MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI
P A R T E A I
Anul XIII - Nr. 314 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri, 13 iunie 2001
SUMAR
Legea nr. 18/1990 pentru
ratificarea Conventiei cu privire la drepturile copilului
REPUBLICÃRI
pentru ratificarea Conventiei cu privire la
drepturile copilului*)
Parlamentul României
adoptã prezenta lege.
Articol unic. - Se
ratificã Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptatã
de Adunarea Generalã a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie
1989.
*) Republicatã ca urmare a
constatãrii unor diferente de traducere din limba englezã în
limba românã în continutul conventiei.
CONVENTIE
cu privire la
drepturile copilului**)
PREAMBUL
**) Traducere.
Statele pãrti
la prezenta conventie,
având în vedere
cã, în conformitate cu principiile proclamate de Carta Natiunilor Unite,
recunoasterea demnitãtii si a drepturilor egale si inalienabile ale
tuturor membrilor familiei umane constituie fundamentul libertãtii,
dreptãtii si pãcii în lume,
având în vedere
cã în Cartã popoarele Natiunilor Unite au proclamat din nou
încrederea lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea si valoarea
persoanei umane si au hotãrât sã promoveze progresul social si
conditii mai bune de trai în contextul unei libertãti sporite,
recunoscând faptul
cã Natiunile Unite, în Declaratia Universalã a Drepturilor Omului
si în pactele internationale privind drepturile omului, au proclamat si au
convenit cã fiecare poate sã se prevaleze de drepturile si de
libertãtile enuntate de acestea, fãrã nici o deosebire de
rasã, culoare, sex, limbã, religie, opinie politicã sau
orice altã opinie, nationalitate si origine socialã, situatie
materialã,
statut la nastere sau alt statut,
amintind faptul
cã în Declaratia Universalã a Drepturilor Omului Natiunile Unite
au proclamat dreptul copiilor la îngrijire si asistentã speciale,
având convingerea
cã familia, ca unitate de bazã a societãtii si ca mediu
natural destinat cresterii si bunãstãrii tuturor membrilor
sãi si, în special, a copiilor, trebuie sã beneficieze de
protectia si de asistenta de care are nevoie pentru a-si putea asuma pe deplin
responsabilitãtile în cadrul societãtii,
recunoscând cã
pentru dezvoltarea plenarã si armonioasã a personalitãtii
sale copilul trebuie sã creascã într-un mediu familial, într-o
atmosferã de fericire, dragoste si întelegere, tinând seama de faptul
cã un copil trebuie sã fie pe deplin pregãtit sã
trãiascã independent în societate si sã fie educat în
spiritul idealurilor proclamate în Carta Natiunilor Unite si, în special, în
spiritul pãcii, demnitãtii, libertãtii, tolerantei,
egalitãtii si solidaritãtii,
având în vedere
cã necesitatea de a extinde protectia specialã acordatã
copilului a fost enuntatã în Declaratia de la Geneva din 1924 privind
drepturile copilului si în Declaratia drepturilor copilului, adoptatã de
Adunarea Generalã la 20 noiembrie 1959, si a fost recunoscutã în
Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, în Pactul international privind
drepturile civile si politice (în special art. 23 si 24), în Pactul
international privind drepturile economice, sociale si culturale (în special
art. 10) si în statutele si instrumentele aplicabile ale institutiilor
specializate si ale organizatiilor internationale preocupate de bunãstarea
copilului,
având în vedere
cã, asa cum s-a arãtat în Declaratia drepturilor copilului,
“datã fiind lipsa sa de maturitate fizicã si intelectualã,
copilul are nevoie de protectie si îngrijire speciale, inclusiv de o protectie
juridicã adecvatã, atât înainte cât si dupã nasterea sa”,
reamintind
dispozitiile Declaratiei cu privire la principiile sociale si juridice
aplicabile protectiei si bunãstãrii copiilor, cu referire
specialã la practicile în materie de plasament familial si de adoptie pe
plan national si international, precum si Regulile minimale standard ale
Natiunilor Unite privind administrarea justitiei în cazul minorilor (Regulile
de la Beijing), Declaratia privind protectia femeilor si copiilor în caz de
stare de urgentã si de conflict armat,
recunoscând cã
în toate tãrile lumii existã copii care trãiesc în
conditii extrem de dificile si care au nevoie de o atentie deosebitã,
tinând seama de
importanta traditiilor si a valorilor culturale ale fiecãrui popor în
protejarea si dezvoltarea armonioasã a copilului,
recunoscând
importanta cooperãrii internationale destinate
îmbunãtãtirii conditiilor de trai ale copiilor din toate
tãrile si, în special, din tãrile în curs de dezvoltare,
convin dupã
cum urmeazã:
PARTEA I
În sensul prezentei
conventii, prin copil se întelege orice fiintã umanã sub
vârsta de 18 ani, exceptând cazurile în care legea aplicabilã copilului
stabileste limita majoratului sub aceastã vârstã.
1. Statele
pãrti se angajeazã sã respecte si sã garanteze drepturile
stabilite în prezenta conventie tuturor copiilor din jurisdictia lor,
indiferent de rasã, culoare, sex, limbã, religie, opinie
politicã sau altã opinie, de nationalitate, apartenenta
etnicã sau originea socialã, de situatia materialã,
incapacitatea fizicã, de statutul la nastere sau de statutul dobândit al
copilului ori al pãrintilor sau al reprezentantilor legali ai acestuia.
2. Statele
pãrti vor lua toate mãsurile de protejare a copilului împotriva
oricãrei forme de discriminare sau de sanctionare pe considerente tinând
de situatia juridicã, activitãtile, opiniile declarate sau
convingerile pãrintilor, ale reprezentantilor sãi legali sau ale
membrilor familiei sale.
1. În toate actiunile
care privesc copiii, întreprinse de institutiile de asistentã
socialã publice sau private, de instantele judecãtoresti,
autoritãtile administrative sau de organele legislative, interesele
copilului vor prevala.
2. Statele
pãrti se obligã sã asigure copilului protectia si
îngrijirea necesare în vederea asigurãrii bunãstãrii sale,
tinând seama de drepturile si obligatiile pãrintilor sãi, ale
reprezentantilor sãi legali sau ale altor persoane cãrora acesta
le-a fost încredintat în mod legal, si în acest scop vor lua toate
mãsurile legislative si administrative corespunzãtoare.
3. Statele
pãrti vor veghea ca institutiile, serviciile si asezãmintele care
rãspund de protectia si îngrijirea copiilor sã respecte
standardele stabilite de autoritãtile competente, în special cele
referitoare la securitate si sãnãtate, la numãrul si
calificarea personalului din aceste institutii, precum si la asigurarea unei
supravegheri competente.
Statele pãrti
se angajeazã sã ia toate mãsurile legislative,
administrative si de orice altã naturã necesare în vederea
punerii în aplicare a drepturilor recunoscute în prezenta conventie. În cazul
drepturilor economice, sociale si culturale statele pãrti se
obligã sã adopte aceste mãsuri, fãrã a
precupeti resursele de care dispun si, dacã este cazul, în cadrul
cooperãrii internationale.
Statele pãrti
vor respecta responsabilitãtile, drepturile si îndatoririle ce revin
pãrintilor naturali ai copilului sau, dupã caz si conform
traditiei locale, membrilor familiei lãrgite sau comunitãtii,
tutorilor sau altor persoane care au, prin lege, copii în îngrijire, de a
asigura, de o manierã corespunzãtoare capacitãtilor în
continuã dezvoltare ale copilului, îndrumarea si orientarea necesare în
exercitarea de cãtre copil a drepturilor recunoscute în prezenta
conventie.
1. Statele
pãrti recunosc dreptul la viatã al fiecãrui copil.
2. Statele
pãrti vor face tot ce le stã în putintã pentru a asigura
supravietuirea si dezvoltarea copilului.
1. Copilul se
înregistreazã imediat dupã nasterea sa si are, prin nastere,
dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetãtenie si, în
mãsura posibiliului, dreptul de a-si cunoaste pãrintii si de a fi
îngrijit de acestia.
2. Statele
pãrti vor veghea ca aplicarea acestor drepturi sã respecte
legislatia lor nationalã si obligatiile pe care acestea si le-au asumat
în temeiul instrumentelor internationale aplicabile în materie, în special în
cazul în care nerespectarea acestora ar avea ca efect declararea copilului ca
apatrid.
1. Statele
pãrti se obligã sã respecte dreptul copilului de a-si
pãstra identitatea, inclusiv cetãtenia, numele si relatiile
familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege, fãrã nici o
imixtiune ilegalã.
2. În cazul în care
un copil este lipsit în mod ilegal de toate sau de o parte din elementele
constitutive ale identitãtii sale, statele pãrti vor asigura
asistenta si protectia corespunzãtoare pentru ca identitatea acestuia
sã fie restabilitã cât mai repede posibil.
1. Statele
pãrti vor veghea ca nici un copil sã nu fie separate de
pãrintii sãi împotriva vointei acestora, excepând situatia în
care autoritãtile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare si
cu respectarea legilor si a procedurilor aplicabile, cã aceastã
separare este în interesul suprem al copilului. O astfel de decizie poate
deveni necesarã în cazuri particulare cum ar fi, de exemplu, în cazul
copiilor maltratati sau neglijati de pãrinti sau în cazul în care
pãrintii trãiesc separat si se impune luarea unei hotãrâri
cu privire la locul de resedintã a copilului.
2. În toate cazurile
prevãzute la paragraful 1 din prezentul articol toate pãrtile
interesate trebuie sã aibã posibilitatea de a participa la
dezbateri si de a-si face cunoscute punctele de vedere.
3. Statele
pãrti vor respecta dreptul copilului care a fost separat de ambii
pãrinti sau de unul dintre ei de a întretine relatii personale si
contacte directe cu cei doi pãrinti ai sãi, în mod regulat,
exceptând cazul în care acest lucru contravine interesului supreme al copilului.
4. Când separarea
rezultã din mãsuri luate de cãtre un stat parte, precum
detentia, închisoarea, exilul, expulzarea sau moartea (inclusiv moartea,
indiferent de cauzã, survenitã în timpul detentiei) ambilor
pãrinti sau a unuia dintre ei ori a copilului, statul parte va furniza,
la cerere, pãrintilor, copilului sau, dupã caz, unui alt membru
al familiei informatiile esentiale despre locul unde se gãsesc membrul
sau membrii familiei, exceptând cazul în care divulgarea acestor informatii ar
aduce prejudicii bunãstãrii copilului. Statele pãrti vor
veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri sã nu
antreneze prin ea însãsi consecinte dãunãtoare pentru
persoana sau persoanele interesate.
1. În conformitate cu
obligatia ce revine statelor pãrti potrivit art. 9 paragraful 1, orice
cerere depusã de un copil sau de pãrintii acestuia, în vederea
intrãrii într-un stat parte sau a pãrãsirii acestuia în
scopul reîntregirii familiei, va fi examinatã de statele pãrti cu
bunãvointã, umanism si cu operativitate. Statele pãrti vor
veghea, de asemenea, ca depunerea unei astfel de cereri sã nu antreneze
consecinte nefaste asupra solicitantilor si membrilor familiei acestora.
2. Copilul ai
cãrui pãrinti îsi au resedinta în state diferite va avea dreptul
de a întretine, în afara unor situatii exceptionale, relatii personale si
contacte directe, în mod regulat, cu ambii sãi pãrinti.
În acest scop si în
conformitate cu obligatia care revine statelor pãrti în temeiul art. 9
paragraful 1, statele pãrti vor respecta dreptul copilului si al
pãrintilor sãi de a pãrãsi orice tarã,
inclusiv propria lor tarã, si de a reveni în propria lor tarã.
Dreptul de a pãrãsi orice tarã nu poate fi îngrãdit
decât de restrictiile prevãzute în mod expres de lege si care sunt
necesare pentru protejarea sigurantei nationale, a ordinii publice, a
sãnãtãtii publice sau a bunelor moravuri ori a drepturilor
si libertãtilor altora si care sunt compatibile cu celelalte drepturi
recunoscute în prezenta conventie.
1. Statele
pãrti vor lua mãsuri pentru a combate actiunile ilegale de
transferare si de împiedicare a reîntoarcerii copiilor în, respectiv din,
strãinãtate.
2. În acest scop
statele pãrti vor promova încheierea de acorduri bilaterale si
multilaterale sau aderarea la acordurile existente.
1. Statele
pãrti vor garanta copilului capabil de discernãmânt dreptul de
a-si exprima liber opinia asupra oricãrei probleme care îl priveste,
opiniile copilului urmând sã fie luate în considerare tinându-se seama
de vârsta sa si de gradul sãu de maturitate.
2. În acest scop
copilului i se va da, în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice
procedurã judiciarã sau administrative care îl priveste, fie
direct, fie printr-un reprezentant sau un organism competent, în conformitate
cu regulile de procedurã din legislatia nationalã.
1. Copilul are
dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a
cãuta, de a primi si de a difuza informatii si idei de orice
naturã, indiferent de frontiere, sub formã oralã,
scrisã, tipãritã sau artisticã ori prin orice alte
mijloace, la alegerea copilului.
2. Exercitarea
acestui drept poate face subiectul restrictiilor, dar numai al acelor
restrictii expres prevãzute de lege si absolut necesare pentru:
a) respectarea drepturilor
sau a reputatiei altora; sau
b) protejarea
securitãtii nationale, a ordinii publice, a
sãnãtãtii publice si a bunelor moravuri.
1. Statele
pãrti vor respecta dreptul copilului la libertatea de gândire, de
constiintã si religie.
2. Statele
pãrti vor respecta drepturile si obligatiile pãrintilor sau,
dupã caz, ale reprezentantilor legali ai copilului de a-l îndruma în
exercitarea dreptului sus-mentionat, de o manierã care sã
corespundã capacitãtilor în formare ale acestuia.
3. Libertatea de a-si
manifesta propriile convingeri religioase sau alte convingeri nu poate fi
îngrãditã decât de restrictiile prevãzute în mod expres de
lege si care sunt necesare pentru protectia securitãtii publice, a
ordinii publice, a sãnãtãtii publice si a bunelor moravuri
sau a libertãtilor si drepturilor fundamentale ale altora.
1. Statele
pãrti recunosc drepturile copilului la libertatea de asociere si la
libertatea de întrunire pasnicã.
2. Exercitarea
acestor drepturi nu poate fi îngrãditã decât de restrictiile
prevãzute în mod expres de lege si care sunt necesareîntr-o societate
democraticã, în interesul securitãtii nationale, al sigurantei
sau ordinii publice ori pentru a proteja sãnãtatea publicã
sau bunele moravuri ori pentru a proteja drepturile si libertãtile
altora.
1. Nici un copil nu
va fi supus unei imixtiuni arbitrare sau ilegale în viata sa privatã, în
familia sa, în domiciliul sãu ori în corespondenta sa, precum si nici
unui fel de atac ilegal la onoarea si reputatia sa.
2. Copilul are
dreptul la protectia garantatã de lege împotriva unor astfel de
imixtiuni sau atacuri.
Statele pãrti
vor recunoaste importanta functiei îndeplinite de mijloacele de informare în
masã si vor asigura accesul copilului la informatie si materiale
provenind din surse nationale si internationale, în special cele care
urmãresc promovarea bunãstãrii sale sociale, spirituale si
morale si a sãnãtãtii sale fizice si morale.
În acest scop statele
pãrti:
a) vor încuraja
difuzarea, prin mijloacele de informare în masã, de informatii si
materiale de interes social si educativ pentru copil si care sunt în
conformitate cu art. 29;
b) vor încuraja
cooperarea internationalã în producerea, schimbul si difuzarea de astfel
de informatii si materiale provenind din surse culturale, nationale si
internationale;
c) vor încuraja
producerea si difuzarea de cãrti pentru copii;
d) vor încuraja
mijloacele de informare în masã sã tinã seama, în mod
deosebit, de nevoile lingvistice ale copiilor autohtoni sau ale celor care
apartin unui grup minoritar;
e) vor favoriza
elaborarea unor principii cãlãuzitoare adecvate, destinate
protejãrii copilului împotriva informatiilor si materialelor care
dãuneazã bunãstãrii sale, având în vedere
prevederile art. 13 si 18.
1. Statele
pãrti vor depune eforturi pentru asigurarea recunoasterii principiului
potrivit cãruia ambii pãrinti au responsabilitãti comune
pentru cresterea si dezvoltarea copilului.
Pãrintii sau,
dupã caz, reprezentantii sãi legali sunt principalii responsabili
de cresterea si dezvoltarea copilului. Acestia trebuie sã actioneze, în
primul rând, în interesul suprem al copilului.
2. Pentru garantarea
si promovarea drepturilor enuntate în prezenta conventie statele pãrti
vor acorda ajutor corespunzãtor pãrintilor si reprezentantilor
legali ai copilului în exercitarea responsabilitãtii care le revine în
legãturã cu cresterea copilului si vor asigura crearea
institutiilor, asezãmintelor si serviciilor de îngrijire a copiilor.
3. Statele
pãrti vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a
asigura copiilor ai cãror pãrinti muncesc dreptul de a beneficia
de serviciile si asezãmintele de îngrijire a copiilor, pentru care ei
îndeplinesc conditiile cerute.
1. Statele
pãrti vor lua toate mãsurile legislative, administrative, sociale
si educative corespunzãtoare, în vederea protejãrii copilului
împotriva oricãror forme de violentã, vãtãmare sau
abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijentã, de rele tratamente
sau de exploatare, inclusiv abuz
sexual, în timpul cât se aflã în îngrijirea pãrintilor sau a
unuia dintre ei, a reprezentantului ori reprezentantilor legali sau a
oricãrei persoane cãreia i-a fost încredintat.
2. Aceste
mãsuri de protectie vor cuprinde, dupã caz, proceduri eficiente
pentru stabilirea de programe sociale care sã asigure sprijinul necesar
copilului si celor cãrora le-a fost încredintat, precum si pentru
instituirea altor forme de prevenire si pentru identificarea, denuntarea,
actionarea în instantã, anchetarea, tratarea si urmãrirea
cazurilor de rele tratamente aplicate copilului, descrise mai sus, si,
dacã este necesar, a procedurilor de implicare judiciarã.
1. Copilul care este,
temporar ori permanent, lipsit de mediul sãu familial sau care, pentru protejarea
intereselor sale, nu poate fi lãsat în acest mediu are dreptul la
protectie si asistentã speciale din partea statului.
2. Statele
pãrti, în conformitate cu legislatia lor nationalã, vor asigura
protectie alternativã pentru un astfel de copil.
3. Aceastã
protectie poate include, mai ales, plasamentul familial, likafalah din dreptul
islamic, adoptia sau, în caz de necesitate, plasarea în institutii
corespunzãtoare de îngrijire a copiilor.
În alegerea uneia
dintre aceste solutii este necesar sã se tinã seama în mod
corespunzãtor de necesitatea unei anumite continuitãti în
educarea copilului, precum si de originea sa etnicã, religioasã,
culturalã si lingvisticã.
Statele pãrti
care recunosc si/sau autorizeazã adoptia vor veghea ca interesele
supreme ale copilului sã primeze si:
a) vor veghea ca
adoptia unui copil sã fie autorizatã numai de autoritãtile
competente care verificã, în conformitate cu legea si cu procedurile
aplicabile, precum si pe baza tuturor informatiilor pertinente si credibile,
cã adoptia se poate realiza luând în considerare statutul copilului în
raport cu pãrintii, cu rudele si cu reprezentantii sãi legali si,
dacã este cazul, cã persoanele interesate si-au dat
consimtãmântul cu privire la adoptie în cunostintã de
cauzã în urma unei consilieri corespunzãtoare;
b) recunosc cã
adoptia în strãinãtate poate fi consideratã ca un mijloc
alternativ de asigurare a îngrijirii necesare copilului, dacã acesta, în
tara de origine, nu poate fi încredintat spre plasament familial sau spre
adoptie ori nu poate fi îngrijit în mod corespunzãtor;
c) vor asigura
cã, în cazul adoptiei în strãinãtate, copilul
beneficiazã de garantiile si standardele echivalente celor existente în
cazul adoptiei nationale;
d) vor lua toate
mãsurile corespunzãtoare pentru a se asigura cã, în cazul
adoptiei în strãinãtate, plasamentul copilului nu conduce la
obtinerea de câstiguri materiale necuvenite pentru persoanele implicate;
e) promoveazã
obiectivele prezentului articol, încheind aranjamente sau acorduri bilaterale
ori multilaterale, dupã caz, si se strãduiesc, în acest cadru,
sã asigure ca plasarea copiilor în strãinãtate sã
fie efectuatã de autoritãtile sau organele competente.
1. Statele
pãrti vor lua mãsurile necesare pentru ca un copil care
cautã sã obtinã statutul de refugiat sau care este
considerat refugiat în conformitate cu reglementãrile si procedurile
internationale si nationale aplicabile, fie cã este singur sau însotit
de mamã ori de tatã sau de orice altã persoanã,
sã beneficieze de protectia si asistenta umanitarã
corespunzãtoare, pentru a se putea bucura de drepturile recunoscute de
prezenta conventie si de celelalte instrumente internationale privind
drepturile omului sau ajutorul umanitar la care respectivele state sunt
pãrti.
2. În acest scop
statele pãrti vor contribui, dupã cum considerã necesar,
la toate eforturile întreprinse de O.N.U. si de alte organizatii guvernamentale
sau neguvernamentale competente cooperând cu O.N.U., pentru a proteja si ajuta
copiii care se gãsesc într-o astfel de situatie si pentru a gãsi
pãrintii sau alti membri ai familiei oricãrui copil refugiat, în
vederea obtinerii informatiilor necesare pentru reîntregirea familiei sale. În
cazul în care pãrintii sau alti membri ai familiei nu pot fi
gãsiti, copilului i se va acorda aceeasi protectie ca oricãrui
alt copil care este temporar sau total lipsit de mediul sãu familial,
indiferent de motiv, în conformitate cu principiile enuntate în prezenta
conventie.
1. Statele
pãrti recunosc cã pentru copiii handicapati fizic si mental
trebuie sã se asigure o viatã împlinitã si decentã,
în conditii care sã le garanteze demnitatea, sã le favorizeze
autonomia si sã le faciliteze participarea activã la viata
comunitãtii.
2. Statele
pãrti recunosc dreptul copiilor handicapati de a beneficia de îngrijiri
speciale si încurajeazã si asigurã, în mãsura resurselor
disponibile, la cerere, copiilor handicapati care îndeplinesc conditiile
prevãzute si celor care îi au în îngrijire, un ajutor adaptat situatiei
copilului si situatiei pãrintilor sau a celor cãrora le este
încredintat.
3. Recunoscând
nevoile speciale ale copiilor handicapati, ajutorul acordat conform
paragrafului 2 al prezentului articol va fi gratuit ori de câte ori acest lucru
este posibil, tinând seama de resursele financiare ale pãrintilor sau
ale celor care îi au în îngrijire, si va fi destinat asigurãrii
accesului efectiv al copiilor handicapati la educatie, formare
profesionalã, servicii medicale, recuperare, pregãtire în vederea
ocupãrii unui loc de muncã, activitãti recreative, de o
manierã care sã asigure deplina integrare socialã si
dezvoltare individualã a copiilor, inclusiv dezvoltarea lor
culturalã si spiritualã.
4. În spiritul
cooperãrii internationale, statele pãrti vor favoriza schimbul de
informatii relevante în domeniul medicinei preventive si al tratamentului
medical, psihologic si functional al copiilor handicapati, inclusiv prin
difuzarea si accesul la informatii referitoare la metodele de recuperare,
educare si formare profesionalã, în scopul de a permite statelor
pãrti sã îsi perfectioneze capacitãtile
si competentele si sã îsi extindã
experienta în aceste domenii. În aceastã privintã se va tine
seama, în mod deosebit, de nevoile tãrilor în curs de dezvoltare.
1. Statele
pãrti recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai bunã
stare de sãnãtate posibilã si de a beneficia de serviciile
medicale si de recuperare. Ele vor depune eforturi pentru a garanta cã
nici un copil nu este lipsit de dreptul de a avea acces la aceste servicii.
2. Statele
pãrti vor depune eforturi pentru a asigura aplicarea efectivã a
acestui drept si, în mod deosebit, vor lua mãsurile
corespunzãtoare pentru:
a) reducerea
mortalitãtii infantile si a celei în rândul copiilor;
b) asigurarea asistentei
medicale si a mãsurilor de ocrotire a sãnãtãtii
pentru toti copiii, cu accent pe dezvoltarea mãsurilor primare de
ocrotire a sãnãtãtii;
c) combaterea
maladiilor si a malnutritiei, inclusiv în cadrul mãsurilor primare de
ocrotire a sãnãtãtii, recurgând, printre altele, la
tehnologii accesibile si la aprovizionarea cu alimente nutritive si cu
apã potabilã, luând în considerare pericolele si riscurile de
poluare a mediului natural;
d) asigurarea
ocrotirii sãnãtãtii mamelor în perioada pre- si
postnatalã;
e) asigurarea
cã toate segmentele societãtii, în mod deosebit pãrintii
si copiii, sunt informate, au acces la educatie si sunt sprijinite în folosirea
cunostintelor de bazã despre sãnãtatea si alimentatia
copilului, despre avantajele alãptãrii, ale igienei si
salubritãtii mediului înconjurãtor si ale prevenirii
accidentelor;
f) crearea
serviciilor de medicinã preventivã, de îndrumare a
pãrintilor si de planificare familialã, si asigurarea educatiei
în aceste domenii.
3. Statele
pãrti vor lua toate mãsurile eficiente corespunzãtoare, în
vederea abolirii practicilor traditionale dãunãtoare
sãnãtãtii copiilor.
4. Statele
pãrti se angajeazã sã favorizeze si sã încurajeze
cooperarea internationalã în vederea asigurãrii, în mod
progresiv, a deplinei înfãptuiri a dreptului recunoscut în prezentul
articol. În aceastã privintã se va tine seama, în mod deosebit,
de nevoile tãrilor în curs de dezvoltare.
Statele pãrti
recunosc dreptul copilului care a fost plasat de cãtre autoritatea
competentã pentru a primi îngrijiri, la protejarea sau tratarea
afectiunilor sale fizice ori mentale, dreptul la verificarea periodicã a
tratamentului respectiv si a oricãror alte aspecte legate de plasarea
sa.
1. Statele
pãrti recunosc dreptul oricãrui copil de a beneficia de
asistentã socialã, inclusiv de asigurãri sociale, si vor
lua mãsuri pentru asigurarea exercitãrii depline a acestui drept
în conformitate cu legislatia lor nationalã.
2. La acordarea
indemnizatiilor prevãzute de lege se va tine seama, când este cazul, de
resursele si situatia copilului si ale persoanelor responsabile de întretinerea
sa, precum si de orice alte împrejurãri care au legãturã
cu cererea de acordare a indemnizatiilor, înaintatã de copil sau în
numele sãu.
1. Statele
pãrti recunosc dreptul oricãrui copil de a beneficia de un nivel
de trai care sã permitã dezvoltarea sa fizicã,
mentalã, spiritualã, moralã si socialã.
2. Pãrintilor
si oricãrei alte persoane care au în grijã un copil le revine în
primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilitãtilor si
a mijloacelor lor financiare, conditiile de viatã necesare în vederea
dezvoltãrii copilului.
3. Statele
pãrti vor adopta mãsurile corespunzãtoare, tinând seama de
conditiile nationale si în limita mijloacelor lor, pentru a ajuta
pãrintii si alte persoane care au în grijã un copil sã
valorifice acest drept si vor oferi în caz de nevoie asistentã
materialã si programe de sprijin destinate, în principal, satisfacerii
nevoilor de hranã, îmbrãcãminte si locuintã.
4. Statele
pãrti vor lua toate mãsurile adecvate pentru recuperarea pensiei
alimentare pentru copil de la pãrintii sãi sau de la alte
persoane care rãspund din punct de vedere financiar pentru acesta, atât
pe teritoriul statului parte, cât si în strãinãtate. Astfel, în
situatia în care persoana care rãspunde din punct de vedere financiar
pentru copil nu locuieste în statul în care locuieste copilul, statele
pãrti vor încuraja aderarea la acorduri internationale sau încheierea de
asemenea acorduri, precum si adoptarea oricãror alte întelegeri
corespunzãtoare.
1. Statele
pãrti recunosc dreptul copilului la educatie si, în vederea
asigurãrii exercitãrii acestui drept în mod progresiv si pe baza
egalitãtii de sanse, în special, statele membre vor avea obligatia:
a) de a asigura
învãtãmântul primar obligatoriu si gratuit pentru toti;
b) de a încuraja
crearea diferitelor forme de învãtãmânt secundar, atât general,
cât si profesional si de a le pune la dispozitia tuturor copiilor si de a
permite accesul tuturor copiilor la acestea, de a lua mãsuri
corespunzãtoare, cum ar fi instituirea gratuitãtii
învãtãmântului si acordarea unui ajutor financiar în caz de
nevoie;
c) de a asigura
tuturor accesul la învãtãmântul superior, în functie de
capacitatea fiecãruia, prin toate mijloacele adecvate;
d) de a pune la
dispozitie copiilor si de a permite accesul acestora la informarea si
orientarea scolarã si profesionalã;
e) de a lua
mãsuri pentru încurajarea frecventãrii cu regularitate a scolii
si pentru reducerea ratei abandonului scolar.
2. Statele
pãrti vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a
asigura aplicarea mãsurilor de disciplinã scolarã într-un
mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiintã umanã si în
conformitate cu prezenta conventie.
3. Statele
pãrti vor promova si vor încuraja cooperarea internationalã în
domeniul educatiei, mai ales în scopul de a contribui la eliminarea ignorantei
si a analfabetismului în lume si de a facilita accesul la cunostinte
stiintifice si tehnice si la metode de învãtãmânt moderne. În
aceastã privintã se va tine seama, în special, de nevoile
tãrilor în curs de dezvoltare.
1. Statele
pãrti sunt de acord cã educatia copilului trebuie sã
urmãreascã:
a) dezvoltarea
plenarã a personalitãtii, a vocatiilor si a aptitudinilor mentale
si fizice ale copilului;
b) cultivarea
respectului pentru drepturile omului si libertãtile fundamentale, precum
si pentru principiile consacrate în Carta Natiunilor Unite;
c) educarea copilului
în spiritul respectului fatã de pãrintii sãi, fatã
de limba sa, de identitatea si valorile sale culturale, fatã de valorile
nationale ale tãrii în care acesta locuieste, ale tãrii de
origine, precum si fatã de civilizatii diferite de a sa;
d) pregãtirea
copilului sã îsi asume responsabilitãtile vietii într-o societate
liberã, într-un spirit de întelegere, de pace, de tolerantã, de
egalitate între sexe si prietenie între toate popoarele si grupurile etnice,
nationale si religioase si cu persoanele de origine autohtonã;
e) educarea copilului
în spiritul respectului fatã de mediul natural.
2. Nici o dispozitie
din prezentul articol sau din art. 28 nu va fi interpretatã de o
manierã care sã aducã atingere libertãtii
persoanelor fizice sau juridice de a crea si conduce institutii de
învãtãmânt, cu conditia ca principiile enuntate în paragraful 1
al prezentului articol sã fie respectate si ca educatia datã în
aceste institutii sã respecte normele minimale prescrise de stat.
În statele în care
existã minoritãti etnice, religioase sau lingvistice ori persoane
de origine autohtonã copilul apartinând unei astfel de minoritãti
sau având origine autohtonã nu va fi privat de dreptul la viatã
culturalã proprie, de dreptul de a-si declara apartenenta religioasã
si de a-si practica propria religie, precum si dreptul de a folosi limba
proprie în comun cu alti membri ai grupului sãu.
1. Statele
pãrti recunosc copilului dreptul la odihnã si la vacantã,
dreptul de a practica activitãti recreative proprii vârstei sale, de a
participa liber la viata culturalã si artisticã.
2. Statele
pãrti respectã si promoveazã dreptul copilului de a
participa pe deplin la viata culturalã si artisticã si
încurajeazã punerea la dispozitie acestuia a mijloacelor adecvate de
petrecere a timpului liber si de desfãsurare a activitãtilor
recreative, artistice si culturale, în conditii de egalitate.
1. Statele
pãrti recunosc dreptul copilului de a fi protejat împotriva
exploatãrii economice si de a nu fi constrâns la vreo muncã ce
comportã vreun risc potential sau care este susceptibilã
sã îi compromitã educatia ori sã îi dãuneze
sãnãtãtii sau dezvoltãrii sale fizice, mentale,
spirituale, morale ori sociale.
2. Statele
pãrti vor lua mãsuri legislative, administrative, sociale si
educative pentru a asigura aplicarea prezentului articol. În acest scop si
tinând seama de dispozitiile aplicabile ale celorlalte instrumente
internationale, statele pãrti se obligã, în special:
a) sã fixeze o
vârstã minimã sau vârste minime de angajare;
b) sã adopte o
reglementare cu privire la orele si la conditiile de muncã;
c) sã
prevadã pedepse sau alte sanctiuni corespunzãtoare, pentru a
asigura aplicarea întocmai a prezentului articol.
Statele pãrti
vor lua mãsuri corespunzãtoare, inclusiv mãsuri legislative,
administrative, sociale si educationale, pentru a proteja copiii contra
folosirii ilicite de stupefiante si substante psihotrope, asa cum sunt acestea
definite de conventiile internationale în materie si pentru a preveni folosirea
copiilor în scopul producerii si al traficului ilicit de astfel de substante.
Statele pãrti
se angajeazã sã protejeze copilul contra oricãrei forme de
exploatare sexualã si de violentã sexualã. În acest scop
statele vor lua, în special, toate mãsurile corespunzãtoare pe
plan national, bilateral si multilateral, pentru a împiedica:
a) incitarea sau
constrângerea copiilor sã se dedea la activitãti sexuale ilegale;
b) exploatarea
copiilor în scopul prostitutiei sau al altor practici sexuale ilegale;
c) exploatarea copiilor
în scopul productiei de spectacole sau de materiale cu caracter pornografic.
Statele pãrti
vor lua toate mãsurile necesare, pe plan national, bilateral si
multilateral, pentru a preveni rãpirea, vânzarea si traficul de copii în
orice scop si sub orice formã.
Statele pãrti
vor proteja copilul contra oricãrei forme de exploatare
dãunãtoare oricãrui aspect al bunãstãrii
sale.
Statele pãrti
vor veghea ca:
a) nici un copil sã nu fie supus la torturã, la pedepse
sau la tratamente crude, inumane sau degradante. Pedeapsa capitalã sau
închisoarea pe viatã fãrã posibilitatea de a fi eliberat
nu va fi pronuntatã pentru infractiunile comise de persoane sub vârsta
de 18 ani;
b) nici un copil
sã nu fie privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar. Arestarea,
detinerea sau întemnitarea unui copil trebuie sã fie conformã cu
legea si nu va fi decât o mãsurã extremã si cât mai
scurtã posibil;
c) orice copil privat
de libertate sã fie tratat cu omenie si cu respectul cuvenit
demnitãtii umane si de o manierã care sã tinã seama
de nevoile persoanelor de vârsta sa. Astfel, orice copil privat de libertate va
fi separat de adulti, cu exceptia cazurilor în care se apreciazã ca
fiind în interesul major al copilului sã nu se procedeze astfel, si va
avea dreptul de a mentine contactul cu familia sa prin corespondentã si
vizite, în afara unor cazuri exceptionale;
d) copiii privati de
libertate sã aibã dreptul de a avea acces rapid la
asistentã juridicã sau la orice altã asistentã
corespunzãtoare, precum si dreptul de a contesta legalitatea
privãrii lor de libertate, în fata unui tribunal sau a unei alte
autoritãti competente, independente si impartiale, si dreptul la
judecarea în procedurã de urgentã a cazului respectiv.
1. Statele
pãrti se angajeazã sã respecte si sã asigure
respectarea regulilor dreptului umanitar international aplicabile în caz de
conflict armat si menite sã garanteze protectia copilului.
2. Statele
pãrti vor lua toate mãsurile posibile pentru a garanta ca
persoanele care nu au împlinit vârsta de 15 ani sã nu participe direct
la ostilitãti.
3. Statele
pãrti se vor abtine de a înrola în fortele lor armate persoane care nu
au împlinit vârsta de 15 ani. Atunci când încorporeazã persoane mai mari
de 15 ani, dar mai mici de 18 ani, statele pãrti se vor strãdui
sã înroleze, cu prioritate, pe cei mai în vârstã.
4. Conform obligatiei
care le revine în virtutea dreptului umanitar international de a proteja
populatia civilã în caz de conflict armat, statele pãrti vor lua
toate mãsurile fezabile, astfel încât copiii afectati de conflictul
armat sã beneficieze de protectie si de îngrijire.
Statele pãrti
vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a facilita
recuperarea fizicã si psihologicã si reintegrarea socialã
a copiilor, victime ale unei forme de neglijentã, exploatare sau abuz,
de torturã sau pedeapsã ori tratamente crude, inumane sau
degradante ori victime ale unui conflict armat. Aceastã readaptare si
aceastã reintegrare se vor desfãsura în conditii care
favorizeazã sãnãtatea, respectul de sine si demnitatea
copilului.
1. Statele
pãrti recunosc oricãrui copil bãnuit, acuzat sau cu
privire la care s-a dovedit cã a comis o încãlcare a legii penale
dreptul la un tratament conform cu simtul demnitãtii si al valorii
personale, care sã întãreascã respectul sãu pentru
drepturile omului si libertãtile fundamentale ale altora si care
sã tinã seama de vârsta sa, precum si de necesitatea de a
facilita reintegrarea sa în societate si asumarea de cãtre acesta a unui
rol constructiv în societate.
2. În acest scop si
tinând seama de dispozitiile în materie ale instrumentelor internationale,
statele pãrti vor veghea, în special:
a) ca nici un copil
sã nu fie bãnuit, acuzat sau declarat vinovat de o încãlcare
a legii penale datoritã unor actiuni sau omisiuni care nu erau interzise
de dreptul national sau international în momentul comiterii lor;
b) ca orice copil
bãnuit sau acuzat de o încãlcare a legii penale sã
aibã garantate cel putin urmãtoarele drepturi:
i(i) de a fi prezumat
nevinovat pânã la stabilirea vinovãtiei sale conform legii;
i(ii) de a fi
informat în cel mai scurt termen si direct despre acuzatiile care i se aduc
sau, dacã este cazul, prin intermediul pãrintilor sãi sau
al reprezentantilor legali si de a beneficia de asistentã
juridicã sau de orice alt fel de asistentã
corespunzãtoare, în vederea formulãrii si sustinerii
apãrãrilor sale;
i(iii) dreptul la
examinarea, fãrã întârziere, a cauzei sale de cãtre o
autoritate sau o instantã judiciarã competentã,
independentã si impartialã, printr-o procedurã de audiere
echitabilã si conformã cu prevederile legii, în prezenta celor
care îi asigurã asistentã juridicã sau de altã
naturã, iar dacã acest lucru nu este considerat contrar
interesului major al copilului, tinând seama mai ales de vârsta ori de situatia
acestuia, în prezenta pãrintilor sãi sau a reprezentantilor
sãi legali;
i(iv) de a nu fi
constrâns sã depunã mãrturie sau sã
mãrturiseascã cã este vinovat; dreptul de a interoga sau
de a cere interogarea martorilor acuzãrii, de a obtine aducerea si
interogarea martorilor apãrãrii, în conditii de egalitate;
i(v) dacã se
dovedeste cã a încãlcat legea penalã, dreptul de a recurge
la o cale de atac cu privire la decizie si la orice mãsurã
luatã în consecintã, în fata unei autoritãti sau a unei
instante judiciare superioare competente, independente si impartiale, conform
legii;
i(vi) dreptul de a fi
asistat gratuit de un interpret, dacã nu întelege sau nu vorbeste limba
utilizatã;
(vii) dreptul la respectarea
deplinã a vietii sale private, în toate fazele procedurii.
3. Statele
pãrti se vor strãdui sã promoveze adoptarea de legi si
proceduri, înfiintarea de autoritãti si institutii, special concepute
pentru copiii bãnuiti, acuzati sau gãsiti vinovati de
încãlcarea legii penale si, în special:
a) sã
stabileascã o vârstã minimã sub care copiii sã fie
prezumati ca neavând capacitatea de a încãlca legea penalã;
b) sã ia, ori
de câte ori este posibil si recomandabil, mãsuri de solutionare a
cazurilor acestor copii, fãrã a recurge la procedura
judiciarã, cu conditia ca drepturile si garantiile legale sã fie
respectate pe deplin.
4. Va fi
prevãzutã o întreagã gamã de dispozitii, precum
cele referitoare la îngrijire, orientare si supraveghere, la îndrumare, la
perioadele de probã, la plasamentul familial, la programe de educatie
generalã si profesionalã si la solutii alternative celor privind
îngrijirea într-un cadru institutional, pentru a asigura copiilor un tratament
în interesul bunãstãrii lor si proportional cu situatia lor si cu
infractiunea sãvârsitã.
Nici o dispozitie din
prezenta conventie nu aduce atingere prevederilor mai favorabile pentru
realizarea acestor drepturi ale copilului care pot figura:
a) în
legislatia unui stat parte; sau
b) b) în
dreptul international în vigoare pentru statul respectiv.
PARTEA a II-a
ARTICOLUL 42
Statele pãrti se angajeazã sã facã larg
cunoscute atât adultilor, cât si copiilor principiile si dispozitiile prezentei
conventii, prin mijloace active si adecvate.
1. În vederea
examinãrii progreselor înregistrate de statele pãrti în
executarea obligatiilor pe care si le-au asumat în virtutea prezentei
conventii, se instituie un comitet al drepturilor copilului, ale cãrui
atributii sunt descrise mai jos.
2. Comitetul se
compune din 10 experti de o înaltã tinutã moralã si care
posedã o competentã recunoscutã în domeniul reglementat de
prezenta conventie. Membrii Comitetului sunt alesi de statele pãrti din
rândul cetãtenilor lor si actioneazã în nume propriu, tinându-se
seama de necesitatea asigurãrii unei repartitii geografice echitabile si
a reprezentãrii principalelor sisteme juridice.
3. Membrii
Comitetului sunt alesi prin vot secret de pe o listã de persoane
desemnate de statele pãrti. Fiecare stat parte poate desemna un candidat
dintre cetãtenii sãi.
4. Primele alegeri
vor avea loc în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a
prezentei conventii, iar ulterior, la fiecare 2 ani. Cu minimum 4 luni înaintea
datei fiecãrei alegeri secretarul general al Organizatiei Natiunilor
Unite va invita în scris statele pãrti sã propunã
candidatii lor într-un termen de douã luni.
Secretarul general va
întocmi apoi o listã alfabeticã a candidatilor astfel desemnati,
indicând statele pãrti care i-au desemnat, si o va comunica statelor
pãrti la conventie.
5. Alegerile vor avea
loc la reuniunile statelor pãrti, convocate de secretarul general, la
sediul Organizatiei Natiunilor Unite. La aceste reuniuni, la care cvorumul se
întruneste cu douã treimi din numãrul statelor pãrti,
candidatii alesi în Comitet sunt cei care obtin cel mai mare numãr de
voturi si majoritatea absolutã a voturilor reprezentantilor statelor
pãrti prezente si votante.
6. Membrii
Comitetului se aleg pentru un mandat de 4 ani. Ei pot fi realesi la o
nouã prezentare a candidaturii lor. Mandatul a 5 membri desemnati la
primele alegeri va înceta dupã 2 ani.
Numele celor 5 membri
vor fi trase la sorti de cãtre presedintele reuniunii, imediat
dupã prima alegere.
7. În caz de deces
sau de demisie a unui membru al Comitetului sau dacã, pentru orice alt
motiv, un membru declarã cã nu îsi mai poate exercita functiile
sale în cadrul Comitetului, statul parte care a prezentat candidatura membrului
respective numeste un alt expert dintre cetãtenii sãi pentru a ocupa
postul vacant pânã la expirarea mandatului respectiv, sub rezerva
aprobãrii de cãtre Comitet.
8. Comitetul
aprobã regulamentul sãu de ordine interioarã.
9. Comitetul alege
biroul sãu pentru o perioadã de 2 ani.
10. Adunãrile
Comitetului se tin, în mod normal, la sediul Organizatiei Natiunilor Unite sau
în orice alt loc corespunzãtor stabilit de Comitet. Comitetul se
reuneste, de regulã, în fiecare an. Durata sesiunilor sale se stabileste
si, dacã este cazul, se modificã de cãtre reuniunea
statelor pãrti la prezenta conventie, sub rezerva aprobãrii de
cãtre adunarea generalã.
11. Secretarul
general al Organizatiei Natiunilor Unite pune la dispozitie Comitetului
personalul si dotãrile necesare acestuia pentru a-si îndeplini eficient
functiile încredintate conform prezentei conventii.
12. Membrii
Comitetului creat în virtutea prezentei conventii primesc, cu aprobarea
adunãrii generale, indemnizatii din resursele Organizatiei Natiunilor
Unite, în conditiile si modalitãtile fixate de adunarea generalã.
1. Statele
pãrti se angajeazã sã supunã Comitetului, prin
intermediul secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, rapoarte
privitoare la mãsurile pe care le adoptã pentru punerea în
vigoare a drepturilor recunoscute în prezenta conventie si la progresele
realizate în exercitarea acestor drepturi:
a) în termen de 2 ani
începând de la data intrãrii în vigoare a prezentei conventii pentru
statele pãrti interesate;
b) în continuare, la
fiecare 5 ani.
2. Rapoartele
întocmite conform prezentului articol trebuie, dacã este cazul,
sã arate cauzele sau dificultãtile care împiedicã statele
pãrti sã se achite pe deplin de obligatiile prevãzute în
prezenta conventie. Ele trebuie, de asemenea, sã cuprindã
informatii suficiente pentru a da Comitetului o idee exactã asupra
aplicãrii conventiei în tara respectivã.
3. Statele
pãrti care au prezentat Comitetului un raport initial nu vor repeta în
rapoartele pe care le prezintã ulterior conform prezentului articol,
paragraful 1 alin. (b), informatiile de bazã pe care le-au comunicat
anterior.
4. Comitetul poate
cere statelor pãrti toate informatiile complementare referitoare la
aplicarea conventiei.
5. Comitetul
înainteazã la fiecare 2 ani adunãrii generale, prin intermediul
Consiliului Economic si Social, un raport de activitate.
6. Statele
pãrti asigurã difuzarea pe scarã largã a propriilor
rapoarte pe teritoriul lor.
Pentru a promova
aplicarea efectivã a conventiei si a încuraja cooperarea
internationalã în domeniul vizat de conventie:
a) Institutiile
specializate, Fondul Natiunilor Unite pentru Copii si alte organe ale
Natiunilor Unite au dreptul de a fi reprezentate la analizarea modului de
aplicare a acelor dispozitii din prezenta conventie, care tin de mandatul lor.
Comitetul poate invita institutiile specializate, Fondul Natiunilor Unite
pentru Copii si orice alte organisme competente pe care le va considera
corespunzãtoare sã dea avize specializate asupra aplicãrii
conventiei în domeniile care tin de mandatele lor respective.
Comitetul poate
invita institutiile specializate, Fondul Natiunilor Unite pentru Copii si alte
organe ale Natiunilor Unite sã îi prezinte rapoarte asupra
aplicãrii conventiei în sectoarele care tin de domeniul lor de
activitate.
b) Comitetul
transmite, dacã considerã necesar, institutiilor specializate,
Fondului Natiunilor Unite pentru Copii si altor organisme competente orice
raport al statelor pãrti, care contine o cerere sau care
specificã necesitatea asigurãrii de consultantã ori asistentã
tehnicã, însotit, dacã este cazul, de observatiile si sugestiile
Comitetului referitoare la cererea sau specificatia respectivã.
c) Comitetul poate
recomanda adunãrii generale sã cearã secretarului general
sã dispunã efectuarea, în numele Comitetului, a unor studii
asupra problemelor specifice care afecteazã drepturile copilului.
d) Comitetul poate
face sugestii si recomandãri de ordin general, pe baza informatiilor
primite în conformitate cu art. 44 si 45.
Aceste sugestii si
recomandãri de ordin general se vor transmite tuturor statelor
pãrti interesate si se vor supune atentiei adunãrii generale,
însotite, dacã este cazul, de observatiile statelor pãrti.
PARTEA a III-a
ARTICOLUL 46
Prezenta conventie este deschisã spre semnare tuturor statelor.
Prezenta conventie
face subiectul ratificãrii. Instrumentele de ratificare vor fi înaintate
secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
Prezenta conventie va
rãmâne deschisã aderãrii oricãrui stat.
Instrumentele de aderare vor fi înaintate secretarului general al Organizatiei
Natiunilor Unite.
1. Prezenta conventie
va intra în vigoare în a treizecea zi de la depunerea la secretarul general al
Organizatiei Natiunilor Unite a celui de-al douãzecilea instrument de
ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare
stat care va ratifica prezenta conventie sau care va adera la aceasta
dupã depunerea celui de-al
douãzecilea instrument de ratificare sau de aderare conventia va intra
în vigoare în a treizecea zi de la depunerea de cãtre statul respectiv a
intrumentului sãu de ratificare sau de aderare.
1. Orice stat parte
poate sã propunã un amendament si sã depunã textul
acestuia la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite. Secretarul
general va comunica propunerea de amendament statelor pãrti, cerându-le
sã îi facã cunoscut dacã sunt în favoarea
convocãrii unei conferinte a statelor pãrti, în vederea
examinãrii propunerii si a supunerii ei la vot. Dacã în termen de
4 luni de la aceastã comunicare cel putin o treime din numãrul
statelor pãrti se pronuntã în favoarea convocãrii unei
asemenea conferinte, secretarul general convoacã conferinta sub
auspiciile Organizatiei Natiunilor Unite. Orice amendament adoptat de
majoritatea statelor pãrti prezente si votante la conferintã este
supus spre aprobare adunãrii generale.
2. Orice amendament
adoptat conform dispozitiilor paragrafului 1 al prezentului articol va intra în
vigoare dupã aprobarea sa de cãtre Adunarea Generalã a
Organizatiei Natiunilor Unite si dupã acceptarea sa cu o majoritate de
douã treimi din numãrul statelor pãrti.
3. La intrarea sa în
vigoare amendamentul are fortã obligatorie pentru statele pãrti
care l-au acceptat, celelalte state rãmânând legate de dispozitiile din
prezenta conventie si de toate amendamentele anterioare acceptate de ele.
1. Secretarul general
al Organizatiei Natiunilor Unite va primi si va comunica tuturor statelor
textul rezervelor formulate de state la data ratificãrii sau
aderãrii.
2. Rezervele
incompatibile cu obiectul si scopul prezentei conventii nu sunt admise.
3. Rezervele pot fi
retrase în orice moment printr-o notificare în acest sens adresatã
secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, care va informa, în
consecintã, toate statele pãrti la conventie.
Notificarea va
produce efecte de la data la care este primitã de secretarul general.
Orice stat poate
denunta prezenta conventie printr-o notificare scrisã adresatã
secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite. Denuntarea produce
efecte la un an de la data la care notificarea a fost primitã de
secretarul general.
Secretarul general al
Organizatiei Natiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentei
conventii.
Originalul prezentei
conventii, ale cãrei texte în limbile arabã, chinezã,
englezã, francezã, rusã si spaniolã sunt autentice
în egalã mãsurã, va fi depus la secretarul general al
Organizatiei Natiunilor Unite.
Drept care
plenipotentiarii subsemnati, împuterniciti în mod corespunzãtor de
guvernele lor respective, au semnat prezenta conventie.