MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

 

Anul XIII - Nr. 51      LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE      Miercuri, 31 ianuarie 2001

 

SUMAR

 

REPUBLICÃRI

 

Regulamentul Camerei Deputatilor

 

REPUBLICÃRI

 

CAMERA DEPUTATILOR

 

Regulamentul

Camerei Deputatilor*)

 

*) Republicat în temeiul art. IV din Hotãrârea Camerei Deputatilor nr. 5 din 12 ianuarie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 15 ianuarie 2001, dându-se articolelor o nouã numerotare.

Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin Hotãrârea Camerei Deputatilor nr. 8 din 24 februarie 1994, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 25 februarie 1994, a mai fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 2 iunie 1995 si nr. 53 din 14 martie 1996.

Prezentul text republicat include si modificãrile si completãrile aduse regulamentului, dupã ultima republicare, prin hotãrârile Camerei Deputatilor nr. 33 din 30 septembrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 2 octombrie 1996, nr. 41 din 25 noiembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 26 noiembrie 1998, nr. 39 din 17 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 19 octombrie 2000, nr. 48 din 21 decembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 27 decembrie 2000, si nr. 5 din 12 ianuarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 15 ianuarie 2001.

 

CAPITOLUL I

Organizarea Camerei Deputatilor

Sectiunea 1

Constituirea Camerei Deputatilor

 

Art. 1. - Camera Deputatilor nou-aleasã se întruneste în ziua si la ora stabilite prin actul de convocare emis de Presedintele României, în conformitate cu prevederile Constitutiei.

Art. 2. - Pânã la alegerea Biroului permanent lucrãrile Camerei Deputatilor sunt conduse de cel mai în vârstã deputat, în calitate de presedinte de vârstã, asistat de 4 secretari desemnati din rândul celor mai tineri deputati.

Imposibilitatea exercitãrii atributiilor de cãtre presedintele de vârstã sau de cãtre unul ori mai multi secretari prevãzuti la alin. 1 atrage de drept înlocuirea acestora cu deputatul cel mai în vârstã sau, dupã caz, cu cei mai tineri deputati din rândul celor prezenti.

În intervalul de timp prevãzut la alin. 1 nu pot avea loc dezbateri parlamentare, cu exceptia celor care privesc validarea mandatelor de deputat.

Art. 3. - Pentru validarea mandatelor Camera Deputatilor alege în prima sa sedintã o comisie compusã din 30 de deputati, care sã reflecte configuratia politicã a Camerei, asa cum aceasta rezultã din constituirea grupurilor parlamentare.

Comisia de validare functioneazã pe întreaga duratã a mandatului Camerei Deputatilor.

Art. 4. - Numãrul deputatilor care vor fi desemnati în comisia de validare de cãtre fiecare grup parlamentar este în functie de proportia membrilor sãi în numãrul total al deputatilor.

Propunerile pentru stabilirea numãrului de deputati care revine fiecãrui grup parlamentar se fac de cãtre liderii acestor grupuri si se transmit secretarilor.

Presedintele de vârstã prezintã Camerei aceste propuneri în ordinea mãrimii grupurilor parlamentare, iar Camera Deputatilor hotãrãste asupra lor cu votul majoritãtii deputatilor prezenti.

Propunerile pentru componenta nominalã a comisiei se fac de cãtre grupurile parlamentare în limita numãrului de locuri aprobat.

Componenta comisiei este aprobatã de Camerã cu votul majoritãtii deputatilor prezenti.

Art. 5. - Comisia de validare îsi alege un presedinte si 2 vicepresedinti, care alcãtuiesc biroul comisiei, si se organizeazã în 9 grupe de lucru, compuse din câte 3 membri, cu respectarea pe cât posibil a proportiei prevãzute la art. 4 alin. 1.

Art. 6. - Biroul comisiei repartizeazã grupelor de lucru dosarele referitoare la alegerea deputatilor, primite de la Biroul Electoral Central, cu exceptia celor privind membrii grupelor de lucru.

Verificarea legalitãtii alegerii deputatilor care compun grupele de lucru se face de cãtre biroul comisiei de validare.

Biroul comisiei de validare si grupele de lucru sunt obligate sã prezinte comisiei propunerile privind validarea sau invalidarea mandatelor de deputat, în scris, în termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Aceste propuneri se adoptã cu votul majoritãtii membrilor biroului sau ai grupelor de lucru.

Dupã expirarea termenului de 3 zile discutarea dosarelor nesolutionate se face în plenul comisiei.

Comisia de validare se pronuntã asupra contestatiilor nesolutionate si asupra acelora a cãror solutionare s-a fãcut cu încãlcarea dispozitiilor legale referitoare la procedura de solutionare.

Art. 7. - Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui deputat în cazurile în care constatã cã alegerea acestuia s-a fãcut prin încãlcarea legii, inclusiv prin fraudã electoralã.

Art. 8. - Comisia, în cel mult 4 zile de la constituire, întocmeste un raport în care vor fi precizati deputatii pentru care se propune validarea, invalidarea sau, dupã caz, amânarea validãrii mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare sau de amânare.

Art. 9. - Raportul este aprobat de comisie cu votul majoritãtii membrilor acesteia; în caz de paritate votul presedintelui este hotãrâtor.

Art. 10. - Camera Deputatilor se întruneste în sedintã, de drept, în a 5-a zi de la constituirea comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia.

Raportul comisiei de validare se prezintã Camerei Deputatilor de cãtre presedintele acesteia.

Art. 11. - În cazul deputatilor pentru care nu existã motive de invalidare potrivit art. 7 se întocmeste, pe circumscriptii electorale, o listã cu numele si prenumele acestora, asupra cãreia Camera se pronuntã printr-un singur vot. În cazul deputatilor la care a fost propusã invalidarea mandatului Camera dezbate si se pronuntã prin vot pentru fiecare caz.

Validarea sau invalidarea mandatelor de deputat se face cu votul majoritãtii deputatilor prezenti.

Art. 12. - Camera Deputatilor este legal constituitã dupã validarea a douã treimi din mandatele de deputat.

 

Sectiunea a 2-a

Grupurile parlamentare

 

Art. 13. - Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputatilor. Ele se pot constitui din cel putin 10 deputati care au candidat în alegeri pe listele aceluiasi partid sau ale aceleiasi formatiuni politice.

Deputatii unui partid sau ai unei formatiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar.

Deputatii care au candidat pe listele unei coalitii electorale si fac parte din partide sau formatiuni politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor sau formatiunilor din care fac parte.

Deputatii unor partide sau formatiuni politice care nu întrunesc numãrul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum si deputatii independenti se pot reuni în grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. 1.

Deputatii care reprezintã organizatiile cetãtenilor apartinând minoritãtilor nationale, altele decât minoritatea maghiarã, pot constitui un singur grup parlamentar.

Art. 14. - În prima sa sedintã fiecare grup parlamentar procedeazã la desemnarea conducerii proprii alcãtuite din lider si, dupã caz, din unul sau mai multi loctiitori.

Art. 15. - Liderul grupului prezintã Camerei denumirea acestuia, precum si componenta lui numericã si nominalã.

Succesiunea prezentãrilor se stabileste de cãtre presedintele de vârstã al Camerei, în ordinea mãrimii grupurilor parlamentare.

Art. 16. - Grupurile parlamentare, în functie de ponderea lor în Camera Deputatilor, au la dispozitie logistica necesarã în vederea desfãsurãrii activitãtii, autoturisme, personal de secretariat si de specialitate, potrivit hotãrârii Biroului permanent.

Art. 17. - Presedintele Camerei Deputatilor împreunã cu liderii grupurilor parlamentare repartizeazã locurile în sala de sedinte pentru fiecare grup parlamentar.

Art. 18. - Formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obtinut mandate în urma alegerilor este interzisã.

Art. 19. - Orice modificare intervenitã în componenta unui grup parlamentar se aduce la cunostintã presedintelui Camerei Deputatilor sub semnãtura liderului grupului si, dupã caz, a deputatului.

Presedintele Camerei informeazã deputatii, în sedintã publicã, asupra modificãrilor intervenite în componenta grupurilor parlamentare.

 

Sectiunea a 3-a

Alegerea presedintelui Camerei Deputatilor

si a celorlalti membri ai Biroului permanent

 

Art. 20. - Dupã constituirea legalã a Camerei Deputatilor se aleg presedintele Camerei Deputatilor si apoi ceilalti membri ai Biroului permanent al acesteia.

Presedintele Camerei Deputatilor este si presedintele Biroului permanent, din care mai fac parte 4 vicepresedinti, 4 secretari si 4 chestori.

Biroul permanent se alcãtuieste prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configuratia politicã a Camerei, asa cum rezultã din constituirea grupurilor parlamentare.

Art. 21. - Presedintele Camerei Deputatilor este ales pe durata mandatului Camerei, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise numele si prenumele tuturor candidatilor propusi de grupurile parlamentare. Fiecare grup - parlamentar poate face o singurã propunere.

Este declarat ales presedinte al Camerei Deputatilor candidatul care a întrunit votul majoritãtii deputatilor.

Dacã nici un candidat nu a întrunit, dupã douã tururi, votul majoritãtii deputatilor, se organizeazã noi tururi de scrutin, în urma cãrora va fi declarat presedinte al Camerei Deputatilor candidatul care a obtinut majoritatea voturilor deputatilor prezenti, în conditiile întrunirii cvorumului prevãzut la art. 64 din Constitutie.

Art. 22. - O datã cu alegerea presedintelui Camerei activitatea presedintelui de vârstã înceteazã.

Art. 23. - Alegerea vicepresedintilor, a secretarilor si a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare.

În vederea depunerii propunerilor Camera Deputatilor stabileste numãrul de locuri din Biroul permanent, care revine, pe functii, grupurilor parlamentare, potrivit configuratiei politice a Camerei.

Propunerile nominale pentru functiile prevãzute la alin. 1 se fac de cãtre liderii grupurilor parlamentare, în limita numãrului de locuri stabilit potrivit alin. 2. Lista candidatilor propusi pentru Biroul permanent se supune în întregime votului Camerei Deputatilor si se aprobã cu majoritatea voturilor deputatilor. Dacã nu se realizeazã aceastã majoritate, se organizeazã un nou tur de scrutin, în care lista este aprobatã cu majoritatea voturilor deputatilor prezenti. Votul este secret si se exprimã prin bile.

Art. 24. - Vicepresedintii, secretarii si chestorii sunt alesi la începutul fiecãrei sesiuni ordinare.

Art. 25. - Oricãrui membru al Biroului permanent i se poate revoca mandatul înainte de expirarea acestuia, la cererea motivatã a grupului parlamentar care l-a propus sau a cel putin unei treimi din numãrul deputatilor provenind din minimum trei grupuri parlamentare. Votul este secret si se exprimã prin bile pentru fiecare caz, în cel mult 15 zile de la data înregistrãrii cererii de revocare.

Art. 26. - Functiile din Biroul permanent devenite vacante în timpul sesiunii se ocupã la propunerea grupului parlamentar cãruia i-a fost repartizatã functia respectivã, în conditiile prevãzute la art. 23.

Art. 27. - O datã cu alegerea Biroului permanent, activitatea secretarilor desemnati în conditiile art. 2 alin. 1 înceteazã.

Art. 28. - Hotãrârile prevãzute la art. 1-27 se adoptã prin vot deschis, în afarã de cazurile în care se prevede altfel.

 

Sectiunea a 4-a

Biroul permanent al Camerei Deputatilor si Comitetul ordinii de zi

 

Art. 29. - Biroul permanent al Camerei Deputatilor are urmãtoarele atributii:

a) propune Camerei data începerii si data încheierii sesiunilor parlamentare;

b) solicitã presedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare;

c) supune aprobãrii Camerei Deputatilor regulamentul acesteia, precum si propunerile de modificare;

d) prezintã Camerei Deputatilor spre aprobare proiectul de buget al acesteia si contul de încheiere a exercitiului bugetar;

e) pregãteste si asigurã desfãsurarea în bune conditii a lucrãrilor Camerei Deputatilor;

f) primeste si distribuie proiectele de legi, propunerile legislative si rapoartele comisiilor parlamentare, în ordinea depunerii acestora la registratura Camerei Deputatilor, dacã plenul Camerei nu stabileste altfel;

g) întocmeste proiectul ordinii de zi a sedintelor Camerei si programul de lucru al acesteia;

h) organizeazã relatiile Camerei cu parlamentele altor state si cu organizatiile parlamentare pe baza consultãrii, în functie de natura actiunilor avute în vedere, a Comitetului director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare, a grupurilor parlamentare, a Comisiei de politicã externã si a altor comisii permanente, informând Camera Deputatilor asupra mãsurilor stabilite, inclusiv cu privire la componenta nominalã a delegatiilor;

i) supune spre aprobare Camerei Deputatilor componenta delegatiilor permanente la organizatiile parlamentare mondiale sau regionale, pe baza consultãrii grupurilor parlamentare si cu respectarea configuratiei politice a Camerei;

j) aprobã statul de functii si regulamentul serviciilor Camerei Deputatilor; supune aprobãrii Camerei structura serviciilor acesteia;

k) conduce si controleazã serviciile Camerei Deputatilor;

l) aprobã regulamentul privind paza si accesul persoanelor în sediul Camerei Deputatilor;

m) îndeplineste orice alte atributii prevãzute de prezentul regulament, alte dispozitii legale sau însãrcinãri date de Camera Deputatilor.

Dezbaterile din Biroul permanent se consemneazã în procese-verbale sau în stenograme.

Deputatii pot consulta stenogramele sau pot obtine o copie de pe acestea, cu exceptia celor declarate confidentiale de cãtre Biroul permanent, care pot fi numai consultate.

Art. 30. - Biroul permanent se convoacã la cererea presedintelui Camerei Deputatilor sau la cererea a cel putin 4 membri ai sãi.

Art. 31. - Presedintele Camerei Deputatilor are urmãtoarele atributii:

a) convoacã deputatii în sesiuni ordinare sau extraordinare;

b) conduce lucrãrile Camerei Deputatilor, asistat obligatoriu de 2 secretari, si asigurã mentinerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum si respectarea regulamentului;

c) acordã cuvântul, modereazã discutiile, sintetizeazã problemele puse în dezbatere, stabileste ordinea votãrii, precizeazã semnificatia votului si anuntã rezultatul acestuia;

d) conduce lucrãrile sedintelor Biroului permanent;

e) convoacã Comitetul ordinii de zi, prezideazã lucrãrile acestuia si îi supune spre aprobare proiectele ordinii de zi si programului de lucru ale Camerei;

f) sesizeazã Curtea Constitutionalã în conditiile prevãzute la art. 144 lit. a) si b) din Constitutie;

g) asigurã trimiterea de îndatã la Senat, spre dezbatere, a proiectelor de lege adoptate sau respinse de Camerã, sau, dupã caz, Presedintelui României, spre promulgare, a legilor votate, în termenele stabilite de lege;

h) reprezintã Camera Deputatilor în relatiile interne si externe;

i) îndeplineste orice alte atributii prevãzute de prezentul regulament, precum si însãrcinãrile date de Camera Deputatilor.

Art. 32. - Vicepresedintii îndeplinesc, prin rotatie, atributiile presedintelui, la cererea sa sau în caz de indisponibilitate a acestuia, precum si alte sarcini încredintate de Biroul permanent.

Art. 33. - Secretarii întocmesc lista înscrierilor la cuvânt, pe baza solicitãrilor deputatilor, în ordinea în care au fost fãcute; prezintã propunerile, amendamentele si orice alte comunicãri adresate Camerei, efectueazã apelul nominal, consemneazã rezultatul votului, tin evidenta hotãrârilor adoptate, vegheazã la întocmirea stenogramelor, îl asistã pe presedinte în realizarea atributiilor ce îi revin si îndeplinesc orice alte sarcini primite de la acesta sau de la Biroul permanent.

Art. 34. - Chestorii verificã modul de gestionare a patrimoniului, functionarea si calitatea serviciilor Camerei Deputatilor si fac propuneri corespunzãtoare Biroului permanent. Exercitã controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintã Biroului permanent proiectul de buget al Camerei si contul de încheiere a exercitiului bugetar anual, asigurã mentinerea ordinii în localul Camerei Deputatilor si îndeplinesc alte atributii, în conformitate cu dispozitiile presedintelui acesteia sau ale Biroului permanent.

În exercitarea atributiilor de control financiar-contabil chestorii sunt sprijiniti de un corp de control compus din 2 experti contabili si sunt subordonati numai plenului Camerei Deputatilor.

La sfârsitul fiecãrei sesiuni chestorii prezintã Camerei Deputatilor un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate.

Art. 35. - Comitetul ordinii de zi este alcãtuit din liderii grupurilor parlamentare sau din loctiitorii acestora si are urmãtoarele atributii:

a) aprobã ordinea de zi a sedintelor Camerei si programul de lucru al acesteia, precum si modificãrile sau completãrile aduse ordinii de zi sau programului aprobat;

b) organizeazã dezbaterile prin alocarea pentru fiecare grup parlamentar, în functie de ponderea sa în numãrul total al deputatilor, a timpului afectat pentru luãrile de cuvânt în sedinta Camerei; alocarea timpului afectat dezbaterilor este obligatorie la dezbaterile politice si facultativã la dezbaterile generale asupra unui proiect de lege sau unei propuneri legislative;

c) poate include în ordinea de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depãsit.

Art. 36. - Comitetul ordinii de zi hotãrãste cu majoritatea rezultatã din ponderea votului fiecãrui membru prezent. Ponderea este datã de proportia grupului parlamentar reprezentat de lider în numãrul total al deputatilor. Presedintele Camerei nu are drept de vot.

La lucrãrile Comitetului ordinii de zi participã ca invitat reprezentantul Guvernului si, dacã este cazul, presedintele comisiei parlamentare care a depãsit termenul de depunere a raportului.

Comitetul ordinii de zi se întruneste, de regulã, miercurea si lucreazã în mod regulamentar în prezenta a cel putin jumãtate din numãrul liderilor grupurilor parlamentare.

 

Sectiunea a 5-a

Comisiile Camerei Deputatilor

1. Dispozitii comune

 

Art. 37. - Comisiile sunt organe de lucru ale Camerei Deputatilor, înfiintate cu scopul de a îndeplini însãrcinãrile care le sunt încredintate în vederea pregãtirii lucrãrilor Camerei.

Art. 38. - Camera Deputatilor constituie comisii permanente si poate institui comisii de anchetã sau alte comisii speciale.

Camera Deputatilor constituie, de asemenea, comisii de mediere sau alte comisii comune cu Senatul.

Comisiile permanente sunt formate dintr-un numãr de 13-40 de deputati, cu exceptia Comisiei pentru regulament, care se compune din câte un reprezentant al fiecãrui grup parlamentar. Numãrul membrilor comisiilor permanente se stabileste, pentru fiecare caz, de Camera Deputatilor. Numãrul membrilor si componenta nominalã a comisiilor de anchetã sau speciale se aprobã o datã cu constituirea acestora.

Un deputat face parte, în mod obligatoriu, dintr-o singurã comisie permanentã dintre cele prevãzute la art. 58, cu exceptia membrilor Comisiei pentru regulament si ai Comisiei pentru tehnologia informatiei si comunicatiilor, care pot face parte si dintr-o altã comisie permanentã.

Art. 39. - Alcãtuirea comisiilor Camerei Deputatilor se face cu respectarea configuratiei politice a Camerei.

Pentru fiecare comisie numãrul de locuri care revine fiecãrui grup parlamentar sau deputatilor independenti se stabileste de Camera Deputatilor, la propunerea Biroului permanent.

Art. 40. - Propunerile de membri ai comisiilor se vor face, în termenul stabilit de presedintele Camerei Deputatilor, de cãtre grupurile parlamentare, în limita locurilor stabilite potrivit art. 39 alin. 2.

Art. 41. - Membrii comisiilor sunt desemnati prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configuratiei politice a Camerei.

În cazul în care nu existã dezacord asupra desemnãrii membrilor în comisii potrivit alin. 1, Camera va aproba componenta comisiilor cu votul deschis al majoritãtii deputatilor prezenti.

Art. 42. - Dacã grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componentei uneia sau mai multor comisii, Biroul permanent propune si Camera hotãrãste, cu votul majoritãtii membrilor prezenti, asupra candidaturilor sustinute de fiecare dintre grupurile parlamentare, respectându-se configuratia politicã a Camerei.

Art. 43. - În prima lor sedintã, convocatã de presedintele Camerei, comisiile permanente îsi aleg birourile, compuse din câte un presedinte, 2 vicepresedinti si 2 secretari, cu exceptia Comisiei pentru regulament, al cãrei birou este compus din presedinte, un vicepresedinte si un secretar. Functiile din biroul Comisiei pentru regulament sunt ocupate în ordinea mãrimii grupurilor parlamentare. Biroul Comisiei pentru tehnologia informatiei si comunicatiilor este format din presedinte, 3 vicepresedinti si 2 secretari.

Componenta biroului comisiei se stabileste prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se, pe cât posibil, configuratia politicã a Camerei, asa cum rezultã din constituirea grupurilor parlamentare.

Propunerile nominale pentru functiile prevãzute la alin. 1 se fac de cãtre liderii grupurilor parlamentare, în cadrul numãrului de locuri stabilit potrivit alin. 2.

Lista candidatilor pentru biroul comisiei se supune în întregime votului membrilor acesteia si se aprobã cu majoritatea voturilor deputatilor prezenti.

Revocarea unui membru din biroul comisiei se hotãrãste cu votul majoritãtii deputatilor din comisie, la cererea grupului parlamentar care l-a propus sau a unei treimi din numãrul membrilor comisiei.

Art. 44. - Biroul fiecãrei comisii:

a) propune ordinea de zi a sedintelor, prezentând comisiei lista cuprinzând toate initiativele legislative si celelalte probleme de competenta acesteia;

b) propune proiectul regulamentului de functionare a comisiei;

c) stabileste sarcinile ce revin deputatilor din comisie;

d) adoptã hotãrâri în chestiuni care intereseazã bunul mers al activitãtii comisiei;

e) constituie, dacã este necesar, subcomisii, desemnându-le misiunea, componenta si conducerea.

Art. 45. - Presedintele comisiei:

a) conduce sedintele comisiei;

b) poate propune ca la lucrãrile comisiei, în scopul realizãrii lor în bune conditii, sã ia parte si alte persoane;

c) asigurã reprezentarea comisiei în raporturile cu Guvernul, cu Biroul permanent al Camerei si cu celelalte comisii;

d) îndeplineste alte atributii cerute de desfãsurarea în bune conditii a lucrãrilor comisiei.

Art. 46. - Vicepresedintii comisiilor îndeplinesc pe rând, în lipsa presedintelui, atributiile acestuia.

Art. 47. - Secretarii comisiilor:

a) tin evidenta prezentei membrilor comisiei la sedintele acesteia;

b) asigurã redactarea tuturor actelor comisiei;

c) numãrã voturile exprimate în sedintele comisiei;

d) urmãresc întocmirea proceselor-verbale ale sedintelor comisiei;

e) îndeplinesc orice alte atributii necesare bunului mers al activitãtii comisiei, ca urmare a dispozitiilor biroului sau ale presedintelui acesteia.

Art. 48. - Convocarea sedintelor comisiei se face cu cel putin 24 de ore înainte de cãtre presedintele acesteia sau, în lipsa lui, de un vicepresedinte care îl înlocuieste.

Participarea deputatilor la sedintele comisiilor este obligatorie.

În caz de absentã nejustificatã de la lucrãrile comisiei se aplicã prevederile art. 131 alin. 3.

Deputatul care absenteazã de la lucrãrile comisiei poate fi înlocuit de un alt deputat din acelasi grup, pe baza împuternicirii scrise a liderului grupului parlamentar.

Art. 49. - În timpul sesiunii sedintele comisiilor parlamentare pot avea loc în acelasi timp cu cele ale plenului Camerei, pe baza aprobãrii date de Comitetul ordinii de zi.

Prin exceptie de la prevederile alin. 1 este interzisã tinerea de sedinte în comisii concomitent cu sedinta de vot organizatã în acest scop, potrivit ordinii de zi. De asemenea, lucrãrile comisiei se suspendã de drept în cazul în care presedintele Camerei solicitã prezenta deputatilor la lucrãrile în plen.

Art. 50. - Sedintele comisiilor nu sunt publice.

În mod exceptional comisiile pot hotãrî invitarea la dezbateri a reprezentantilor presei, precum si conditiile în care lucrãrile pot fi transmise la radio sau televiziune, dacã acest lucru nu aduce atingere unor interese de stat care recomandã pãstrarea secretului acestor dezbateri.

Art. 51. - Ministrii au acces la lucrãrile comisiilor. Dacã li se solicitã participarea, prezenta lor devine obligatorie. Guvernul trebuie înstiintat, prin presedintele Camerei, de data la care au loc sedintele acestora.

Art. 52. - La sedintele comisiilor au dreptul sã participe deputatii care au fãcut propuneri care stau la baza lucrãrilor acestora (autori de propuneri legislative, de amendamente etc.), precum si, la cererea presedintelui comisiei, specialisti ai Consiliului Legislativ.

Comisiile pot invita sã participe la sedinte persoane interesate, reprezentanti ai unor organizatii neguvernamentale si specialisti din partea unor autoritãti publice sau a altor institutii specializate.

Persoanele interesate si reprezentantii organizatiilor neguvernamentale pot solicita participarea la lucrãrile comisiei printr-o cerere care se aprobã de membrii acesteia.

Persoanele prevãzute în prezentul articol pot fi ascultate în sedinta comisiei, dar nu pot participa la vot.

Comisia poate hotãrî, la propunerea biroului comisiei, a presedintelui sau a unui deputat, limitarea duratei luãrilor de cuvânt. Deputatii si invitatii sunt obligati sã se refere exclusiv la chestiunea supusã dezbaterii. În caz contrar presedintele poate retrage cuvântul. Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacã îi este dat de presedinte.

Art. 53. - Pentru ca sedintele comisiilor sã aibã loc în mod legal este necesarã participarea majoritãtii membrilor care le compun.

Hotãrârile comisiilor se adoptã cu votul majoritãtii membrilor prezenti.

Art. 54. - Presedintii comisiilor permanente, în acord cu presedintele Camerei, vor urmãri ca, pe timpul desfãsurãrii sesiunilor, o zi pe sãptãmânã sã fie consacratã exclusiv activitãtii în comisii.

Art. 55. - La începerea dezbaterii unei lucrãri aflate pe ordinea de zi comisia desemneazã, la propunerea presedintelui, unul sau mai multi raportori dintre membrii sãi.

Acestia vor asigura redactarea raportului sau a avizului comisiei, care va fi supus aprobãrii acesteia.

Rapoartele si avizele vor cuprinde, în mod obligatoriu, pe lângã opinia majoritãtii membrilor comisiei, si pãrerea contrarã motivatã a celorlalti deputati din comisie.

Art. 56. - Votul în comisie este, de regulã, deschis.

În anumite situatii, hotãrâte prin vot de membrii acesteia, se poate recurge si la vot secret.

Art. 57. - Cu privire la desfãsurarea sedintelor comisiilor se încheie procese-verbale, care pot fi consultate de deputati.

La sfârsitul fiecãrei sedinte, prin grija biroului comisiei se redacteazã un comunicat de presã.

Sinteza lucrãrilor fiecãrei comisii se publicã sãptãmânal în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a. Sinteza cuprinde problemele dezbãtute, rezultatul votului asupra articolelor si proiectelor de lege, numele si prenumele celor absenti.

Comisia, în cazuri justificate, va putea hotãrî stenografierea dezbaterilor acesteia.

 

2. Comisiile permanente

 

Art. 58. - Comisiile permanente se aleg pe întreaga duratã a legislaturii. Denumirile si domeniile de activitate ale comisiilor permanente sunt urmãtoarele:

1. Comisia pentru politicã economicã, reformã si privatizare

- restructurarea economiei la nivel macroeconomic si la nivel sectorial; programe de reconstructie si dezvoltare; prognozã economicã; mijloace si institutii specifice ale economiei de piatã; problemele preturilor si concurentei; libera initiativã; privatizarea; activitatea economicã a Autoritãtii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului si a societãtilor de investitii financiare, a regiilor autonome si a societãtilor comerciale cu capital integral de stat sau mixt; importul si exportul de capital;

- alte probleme privind strategia dezvoltãrii economice si politica reformei.

2. Comisia pentru buget, finante si bãnci

- bugetul de stat si executia bugetarã; bugetul asigurãrilor sociale de stat si executia acestuia; politica financiarã; sistemul de impozite si taxe, asigurãri si reasigurãri; echilibrul monetar, circulatia bãneascã, credite si sisteme de credite, dobânzi, scont; bursa de valori si efecte; împrumuturi externe ale statului sau garantate de stat; investitii realizate din credite bugetare.

3. Comisia pentru industrii si servicii

- industria si ramurile ei; transporturi, telecomunicatii, comert (interior si exterior), turism; protectia consumatorilor; strategii de dezvoltare a industriilor si a serviciilor; asigurarea resurselor de materii prime si energie pentru economia nationalã; dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii în industrie si în servicii; probleme specifice ale privatizãrii în industrie si servicii, ale dezvoltãrii sectorului privat în aceste ramuri; bursele de mãrfuri industriale si servicii; strategii de investitii; calitatea produselor industriale si a serviciilor; standarde si mãrci; protectia investitiilor si a mãrcilor; progresul tehnic si dezvoltarea tehnologicã; eficienta si capacitatea concurentialã a produselor si serviciilor pe piata internã si externã.

4. Comisia pentru agriculturã, silviculturã, industrie alimentarã si servicii specifice

- programe în domeniul agriculturii, horticulturii, zootehniei, pisciculturii, silviculturii, fondului cinegetic; probleme specifice ale privatizãrii în agriculturã; libera initiativã, forme de proprietate, de asociere, creditare, arendare; gospodãrirea fondului funciar; activitatea societãtilor si regiilor cu capital de stat sau mixt din agriculturã, silviculturã si alimentatie; servicii pentru agriculturã, îmbunãtãtiri funciare, industrie alimentarã si silviculturã.

5. Comisia pentru drepturile omului, culte si problemele minoritãtilor nationale

- drepturile omului si ale cetãteanului; problemele minoritãtilor; libertatea de constiintã; problemele cultelor religioase; libertatea de exprimare prin alte mijloace decât prin presã.

6. Comisia pentru administratie publicã, amenajarea teritoriului si echilibru ecologic

- autonomia localã; reforme administrative; organizarea administrativ-teritorialã; statutul functionarului public; sisteme urbane; retele urbane si rurale; finantele publice locale; sisteme ecologice si echilibru ecologic; calitatea aerului, apei, solului; protectia florei, faunei si asezãrilor umane; recuperarea zonelor deteriorate; tehnologii pentru controlul si eliminarea emisiilor poluante; gospodãrirea apelor; amenajarea teritoriului; constructii.

7. Comisia pentru muncã si protectie socialã

- raporturile individuale de muncã (contractul individual de muncã, timpul de lucru, concediile, protectia muncii, sistemul de salarizare, jurisdictia muncii, statutul juridic al femeii salariate); raporturile colective de muncã (negocierea colectivã, contractul colectiv de muncã, jurisdictia conflictelor colective de muncã); statutul juridic al sindicatelor si al organizatiilor patronale; sistemul asigurãrilor sociale (pensii, indemnizatii, ajutor de somaj, alocatie de stat); asistenta socialã (ajutoare materiale, gratuitãti); ajutoare materiale pentru persoane defavorizate: bãtrâni, persoane cu handicap, minori si altele; problematica ocupãrii fortei de muncã.

8. Comisia pentru sãnãtate si familie

- ocrotirea sãnãtãtii populatiei; asistentã sanitarã; forme de organizare a retelei sanitare; problemele sociale ale familiei, mamei si copilului, bãtrânilor si persoanelor cu handicap; probleme demografice.

9. Comisia pentru învãtãmânt, stiintã, tineret si sport

- învãtãmântul de toate formele si gradele; cercetarea stiintificã; activitatea sportivã; problemele tineretului; protectia proprietãtii intelectuale.

10. Comisia pentru culturã, arte, mijloace de informare în masã

- institutii de artã si culturã; protectia patrimoniului cultural national; activitatea presei si a celorlalte mijloace de informare în masã.

11. Comisia juridicã, de disciplinã si imunitãti

- constitutionalitatea proiectelor de lege si a propunerilor legislative; reglementãri în domeniul dreptului civil, penal, contraventional, procedurã civilã, penalã, administrativã, organizarea judecãtoreascã; alte reglementãri cu caracter precumpãnitor juridic; probleme de disciplinã parlamentarã, incompatibilitãti si imunitãti.

12. Comisia pentru apãrare, ordine publicã si sigurantã nationalã

- probleme privind apãrarea, ordinea publicã si siguranta nationalã.

13. Comisia pentru politicã externã

- probleme si programe de politicã externã a României; dialogul bilateral cu comisiile similare ale parlamentelor altor state si ale organismelor parlamentare internationale; avizarea tratatelor, conventiilor si altor instrumente internationale la care aderã România; audierea persoanelor propuse sã fie numite în functia de ambasador al României în strãinãtate, în urma cãreia dã un aviz consultativ.

14. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, coruptiei si pentru petitii

- examinarea petitiilor primite si cercetarea abuzurilor semnalate prin aceste petitii; efectuarea unei anchete asupra abuzurilor sesizate în cazurile în care Camera dispune aceasta ca urmare a prezentãrii, potrivit regulamentului, a unei cereri în fata Camerei.

15. Comisia pentru regulament

- interpretarea regulamentului; evidenta si regularitatea cutumelor parlamentare; elaborarea si prezentarea de propuneri Biroului permanent pentru modificarea regulamentului; studierea si informarea operativã a Camerei si a Biroului permanent despre procedurile parlamentare din alte state sau din adunãri parlamentare paneuropene; analizarea sesizãrilor trimise de Camerã, de Biroul permanent sau de presedintele Camerei cu privire la actele de aplicare a regulamentului si prezentarea punctului de vedere în Camera Deputatilor.

16. Comisia pentru tehnologia informatiei si comunicatiilor

- tehnologia informatiei si comunicatiilor, tehnologii avansate specifice domeniului, alinierea la reglementãrile, respectiv la standardele internationale, si proprietatea intelectualã în domeniu.

Art. 59. - Schimbarea unui membru al unei comisii se face la propunerea grupului sãu parlamentar si cu aprobarea Camerei Deputatilor.

În cazul în care un grup parlamentar îsi modificã componenta sau îsi înceteazã existenta, Camera Deputatilor poate hotãrî asupra rãmânerii în comisii a reprezentantilor grupului initial.

Art. 60. - Comisiile permanente examineazã proiecte de lege, propuneri legislative si amendamente, în vederea elaborãrii rapoartelor sau avizelor; dezbat si hotãrãsc asupra altor probleme trimise de Biroul permanent; pot efectua anchete parlamentare în conditiile art. 70.

Art. 61. - Biroul permanent trimite, spre examinare si în vederea elaborãrii rapoartelor, proiectele de lege, propunerile legislative si amendamentele comisiei permanente sesizate în fond, în competenta cãreia intrã materia reglementatã prin proiectul sau propunerea respectivã. El poate sesiza si alte comisii pentru a-si da avizul cu privire la lucrarea respectivã.

Art. 62. - Orice comisie permanentã care se considerã competentã pentru a-si da avizul asupra unui proiect de lege, unei propuneri legislative sau unui amendament trimis de Biroul permanent altei comisii îl informeazã pe presedintele acestuia cã doreste sã îsi dea avizul.

În caz de refuz din partea Biroului permanent Camera hotãrãste prin vot.

Art. 63. - Dacã o comisie permanentã considerã cã un proiect de lege sau o propunere legislativã este de competenta în fond a altei comisii, ea poate cere Biroului permanent, în termen de cel mult 10 zile de la anuntarea în plen a proiectului de lege sau a propunerii legislative, trimiterea lor cãtre acea comisie.

În caz de refuz din partea acestuia se va proceda potrivit art. 62 alin. 2.

Biroul permanent solutioneazã conflictele de competentã în termen de cel mult 7 zile. Prevederile art. 62 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor.

Art. 64. - Comisia permanentã sesizatã în fond va putea stabili un termen în care sã îi fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examineazã proiectul sau propunerea legislativã, consultându-se cu acestea si tinând seama de termenul de predare a raportului.

În caz de nerespectare a acestui termen comisia sesizatã în fond îsi va putea redacta raportul fãrã a mai astepta avizul sau avizele respective.

Art. 65. - La sedintele comisiei sesizate în fond pot participa la dezbateri raportorii comisiilor sesizate pentru avize.

Art. 66. - În raportul comisiilor sesizate în fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectivã, la toate amendamentele primite si la avizul Consiliului Legislativ.

Raportul va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fãrã modificãri a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificãri si se înainteazã Biroului permanent.

În cazul în care o comisie examineazã în fond mai multe proiecte de lege si propuneri legislative care au acelasi obiect de reglementare se întocmeste un singur raport, cu respectarea prevederilor alin. 1 si 2.

Art. 67. - Biroul permanent, dupã consultarea presedintelui comisiei sesizate în fond, stabileste un termen înãuntrul cãruia comisia trebuie sã îsi depunã raportul; modificarea acestui termen poate fi aprobatã numai de Camerã. Termenele stabilite de Biroul permanent nu pot fi, de regulã, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile.

Raportul va fi imprimat si difuzat deputatilor cu cel putin 8 zile înainte de data stabilitã pentru dezbaterea proiectului sau propunerii legislative în plenul Camerei.

Art. 68. - Dacã în urma dezbaterilor în plen intervin modificãri importante pentru continutul proiectului, el se trimite spre reexaminare comisiei sesizate în fond. Asupra acestei mãsuri Camera Deputatilor se pronuntã prin vot, la propunerea presedintelui Camerei sau a unui grup parlamentar.

Art. 69. - Comisiile permanente pot tine sedinte comune cu aprobarea Biroului permanent care va stabili cu acest prilej în ce mod se va asigura conducerea lucrãrilor. În asemenea situatii comisiile elaboreazã un raport sau aviz comun.

Art. 70. - Orice comisie permanentã poate porni o anchetã, în cadrul competentei sale, cu încuviintarea Camerei Deputatilor, privitoare la activitatea desfãsuratã de Guvern sau de administratia publicã.

Pentru a obtine încuviintarea comisia va prezenta o cerere scrisã, adoptatã cu votul majoritãtii membrilor sãi, în care vor fi enuntate materiile ce formeazã obiectul anchetei, scopul ei, mijloacele necesare si termenul pânã la care raportul comisiei urmeazã sã fie prezentat Camerei Deputatilor.

 

3. Comisii speciale

 

Art. 71. - Camera Deputatilor poate constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotãrârea de înfiintare a comisiei. Propunerile legislative astfel elaborate nu se mai supun examinãrii altor comisii.

Prin aceeasi hotãrâre se vor desemna deputatii care compun comisia si biroul acesteia, la propunerea Biroului permanent al Camerei, si se va stabili termenul pânã la care raportul sãu va fi depus.

Comisiile speciale constituite potrivit alin. 1 au acelasi statut ca si comisiile permanente.

Membrii comisiilor speciale îsi pãstreazã si calitatea de membru al comisiilor permanente.

Celelalte probleme legate de organizarea si functionarea comisiei vor fi reglementate de biroul acesteia, în mãsura în care prevederile art. 37-57 nu sunt îndestulãtoare.

 

4. Comisii de anchetã

 

Art. 72. - La cererea unei treimi din numãrul membrilor sãi Camera Deputatilor va putea hotãrî înfiintarea unei comisii de anchetã, prevederile art. 37-57 si ale art. 71 alin. 2-5 fiind aplicabile.

Art. 73. - Comisia de anchetã poate invita orice persoanã care poate avea cunostintã despre o faptã sau o împrejurare de naturã sã serveascã la aflarea adevãrului în cauza care formeazã obiectul activitãtii comisiei.

La cererea comisiei de anchetã orice persoanã care cunoaste fapte sau împrejurãri în legãturã cu obiectul cercetãrii sau care detine un mijloc de probã este obligatã sã le aducã la cunostintã sau sã le înfãtiseze. Institutiile si organizatiile sunt obligate, în conditiile legii, sã rãspundã la solicitãrile comisiei de anchetã în termenul stabilit de aceasta.

Când, pentru lãmurirea unor fapte sau împrejurãri în vederea aflãrii adevãrului, sunt necesare cunostintele unor experti, comisia de anchetã dispune efectuarea de expertize.

Dispozitiile legii referitoare la invitarea, prezentarea si ascultarea martorilor, precum si cele privitoare la prezentarea si predarea obiectelor ori înscrisurilor sau efectuarea expertizelor se aplicã în mod corespunzãtor.

Presedintele comisiei atrage atentia persoanei audiate cã are obligatia de a spune adevãrul, de a nu ascunde nimic din ceea ce stie si cã nerespectarea acestei obligatii atrage rãspunderea legalã.

Dispozitiile prezentului articol se aplicã si în cazul comisiilor permanente care desfãsoarã anchete potrivit art. 70.

 

5. Comisii de mediere

 

Art. 74. - Dacã una dintre Camere adoptã un proiect de lege sau o propunere legislativã într-o redactare diferitã de cea aprobatã de cealaltã Camerã, presedintele Camerei Deputatilor si presedintele Senatului vor initia procedura de mediere.

În acest scop Biroul permanent va propune Camerei Deputatilor, dupã consultarea grupurilor parlamentare, un numãr de 7 deputati care vor face parte din comisia de mediere, urmãrindu-se respectarea configuratiei politice a Camerei.

Deputatii aprobati de Camera Deputatilor, împreunã cu 7 senatori desemnati de Senat, formeazã comisia de mediere.

Art. 75. - Comisia de mediere se reuneste la sediul uneia dintre Camere la convocarea presedintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul si stabileste regulile dupã care îsi va desfãsura activitatea, inclusiv termenul în care urmeazã sã prezinte raportul.

Conducerea lucrãrilor se realizeazã prin rotatie de cãtre un deputat sau un senator, stabilit de comisie.

Art. 76. - Hotãrârile comisiei se iau cu acordul majoritãtii membrilor acesteia. În caz de egalitate la 7 voturi decide votul presedintelui care conduce sedinta comisiei în momentul votãrii.

Art. 77. - Activitatea comisiei înceteazã o datã cu depunerea raportului, a cãrui aprobare are loc în conditiile art. 76, precum si în cazul în care comisia nu ajunge la un acord asupra raportului în termenul stabilit.

În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la textele aflate în divergentã, în termenul stabilit potrivit art. 75 alin. 1, sau dacã una dintre Camere nu aprobã raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergentã se supun dezbaterii în sedinta comunã a celor douã Camere, potrivit regulamentului acestor sedinte.

 

CAPITOLUL II

Desfãsurarea lucrãrilor Camerei Deputatilor

Sectiunea 1

Sesiunile si actele Camerei Deputatilor

 

Art. 78. - Camera Deputatilor îsi desfãsoarã activitatea în douã sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie si nu poate depãsi sfârsitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie si nu poate depãsi sfârsitul lunii decembrie.

Camera Deputatilor se întruneste si în sesiuni extraordinare, la cererea Presedintelui României, a Biroului permanent sau a cel putin unei treimi din numãrul deputatilor.

Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris si va cuprinde ordinea de zi, precum si perioada de desfãsurare a sesiunii. Neaprobarea de cãtre Camerã a ordinii de zi solicitate împiedicã tinerea sesiunii extraordinare.

Convocarea Camerei Deputatilor se face de cãtre presedintele acesteia. Presedintele nu va lua în considerare cererile pentru convocarea unei sesiuni extraordinare care nu îndeplinesc conditiile prevãzute la alin. 2 si 3.

În timpul sesiunilor Camera Deputatilor lucreazã în sedinte în plen, pe comisii si în grupuri parlamentare.

Art. 79. - Camera Deputatilor adoptã legi, hotãrâri si motiuni. De asemenea, Camera Deputatilor poate adopta mesaje, declaratii, rezolutii si alte acte politice.

 

Sectiunea a 2-a

Ordinea de zi si programul de lucru

 

Art. 80. - Proiectul ordinii de zi si proiectul programului de lucru ale Camerei Deputatilor pentru sãptãmâna urmãtoare se întocmesc de Biroul permanent.

Biroul permanent poate include în proiectul ordinii de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depãsit.

Art. 81. - Ordinea de zi a Camerei Deputatilor cuprinde toate problemele care se supun dezbaterii si adoptãrii Camerei.

Proiectele de lege si propunerile legislative se înscriu în proiectul ordinii de zi în termen de cel mult 7 zile de la primirea de cãtre Biroul permanent a raportului comisiei sesizate în fond.

La întocmirea si adoptarea ordinii de zi în domeniul legislativ se va asigura prioritate cererilor adresate de birourile comisiilor permanente, dezbaterilor în procedurã de urgentã, cererilor pentru adoptarea unei asemenea proceduri si dezbaterii rapoartelor întocmite de comisiile de mediere.

Alte propuneri sau documente decât cele din domeniul legislativ se transmit Biroului permanent, pentru a fi incluse în proiectul ordinii de zi, cu cel putin douã zile înainte de sedinta Comitetului ordinii de zi, dacã prin lege, prin prezentul regulament sau prin hotãrâre a Camerei nu se prevede un termen mai scurt.

Cererile Presedintelui României, rapoartele si declaratiile primului-ministru se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.

Art. 82. - Programul de lucru al Camerei Deputatilor se stabileste în concordantã cu ordinea de zi si poate cuprinde mãsuri pentru organizarea dezbaterilor Camerei.

Art. 83. - Proiectul ordinii de zi si proiectul programului de lucru sunt sãptãmânale si se aprobã de Comitetul ordinii de zi pânã la sfârsitul fiecãrei sãptãmâni de lucru a Camerei.

Art. 84. - Modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru se aprobã de Comitetul ordinii de zi, la cererea Biroului permanent, în cazuri exceptionale.

Art. 85. - Ordinea de zi si programul de lucru aprobate se transmit deputatilor si grupurilor parlamentare pânã în ultima zi de lucru a Camerei.

Prevederile alin. 1 se aplicã în mod corespunzãtor si în caz de modificare sau de completare a ordinii de zi ori a programului de lucru.

În prima sedintã a Camerei, dupã votul din Comitetul ordinii de zi liderii grupurilor parlamentare au dreptul sã prezinte Camerei pozitia grupului fatã de ordinea de zi si programul de lucru.

 

Sectiunea a 3-a

Procedura legislativã

 

Art. 86. - În exercitiul dreptului de initiativã legislativã Guvernul înainteazã Camerei proiecte de legi. Deputatii si cetãtenii prevãzuti la art. 73 din Constitutie pot prezenta Camerei Deputatilor propuneri legislative. Ele trebuie sã fie însotite de o expunere de motive si redactate în forma cerutã pentru proiectele de lege. Propunerile legislative formulate de deputati, care implicã modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurãrilor sociale de stat, trebuie sã se fundamenteze pe informarea cerutã în mod obligatoriu Guvernului, în conditiile art. 110 din Constitutie.

Proiectele de lege se înainteazã Camerei Deputatilor însotite de avizul Consiliului Legislativ.

În cazul propunerilor legislative initiate de cetãteni*) presedintele Camerei, înainte de distribuirea lor la deputati si de sesizarea în fond a comisiei permanente competente, va solicita Curtii Constitutionale verificarea îndeplinirii conditiilor constitutionale pentru exercitarea initiativei legislative.

*) A se vedea si Legea nr. 189/1999 privind exercitarea initiativei legislative de cãtre cetãteni, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999.

 

Art. 87. - Toate proiectele si propunerile legislative se înregistreazã în ordinea prezentãrii lor. Ele se imprimã si se distribuie deputatilor de îndatã.

Art. 88. - Proiectele de lege sau propunerile legislative sunt aduse la cunostintã Camerei de cãtre presedintele acesteia, prin anuntarea titlului, a initiatorului, a comisiilor sesizate în fond si pentru avizare, precum si a termenului de depunere a raportului.

Art. 89. - Proiectele si propunerile legislative se trimit de îndatã de cãtre Biroul permanent spre dezbatere si avizare comisiilor permanente competente.

Art. 90. - Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate sã îsi retragã proiectul sau propunerea pânã la înscrierea sa pe ordinea de zi.

Art. 91. - Dupã examinarea proiectului sau a propunerii legislative comisia permanentã sesizatã în fond întocmeste un raport care va cuprinde propuneri cu privire la adoptarea sau, dupã caz, modificarea ori respingerea proiectului sau a propunerii legislative examinate.

Raportul se transmite Biroului permanent, care va asigura multiplicarea si difuzarea acestuia Guvernului, deputatilor si initiatorilor, cu respectarea termenului prevãzut la art. 67 alin. 2.

Art. 92. - Proiectele si propunerile legislative avizate potrivit art. 89-91 se supun dezbaterii Camerei în succesiunea prevãzutã pe ordinea de zi aprobatã de Comitetul ordinii de zi*).

*) A se vedea art. 35 si 81-85.

 

Art. 93. - Deputatii, grupurile parlamentare sau Guvernul au dreptul de a prezenta amendamente la comisia sesizatã în fond, pânã la împlinirea unui termen de 5 zile înainte de data stabilitã pentru depunerea raportului. Dacã termenul de depunere a fost redus la 5 zile, termenul de depunere a amendamentelor este de 3 zile.

Pentru propunerile legislative elaborate de o comisie parlamentarã amendamentele se depun la acea comisie în termen de 5 zile de la anuntarea în plenul Camerei Deputatilor. În aceeasi zi propunerea legislativã se comunicã Guvernului. Comisia este obligatã sã întocmeascã în urmãtoarele 5 zile un raport asupra amendamentelor. Numai dupã împlinirea acestui termen propunerea legislativã poate fi înscrisã pe ordinea de zi si, dacã este cazul, comunicatã, în forma sa definitivã, deputatilor si Guvernului.

Amendamentele se depun în scris, motivat si sub semnãtura initiatorului, cu precizarea, dacã este cazul, a grupului parlamentar din care face parte.

Amendamentele Guvernului se depun numai sub semnãtura unui membru al Guvernului.

Data amendamentului este data înregistrãrii sale la comisie. Aceasta va tine o evidentã specialã a tuturor amendamentelor primite si, la cerere, va elibera autorului o dovadã cã a primit amendamentul.

Comisia sesizatã în fond sau, dupã caz, comisia specialã se pronuntã asupra tuturor amendamentelor înregistrate, cu respectarea termenului prevãzut la alin. 1 sau 2. Numai în cazul în care considerã necesar comisia va solicita si avizul unei alte comisii.

Pentru a se putea pronunta comisia va transmite Guvernului amendamentele care implicã modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat, potrivit art. 110 din Constitutie. Amendamentele la care, în termen de 5 zile de la primire, Guvernul nu se opune se considerã acceptate. Rãspunsul Guvernului poate fi dat numai sub semnãtura unui membru al acestuia.

Pentru amendamentele orale, prezentate în plen, cu respectarea art. 101 alin. 3, avizul comisiei se dã tot oral de cãtre raportor, la solicitarea presedintelui Camerei.

Este interzis presedintelui Camerei sã supunã dezbaterii sau votului un amendament asupra cãruia comisia nu s-a pronuntat, cu exceptia situatiei prevãzute la art. 35 lit. c).

Art. 94. - Dezbaterea generalã a proiectului de lege sau a propunerii legislative este precedatã de prezentarea de cãtre initiator a motivelor care au condus la promovarea proiectului, precum si a raportului comisiei permanente de cãtre presedintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie.

Art. 95. - Pentru dezbaterea generalã a proiectului sau a propunerii legislative fiecare grup parlamentar poate sã desemneze un singur reprezentant. Presedintele Camerei dã cuvântul reprezentantilor grupurilor parlamentare în ordinea înscrierii. El poate propune Camerei limitarea timpului destinat dezbaterii generale.

Art. 96. - Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative are dreptul sã ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale.

Art. 97. - În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente.

Art. 98. - Dacã prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, dupã încheierea dezbaterii generale presedintele cere Camerei sã se pronunte prin vot.

Art. 99. - Camera Deputatilor trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond existã amendamente admise sau respinse.

Art. 100. - La discutarea articolelor la care s-au fãcut amendamente deputatii pot lua cuvântul pentru a-si exprima punctul de vedere. De asemenea, pot lua cuvântul reprezentantul Guvernului sau al initiatorului si raportorul comisiei sesizate în fond.

Luarea de cuvânt a unui deputat cu privire la un text ce urmeazã sã fie supus votului Camerei Deputatilor are, de regulã, durata de 5 minute. La începutul dezbaterii proiectului de lege sau a propunerii legislative se poate stabili si altã duratã a interventiei.

La înscrierea pentru a lua cuvântul în scopul dezbaterii unui proiect de lege, unei propuneri legislative sau altui act deputatii vor preciza dacã sunt pentru sau contra amendamentului sau prevederilor textului supus dezbaterii. Autorii amendamentelor sau subamendamentelor se considerã a fi contra textului initial. Dupã luãri de cuvânt din partea grupurilor parlamentare care vor sã intervinã pot lua cuvântul initiatorul proiectului si raportorul comisiei sesizate în fond. Fiecare grup parlamentar poate interveni printr-un singur reprezentant.

Presedintele Camerei poate supune spre aprobare sistarea discutiilor la articolul dezbãtut.

Art. 101. - Discutarea articolelor începe cu amendamentele.

În cursul dezbaterilor deputatii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discutie amendamentele respinse de comisia sesizatã în fond sau amendamentele depuse la comisie, în conformitate cu prevederile prezentului regulament, dar care nu figureazã în raportul acesteia.

În plenul Camerei se pot formula amendamente de corelare tehnico-legislativã, gramaticale sau lingvistice.

În plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond.

Art. 102. - Când dezbaterea amendamentelor relevã consecinte importante asupra proiectului sau propunerii legislative, presedintele Camerei Deputatilor poate trimite textele în discutie comisiei sesizate în fond. În acest caz autorii amendamentelor au dreptul sã fie ascultati în cadrul comisiei. Acelasi drept îl au si reprezentantii Guvernului.

Art. 103. - Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune eliminarea unora dintre textele cuprinse în articolul supus dezbaterii si continuã cu cele privind modificarea sau completarea acestuia. În cazul în care existã mai multe amendamente de acelasi fel, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate, începând cu cele cuprinse în raportul comisiei sesizate în fond.

Camera se va pronunta prin vot distinct asupra fiecãrui amendament, în afarã de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte.

Se supun dezbaterii si votului Camerei numai articolele la care s-au fãcut amendamente. Textele articolelor si amendamentelor se adoptã cu votul majoritãtii deputatilor prezenti.

Art. 104. - Proiectul de lege sau propunerea legislativã, în forma rezultatã din dezbaterea pe articole, se supune Camerei spre adoptare.

Votul final priveste ansamblul reglementãrii. Camera poate hotãrî, la propunerea presedintelui, ca votul final sã priveascã pãrti din ansamblul reglementãrii, în mãsura în care fiecare parte constituie o reglementare unitarã. În acest caz este obligatoriu ca toate pãrtile astfel separate sã fie supuse succesiv la vot, în aceeasi sedintã. Partea care nu a fost adoptatã se eliminã din cuprinsul reglementãrii.

Votul final poate avea loc într-o sedintã consacratã acestui scop, în ordinea definitivãrii proiectelor de lege sau a propunerilor legislative, ca urmare a dezbaterii pe articole. În cazul în care pânã la data sedintei de vot, stabilitã prin ordinea de zi, dezbaterea pe articole nu s-a încheiat, votul final se amânã de drept.

Proiectul de lege sau propunerea legislativã la care nu s-au fãcut amendamente pânã la data sedintei de vot se supune direct votului final, dupã prezentarea de cãtre initiator a expunerii de motive si de cãtre comisia sesizatã în fond a raportului, precum si dupã audierea punctelor de vedere ale reprezentantilor grupurilor parlamentare.

Sedintele consacrate exclusiv votului final, prevãzute în ordinea de zi, se aduc din timp la cunostintã Camerei de cãtre presedintele acesteia, care va preciza data si ora când vor avea loc.

Art. 105. - În cazul prevãzut la art. 35 lit. c) dezbaterea se face potrivit procedurii legislative obisnuite, luându-se în discutie toate amendamentele depuse la comisie în termenul prevãzut de prezentul regulament.

Art. 106. - Dispozitiile art. 87-103 sunt aplicabile si pentru proiectele sau propunerile legislative primite din partea Senatului.

 

Sectiunea a 4-a

Procedura de urgentã

 

Art. 107. - La cererea Guvernului sau din proprie initiativã Camera Deputatilor poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedurã de urgentã.

Cererile Guvernului si propunerile Biroului permanent, ale grupurilor parlamentare sau ale comisiilor permanente se supun aprobãrii Comitetului ordinii de zi.

Proiectele de lege referitoare la armonizarea legislatiei României cu cea a Uniunii Europene si a Consiliului Europei si ordonantele emise de Guvern în temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie se supun de drept aprobãrii Camerei Deputatilor în procedurã de urgentã.

Art. 108. - Deputatii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamente în scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate, în termen de cel mult 48 de ore de la aprobarea procedurii de urgentã. În acelasi interval de timp avizul Consiliului Legislativ se va trimite comisiei sesizate în fond.

Comisia sesizatã în fond este obligatã sã depunã raportul în cel mult 3 zile de la sesizare.

Art. 109. - Biroul permanent, dupã primirea raportului comisiei sesizate în fond, înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi proiectul de lege sau propunerea legislativã.

Art. 110. - La discutarea fiecãrui articol la care s-au fãcut amendamente se aplicã prevederile art. 100. În timpul dezbaterilor nu pot fi prezentate amendamente.

Art. 111. - Dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în procedurã de urgentã nu poate depãsi durata de timp aprobatã de Camerã, la propunerea presedintelui acesteia, dupã consultarea biroului comisiei sesizate în fond.

În situatia în care timpul prevãzut la alin. 1 s-a epuizat dezbaterea se încheie si presedintele Camerei supune votului fiecare amendament cuprins în raportul comisiei sesizate în fond si fiecare articol amendat, dupã care se va proceda la votarea finalã a proiectului de lege sau a propunerii legislative.

 

Sectiunea a 5-a

Procedura de vot

 

Art. 112. - Legile, hotãrârile si motiunile se adoptã de Camera Deputatilor prin vot. Legile adoptate de Camera Deputatilor pot fi legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.

Art. 113. - Orice amendament, alt text legislativ sau cerere ce urmeazã sã fie aprobatã se considerã adoptatã dacã, la solicitarea presedintelui Camerei, nu existã obiectie.

Art. 114. - Votul deputatului este personal. El poate fi deschis sau secret.

Votul deschis se exprimã prin ridicarea mâinii, prin ridicare în picioare, prin apel nominal sau prin mijloace electronice.

Votul prin ridicarea mâinii sau prin ridicare în picioare are urmãtoarele semnificatii: pentru, contra sau abtinere.

Votul secret se exprimã prin buletine de vot, prin bile sau prin mijloace electronice.

Camera hotãrãste, la propunerea presedintelui sau a unui grup parlamentar, ce modalitate de vot va folosi, în afarã de cazul în care prin regulament se stabileste o anumitã procedurã de vot.

Art. 115. - Votul prin apel nominal se desfãsoarã astfel: presedintele explicã obiectul votãrii si sensul cuvintelor: "pentru" si "contra"; unul dintre secretari dã citire numelui si prenumelui deputatilor; fiecare deputat rãspunde: "pentru" sau "contra".

Dupã terminarea apelului se repetã numele si prenumele deputatilor care nu au rãspuns.

Art. 116. - Votul prin bile se desfãsoarã astfel: în fata presedintelui Camerei Deputatilor se aseazã o urnã albã si una neagrã. Deputatii vin pe rând la urne, dupã ce primesc de la secretari câte douã bile, una albã si una neagrã, pe care le introduc în cele douã urne. Bila albã introdusã în urna albã si bila neagrã introdusã în urna neagrã înseamnã vot "pentru", iar bila neagrã introdusã în urna albã si bila albã introdusã în urna neagrã înseamnã vot "contra".

Constatarea rezultatului votului, la încheierea scrutinului, se va face în prezenta membrilor Biroului permanent.

Art. 117. - Votul prin mijloace electronice se realizeazã prin conectarea unuia dintre contactele care reprezintã "Vot pentru", "Vot împotrivã" sau "Abtinere". Rezultatul votului electronic se afiseazã prin dispozitia presedintelui Camerei. În cazul în care presedintele Camerei, asistat de cei 2 secretari, constatã existenta unor defectiuni în conectarea circuitelor, el poate cere repetarea votului electronic sau înlocuirea acestuia cu altã procedurã de vot.

Dispozitivul care permite deputatului accesul la mijloacele electronice de vot este personal. Utilizarea acestuia de cãtre un alt deputat este interzisã. Nerespectarea interdictiei atrage aplicarea sanctiunii prevãzute la art. 202 alin. 1 lit. e).

Art. 118. - În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numele si prenumele candidatului, functia pentru care acesta candideazã si, dupã caz, grupul parlamentar din care face parte.

Exprimarea votului pentru numiri se face prin intermediul buletinelor de vot, cu exceptia cazurilor în care prin lege sau prin regulament se prevede o altã procedurã de vot.

Deputatul voteazã "pentru", lãsând neatinse pe buletinul de vot numele si prenumele persoanei propuse; el voteazã "contra", stergând numele si prenumele persoanei propuse.

Buletinele de vot se introduc în urne.

Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele care nu poartã stampila de control si cele pe care numãrul candidatilor ale cãror nume nu au fost sterse depãseste numãrul functiilor pentru care se face alegerea.

Art. 119. - Legile constitutionale se adoptã cu votul unei majoritãti de cel putin douã treimi din numãrul deputatilor.

Legile organice si hotãrârile privind Regulamentul Camerei se adoptã cu votul majoritãtii deputatilor.

Legile ordinare si hotãrârile luate în procesul legiferãrii se adoptã cu votul majoritãtii deputatilor prezenti.

În cazurile în care Constitutia sau regulamentul prevede o majoritate de voturi de cel putin douã treimi si presedintele constatã în prealabil imposibilitatea întrunirii majoritãtii prevãzute, amânã votul, stabilind ziua si ora desfãsurãrii acestuia. O nouã amânare a votului nu poate depãsi 30 de zile.

În mãsura în care prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte ale Camerei Deputatilor se adoptã cu votul majoritãtii deputatilor prezenti.

Înainte de votare presedintele poate cere verificarea cvorumului prin apel nominal sau prin numãrare de cãtre secretari. Deputatii care nu îsi exercitã dreptul de vot, dar care au fost prezenti în sala de sedinte, intrã în numãrul regulamentar de stabilire a cvorumului.

Dacã în sala de sedinte nu se aflã majoritatea deputatilor, presedintele amânã votarea pânã la întrunirea cvorumului legal.

Art. 120. - În caz de paritate de voturi votul se repetã.

Presedintele Camerei îsi exprimã votul dupã cel al deputatilor prezenti.

Art. 121. - În cursul votãrii nu se poate acorda deputatilor dreptul de a lua cuvântul.

Art. 122. - Proiectele de lege si propunerile legislative respinse de Camerã nu pot fi readuse în discutia acesteia în cursul aceleiasi sesiuni.

Art. 123. - Proiectele de lege si propunerile legislative adoptate de Camera Deputatilor se semneazã de presedintele acesteia si se înainteazã Senatului în vederea dezbaterii si adoptãrii. Guvernul va fi înstiintat despre aceasta.

Proiectele de lege sau propunerile legislative adoptate de Camera Deputatilor si respinse de Senat se supun unei noi dezbateri în Camera Deputatilor, dupã care se trimit Senatului în vederea unei noi dezbateri. O nouã respingere este definitivã.

În cazul în care Camera Deputatilor a adoptat un proiect de lege sau o propunere legislativã în redactarea aprobatã de Senat, acesta, dupã ce a fost semnat de presedintele Camerei Deputatilor si de presedintele Senatului, cu 5 zile înainte de a fi trimis spre promulgare, se comunicã Guvernului si Curtii Supreme de Justitie si se depune la secretarul general al Camerei Deputatilor si la secretarul general al Senatului, în vederea exercitãrii dreptului de sesizare a Curtii Constitutionale. Dacã legea este aprobatã cu procedurã de urgentã, termenul este de douã zile.

Data la care legea a fost depusã la secretarul general al Camerei Deputatilor se aduce la cunostintã în plenul Camerei, în termen de 24 de ore de la depunere. Depunerea si comunicarea se fac numai în zilele în care Camerele Parlamentului lucreazã în plen.

Dupã împlinirea termenelor prevãzute la alin. 3 legea se trimite, sub semnãtura presedintelui Camerei Deputatilor, Presedintelui României în vederea promulgãrii.

Art. 124. - În cazurile de neconstitutionalitate, constatate potrivit art. 144 lit. a) din Constitutie, Camera Deputatilor dezbate, pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplinã si imunitãti, obiectia de neconstitutionalitate.

Raportul Comisiei juridice, de disciplinã si imunitãti va cuprinde aprecieri cu privire la continutul deciziei Curtii Constitutionale si va recomanda Camerei admiterea sau respingerea obiectiei de neconstitutionalitate. În raportul Comisiei juridice, de disciplinã si imunitãti si în timpul dezbaterii obiectiei de neconstitutionalitate nu pot fi fãcute amendamente.

În urma dezbaterii legea declaratã în întregime neconstitutionalã sau ansamblul prevederilor declarate neconstitutionale se supune unui singur vot.

Obiectia de neconstitutionalitate a Curtii este înlãturatã numai în cazul în care atât Camera Deputatilor, cât si Senatul au adoptat legea, în aceeasi formã, cu o majoritate de cel putin douã treimi din numãrul membrilor fiecãrei Camere.

În cazul în care în una dintre Camere nu se obtine majoritatea de douã treimi, cerutã de art. 145 alin. (1) din Constitutie, prevederile declarate neconstitutionale prin decizia Curtii Constitutionale se înlãturã din lege, operându-se, cu aprobarea Camerei, corelãrile tehnico legislative necesare. Dacã legea în ansamblul sãu este declaratã neconstitutionalã, ea nu se mai trimite Presedintelui României spre promulgare.

În cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit art. 144 lit. b) din Constitutie, dispozitiile declarate neconstitutionale nu se mai aplicã. În vederea înlocuirii acestor dispozitii Camera va reexamina textele declarate neconstitutionale pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplinã si imunitãti.

Art. 125. - Reexaminarea legii de cãtre Camera Deputatilor, în urma cererii fãcute de Presedintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Constitutie, va avea loc în cel mult 30 de zile de la primirea cererii.

Cererea Presedintelui României privind reexaminarea unei legi va fi examinatã de comisia permanentã sesizatã în fond cu proiectul de lege sau cu propunerea legislativã; aceasta va întocmi un raport în care va face propuneri cu privire la obiectiile formulate în cererea de reexaminare.

Raportul comisiei împreunã cu cererea de reexaminare se supun dezbaterii Camerei Deputatilor dupã regulile procedurii legislative.

Art. 126. - În cazul în care Camera Deputatilor adoptã un proiect de lege sau o propunere legislativã într-o redactare diferitã de cea aprobatã de Senat, presedintele Camerei Deputatilor, de acord cu presedintele Senatului, va initia procedura de mediere.

Procedura de mediere va fi initiatã si în situatia în care Senatul adoptã un proiect de lege sau o propunere legislativã într-o altã redactare sau cu unele texte diferite fatã de proiectul votat de Camera Deputatilor.

Aceastã activitate se va desfãsura prin intermediul unei comisii paritare, care va lucra potrivit normelor cuprinse în art. 59-69 si 74-77.

Raportul comisiei de mediere va fi înscris pe ordinea de zi a Camerei, urmându-se procedura prevãzutã la art. 80-103.

Art. 127. - Raportul comisiei de mediere se dezbate în fiecare Camerã.

Se supun la vot, potrivit procedurii de dezbatere pe articole a legii, numai solutiile propuse de comisia de mediere care sunt diferite de cele adoptate initial de Camerã. În toate cazurile raportul comisiei de mediere se aprobã cu majoritatea de voturi necesarã pentru adoptarea legii în forma finalã. Rapoartele comisiilor de mediere se aprobã în sedintele consacrate votului final asupra proiectelor de lege.

Dacã deputatii si senatorii îsi însusesc textul legii în forma propusã de comisia de mediere, se va proceda conform art. 123 alin. 3.

Art. 128. - În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la problemele aflate în divergentã sau dacã una dintre Camere nu aprobã raportul comisiei de mediere, în tot sau în parte, se aplicã prevederile art. 77.

 

Sectiunea a 6-a

Desfãsurarea sedintelor Camerei Deputatilor

 

Art. 129. - Sedintele Camerei Deputatilor sunt publice, în afara cazurilor în care, la cererea presedintelui sau a unui grup parlamentar, se hotãrãste, cu votul majoritãtii deputatilor prezenti, ca anumite sedinte sã fie secrete.

Art. 130. - La sedintele publice ale Camerei Deputatilor pot asista diplomati, reprezentanti ai presei, radioului si televiziunii, precum si alti invitati, pe baza acreditãrii sau a invitatiei semnate de secretarul general al Camerei, în conditiile stabilite de Biroul permanent. Cetãtenii pot asista la lucrãrile Camerei pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitãrii de cãtre cei interesati, în limita locurilor disponibile în lojele destinate publicului.

Membrii Guvernului sau reprezentantii acestora au acces la lucrãrile Camerei. Dacã li se solicitã participarea, prezenta lor devine obligatorie.

Persoanele care asistã la sedintã trebuie sã pãstreze linistea si sã se abtinã de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar fiind eliminate din salã de cãtre forta publicã pusã la dispozitia presedintelui.

La cererea unui deputat sau din proprie initiativã, dupã consultarea Camerei, presedintele atrage atentia mijloacelor de informare în masã asupra informatiilor vãdit inexacte (inclusiv omisiuni, deformãri etc.) privind lucrãrile Camerei sau asupra comentariilor care aduc atingere institutiei parlamentare.

Directia pentru presã si imaginea Camerei Deputatilor va prezenta zilnic o revistã a presei membrilor Biroului permanent, liderilor grupurilor parlamentare si presedintilor comisiilor permanente.

Art. 131. - Deputatii sunt obligati sã fie prezenti la lucrãrile Camerei si sã se înscrie pe lista de prezentã, tinutã de unul dintre secretari.

Deputatul care nu poate lua parte la sedintã din motive independente de vointa sa va trebui sã anunte din timp Biroul permanent, mentionând cauzele care îl împiedicã sã participe.

Deputatului care nu îsi poate motiva absenta i se retine din indemnizatia lunarã, pentru fiecare zi de absentã, o sumã de bani ce reprezintã a 21-a parte din indemnizatia lunarã, la care se adaugã diurna de deplasare*).

*) A se vedea Legea nr. 154/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 16 iulie 1998.

 

Art. 132. - Camera Deputatilor îsi desfãsoarã activitatea în plen, în comisii si în grupurile parlamentare, pe parcursul a 4 sau 5 zile consecutive din sãptãmânã, potrivit programului stabilit de Comitetul ordinii de zi. De regulã, a 5-a zi din sãptãmânã este rezervatã activitãtii în circumscriptiile electorale în care deputatii au fost alesi.

Cu aprobarea Comitetului ordinii de zi se vor putea tine sedinte si dupã un alt program de lucru.

Art. 133. - Sedinta Camerei Deputatilor este deschisã de presedinte sau de vicepresedintele care îl înlocuieste.

Presedintele este asistat obligatoriu de 2 secretari.

Art. 134. - Camera Deputatilor adoptã legi, hotãrâri si motiuni în prezenta majoritãtii deputatilor.

În cadrul procedurii legislative prevederile alin. 1 se aplicã numai la votul pentru adoptarea legii în ansamblul ei, precum si atunci când, potrivit prevederilor prezentului regulament, se supune la vot respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative.

Verificarea întrunirii cvorumului se dispune numai la sedintele de vot final de cãtre presedinte, imediat înaintea votãrii, din proprie initiativã ori la cererea liderului unui grup parlamentar.

În cazul în care cvorumul nu este întrunit, sedinta se suspendã, iar presedintele va arãta când se reiau lucrãrile. Reluarea lucrãrilor se face si prin derogare de la ordinea de zi aprobatã, cu respectarea succesiunii stabilite prin aceasta.

Presedintele Camerei Deputatilor poate dispune ca toti deputatii aflati în sediul Camerei sã se prezinte la dezbatere sau la vot, sub sanctiunea considerãrii lor ca absenti, cu toate consecintele ce decurg din aceasta.

Art. 135. - Presedintele Camerei sau vicepresedintele care îl înlocuieste conduce dezbaterile, asigurã mentinerea ordinii în timpul dezbaterilor si respectarea regulamentului.

Art. 136. - Secretarii întocmesc liste cu deputatii care se înscriu la cuvânt.

Deputatii vor lua cuvântul în ordinea înscrierii pe listã, cu încuviintarea presedintelui Camerei.

Ministrilor prezenti în Camerã li se poate da cuvântul în orice fazã a dezbaterilor si ori de câte ori solicitã acest lucru.

Art. 137. - Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacã este dat de presedinte. Persoanele care iau cuvântul în Camerã vorbesc de la tribuna acesteia.

Art. 138. - La propunerea presedintelui Camera are dreptul sã limiteze durata luãrilor de cuvânt în functie de obiectul dezbaterilor.

Deputatii si celelalte persoane care iau cuvântul sunt obligate sã se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea cãreia s-au înscris la cuvânt. În caz contrar presedintele le atrage atentia si, dacã nu se conformeazã, le retrage cuvântul.

Art. 139. - Presedintele Camerei va da cuvântul oricând unui deputat pentru a rãspunde într-o chestiune de ordin personal, limitând timpul acordat în acest scop.

Prevederile alin. 1 se aplicã si în cazul în care se cere cuvântul în probleme privitoare la regulament.

Art. 140. - Presedintele Camerei sau un grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discutia Camerei.

Propunerea de încheiere a dezbaterii se adoptã cu votul majoritãtii deputatilor prezenti.

Art. 141. - Este interzisã proferarea de insulte sau calomnii atât de la tribuna Camerei, cât si din sala de sedinte.

Se interzice dialogul între vorbitorii aflati la tribunã si persoanele aflate în salã.

Art. 142. - Presedintele Camerei cheamã la ordine pe deputatii care tulburã dezbaterile sau creeazã agitatie. El poate întrerupe sedinta când tulburarea persistã si poate dispune eliminarea din salã a persoanelor care împiedicã în orice mod desfãsurarea normalã a lucrãrilor.

Art. 143. - Dezbaterile din sedintele Camerei se înregistreazã pe bandã magneticã si se stenografiazã.

Stenogramele se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, în cel mult 10 zile, cu exceptia celor privitoare la sedintele secrete.

Deputatii au dreptul de a verifica exactitatea stenogramei, prin confruntarea ei cu banda magneticã, în cel mult 3 zile de la data sedintei.

Pânã la aparitia Monitorului Oficial al României deputatii au dreptul de a obtine o copie de pe aceasta.

 

Sectiunea a 7-a

Procedura privind punerea sub urmãrire penalã a membrilor Guvernului

 

Art. 144. - Camera Deputatilor are dreptul sã cearã urmãrirea penalã a membrilor Guvernului.

Art. 145. - Dezbaterea cererii se efectueazã pe baza raportului întocmit fie de o comisie permanentã, ca urmare a unei anchete desfãsurate în conditiile art. 70, fie de o comisie specialã de anchetã constituitã în acest scop. Dacã ministrul are si calitatea de deputat, cererea se trimite spre examinare Comisiei juridice, de disciplinã si imunitãti, care va elabora un raport pe care îl înainteazã Camerei.

Rapoartele prevãzute la alin. 1 se înscriu cu prioritate în proiectul ordinii de zi.

Cererea se adoptã cu votul a cel putin douã treimi din numãrul deputatilor.

Art. 146. - În cazul în care Camera Deputatilor decide sã cearã urmãrirea penalã, presedintele Camerei va adresa ministrului justitiei o cerere pentru începerea urmãririi penale, potrivit legii. De asemenea, el îl va înstiinta pe Presedintele României pentru eventuala suspendare din functie a membrului Guvernului a cãrui urmãrire penalã a fost cerutã.

Art. 147. - Dispozitiile art. 114-143 se aplicã în mod corespunzãtor.

 

CAPITOLUL III

Motiuni, întrebãri, interpelãri, informarea deputatilor,

petitii si diverse interventii

 

1. Motiuni

 

Art. 148. - Motiunea exprimã pozitia Camerei Deputatilor într-o anumitã problemã de politicã internã sau externã.

Motiunea poate fi initiatã de cel putin 50 de deputati.

Presedintele Camerei nu va lua în considerare motiunile care nu îndeplinesc cerintele prevãzute la alin. 1 si 2 si nici pe cele care vizeazã finalitãti specifice motiunii de cenzurã.

Initierea motiunilor de cenzurã are loc în conditiile prevãzute la art. 78 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.

Art. 149. - Pânã la încheierea dezbaterii unei motiuni un deputat care a semnat-o nu mai poate semna alte motiuni în aceeasi problemã.

Motiunile trebuie sã fie motivate si se depun la presedintele Camerei în cursul sedintelor publice.

Dupã primirea motiunii presedintele Camerei o comunicã de îndatã Guvernului si o aduce la cunostintã Camerei, dupã care dispune afisarea ei la sediul Camerei Deputatilor.

Art. 150. - Presedintele Camerei stabileste data dezbaterii motiunii, care nu poate depãsi 6 zile de la înregistrarea acesteia, înstiintând Guvernul în acest sens.

Motiunile privind probleme de politicã externã se supun dezbaterii numai însotite de avizul Comisiei pentru politicã externã si cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe.

Art. 151. - Dezbaterea motiunii se face cu respectarea dispozitiilor cuprinse în art. 129-143 si se aprobã cu votul majoritãtii deputatilor prezenti.

Art. 152. - Dupã începerea discutãrii motiunii deputatii nu îsi pot retrage adeziunea la motiune, dezbaterea urmând a se încheia prin supunerea la vot a motiunii de cãtre presedintele Camerei.

Art. 153. - La motiunile prezentate nu pot fi propuse amendamente.

 

2. Întrebãri

 

a) Dispozitii comune

Art. 154. - Fiecare deputat poate adresa întrebãri Guvernului, ministrilor sau altor conducãtori ai organelor administratiei publice.

Întrebarea constã într-o simplã cerere de a rãspunde dacã un fapt este adevãrat, dacã o informatie este exactã, dacã Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice înteleg sã comunice Camerei informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor sau de comisiile permanente ori dacã Guvernul are intentia de a lua o hotãrâre într-o problemã determinatã.

Art. 155. - Presedintele Camerei are dreptul sã nu admitã întrebãrile care:

a) privesc probleme de interes personal sau particular;

b) urmãresc în exclusivitate obtinerea unei consultatii juridice;

c) se referã la procese aflate pe rolul instantelor judecãtoresti sau pot afecta solutionarea unor cauze aflate în curs de judecatã;

d) privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc functii publice.

La întrebãrile orale si la întrebãrile scrise membrii Guvernului nu rãspund dacã cel care a adresat întrebarea nu se aflã în sala de sedinte.

În cazuri temeinic justificate, dacã cel care a adresat întrebarea nu poate fi prezent în sala de sedinte în ziua în care se prezintã rãspunsul, el poate cere amânarea rãspunsului o singurã datã. Cererea deputatului de amânare a rãspunsului se depune la secretarul desemnat al Camerei si se comunicã ministrului pentru relatia cu Parlamentul. În cazul în care deputatul care a adresat întrebarea nu este prezent în salã, dupã constatare acest fapt se anuntã în plen de cãtre presedintele de sedintã, iar ministrul vizat prezintã rãspunsul la întrebarea adresatã.

Întrebãrile la care nu s-a rãspuns se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, la sfârsitul fiecãrei sesiuni ordinare.

b) Întrebãri orale

Art. 156. - Din douã în douã sãptãmâni, în ziua de luni, între orele 18,30-19,30, deputatii pot adresa întrebãri orale membrilor Guvernului. Întrebãrile orale se adreseazã de cãtre deputat membrului vizat al Guvernului în domeniul respectiv.

Obiectul întrebãrilor orale se notificã în scris si se depune la secretarul desemnat al Camerei Deputatilor cel mai târziu pânã la ora 14,00 a zilei de miercuri din sãptãmâna premergãtoare celei în care urmeazã sã fie pusã întrebarea. Secretarul Camerei Deputatilor îl informeazã pe ministrul pentru relatia cu Parlamentul asupra întrebãrilor orale la care membrii Guvernului urmeazã sã rãspundã în cursul sedintei consacrate acestora.

Art. 157. - Întrebarea oralã este expusã sumar, într-un interval de timp de cel mult un minut. Ministrul competent rãspunde la întrebarea ce i-a fost adresatã în cel mult 3 minute. Autorul întrebãrii, dupã audierea rãspunsului, poate interveni cu precizãri si cu comentarii, fãrã a depãsi douã minute. Ministrul poate exercita dreptul la replicã în acelasi interval de timp. Nici o altã interventie pe marginea întrebãrii respective nu mai poate avea loc.

Membrul Guvernului poate amâna rãspunsul la întrebarea oralã pentru sãptãmâna urmãtoare numai în cazuri temeinic justificate.

În situatia în care membrul Guvernului, cãruia îi este adresatã întrebarea, nu este prezent, rãspunsul va fi dat în sedinta din sãptãmâna urmãtoare, consacratã întrebãrilor orale. Presedintele Camerei Deputatilor îl informeazã pe primul-ministru asupra rãspunsurilor amânate.

c) Întrebãri scrise

Art. 158. - Fiecare deputat are dreptul sã adreseze Guvernului, membrilor sãi sau altor conducãtori ai organelor administratiei publice întrebãri scrise care se depun la secretarul desemnat al Camerei Deputatilor.

Deputatii care adreseazã întrebãri scrise vor preciza dacã doresc un rãspuns în scris sau oral de la tribuna Camerei Deputatilor.

Întrebãrile scrise se transmit membrilor Guvernului si celorlalte autoritãti publice de cãtre secretarul desemnat al Camerei Deputatilor.

Art. 159. - Rãspunsurile la întrebãrile scrise se transmit deputatului în cel mult 15 zile.

Întrebãrile la care se solicitã un rãspuns oral de la tribuna Camerei Deputatilor se înscriu pe ordinea de zi a sedintei în succesiunea primirii rãspunsurilor, dar nu mai târziu de 15 zile de la data înregistrãrii acestora.

Rãspunsurile la întrebãrile prevãzute la alin. 2 se dau în cele 30 de minute care urmeazã timpului afectat întrebãrilor orale. Un rãspuns nu poate depãsi 5 minute. Dacã rãspunsul la o întrebare dã nastere unei replici a celui care a adresat întrebarea, timpul pentru replicã este de cel mult 3 minute.

Art. 160. - Dacã timpul afectat rãspunsurilor la întrebãri nu este suficient, rãspunsurile care nu au fost prezentate vor fi înscrise pe ordinea de zi a sedintei din lunea urmãtoare.

Art. 161. - Nici un deputat nu poate adresa mai mult de douã întrebãri în aceeasi sedintã.

 

3. Interpelãri

 

Art. 162. - Interpelãrile se fac în scris, arãtându-se obiectul acestora, fãrã nici o dezvoltare.

Interpelarea constã într-o cerere adresatã Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai multi deputati, prin care se solicitã explicatii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activitãtii sale interne sau externe. Guvernul si fiecare dintre membrii sãi sunt obligati sã rãspundã la interpelãri în cel mult douã sãptãmâni. Pentru motive temeinice Camera poate acorda un nou termen.

Ele se citesc în sedinta publicã din ziua de luni, consacratã întrebãrilor, între orele 19,30-20,00, dupã care se prezintã presedintelui Camerei spre a fi transmise primului-ministru.

Art. 163. - Interpelãrile se înscriu, în ordinea prezentãrii, într-un registru special si se afiseazã la sediul Camerei.

Dezvoltarea interpelãrilor are loc în sedinta din ziua de luni, alternativ cu sedintele consacrate întrebãrilor. În ziua de luni, consacratã rãspunsurilor la interpelãri, dezvoltarea acestora se face între orele 18,30-19,30. Durata dezvoltãrii interpelãrii nu poate depãsi 3 minute.

În sedinta consacratã dezbaterii interpelãrilor un grup parlamentar nu poate prezenta mai mult de o interpelare. În cazul în care timpul consacrat interpelãrilor permite, un grup parlamentar poate dezvolta si o a doua interpelare.

Art. 164. - În sedinta consacratã dezvoltãrii interpelãrii se dã cuvântul interpelatorului si apoi reprezentantului primului-ministru.

Art. 165. - Camera Deputatilor poate adopta o motiune prin care sã îsi exprime pozitia cu privire la problema ce a fãcut obiectul interpelãrii.

 

4. Interpelãri pentru primul-ministru

 

Art. 166. - Din douã în douã sãptãmâni, în ziua de luni, consacratã rãspunsurilor la interpelãri, între orele 18,00-18,30, deputatii îl pot interpela pe primul-ministru. Interpelãrile trebuie sã vizeze politica Guvernului în probleme importante ale activitãtii sale interne sau externe.

Interpelãrile ce urmeazã sã fie adresate primului-ministru se depun la secretarul desemnat al Camerei Deputatilor pânã în ziua de miercuri, ora 14,00, din sãptãmâna care precedã rãspunsurile primului-ministru.

Art. 167. - Interpelãrile vor fi adresate în ordinea depunerii lor la secretarul desemnat al Camerei Deputatilor. Fiecare interpelare se expune într-un interval de timp de cel mult douã minute. Primul-ministru rãspunde la interpelare în cel mult 3 minute. Autorul interpelãrii, dupã audierea rãspunsului, poate interveni cu întrebãri suplimentare si cu comentarii, fãrã a depãsi douã minute. Primul-ministru are la dispozitie douã minute pentru exercitarea dreptului la replicã. Dupã aceasta, în legãturã cu interpelarea respectivã nu mai poate avea loc nici o altã interventie.

Art. 168. - În situatii justificate interpelarea primului-ministru poate fi amânatã cel mult o sãptãmânã.

 

5. Informarea Camerei Deputatilor si a deputatilor

 

Art. 169. - Camera Deputatilor si deputatii au dreptul sã obtinã informatiile necesare în vederea desfãsurãrii activitãtii lor din partea organelor administratiei publice.

Art. 170. - Camera Deputatilor si comisiile sale pot cere Guvernului si celorlalte organe ale administratiei publice informatii si documente în cadrul controlului parlamentar al activitãtii acestora.

În cazul în care informatiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informeazã Camera Deputatilor despre aceasta, iar Camera decide în sedintã secretã.

Documentele se restituie dupã consultare.

Art. 171. - Deputatul poate solicita de la organele administratiei publice centrale, printr-o cerere adresatã presedintelui Camerei Deputatilor sau presedintelui comisiei permanente din care face parte, orice informatii sau documente, în copie certificatã, utile pentru desfãsurarea activitãtii sale. Cererea poate fi refuzatã în cazul în care aceasta priveste secrete de stat de importantã deosebitã. Refuzul se aduce la cunostintã Camerei Deputatilor care va decide în sedintã secretã.

 

6. Petitii

 

Art. 172. - Oricine are dreptul de a se adresa cu petitii Camerei Deputatilor.

Petitiile vor fi prezentate în scris si semnate, precizându-se domiciliul petitionarului sau al unuia dintre petitionari.

Art. 173. - Petitiile se înscriu într-un registru, în ordinea primirii, consemnându-se numãrul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petitionarului si obiectul cererii.

Art. 174. - Petitiile înregistrate se transmit Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, coruptiei si pentru petitii si altor comisii permanente, spre dezbatere si solutionare.

Oricare membru al Camerei poate lua cunostintã de continutul unei petitii, adresându-se în acest sens presedintelui comisiei sesizate.

Art. 175. - Comisia va decide, în termen de cel mult 10 zile, dacã va trimite petitia unei autoritãti publice competente ori o va clasa sau, în cazuri deosebite, dacã o va prezenta Camerei.

Petitionarului i se aduce la cunostintã solutia adoptatã.

Art. 176. - Trimestrial Comisia pentru cercetarea abuzurilor, coruptiei si pentru petitii prezintã Biroului permanent si, la începutul fiecãrei sesiuni, Camerei un raport asupra petitiilor primite si asupra modului de solutionare a acestora.

În raport se vor face mentiuni cu privire la solutiile date de autoritãtile publice la petitiile care le-au fost trimise spre solutionare.

Autoritãtile publice care au primit petitii spre solutionare sunt obligate sã transmitã comisiei solutiile adoptate în termen de cel mult o lunã de la primirea petitiei.

 

7. Diverse interventii

 

Art. 177. - În fiecare zi de marti primele 50 de minute ale sedintei vor fi rezervate pentru diverse interventii ale deputatilor.

Împãrtirea celor 50 de minute se va face pe grupuri parlamentare ale majoritãtii, opozitiei si pe deputati care nu fac parte din acestea. În cazul în care timpul afectat nu se epuizeazã presedintele de sedintã este abilitat sã acorde cuvântul în continuare, respectându-se aceeasi regulã.

Ordinea luãrilor de cuvânt va fi alternativã, din sãptãmânã în sãptãmânã, si se va face pe grupuri parlamentare.

Durata interventiei nu poate depãsi 3 minute.

Art. 178. - Înscrierile pentru diverse interventii asupra unor probleme de actualitate se fac în ziua de luni, între orele 19,00-20,00, la secretarul desemnat al Camerei Deputatilor, cu exceptia cazurilor neprevãzute.

Înscrierile pentru diverse interventii consacrate unor aniversãri, comemorãri etc. se vor face cu o sãptãmânã înainte, tot în ziua de luni, între orele 19,00-20,00, la secretarul desemnat în acest scop.

Art. 179. - În cazul în care tematica si continutul interventiei vizeazã activitatea si politica Guvernului, extrasul respectiv din stenogramã va fi transmis ministrului pentru relatia cu Parlamentul.

 

CAPITOLUL IV

Statutul deputatului

Sectiunea 1

Imunitate parlamentarã

 

Art. 180. - Deputatii se bucurã de imunitate parlamentarã de la data eliberãrii certificatului doveditor al alegerii, sub conditia validãrii.

Art. 181. - Deputatul nu poate fi tras la rãspundere juridicã, sub nici o formã, pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Art. 182. - Nici un deputat nu poate fi retinut, arestat, perchezitionat sau trimis în judecatã penalã ori contraventionalã fãrã încuviintarea prealabilã a Camerei Deputatilor si dupã ascultarea sa.

Cererea de retinere, arestare, perchezitie sau privind posibilitatea trimiterii în judecatã penalã ori contraventionalã se adreseazã presedintelui Camerei de cãtre ministrul justitiei. Sãvârsirea sau descoperirea ulterioarã a unor noi fapte penale sau contraventionale determinã introducerea unei noi cereri de retinere, arestare, perchezitie sau de trimitere în judecatã penalã ori contraventionalã.

În cererea adresatã presedintelui Camerei Deputatilor ministrul justitiei va preciza si va motiva pentru care dintre mãsurile prevãzute la art. 69 din Constitutie solicitã încuviintarea.

Presedintele Camerei aduce la cunostintã deputatilor cererea, în sedintã publicã, dupã care o trimite de îndatã Comisiei juridice, de disciplinã si imunitãti spre examinare, care va stabili prin raportul sãu dacã existã sau nu existã motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotãrârea comisiei se adoptã, în cel mult 30 de zile de la sesizare, prin votul majoritãtii membrilor comisiei. Votul este secret.

Ministrul justitiei va înainta Comisiei juridice, de disciplinã si imunitãti toate documentele pe care aceasta le solicitã; în caz de refuz comisia se va adresa Camerei Deputatilor, prin intermediul Biroului permanent, pentru a hotãrî cu privire la acest refuz.

Cererea prevãzutã la alin. 2, împreunã cu raportul comisiei, se înainteazã grupului parlamentar din care face parte deputatul în cauzã. Grupul îsi va exprima punctul de vedere cu privire la cerere într-un raport scris, în termen de 30 de zile de la data sesizãrii grupului.

În cazul deputatilor care nu fac parte din nici un grup parlamentar acestia pot sã depunã la Biroul permanent punctul de vedere cu privire la cerere.

Raportul comisiei, împreunã cu raportul grupului parlamentar, se înainteazã Biroului permanent si se supun dezbaterii si aprobãrii Camerei Deputatilor. Camera Deputatilor se va pronunta separat asupra fiecãrei mãsuri a cãrei încuviintare se cere de cãtre ministrul justitiei, potrivit art. 69 din Constitutie.

Camera Deputatilor hotãrãste asupra cererii în cel mult 3 luni de la sesizare, cu votul majoritãtii membrilor sãi. Votul este secret si se exprimã prin bile.

Art. 183. - Numai în caz de infractiune flagrantã deputatul poate fi retinut si supus perchezitiei fãrã încuviintarea prealabilã a Camerei Deputatilor. Ministrul justitiei îl va informa neîntârziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si perchezitiei. Presedintele Camerei poate fi informat si pe altã cale.

În cazul în care Camera Deputatilor constatã cã nu existã temei pentru retinere, se va dispune imediat revocarea acestei mãsuri. În situatia în care Camera Deputatilor nu este întrunitã în sedintã, aceastã competentã revine Biroului permanent.

Dispozitia de revocare a retinerii se executã de îndatã prin ministrul justitiei.

Art. 184. - Toate cererile privind ridicarea imunitãtii parlamentare se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.

 

Sectiunea a 2-a

Incompatibilitãti

 

Art. 185. - Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilã cu exercitarea oricãrei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului, precum si cu alte functii stabilite prin lege.

Art. 186. - Calitatea de deputat este incompatibilã cu functia de Presedinte al României si cu cea de senator.

Art. 187. - Mandatul de deputat este incompatibil cu statutul persoanelor care, potrivit legii, nu pot face parte din partidele politice.

Art. 188. - Se interzice utilizarea numelui însotit de calitatea de deputat în orice actiune publicitarã privitoare la o activitate care aduce profit.

Art. 189. - Deputatul care se aflã în una dintre incompatibilitãtile prevãzute la art. 185-188 va demisiona din functiile care sunt incompatibile cu mandatul de deputat în termen de 10 zile de la data aparitiei cazului de incompatibilitate.

Dupã expirarea termenului prevãzut la alin. 1 deputatul care continuã sã se afle într-un caz de incompatibilitate este considerat demisionat din functia de deputat. Demisia se aduce la cunostintã Camerei Deputatilor si se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 190. - Locul vacant va fi ocupat de cãtre supleantul imediat urmãtor de pe lista partidului, formatiunii politice ori coalitiei acestora, dacã pânã la data validãrii mandatului partidul sau formatiunea politicã pentru care a candidat confirmã în scris cã apartine acesteia. Asupra legalitãtii alegerii supleantului comisia de validare va prezenta Camerei Deputatilor un raport.

Art. 191. - În cursul termenului prevãzut la art. 189 deputatul trebuie sã declare în scris la Biroul permanent orice activitate pe care va continua sã o desfãsoare în viitor, care se încadreazã în incompatibilitãtile prevãzute de lege.

Art. 192. - Schimbãrile intervenite în activitatea deputatului pe durata exercitãrii mandatului se aduc la cunostintã Biroului permanent, în scris, în cel mult 10 zile de la data aparitiei acestora.

Art. 193. - Cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de disciplinã si imunitãti a Camerei Deputatilor, care va întocmi un raport. Propunerile comisiei se aprobã de Camerã cu votul majoritãtii membrilor sãi.

Dacã deputatul a fãcut sã înceteze cauza de incompatibilitate, dupã sesizarea comisiei, se va lua act despre aceasta în procesul-verbal al sedintei; asemenea cazuri nu se trec în raportul comisiei.

 

Sectiunea a 3-a

Exercitarea mandatului de deputat

 

Art. 194. - Deputatii, reprezentanti ai poporului, îsi exercitã drepturile si îsi îndeplinesc îndatoririle pe toatã durata legislaturii pentru care au fost alesi.

Art. 195. - Deputatii intrã în exercitiul mandatului, pe baza certificatului doveditor al alegerii, la data întrunirii legale a Camerei Deputatilor, sub conditia validãrii.

Art. 196. - Dupã validarea mandatelor, deputatilor li se elibereazã legitimatia de membru al Camerei Deputatilor, semnatã de presedintele acesteia.

Deputatii primesc un însemn distinctiv al calitãtii lor de reprezentant al poporului, cu dreptul de a-l purta pe toatã durata mandatului.

Modelul însemnului se stabileste de Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confectionarea acestuia se suportã din bugetul Camerei Deputatilor.

Art. 197. - Calitatea de deputat înceteazã la data întrunirii legale a Camerei nou-alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

Art. 198. - Deputatii pot demisiona prin cerere scrisã, adresatã presedintelui Camerei. Acesta, în sedintã publicã, îl întreabã pe deputatul respectiv dacã stãruie în demisie, iar dacã rãspunde afirmativ sau nu se prezintã în Camerã pentru a rãspunde, cu toate cã a fost înstiintat, presedintele declarã locul vacant.

Art. 199. - Deputatii care sunt membri ai Guvernului vor primi indemnizatia si diurna de deplasare*) de la autoritãtile la care îsi desfãsoarã activitatea.

*) A se vedea Legea nr. 154/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 16 iulie 1998.

 

Art. 200. - Retinerile din indemnizatia lunarã a deputatului în temeiul art. 48, 131 si 207 se aprobã de Biroul permanent pe baza examinãrii lunare a situatiei prezentei deputatilor la lucrãrile Camerei.

 

Sectiunea a 4-a

Absente si concedii

 

Art. 201. - Nici un deputat nu poate lipsi de la sedintele Camerei sau comisiei din care face parte decât în cazul în care a obtinut aprobarea unui concediu.

Deputatii, cu aprobarea Camerei sau a Biroului permanent, pot participa la desfãsurarea altor actiuni parlamentare, situatie în care nu sunt considerati absenti.

Prevederile alin. 2 se aplicã si deputatilor care sunt membri ai Guvernului, în cazul în care absenta acestora a fost determinatã de exercitarea atributiilor functiei pe care o îndeplinesc.

Prezenta deputatilor, membri ai Guvernului, la lucrãrile în plen ale Camerei Deputatilor este obligatorie la deschiderea si încheierea sesiunilor, la dezbaterea si adoptarea proiectelor de legi si a propunerilor legislative din sfera lor de competentã, la desfãsurarea orei ministeriale consacrate întrebãrilor si rãspunsurilor la întrebãri, la dezbaterea interpelãrilor privind politica ministerului de care rãspund, la prezentarea rapoartelor si declaratiilor politice ale primului-ministru.

 

Sectiunea a 5-a

Sanctiuni

 

Art. 202. - Abaterile de la regulament atrag urmãtoarele sanctiuni:

a) avertismentul;

b) chemarea la ordine;

c) retragerea cuvântului;

d) eliminarea din sala de sedinte;

e) interzicerea participãrii la lucrãrile Camerei pe timp de maximum 15 zile;

f) excluderea temporarã.

Sanctiunile prevãzute la lit. a), b), c) si d) se aplicã de cãtre presedintele Camerei, iar cele prevãzute la lit. e) si f), de cãtre Camerã, la propunerea presedintelui.

Pentru aplicarea sanctiunilor prevãzute la lit. e) si f) cazul se va trimite Comisiei juridice, de disciplinã si imunitãti, care va prezenta un raport asupra cercetãrii efectuate.

Art. 203. - La prima abatere de la regulament presedintele Camerei îl avertizeazã pe deputatul în culpã si îl invitã sã respecte regulamentul.

Art. 204. - Deputatii care vor nesocoti avertismentul si invitatia presedintelui si vor continua sã se abatã de la regulament, precum si cei care, chiar pentru prima datã, încalcã în mod grav dispozitiile regulamentului vor fi chemati la ordine.

Chemarea la ordine se înscrie în stenograma sedintei.

Art. 205. - Înainte de a chema la ordine un deputat presedintele Camerei îl invitã sã îsi retragã sau sã explice cuvântul care a generat incidente si care ar da loc la aplicarea sanctiunii.

Dacã expresia întrebuintatã a fost retrasã sau regretatã ori dacã explicatiile date sunt apreciate de presedinte ca satisfãcãtoare, sanctiunea nu se mai aplicã.

Art. 206. - În cazul în care, dupã chemarea la ordine, un deputat continuã sã se abatã de la regulament, presedintele Camerei îi va retrage cuvântul, iar dacã persistã, îl va elimina din salã.

Art. 207. - În cazul unor abateri grave, sãvârsite de deputat în mod repetat, sau al unor abateri deosebit de grave Camera poate aplica sanctiunea interzicerii participãrii deputatului la lucrãrile ei pe o perioadã de maximum 15 zile sau poate hotãrî, la propunerea presedintelui, excluderea temporarã a deputatului în culpã.

Gravitatea abaterilor va fi stabilitã de Comisia juridicã, de disciplinã si imunitãti în cel mult 4 zile.

Art. 208. - Excluderea temporarã poate varia de la o sedintã pânã la maximum 30 de sedinte din aceeasi sesiune.

Aplicarea excluderii temporare are urmãtoarele consecinte:

a) suspendarea indemnizatiei lunare pe timpul excluderii;

b) suspendarea drepturilor ce tin de calitatea de deputat, cu exceptia imunitãtii;

c) interzicerea participãrii la lucrãrile Camerei si ale comisiilor;

d) interzicerea accesului în localul Camerei Deputatilor.

Art. 209. - Excluderea se executã de cãtre chestor si, în caz de opunere, cu ajutorul fortei publice puse la dispozitia presedintelui Camerei.

Art. 210. - Pentru mentinerea ordinii în sedintele comisiilor presedintii acestora au aceleasi drepturi ca si presedintele Camerei si pot aplica sanctiunile prevãzute la art. 202 alin. 1 lit. a), b) si c).

În cazul în care un deputat sãvârseste abateri deosebit de grave, presedintele comisiei va suspenda sedinta si va aduce cazul la cunostintã presedintelui Camerei, care îl va supune Camerei Deputatilor în vederea aplicãrii sanctiunilor prevãzute de regulament.

 

CAPITOLUL V

Serviciile Camerei Deputatilor

 

Art. 211. - Personalul din serviciile Camerei Deputatilor este condus de secretarul general al Camerei Deputatilor.

Secretarul general si secretarul general adjunct sunt numiti si eliberati din functie de cãtre Camera Deputatilor, la propunerea presedintelui acesteia.

Secretarul general este ordonator principal de credite.

În îndeplinirea atributiilor sale secretarul general emite ordine.

Art. 212. - Camera Deputatilor aprobã bugetul propriu înaintea dezbaterii bugetului de stat si îl înainteazã Guvernului în vederea includerii lui în bugetul de stat.

Includerea cheltuielilor de capital în bugetul propriu se face cu consultarea Guvernului.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

 

Art. 213. - Proiectele de lege si propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Camerei Deputatilor si a Senatului al cãror mandat a expirat îsi continuã procedura în Camera Deputatilor nou-aleasã.

Art. 214. - Camera Deputatilor adoptã hotãrâri potrivit procedurii prevãzute la art. 80-143.

Art. 215. - Dispozitiile prezentului regulament pot fi modificate potrivit procedurii de elaborare si adoptare a legilor, prevãzutã la art. 80-143, cu votul majoritãtii deputatilor.