MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

 

Anul XIII - Nr. 314       LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE    Miercuri, 13 iunie 2001

 

SUMAR

 

REPUBLICÃRI

 

Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Conventiei cu privire la drepturile copilului

 

REPUBLICÃRI

 

LEGEA Nr. 18/1990

pentru ratificarea Conventiei cu privire la drepturile copilului*)

 

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratificã Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptatã de Adunarea Generalã a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989.

 


*) Republicatã ca urmare a constatãrii unor diferente de traducere din limba englezã în limba românã în continutul conventiei.

 

 

CONVENTIE

cu privire la drepturile copilului**)

 

PREAMBUL

 


**) Traducere.

 

Statele pãrti la prezenta conventie,

având în vedere cã, în conformitate cu principiile proclamate de Carta Natiunilor Unite, recunoasterea demnitãtii si a drepturilor egale si inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane constituie fundamentul libertãtii, dreptãtii si pãcii în lume,

având în vedere cã în Cartã popoarele Natiunilor Unite au proclamat din nou încrederea lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea si valoarea persoanei umane si au hotãrât sã promoveze progresul social si conditii mai bune de trai în contextul unei libertãti sporite,

recunoscând faptul cã Natiunile Unite, în Declaratia Universalã a Drepturilor Omului si în pactele internationale privind drepturile omului, au proclamat si au convenit cã fiecare poate sã se prevaleze de drepturile si de libertãtile enuntate de acestea, fãrã nici o deosebire de rasã, culoare, sex, limbã, religie, opinie politicã sau orice altã opinie, nationalitate si origine socialã, situatie materialã,

statut la nastere sau alt statut,

amintind faptul cã în Declaratia Universalã a Drepturilor Omului Natiunile Unite au proclamat dreptul copiilor la îngrijire si asistentã speciale,

având convingerea cã familia, ca unitate de bazã a societãtii si ca mediu natural destinat cresterii si bunãstãrii tuturor membrilor sãi si, în special, a copiilor, trebuie sã beneficieze de protectia si de asistenta de care are nevoie pentru a-si putea asuma pe deplin responsabilitãtile în cadrul societãtii,

recunoscând cã pentru dezvoltarea plenarã si armonioasã a personalitãtii sale copilul trebuie sã creascã într-un mediu familial, într-o atmosferã de fericire, dragoste si întelegere, tinând seama de faptul cã un copil trebuie sã fie pe deplin pregãtit sã trãiascã independent în societate si sã fie educat în spiritul idealurilor proclamate în Carta Natiunilor Unite si, în special, în spiritul pãcii, demnitãtii, libertãtii, tolerantei, egalitãtii si solidaritãtii,

având în vedere cã necesitatea de a extinde protectia specialã acordatã copilului a fost enuntatã în Declaratia de la Geneva din 1924 privind drepturile copilului si în Declaratia drepturilor copilului, adoptatã de Adunarea Generalã la 20 noiembrie 1959, si a fost recunoscutã în Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, în Pactul international privind drepturile civile si politice (în special art. 23 si 24), în Pactul international privind drepturile economice, sociale si culturale (în special art. 10) si în statutele si instrumentele aplicabile ale institutiilor specializate si ale organizatiilor internationale preocupate de bunãstarea copilului,

având în vedere cã, asa cum s-a arãtat în Declaratia drepturilor copilului, “datã fiind lipsa sa de maturitate fizicã si intelectualã, copilul are nevoie de protectie si îngrijire speciale, inclusiv de o protectie juridicã adecvatã, atât înainte cât si dupã nasterea sa”,

reamintind dispozitiile Declaratiei cu privire la principiile sociale si juridice aplicabile protectiei si bunãstãrii copiilor, cu referire specialã la practicile în materie de plasament familial si de adoptie pe plan national si international, precum si Regulile minimale standard ale Natiunilor Unite privind administrarea justitiei în cazul minorilor (Regulile de la Beijing), Declaratia privind protectia femeilor si copiilor în caz de stare de urgentã si de conflict armat,

recunoscând cã în toate tãrile lumii existã copii care trãiesc în conditii extrem de dificile si care au nevoie de o atentie deosebitã,

tinând seama de importanta traditiilor si a valorilor culturale ale fiecãrui popor în protejarea si dezvoltarea armonioasã a copilului,

recunoscând importanta cooperãrii internationale destinate îmbunãtãtirii conditiilor de trai ale copiilor din toate tãrile si, în special, din tãrile în curs de dezvoltare,

convin dupã cum urmeazã:

 

PARTEA I

 

ARTICOLUL 1

 

În sensul prezentei conventii, prin copil se întelege orice fiintã umanã sub vârsta de 18 ani, exceptând cazurile în care legea aplicabilã copilului stabileste limita majoratului sub aceastã vârstã.

 

ARTICOLUL 2

 

1. Statele pãrti se angajeazã sã respecte si sã garanteze drepturile stabilite în prezenta conventie tuturor copiilor din jurisdictia lor, indiferent de rasã, culoare, sex, limbã, religie, opinie politicã sau altã opinie, de nationalitate, apartenenta etnicã sau originea socialã, de situatia materialã, incapacitatea fizicã, de statutul la nastere sau de statutul dobândit al copilului ori al pãrintilor sau al reprezentantilor legali ai acestuia.

2. Statele pãrti vor lua toate mãsurile de protejare a copilului împotriva oricãrei forme de discriminare sau de sanctionare pe considerente tinând de situatia juridicã, activitãtile, opiniile declarate sau convingerile pãrintilor, ale reprezentantilor sãi legali sau ale membrilor familiei sale.

 

ARTICOLUL 3

 

1. În toate actiunile care privesc copiii, întreprinse de institutiile de asistentã socialã publice sau private, de instantele judecãtoresti, autoritãtile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala.

2. Statele pãrti se obligã sã asigure copilului protectia si îngrijirea necesare în vederea asigurãrii bunãstãrii sale, tinând seama de drepturile si obligatiile pãrintilor sãi, ale reprezentantilor sãi legali sau ale altor persoane cãrora acesta le-a fost încredintat în mod legal, si în acest scop vor lua toate mãsurile legislative si administrative corespunzãtoare.

3. Statele pãrti vor veghea ca institutiile, serviciile si asezãmintele care rãspund de protectia si îngrijirea copiilor sã respecte standardele stabilite de autoritãtile competente, în special cele referitoare la securitate si sãnãtate, la numãrul si calificarea personalului din aceste institutii, precum si la asigurarea unei supravegheri competente.

 

ARTICOLUL 4

 

Statele pãrti se angajeazã sã ia toate mãsurile legislative, administrative si de orice altã naturã necesare în vederea punerii în aplicare a drepturilor recunoscute în prezenta conventie. În cazul drepturilor economice, sociale si culturale statele pãrti se obligã sã adopte aceste mãsuri, fãrã a precupeti resursele de care dispun si, dacã este cazul, în cadrul cooperãrii internationale.

 

ARTICOLUL 5

 

Statele pãrti vor respecta responsabilitãtile, drepturile si îndatoririle ce revin pãrintilor naturali ai copilului sau, dupã caz si conform traditiei locale, membrilor familiei lãrgite sau comunitãtii, tutorilor sau altor persoane care au, prin lege, copii în îngrijire, de a asigura, de o manierã corespunzãtoare capacitãtilor în continuã dezvoltare ale copilului, îndrumarea si orientarea necesare în exercitarea de cãtre copil a drepturilor recunoscute în prezenta conventie.

 

ARTICOLUL 6

 

1. Statele pãrti recunosc dreptul la viatã al fiecãrui copil.

2. Statele pãrti vor face tot ce le stã în putintã pentru a asigura supravietuirea si dezvoltarea copilului.

 

ARTICOLUL 7

 

1. Copilul se înregistreazã imediat dupã nasterea sa si are, prin nastere, dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetãtenie si, în mãsura posibiliului, dreptul de a-si cunoaste pãrintii si de a fi îngrijit de acestia.

2. Statele pãrti vor veghea ca aplicarea acestor drepturi sã respecte legislatia lor nationalã si obligatiile pe care acestea si le-au asumat în temeiul instrumentelor internationale aplicabile în materie, în special în cazul în care nerespectarea acestora ar avea ca efect declararea copilului ca apatrid.

 

ARTICOLUL 8

 

1. Statele pãrti se obligã sã respecte dreptul copilului de a-si pãstra identitatea, inclusiv cetãtenia, numele si relatiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege, fãrã nici o imixtiune ilegalã.

2. În cazul în care un copil este lipsit în mod ilegal de toate sau de o parte din elementele constitutive ale identitãtii sale, statele pãrti vor asigura asistenta si protectia corespunzãtoare pentru ca identitatea acestuia sã fie restabilitã cât mai repede posibil.

 

ARTICOLUL 9

 

1. Statele pãrti vor veghea ca nici un copil sã nu fie separate de pãrintii sãi împotriva vointei acestora, excepând situatia în care autoritãtile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare si cu respectarea legilor si a procedurilor aplicabile, cã aceastã separare este în interesul suprem al copilului. O astfel de decizie poate deveni necesarã în cazuri particulare cum ar fi, de exemplu, în cazul copiilor maltratati sau neglijati de pãrinti sau în cazul în care pãrintii trãiesc separat si se impune luarea unei hotãrâri cu privire la locul de resedintã a copilului.

2. În toate cazurile prevãzute la paragraful 1 din prezentul articol toate pãrtile interesate trebuie sã aibã posibilitatea de a participa la dezbateri si de a-si face cunoscute punctele de vedere.

3. Statele pãrti vor respecta dreptul copilului care a fost separat de ambii pãrinti sau de unul dintre ei de a întretine relatii personale si contacte directe cu cei doi pãrinti ai sãi, în mod regulat, exceptând cazul în care acest lucru contravine interesului supreme al copilului.

4. Când separarea rezultã din mãsuri luate de cãtre un stat parte, precum detentia, închisoarea, exilul, expulzarea sau moartea (inclusiv moartea, indiferent de cauzã, survenitã în timpul detentiei) ambilor pãrinti sau a unuia dintre ei ori a copilului, statul parte va furniza, la cerere, pãrintilor, copilului sau, dupã caz, unui alt membru al familiei informatiile esentiale despre locul unde se gãsesc membrul sau membrii familiei, exceptând cazul în care divulgarea acestor informatii ar aduce prejudicii bunãstãrii copilului. Statele pãrti vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri sã nu antreneze prin ea însãsi consecinte dãunãtoare pentru persoana sau persoanele interesate.

 

 

ARTICOLUL 10

 

1. În conformitate cu obligatia ce revine statelor pãrti potrivit art. 9 paragraful 1, orice cerere depusã de un copil sau de pãrintii acestuia, în vederea intrãrii într-un stat parte sau a pãrãsirii acestuia în scopul reîntregirii familiei, va fi examinatã de statele pãrti cu bunãvointã, umanism si cu operativitate. Statele pãrti vor veghea, de asemenea, ca depunerea unei astfel de cereri sã nu antreneze consecinte nefaste asupra solicitantilor si membrilor familiei acestora.

2. Copilul ai cãrui pãrinti îsi au resedinta în state diferite va avea dreptul de a întretine, în afara unor situatii exceptionale, relatii personale si contacte directe, în mod regulat, cu ambii sãi pãrinti.

În acest scop si în conformitate cu obligatia care revine statelor pãrti în temeiul art. 9 paragraful 1, statele pãrti vor respecta dreptul copilului si al pãrintilor sãi de a pãrãsi orice tarã, inclusiv propria lor tarã, si de a reveni în propria lor tarã. Dreptul de a pãrãsi orice tarã nu poate fi îngrãdit decât de restrictiile prevãzute în mod expres de lege si care sunt necesare pentru protejarea sigurantei nationale, a ordinii publice, a sãnãtãtii publice sau a bunelor moravuri ori a drepturilor si libertãtilor altora si care sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezenta conventie.

 

ARTICOLUL 11

 

1. Statele pãrti vor lua mãsuri pentru a combate actiunile ilegale de transferare si de împiedicare a reîntoarcerii copiilor în, respectiv din, strãinãtate.

2. În acest scop statele pãrti vor promova încheierea de acorduri bilaterale si multilaterale sau aderarea la acordurile existente.

 

ARTICOLUL 12

 

1. Statele pãrti vor garanta copilului capabil de discernãmânt dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricãrei probleme care îl priveste, opiniile copilului urmând sã fie luate în considerare tinându-se seama de vârsta sa si de gradul sãu de maturitate.

2. În acest scop copilului i se va da, în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice procedurã judiciarã sau administrative care îl priveste, fie direct, fie printr-un reprezentant sau un organism competent, în conformitate cu regulile de procedurã din legislatia nationalã.

 

ARTICOLUL 13

 

1. Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cãuta, de a primi si de a difuza informatii si idei de orice naturã, indiferent de frontiere, sub formã oralã, scrisã, tipãritã sau artisticã ori prin orice alte mijloace, la alegerea copilului.

2. Exercitarea acestui drept poate face subiectul restrictiilor, dar numai al acelor restrictii expres prevãzute de lege si absolut necesare pentru:

a) respectarea drepturilor sau a reputatiei altora; sau

b) protejarea securitãtii nationale, a ordinii publice, a sãnãtãtii publice si a bunelor moravuri.

 

ARTICOLUL 14

 

1. Statele pãrti vor respecta dreptul copilului la libertatea de gândire, de constiintã si religie.

2. Statele pãrti vor respecta drepturile si obligatiile pãrintilor sau, dupã caz, ale reprezentantilor legali ai copilului de a-l îndruma în exercitarea dreptului sus-mentionat, de o manierã care sã corespundã capacitãtilor în formare ale acestuia.

3. Libertatea de a-si manifesta propriile convingeri religioase sau alte convingeri nu poate fi îngrãditã decât de restrictiile prevãzute în mod expres de lege si care sunt necesare pentru protectia securitãtii publice, a ordinii publice, a sãnãtãtii publice si a bunelor moravuri sau a libertãtilor si drepturilor fundamentale ale altora.

 

ARTICOLUL 15

 

1. Statele pãrti recunosc drepturile copilului la libertatea de asociere si la libertatea de întrunire pasnicã.

2. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi îngrãditã decât de restrictiile prevãzute în mod expres de lege si care sunt necesareîntr-o societate democraticã, în interesul securitãtii nationale, al sigurantei sau ordinii publice ori pentru a proteja sãnãtatea publicã sau bunele moravuri ori pentru a proteja drepturile si libertãtile altora.

 

ARTICOLUL 16

 

1. Nici un copil nu va fi supus unei imixtiuni arbitrare sau ilegale în viata sa privatã, în familia sa, în domiciliul sãu ori în corespondenta sa, precum si nici unui fel de atac ilegal la onoarea si reputatia sa.

2. Copilul are dreptul la protectia garantatã de lege împotriva unor astfel de imixtiuni sau atacuri.

 

ARTICOLUL 17

 

Statele pãrti vor recunoaste importanta functiei îndeplinite de mijloacele de informare în masã si vor asigura accesul copilului la informatie si materiale provenind din surse nationale si internationale, în special cele care urmãresc promovarea bunãstãrii sale sociale, spirituale si morale si a sãnãtãtii sale fizice si morale.

În acest scop statele pãrti:

a) vor încuraja difuzarea, prin mijloacele de informare în masã, de informatii si materiale de interes social si educativ pentru copil si care sunt în conformitate cu art. 29;

b) vor încuraja cooperarea internationalã în producerea, schimbul si difuzarea de astfel de informatii si materiale provenind din surse culturale, nationale si internationale;

c) vor încuraja producerea si difuzarea de cãrti pentru copii;

d) vor încuraja mijloacele de informare în masã sã tinã seama, în mod deosebit, de nevoile lingvistice ale copiilor autohtoni sau ale celor care apartin unui grup minoritar;

e) vor favoriza elaborarea unor principii cãlãuzitoare adecvate, destinate protejãrii copilului împotriva informatiilor si materialelor care dãuneazã bunãstãrii sale, având în vedere prevederile art. 13 si 18.

 

ARTICOLUL 18

 

1. Statele pãrti vor depune eforturi pentru asigurarea recunoasterii principiului potrivit cãruia ambii pãrinti au responsabilitãti comune pentru cresterea si dezvoltarea copilului.

Pãrintii sau, dupã caz, reprezentantii sãi legali sunt principalii responsabili de cresterea si dezvoltarea copilului. Acestia trebuie sã actioneze, în primul rând, în interesul suprem al copilului.

2. Pentru garantarea si promovarea drepturilor enuntate în prezenta conventie statele pãrti vor acorda ajutor corespunzãtor pãrintilor si reprezentantilor legali ai copilului în exercitarea responsabilitãtii care le revine în legãturã cu cresterea copilului si vor asigura crearea institutiilor, asezãmintelor si serviciilor de îngrijire a copiilor.

3. Statele pãrti vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura copiilor ai cãror pãrinti muncesc dreptul de a beneficia de serviciile si asezãmintele de îngrijire a copiilor, pentru care ei îndeplinesc conditiile cerute.

 

ARTICOLUL 19

 

1. Statele pãrti vor lua toate mãsurile legislative, administrative, sociale si educative corespunzãtoare, în vederea protejãrii copilului împotriva oricãror forme de violentã, vãtãmare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijentã, de rele tratamente sau de  exploatare, inclusiv abuz sexual, în timpul cât se aflã în îngrijirea pãrintilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului ori reprezentantilor legali sau a oricãrei persoane cãreia i-a fost încredintat.

2. Aceste mãsuri de protectie vor cuprinde, dupã caz, proceduri eficiente pentru stabilirea de programe sociale care sã asigure sprijinul necesar copilului si celor cãrora le-a fost încredintat, precum si pentru instituirea altor forme de prevenire si pentru identificarea, denuntarea, actionarea în instantã, anchetarea, tratarea si urmãrirea cazurilor de rele tratamente aplicate copilului, descrise mai sus, si, dacã este necesar, a procedurilor de implicare judiciarã.

 

ARTICOLUL 20

 

1. Copilul care este, temporar ori permanent, lipsit de mediul sãu familial sau care, pentru protejarea intereselor sale, nu poate fi lãsat în acest mediu are dreptul la protectie si asistentã speciale din partea statului.

2. Statele pãrti, în conformitate cu legislatia lor nationalã, vor asigura protectie alternativã pentru un astfel de copil.

3. Aceastã protectie poate include, mai ales, plasamentul familial, likafalah din dreptul islamic, adoptia sau, în caz de necesitate, plasarea în institutii corespunzãtoare de îngrijire a copiilor.

În alegerea uneia dintre aceste solutii este necesar sã se tinã seama în mod corespunzãtor de necesitatea unei anumite continuitãti în educarea copilului, precum si de originea sa etnicã, religioasã, culturalã si lingvisticã.

 

ARTICOLUL 21

 

Statele pãrti care recunosc si/sau autorizeazã adoptia vor veghea ca interesele supreme ale copilului sã primeze si:

a) vor veghea ca adoptia unui copil sã fie autorizatã numai de autoritãtile competente care verificã, în conformitate cu legea si cu procedurile aplicabile, precum si pe baza tuturor informatiilor pertinente si credibile, cã adoptia se poate realiza luând în considerare statutul copilului în raport cu pãrintii, cu rudele si cu reprezentantii sãi legali si, dacã este cazul, cã persoanele interesate si-au dat consimtãmântul cu privire la adoptie în cunostintã de cauzã în urma unei consilieri corespunzãtoare;

b) recunosc cã adoptia în strãinãtate poate fi consideratã ca un mijloc alternativ de asigurare a îngrijirii necesare copilului, dacã acesta, în tara de origine, nu poate fi încredintat spre plasament familial sau spre adoptie ori nu poate fi îngrijit în mod corespunzãtor;

c) vor asigura cã, în cazul adoptiei în strãinãtate, copilul beneficiazã de garantiile si standardele echivalente celor existente în cazul adoptiei nationale;

d) vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a se asigura cã, în cazul adoptiei în strãinãtate, plasamentul copilului nu conduce la obtinerea de câstiguri materiale necuvenite pentru persoanele implicate;

e) promoveazã obiectivele prezentului articol, încheind aranjamente sau acorduri bilaterale ori multilaterale, dupã caz, si se strãduiesc, în acest cadru, sã asigure ca plasarea copiilor în strãinãtate sã fie efectuatã de autoritãtile sau organele competente.

 

ARTICOLUL 22

 

1. Statele pãrti vor lua mãsurile necesare pentru ca un copil care cautã sã obtinã statutul de refugiat sau care este considerat refugiat în conformitate cu reglementãrile si procedurile internationale si nationale aplicabile, fie cã este singur sau însotit de mamã ori de tatã sau de orice altã persoanã, sã beneficieze de protectia si asistenta umanitarã corespunzãtoare, pentru a se putea bucura de drepturile recunoscute de prezenta conventie si de celelalte instrumente internationale privind drepturile omului sau ajutorul umanitar la care respectivele state sunt pãrti.

2. În acest scop statele pãrti vor contribui, dupã cum considerã necesar, la toate eforturile întreprinse de O.N.U. si de alte organizatii guvernamentale sau neguvernamentale competente cooperând cu O.N.U., pentru a proteja si ajuta copiii care se gãsesc într-o astfel de situatie si pentru a gãsi pãrintii sau alti membri ai familiei oricãrui copil refugiat, în vederea obtinerii informatiilor necesare pentru reîntregirea familiei sale. În cazul în care pãrintii sau alti membri ai familiei nu pot fi gãsiti, copilului i se va acorda aceeasi protectie ca oricãrui alt copil care este temporar sau total lipsit de mediul sãu familial, indiferent de motiv, în conformitate cu principiile enuntate în prezenta conventie.

 

ARTICOLUL 23

 

1. Statele pãrti recunosc cã pentru copiii handicapati fizic si mental trebuie sã se asigure o viatã împlinitã si decentã, în conditii care sã le garanteze demnitatea, sã le favorizeze autonomia si sã le faciliteze participarea activã la viata comunitãtii.

2. Statele pãrti recunosc dreptul copiilor handicapati de a beneficia de îngrijiri speciale si încurajeazã si asigurã, în mãsura resurselor disponibile, la cerere, copiilor handicapati care îndeplinesc conditiile prevãzute si celor care îi au în îngrijire, un ajutor adaptat situatiei copilului si situatiei pãrintilor sau a celor cãrora le este încredintat.

3. Recunoscând nevoile speciale ale copiilor handicapati, ajutorul acordat conform paragrafului 2 al prezentului articol va fi gratuit ori de câte ori acest lucru este posibil, tinând seama de resursele financiare ale pãrintilor sau ale celor care îi au în îngrijire, si va fi destinat asigurãrii accesului efectiv al copiilor handicapati la educatie, formare profesionalã, servicii medicale, recuperare, pregãtire în vederea ocupãrii unui loc de muncã, activitãti recreative, de o manierã care sã asigure deplina integrare socialã si dezvoltare individualã a copiilor, inclusiv dezvoltarea lor culturalã si spiritualã.

4. În spiritul cooperãrii internationale, statele pãrti vor favoriza schimbul de informatii relevante în domeniul medicinei preventive si al tratamentului medical, psihologic si functional al copiilor handicapati, inclusiv prin difuzarea si accesul la informatii referitoare la metodele de recuperare, educare si formare profesionalã, în scopul de a permite statelor pãrti sã îsi perfectioneze capacitãtile

si competentele si sã îsi extindã experienta în aceste domenii. În aceastã privintã se va tine seama, în mod deosebit, de nevoile tãrilor în curs de dezvoltare.

 

ARTICOLUL 24

 

1. Statele pãrti recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai bunã stare de sãnãtate posibilã si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare. Ele vor depune eforturi pentru a garanta cã nici un copil nu este lipsit de dreptul de a avea acces la aceste servicii.

2. Statele pãrti vor depune eforturi pentru a asigura aplicarea efectivã a acestui drept si, în mod deosebit, vor lua mãsurile corespunzãtoare pentru:

a) reducerea mortalitãtii infantile si a celei în rândul copiilor;

b) asigurarea asistentei medicale si a mãsurilor de ocrotire a sãnãtãtii pentru toti copiii, cu accent pe dezvoltarea mãsurilor primare de ocrotire a sãnãtãtii;

c) combaterea maladiilor si a malnutritiei, inclusiv în cadrul mãsurilor primare de ocrotire a sãnãtãtii, recurgând, printre altele, la tehnologii accesibile si la aprovizionarea cu alimente nutritive si cu apã potabilã, luând în considerare pericolele si riscurile de poluare a mediului natural;

d) asigurarea ocrotirii sãnãtãtii mamelor în perioada pre- si postnatalã;

e) asigurarea cã toate segmentele societãtii, în mod deosebit pãrintii si copiii, sunt informate, au acces la educatie si sunt sprijinite în folosirea cunostintelor de bazã despre sãnãtatea si alimentatia copilului, despre avantajele alãptãrii, ale igienei si salubritãtii mediului înconjurãtor si ale prevenirii accidentelor;

f) crearea serviciilor de medicinã preventivã, de îndrumare a pãrintilor si de planificare familialã, si asigurarea educatiei în aceste domenii.

3. Statele pãrti vor lua toate mãsurile eficiente corespunzãtoare, în vederea abolirii practicilor traditionale dãunãtoare sãnãtãtii copiilor.

4. Statele pãrti se angajeazã sã favorizeze si sã încurajeze cooperarea internationalã în vederea asigurãrii, în mod progresiv, a deplinei înfãptuiri a dreptului recunoscut în prezentul articol. În aceastã privintã se va tine seama, în mod deosebit, de nevoile tãrilor în curs de dezvoltare.

 

ARTICOLUL 25

 

Statele pãrti recunosc dreptul copilului care a fost plasat de cãtre autoritatea competentã pentru a primi îngrijiri, la protejarea sau tratarea afectiunilor sale fizice ori mentale, dreptul la verificarea periodicã a tratamentului respectiv si a oricãror alte aspecte legate de plasarea sa.

 

ARTICOLUL 26

 

1. Statele pãrti recunosc dreptul oricãrui copil de a beneficia de asistentã socialã, inclusiv de asigurãri sociale, si vor lua mãsuri pentru asigurarea exercitãrii depline a acestui drept în conformitate cu legislatia lor nationalã.

2. La acordarea indemnizatiilor prevãzute de lege se va tine seama, când este cazul, de resursele si situatia copilului si ale persoanelor responsabile de întretinerea sa, precum si de orice alte împrejurãri care au legãturã cu cererea de acordare a indemnizatiilor, înaintatã de copil sau în numele sãu.

 

ARTICOLUL 27

 

1. Statele pãrti recunosc dreptul oricãrui copil de a beneficia de un nivel de trai care sã permitã dezvoltarea sa fizicã, mentalã, spiritualã, moralã si socialã.

2. Pãrintilor si oricãrei alte persoane care au în grijã un copil le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilitãtilor si a mijloacelor lor financiare, conditiile de viatã necesare în vederea dezvoltãrii copilului.

3. Statele pãrti vor adopta mãsurile corespunzãtoare, tinând seama de conditiile nationale si în limita mijloacelor lor, pentru a ajuta pãrintii si alte persoane care au în grijã un copil sã valorifice acest drept si vor oferi în caz de nevoie asistentã materialã si programe de sprijin destinate, în principal, satisfacerii nevoilor de hranã, îmbrãcãminte si locuintã.

4. Statele pãrti vor lua toate mãsurile adecvate pentru recuperarea pensiei alimentare pentru copil de la pãrintii sãi sau de la alte persoane care rãspund din punct de vedere financiar pentru acesta, atât pe teritoriul statului parte, cât si în strãinãtate. Astfel, în situatia în care persoana care rãspunde din punct de vedere financiar pentru copil nu locuieste în statul în care locuieste copilul, statele pãrti vor încuraja aderarea la acorduri internationale sau încheierea de asemenea acorduri, precum si adoptarea oricãror alte întelegeri corespunzãtoare.

 

ARTICOLUL 28

 

1. Statele pãrti recunosc dreptul copilului la educatie si, în vederea asigurãrii exercitãrii acestui drept în mod progresiv si pe baza egalitãtii de sanse, în special, statele membre vor avea obligatia:

a) de a asigura învãtãmântul primar obligatoriu si gratuit pentru toti;

b) de a încuraja crearea diferitelor forme de învãtãmânt secundar, atât general, cât si profesional si de a le pune la dispozitia tuturor copiilor si de a permite accesul tuturor copiilor la acestea, de a lua mãsuri corespunzãtoare, cum ar fi instituirea gratuitãtii învãtãmântului si acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie;

c) de a asigura tuturor accesul la învãtãmântul superior, în functie de capacitatea fiecãruia, prin toate mijloacele adecvate;

d) de a pune la dispozitie copiilor si de a permite accesul acestora la informarea si orientarea scolarã si profesionalã;

e) de a lua mãsuri pentru încurajarea frecventãrii cu regularitate a scolii si pentru reducerea ratei abandonului scolar.

2. Statele pãrti vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura aplicarea mãsurilor de disciplinã scolarã într-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiintã umanã si în conformitate cu prezenta conventie.

3. Statele pãrti vor promova si vor încuraja cooperarea internationalã în domeniul educatiei, mai ales în scopul de a contribui la eliminarea ignorantei si a analfabetismului în lume si de a facilita accesul la cunostinte stiintifice si tehnice si la metode de învãtãmânt moderne. În aceastã privintã se va tine seama, în special, de nevoile tãrilor în curs de dezvoltare.

 

ARTICOLUL 29

 

1. Statele pãrti sunt de acord cã educatia copilului trebuie sã urmãreascã:

a) dezvoltarea plenarã a personalitãtii, a vocatiilor si a aptitudinilor mentale si fizice ale copilului;

b) cultivarea respectului pentru drepturile omului si libertãtile fundamentale, precum si pentru principiile consacrate în Carta Natiunilor Unite;

c) educarea copilului în spiritul respectului fatã de pãrintii sãi, fatã de limba sa, de identitatea si valorile sale culturale, fatã de valorile nationale ale tãrii în care acesta locuieste, ale tãrii de origine, precum si fatã de civilizatii diferite de a sa;

d) pregãtirea copilului sã îsi asume responsabilitãtile vietii într-o societate liberã, într-un spirit de întelegere, de pace, de tolerantã, de egalitate între sexe si prietenie între toate popoarele si grupurile etnice, nationale si religioase si cu persoanele de origine autohtonã;

e) educarea copilului în spiritul respectului fatã de mediul natural.

2. Nici o dispozitie din prezentul articol sau din art. 28 nu va fi interpretatã de o manierã care sã aducã atingere libertãtii persoanelor fizice sau juridice de a crea si conduce institutii de învãtãmânt, cu conditia ca principiile enuntate în paragraful 1 al prezentului articol sã fie respectate si ca educatia datã în aceste institutii sã respecte normele minimale prescrise de stat.

 

ARTICOLUL 30

 

În statele în care existã minoritãti etnice, religioase sau lingvistice ori persoane de origine autohtonã copilul apartinând unei astfel de minoritãti sau având origine autohtonã nu va fi privat de dreptul la viatã culturalã proprie, de dreptul de a-si declara apartenenta religioasã si de a-si practica propria religie, precum si dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alti membri ai grupului sãu.

 

ARTICOLUL 31

 

1. Statele pãrti recunosc copilului dreptul la odihnã si la vacantã, dreptul de a practica activitãti recreative proprii vârstei sale, de a participa liber la viata culturalã si artisticã.

2. Statele pãrti respectã si promoveazã dreptul copilului de a participa pe deplin la viata culturalã si artisticã si încurajeazã punerea la dispozitie acestuia a mijloacelor adecvate de petrecere a timpului liber si de desfãsurare a activitãtilor recreative, artistice si culturale, în conditii de egalitate.

 

ARTICOLUL 32

 

1. Statele pãrti recunosc dreptul copilului de a fi protejat împotriva exploatãrii economice si de a nu fi constrâns la vreo muncã ce comportã vreun risc potential sau care este susceptibilã sã îi compromitã educatia ori sã îi dãuneze sãnãtãtii sau dezvoltãrii sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.

2. Statele pãrti vor lua mãsuri legislative, administrative, sociale si educative pentru a asigura aplicarea prezentului articol. În acest scop si tinând seama de dispozitiile aplicabile ale celorlalte instrumente internationale, statele pãrti se obligã, în special:

a) sã fixeze o vârstã minimã sau vârste minime de angajare;

b) sã adopte o reglementare cu privire la orele si la conditiile de muncã;

c) sã prevadã pedepse sau alte sanctiuni corespunzãtoare, pentru a asigura aplicarea întocmai a prezentului articol.

 

ARTICOLUL 33

 

Statele pãrti vor lua mãsuri corespunzãtoare, inclusiv mãsuri legislative, administrative, sociale si educationale, pentru a proteja copiii contra folosirii ilicite de stupefiante si substante psihotrope, asa cum sunt acestea definite de conventiile internationale în materie si pentru a preveni folosirea copiilor în scopul producerii si al traficului ilicit de astfel de substante.

 

ARTICOLUL 34

 

Statele pãrti se angajeazã sã protejeze copilul contra oricãrei forme de exploatare sexualã si de violentã sexualã. În acest scop statele vor lua, în special, toate mãsurile corespunzãtoare pe plan national, bilateral si multilateral, pentru a împiedica:

a) incitarea sau constrângerea copiilor sã se dedea la activitãti sexuale ilegale;

b) exploatarea copiilor în scopul prostitutiei sau al altor practici sexuale ilegale;

c) exploatarea copiilor în scopul productiei de spectacole sau de materiale cu caracter pornografic.

 

ARTICOLUL 35

 

Statele pãrti vor lua toate mãsurile necesare, pe plan national, bilateral si multilateral, pentru a preveni rãpirea, vânzarea si traficul de copii în orice scop si sub orice formã.

 

ARTICOLUL 36

 

Statele pãrti vor proteja copilul contra oricãrei forme de exploatare dãunãtoare oricãrui aspect al bunãstãrii sale.

 

ARTICOLUL 37

 

Statele pãrti vor veghea ca:

a) nici un copil sã nu fie supus la torturã, la pedepse sau la tratamente crude, inumane sau degradante. Pedeapsa capitalã sau închisoarea pe viatã fãrã posibilitatea de a fi eliberat nu va fi pronuntatã pentru infractiunile comise de persoane sub vârsta de 18 ani;

b) nici un copil sã nu fie privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar. Arestarea, detinerea sau întemnitarea unui copil trebuie sã fie conformã cu legea si nu va fi decât o mãsurã extremã si cât mai scurtã posibil;

c) orice copil privat de libertate sã fie tratat cu omenie si cu respectul cuvenit demnitãtii umane si de o manierã care sã tinã seama de nevoile persoanelor de vârsta sa. Astfel, orice copil privat de libertate va fi separat de adulti, cu exceptia cazurilor în care se apreciazã ca fiind în interesul major al copilului sã nu se procedeze astfel, si va avea dreptul de a mentine contactul cu familia sa prin corespondentã si vizite, în afara unor cazuri exceptionale;

d) copiii privati de libertate sã aibã dreptul de a avea acces rapid la asistentã juridicã sau la orice altã asistentã corespunzãtoare, precum si dreptul de a contesta legalitatea privãrii lor de libertate, în fata unui tribunal sau a unei alte autoritãti competente, independente si impartiale, si dreptul la judecarea în procedurã de urgentã a cazului respectiv.

 

ARTICOLUL 38

 

1. Statele pãrti se angajeazã sã respecte si sã asigure respectarea regulilor dreptului umanitar international aplicabile în caz de conflict armat si menite sã garanteze protectia copilului.

2. Statele pãrti vor lua toate mãsurile posibile pentru a garanta ca persoanele care nu au împlinit vârsta de 15 ani sã nu participe direct la ostilitãti.

3. Statele pãrti se vor abtine de a înrola în fortele lor armate persoane care nu au împlinit vârsta de 15 ani. Atunci când încorporeazã persoane mai mari de 15 ani, dar mai mici de 18 ani, statele pãrti se vor strãdui sã înroleze, cu prioritate, pe cei mai în vârstã.

4. Conform obligatiei care le revine în virtutea dreptului umanitar international de a proteja populatia civilã în caz de conflict armat, statele pãrti vor lua toate mãsurile fezabile, astfel încât copiii afectati de conflictul armat sã beneficieze de protectie si de îngrijire.

 

ARTICOLUL 39

 

Statele pãrti vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a facilita recuperarea fizicã si psihologicã si reintegrarea socialã a copiilor, victime ale unei forme de neglijentã, exploatare sau abuz, de torturã sau pedeapsã ori tratamente crude, inumane sau degradante ori victime ale unui conflict armat. Aceastã readaptare si aceastã reintegrare se vor desfãsura în conditii care favorizeazã sãnãtatea, respectul de sine si demnitatea copilului.

 

ARTICOLUL 40

 

1. Statele pãrti recunosc oricãrui copil bãnuit, acuzat sau cu privire la care s-a dovedit cã a comis o încãlcare a legii penale dreptul la un tratament conform cu simtul demnitãtii si al valorii personale, care sã întãreascã respectul sãu pentru drepturile omului si libertãtile fundamentale ale altora si care sã tinã seama de vârsta sa, precum si de necesitatea de a facilita reintegrarea sa în societate si asumarea de cãtre acesta a unui rol constructiv în societate.

2. În acest scop si tinând seama de dispozitiile în materie ale instrumentelor internationale, statele pãrti vor veghea, în special:

a) ca nici un copil sã nu fie bãnuit, acuzat sau declarat vinovat de o încãlcare a legii penale datoritã unor actiuni sau omisiuni care nu erau interzise de dreptul national sau international în momentul comiterii lor;

b) ca orice copil bãnuit sau acuzat de o încãlcare a legii penale sã aibã garantate cel putin urmãtoarele drepturi:

i(i) de a fi prezumat nevinovat pânã la stabilirea vinovãtiei sale conform legii;

i(ii) de a fi informat în cel mai scurt termen si direct despre acuzatiile care i se aduc sau, dacã este cazul, prin intermediul pãrintilor sãi sau al reprezentantilor legali si de a beneficia de asistentã juridicã sau de orice alt fel de asistentã corespunzãtoare, în vederea formulãrii si sustinerii apãrãrilor sale;

i(iii) dreptul la examinarea, fãrã întârziere, a cauzei sale de cãtre o autoritate sau o instantã judiciarã competentã, independentã si impartialã, printr-o procedurã de audiere echitabilã si conformã cu prevederile legii, în prezenta celor care îi asigurã asistentã juridicã sau de altã naturã, iar dacã acest lucru nu este considerat contrar interesului major al copilului, tinând seama mai ales de vârsta ori de situatia acestuia, în prezenta pãrintilor sãi sau a reprezentantilor sãi legali;

i(iv) de a nu fi constrâns sã depunã mãrturie sau sã mãrturiseascã cã este vinovat; dreptul de a interoga sau de a cere interogarea martorilor acuzãrii, de a obtine aducerea si interogarea martorilor apãrãrii, în conditii de egalitate;

i(v) dacã se dovedeste cã a încãlcat legea penalã, dreptul de a recurge la o cale de atac cu privire la decizie si la orice mãsurã luatã în consecintã, în fata unei autoritãti sau a unei instante judiciare superioare competente, independente si impartiale, conform legii;

i(vi) dreptul de a fi asistat gratuit de un interpret, dacã nu întelege sau nu vorbeste limba utilizatã;

(vii) dreptul la respectarea deplinã a vietii sale private, în toate fazele procedurii.

3. Statele pãrti se vor strãdui sã promoveze adoptarea de legi si proceduri, înfiintarea de autoritãti si institutii, special concepute pentru copiii bãnuiti, acuzati sau gãsiti vinovati de încãlcarea legii penale si, în special:

a) sã stabileascã o vârstã minimã sub care copiii sã fie prezumati ca neavând capacitatea de a încãlca legea penalã;

b) sã ia, ori de câte ori este posibil si recomandabil, mãsuri de solutionare a cazurilor acestor copii, fãrã a recurge la procedura judiciarã, cu conditia ca drepturile si garantiile legale sã fie respectate pe deplin.

4. Va fi prevãzutã o întreagã gamã de dispozitii, precum cele referitoare la îngrijire, orientare si supraveghere, la îndrumare, la perioadele de probã, la plasamentul familial, la programe de educatie generalã si profesionalã si la solutii alternative celor privind îngrijirea într-un cadru institutional, pentru a asigura copiilor un tratament în interesul bunãstãrii lor si proportional cu situatia lor si cu infractiunea sãvârsitã.

 

ARTICOLUL 41

 

Nici o dispozitie din prezenta conventie nu aduce atingere prevederilor mai favorabile pentru realizarea acestor drepturi ale copilului care pot figura:

a)       în legislatia unui stat parte; sau

b)      b) în dreptul international în vigoare pentru statul respectiv.

 

PARTEA a II-a

 

ARTICOLUL 42

 

Statele pãrti se angajeazã sã facã larg cunoscute atât adultilor, cât si copiilor principiile si dispozitiile prezentei conventii, prin mijloace active si adecvate.

 

ARTICOLUL 43

 

1. În vederea examinãrii progreselor înregistrate de statele pãrti în executarea obligatiilor pe care si le-au asumat în virtutea prezentei conventii, se instituie un comitet al drepturilor copilului, ale cãrui atributii sunt descrise mai jos.

2. Comitetul se compune din 10 experti de o înaltã tinutã moralã si care posedã o competentã recunoscutã în domeniul reglementat de prezenta conventie. Membrii Comitetului sunt alesi de statele pãrti din rândul cetãtenilor lor si actioneazã în nume propriu, tinându-se seama de necesitatea asigurãrii unei repartitii geografice echitabile si a reprezentãrii principalelor sisteme juridice.

3. Membrii Comitetului sunt alesi prin vot secret de pe o listã de persoane desemnate de statele pãrti. Fiecare stat parte poate desemna un candidat dintre cetãtenii sãi.

4. Primele alegeri vor avea loc în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei conventii, iar ulterior, la fiecare 2 ani. Cu minimum 4 luni înaintea datei fiecãrei alegeri secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va invita în scris statele pãrti sã propunã candidatii lor într-un termen de douã luni.

Secretarul general va întocmi apoi o listã alfabeticã a candidatilor astfel desemnati, indicând statele pãrti care i-au desemnat, si o va comunica statelor pãrti la conventie.

5. Alegerile vor avea loc la reuniunile statelor pãrti, convocate de secretarul general, la sediul Organizatiei Natiunilor Unite. La aceste reuniuni, la care cvorumul se întruneste cu douã treimi din numãrul statelor pãrti, candidatii alesi în Comitet sunt cei care obtin cel mai mare numãr de voturi si majoritatea absolutã a voturilor reprezentantilor statelor pãrti prezente si votante.

6. Membrii Comitetului se aleg pentru un mandat de 4 ani. Ei pot fi realesi la o nouã prezentare a candidaturii lor. Mandatul a 5 membri desemnati la primele alegeri va înceta dupã 2 ani.

Numele celor 5 membri vor fi trase la sorti de cãtre presedintele reuniunii, imediat dupã prima alegere.

7. În caz de deces sau de demisie a unui membru al Comitetului sau dacã, pentru orice alt motiv, un membru declarã cã nu îsi mai poate exercita functiile sale în cadrul Comitetului, statul parte care a prezentat candidatura membrului respective numeste un alt expert dintre cetãtenii sãi pentru a ocupa postul vacant pânã la expirarea mandatului respectiv, sub rezerva aprobãrii de cãtre Comitet.

8. Comitetul aprobã regulamentul sãu de ordine interioarã.

9. Comitetul alege biroul sãu pentru o perioadã de 2 ani.

10. Adunãrile Comitetului se tin, în mod normal, la sediul Organizatiei Natiunilor Unite sau în orice alt loc corespunzãtor stabilit de Comitet. Comitetul se reuneste, de regulã, în fiecare an. Durata sesiunilor sale se stabileste si, dacã este cazul, se modificã de cãtre reuniunea statelor pãrti la prezenta conventie, sub rezerva aprobãrii de cãtre adunarea generalã.

11. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite pune la dispozitie Comitetului personalul si dotãrile necesare acestuia pentru a-si îndeplini eficient functiile încredintate conform prezentei conventii.

12. Membrii Comitetului creat în virtutea prezentei conventii primesc, cu aprobarea adunãrii generale, indemnizatii din resursele Organizatiei Natiunilor Unite, în conditiile si modalitãtile fixate de adunarea generalã.

 

ARTICOLUL 44

 

1. Statele pãrti se angajeazã sã supunã Comitetului, prin intermediul secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, rapoarte privitoare la mãsurile pe care le adoptã pentru punerea în vigoare a drepturilor recunoscute în prezenta conventie si la progresele realizate în exercitarea acestor drepturi:

a) în termen de 2 ani începând de la data intrãrii în vigoare a prezentei conventii pentru statele pãrti interesate;

b) în continuare, la fiecare 5 ani.

2. Rapoartele întocmite conform prezentului articol trebuie, dacã este cazul, sã arate cauzele sau dificultãtile care împiedicã statele pãrti sã se achite pe deplin de obligatiile prevãzute în prezenta conventie. Ele trebuie, de asemenea, sã cuprindã informatii suficiente pentru a da Comitetului o idee exactã asupra aplicãrii conventiei în tara respectivã.

3. Statele pãrti care au prezentat Comitetului un raport initial nu vor repeta în rapoartele pe care le prezintã ulterior conform prezentului articol, paragraful 1 alin. (b), informatiile de bazã pe care le-au comunicat anterior.

4. Comitetul poate cere statelor pãrti toate informatiile complementare referitoare la aplicarea conventiei.

5. Comitetul înainteazã la fiecare 2 ani adunãrii generale, prin intermediul Consiliului Economic si Social, un raport de activitate.

6. Statele pãrti asigurã difuzarea pe scarã largã a propriilor rapoarte pe teritoriul lor.

 

ARTICOLUL 45

 

Pentru a promova aplicarea efectivã a conventiei si a încuraja cooperarea internationalã în domeniul vizat de conventie:

a) Institutiile specializate, Fondul Natiunilor Unite pentru Copii si alte organe ale Natiunilor Unite au dreptul de a fi reprezentate la analizarea modului de aplicare a acelor dispozitii din prezenta conventie, care tin de mandatul lor. Comitetul poate invita institutiile specializate, Fondul Natiunilor Unite pentru Copii si orice alte organisme competente pe care le va considera corespunzãtoare sã dea avize specializate asupra aplicãrii conventiei în domeniile care tin de mandatele lor respective.

Comitetul poate invita institutiile specializate, Fondul Natiunilor Unite pentru Copii si alte organe ale Natiunilor Unite sã îi prezinte rapoarte asupra aplicãrii conventiei în sectoarele care tin de domeniul lor de activitate.

b) Comitetul transmite, dacã considerã necesar, institutiilor specializate, Fondului Natiunilor Unite pentru Copii si altor organisme competente orice raport al statelor pãrti, care contine o cerere sau care specificã necesitatea asigurãrii de consultantã ori asistentã tehnicã, însotit, dacã este cazul, de observatiile si sugestiile Comitetului referitoare la cererea sau specificatia respectivã.

c) Comitetul poate recomanda adunãrii generale sã cearã secretarului general sã dispunã efectuarea, în numele Comitetului, a unor studii asupra problemelor specifice care afecteazã drepturile copilului.

d) Comitetul poate face sugestii si recomandãri de ordin general, pe baza informatiilor primite în conformitate cu art. 44 si 45.

Aceste sugestii si recomandãri de ordin general se vor transmite tuturor statelor pãrti interesate si se vor supune atentiei adunãrii generale, însotite, dacã este cazul, de observatiile statelor pãrti.

 

PARTEA a III-a

 

ARTICOLUL 46

 

Prezenta conventie este deschisã spre semnare tuturor statelor.

 

ARTICOLUL 47

 

Prezenta conventie face subiectul ratificãrii. Instrumentele de ratificare vor fi înaintate secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.

 

ARTICOLUL 48

 

Prezenta conventie va rãmâne deschisã aderãrii oricãrui stat. Instrumentele de aderare vor fi înaintate secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.

 

ARTICOLUL 49

 

1. Prezenta conventie va intra în vigoare în a treizecea zi de la depunerea la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite a celui de-al douãzecilea instrument de ratificare sau de aderare.

2. Pentru fiecare stat care va ratifica prezenta conventie sau care va adera la aceasta dupã  depunerea celui de-al douãzecilea instrument de ratificare sau de aderare conventia va intra în vigoare în a treizecea zi de la depunerea de cãtre statul respectiv a intrumentului sãu de ratificare sau de aderare.

 

ARTICOLUL 50

 

1. Orice stat parte poate sã propunã un amendament si sã depunã textul acestuia la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite. Secretarul general va comunica propunerea de amendament statelor pãrti, cerându-le sã îi facã cunoscut dacã sunt în favoarea convocãrii unei conferinte a statelor pãrti, în vederea examinãrii propunerii si a supunerii ei la vot. Dacã în termen de 4 luni de la aceastã comunicare cel putin o treime din numãrul statelor pãrti se pronuntã în favoarea convocãrii unei asemenea conferinte, secretarul general convoacã conferinta sub auspiciile Organizatiei Natiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor pãrti prezente si votante la conferintã este supus spre aprobare adunãrii generale.

2. Orice amendament adoptat conform dispozitiilor paragrafului 1 al prezentului articol va intra în vigoare dupã aprobarea sa de cãtre Adunarea Generalã a Organizatiei Natiunilor Unite si dupã acceptarea sa cu o majoritate de douã treimi din numãrul statelor pãrti.

3. La intrarea sa în vigoare amendamentul are fortã obligatorie pentru statele pãrti care l-au acceptat, celelalte state rãmânând legate de dispozitiile din prezenta conventie si de toate amendamentele anterioare acceptate de ele.

 

ARTICOLUL 51

 

1. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va primi si va comunica tuturor statelor textul rezervelor formulate de state la data ratificãrii sau aderãrii.

2. Rezervele incompatibile cu obiectul si scopul prezentei conventii nu sunt admise.

3. Rezervele pot fi retrase în orice moment printr-o notificare în acest sens adresatã secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, care va informa, în consecintã, toate statele pãrti la conventie.

Notificarea va produce efecte de la data la care este primitã de secretarul general.

 

ARTICOLUL 52

 

Orice stat poate denunta prezenta conventie printr-o notificare scrisã adresatã secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite. Denuntarea produce efecte la un an de la data la care notificarea a fost primitã de secretarul general.

 

ARTICOLUL 53

 

Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentei conventii.

 

ARTICOLUL 54

 

Originalul prezentei conventii, ale cãrei texte în limbile arabã, chinezã, englezã, francezã, rusã si spaniolã sunt autentice în egalã mãsurã, va fi depus la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.

Drept care plenipotentiarii subsemnati, împuterniciti în mod corespunzãtor de guvernele lor respective, au semnat prezenta conventie.