MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

 

Anul XIII - Nr. 293     LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE    Luni, 4 iunie 2001

 

SUMAR

 

DECRETE

 

394. - Decret privind numirea unui judecător la Curtea Constitutională

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 71 din 6 martie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă

 

Decizia nr. 82 din 8 martie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. 3 si 4, art. 57 alin. 1 si art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 114 din 24 aprilie 2001 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plângerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, modificată

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

113C. - Ordin al ministrului afacerilor externe privind anularea unor licente de export pentru lemn brut

 

238. - Ordin al ministrului muncii si solidaritătii sociale privind aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru fabricarea, depozitarea si transportul apei grele

 

239. - Ordin al ministrului muncii si solidaritătii sociale privind aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru vinificatie, fabricarea alcoolului, băuturilor alcoolice, berii, drojdiei, amidonului, glucozei si a apei minerale

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind numirea unui judecător la Curtea Constitutională

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), ale art. 99 alin. (1) si art. 140 alin. (1) si (2) din Constitutia României, precum si ale art. 44 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată,

având în vedere demisia domnului judecător Lucian Mihai,

 

Presedintele României d e c r e t e a z ă:

 

Articol unic. - Pe data de 7 iunie 2001 domnul Serban Viorel Stănoiu se numeste în functia de judecător la Curtea Constitutională în locul si pentru restul perioadei mandatului domnului Lucian Mihai.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 4 iunie 2001.

Nr. 394.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 71

din 6 martie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Daewoo Mangalia Heavy Industries” - S.A. în Dosarul nr. R.1.816/2000 al Tribunalului Constanta - Sectia civilă, având ca părti pe autorul exceptiei si Sindicatul liber “Navalistul” din Mangalia.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de  neconstitutionalitate, ca fiind nefondată, deoarece accesul liber la justitie nu înseamnă parcurgerea tuturor căilor legale de atac, acestea putând fi exercitate numai în conditiile legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 aprilie 2000, pronuntată în Dosarul nr. R.1.816/2000, Tribunalul Constanta – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de

muncă, exceptie ridicată de Societatea Comercială ‘Daewoo Mangalia Heavy Industries” - S.A.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine neconstitutionalitatea prevederilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999, întrucât acest text de lege, prin precizarea cazurilor în care ca urmare a admiterii recursului se poate casa hotărârea pronuntată, iar cauza poate fi trimisă la instanta de fond pentru reluarea judecătii, îngrădeste dreptul la folosirea căilor de atac, încălcându-se astfel dispozitiile art. 128 din Constitutie.

Tribunalul Constanta - Sectia civilă, exprimându-si opinia, consideră că exceptia este neîntemeiată.

Prevederile art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 nu contravin dispozitiilor art. 128 din Constitutie, întrucât competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată se stabilesc prin lege. Totodată, în opinia instantei de judecată, Constitutia nu stabileste că împotriva fiecărei hotărâri

judecătoresti se pot exercita toate căile de atac prevăzute de lege. Textul constitutional stabileste că împotriva hotărârilor judecătoresti pot fi exercitate căile de atac, în conditiile legii.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor, în punctul său de vedere, consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, fiind de competenta exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti. În acest sens este mentionată

Decizia nr. 1/1994 a Plenului Curtii Constitutionale, din care rezultă că accesul persoanelor interesate la structurile judecătoresti si la mijloacele procedurale se face cu respectarea regulilor de competentă si a procedurii de judecată stabilite de lege.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază, de asemenea, că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată în raport cu dispozitiile art. 21 si 128 din Constitutie.

Se consideră că prevederile art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 nu contravin acestor dispozitii constitutionale, întrucât accesul liber la justitie, ce include si dreptul la exercitarea căilor de atac, presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste justitia, dar instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti este de competenta exclusivă a legiuitorului. Totodată Guvernul consideră că instantele competente să solutioneze conflictele de drepturi sunt judecătoriile, ca instante de fond, si tribunalele, ca instante de recurs. Referitor la prevederile art. 71 si 72 din Legea nr. 168/1999, în punctul de vedere al Guvernului se arată că acestea nu contravin dispozitiilor constitutionale care consacră principiul liberului acces la justitie si nici celor ale art. 49 din Legea fundamentală referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, prevederi al căror cuprins este următorul: “(1) În caz de admitere a recursului, instanta va judeca în fond cauza. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în următoarele situatii:

a) solutionarea cauzei de instanta de fond s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competentă;

b) judecata în fond a avut loc în lipsa părtii care nu a fost legal citată.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că aceste prevederi contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 si 128, care prevăd următoarele:.- Art. 21 alin. (1): “Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor

sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;

- Art. 128: “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii.”

Analizând aceste sustineri, Curtea Constitutională constată că sunt neîntemeiate si, în consecintă, urmează să le respingă. Prevederile art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 nu îngrădesc accesul liber la justitie si nici nu interzic folosirea căilor de atac, ci, dimpotrivă, reglementează solutionarea litigiilor de muncă (a conflictelor de drepturi) de către instantele judecătoresti, prevăzând două grade de jurisdictie - solutionarea în fond a cauzei si recursul. Posibilitatea utilizării unei singure căi de atac ordinare (recursul), cu termen procedural mai scurt în raport cu cel prevăzut în Codul de procedură civilă, ca urmare a suprimării căii de atac a apelului, are ca finalitate asigurarea celeritătii solutionării unor asemenea litigii, iar nu încălcarea drepturilor fundamentale invocate. În acelasi sens Curtea retine, chiar din perspectiva dispozitiilor constitutionale ale art. 128, precum si ale art. 125 alin. (3), text potrivit căruia: ‘Competenta si procedura sunt stabilite de

lege”, că Legea fundamentală a statornicit puterea autoritătii legiuitoare de a reglementa “competenta”, ”procedura”, precum si “căile de atac”, în raport cu specificul domeniilor

litigioase reglementate.

De altfel, referitor la aceste aspecte, Curtea Constitutională a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că “legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, ca si modalitătile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, în formele si în modalitătile instituite de lege”.

Aceste considerente, precum si solutia pronuntată îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să determine modificarea jurisprudentei Curtii.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Daewoo Mangalia Heavy Industries” - S.A. în Dosarul nr. R.1.816/2000 al Tribunalului Constanta - Sectia civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 martie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 82

din 8 martie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. 3 si 4, art. 57 alin. 1

si art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Lucian Stângu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. 3 si 4, art. 57 alin. 1 si art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Anton Sommert în dosarele nr. 1.318/2000 si nr. 1.319/2000 ale Curtii Supreme de Justitie – Sectia penală.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 1 martie 2001, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, la cererea autorului exceptiei, a amânat pronuntarea la data de 6 martie 2001 si apoi la data de 8 martie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierile din 20 iunie 2000, pronuntate în dosarele 1.318/2000 si nr. 1.319/2000, Curtea Supremă de Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. 3 si 4, art. 57 alin. 1 si art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptii ridicate de Anton Sommert.

În motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate se sustine că aceste prevederi legale sunt neconstitutionale, întrucât contravin dispozitiilor din Legea fundamentală cuprinse în: art. 16 alin. (1) care reglementează egalitatea în drepturi a cetătenilor, fără privilegii si fără discriminări; art. 20 alin. (1) si (2) care reglementează interpretarea si aplicarea dispozitiilor constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor în concordantă cu tratatele internationale privind drepturile omului la care România este parte, iar dacă există neconcordante între acestea si legile interne, au prioritate reglementările internationale; art. 22 alin. (1) care reglementează garantarea dreptului la viată,.la integritate fizică si psihică a persoanei; art. 24 alin. (1) care reglementează garantarea dreptului la apărare; art. 31 alin. (1) care reglementează dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public; art. 123 alin. (1) si (2) care reglementează baza legală a înfăptuirii justitiei

si, respectiv, independenta judecătorului si art. 128 care reglementează folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti.

Totodată autorul exceptiei consideră că textele legale criticate vin, de asemenea, în contradictie cu art. 6, 7, 8, 10, 12 si cu art. 20 alin. (2) din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, precum si cu art. 1, 6, 13 si 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, fără a se dezvolta însă motivele pentru care aceste neconcordante sunt invocate.

Curtea Supremă de Justitie - Sectia penală, exprimându-si opinia, consideră exceptia ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, arată că “instituirea unei proceduri speciale în cazul judecării cererii de strămutare, procedură care nu contravine nici unei prevederi constitutionale, se explică prin aceea că strămutarea unei cauze penale nu numai că nu afectează cu nimic judecarea în fond a procesului, ci strămutarea se face tocmai în scopul de a se asigura conditii mai bune de judecată, dacă instanta supremă sau, după caz, procurorul general ori ministrul justitiei detine unele date că judecătorii cauzei penale nu pot fi impartiali, fiind interesati în pronuntarea unei anume solutii”. În consecintă, se apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Prevederile legale criticate au următoarea redactare:

- art. 56 alin. 3 si 4: “Suspendarea judecării cauzei poate fi dispusă de presedintele Curtii Supreme de Justitie la primirea cererii, sau de către Curtea Supremă de Justitie după ce aceasta a fost învestită.

Cererea făcută de ministrul justitiei sau de procurorul general suspendă de drept judecarea cauzei.”;

- art. 57 alin. 1: “Presedintele Curtii Supreme de Justitie cere, pentru lămurirea instantei, informatii de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei

strămutare se cere, comunicându-i totodată termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare.”;

- art. 60 alin. 1: “Curtea Supremă de Justitie dispune, fără arătarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii.”

Textele constitutionale invocate sunt:

- art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”;

- art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele

si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările

internationale.”;

- art. 22 alin. (1): “Dreptul la viată, precum si dreptul la integritate fizică si psihică ale persoanei sunt garantate.”;

- art. 24 alin. (1): “Dreptul la apărare este garantat.”;

- art. 31 alin. (1): “Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi îngrădit.”;

- art. 123: “(1) Justitia se înfăptuieste în numele legii.

(2) Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii.”;

- art. 128: “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii.”

I. Principiul constitutional al liberului acces la justitie, prevăzut la art. 21, are semnificatia că acest drept trebuie asigurat la toate structurile judecătoresti - judecătorii, tribunale, curti de apel, Curtea Supremă de Justitie - si în privinta tuturor căilor de atac prevăzute de lege. În aceste conditii, prin lege pot fi instituite reguli deosebite în considerarea unor situatii diferite. În consecintă, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili regula potrivit căreia hotărârea de strămutare nu este supusă nici unei căi de atac, deoarece prin aceasta instanta nu se pronuntă asupra fondului, iar exercitarea unor căi de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitivă a cauzelor.

Nici dreptul la apărare, consacrat prin dispozitiile art. 24 alin. (1) din Constitutie, nu este încălcat, întrucât acesta se realizează cu prilejul judecării pe fond a cauzei si al solutionării căilor de atac. Mai mult, art. 59 alin. 2 din Codul de procedură penală prevede că, atunci “Când părtile

se înfătisează, se ascultă si concluziile acestora”. În consecintă, de vreme ce nu se judecă fondul cauzei, nu se poate sustine că interesele justitiabililor ar fi prejudiciate. În realitate faptele asupra cărora este chemată să se pronunte instanta competentă să judece cererea de strămutare nu tin de pricina însăsi, ci de asigurarea conditiilor pe care le implică normele procedurale, respectiv nepărtinirea si obiectivitatea în solutionarea cauzei, conditii care vizează toate părtile în proces, indiferent de calitatea lor procesuală.

Asa fiind, sustinerea autorului exceptiei privind încălcarea dispozitiilor art. 24 alin. (1) si ale art. 128 din Constitutie nu poate fi primită si, în consecintă, sub acest aspect, exceptia nu este întemeiată, urmând să fie respinsă.

De altfel, Curtea Constitutională a mai solutionat o exceptie care privea neconstitutionalitatea reglementării institutiei strămutării, însă în cadrul procesului civil. Astfel, prin Decizia nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996, în temeiul unor argumente similare celor avute în vedere în prezenta decizie, Curtea a respins

exceptia.

În legătură cu pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 22 alin. (1) din Constitutie, în care se garantează dreptul persoanei la viată si la integritate fizică si psihică, Curtea retine că referirea făcută de autorul exceptiei la acest textconstitutional nu prezintă legătură cu obiectul litigiului, fiind evident că strămutarea judecării unei cauze de la o instantă la alta nu poate avea semnificatia unei măsuri

care să pericliteze viata sau integritatea fizică ori psihică a celui ce solicită această procedură. De aceea, si sub acest aspect, exceptia de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă.

II. De asemenea nu poate fi primită nici critica referitoare la dispozitiile art. 56 alin. 4 din Codul de procedură penală, potrivit cărora “Cererea făcută de ministrul justitiei sau de procurorul general suspendă de drept judecarea cauzei”, în sensul că acest text de lege ar încălca dispozitiile

art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie. Curtea Constitutională a decis în mod constant că principiul egalitătii implică un tratament juridic egal pentru toti cetătenii aflati în situatii egale, fără discriminări si fără privilegii. În acelasi timp însă principiul egalitătii nu este lezat atunci când legiuitorul stabileste un tratament juridic diferit în situatii diferite, conditiile de exercitare a aceluiasi drept putând fi diferite în raport cu situatiile specifice în care se află titularul. În acest sens Curtea s-a pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 4 din 16 ianuarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 19 martie 1996, si prin Decizia nr. 135 din 5 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996.

Curtea constată însă că prevederea art. 56 alin. 4 teza întâi din Codul de procedură penală, conform căreia judecarea cauzei se suspendă de drept dacă cererea de strămutare este făcută de ministrul justitiei, este neconstitutională, si anume în raport cu principiul separatiei puterilor în stat. Este adevărat că în Constitutie acest principiu nu este consacrat in terminis, dar, astfel cum a statuat Curtea în jurisprudenta sa (de exemplu, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996), existenta principiului separatiei puterilor în stat poate fi dedusă din ansamblul reglementărilor constitutionale, îndeosebi din acelea având ca obiect precizarea functiilor autoritătilor publice si a raporturilor dintre acestea. Într-adevăr ministrul justitiei, ca membru al Guvernului, care exercită conducerea generală a administratiei în domeniul justitiei, nu poate interveni în actul de justitie, aceasta având semnificatia unei ingerinte a executivului în activitatea autoritătii judecătoresti.

În ceea ce priveste reglementarea din teza a doua a textului de lege criticat, prin care se prevede că cererea de strămutare făcută de procurorul general suspendă de drept judecarea cauzei, Curtea retine că această reglementare este constitutională, atâta timp cât art. 130 alin. (1)

din Constitutie consacră pozitia specială a Ministerului Public, care, “În activitatea judiciară, […] reprezintă interesele generale ale societătii si apără ordinea de drept, precum si drepturile si libertătile cetătenilor”. De altfel, institutia Ministerului Public este reglementată în Constitutie alături de “Instantele judecătoresti”, în cadrul cap. VI (l.Autoritatea judecătorească”) din titlul III (“Autoritătile publice”).

III. Celelalte sustineri ale autorului exceptiei nu au relevantă în cauză, ele, de altfel, nefiind argumentate de către acesta (asa cum este de exemplu, referirea la dreptul la informare sau enumerarea aleatorie a unor prevederi din diverse documente internationale).

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce priveste dispozitiile art. 56 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală si cu unanimitate de voturi în privinta celorlalte dispozitii,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1.Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicată de Anton Sommert în dosarele nr. 1.318/2000 si nr. 1.319/2000 ale Curtii Supreme de Justitie - Sectia penală si constată că sunt neconstitutionale dispozitiile art. 56 alin. 4 teza întâi din Codul de procedură penală, referitoare la caracterul suspensiv al cererii de strămutare formulate de ministrul justitiei.

2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. 3, ale art. 56 alin. 4 teza a doua, ale art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de acelasi autor în aceleasi dosare.

Definitivă si obligatorie.

Decizia se comunică Guvernului si celor două Camere ale Parlamentului.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 martie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 114

din 24 aprilie 2001

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 105/1997

pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plângerilor asupra sumelor constatate

si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, modificată

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plângerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, modificată,

exceptie ridicată de Societatea Comercială “Vipet 38” - S.R.L. în Dosarul nr. 1.050/1999 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.

La apelul nominal Ministerul Finantelor Publice este reprezentat de consilier juridic Nicoleta Negut. Lipsesc autorul exceptiei si celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul părtii prezente arată că exceptia este inadmisibilă, deoarece Legea nr. 105/1997 a fost abrogată ulterior sesizării, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13/2001.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că legea criticată a fost abrogată expres, solicită respingerea exceptiei ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 aprilie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 1.050/1999, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plângerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, modificată.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Vipet 38” - S.R.L. din Bucuresti, cu ocazia solutionării unei actiuni în contencios administrativ, având ca obiect anularea unui act de control încheiat de Administratia financiară a Sectorului 3 Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 11, ale art. 16 alin. (2), ale art. 21, 24, 48 si 49, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Instanta de judecată, exprimându-si opinia, apreciază că dispozitiile legale criticate contravin art. 11, 24, 48 si 49 din Constitutie, precum si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În ceea ce priveste critica în raport cu prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (2) si ale art. 21, instanta de judecată consideră că exceptia este inadmisibilă.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, având în vedere si jurisprudenta în materie a Curtii  Constitutionale, apreciază că exceptia este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum este invocată de autorul acesteia, îl constituie dispozitiile Legii nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plângerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor

Ministerului Finantelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 30 iunie 1997, modificată prin Ordonanta Guvernului nr. 13/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 29 ianuarie 1999.

În esentă, critica de neconstitutionalitate constă în sustinerea potrivit căreia procedura administrativ-jurisdictională prealabilă instituită prin dispozitiile Legii nr. 105/1997 încalcă prevederile constitutionale ale art. 48, 24, 21, ale art. 16 alin. (2), ale art. 49, 11, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea constată că ulterior sesizării sale a fost emisă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 13 din 26 ianuarie 2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului

Finantelor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001. Potrivit art. 16 din ordonantă, pe data intrării ei în vigoare se abrogă Legea nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plângerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, modificată.

Asa fiind, rezultă că în temeiul dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, potrivit cărora aceasta :”[…] decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea unei legi

sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, de care depinde solutionarea cauzei”, dispozitii coroborate cu cele ale art. 23 alin. (6) din aceeasi lege, care prevăd că “[…] exceptia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1) […] “, exceptia de

neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 105/1997, ce face obiectul prezentului dosar, a devenit inadmisibilă ulterior sesizării legale a Curtii Constitutionale prin Încheierea din 27 aprilie 2000 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia contencios administrativ. În consecintă exceptia de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plângerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, modificată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Vipet 38” - S.R.L. în Dosarul nr. 1.050/1999 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 aprilie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Doina Suliman

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

 

ORDIN

privind anularea unor licente de export pentru lemn brut

 

Ministrul afacerilor externe,

în temeiul art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 215/1992 privind regimul licentelor de export si import al României,

având în vedere prevederile art. 6 alin. (5) si ale art. 2 pct. 21 din Hotărârea Guvernului nr. 21/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Externe,

în baza art. 3 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 295/2001 privind aprobarea volumului maxim de masă lemnoasă care se va recolta în anul 2001,

tinând seama de Scrisoarea Regiei Nationale a Pădurilor nr. 5.435/FG din 3 aprilie 2001,

emite următorul ordin:

 

Articol unic. - Se anulează licentele de export pentru lemn brut, pentru cantitătile nerealizate până la data publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I, mentionate în anexa la prezentul ordin.

 

Ministrul afacerilor externe,

Mircea Geoană

 

Bucuresti, 19 aprilie 2001.

Nr. 113C.

 

ANEXĂ

 

LISTA

cuprinzând licentele de export pentru lemn brut anulate

 

Nr.

crt.

Exportatorul

Numărul licentei

Data emiterii licentei

1.

Societatea Comercială –“INDEPENDENT SERVICE” - S.R.L.

E/01/244833

21 martie 2001

2.

Societatea Comercială – “AGROFOREST AMI” - S.R.L.

E/01/244848

22 martie 2001

3.

Societatea Comercială – “ROMANA LEMN” - S.R.L.

E/01/244853

22 martie 2001

4.

Societatea Comercială – “ROMANA LEMN” - S.R.L.

E/01/244852

22 martie 2001

5.

Societatea Comercială – “ADIOR” - S.R.L.

E/01/244850

22 martie 2001

6.

Societatea Comercială – “SCHACO TRADE” - S.R.L.

E/01/244864

22 martie 2001

7.

Societatea Comercială – “SCHACO TRADE” - S.R.L.

E/01/244865

22 martie 2001

8.

Societatea Comercială – “SOUKUP ROMANIA IMPORT- EXPORT” - S.R.L.

E/01/244839

22 martie 2001

9.

Societatea Comercială – “SOUKUP ROMANIA IMPORT- EXPORT” - S.R.L.

E/01/244840

22 martie 2001

10.

 Societatea Comercială – “PRUNUS FOREST” - S.R.L.

E/01/244891

23 martie 2001

11.

Societatea Comercială – “PRUNUS FOREST” - S.R.L.

E/01/244882

23 martie 2001

12.

Societatea Comercială – “PRUNUS FOREST” - S.R.L.

E/01/244881

23 martie 2001

 

MINISTERUL MUNCII SI SOLIDARITĂTII SOCIALE

 

ORDIN

privind aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru fabricarea,

depozitarea si transportul apei grele

 

Ministrul muncii si solidaritătii sociale,

având în vedere:

- art. 5 alin. (5) si pct. 5 din anexa nr. 2 din Legea privind protectia muncii nr. 90/1996, republicată;

- art. 3 lit. b) si art. 14 lit. D pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 4/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii si Solidaritătii Sociale;

- Avizul Consiliului tehnico-economic al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale nr. 20 din 10 octombrie 2000,

emite următorul ordin:

 

Art. 1. - Se aprobă Normele specifice de securitate a muncii pentru fabricarea, depozitarea si transportul apei grele, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Normele prevăzute la art. 1 intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Normele specifice de securitate a muncii pentru fabricarea, depozitarea si transportul apei grele sunt obligatorii pentru activitătile cu acest profil si se difuzează celor interesati prin inspectoratele teritoriale de muncă si prin alti agenti autorizati de Ministerul Muncii si Solidaritătii

Sociale.

 

Ministrul muncii si solidaritătii sociale,

Marian Sârbu

 

Bucuresti, 17 aprilie 2001.

Nr. 238.

 

MINISTERUL MUNCII SI SOLIDARITĂTII SOCIALE

 

ORDIN

privind aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru vinificatie,

fabricarea alcoolului, băuturilor alcoolice, berii, drojdiei, amidonului, glucozei si a apei minerale

 

Ministrul muncii si solidaritătii sociale,

având în vedere:

- art. 5 alin. (5) si pct. 5 din anexa nr. 2 din Legea privind protectia muncii nr. 90/1996, republicată;

- art. 3 lit. b) si art. 14 lit. D pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 4/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii si Solidaritătii Sociale;

- Avizul Consiliului tehnico-economic al Ministerului Muncii si Solidaritătii Sociale nr. 2 din 26 ianuarie 2001,

emite următorul ordin:

 

Art. 1. - Se aprobă Normele specifice de securitate a muncii pentru vinificatie, fabricarea alcoolului, băuturilor alcoolice, berii, drojdiei, amidonului, glucozei si a apei minerale, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Normele prevăzute la art. 1 intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Începând cu aceeasi dată se abrogă Normele de protectie a muncii în industria vinului, berii, spirtului, amidonului, drojdiei si a apelor minerale, emise de Ministerul Industriei Alimentare - editia 1989.

Art. 3. - Normele specifice de securitate a muncii pentru vinificatie, fabricarea alcoolului, băuturilor alcoolice, berii, drojdiei, amidonului, glucozei si a apei minerale sunt obligatorii pentru activitătile cu profil si se difuzează celor interesati prin inspectoratele teritoriale de muncă si prin agenti autorizati de Ministerul Muncii si Solidaritătii Sociale.

 

Ministrul muncii si solidaritătii sociale,

Marian Sârbu

 

Bucuresti, 17 aprilie 2001.

Nr. 239.