MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

 

Anul XIII - Nr. 296      LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE    Miercuri, 6 iunie 2001

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

247. - Lege pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 79/1998 privind organizarea si functionarea Fondului Cultural National

 

328. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 79/1998 privind organizarea si functionarea Fondului Cultural National

 

250. – Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 22/2000 pentru modificarea si completarea Legii locuintei nr. 114/1996

 

331. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 22/2000 pentru modificarea si completarea Legii locuintei nr. 114/1996

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 89 din 27 martie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafete locative si a dispozitiilor art. 2, art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1) si (2), art. 17 si art. 32 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Decizia nr. 109 din 12 aprilie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 110 din 12 aprilie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 alin. 2 si ale art. 128 alin. 2 din Codul penal

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

503. - Hotărâre privind aprobarea unei licente de concesiune a activitătii miniere de exploatare, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale si Societatea Comercială “Consir” -

S.A.

 

504. - Hotărâre privind efectuarea recensământului populatiei si al locuintelor din România

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

452/105.951. - Ordin al ministrului apelor si protectiei mediului si al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei si a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluării cu nitrati proveniti din surse agricole

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 79/1998

privind organizarea si functionarea Fondului Cultural National

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Se aprobă Ordonanta Guvernului nr. 79 din 25 august 1998 privind organizarea si functionarea Fondului Cultural National, emisă în temeiul art. 1 pct. 9 lit. b) din Legea nr. 148/1998 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 27 august 1998, cu următoarele modificări si completări:

1. La articolul 2, literele c) si l) ale alineatului (1) vor avea următorul cuprins:

“c) o cotă de 2% din încasările realizate de agentiile imobiliare din vânzarea imobilelor monumente istorice;

...........................................................................................

l) o cotă de 3% din devizul general al investitiilor autorizate să se realizeze de către agentii economici pentru constructiile amplasate în spatiile de protectie a monumentelor istorice proprietate publică;”

2. La articolul 2 alineatul (1), după litera l) se introduce litera l 1 ) cu următorul cuprins:

1) o cotă de 5% din încasările realizate de agentii economici din sistemul de telefonie care oferă servicii cu valoare adăugată;”

3. La articolul 5, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Strategia si prioritătile anuale în utilizarea Fondului se stabilesc de un consiliu format din 11 membri, înfiintat prin hotărâre a Guvernului, dintre care 5 sunt desemnati de ministrul culturii si cultelor si 5 de organizatiile de creatori.”

4. La articolul 6, litera d) a alineatului (1) va avea următorul cuprins:

“d) stimularea creatiei si sustinerea unor proiecte si programe culturale performante, propuse de persoane fizice ori juridice de drept public sau privat.”

5. Pe tot cuprinsul textului ordonantei sintagmele Ministerul Culturii si ministrul culturii vor fi înlocuite cu Ministerul Culturii si Cultelor si, respectiv, ministrul culturii si cultelor.

Art. II. - Ordonanta Guvernului nr. 79/1998 privind organizarea si functionarea Fondului Cultural National, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 27 august 1998, cu modificările aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 5 aprilie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 24 aprilie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 16 mai 2001.

Nr. 247.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 79/1998

privind organizarea si functionarea Fondului Cultural National

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României d e c r e t e a z ă :

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 79/1998 privind organizarea si functionarea Fondului Cultural National si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 15 mai 2001.

Nr. 328.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 22/2000

pentru modificarea si completarea Legii locuintei nr. 114/1996

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22 din 23 martie 2000 pentru modificarea si completarea Legii locuintei nr. 114/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 martie 2000, cu următoarea modificare:

- Partea introductivă a articolului unic va avea următorul cuprins:

“Articol unic. - Legea locuintei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificările si completările prevăzute în Legea nr. 145/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 9 septembrie 1999, se modifică si se completează după cum urmează:”

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 5 aprilie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 24 aprilie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 16 mai 2001.

Nr. 250.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 22/2000 pentru modificarea si completarea Legii locuintei nr. 114/1996

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României d e c r e t e a z ă :

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 22/2000 pentru modificarea si completarea Legii locuintei nr. 114/1996 si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 15 mai 2001.

Nr. 331.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 89

din 27 martie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 17/1994

pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafete locative

si a dispozitiilor art. 2, art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1) si (2), art. 17

si art. 32 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafete locative si a dispozitiilor art. 2, art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1) si (2),

art. 17 si art. 32 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Maria Dumitrescu în Dosarul nr. 1.982/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

La apelul nominal răspunde reprezentantul autorului exceptiei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia, considerând că dispozitiile legale invocate contravin prevederilor art. 20, 41 si 51 din Constitutie. Se apreciază că sunt încălcate dispozitiile art. 1 alin. 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând, pe de o parte, că dispozitiile art. 1 si 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafete locative au devenit inaplicabile prin efectul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar pe de altă parte, invocând în acest

sens practica jurisdictională în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 iunie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 1.982/2000, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafete locative si a dispozitiilor art. 2, art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1) si (2), art. 17 si art. 32 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Maria Dumitrescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prin prelungirea sau reînnoirea de drept a contractelor de închiriere “se încalcă dreptul proprietarului de a dispune de bunul său”, arătându-se că “statul nu poate impune proprietarului o restrictie asupra dreptului de a dispune de proprietatea sa, restrictie care să fie constitutională”. Se apreciază că astfel se încalcă prevederile art. 20, 41 si 51 din Constitutie si ale art. 1 pct. 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părtii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 si 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafete locative si dispozitiile art. 2, art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1) si (2), art. 17 si

art. 32 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte.

Textele criticate din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafete locative au următorul continut:

- Art. 1: “Contractele de închiriere, indiferent de proprietar, privind suprafetele locative cu destinatia de locuinte, supuse normării si închirierii conform Legii nr. 5/1973, precum si cele folosite de către asezăminte social-culturale si de învătământ, de partide politice, sindicate si alte organizatii neguvernamentale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi, se prelungesc de drept pe o perioadă de 5 ani, în aceleasi conditii.”;

- Art. 2: “Contractele de închiriere având ca obiect aceleasi suprafete prevăzute în art. 1, existente la 1 ianuarie 1988, precum si cele încheiate si expirate după 1 ianuarie 1988 se reînnoiesc, în aceleasi conditii, dacă chiriasul ocupă si în prezent spatiul locativ care a făcut obiectul închirierii.”

De asemenea, textele criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte au următorul continut:

- Art. 2: “Durata contractelor de închiriere încheiate după prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere în baza Legii nr. 17/1994, pentru suprafetele cu destinatia de locuintă redobândite de fostii proprietari sau de mostenitorii acestora anterior intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, se prelungeste, la cererea chiriasului, pentru o perioadă de cel mult 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.”;

- Art. 9 alin. (1): “În cazurile prevăzute la art. 2-7, între proprietari si chiriasi se va încheia un nou contract de închiriere numai la cererea chiriasului sau a fostului chirias, după caz.”;

- Art. 11 alin. (1): “Nerespectarea de către proprietar a dispozitiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior până la încheierea unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei până la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocată de proprietar ca motiv de evacuare a chiriasului sau a fostului chirias.”;

- Art. 13: “Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică:

a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriasi cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevăzute la art. 2-7;

b) în cazul contractelor de închiriere pentru spatiile cu destinatia de locuinte, prevăzute la art. 1-7, ai căror titulari de contract sau membri de familie mentionati în contract sunt proprietari ai unei locuinte corespunzătoare ori au înstrăinat o locuintă corespunzătoare după data de 1 ianuarie 1990, în aceeasi localitate. Fac exceptie contractele de închiriere ai căror titulari sau membri de familie mentionati în contract au redobândit, în calitate de fosti proprietari sau mostenitori ai acestora, locuinte care sunt efectiv ocupate de chiriasi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevăzute la art. 1 sau de o institutie publică;

c) chiriasului care refuză să preia în folosintă o altă locuintă pusă la dispozitie în conditiile prezentei ordonante de urgentă de către fostul proprietar sau de mostenitorii acestuia ori de către autoritătile publice locale;

d) în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriasilor cărora li s-a notificat să încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul potrivit Legii nr. 17/1994, Legii nr. 112/1995 sau Legii nr. 114/1996, republicată;

e) în cazul litigiilor dintre proprietar si chirias având ca obiect schimbul obligatoriu de locuinte;

f) în cazul chiriasilor care au subînchiriat locuinta fără consimtământul scris al proprietarului;

g) în cazul chiriasilor care au schimbat total sau partial destinatia ori structura interioară a locuintei fără consimtământul scris al proprietarului si fără aprobările legale;

h) chiriasului care a pricinuit însemnate stricăciuni locuintei, clădirii în care este situată aceasta, instalatiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrăinat fără drept părti din acestea;

i) chiriasului care are un comportament ce face imposibilă convietuirea sau care împiedică folosirea normală a locuintei;

j) în cazul prevăzut la art. 6, dacă persoana care a cumpărat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 a înstrăinat-o sub orice formă, inclusiv prin schimb;

k) în cazul prevăzut la art. 6, dacă persoana care a cumpărat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 a ipotecat-o, a concesionat-o sau a încheiat un contract de leasing pentru oparte sau pentru întreaga locuintă;

l) în cazul prevăzut la art. 6, dacă persoana care a cumpărat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 a închiriat-o în totalitate sau în parte. Dacă locuinta a fost închiriată în parte, prevederile prezentului articol se aplică numai pentru suprafata din locuintă, închiriată de persoana care a cumpărat-o în baza Legii nr. 112/1995.”;

- Art. 14 alin. (1) si (2): “(1) La expirarea termenului de închiriere chiriasul are dreptul la reînnoirea contractului pentru aceeasi perioadă, dacă părtile nu modifică prin acord expres durata închirierii.

(2) Proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de închiriere numai pentru următoarele motive:

 a) locuinta este necesară pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale sotului, părintilor ori copiilor oricăruia dintre acestia, numai dacă sunt cetăteni români cu domiciliul în România;

b) locuinta urmează să fie vândută în conditiile prezentei ordonante de urgentă;

c) chiriasul nu a achitat chiria cel putin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere;

d) în cazurile prevăzute la art. 13 lit. f)-i).”;

- Art. 17: “Persoana prevăzută la art. 14 alin. (2) lit. a) trebuie să ocupe locuinta în termen de 60 de zile de la data părăsirii acesteia de către chirias si pentru o perioadă care nu poate fi mai mică de un an de la data mutării efective în locuintă.”

- Art. 32 alin. (2): “În acest caz, nivelul maxim al chiriei nu poate depăsi 25 % din venitul net lunar pe familie, dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie este mai mic decât salariul mediu net lunar pe economie.”

Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind încălcate sunt următoarele:

- Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale.”;

- Art. 41: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire.

(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritătii.

(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) si (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergentă, prin justitie.

(6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(7) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.”;

- Art. 51: “Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”

De asemenea, se invocă încălcarea art. 1 pct. 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, text care are următorul continut: “Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a art. 1 si 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafete locative, Curtea constată că prin Decizia nr. 30 din 6 aprilie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100

din 18 aprilie 1994, a decis că aceste prevederi legale sunt constitutionale. Pentru a pronunta această solutie Curtea a retinut că prelungirea termenului de validitate a contractelor de închiriere “nu atinge cu nimic dreptul de dispozitie al proprietarului. Închirierea este în dreptul civil un simplu act de administrare, care nu afectează atributul dispozitiei. Proprietarul îsi conservă intact dreptul său de proprietate, beneficiază de toate drepturile ce decurg si este tinut de toate obligatiile ce îi revin”.

Analizând continutul dispozitiilor legale criticate, Curtea constată că finalitatea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 este aceea de a reglementa raporturile dintre chiriasi si proprietari, de a oferi solutii situatiilor litigioase ivite în procesul aplicării Legii nr. 112/1995, prin utilizarea

unor mijloace juridice, inclusiv prin schimbul obligatoriu de locuintă, si de a stabili cuantumul chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuintă. Prin dispozitiile ordonantei nu se reglementează regimul general al proprietătii si mostenirii si nici regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele si protectia socială, domenii pentru care, într-adevăr, Constitutia prevede necesitatea reglementării prin lege organică.

De asemenea, Curtea observă că interventia Guvernului printr-o măsură de urgentă s-a justificat, avându-se în vedere faptul că la data de 18 aprilie 1999 expira termenul prevăzut de Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafete locative, iar emiterea unei ordonante de urgentă se impunea pentru evitarea unor posibile conflicte între proprietar si chiriasi.

Fată de motivele arătate exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată si urmează să fie respinsă. De altfel la aceeasi solutie de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate se ajunge si pe baza argumentelor înfătisate în opinia separată formulată la Decizia Curtii Constitutionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o mentin si în cauza de fată.

Curtea constată, de asemenea, că textele legale invocate nu contravin nici prevederilor art. 1 pct. 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât nu contin dispozitii prin care să se aducă atingere dreptului de proprietate dobândit si exercitat în conditiile legii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

D E C I D E:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafete locative si a dispozitiilor art. 2, art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1) si (2), art. 17 si ale art. 32 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Maria Dumitrescu în Dosarul nr. 1.982/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 martie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Cristina Radu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 109

din 12 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3

din Codul de procedură penală

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Iulian Vasile Voiculescu în Dosarul nr. 1.498/2000 al Judecătoriei Brasov.

La apelul nominal se prezintă avocat Ioan Terta, pentru autorul exceptiei, si Paraschiva Popescu. Lipsesc Andreea Codruta Petrule, Spitalul judetean Brasov si Societatea de Asigurări “ASIROM” - S.A. - Sucursala Brasov, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinând că prevederile.art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală contravin dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Constitutie, care prevăd că în tot cursul procesului penal părtile au dreptul să fie

asistate de un avocat ales sau numit din oficiu, fără a distinge între fazele procesului penal. Or, dispozitiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală reglementează asistenta juridică obligatorie numai pentru anumite categorii de învinuiti sau inculpati, aflati în situatii speciale, iar dispozitiile art. 172 alin. 3 din acelasi cod prevăd asistenta juridică obligatorie numai în cursul judecătii si numai dacă

pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvârsită este închisoarea mai mare de 5 ani sau dacă instanta apreciază că inculpatul nu si-ar putea face singur apărarea.

Acest mod de reglementare a dreptului la apărare, diferit si contradictoriu, făcând distinctie între fazele procesului penal, este contrar dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Constitutie.

Paraschiva Popescu declară că lasă la aprecierea Curtii solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu aduc atingere dreptului constitutional la apărare, iar stabilirea cazurilor si conditiilor în care asistenta juridică este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care nu este supus controlului Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 octombrie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 1.498/2000, Judecătoria Brasov a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Iulian Vasile Voiculescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate s-a sustinut că dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 24 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora dreptul la apărare este asigurat în tot cursul procesului penal. Astfel, se arată că dispozitiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală reglementează asistenta juridică obligatorie, în faza de urmărire penală, numai pentru anumite categorii de făptuitori si numai pentru anumite situatii expres prevăzute. Pe de altă parte, dispozitiile art. 3 al aceluiasi articol prevăd, de data aceasta în cursul judecătii, obligativitatea asistentei juridice în anumite situatii, având în vedere criteriul cuantumului pedepsei sau aprecierea instantei că inculpatul nu si-ar putea face singur apărarea. De aceea, după părerea autorului exceptiei, dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală reglementează în mod diferit si contradictoriu dreptul la apărare, făcând distinctie între fazele procesului penal, contrar dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Constitutie.

Judecătoria Brasov, exprimându-si opinia, apreciază că prevederile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală nu contravin dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Constitutie, dreptul la apărare fiind garantat în toate cazurile, iar dreptul la asistentă juridică obligatorie este prevăzut pentru situatii limitativ enumerate, în care se consideră că este necesar.

Desi consideră că exceptia este neîntemeiată, instanta observă existenta unei discriminări în ceea ce priveste persoana învinuitului în faza de urmărire penală în raport cu persoana inculpatului din faza cercetării judecătoresti, sub aspectul asistentei juridice obligatorii. În acest sens se propune instituirea asistentei juridice obligatorii si în faza urmăririi penale, atunci când învinuitul sau inculpatul este cercetat pentru o infractiune la care pedeapsa este mai mare de 5 ani, spre a se asigura o echitate procesuală.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Art. 24 alin. (2) din Constitutie, pretins a fi încălcat prin dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, este reflectat în art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, care prevede că învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale si al judecătii, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunostintă acest drept. În felul acesta atât Constitutia, cât si Codul de procedură penală consacră regula potrivit căreia părtile au dreptul la asistentă juridică, drept de care persoana îndreptătită se poate prevala sau nu. Prin urmare, este un drept al persoanei, de care aceasta poate dispune, iar nu o obligatie a organelor judiciare de a asigura asistentă juridică. Astfel, art. 24 alin. (2) din Constitutie, ca si art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală se referă la “avocatul ales”. Există însă situatii în care legea impune asistenta juridică obligatorie a învinuitului sau inculpatului, considerându-se că apărarea este o institutie de interes social, care functionează atât în interesul învinuitului sau al inculpatului, cât si în interesul bunei desfăsurări a procesului penal. Or, tocmai aceste situatii sunt prevăzute la art. 171 alin. 2, atât pentru faza de urmărire penală, cât si pentru faza de judecată, precum si la art. 171 alin. 3, numai pentru faza de judecată. Regula este că asistenta juridică este facultativă, iar cazurile în care este obligatorie sunt prevăzute explicit de lege. În aceste conditii sustinerea că limitarea asistentei juridice obligatorii în faza de judecată, în anumite situatii, încalcă dreptul la apărare apare ca fiind neîntemeiată, câtă vreme regula  consacrată constitutional este aceea a asistentei juridice facultative. Exceptiile de la această regulă sunt lăsate la aprecierea legiuitorului, conform art. 125 alin. (3) din Constitutie, care prevede că procedura de judecată este stabilită de lege. În acest sens, nu este necesar ca situatiile în care se impune asistenta juridică obligatorie să fie aceleasi atât în faza de urmărire penală, cât si în faza judecătii, legiuitorul fiind acela care, în baza prevederilor constitutionale mentionate, poate aprecia asupra necesitătii creării unui nou caz de asistentă juridică obligatorie, tinând seama de nevoile practice si de principiul nediscriminării. Sustinerea potrivit căreia reglementarea diferită din cele două alineate încalcă dreptul la apărare este infirmată si de numeroasele garantii procesuale de care învinuitul sau  inculpatul beneficiază în cursul urmăririi penale, indiferent dacă asistenta juridică este obligatorie sau facultativă. În concluzie, în punctul de vedere al Guvernului se arată că dreptul la apărare consacrat de Constitutie include dreptul la asistentă juridică, fără însă a presupune în mod obligatoriu dreptul la asistentă juridică obligatorie. Se citează în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 33 din 24 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală privitoare la asistenta juridică obligatorie a învinuitului sau inculpatului, dispozitii care au următorul continut: “Asistenta juridică este obligator când învinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist, concentrat, elev al unei institutii militare de învătământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori când este arestat, chiar în altă cauză.

În cursul judecătii existenta juridică este obligatorie si în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau când instanta apreciază că inculpatul nu si-ar putea face singur apărarea.”

Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind contrare prevederilor art. 24 alin. (2) din Constitutie, referitoare la dreptul la apărare, potrivit cărora, “În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu”. Principala critică constă în aceea că dispozitiile legale criticate nu prevăd asistenta juridică obligatorie si în cursul urmăririi penale, atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvârsită este închisoarea mai mare de 5 ani.

Analizând sub acest aspect criticile formulate de autorul exceptiei, Curtea constată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Dispozitiile art. 24 din Constitutie îsi găsesc reflectare în mai multe texte din Codul de procedură penală. Din interpretarea sistematică a acestor prevederi legale rezultă că sunt respectate în totalitate dispozitiile constitutionale referitoare la dreptul la apărare.

Astfel, art. 6 din Codul de procedură penală garantează dreptul la apărare, stabilind totodată obligatia organelor judiciare de a asigura părtilor deplina exercitare a drepturilor procesuale, precum si conditiile în care acestea pot fi exercitate în tot cursul procesului penal. De asemenea, prevederile art. 171 alin. 1 din acelasi cod statuează că “Învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale si al judecătii, iar organelle judiciare sunt obligate să-i aducă la cunostintă acest drept”. În sfârsit, în realizarea aceluiasi principiu constitutional, art. 171 alin. 4 din Codul de procedură penală stabileste cazurile în care pot fi luate măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu. În consecintă, persoana îndreptătită să beneficieze de dreptul constitutional la apărare se poate prevala sau nu de acest drept, fără să poată pretinde însă asistentă juridică obligatorie decât în alte cazuri decât cele prevăzute de lege. Pe de altă parte faptul că asistenta juridică este obligatorie numai în anumite cazuri si în anumite conditii cu caracter obiectiv si subiectiv constituie o oportunitate ce tine de rolul Parlamentului, în conformitate cu dispozitiile art. 58 alin. (1) din Constitutie, care prevăd că “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării”.

Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală Curtea Constitutională s-a pronuntat prin mai multe decizii, respingând, ca fiind neîntemeiate, exceptiile de neconstitutionalitate ridicate si constatând că dispozitiile legale criticate nu aduc atingere, sub nici un aspect, dreptului constitutional la apărare. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 7 din 20 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 18 aprilie 2000. Prin această decizie Curtea Constitutională a respins exceptia de neconstitutionalitate care a avut ca obiect, ca si în cauza de fată, dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală. Curtea a constatat, cu acel prilej, că dreptul la apărare nu poate si nu trebuie să fie confundat cu dreptul la asistentă juridică obligatorie, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileste si cazurile în care se consideră că este necesar.

Solutia adoptată de jurisprudenta Curtii Constitutionale, precum si considerentele pe care aceasta se întemeiază sunt valabile si în cauza de fată.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Iulian Vasile Voiculescu în Dosarul nr. 1.498/2000 al Judecătoriei Brasov.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 aprilie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 110

din 12 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 alin. 2 si ale art. 128 alin. 2 din Codul penal

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 alin. 2 si ale art. 128 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicată de Aron Manea în Dosarul nr. 4.473/2000 al Curtii de Apel Oradea - Sectia penală.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neîntemeiată, considerând că dispozitiile legale criticate nu creează un tratament discriminatoriu pentru categoria de condamnati căreia i se aplică prevederile referitoare la întreruperea sau amânarea executării pedepsei pe motive medicale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 ianuarie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 4.473/2000, Curtea de Apel Oradea – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 alin. 2, raportate la art. 128 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicată de

Aron Manea într-un dosar penal în care are calitatea de inculpat recurent, în cauza având ca obiect judecarea contestatiei la executare, formulată în baza art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că a fost condamnat în 1989 la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârsirea a 3 infractiuni de luare de mită si a unei infractiuni la regimul mijloacelor de plată străine (art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 210/1960), pedeapsă din care a executat 15 luni, de la 27 mai 1989 până la 28 august 1990, când a fost eliberat prin admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei pe motive medicale (a suferit un infarct miocardic în timpul detentiei). Autorul exceptiei mai arată că, datorită agravării stării sănătătii, a formulat mai multe cereri de întrerupere a executării pedepsei, cereri ce au fost solutionate de instantă în sensul admiterii lor. În aceste conditii, la data de 18 mai 2000 condamnatul a sesizat

Judecătoria Oradea cu o contestatie la executare, în baza art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, pri  care a solicitat să se constate împlinirea termenului de prescriptie a executării pedepsei, contestatie ce i-a fost respinsă prin Sentinta penală nr. 1.292 din 3 iulie 2000. În motivarea acestei sentinte instanta a arătat că, deoarece, începând din 1990 si până în prezent, condamnatul a beneficiat de întreruperea si prelungirea întreruperii executării pedepsei, cursul prescriptiei executării pedepsei a fost suspendat în tot acest interval, astfel încât nu a putut opera prescriptia executării pedepsei. Aceeasi solutie a fost mentinută si de instanta de apel, iar împotriva deciziei tribunalului contestatorul a declarat recursul în cauză, în cadrul căruia a ridicat exceptia de neconstitutionalitate.

În esentă, autorul exceptiei consideră că, în comparatie cu prevederile art. 127 alin. 2 din Codul penal, potrivit cărora cei ce se sustrag de la executarea pedepsei beneficiază de efectele prescriptiei, “dispozitiile lacunare” ale art. 128 alin. 2, în sensul cărora termenul de prescriptie prevăzut la art. 126 este suspendat în cazurile si în conditiile prevăzute în Codul de procedură penală, lasă loc la interpretări, creându-se o situatie discriminatorie. Astfel, fată de persoanele care beneficiază de întreruperea sau amânarea executării pedepsei pe motive sociale sau medicale cursul prescriptiei este suspendat, fiind în felul acesta foarte dificil, dacă nu chiar imposibil ca aceste categorii de persoane să beneficieze de prescriptia executării pedepsei, prevăzută la art. 125 din Codul penal.

Curtea de Apel Oradea - Sectia penală, exprimându-si opinia, consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este nefondată. Dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece ele nu creează o situatie discriminatorie pentru persoanele

care beneficiază de întreruperea sau amânarea executării pedepsei, în sensul că acestea nu ar putea beneficia de prescriptia executării pedepsei. Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor, în punctul său de vedere, arată că dispozitiile art. 127 alin. 2, raportate la art. 128 alin. 2 din Codul penal, sunt constitutionale si se propune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Aceste prevederi legale nu încalcă dispozitiile art. 16 din Constitutie prin faptul că, în cazul persoanelor condamnate, beneficiare de întreruperea sau amânarea executării pedepsei pe motive sociale sau medicale, cursul prescriptiei se suspendă.

Guvernul, în punctul său de vedere, arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se apreciază că în mod eronat autorul exceptiei a raportat dispozitiile art. 127 alin. 2 la cele ale art. 128 alin. 2 din Codul penal, deoarece cele două dispozitii reglementează situatii distincte, primele referindu-se la cazurile care întrerup cursul termenului prescriptiei executării pedepsei, iar celelalte se referă la cazurile si conditiile care determină suspendarea cursului prescriptiei executării. Prin dispozitiile legale criticate nu se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) si (2) din.Constitutie si nu se creează un tratament discriminatoriu condamnatilor care beneficiază de întreruperea sau amânarea executării pedepsei pe motive sociale sau medicale. Totodată Guvernul consideră că prevederile art. 128 alin. 2 din Codul penal sunt constitutionale, deoarece reglementează cazuri de suspendare a cursului prescriptiei executării pedepsei, cum ar fi amânarea sau întreruperea executării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei în cazul judecării căilor extraordinare de atac.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 127 alin. 2 si ale art. 128 alin. 2 din Codul penal, referitoare la întreruperea si, respectiv, la suspendarea cursului prescriptiei executării pedepsei, texte având următorul continut:

- Art. 127 alin. 2: “Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescriptie de la data sustragerii.”;

- Art. 128 alin. 2: “Cursul termenului prescriptiei prevăzute în art. 126 este suspendat în cazurile si conditiile prevăzute în Codul de procedură penală.”

Autorul exceptiei consideră că aceste prevederi legale instituie un tratament diferit, în ceea ce priveste prescriptia executării pedepsei, pentru condamnatii care se sustrag de la executarea pedepsei după începerea executării acesteia, în raport cu cei care beneficiază de întreruperi sau amânări ale executării pedepsei. În primul caz, prevăzut la art. 127 alin. 2 din Codul penal, de la data sustragerii de la executare se întrerupe executarea si începe să curgă un nou termen de prescriptie, care, dacă se desfăsoară fără întrerupere sau suspendare, face să opereze prescriptia. Dimpotrivă, în cea de-a doua situatie, prevăzută la art. 128 alin. 2 din acelasi cod, pe timpul cât condamnatul beneficiază de întrerupere a executării pe motive medicale, precum în spetă, cursul termenului prescriptiei se suspendă, astfel încât condamnatul nu poate beneficia de prescriptie.

În felul acesta, potrivit sustinerilor autorului exceptiei de neconstitutionalitate, sunt încălcate dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, care prevăd: “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”

Analizând prevederile legale criticate, Curtea Constitutională constată că acestea nu contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie. Situatia persoanelor care se află în executarea pedepsei închisorii si care se sustrag de la executarea ei după începerea executării este, evident, diferită în comparatie cu situatia persoanelor fată de care executarea pedepsei a fost amânată sau întreruptă în cazurile si în conditiile prevăzute în Codul de procedură penală. Or, tocmai situatia diferită în care se află cele două categorii de condamnati justifică tratamentul juridic diferentiat în ceea ce priveste prescriptia executării pedepsei, fără a se încălca prin aceasta principiul constitutional al egalitătii în drepturi. Din acest punct de vedere normele procedurii penale sunt deopotrivă valabile pentru toti cetătenii aflati într-o situatie identică.

În ceea ce priveste existenta unor reguli referitoare la cazurile de amânare sau de întrerupere a executării pedepsei închisorii, la întreruperea ori la suspendarea cursului prescriptiei, acestea constituie norme procedurale a căror stabilire revine exclusiv în competenta legiuitorului, conform dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit cărora “Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege”.

În legătură cu sustinerea autorului exceptiei în sensul că art. 128 alin. 2 din Codul penal ar face trimitere la dispozitii referitoare la cazuri de suspendare a cursului prescriptiei, inexistente în Codul de procedură penală, Curtea Constitutională constată că aceasta este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece trimiterile se fac la dispozitiile privitoare la întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viată (art. 455-457 din Codul de procedură penală) ori la suspendarea executării pedepsei în timpul solutionării căilor extraordinare de atac (art. 390, 400 si 412 din Codul de procedură penală).

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 alin. 2 si ale art. 128 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicată de Aron Manea în Dosarul nr. 4.473/2000 al Curtii de Apel Oradea - Sectia penală.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 aprilie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea unei licente de concesiune a activitătii miniere de exploatare,

încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale si Societatea Comercială

“Consir” - S.A.

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 11 din Legea minelor nr. 61/1998,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Licenta de concesiune a activitătii miniere de exploatare, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială “Consir” - S.A., cu sediul în localitatea Siret, Str. Republicii nr. 2, judetul Suceava, în calitate de concesionar, în perimetrul Talpa Coreea din localitatea Vârfu Câmpului, judetul Botosani, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Licenta de concesiune a activitătii miniere de exploatare prevăzută la art. 1 intră în vigoare la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

Presedintele Agentiei Nationale

pentru Resurse Minerale,

Maria Iuliana Stratulat

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 24 mai 2001.

Nr. 503.


*) Anexa se comunică institutiilor interesate.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind efectuarea recensământului populatiei si al locuintelor din România

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - În vederea cunoasterii cât mai exacte a numărului si distributiei teritoriale a populatiei, a structurilor sale social-culturale si economice, precum si a fondului locativ si a conditiilor de locuit ale populatiei, în luna martie 2002 se va efectua pe întregul teritoriu al tării

recensământul populatiei si al locuintelor din România, denumit în continuare recensământ.

Art. 2. - (1) La recensământ se înregistrează toti cetătenii români cu domiciliul în tară, indiferent dacă la momentul de referintă al recensământului se află pe teritoriul tării sau se află temporar în străinătate, precum si persoanele de altă cetătenie sau fără cetătenie care au domiciliul ori resedinta temporară în România.

(2) Nu se înregistrează la recensământ persoanele de cetătenie străină din cadrul reprezentantelor diplomatice, consulare si comerciale sau al reprezentantelor organizatiilor internationale si nici membrii familiilor lor, personalul fortelor armate străine, personalul flotei comercialenavale si aeriene - cetăteni străini care la momentul de referintă al recensământului se aflau temporar pe teritoriul tării.

Art. 3. - (1) La recensământ se vor înregistra clădirile de locuit, precum si locuintele situate în orice clădire, indiferent de forma de proprietate.

(2) Sunt exceptate de la înregistrare clădirile situate pe teritoriul României, detinute cu titlu de proprietate de alte state, administrate de reprezentantele diplomatice si consulare ale tărilor respective sau de reprezentantele organizatiilor internationale, dacă în cadrul lor nu au domiciliul cetăteni români.

Art. 4. - (1) Organizarea si efectuarea recensământului se realizează sub conducerea si controlul Comisiei centrale pentru recensământul populatiei si al locuintelor.

(2) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se va constitui Comisia centrală pentru recensământul populatiei si al locuintelor, în componenta prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Nominalizarea membrilor Comisiei centrale pentru

recensământul populatiei si al locuintelor se va face de către conducătorul fiecărei institutii.

(3) Comisia centrală pentru recensământul populatiei si al locuintelor răspunde pentru efectuarea în bune conditii a întregii actiuni, având următoarele atributii principale:

a) elaborează si supune spre aprobare Guvernului proiectul de hotărâre privind momentul de referintă al recensământului, perioada de înregistrare, asigurarea resurselor financiare, organizarea, efectuarea si prelucrarea.rezultatelor recensământului populatiei si al locuintelor din anul 2002;

b) aprobă programul general de organizare a     recensământului, programul si metodologia de înregistrare, de prelucrare a datelor si de publicare a rezultatelor, precum si organizarea altor cercetări selective conexe recensământului;

c) aprobă formularele de înregistrare si instructiunile de completare a acestora;

d) aprobă clasificările si nomenclatoarele necesare în vederea înregistrării si prelucrării datelor de recensământ, cu exceptia celor aprobate prin hotărâri ale Guvernului;

e) aprobă instructiunile, modul de organizare si îndrumă actiunile si operatiunile de împărtire a teritoriului unitătilor administrativ-teritoriale în sectoare de recensământ;

f) organizează actiunile de recrutare si instruire a întregului personal care participă la efectuarea lucrărilor de recensământ;

g) stabileste atributiile comisiilor de recensământ judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor;

h) aprobă si organizează actiunile de popularizare a recensământului;

i) prezintă Guvernului si publică rezultatele preliminare ale recensământului, rezultatele definitive si detaliate urmând să fie difuzate si publicate de Institutul National de Statistică.

Art. 5. - Pentru efectuarea lucrărilor de pregătire, organizare, prelucrare si publicare a datelor recensământului Comisia centrală pentru recensământul populatiei si al locuintelor va organiza, pe lângă Institutul National de Statistică, Secretariatul tehnic.

Art. 6. - Comisia centrală pentru recensământul populatiei si al locuintelor va prezenta spre aprobare Guvernului, în termen de 30 de zile de la data constituirii, proiectul de hotărâre prevăzut la art. 4 alin. (3) lit. a).

Art. 7. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 43/1999 privind efectuarea recensământului populatiei si al locuintelor din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 3 februarie 1999, cu modificările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul dezvoltării si prognozei,

Gheorghe Romeo Leonard Cazan

Ministrul administratiei publice,

Octav Cozmâncă

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

Presedintele Institutului National de Statistică,

Aurel Camara

Ministrul muncii si solidaritătii sociale,

Marian Sârbu

 

Bucuresti, 24 mai 2001.

Nr. 504.

 

ANEXĂ

 

COMPONENTA

Comisiei centrale pentru recensământul populatiei si al locuintelor

 

Presedinte - ministrul administratiei publice

Vicepresedinti: - presedintele Institutului National de Statistică

- secretar de stat la Ministerul Administratiei Publice

- secretar de stat la Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei

- secretar de stat la Ministerul Finantelor Publice

- secretar de stat la Ministerul Muncii si Solidaritătii Sociale

Secretar - vicepresedinte la Institutul National de Statistică

Membri: - secretar de stat la Ministerul Dezvoltării si Prognozei

- secretar de stat la Ministerul Educatiei si Cercetării

- secretar de stat la Ministerul Apărării Nationale

- secretar de stat la Ministerul de Interne

- secretar de stat pentru relatii interetnice la Ministerul Informatiilor Publice

- secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe

- secretar de stat la Ministerul Sănătătii si Familiei

- secretar de stat la Ministerul Justitiei

- secretar de stat la Ministerul Culturii si Cultelor

- secretar de stat la Secretariatul General al Guvernului

- reprezentantul presedintelui Academiei Române.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL APELOR SI PROTECTIEI MEDIULUI

Nr. 452/4 mai 2001

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

Nr. 105.951/8 mai 2001

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei si a Grupului

de sprijin pentru aplicarea Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluării

cu nitrati proveniti din surse agricole

 

Ministrul apelor si protectiei mediului si ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

în vederea înfiintării Comisiei si a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluării cu nitrati proveniti din surse agricole,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluării cu nitrati proveniti din surse agricole,

în temeiul prevederilor art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 17/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Apelor si Protectiei Mediului si ale art. 8 alin. (10) din Hotărârea Guvernului nr. 12/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor,

emit prezentul ordin.

 

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de organizare si functionare a Comisiei si a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluării cu nitrati proveniti din surse agricole, prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2. - Atributiile Comisiei si ale Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluării cu nitrati proveniti din surse agricole sunt prezentate în Regulamentul de organizare si functionare a Comisiei si a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluării cu nitrati proveniti din surse agricole.

Art. 3. - Componenta Comisiei pentru aplicarea Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluării cu nitrati proveniti din surse agricole si componenta Grupului de sprijin de pe lângă aceasta sunt prezentate în anexele nr. 2 si 3.

Art. 4. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. - Directia generală de gospodărire a apelor din cadrul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului si Directia cadastru si îmbunătătiri funciare din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 6. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul apelor si protectiei mediului, Aurel Constantin Ilie

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

 

ANEXA Nr. 1

 

REGULAMENT

de organizare si functionare a Comisiei si a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluării cu nitrati proveniti din surse agricole

 

CAPITOLUL I

Organizarea si functionarea Comisiei pentru aplicarea

Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluării

cu nitrati proveniti din surse agricole

 

Art. 1. - (1) Comisia pentru aplicarea Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluării cu nitrati proveniti din surse agricole, denumit în continuare Plan de actiune, înfiintată prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000, denumită în continuare Comisie, este formată din 12 membri si are structura, componenta si modul de reprezentare cuprinse în anexa nr. 2 la ordin.

(2) Secretariatul tehnic al Comisiei este asigurat de personalul Directiei generale de gospodărire a apelor din cadrul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, iar secretarul Comisiei si al Grupului de sprijin este directorul Directiei strategii, reglementări si autorizări din cadrul aceluiasi minister.

(3) Componenta nominală a Comisiei se stabileste pe baza nominalizărilor primite din partea ministerelor reprezentate si se aprobă prin ordin al ministrului apelor si protectiei mediului.

(4) Calitatea de membru al Comisiei încetează fie la solicitarea scrisă a ministerelor care au făcut nominalizarea, fie pentru 4 absente consecutive de la sedintele Comisiei, urmând ca institutia responsabilă să facă o nouă nominalizare în termen de 15 zile.

(5) O nouă nominalizare a presedintelui Comisiei se aprobă prin ordin al ministrului apelor si protectiei mediului.

Art. 2. - (1) Comisia îsi desfăsoară activitatea prin sedinte de lucru sau prin dezbateri publice tinute la sediul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor sau al altor institutii publice, la convocarea propusă de secretar si aprobată de presedintele Comisiei sau la solicitarea unuia dintre cele două ministere.

(2) Anual se desfăsoară cel putin două sedinte de lucru.

(3) Lucrările sedintei de lucru sunt conduse de presedinte sau, în lipsa acestuia, de unul dintre vicepresedinti.

(4) Sedinta de lucru se desfăsoară valabil în prezenta a cel putin două treimi din numărul membrilor Comisiei.

(5) Membrii Comisiei sunt convocati individual prin grija secretarului acesteia.

(6) Data, ordinea de zi si locul de desfăsurare ale sedintelor de lucru si ale dezbaterilor publice sunt anuntate public cu cel putin 15 zile calendaristice înainte de desfăsurarea acestora.

(7) La sedintele Comisiei pot participa invitati, precum si persoane fizice si juridice interesate sau implicate în realizarea Planului de actiune.

(8) Adoptarea deciziilor în cadrul sedintelor Comisiei se face cu votul majoritătii simple a membrilor prezenti, dar nu mai putin de jumătate plus unul din numărul total al membri lor. În caz de egalitate votul presedintelui este hotărâtor.

(9) Fiecare membru al Comisiei are dreptul la un singur vot.

Art. 3. - (1) Hotărârile lucrărilor Comisiei se consemnează în procesul-verbal al sedintei, care se semnează de membrii care au participat la sedintă si care este redactat prin grija secretarului.

(2) Procesele-verbale ale fiecărei sedinte sunt puse la dispozitie persoanelor fizice si juridice interesate pentru consultare, pe parcursul unei perioade de 15 zile de la data întocmirii acestora.

Art. 4. - Presedintele Comisiei are următoarele atributii principale:

- semnează deciziile Comisiei, adoptate în sedintele de lucru, si emite decizii în vederea adoptării si îndeplinirii, în conformitate cu prevederile legale, a programelor, măsurilor, sarcinilor, procedurilor si instructiunilor stabilite si elaborate de Comisie;

- convoacă, deschide, conduce si închide sedintele Comisiei;

- verifică la deschiderea sedintelor valabilitatea acestora,castfel încât să se poată adopta decizii prin întrunirea cvorumului corespunzător;

- aduce la cunostintă membrilor Comisiei si supune aprobării acestora ordinea de zi;

- conduce dezbaterile sedintelor, supune la vot propunerile si deciziile adoptate, anuntă rezultatele scrutinurilor si asigură buna desfăsurare a sedintelor;

- dispune măsuri pentru îndeplinirea deciziilor adoptate;

- transmite în scris Secretariatului tehnic permanent sarcinile stabilite de Comisie în vederea aducerii acestora la îndeplinire.

Art. 5. - (1) Pe lângă Comisie functionează un Grup de sprijin alcătuit din 33 de membri, având structura, componenta si modul de reprezentare stabilite în anexa nr. 3 la ordin.

(2) Grupul de sprijin este condus de un reprezentant al Comisiei, ales prin vot deschis din rândul membrilor acesteia pentru o perioadă de un an. Conducătorul Grupului de sprijin nu poate ocupa două mandate consecutive si nu are drept de vot în cadrul Grupului de sprijin.

(3) Componenta nominală a Grupului de sprijin este aprobată prin decizie a Comisiei, în baza nominalizărilor primite din partea institutiilor reprezentate.

(4) Grupul de sprijin desemnează din rândul membrilor săi raportorii si poate apela, în baza unui contract de colaborare, la experti locali din zonele declarate vulnerabile sau care pot să fie declarate zone vulnerabile.

            Art. 6. - (1) Grupul de sprijin îsi desfăsoară activitatea prin sedinte de lucru sau întruniri, periodice sau convocate la initiativa Comisiei, în plen sau numai cu membrii reprezentativi pentru anumite bazine hidrografice.

(2) Anual se desfăsoară cel putin două sedinte de lucru.

(3) Lucrările sedintelor de lucru sau ale întrunirilor sunt conduse de conducătorul Grupului de sprijin sau, în lipsa acestuia, de unul dintre vicepresedintii Comisiei.

(4) Membrii Grupului de sprijin sunt convocati individual prin grija secretarului Comisiei.

(5) Data, ordinea de zi si locul de desfăsurare ale sedintelor de lucru si ale întrunirilor sunt anuntate membrilor Grupului de sprijin, precum si Comisiei cu cel putin 15 zile calendaristice înainte de data desfăsurării acestora.

(6) La sedintele si întrunirile Grupului de sprijin pot participa membrii Comisiei si pot fi invitate persoane fizice si juridice interesate sau implicate în realizarea Planului de actiune.

(7) Adoptarea deciziilor în cadrul sedintelor si întrunirilor Grupului de sprijin se face cu votul majoritătii simple a membrilor prezenti, dar nu mai putin de jumătate plus unul din numărul membrilor.

(8) Fiecare membru al Grupului de sprijin are dreptul la un singur vot.

(9) Secretarul Comisiei preia si atributiile secretarului Grupului de sprijin.

 

CAPITOLUL II

Atributiile Comisiei

 

Art. 7. - Comisia are următoarele atributii principale:

a) preia, în termen de un an de la data intrării în vigoare a Planului de actiune si apoi periodic la 4 ani, de la Ministerul Apelor si Protectiei Mediului cadastrul apelor afectate de poluarea cu nitrati si al apelor susceptibile să fie poluate cu nitrati, întocmit conform art. 3 alin. (1) din Planul de actiune;

b) preia, în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a Planului de actiune si apoi periodic la 4 ani, de la Ministerul Apelor si Protectiei Mediului si de la Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor lista cuprinzând zonele vulnerabile desemnate conform art. 3 alin. (2) din Planul de actiune;

c) elaborează si avizează Codul bunelor practici agricole pentru uzul fermierilor si producătorilor agricoli, conform art. 5 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Planul de actiune, care va fi reactualizat atunci când Comisia consideră necesar, dar nu mai târziu de 4 ani;

d) elaborează, conform art. 5 alin. (1) lit. b) din Planul de actiune, un program privind instruirea si informarea fermierilor si a producătorilor agricoli în scopul promovării Codului bunelor practici agricole;

e) stabileste programe de actiune referitoare la zonele vulnerabile, conform art. 6 alin. (1)-(4) din Planul de actiune;

f) ia măsuri suplimentare, conform art. 6 alin. (5) din Planul de actiune, cel putin o dată la 4 ani, în scopul implementării programelor de actiune;

g) propune realizarea si punerea în practică de către sistemul de supraveghere si control si de alti factori abilitati a unor programe de supraveghere si control pentru evaluarea eficientei programelor de actiune;

h) elaborează proiectul seturilor de măsuri pentru implementarea Planului de actiune, care va cuprinde si procedurile si instructiunile pentru sistemul de supraveghere si control prevăzute la art. 4 si 6 din Planul de actiune;

i) întocmeste, conform art. 8 alin. (1) din Planul de actiune, la fiecare 4 ani, un raport pe care îl înaintează Ministerului Apelor si Protectiei Mediului si Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor si pe care îl publică;

j) propune Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor si Ministerului Sănătătii si Familiei elaborarea regulamentelor, metodologiilor si procedurilor necesare în vederea implementării Planului de actiune;

k) colaborează cu ministerele si cu institutiile implicate în realizarea Planului de actiune, precum si cu comitetele de bazin;

l) decide asupra componentei nominale a Grupului de sprijin;

m) coordonează activitatea Grupului de sprijin;

n) dispune măsuri pentru ca toate sarcinile ce revin Gpului de sprijin să fie realizate în termenele stabilite;

o) elaborează si aprobă documentele specifice interne pe care le consideră necesare pentru asigurarea desfăsurării activitătii sale în bune conditii;

p) asigură dezbateri si audieri publice asupra tuturor aspectelor referitoare la derularea si la punerea în practică a Planului de actiune;

q) asigură informarea si accesul publicului privind actiunile organizate, dezbaterile si audierile publice, sedintele de lucru, prevederile Codului bunelor practici agricole, documentele sale oficiale si ale Grupului de sprijin.

Art. 8. - Pentru activitatea curentă, reprezentând participarea la sedintele de lucru, dezbaterile publice si întrunirile Grupului de sprijin, membrii Comisiei sunt salarizati de institutiile la care sunt angajati.

Art. 9. - În îndeplinirea atributiilor sale Comisia are următoarele drepturi:

a) să solicite, în conditii legale, sprijinul oricărei institutii publice în vederea obtinerii informatiilor, rapoartelor si auditurilor pe care le consideră necesare, precum si în legătură cu sălile necesare în vederea desfăsurării sedintelor de lucru si a dezbaterilor publice;

b) să solicite, ori de câte ori este necesar, de la unitătile si complexele agricole, de la unitătile de gospodărire comunală, de la Compania Natională laApele Române” - S.A., de la utilizatori si evacuatori de ape uzate si de îngrăsăminte de origine animală, precum si de la alti factori abilitati întocmirea de audituri independente privind cantitătile evacuate sau utilizate, starea calitătii resurselor de apă, starea tehnică si functionarea sistemelor de canalizare-epurare si a utilajelor la

parametrii avizati etc.;

c) să solicite Grupului de sprijin să analizeze si să se pronunte printr-un punct de vedere în legătură cu orice problemă apărută în desfăsurarea activitătii sale si a Planului de actiune;

d) să fie înstiintată de Ministerul Apelor si Protectiei Mediului si de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor despre orice modificare sau completare a cadastrului apelor afectate de poluarea cu nitrati si al celor susceptibile să fie expuse acestei poluări, precum si a listei cuprinzând zonele vulnerabile, în termen de 3 luni de la data operării;

e) să solicite de la Ministerul Apelor si Protectiei Mediului rapoartele întocmite conform art. 4 alin. (1) din Planul de actiune;

f) să solicite Grupului de sprijin analiza si punctul său de vedere asupra proiectului setului de măsuri prevăzut la art. 7 alin. (1) din Planul de actiune;

g) să sesizeze organele cu atributii de control din cadrul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului asupra eventualelor încălcări ale prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, săvârsite prin poluarea în mod repetat a apelor subterane si de suprafată cu nitrati;

h) să solicite Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, Ministerului Sănătătii si Familiei si Ministerului Educatiei si Cercetării finantarea din bugetul acestora a temelor si studiilor de cercetare-dezvoltare, necesare pentru desfăsurarea si aplicarea Planului de actiune si a programelor de actiune referitoare la zonele vulnerabile;

i) să întreprindă demersurile necesare si să propună factorilor abilitati elaborarea, finantarea si realizarea programelor de reabilitare si/sau de constructie a sistemelor de canalizare-epurare si de irigatii în zonele declarate vulnerabile sau susceptibile să devină vulnerabile.

 

CAPITOLUL III

Atributiile Grupului de sprijin

 

Art. 10. - Grupul de sprijin are următoarele atributii principale:

a) aplică si implementează programele de actiune stabilite de Comisie, referitoare la ansamblul zonelor vulnerabile de pe teritoriul tării, pentru anumite zone vulnerabile sau pentru anumite portiuni din zonele vulnerabile;

b) participă alături de Comisie la elaborarea Codului bunelor practici agricole si face Propuneri de completare si reactualizare a acestuia, tinând seama de progresele în domeniu si de aparitia de noi tehnologii si practici agricole cu impact redus asupra mediului;

c) îndeplineste sarcinile ce îi revin în cadrul programului privind instruirea si informarea fermierilor în scopul promovării Codului bunelor practici agricole;

d) realizează, la propunerea Comisiei, si pune în practică, alături de factorii abilitati, programe corespunzătoare de supraveghere si control pentru evaluarea programelor de actiune;

e) furnizează Comisiei, în scopul stabilirii programelor de actiune referitoare la zonele vulnerabile, date stiintifice si tehnice necesare din aceste zone si din zonele alăturate, în special cele referitoare la aportul de nitrati din surse agricole si din alte surse;

f) furnizează Comisiei date privind conditiile specifice de mediu din regiunile vizate;

g) sprijină Comisia la întocmirea raportului prevăzut la art. 8 alin. (1) din Planul de actiune;

h) analizează si dezbate orice aspecte noi ce apar în derularea Planului de actiune si în aplicarea si implementarea programelor de actiune pentru zonele vulnerabile;

i) sesizează Comisia asupra oricăror aspecte noi sau probleme apărute în derularea Planului de actiune si în aplicarea si implementarea programelor de actiune pentru zonele vulnerabile.

Art. 11. - În îndeplinirea atributiilor sale Grupul de sprijin are următoarele drepturi:

a) să solicite, în conditii legale, sprijinul oricărei institutii publice în vederea obtinerii informatiilor, rapoartelor si datelor tehnice pe care le consideră necesare, precum si în legătură cu sălile necesare în vederea desfăsurării sedintelor de lucru si a întrunirilor sale;

b) să solicite, ori de câte ori este necesar, unitătilor si complexelor agricole, unitătilor de gospodărire comunală, Companiei Nationale “Apele Române” - S.A., utilizatorilor si evacuatorilor de ape uzate si de îngrăsăminte de origine ani- mală, precum si altor factori abilitati aplicarea măsurilor prevăzute în programele de actiune referitoare la zonele vulnerabile, care se referă la cantităti evacuate sau utilizate, starea calitătii resurselor de apă, starea tehnică si functionarea sistemelor de canalizare-epurare si a utilajelor la parametrii avizati, perioadele de aplicare a îngrăsămintelor etc.;

c) să elaboreze si să înainteze Comisiei propuneri de teme si studii de cercetare-dezvoltare, necesare în vederea desfăsurării si aplicării Planului de actiune si a programelor de actiune referitoare la zonele vulnerabile, si să solicite Comisiei desfăsurarea actiunilor în vederea finantării si realizării acestora;

d) să sesizeze Comisia despre localitătile, unitătile si complexele agricole din zonele declarate vulnerabile sau susceptibile să devină vulnerabile, în care este necesară reabilitarea si/sau constructia sistemelor de canalizare-epurare si de irigatii;

e) să sesizeze Comisia asupra eventualelor contraventii prevăzute de Legea apelor nr. 107/1996, constatate a fi fost săvârsite prin poluarea în mod repetat a apelor subterane si de suprafată cu nitrati;

f) să angajeze pe bază de contracte de colaborare experti locali, în situatiile în care este necesar să se apeleze la serviciile acestora.

Art. 12. - Pentru activitatea curentă reprezentând participarea la sedintele de lucru si la întruniri membrii Grupului de sprijin sunt salarizati de institutiile la care sunt angajati.

 

CAPITOLUL IV

Atributiile Secretariatului tehnic al Comisiei

 

Art. 13. - (1) Secretariatul tehnic este subordonat Comisiei si are ca atributie principală îndeplinirea sarcinilor si responsabilitătilor stabilite de Comisie privind colectarea, analizarea si raportarea datelor si informatiilor necesare în vederea exercitării atributiilor acesteia, precum si transmiterea deciziilor acesteia către factorii implicati sau interesati.

(2) Personalul Secretariatului tehnic este subordonat Comisiei numai în ceea ce priveste sarcinile stabilite de aceasta.

(3) Secretariatul tehnic al Comisiei are următoarele atributii:

a) pune la dispozitie Comisiei documentele necesare în vederea adoptării deciziilor;

b) participă fără drept de vot la sedintele de lucru ale Comisiei;

c) are acces în numele Comisiei, în conditii legale, la sprijinul oricărei institutii publice în vederea obtinerii informatiilor, rapoartelor si auditurilor pe care le consideră necesare, precum si în legătură cu sălile necesare în vederea desfăsurării sedintelor de lucru si a dezbaterilor publice;

d) pregăteste corespondenta, asigură păstrarea si înregistrarea documentelor Comisiei si ale presedintelui acesteia;

e) asigură pregătirea si organizarea sedintelor de lucru, dezbaterilor publice si întrunirilor Comisiei si ale Grupului de sprijin, precum si a altor actiuni initiate de Comisie;

f) asigură întocmirea proceselor-verbale ale fiecărei sedinte, întruniri sau dezbateri publice;

g) propune Comisiei si presedintelui acesteia numirea sau înlocuirea membrilor acesteia si ai Grupului de sprijin;

h) elaborează proiectele programului anual de lucru privind activitatea Comisiei si a Grupului de sprijin;

i) elaborează proiectul ordinii de zi a sedintelor si propune data desfăsurării acestora;

j) convoacă membrii Comisiei si/sau ai Grupului de sprijin, după caz; comunică ordinea de zi cu cel putin 15 zile înainte de data desfăsurării sedintelor si asigură pregătirea materialelor care vor fi examinate în timpul sedintelor si întrunirilor;

k) răspunde întrebărilor sau solicitărilor persoanelor interesate în probleme care fac obiectul atributiilor Comisiei, cu exceptia acelora pentru care Comisia nu a adoptat o decizie sau pe care le consideră confidentiale.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii finale

 

Art. 14. - În termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului regulament Ministerul Apelor si Protectiei Mediului va stabili si va solicita celorlalte ministere implicate lista cuprinzând membrii nominalizati pentru a face parte din Comisie.

Art. 15. - În termen de 30 de zile de la data constituirii Comisia va solicita celorlalte ministere si institutii implicate lista cuprinzând membrii nominalizati pentru a face parte din Grupul de sprijin.

 

ANEXA Nr. 2

 

COMPONENTA

Comisiei pentru aplicarea Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluării

cu nitrati proveniti din surse agricole

 

a) presedinte - secretarul de stat pentru ape din cadrul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului;

b) vicepresedinti:

- directorul general al Directiei generale de gospodărire a apelor din cadrul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului;

- directorul Directiei îmbunătătiri funciare din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor;

c) secretar - directorul Directiei strategii, reglementări si autorizări din cadrul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului;

d) membri:

- 3 reprezentanti ai Ministerului Apelor si Protectiei Mediului;

- 3 reprezentanti ai Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor;

- 2 reprezentanti ai Ministerului Sănătătii si Familiei.

 

ANEXA Nr. 3

 

COMPONENTA

Grupului de sprijin de pe lângă Comisia pentru aplicarea Planului de actiune

pentru protectia apelor împotriva poluării cu nitrati proveniti din surse agricole

 

a) conducătorul Grupului de sprijin;

b) membri:

- 11 reprezentanti ai comitetelor de bazin (presedinti sau vicepresedinti);

- 3 reprezentanti ai Companiei Nationale “Apele Române” - S.A.;

- 2 reprezentanti ai Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Mediului - I.N.C.D.P.M. Bucuresti;

- 1 reprezentant al Companiei Nationale “Institutul National de Meteorologie, Hidrologie si Gospodărire a Apelor” - S.A.;

- 2 reprezentanti ai Institutului de Igienă si Sănătate Publică Bucuresti;

- 2 reprezentanti ai Institutului de Cercetări Pedologice si Agrochimie;

- 2 reprezentanti ai Institutului de Cercetări pentru Cereale si Plante Tehnice Fundulea;

- 2 reprezentanti ai Asociatiei Române a Apei;

- 2 reprezentanti ai Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti”;

- 1 reprezentant al Agentiei Nationale de Consultantă Agricolă;

- 1 reprezentant al Societătii Nationale “Îmbunătătiri Funciare” - S.A.;

- 2 reprezentanti ai Asociatiei Române a Producătorilor Agricoli;

- 2 reprezentanti ai Institutului de Cadastru si Organizarea Teritoriului Agricol.