si a Senatului si având în vedere Raportul Comisiei de validare,
Camera
Deputatilor adoptă prezenta hotărâre.
Articol
unic. - Se validează mandatul de deputat al domnului Cornel Stirbet,
ales la 26 noiembrie 2000 în Circumscriptia electorală nr. 34 Sibiu, mandat
devenit vacant ca urmare a decesului deputatului Horia-Mircea Rusu.
Această hotărâre a fost adoptată de Camera
Deputatilor în sedinta din 20 februarie 2001, cu respectarea prevederilor art.
74 alin. (2) din Constitutia României.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU
Bucuresti, 20 februarie 2001.
Nr. 17.
din 21 noiembrie 2000
referitoare le exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990
Lucian Mihai - presedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Gabriela Ghită - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe
rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.
5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, exceptie
ridicată de Societatea Comercială "Rom Oil Grup" - S.A. din Gavojdia
în Dosarul nr. 6.629/CA/1998 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia de contencios
administrativ si comercial.
La
apelul nominal se constată lipsa autorului exceptiei, precum si a părtilor
Guvernul României si Directia generală a finantelor publice si controlului
financiar de stat Timis, fată de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza
fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită
respingerea exceptiei ca fiind nefondată, deoarece apreciază că art. 5 alin. 1
din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 nu contravine prevederilor
constitutionale.
C U R T E A,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
Încheierea din 15 decembrie 1998, pronuntată în Dosarul nr. 6.629/CA/1998, Curtea
de Apel Timisoara - Sectia de contencios administrativ si comercial a sesizat
Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, exceptie
ridicată de Societatea Comercială "Rom Oil Grup" - S.A. din Gavojdia
într-un litigiu având ca obiect anularea Hotărârii Guvernului nr. 567/1998
privind modelul etichetei autocolante, conditiile de tipărire, de gestionare si
de utilizare a acesteia.
Dosarul
nr. 6.629/CA/1998 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia de contencios
administrativ si comercial a fost înaintat Curtii Constitutionale, în vederea
solutionării exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, la data de 2 mai
2000.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate
se sustine că termenul prevăzut de textul de lege criticat contravine
dispozitiilor constitutionale ale art. 21, care consacră accesul liber la
justitie.
Curtea de Apel Timisoara - Sectia de contencios administrativ si comercial,
exprimându-si opinia în urma interventiei Curtii Constitutionale, consideră că
dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, deoarece "prin
instituirea procedurii prealabile obligatorii, anterioare sesizării instantei
[...] nu se încalcă principiul constitutional al accesului liber la justitie
[...]".
Potrivit
prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul,
în punctul său de vedere, apreciază
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin
dispozitiile legale criticate "actiunea administrativă prealabilă este
concepută ca un mijloc legal care oferă cetăteanului posibilităti mai variate
si mai rapide pentru apărarea drepturilor sale fundamentale si nu ca o
dispozitie care i-ar limita accesul la justitie".
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului
nu au comunicat punctele lor de vedere.
C U R T E A,
examinând
încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. 1 din
Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările si
completările ulterioare, al căror continut este următorul: "Înainte de a
cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se
consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30
de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea
termenului prevăzut la art. 1 alin. 2, autoritătii emitente, care este obligată
să rezolve reclamatia în termen de 30 de zile de la aceasta."
Autorul
exceptiei consideră că acest text de lege contravine art. 21 din
Constitutie, care prevede: "(1) Orice persoană se poate adresa justitiei
pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.
(2)
Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."
Examinând
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că aceasta
este neîntemeiată si, în consecintă, urmează să fie respinsă.
Critica
de neconstitutionalitate constă în sustinerea potrivit căreia art. 5 alin. 1
din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, care stabileste un termen,
pus la îndemâna administratiei pentru o nouă examinare a actului atacat de
persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, încalcă dreptul
fundamental privind accesul liber la justitie, consacrat de art. 21 din
Constitutie.
Analizând
această sustinere, Curtea retine că prin continutul lor dispozitiile art. 5
alin. 1 din Legea nr. 29/1990 nu împiedică persoana care se consideră vătămată
într-un drept al său de o autoritate publică să sesizeze instantele judecătoresti,
ci instituie o procedură prealabilă obligatorie anterioară acestei sesizări,
procedură care reprezintă pentru cetătean încă o posibilitate în apărarea
drepturilor sale.
De
altfel art. 48 din Constitutie, referitor la "Dreptul persoanei vătămate
de o autoritate publică", la alin. (2) prevede: "Conditiile si
limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică", iar
Legea nr. 29/1990 care reglementează contenciosul administrativ este, în sensul
art. 72 alin. (3) lit. j) din Constitutie, o lege organică.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din
Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si
al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
C U R T E A
În numele legii
D E C I D E:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 din Legea
contenciosului administrativ nr. 29/1990, exceptie ridicată de
Societatea Comercială "Rom Oil Grup"-S.A. din Gavojdia în Dosarul nr.
6.629/CA/1998 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia de contencios administrativ
si comercial.
Definitivă
si obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 21 noiembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 19 decembrie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 35-37 din Legea
bancară nr. 58/1998
Lucian Mihai - presedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe
rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998, exceptie ridicată de Răzvan Ionut
Stan în Dosarul nr. 459/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios
administrativ.
La
apelul nominal se constată lipsa autorului exceptiei si a Societătii Comerciale
"Banca Comercială Română"-S.A. din Bucuresti, fată de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul
Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiată,
întrucât nu există neconcordante între textul de lege criticat si dispozitiile
constitutionale.
C U R T E A,
având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin
Încheierea din 14 iunie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 459/2000, Curtea de
Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea
Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35-37
din Legea bancară nr. 58/1998. Exceptia a fost ridicată de Răzvan Ionut
Stan, reclamant într-o actiune de contencios administrativ formulată împotriva
Băncii Comerciale Române - S.A. din Bucuresti. În cadrul acestei actiuni
reclamantul a solicitat băncii lista scrisă cuprinzând demnitarii si
functionarii publici (inclusiv soti/sotii si rude) care au beneficiat de
credite cu dobândă preferentială acordată de Bancorex-S.A. Întrucât refuzul
pârâtei de a furniza informatiile cerute s-a bazat pe invocarea art. 35-37 din
Legea bancară nr. 58/1998, reclamantul a ridicat exceptia de
neconstitutionalitate a acestor texte de lege.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate
se sustine că dispozitiile art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998 pot si
trebuie să fie aplicate numai în concordantă cu art. 31 din Constitutie, care
consacră dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes
public, statornicind că acest drept nu poate fi îngrădit. În opinia autorului
exceptiei de neconstitutionalitate restrictiile pe care le stabilesc textele ce
fac obiectul exceptiei nu sunt necesare într-o societate democratică în care
trebuie să existe liberul acces al publicului la informatiile de interes public
si controlul efectiv al societătii civile asupra activitătii functionarilor
publici si, în genere, asupra chestiunilor de interes public. În acest sens
autorul întelege să se refere si la alte texte constitutionale, si anume la
art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2) si art. 51.
Curtea
de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate este întemeiată.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele
Camerei Deputatilor, în punctul său
de vedere, consideră că art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998 sunt
constitutionale. În argumentarea acestui punct de vedere se arată, în esentă,
că textele art. 35-37 din Legea bancară ocrotesc un interes de ordin privat,
băncile fiind, indiferent de structura si de capitalul lor social, persoane
juridice de drept privat, care prestează servicii specifice unor persoane,
intrând în raporturi juridice comerciale, guvernate în mod preponderent de
reguli si principii situate în afara unui regim juridic de drept public.
Totodată presedintele Camerei Deputatilor apreciază că art. 35-37 din Legea
bancară au si valoarea unor norme ce protejează un interes public. În absenta
textelor criticate accesul unor terti neautorizati la secretul bancar ar crea o
stare de insecuritate în mediul de afaceri, o neîncredere între investitori,
care ar bloca initiativa privată si operatiunile comerciale. În ceea ce
priveste invocarea de către autorul exceptiei a prevederilor art. 1 alin. (3),
ale art. 15 alin. (1) si ale art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie,
concentrate asupra ideii de apărare si promovare a drepturilor si libertătilor
fundamentale, presedintele Camerei Deputatilor consideră că "nu se poate
admite o contrapunere între dreptul la informatie si dreptul la respectarea si
ocrotirea vietii intime, familiale si private, între dreptul persoanei de a
avea acces la informatiile de interes public si obligatia statului de a crea si
mentine elementele de consolidare a economiei de piată". Observând că
Legea fundamentală nu contine o definitie a "informatiilor de interes
public" si, de altfel, nici a notiunii "interes public",
presedintele Camerei Deputatilor conchide în sensul că "sfera privată nu
poate fi situată, din punct de vedere constitutional, într-un plan secund fată
de sfera publică, iar informatiile concentrate de institutii care sunt menite
să servească publicul nu dobândesc, în mod automat, un caracter public".
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază exceptia de neconstitutionalitate
ca fiind neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate "nu vin în
contradictie cu dispozitiile constitutionale, întrucât, pe de o parte, art.
31 din Constitutie face referire precisă la natura informatiilor, respectiv
cele de interes public, pe când art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998 are în
vedere informatii ce tin de domeniul privat, respectiv cele privind pe
titularii de conturi, conturile si tranzactiile cu acestea".
Presedintele
Senatului nu a comunicat punctul său
de vedere.
C U R T E A,
examinând
încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Exceptia de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 35, 36 si 37 din Legea bancară nr. 58/1998, care au următorul cuprins:
-
art. 35: "Banca va păstra confidentialitatea tuturor tranzactiilor si
serviciilor pe care le oferă, inclusiv cu privire la identitatea titularilor
conturilor.";
-
art. 36: "Personalul unei bănci, supus prevederilor prezentei legi, nu are
dreptul de a folosi sau de a dezvălui, nici în timpul activitătii, nici după
încetarea acesteia, fapte sau date care, devenite publice, ar dăuna intereselor
ori prestigiului unei bănci sau vreunui client al acesteia.
Prevederile de mai sus se aplică si persoanelor care obtin informatii de natura
celor arătate, din rapoarte ori alte documente ale băncii.";
-
art. 37: "Orice membru al consiliului de administratie al unei bănci,
precum si toate persoanele care participă la activitatea băncii sunt obligate
să păstreze secretul profesional. Informatii privind sumele depuse si operatiunile
efectuate pe numele persoanelor fizice si juridice se vor transmite numai
titularilor sau reprezentantilor lor legali, iar în cauzele penale în care s-a
pus în miscare actiunea penală împotriva titularului, la cererea scrisă a
procurorului sau a instantei judecătoresti. Personalul băncii nu poate uza, în
folos personal, de informatiile bancare pe care le detine sau de care a luat
cunostintă în orice mod.
Prevederile
alin. 1 se aplică si persoanelor care obtin, din activitatea de control si
supraveghere sau din rapoarte ori documente ale băncii, informatii de natura
celor arătate mai sus."
Autorul exceptiei consideră că dispozitiile art. 35-37 din Legea bancară nr.
58/1998 contravin, în principal, prevederilor constitutionale ale art. 31 si,
în subsidiar, celor ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1)
si (2) si ale art. 51, texte care au următoarea redactare:
- art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme si sunt garantate.";
-
art. 15 alin. (1): "Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate
prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de
acestea.";
-
art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a
autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.
(2)
Nimeni nu este mai presus de lege.";
- art. 31: "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi îngrădit.
(2)
Autoritătile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să
asigure informarea corectă a cetătenilor asupra treburilor publice si asupra
problemelor de interes personal.
(3)
Dreptul la informatie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protectie a
tinerilor sau siguranta natională.
(4)
Mijloacele de informare în masă, publice si private, sunt obligate să asigure
informarea corectă a opiniei publice.
(5)
Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să
garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la
antenă. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activitătii
lor se reglementează prin lege organică.";
- art. 51: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie."
I.
Principala critică de neconstitutionalitate priveste încălcarea
dispozitiilor art. 31 din Constitutie, referitoare la dreptul la informatie.
Examinând
sub acest aspect exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională
constată că aceasta este neîntemeiată si urmează să fie respinsă.
Textele
de lege criticate au în vedere instituirea unui regim de strictă confidentialitate
asupra unor date, fapte si elemente ce tin de functionarea institutiilor
bancare, institutii cu caracter privat care stabilesc cu clientii lor si cu
alti parteneri de afaceri raporturi de drept civil sau comercial, adică
raporturi de drept privat, iar nu de drept public. Astfel fiind, dispozitiile
art. 31 din Constitutie, text care priveste dreptul persoanelor de a avea acces
neîngrădit la orice informatie de interes public, nu au nici o legătură cu
activitătile bancare, iar argumentele aduse de autorul exceptiei în scopul de a
demonstra o eventuală limitare a exercitării acestui drept sunt, în ipoteza
reglementării criticate, simple speculatii. Nu este vorba, într-adevăr, de nici
o limitare a accesului la informatii de interes public, pentru că informatiile
avute în vedere sunt, prin excelentă, de interes privat. Este ceea ce rezultă
si din alin. (2) al art. 31 din Constitutie, care obligă autoritătile publice
să asigure, potrivit competentelor ce le revin, informarea corectă a
cetătenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes
personal; or, băncile nu sunt entităti care să facă parte din categoria
autoritătilor publice.
Secretul
operatiunilor bancare reprezintă o conditie esentială pentru functionarea
institutiilor din această categorie. Fără aplicarea acestui principiu
activitatea bancară ar fi imposibilă, deoarece s-ar prejudicia nu numai
interesele băncii, ci si interesele partenerilor acesteia. Atât activitatea
băncilor, cât si, de regulă, cea a clientilor acestora au caracter lucrativ si
se supun legilor concurentei, ceea ce presupune respectarea confidentialitătii
operatiunilor.
Întrucât
totalitatea raporturilor dintre bănci si clientii lor se întemeiază pe
contracte, secretul operatiunilor, astfel cum este reglementat prin textele de
lege a căror constitutionalitate este contestată, face parte, de drept, din
contractele respective. Nerespectarea unor asemenea obligatii contractuale face
să se nască răspunderea contractuală a părtii vinovate. Pentru personalul
băncilor respectarea confidentialitătii datelor si a operatiilor prevăzute de
lege tine de secretul profesional, iar încălcarea unor asemenea îndatoriri
poate atrage, alături de răspunderea în raporturile de serviciu, chiar
răspunderea penală.
Legea bancară nr. 58/1998 nu exclude divulgarea datelor protejate, dar numai atunci când în cauzele penale s-a pus în miscare actiunea penală împotriva titularului si numai la cererea scrisă a procurorului ori a instantei judecătoresti.
II.
Autorul exceptiei a indicat ca temei constitutional al sesizării si
dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2) si
ale art. 51 din Legea fundamentală.
Curtea
constată că, în raport cu motivele invocate în sprijinul exceptiei de
neconstitutionalitate, textele indicate nu sunt relevante, neavând nici o
concludentă pentru solutionarea acesteia.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din
Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum
si al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
C U R T E A
În numele legii
D E C I D E:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998, exceptie ridicată de Răzvan Ionut Stan în Dosarul nr. 459/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.
Definitivă
si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 19 decembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 16 ianuarie 2001
referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/1998 privind
organizarea activitătii de asistentă medicală si psihologică a personalului din
transporturi cu atributii în siguranta circulatiei si a navigatiei si
înfiintarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor
Lucian Mihai - presedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Gabriela Ghită - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe
rol se află solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitătii
de asistentă medicală si psihologică a personalului din transporturi cu
atributii în siguranta circulatiei si a navigatiei si înfiintarea Casei
Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, exceptii ridicate de Casa Natională
de Asigurări de Sănătate în dosarele nr. 760/2000 si nr. 761/2000 ale Curtii de
Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.
La
apelul nominal sunt prezente părtile: Casa Natională de Asigurări de Sănătate,
reprezentată de consilier juridic Stefan Panaitescu, si Casa Asigurărilor de
Sănătate a Transporturilor, reprezentată de consilier juridic Florin Pătrascu.
Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 197C/2000 si nr. 198C/2000 au continut identic, pune în discutie din oficiu conexarea cauzelor. Reprezentantii părtilor si reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 198C/2000 la Dosarul nr. 197C/2000, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate solicită admiterea exceptiei, deoarece consideră că dispozitiile legale criticate, nefiind aprobate de Parlament, sunt aplicate ilegal. Se apreciază, de asemenea, că acestea contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 33 alin. (3), precum si ale art. 114 alin. (4) si (5) si că nu sunt corelate cu dispozitiile Legii nr. 145/1997, în care s-a prevăzut că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de ocrotire a sănătătii populatiei.
Reprezentantul
Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor solicită respingerea exceptiei
ridicate, întrucât Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/1998, fiind depusă
la Parlament spre aprobare, produce efecte si este în deplină concordantă cu prevederile
constitutionale invocate.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând că dispozitiile legale
criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate, solicită respingerea
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
C U R T E A,
având
în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin
Încheierea din 19 iunie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 760/2000, si prin
Încheierea din 26 iunie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 761/2000, Curtea de
Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea
Constitutională cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitătii
de asistentă medicală si psihologică a personalului din transporturi cu atributii
în siguranta circulatiei si a navigatiei si înfiintarea Casei Asigurărilor de
Sănătate a Transporturilor. Exceptiile au fost ridicate în două cauze ce au
ca obiect cererile formulate de Casa Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor
prin care se solicită modificarea Ordinului presedintelui Casei Nationale de
Asigurări de Sănătate nr. 24 din 24 ianuarie 2000, precum si a Hotărârii nr. 48
din 20 decembrie 1999 a Consiliului de administratie al Casei Nationale de
Asigurări de Sănătate, în sensul eliminării dispozitiilor referitoare la Casa
Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor.
În
motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate, se sustine, în esentă, că
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/1998 contravine prevederilor
constitutionale ale art. 33 alin. (3) si celor ale art. 114 alin. (4), deoarece
"acest act normativ a functionat si functionează si în prezent în mod
ilegal, fără a fi aprobat de Parlamentul României [...]." De asemenea, se
arată că, potrivit Legii nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate
reprezintă principalul sistem de ocrotire a sănătătii populatiei, fiind
obligatoriu si functionând descentralizat, iar Fondul de asigurări sociale de
sănătate este administrat prin Casa Natională de Asigurări de Sănătate si prin
casele de asigurări de sănătate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.
Instanta de judecată, exprimându-si opinia, ca urmare a solicitării Curtii Constitutionale, apreciază că exceptiile sunt întemeiate, deoarece dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 33 alin. (3), art. 72 alin. (3) lit. l) si ale art. 114 si nu sunt corelate cu dispozitiile art. 2 alin. 2 si ale art. 89 din Legea nr. 145/1997.
Potrivit
dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile
de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul,
în punctul său de vedere, consideră
că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate sunt nefondate, întrucât
dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale
invocate. Se arată, în esentă, că art. 114 alin. (4) din Constitutie instituie
procedura delegării legislative "ce conferă Guvernului dreptul de a
adopta, în cazuri exceptionale, ordonante de urgentă fără vreo interventie
parlamentară si fără a fi limitate la domeniul legilor ordinare, aceste
ordonante intrând în vigoare după depunerea lor spre aprobare la Parlament,
care, dacă nu este în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu". În ceea ce
priveste "aspectele semnalate în legătură cu subordonarea Casei
Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor fată de Ministerul
Transporturilor", se apreciază că "acestea nu constituie aspecte de
neconstitutionalitate, în raport cu dispozitiile art. 33 alin. (3) din
Constitutie invocate, ci vizează modul de corelare a dispozitiilor din
cuprinsul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/1998, referitoare la
functionarea acestei case de asigurări de sănătate, cu dispozitiile privind
autonomia caselor de asigurări de sănătate, prevăzute în Legea asigurărilor
sociale de sănătate nr. 145/1997".
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate
ridicate.
C U R T E A,
examinând
încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite
în cauze de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art.
2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitătii de asistentă medicală si psihologică a personalului din transporturi cu atributii în siguranta circulatiei si a navigatiei si înfiintarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 27 noiembrie 1998.
Autorul
exceptiei consideră că aceste dispozitii legale încalcă următoarele prevederi
constitutionale:
-
Art. 33 alin. (3): "Organizarea asistentei medicale si a sistemului de
asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate si recuperare, controlul
exercitării profesiilor medicale si a activitătilor paramedicale, precum si
alte măsuri de protectie a sănătătii fizice si mentale a persoanei se stabilesc
potrivit legii.";
- Art. 114 alin. (4): "În cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgentă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."
Examinând
exceptia, Curtea constată că nici una dintre criticile de neconstitutionalitate
aduse ordonantei de urgentă nu este întemeiată. Faptul că ordonanta de urgentă
criticată (act normativ cu putere de lege) cuprinde reglementări speciale
privind un anumit sector al asistentei medicale si al asigurărilor sociale
pentru boală, în care sunt stabilite, pe baza principiilor din legea generală
(Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997), măsuri de protectie si
ocrotire a sănătătii în situatii specifice, nu are semnificatia că ar fi
înfrânte prevederile art. 33 alin. (3) din Constitutie.
Efectuarea transporturilor de călători si mărfuri în conditii de sigurantă deplină a circulatiei impune crearea unui cadru juridic unitar, necesar atât pentru organizarea activitătii de asistentă medicală si psihologică de specialitate pentru personalul cu atributii în siguranta circulatiei si navigatiei, cât si pentru asistenta medicală curentă acordată întregului personal din transporturi. Asa fiind, în temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie privind delegarea legislativă, Guvernul a adoptat această ordonantă de urgentă, chiar dacă domeniul ar fi rezervat reglementării prin lege organică. În acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale a stabilit în mod constant că ordonantele de urgentă, spre deosebire de ordonantele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, potrivit alin. (1) al art. 114 din Constitutie, pot fi adoptate si în domeniul legilor organice. În aceste conditii nu are relevantă, sub aspectul contenciosului de constitutionalitate, nici împrejurarea că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/1998 cuprinde o reglementare diferită de cea a Legii nr. 145/1997, care a organizat sistemul general al asigurărilor de sănătate, nici faptul că până în prezent Parlamentul nu a adoptat o lege de aprobare a acestei ordonante de urgentă, deoarece pentru intrarea în vigoare este suficient că ordonanta de urgentă a fost depusă spre aprobare la Parlament.
Curtea
constată, de asemenea, că nu este întemeiată nici critica de
neconstitutionalitate referitoare la încălcarea prevederilor constitutionale ale
art. 114 alin. (4), prin aceea că ordonanta de urgentă nu are la bază existenta
unui "caz exceptional" care ar fi putut permite Guvernului să o
adopte. Într-adevăr, motivarea cuprinsă în nota de fundamentare a ordonantei de
urgentă justifică existenta cazului exceptional si răspunde totodată
exigentelor stabilite de Curtea Constitutională, prin jurisprudenta sa, cu
privire la interesul public si la urgenta reglementării pentru aprecierea
constitutionalitătii ordonantelor de urgentă. Din cuprinsul notei de
fundamentare rezultă, între altele, că aplicarea Legii nr. 145/1997 "a
condus la mari perturbări în asigurarea resurselor financiare la nivelul
unitătilor sanitare din reteaua Ministerului Transporturilor [...], consecinta
fiind scăderea nivelului de asistentă medicală acordată personalului care
concură la siguranta circulatiei si navigatiei. În aceste conditii securitatea
coletelor si a mărfurilor transportate cu mijloace de transport navale,
aeriene, rutiere, feroviare si cu metroul este periclitată, existând riscul de
a se produce evenimente grave si accidente în procesul de transport".
Fată
de cele arătate, exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată
si urmează să fie respinsă.
În
legătură cu critica adusă ordonantei de urgentă privind încălcarea art. 114
alin. (4) din Constitutie, la aceeasi solutie de respingere a exceptiilor de
neconstitutionalitate se ajunge si pe baza argumentelor înfătisate în opinia
separată formulată la Decizia Curtii Constitutionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie
2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o
mentin si în cauza de fată.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din
Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
C U R T E A
În numele legii
D E C I D E:
Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitătii de asistentă medicală si psihologică a personalului din transporturi cu atributii în siguranta circulatiei si a navigatiei si înfiintarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, exceptii ridicate de Casa Natională de Asigurări de Sănătate în dosarele nr. 760/2000 si nr. 761/2000 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.
Definitivă
si obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 16 ianuarie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL ROMÂNIEI
privind modificarea Ordonantei Guvernului nr. 69/2000
pentru asigurarea finantării actiunilor legate de aplicarea Legii fondului
funciar nr. 18/1991, republicată, si a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere,
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991,
republicată, si ale Legii nr. 169/1997
În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din
Constitutia României,
Guvernul
României adoptă prezenta ordonantă de
urgentă.
Art.
I. - Ordonanta Guvernului nr. 69/2000 pentru asigurarea
finantării actiunilor legate de aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991,
republicată, si a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, si ale
Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 407 din 29 august 2000, se modifică după cum urmează:
1.
Articolul 1 va avea următorul cuprins:
"Art.
1. - Finantarea actiunilor legate de aplicarea Legii fondului funciar nr.
18/1991, republicată, si a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit
prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, si ale Legii nr.
169/1997, se asigură din fondurile alocate anual cu această destinatie
Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor prin legea bugetului de
stat."
2.
Articolul 2 va avea următorul cuprins:
"Art. 2. - Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor repartizează lunar fondurile prevăzute la art. 1 oficiilor judetene de cadastru agricol si organizarea teritoriului agricol si inspectoratelor silvice teritoriale pentru controlul aplicării regimului silvic, care răspund de angajarea si efectuarea cheltuielilor potrivit destinatiilor aprobate, precum si de receptia lucrărilor executate si decontate."
3.
Articolul 3 se abrogă.
Art.
II. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
ordonante de urgentă Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu
avizul Ministerului Finantelor Publice, va elabora norme metodologice de
aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 69/2000.
Art.
III. - Ordonanta Guvernului nr. 69/2000 pentru asigurarea
finantării actiunilor legate de aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991,
republicată, si a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, si ale
Legii nr. 169/1997, astfel cum a fost modificată prin prezenta ordonantă
de urgentă, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, după
aprobarea acestora de către Parlament, dându-se articolelor o nouă numerotare.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,
Ilie Sârbu
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Bucuresti, 15 februarie 2001.
Nr. 24.