MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

 

Anul XIII - Nr. 5    LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE   Vineri, 5 ianuarie 2001

 

SUMAR

 

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 224 din 16 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 98 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, cu modificările si completările ulterioare

 

Decizia nr. 239 din 21 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rănitilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicată

 

Decizia nr. 240 din 21 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitătilor cetătenilor apartinând minoritătilor nationale din România, pozitia 7 din anexă, si a prevederilor art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată

 

Decizia nr. 256 din 5 decembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 din Codul penal

 

Decizia nr. 259 din 5 decembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor si al altor impozite indirecte, cu modificările ulterioare

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.363/2000. - Hotărâre privind modificarea si completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii petrolului nr. 134/1995, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.265/1996

 

1.364/2000. - Hotărâre privind trecerea unor imobile din domeniul public al statului si din administrarea Muzeului Civilizatiei Populare Traditionale "Astra" Sibiu în domeniul public al judetului Sibiu si în administrarea Bibliotecii Judetene "Astra" Sibiu

 

DECIZII ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

Decizia nr. 474/2000 cu privire la concentrarea economică AB Volvo/Renault Vehicules Industriels - S.A.

 

Decizia nr. 475/2000 cu privire la concentrarea economică Gaad Invest International - S.R.L./Sârme si Cabluri Hârsova

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 224

din 16 noiembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 98 lit. b),

din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare,

cu modificările si completările ulterioare

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 98 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Nicolae Bobâlcă în Dosarul nr. 1.280/C/2000 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa autorului exceptiei, precum si a Administratiei Financiare Resita, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ridicate, deoarece stabilirea duratei termenului de prescriptie este o materie care intră în competenta deplină a legiuitorului. În acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 aprilie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 1.280/C/2000, Curtea de Apel Timisoara Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 98 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, exceptie ridicată de Nicolae Bobâlcă într-o cauză civilă având ca obiect solutionarea recursului declarat de autorul exceptiei împotriva deciziei civile prin care s-a admis apelul Administratiei Financiare Resita.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile art. 98 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece, "conform principiului constitutional al egalitătii, termenul de prescriptie a răspunderii penale de 3 ani, reglementat de art. 122 lit. e) din Codul penal, nu poate fi egal cu termenul de prescriptie a răspunderii contraventionale reglementat de lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996". Totodată se consideră că termenul de prescriptie a răspunderii contraventionale "nu poate fi mai mare decât termenul de prescriptie a executării sanctiunilor cu caracter administrativ, prevăzute în art. 18 si 91 din Codul penal, care, potrivit art. 126 alin. 2 din acelasi cod, este de un an".

Curtea de Apel Timisoara - Sectia civilă, exprimându-si opinia, consideră că exceptia este neîntemeiată. Pentru ca un text de lege să fie neconstitutional el trebuie să contravină unor norme si principii cuprinse în Constitutie. Or, prin ordonanta criticată, care reglementează modul de executare a creantelor bugetare, fiind un act normativ cu caracter general, cu aplicabilitate în domeniul administrativ, nu se face nici o distinctie de natură să creeze un regim discriminatoriu.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două. Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia de neconstitutionalitate a reglementărilor prevăzute la art. 98 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 este neîntemeiată. Autorul exceptiei a asociat în mod gresit termenul de prescriptie de 3 ani privind dreptul de a cere executarea silită a amenzii, prevăzut în ordonantă, cu termenul de prescriptie de 3 ani pentru stabilirea răspunderii penale, acestea fiind probleme juridice distincte, cuprinse în reglementări diferite. Pentru aceste motive, apreciază Guvernul, prevederile criticate nu au nici o legătură, sub aspectul controlului de constitutionalitate, cu principiu egalitătii în drepturi prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Analizând încheierea de sesizare, precum si sustinerile formulate în dosarul cauzei de autorul exceptiei, Curtea retine că obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate îl constituie prevederile art. 98 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, cu modificările si completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, prevederi care au următorul continut: "Dreptul de a cere executarea silită a creantelor bugetare se prescrie după cum urmează: (...) b) în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului de a cere executarea silită pentru creantele bugetare provenind din amenzi ori reprezentând alte creante bugetare decât cele prevăzute la lit. a), precum si pentru majorările de întârziere aferente."

Autorul exceptiei sustine că această prevedere legală contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora "Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări", deoarece "termenul de prescriptie a răspunderii penale reglementat de art. 122 lit. e) din Codul penal nu poate fi egal cu termenul de prescriptie a răspunderii contraventionale reglementat de lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996".

Examinând sustinerea, Curtea constată că problema care în esentă constituie fondul cauzei este aceea de a se stabili dacă termenul de prescriptie de 3 ani a dreptului de a cere executarea silită a creantelor bugetare si data de la care începe să curgă acest termen, prevăzut la art. 98 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, este sau nu în conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie. Referitor la aceste dispozitii din Legea fundamentală Curtea Constitutională a statuat prin Decizia nr. 49 din 10 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, că principiul egalitătii în drepturi nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situatii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.

Prin dispozitiile legale criticate legiuitorul a stabilit termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silită a creantelor bugetare, precum si data nasterii termenului, fără ca prin aceasta să contravină principiului constitutional al egalitătii în drepturi, deoarece exercitarea acestor prerogative de către autoritatea legiuitoare nu aduce atingere nici unuia dintre criteriile egalitătii în drepturi.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 98 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, cu modificările si completările ulterioare, exceptie ridicată de Nicolae Bobâlcă în Dosarul nr. 1.280/C/2000 al Curtii de Apel Timisoara - Seetia civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 noiembrie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 239

din 21 noiembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rănitilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicată

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rănitilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicată, exceptie ridicată de Secretariatul General al Guvernului în Dosarul nr. 1.432/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal a răspuns Paula Ciobotaru, lipsind Secretariatul General al Guvernului si Guvernul României, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă pune concluzii de respingere a exceptiei. Se apreciază că textul de lege criticat de autorul exceptiei este constitutional, deoarece are ca scop recunoasterea meritelor celor care au participat la victoria Revolutiei române din decembrie 1989.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă a exceptiei ridicate, deoarece Secretariatul General al Guvernului este o institutie bugetară si nicidecum o unitate cu capital integral de stat.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 aprilie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 1.432/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rănitilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 republicată, exceptie ridicată de Secretariatul General al Guvernului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile art. 10 din Legea nr. 42/1990 nu se pot întemeia "nici pe principiile stabilite de art. 16 din Constitutie si nici pe cele ale art. 7 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, deoarece prin continutul alineatului 2 el se îndepărtează de acestea". Se consideră, de asemenea, că este "inadmisibilă includerea în sfera dreptului muncii a unei diferentieri între cetătenii români, în ceea ce priveste protecita raportului juridic de muncă. În caz contrar, s-ar ajunge la o aplicare partinică atunci când un angajator, unitate cu capital de stat, este obligat să facă aplicarea prevederilor art. 130 alin. 1 lit. a) din Codul muncii". Totodată se afirmă că prin dispozitia legală criticată, care face parte din Legea nr. 93/1992, lege ordinară, au fost modificate dispozitiile cuprinse într-o lege organică, asa cum este Codul muncii, contravenindu-se astfel prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutie. În continuare se sustine că, desi dreptul la muncă este consacrat de art. 38 din Constitutie si de art. 23 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, drept care stă la baza unui raport juridic de muncă, nu trebuie ca la încetarea acestuia "angajatorul să fie tinut de apliearea unor criterii de ordin social-politic ori de altă natură, care nu au nimic comun cu criteriile care au stat la baza încadrării în muncă a persoanelor ori la aprecierea competentei lor profesionale". Se mai arată că "mentionarea într-un contract de muncă a unei clauze legale cum este aceea stabilită de art. 10 din Legea nr. 42/1990, în sensul unei superprotectii a dreptului la muncă, conduce în mod vădit la restrângerea garantiilor aceluiasi drept la muncă al celorlalti salariati membri ai colectivului în care îsi desfăsoară activitatea, însă al căror contract de muncă nu contine o astfel de clauză care să-i protejeze atunci când angajatorul este în situatia de a face aplicarea prevederilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii". În finalul motivării se sustine că dispozitia legală criticată a fost redactată printr-o îndepărtare evidentă de la principiile constitutionale, precum si ale normelor internationale în domeniul relatiilor de muncă, ce consacră egalitatea cetătenilor în fata legii, dar si o protectie a legii fată de acestia, realizată în mod egal Constitutia României, Codul muncii si Legea nr. 1/1991 referitoare la protectia socială a somerilor si reintegrarea lor profesională asigură protectie tuturor cetătenilor în eeea ce priveste raportul lor de muncă, spre deosebire de caracterul partinic al prevederilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia este nefondată, deoarece "prin art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 nu s-a inclus o diferentiere între cetătenii români, în ceea ce priveste protectia raportului juridic de muncă, ci includerea unei norme juridice care are menirea să protejeze raporturile de muncă ale persoanelor care au contribuit la victoria Revolutiei din 1989, împotriva unor eventuale măsuri abuzive din partea conducerilor unitătilor economice cu capital de stat, contractul de muncă al acestor persoane putând fi desfăcut numai pentru motive imputabile acestora".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele  de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutionalităte ridicată este întemeiată pentru următoarele considerente: în raport cu dispozitiile art. 16, 20 si 38 din Constitutie si cu cele ale art. 7 si 23 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990, republicată, sunt neconstitutionale, deoarece cetătenii români sunt egali în exercitarea dreptului la muncă, iar "nasterea, modificarea sau încetarea raportului lor de muncă nu poate fi conditionată preferential pe alte criterii decât cele de competentă profesională". Dispozitiile legale criticate constituie o măsură de protectie a unor categorii de persoane, care "încalcă însă dispozitiile art. 16 alin., (1j' :si art. 38 din Constitutia României si restrânge capacitatea juridică a angajatorului în ceea ce priveste măsurile legale pe care este obligat să le adopte pentru buna desfăsarare a activitătii sale atunci când trebuie să facă aplicarea art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii. Întradevăr, Legea nr. 10/1972, respectiv Codul muncii, în art. 146, stabileste anumite situatii obiective în care contratul de muncă al personalului încadrat este protejat, dar aceste dispozitii sunt în perfectă concordantă cu normele internationale privind protectia muncii, stabilitatea muncii, precum si cu principiile Constitutiei, ceea ce nu realizeaza însă art. 10 alin. 2 din Legea nr 42/1990"

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecatorul raportor, concluziile părtii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 4711992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă potrivit, prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneza exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rănitilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial a1 României, Partea I, nr. 198 din 23 august 1996, având următorul cuprins: "Contractul de muncă al luptătorilor pentru victoria Revolutiei române din decembrie 1989, încadrati în unităti cu capital integral de stat, nu poate fi desfăcut decât pentru motive imputabile lor."

1. Autorul exceptiei sustine că aceste reglementări contravin principiului egalitătii în drepturi prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit căruia: "Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări" si, pe cale de consecintă, dispozitiilor art. 7 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, în care se prevede că: "Toti oamenii sunt egali în fata legii si au dreptul fără deosebire la o protectie egală a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălcă prezenta declaratie si împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare."

Examinând această sustinere, Curtea observă că prin dispozitiile legale criticate nu se instituie nici un privilegiu si nici o discriminare. Eroii-martiri, rănitii si luptătorii pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 se află într-o situatie diferită în comparatie cu celelalte categorii de salariati. Or, dacă la situatii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situatii dferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. În acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 134 din 2 aprilie 1998, s-a statuat că principiul egalitătii nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situatii diferite. Sub acest aspect măsura legală de protectie a salariatilor încadrati în unitătile cu capital integral de stat, salariati care au calitatea de urmasi ai eroilor-martiri, răniti, precum si de luptători pentru victoria Revolutiei române din decembrie 1989, este justificată tocmai de situatia deosebită în care se află acestia, ca urmare a recunoasterii meritelor celor care si-au jertfit viata ori si-au pierdut total sau în parte capacitatea de muncă pentru instaurarea actualului sistem democratic al tării. De altfel, este de retinut si faptul că această protectie functionează doar în cazul desfacerii contractului de muncă pentru motive neimputabile celor apartinând categoriei de salariati mentionate.

2. Un alt motiv de necanstitutionalitate invocat de autorul exceptiei este acela că, potrivit sustinerilor sale, prin dispozitia legală criticată, care "este cuprinsă într-o lege adoptată ca lege ordinară, a fost modificat Codul muncii, deci o lege organică". În acest mod se consideră că au fost încălcate dispozitiile constitutionale ale art. 72 alin. (3) lit. I); care prevăd că ''Prin lege organică se reglementează: [...]

l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele si protectia socială"

Analizând această critică, Curtea constată că este neîntemeiată. Prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 42/1990, republicată, nu au ca obiect reglementarea regimului general privind raporturile de muncă, ci instituirea unei intedictii pentru unitătile cu capital integral de stat în cazul desfacerii contractului de muncă unor salariati apartinând unei categorii determinate. Totodată aceste prevederi apartin unei legi care are ca scop cmstnea erodpr martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rănitilor, si luptătorilor Revolutiei din decembrie 1989.

De aceea în cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 72 alin. (3) lit. l) din Constitutie.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr 47/1992; republicată, cu majoritate de voturi,

 

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. 2) din legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rănitilor, precum si luptatorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicată, exceptie ridicată de Secretariatul General al Guvernului în Dosarul nr. 1.432/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă:

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 noiembne 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 240

din 21 noiembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitătilor cetătenilor apartinând minoritătilor nationale din România, pozitia 7 din anexă, si a prevederilor art. 23 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitătilor cetătenilor apartinând minoritătilor nationale din România, pozitia 7 din anexă, si a prevederilor art. 23 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1892 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, exceptie ridicată de Spitalul clinic "Caritas" din Bucuresti în Dosarul nr. 1.470/1999 al Curtii de Apel -Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 14 noiembrie 2000 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 2 noiembrie 2000.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 februarie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 1.470/1999, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios admnistrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, exceptia ridicată de Spitalul clinic "Caritas" din Bucuresti într-o cauză având ca obiect constatarea nulitătii absolute a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/1999 si a pozitiei nr. 7 din anexa la această ordonantă.

În motivarea exeeptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 23 alin. (1) teza finală - "[...] de care depinde solutionarea cauzei" - din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale adaugă dispozitiilor constitutionale ale art. 144 lit. c) si "s-ar impune o decizie de interpretare a Curtii Constitutionale în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este admisibilă si dacă este vorbă de texte care vizează litigii viitoare în care partea ar urma să intre, inclusiv pe rolul Curtii Constitutionale".

În ceea ce priveste neconstitutionalitatea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/1999 se arată că aceasta este emisa cu încălcarea art. 114 alin. (4) din Constitutie, deoarece dispozitiile sale nu se încadrează în notiunea "cazuri exceptionale", prevăzută de textul constitutional. Se apreciază că sintagma "cazuri exceptionale" "vizează aspecte care ies din regulă, situatii iesite din comun si care pun tara, implicit Guvernul ei, în situatia de a adopta măsuri de ordin administrativ, cu efecte însă similare legilor, tocmai pentru a întâmpina producerea unor «rele» si mai mari", iar reglementarea reparatiilor pentru daunele cauzate prin decretul de nationalizare a institutiilor sanitare particulare nu se încadrează în sfera "cazurilor exceptionale". Se mai arată că ordonanta de urgentă criticată contine reglementări privind regimul juridic al proprietătii, care este rezervat, potrivit art. 72 alin. (3) lit. k) dinConstitutie, legii organice, încălcându-se astfel si aceste prevederi constitutionale. Pe de altă parte, autorul exceptiei consideră că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/1999, respectiv pozitia 7 din anexa la ordonantă, prin care se transmit în proprietate privată bunuri imobile apartinând Spitalului clinic "Caritas", conduc la desfiintarea acestui serviciu public, cu consecinta încălcării "principiului statului social, dreptului la muncă, încălcarea dreptului la un nivel de trai decent si la ocrotirea sănătătii, încălcarea dreptului la învătătură, încălcarea principiului egalitătii si nediscriminării, încălcarea principiului interesului national".

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ, exprimându-si opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, republicată, apreciază că "dispozitia legală contestată este neconstitutională numai în măsura în care nu este interpretată ca fiind o conditie intrinsecă a notiunii de «exceptie», ca mijloc de apărare recunoscut părtilor pentru ocrotirea drepturilor lor subiective". Se mai arată că "Prin raportarea notiunii de cauză la cererea de chemare în judecată instanta apreciză că dispozitia art. 23 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, republicată, este constitutională în măsura în care se interpretează în sensul că exceptia de neconstitutionalitate se poate ridica numai cu privire la cauzele cererilor formulate de părti în fata instantelor judecătoresti", adică cu privire la "temeiul juridic al acestor cereri în întelesul restrâns de texte de lege, pe care părtile îsi fundamentează drepturile invocate în justificarea pretentiilor lor, temeiuri puse în discutia acestora si retinute ca atare de instantele judecătoresti".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia de neconstitutionalitâte este neîntemeiată. Se arată că, potrivit art. 114 alin. (4) din Constitutie, în cazuri exceptionale Guvernul poate adopta ordonante de urgentă care intră în vigoare după depunerea lor spre aprobare la Parlament, iar limitarea referitoare la domeniul de reglementare priveste doar ordonantele ce se emit în baza unei legi speciale de abilitare. Se mentionează că prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, s-a statuat că ordonante de urgentă pot fi emise în orice domenii, dacă este îndeplinită conditia existentei unor situatii exceptionale. Se mai arată că în situatii similare, fiind sesizată cu exceptii de neconstitutionalitate privind ordonante de urgentă care reglementează în domenii rezervate legii organice, Curtea Constitutională a constatat că nu este legal sesizată, întrucât "exceptia de neconstitutionalitate nu poate forma obiectul unei actiuni directe adresate instantelor judecătoresti sau Curtii Constitutionale. Procedural o asemenea actiune este inadmisibilă". Se citează în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 92 din 25 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 3 august 1998. Cu privire la sustinerea referitoare la neconstitutionalitatea art. 23 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, republicată, se apreciază că aceste dispozitii nu contravin nici unui principiu sau text constitutional, ci ele precizează conditiile si cazurile în care poate fi ridicată exceptia de neconstitutionalitate a unei legi sau ordonante ori a unei prevederi dintr-o lege sau ordonantă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Din continutul Încheierii de sesizare din data de 20 martie 2000, pronuntată de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ în Dosarul nr. 1.470/1999, Curtea retine că în fata instantei de judecată, la data de 25 ianuarie 2000, Spitalul clinic "Caritas", prin reprezentantul său, a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/1999, punctul 7 din anexă, cu sustinerea că aceasta a fost emisă cu încălcarea art. 114 alin. (4) si a art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie. Exceptia a fost reiterată la termenul de judecată din 29 februarie 2000, când a fost ridicată si exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) teza finală - "de care depinde solutionarea cauzei" din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată. Această din urmă exceptie a fost ridicată, deoarece Guvernul României, în calitate de pârât, a formulat concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/1999 "ca inadmisibilă, conform art. 26 alin. (3) raportat la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992".

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ, analizând continutul cererilor formulate de către reprezentantul Spitalului clinic "Caritas", a constatat că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, republicată, este întemeiată si, având caracter prejudicial asupra exceptiei privind Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 83/1999, prin Încheierea din 20 martie 2000 sesizează Curtea Constitutională doar cu solutionarea acestei din urmă exceptii.

Fată de împrejurarea că exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/1999 a fost ridicată de reprezentantul Spitalului clinic "Caritas" la termenul de judecată din 25 ianuarie 2000 si reiterată la termenul de judecată din 29 februarie 2000, prin prezenta decizie Curtea Constitutională urmează să se pronunte si cu privire la constitutionalitatea acestor dispozitii, desi prin Încheierea de sesizare din 20 martie 2000 nu a fost învestită si cu această exceptie. Aceasta deoarece, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Conslitutionale, republicată, "Exceptia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părti sau, din oficiu, de către instanta de judecată". Din acest text rezultă că autor al exceptiei de neconstitutionalitate este partea care a ridicat-o, astfel încât instanta nu poate, prin încheierea de sesizare, să o modifice. În acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale (de exemplu, Decizia nr. 604 din 9 decembrie 1997, publicată în, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998).

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 23 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, articol care prevede: "Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, de care depinde solutionarea cauzei", precum si dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitătilor cetătenilor apartinând minoritătilor nationale din România, pozitia 7 din anexă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea Constitutională constată că aceasta este inadmisibilă si, în consecintă, urmează să fie respinsă.

Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutională "hotărăste asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor", iar potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, de care depinde solutionarea cauzei".

Asadar, în cadrul controlului ulterior de constitutionalitate, prevăzut la art. 144 lit. c) din Constitutie, instanta de contencios constitutional poate fi legal sesizată în vederea declansării controlului numai pe calea exceptiei de neconstitutionalitate invocate într-un litigiu pendinte la o instantă de judecată si numai dacă solutionarea acelui litigiu depinde de legea sau ordonanta ori dispozitia dintr-o lege sau dintr-o ordonantă criticată ca neconstitutională.

În cauza de fată însă autorul exceptiei a introdus în fata Curtii de Apel Bucuresti o actiune prin care solicită să se constate "nulitatea absolută a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83 din 8 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României; Partea I, nr. 266 din 10 iunie 1999, pozitia 7 din anexa la respectiva ordonantă, prin faptul că încalcă principiile constitutionale, fiind vorba de o ordonantă cu caracter individual". Or, asa cum s-a arătat, potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, exceptia de neconstitutionalitate nu poate forma obiectul uhei actiuni directe adresate instantelor judecătoresti sau Curtii Constitutionale, procedural o asemenea actiune fiind inadmisibilă. În acest sens a statuat Curtea Constitutională prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 92 din 25 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 3 august 1998).

Curtea constată, de asemenea, că este inadmisibilă solicitarea de a se pronunta de către Curtea Constitutională o decizie de interpretare a dispozitiilor art. 23 alin. (3) teza finală - "[...] de care depinde solutionarea cauzei" - din Legea nr. 47/1992, republicată, în sensul de a se crea posibilitatea ridicării exceptiei de neconstitutionalitate "a unor prevederi care nu sunt incidente în cauze din fata instantei judecătoresti, dar pot deveni incidente în litigiul propriu-zis de contencios constitutional, dedus Curtii Constitutionale".

Potrivit competentei sale, astfel cum rezultă din prevederile art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constitutională nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra întelesului său contrar Constitutiei". Si sub acest aspect există jurisprudentă a Curtii Constitutionale (de exemplu, Decizia nr. 56 din 14 mai 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 4 iulie 1996, Decizia nr. 160 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 9 decembrie 1998).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA

În numele legii,

DECIDE

 

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitătilor cetătenilor apartinând minoritătilor nationale din România, pozitia 7 din anexă, si a prevederilor art. 23 alin. (1) teza finală din Legea nr. "47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată exceptie ridicată de Spitalul clinic Caritas în Dosarul nr. 1.470/1999 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 noiembrie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 256

din 5 decembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 din Codul penal

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 din Codul penal, exceptie ridicată de Alexandru Mic în Dosarul nr. 3.220/1999 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă avocat Gheorghe Bădică, pentru autorul exceptiei, lipsind Regionala Căi Ferate Cluj, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia si constatarea neconstitutionalitătii dispozitiilor art. 147 din Codul penal în raport cu prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) si i), precum si cu cele ale art. 134 alin. (1) din Constitutie. Se sustine că termenii functionar si functionar public, definiti prin textul de lege criticat, au un alt înteles decât cel avut în vedere de legiuitor în anul 1968, când nu mai existau societăti comerciale, economie de piată sau functionari publici, iar toate raporturile de muncă erau reglementate prin contract. Pentru aplicarea legii penale, la acea dată s-au introdus în Codul penal dispozitiile art. 147. Se mai sustine că Statutul functionarilor publici "nu este continut de o singură lege", ci reprezintă un ansamblu de norme ce reglementează drepturile, obligatiile, precum si răspunderea acestora. Or, Codul penal nu poate fi considerat ca făcând parte din acest statut al functionarilor publici. Se mai arată că din anul 1992 în România există economie de piată (piata de capital, de mărfuri si piata muncii), iar în cadrul pietei muncii, si anume al raporturilor individuale,  intră mai multe categorii de relatii de muncă, printre care se află si cele ale functionarilor publici care au un statut propriu. În întelesul Codului penal (art. 147) functionarul public nu are nici un fel de statut, deoarece, potrivit acestei definitii, orice persoană care primeste un salariu este considerată "functionar public". Textul art. 147 din Codul penal este prin urmare, în vădită contradictie cu dispozitiile art. 134 din Constitutie, deoarece instituie o altă definire a functionarului public, diferită de cea avută în vedere de prevederile Legii fundamentale. Acest termen definit de legea penală în textul de lege criticat devine astfel o institutie a Codului penal. Se mai consideră că art. 147 din Codul penal este contrar Constitutiei încă din anul 1991, dar din considerente de oportunitate acesta nu a fost încă abrogat. Aceste considerente nu se mai justifică însă începând din anul 1999, când legislatia a fost completată cu Legea privind Statutul functionarilor publici. Se apreciază că jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a referit la alte aspecte decât cele care rezultă din motivarea exceptiei în prezenta cauză.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că fundamentarea exceptiei de neconstitutionalitate pe prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, lege organică, este neconcludentă, deoarece si Codul penal este, de asemenea, o lege organică, astfel încât prevederile constitutionale referitoare la obligativitatea adoptării prin lege organică a Statutului functionarilor publici nu sunt încălcate de dispozitiile art. 147 din Codul penal. Pe de altă parte, aceste dispozitii derogă de la legea functionarilor publici, întrucât la art. 140 din Codul penal se prevede că, ori de câte ori legea penală foloseste termenii cuprinsi în titlul VIII din Codul penal, întelesul acestora este cel din aceste articole. Se invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 192/2000. Institutia functionarilor publici din legea penală este omonimă doar cu cea din dreptul administrativ, dar nu are acelasi înteles cu aceasta. Se mai face referire la Decizia nr. 130/1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 28/1995, precum si la Decizia nr 81/1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 76/1997, prin care Curtea Constitutională a stabilit că notiunile functionar public si functionar sunt de domeniul legii, iar nu de nivel constitutional si, prin urmare, nu se încalcă nici o prevedere din Legea fundamentală.

Având cuvântul în replică, reprezentantul autorului exceptiei precizează că Statutul functionarilor publici nu este o lege, ci un ansamblu de norme juridice. Se mai arată că neconstitutionalitatea textului de lege criticat este invocată în raport cu prevederile Constitutiei, iar nu cu dispozitiile Legii nr. 188/1999. Se mai consideră că legea penală nu poate constitui o normă juridică referitoare la Statutul functionarilor publici.

 

CURTEA,

 

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 4 iulie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 3.220/1999, Curtea Supremă de Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 din Codul penal, exceptie ridicată de Alexandru Mic, prin apărător.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că de la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, care la art. 2 (alin. 1) prevede că "«Functionar public» este persoana numită într-o functie publică", dispozitiile art. 147 din Codul penal prin care este explicat întelesul termenilor functionar public alin. (1) si functionar (alin. 2), nu mai sunt constitutionale, deoarece derogă de la Legea nr. 188/1999, lege organică, fiind astfel încălcate prevederile art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie. Textul de lege mentionat este considerat neconstitutional si în raport cu prevederile art. 134 alin. (1) din Constitutie. Se apreciază că subiect al infractiunilor de serviciu în special al infractiunii de luare de mită, nu poate fi decât functionarul public, iar nu si functionarul, asa cum este definit prin art. 147 alin. 2 si cum se prevede în art. 254 din Codul penal. Este invocat ca argument Codul penal de la 1936 care prevedea că infractiunea de luare de mită nu putea fi săvârsită decât de un functionar public.

Curtea Supremă de Justitie - Sectia penală, exprimându-si opinia, consideră, că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. Se arată că explicarea termenilor functionar public si functionar, dată prin art. 147 alin. 1 si, respectiv, alin. 2 din Codul penal în vigoare, îsi are corespondentul în art. 183 pct. 4 din Codul penal de la 1936, care prevedea că "Functionar public este acela care exercită, în mod voluntar sau obligatoriu, permanent sau temporar, în serviciul Statului, comunei sau institutiilor publice dependente, oricare ar fi modul lor de administrare, o functie sau o însărcinare, de orice natură, fie chiar electivă, retribuită sau nu si indiferent de chipul în care a fost învestit". Se mai consideră că dispozitiile art. 147 din Codul penal au aplicabilitate restrânsă în domeniul unor activităti infractionale comise de o anumită categorie de persoane din servicii de interes public sau cu însărcinări în serviciul unor alte persoane juridice, asa încât nu pot contraveni nici art. 72 alin. (3) lit. i). din Constitutie si nici altor norme din Legea fundamentală, după cum nu contravin nici Legii privind Statutul functionarilor publici. De asemenea, se arată că această lege organizează functia publică în plan socioeconomic si juridic, cuprinzând dispozitii normative de principiu din alte domenii ale dreptului, iar art. 69 al cap. VIII, privitor la Sanctiunile disciplinare si răspunderea functionarilor publici, face trimitere la Legea penală pentru angajarea răspunderii penale în cazul infractiunilor săvârsite în timpul serviciului sau în legătură cu atributiile functiei publice de către functionarul public.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presediniilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutianalitate a dispozitiilor art. 147 din Codul penal este neîntemeiată. Se invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale (mentionându-se în acest sens Decizia nr. 35/1994 rămasă definitivă prin Decizia nr. 108/1994, Decizia nr. 130/1994 rămasă definitivă prin Decizia nr. 28/1995, Decizia nr. 81/1996 rămasă definitivă prin Decizia nr. 76/1997), prin care s-a statuat că reglementările referitoare la notiunile functionar public si functionar, inclusiv cele legate de infractiunile săvârsite de persoanele care îndeplinesc aceste functii, sunt de nivelul legii. Reglementarea răspunderii penale pentru infractiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul atât a functionarilor publici, cât si a functionarilor, nu poate fi considerată ca fiind neconstitutională atâta vreme cât reglementările privitoare la notiunile de functionar public si functionar, inclusiv incriminările care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, sunt caracterizate prin Constitutie ca tinând de domeniul legii. De asemenea, se arată că textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 134 alin. (1) din Constitutie. În finalul opiniei exprimate de Guvern se precizează că atât Codul penal, cât si Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici sunt legi organice, iar neconcordanta dintre art. 147 din Codul penal si dispozitiile Legii nr. 188/1999, invocată de autorul exceptiei, nu ridică o problemă de ordin  constitutional, ci o problemă de interpretare a legii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

 

examinând încheierea de sesizare, sustinerile autorului exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul acestei exceptii îl constituie dispozitiile art. 147 din Codul penal, care au următorul cuprins: "Prin «functionar public» se întelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităti dintre cele la care se referă art. 145".

Prin «functionar», se întelege persoana mentionată în alin. 1, precum si orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei ate persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat ".

Criticile de neconstitutionalitate vizează încălcarea prin dispozitiile legale mentionate a prevederilor constitutionale cuprinse în art. 72 alin. (3) lit. i), referitoare la Statutul functionarilor publici, precum si a celor cuprinse în art. 134 alin. (1), referitoare la economia de piată, texte care au următorul continut:

- Art. 72 alin. (3): "Prin lege organică se reglementează: [...]

i) statutul functionarilor publici; "

- Art. 134 alin. (1): "Economia României este economie de piată."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că nu pot fi primite criticile referitoare la încălcarea prin dispozitiile art. 147 din Codul penal a prevederilor art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, referitoare la obligativitatea reglementării prin lege organică a statutului functionarilor publici, deoarece Codul penal este, de asemenea, o lege organică, potrivit art. 72 alin. (3) lit. f) din Legea fundamentală (reglementând "infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora". Asa fiind, sub acest aspect cerinta constitutională este respectată de dispozitiile legale criticate.

Pe de altă parte, Curtea constată că reglementările privitoare la notiunile functionar public si functionar, precum si cele privitoare la infractiunea de luare de mită sunt de nivelul legii, iar nu de nivel constitutional, astfel încât este de atributul exclusiv al legiuitorului să determine continutul acestor notiuni. În acest sens Curtea Constitutională s-a pronuntat prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 130 din 16 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 2 august 1995) asupra exceptiei de neconstitutionalitate având ca obiect aceleasi dispozitii legale (art. 147 din Codul penal), respingând, ca vădit nefondată, exceptia. Prin această decizie Curtea a subliniat că reglementările legale referitoare la notiunea functionar sunt de nivelul legii. O argumentare similară a fost exprimată de Curte si prin Decizia nr. 81 din 15 iulie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 10 septembrie 1997, în considerentele căreia se precizează, de asemenea, că "Extinderea răspunderii penale pentru faptele de coruptie si la alti salariati din cadrul societătilor comerciale, prin Legea nr. 65/1992, nu poate fi considerată neconstitutională atâta vreme cât reglementările privitoare la notiunile de «functionar», si «alti salariati», inclusiv incriminările care presupun o astfel de calitate a subiectului activ nemijlocit, sunt caracterizate prin Constitutie ca tinând de domeniul legii".

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate respinse prin deciziile mentionate autorii au invocat ca si în cauza de fată, dispozitiile art. 134 alin. (1) din Constitutie, referitoare la economia de piată, pentru a se demonstra că nu poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mită decât functionarul public, iar nu orice functionar, astfel cum acesta este caracterizat prin art. 147 alin. 2 din Codul penal. Din această perspectivă reglementarea răspunderii penale pentru infractiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, atât pentru functionarii publici, cât si pentru ceilalti functionari, nu poate fi considerată ca fiind neconstitutională, atâta timp cât reglementările privind notiunile functionar public si functionar, inclusiv incriminările care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, sunt rezervate prin Constitutie domeniului legii.

Curtea retine că atât solutia adoptată, cât si considerentele deciziilor amintite îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pe de altă parte, Curtea constată că prevederea constitutională cuprinsă în art. 134 alin. (1) ("Economia României este economie de piată."), invocată în motivarea exceptiei, nu are nici o legătură cu problema constitutionalitătii sau a neconstitutionalitătii dispozitiilor art. 147 din Codul penal (care definesc întelesul termenilor functionar public si functionar, înteles specific numai pentru legea penală, potrivit art. 140 din Codul penal).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 din Codul penal, exceptie ridicată de Alexandru Mic în Dosarul nr. 3.220/1999 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penală.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 decembrie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Marioara Prodan

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

47DECIZIA Nr. 259

din 5 decembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor si al altor impozite indirecte, cu modificările ulterioare

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor si al altor impozite indirecte, aprobată si modificată prin Legea nr. 196/1998, modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/1998, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Aseas International" - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 19.246/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti, având ca părti pe autorul exceptiei si Garda Financiară Bucuresti.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 21 noiembrie 2000 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la 28 noiembrie 2000 si apoi la 5 decembrie 2000.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

 

Prin Încheierea din 30 martie 2-000, pronuntată în Dosarul nr. 19.246/1999, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor si al altor impozite indirecte, aprobată si modificată prin Legea nr. 196/1998, modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/1998, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Aseas International" S.A. din Bucuresti într-o cauză civilă având ca obiect judecarea plângerii formulate de autorul exceptiei împotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia consideră că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/1998, aprobată prin Legea nr. 148/1999, modificată prin Ordonanta Guvernului. nr. 74/1999, sunt neconstitutionale pentru următoarele motive:

- Art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/1998 contravine dispozitiilor art. 41 alin. (7) si (8), precum si celor ale art. 135 alin. (6) din Constitutie, deoarece "instituie prezumtia provenientei ilicite a unor mărfuri dacă documentele de livrare se găsesc în acelasi vehicul cu marfa în discutie".

- Deoarece regimul accizelor pentru unele produse a fost reglementat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 82/1997, Guvernul a încălcat dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie, care prevăd că ordonantele de urgentă se adoptă numai în cazuri exceptionale.

- Prevederile legale criticate sunt contrare dispozitiilor art. 134 din Constitutie, deoarece instituie un centralism, o etatizare si o hiperstrangulare a comertului, inventându-se sisteme de planificare si aprobare de către autoritătile statului până la nivelul circulatiei unei lăzi cu sticle de băuturi alcoolice sau a unor formulare tipizate".

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti, exprimându-si opinia, consideră că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/1998, aprobată si modificată prin Legea nr. 148/1999, sunt neconstitutionale în raport cu dispozitiile art. 138 alin. (1) si ale art. 114 alin. (4) din Constitutie. Se apreciază că nu se justifică reglementarea accizelor si a altor impozite indirecte pe calea ordonantei de urgentă, avându-se în vedere că, potrivit art. 114 alin. (4) din Constitutie, Guvernul poate adopta ordonante de urgentă numai în cazuri exceptionale.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate în raport cu dispozitiile art. 134 din Constitutie, instanta de judecată consideră că exceptia este neîntemeiată.

Presedintele Camerei Deputatilor, în punctul său de vedere, consideră că exceptia este neîntemeiată. În legătură cu existenta "cazului exceptional" de care depinde adoptarea de către Guvern a ordonantei de urgentă, se arată că aceasta reprezintă o situatie de fapt, pe care, în mod succesiv, Guvernul si Parlamentul o vor aprecia. Si sub celelalte aspecte ale criticii de neconstitutionalitate exceptia este, în opinia presedintelui Camerei Deputatilor, neîntemeiată.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază, de asemenea, că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată, deoarece din motivarea exceptiei nu rezultă că se pun probleme de neconstitutionalitate, ci de aplicare a actelor normative invocate de autorul exceptiei. În aceste conditii competenta de solutionare revine instantei de judecată. Guvernul precizează totodată că ordonantele criticate au fost emise în temeiul art. 114 din Constitutie, iar Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/1998 a fost aprobată prin lege.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

 

CURTEA,

 

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor si al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Exceptia de neconstitutionalitate ridicată de Societatea Comercială "Aseas International" - S.A. din Bucuresti are ca obiect prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor si al altor impozite indirecte, aprobată si modificată prin Legea nr. 196/1998, modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr: 50/1998.

Examinând exceptia, Curtea Constitutională constată că, potrivit art. 57 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000, se abrogă prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor si al altor impozite indirecte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 29 decembrie 1997, aprobată si modificată prin Legea nr. 196/1998, publicată în Monitorul Oficial al Româriiei, Partea I, nr. 417 din 5 noiembrie 1998, cu modificările si completările ulterioare.

Întrucât exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată la 30 martie  2000, dată la care dispozitiile legale criticate nu mai erau în vigoare, instanta de judecată avea obligatia să constate că acestea sunt abrogate si, pe cale de consecintă, să respingă exceptia ca fiind inadmisibilă, în temeiul art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora: "(1) Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, de care depinde solutionarea cauzei. […] (6) Dacă exceptia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constitutională."

Asa fiind, Curtea urmează să respingă exceptia, ca fiind inadmisibilă.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea rrr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor si al altor impozite indirecte, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Aseas International" - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 19.246/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 decembrie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea si completarea Normelor metodoiogice pentru aplicarea Legii petrolului

nr. 134/1995, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.265/1996

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Normele metodologice pentru aplicarea Legii petrolului nr. 134/1995, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.265/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 2 decembrie 1996, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolul 64 va avea următorul cuprins:

"Art. 64. - (1) Exploatarea sistemului national de transport al petrolului se realizează de către unitătile specializate, persoane juridice, care se organizează si functionează potrivit legislatiei în vigoare, în baza unui acord petrolier încheiat cu Agentia Natională pentru Resurse Minerale, denumite în continuare transportator comun.

(2) Transportatorul comun are obligatia să presteze servicii de transport al petrolului în conditii egale pentru toti producătorii si furnizorii persoane fizice sau juridice, care solicită aceasta, în mod nediscriminatoriu si în conditii de totală transparentă, în baza unor tarife stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale."

2. După articolul 64 se introduc articolele 641, 642 si 643 cu următorul cuprins:

"Art. 641. - (1) Agentia Natională pentru Resurse Minerale va concesiona exploatarea sistemului national de transport al petrolului către o unitate specializată de transport al petrolului, care:

a) nu este controlată de nici o persoană fizică sau juridică angajată în mod direct sau indirect în activităti de productie, prelucrare, rafinare sau comercializare a petrolului în România prin detinerea de actiuni sau pachete de actiuni ori altă formă de exercitare a controlului, printr-un contract de management sau de administratie sau în alt mod ce ar putea fi rezonabil considerat ca determinant al unui conflict de interese ce poate pune în pericol prevederea de transparentă si nediscriminare a serviciilor de transport al petrolului prestate;

b) nu este controlată simultan de persoane fizice sau juridice care detin controlul sau sunt capabile să exercite controlul asupra persoanelor fizice sau juridice mentionate la lit. a) prin detinerea de actiuni sau pachete de actiuni ori altă formă de detinere a controlului sau în alt mod ce ar putea fi considerat ca determinant al unui conflict de interese ce poate pune în pericol prevederea de transparentă si rediscriminare a serviciilor de transport al petrolului prestate.

(2) Unitatea specializată nu se va angaja în mod direct sau indirect în activităti de productie, prelucrare, rafinare sau comercializare a petrolului, inclusiv prin detinerea de actiuni sau pachete de actiuni ori printr-un contract de management în care sunt implicate oricare dintre persoanele prevăzute la alin. (1) sau în alt mod ce ar putea fi rezonabil considerat ca determinant al unui conflict de interese ce poate pune în pericol operarea nediscriminatorie de către transportatorul comun.

(3) În cazurile în care situatiile prevăzute la alin. (1) sau (2) apar ulterior încheierii acordului petrolier, acesta va fi reziliat în conditiile prevăzute în Legea petrolului nr. 134/1995, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 642. - (1) Transportatorul comun va elabora anual sau ori de câte ori este cazul norme tehnice si proceduri specifice referitoare la modul în care desfăsoară servicii de transport al petrolului pentru clienti, precum si pentru accesul la sistemul national de transport al petrolului, în vederea asigurării exploatării normale, transparente si nediscriminatorii a acestuia, care vor fi supuse spre avizare Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale.

(2) Transportatorul comun va face publică capacitatea disponibilă estimată pentru următorul an calendaristic, dar nu mai târziu de data de 31 octombrie a fiecărui an, specificând graficele si rutele propuse pentru acest disponibil. Identitatea, posibilele rute, precum si cantitătile solicitate de către clientii anteriori si/sau de potentialii solicitanti sunt considerate date cu caracter confidential.

(3) Solicitările pentru servicii de transport al petrolului vor fi înaintate către transportatorul comun nu mai târziu de data de 30 noiembrie a fiecărui an. În aceste solicitări vor fi precizate volumul, specificatiile calitative ale petrolului transportat, graficul dorit si punctele de predare-primire si livrare. Solicitantii vor putea propune maximum trei variante de transport al petrolului, cu specificarea prioritătii pe care o acordă fiecăreia dintre aceste variante.

(4) Transportatorul comun va analiza toate solicitările primite si va decide înainte de data de 30 noiembrie a fiecărui an, conform conditiilor si procedurilor stabilite la alin. (1), dacă aprobă sau nu aprobă cererile primite. Decizia incluzând optiunile selectate în mod corect si nediscriminatoriu, cu motivarea acestora, se va notifica în scris fiecărui solicitant. În caz de refuz decizia se motivează si se comunică în scris.

(5) Contractele de transport al petrolului se vor încheia de transportatorul comun cu solicitantii aprobati, în termen de 5 zile lucrătoare de la notificare. Contractul-cadru de transpprt al petrolului va fi aprobat anual de Agentia Natională pentru Resurse Mirierale.

(6) Alte solicitări de transport al petrolului pentru capacităti disponibile se pot înainta oricând si se vor rezolva în ordinea calendaristică a depunerii acestora, în limita capacitătii rămase disponibile, în aceleasi conditii ca si aprobările initiale.

Art. 643. - (1) Transportatorul comun nu va fi obligat să presteze servicii de transport al petrolului atunci când:

a) nu există capacitate disponibilă în conductele sistemului national de transport al petrolului, în raport cu programul de transport al petrolului si cu rutele solicitate. În cazul în care nu există suficientă capacltate disponibilă pentru a transporta întreaga cantitâte solicitată, transportatorul comun va informa solicitantul, iar acesta va putea să îsi ajusteze cererea în mod corespunzător;

b) există considerente de ordin tehnic, operational sau de sigurantă, care ar putea afecta exploatarea sistemului national de transport al petrolului prin conducte;

c) calitatea petrolului solicitat să fie transportat nu respectă:

- specificatiile de calitate corespunzătoare pentru conductele sistemului national de transport al petrolului;

- specificatiile de calitate ale transporturilor de petrol contractate;

- calitatea transporturilor de petrol solicitate, cărora li s-a acordat un nivel mai înalt de prioritate în cadrul cererii;

d) capacitatea disponibilă este necesară în vederea îndeplinirii unor obligatii pentru prestarea unor servicii publice de către transportatorul comun, conform legislatiei în vigoare;

e) solicitantul nu si-a îndeplinit obligatiile financiare fată de transportatorul comun cu privire la serviciile de transport si petrolului prestate anterior si nu prezintă garantii sau sigurantă cu privire la obligatiile de plată viitoare;

f) solicitantul a contractat cu mai mult de 10% din capacitatea efectiv utilizată pe parcursul anului anterior si nici nu prezintă garantii financiare pentru cantitătile solicitate.

(2) Orice refuz al transportatorului comun de a presta servieii de transport al petrolului va fi motivat în mod corespunzător si transmis în scris către solicitant si către Agentia Natională pentru Resurse Minerale. Solicitantul va avea dreptul de a face apel către Agentia Natională pentru Resurse Minerale referitor la refuzul transportatorului comun, a cărui solutionare se va face printr-o procedură care va fi stabilită de Agentia Natională pentru Resurse Minerale. De asemenea, Agentia Natională pentru Resurse Minerale poate analiza, din proprie initiativă, cazurile de refuz de prestare de servicii de către transportatorul comun.

(3) Transportatorul comun nu este obligat, în cazul în care, nu există capacitate disponibilă, să facă să existe sau să modifice în vreun fel capacitatea sistemului national de transport al petrolului prin conducte, pentru a asigura cererea solicitantilor."

3. După articolul 66 se introduce articolul 661 cu următorul cuprins:

"Art. 661. - (1) Evidentele si rapoartele anuale privind activitatea desfăsurată de transportatorul comun, referitoare la exploatarea sistemului national de transport al petrolului, se vor audita, în conditiile legii, si se vor transmite Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, împreună cu orice alte informatii si date solicitate de Agentia Natională pentru Resurse Minerale.

(2) Transportatorul comun nu va divulga către terte părti nici o informatie confidentială obtinută ca urmare a serviciilor de transport al petrolului prestate clieniilor săi si nici nu va folosi informatiile confidentiale în favoarea unuia dintre clientii săi în detrimeritul altor clienti.

(3) Reprezentantii si personalul Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale sunt obligati să păstreze confidentialitatea datelor si a informatiilor comerciale prezentate de transportatorul comun si/sau de clienti, cu exceptia celor necesare în vederea îndeplinirii sarcinilor agentiei."

4. Articolul 68 va avea următorul cuprins:

"Art. 68. În vederea exploatării în conditii de sigurantă a sistemului national de transport al petrolului se interzice, cu exceptia cazurilor de fortă majoră, întreruperea alimentării cu energie electrică, a legăturilor telefonice sau de radiocomunicatii si a transportului feroviar."

 

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

p. Ministrul industriei si comertului,

Constantin Isbăsoiu,

secretar de stat

p. Ministrul transporturilor,

Adrian Gheorghe Marinescu,

secretar de stat

Presedintele Agentiei Nationale

pentru Resurse Minerale,

Mihail Ianăs

 

Bucuresti, 20 decembrie 2000.

Nr. 1.363.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind trecerea unor imobile din domeniul public al statului si din administrarea

Muzeului Civilizatiei Populare Traditionale "Astra" Sibiu în domeniul public al judetului Sibiu si în administrarea Bibliotecii Judetene "Astra" Sibiu

 

În temeiul dispozitiilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă trecerea din domeniul public al statului si din administrarea Muzeului Civilizatiei Populare Traditionale "Astra" Sibiu a imobilelor situate în municipiul Sibiu, str. George Baritiu nr. 5, judetul Sibiu, identificate potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în domeniul public al judetului Sibiu si în administrarea Bibliotecii Judetene "Astra" Sibiu.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilelor transmise potrivit art. 1 se va face în termen de 30 de zile de la data intrării, în vigoare a prezentei hotărâri, pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, la valoarea de inventar de la data transmiterii.

Art. 3. - Patrimoniul Muzeului Civilizatiei Populare Traditionale "Astra" Sibiu se diminuează cu valoarea de inventar a bunurilor de la data transmiterii, iar patrimoniul Bibliotecii Judeiene "Astra" Sibiu se măreste în mod corespunzător cu aceeasi valoare.

 

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

Ministrul culturii,

Ion Caramitru

p. Ministrul finantelor,

Valentin Lazea,

secretar de stat

p. Ministrul functiei publice,

Marian Pârjol,

secretar de stat

 

Bucuresti, 20 decembrie 2000.

Nr. 1.364.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilelor transmise din domeniul public al statului si din administrarea Muzeului Civilizatiei Populare Traditionale

"Astra" Sibiu în domeniul public al judetului Sibiu si în administrarea Bibliotecii Judetene "Astra" Sibiu

 

Denumirea imobilelor

Caracteristicile tehnice ale imobilelor

Adresa imobilelor

Terenul

Persoana juridică de la care se transmit imobilele

Persoana juridică la care se transmit imobilele

I. Clădire:

I. Suprafata desfăsurată =

2.970 m2:

Municipiul Sibiu, str. George Baritiu nr. 5, judetul Sibiu

Suprafata terenului = 1,429 m2

Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale"Astra" Sibiu

Biblioteca Judeteană "Astra" Sibiu

- demisol

- demisol = 594 m2

- parter

- parter = 594 m2

- 2 niveluri

- etaj I = 594 m2

- etaj II = 594 m2

- mansardă

- mansardă = 594 m2.

II. Clădire

(depozit de carte):

II. Suprafata desfăsurată = 500 m2):

 

- parter

- parter = 166,60 m2

 

- 2 niveluri

- etaj I = 166 60 m2

 

- etaj II = 166,60 m2.

 

DECIZII ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

CONSILIUL CONCURENTEI

 

DECIZIA Nr. 474 din 17 octombrie 2000

cu privire la concentrarea economică AB Volvo/Renault Vehicules Industriels - S.A.

 

Presedintele Consiliului Concurentei,

în baza Decretului nr. 316 din 25 iulie 1996 privind numirea membrilor Consiliului Concurentei si având în vedere

1. prevederile Legii concurentei nr. 21/1996;

2. prevederile Regulamentului de organizare, functionare si procedură al Consiliului Concurentei;

3. prevederile Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice;

4. Instructiunile cu privire la definirea pietei relevante în scopul stabilirii unei părti substantiale de piată;

5. Notificarea concerifrării economice dintre firma AB Volvo si Renault Vehicules Industriels - S.A., înregistrată la Consiliul Concurentei cu nr. RS 209 din 2 august 2000;

6. actele si lucrările din Dosarul cauzei nr. RS 209 din 2 august 2000;

7. Nota Departamentului de bunuri industriale cu privire la concentrarea economică notificată , luând în considerare că:

- tranzactia constă în schimbul participatiei detinute de Renault - S.A. la Renault Vehicules Industriels - S.A. respectiv 100% din capitalul social si drepturile de vot - contra unei participatii la capitalul social al Societătii Comerciale AB Volvo, corespunzând cu 15% din drepturile de vot si capitalul social al acesteia;

- operatiunea de concentrare are loc pe plan international cu implicatii în domeniul constructiei de camioane si autobuze;

- concentrarea economică este supusă Reglementării nr. 4.064/1989 si a fost notificată către Comisia Europeană;

- pietele produselor sunt definite ca fiind piata camioanelor si piata autobuzelor;

- firma AB Volvo nu este prezentă pe piata românească de autobuze, iar Renault Vehicules Industriels - S.A. nu produce autobuze, deci această piată nu va fi afectată de concentrare;

- în ultimii ani atât firma AB Volvo, cât si Renault Vehicules Industriels - S.A. au vândut un număr semnificativ de camioane în România, deci această piată este afectată de concentrarea economică;

- din punct de vedere al Legii concurentei nr. 21/t996, piata relevantă afectată de concentrarea economică notificată este piata camioanelor grele pe teritoriul României;

- după concentrare segmentul de piată detinut de firma AB Volvo creste cu 1,26%, devenind 44,35%;

- firma AB Volvo detine putere de piată, care se consolidează ca urmare a realizării concentrării, fără a afecta însă mediul concurential normal pe piata românească a camioanelor grele,

ia următoarea decizie:

Art. 1. - Se autorizează operatiunea de concentrare economică în conformitate cu dispozitiile art. 51 atin. (1) lit. b) din Legea concurentei nr. 21/1996.

Art. 2. - Taxa de autorizare prevăzută la art. 33 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 este de 775.862.000 lei si se va vira în termen de 30 de zile de la data prezentei decizii, cu ordin de plată tip trezorerie, la bugetul de stat, către Trezoreria sectorului 1, în contul 361280051300, deschis la Banca Natională a României Sucursala Municipiului Bucuresti, cu mentiunea "Taxă de autorizare - concentrare economică, conform Legii nr. 21/1996". O copie de pe ordinul de plată va fi transmisă neîntârziat Consiliului Concurentei.

Art. 3. - Decizia va fi publicată în termen de 15 zile de la comunicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala firmei AB Volvo.

Art. 4. - Nerespectarea măsurilor stabilite prin prezenta decizie atrage sanctionarea conform art. 56 lit. d) din Legea concurentei nr. 21/1996.

Art. 5. - Prezenta decizie intră în vigoare la data comunicării.

Art. 6. - Decizia Consiliului Concurentei poate fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare la Curtea de Apel - Sectia contencios administrativ.

Art. 7. - Această decizie este adresată Societătii Comerciale:

Aktiebolaget Volvo

Sediul social: 5E.405 08 Goeteborg, Sweden

Număr de înregistrare RC: 556012.5790

Prin împuternicit: Nestor Nestor S.P.A. municipiul Bucuresti, str. Aviator Zorileanu nr. 39

 

p. PRESEDINTELE CONSILIULUI CONCURENTEI,

IOAN BUDA

 

CONSILIUL CONCURENTEI

 

DECIZIA Nr. 475

din 17 octombrie 2000

cu privire la concentrarea economică Gaad Invest International - S.R.L/Sârme si Cabluri Hârsova

 

Presedintele Consiliului Concurentei,

în baza Decretului nr. 316 din 25 iulie 1996 privind numirea membrilor Consiliului Concurentei si având în vedere:

1. prevederile Legii concurentei nr. 21/1996;

2. prevederile Regulamentului de organizare, functionare si procedură al Consiliului Concurentei;

3. prevederile Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice;

4. Instructiunile cu privire la definirea pietei relevante în scopul stabilirii unei părti substantiale de piată;

5. Notificarea concentrării economice dintre Societatea Comercială "Gaad Invest International" - S.R.L. Constanta si Societatea Comercială "Sârme si Cabluri" S.A. Hârsova, înregistrată la Consiliul Concurentei cu nr. RS 235 din 31 august 2000;

6. actele si lucrările din Dosarul cauzei nr. RS 235 din 31 august 2000;

7. Nota Departamentului de bunuri industriale cu privire la concentrarea economică notificată, luând în considerare că:

- tranzactia constă în achizitionarea de către Societatea Comercială "Gaad Invest International" - S.R.L. de la Fondul Proprietătii de Stat a pachetului de actiuni reprezentând 99,976% din capitalul social al Societătii Comerciale "Sârme si Cabluri" - S.A. Hârsova;

- concentrarea economică notificată este o dobândire a controlului direct prin cumpărarea de actiuni, cu cifră de afaceri în România de peste 25 miliarde lei, în consecintă notificabilă conform art. 16 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21 /1996;

- pietele produselor sunt definite ca fiind: piata cablurilor din otel, piata sârmelor din otel-trase la rece, piata plaselor împletite, piata cuielor,  având în vedere că:

- pe piata sârmelor din otel Societatea Comercială "Sârme si Cabluri" - S.A. Hârsova detine o cotă de 0,5%, această piată nu va fi afectată de concentrare;

- pe piata cuielor Societatea Comercială "Sârme si Cabluri" - S.A. Hârsova detine o cotă de 0,5%, această piată nu va fi afectată de concentrare;

- pe piata cablurilor din otel Societatea Comercială "Sârme si Cabluri" - S.A. Hârsova detine o cotă de 6%;

- pe piata plaselor împletite Societatea Comercială "Sârme si Cabluri" - S.A. Hârsova detine o cotă de 15%;

- în momentul analizei produsele au fost destinate în exclusivitate pietei interne, se consideră că piata geografică este teritoriul României;

- pietele relevante afectate de concentrarea economică votificată sunt piata cablurilor si piata plaselor împletite, pe teritoriul României;

- după concentrare segmentele de piată detinute de Societatea Comercială "Sârme si Cabluri - S.A. Hârsova pentru cabluri (6%) si pentru plase împletite (15%) nu se modifică;

- pietele relevante au structuri oligopoliste pe care activează competitori puternici;

- ca urmare a realizării concentrării economice Gaad Invest International - S.R.L./Sârme si Cabluri Hârsova mediul concurential normal pe pietele românesti ale cablurilor din otel si plaselor împletite nu va fi afectat,

ia următoarea decizie:

Art. 1. - Se autorizează operatiunea de concentrare economică, în conformitate cu dispozitiile art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea concurentei nr. 21/1996.

Art. 2. - Taxa de autorizare prevăzută la art. 33 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 este de 47.674.439 lei si se va vira, în termen de 30 de zile de la data prezentei decizii, cu ordin de plată tip trezorerie, la bugetul de stat, către Trezoreria Constanta, în contul 361280014300, deschis la Banca Natională a României Sucursala Constanta, cu mentiunea "Taxă de autorizare concentrare economică, conform Legii nr. 21/1996". O copie de pe ordinul de plată va fi transmisă neîntârziat Consiliului - Concurentei.

Art. 3. - Decizia va fi publicată în termen de 15 zile de la comunicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala firmei "Gaad Invest International" S.R.L.

Art. 4. - Nerespectarea măsurilor stabilite prin prezenta decizie atrage sanctionarea conform art. 56 lit. d) din Legea concurentei nr. 21/1996.

Art. 5. - Prezenta decizie intră în vigoare la data comunicării.

Art. 6. - Decizia Consiliului Concurentei poate fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare la Curtea de Apel - Sectia contencios administrativ.

Art. 7. - Această decizie este adresată:

Denumirea: Societatea Comercială "Gaad Invest International" - S.R.L.

Sediul social: municipiul Constanta, str. Alexandru cel Bun nr. 74

Număr de înmatriculare la oficiul registrului comertului: J 13/3875/1994

 

p. PRESEDINTELE CONSILIULUI CONCURENTEI,

IOAN BUDA