MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

 

Anul XIII - Nr. 324       LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE    Vineri, iunie 2001

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 85 din 20 martie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 30/2000, precum si ale art. 166 alin. (41) din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată

 

Decizia nr. 118 din 24 aprilie 2001 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Decizia nr. 127 din 26 aprilie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 si ale art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată

 

Decizia nr. 133 din 26 aprilie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

89. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind concursul public de oferte nr. 25/2001 pentru concesionarea unor activităti miniere de exploatare

 

95. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind tarifele percepute pentru exploatarea sistemului national de transport al titeiului

 

161. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor privind aprobarea cotelor de recoltă pentru speciile de faună sălbatică de interes cinegetic, la care vânarea este permisă, pentru sezonul de vânătoare 15 mai 2001-14 mai 2002

 

ACTE ALE AUTORITĂTII NATIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

525. - Decizie privind acordarea Autorizatiei pentru înfiintarea capacitătii noi de distributie a energiei electrice “Statia de transformare 110/20 kV Sudrigiu” Societătii Comerciale “European Drinks” - S.A., cu sediul în localitatea Stei, judetul Bihor

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

367. - Ordin al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea criteriilor pe baza cărora se determină sumele aferente fondului de redistribuire pentru casele de asigurări de sănătate judetene, a municipiului Bucuresti, Casa Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor si Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 85

din 20 martie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 30/2000, precum si ale art. 166 alin. (41)

din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 30/2000, precum si ale art. 166 alin. (41) din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, exceptie ridicată de Irina Lazăr, Dumitru Grigore, Paraschiva Luca, Veta Bărădeanu, Marioara Botezatu, Mihaela Rugină, Petru Grigore, Camelia Mardare si Zorina Poponea în Dosarul nr. 1.799/2000 al Curtii de Apel Iasi.

La apelul nominal a răspuns avocat Lucian Pitigoi, în calitate de reprezentant al autorilor exceptiei, si Irina Lazăr, asistată de acelasi apărător, lipsind celelalte părti legal citate.

Reprezentantul autorilor exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia, arătând în esentă că Ordonanta

de urgentă a Guvernului nr. 30/2000 încalcă prevederile art. 41 alin. (1)-(3) si ale art. 135 alin. (4) din Constitutie, întrucât, “prin modificările si completările pe care aceasta le aduce art. 166 din Legea învătământului nr. 84/1995, sunt socotite ca parte a domeniului public toate terenurile pe care îsi desfăsoară activitatea unitătile de învătământ preuniversitar, desi unele dintre acestea sunt proprietate privată sau revendicate de cei deposedati de dreptul de proprietate în regimul trecut. Or, simpla posesie a acestor terenuri nu poate să determine trecerea lor, prin expresia «fac parte», în domeniul public al unitătilor administrative de învătământ, ci mai întâi trebuie să se identifice modurile de  dobândire si titlurile acestor unităti si apoi să poată fi incluse în domeniul public”. Se sustine, de asemenea, că dispozitiile ordonantei contravin prevederilor constitutionale ale art. 72 alin. (3) lit. m), potrivit cărora prin lege organică se reglementează organizarea generală a învătământului, precum si celor ale art. 114 alin. (4) teza întâi, conform cărora Guvernul poate adopta ordonante de urgentă numai în cazuri exceptionale. În sfârsit, se consideră că prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 30/2000 este încălcat art. 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 16 iunie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 1.799/2000, Curtea de Apel Iasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 30/2000, precum si ale art. 166 din Legea învătământului nr. 84/1995, exceptie ridicată de Irina Lazăr, Dumitru Grigore, Paraschiva Luca, Veta Bărădeanu, Marioara Botezatu, Mihaela Rugină, Petru Grigore, Camelia Mardare si Zorina Poponea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 41 alin. (1)-(3), referitoare la protectia proprietătii private, ale art. 72 alin. (3) lit. m), ale art. 114 alin. (4), care reglementează conditiile în care Guvernul poate să emită ordonante de urgentă, precum si ale art. 135, referitoare la bunurile proprietate publică.

Curtea de Apel Iasi, exprimându-si opinia, apreciază că “dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 30/2000, care prevăd că toate terenurile, indiferent de titlu si indiferent de modul de dobândire a proprietătii, dar pe care îsi desfăsoară activitatea unitătile de învătământ - grădinite, scoli generale, licee etc., fac parte din domeniul public, sunt neconstitutionale. Ordonanta nr. 30/2000 încalcă principiul egalitătii titularilor dreptului de proprietate, indiferent de forma proprietătii si a obligatiei de a despăgubi pe proprietar în cazul modificării regimului juridic al bunului”. Instanta consideră, de asemenea, că, potrivit art. 41 din Constitutie, nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, cu o dreaptă si prealabilă despăgubire.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor, în punctul său de vedere, apreciază că “prevederile art. 166 alin. (3), alin. (4) si alin. (41)-(44) din Legea învătământului nr. 84/1995 sunt constitutionale, numai în măsura în care ele se aplică împreună cu dispozitiile art. 41 alin. (3) din Constitutie”.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia este neîntemeiată în măsura în care imobilele la care se referă textul criticat lrse află în proprietatea statului”. De asemenea, se sustine că lăprintr-o lege nu se poate dispune trecerea fără plată în proprietatea publică a statului a unor imobile intrate legal în proprietatea exclusivă a unor persoane fizice sau juridice de drept privat. O asemenea operatiune se poate face, potrivit prevederilor art. 41 alin. (3) din Constitutie, numai prin expropriere, pentru o cauză de utilitate publică, si care să aibă loc, potrivit legii, după o dreaptă si prealabilă despăgubire”.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 30/2000, precum si ale art. 166 din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată.

I. Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 30/2000 pentru modificarea si completarea art. 166 din Legea învătământului nr. 84/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 17 aprilie 2000, contravine art. 72 alin. (3) lit. m) si art. 114 alin. (4) teza întâi din Constitutie, dispozitii care prevăd:

- Art. 72 alin. (3) lit. m): “Prin lege organică se reglementează: [...]

m) organizarea generală a învătământului;”;

- Art. 114 alin. (4) teza întâi: “În cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgentă.”

Examinând sub acest aspect exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că aceasta este neîntemeiată si, în consecintă, urmează să fie respinsă.

Referitor la motivul de neconstitutionalitate privind reglementarea prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 30/2000 a unui domeniu rezervat legii organice, Curtea retine că în jurisprudenta sa a stabilit că interdictia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveste numai ordonantele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdictie decurgând direct din textul constitutional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă la alin. (4) al art. 114 din Constitutie, referitor la ordonantele de urgentă, deoarece cazul exceptional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitătii constitutionale a institutiei (de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998). Rezultă că ordonanta de urgentă nu este o varietate a ordonantei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constitutionale care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă fată unui caz exceptional.

Curtea constată, de asemenea, că nu este întemeiat nici motivul de neconstitutionalitate referitor la încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 114 alin. (4), prin aceea că ordonanta de urgentă nu are la bază existenta unui “caz exceptional” care ar fi putut permite Guvernului să o adopte. Într-adevăr, motivarea cuprinsă în nota de fundamentare a ordonantei de urgentă justifică existenta cazului exceptional si răspunde totodată exigentelor stabilite de Curtea Constitutională prin jurisprudenta sa, cu privire la interesul public si urgenta reglementării pentru aprecierea constitutionalitătii ordonantelor de urgentă. Din cuprinsul notei de fundamentare rezultă că a fost loabsolut necesar si urgent să fie reglementată unitar natura juridică a întregii baze materiale a învătământului, având în vedere că art. 166 alin. (4) privind baza materială a învătământului preuniversitar a avut o aplicabilitate provizorie”.

În legătură cu critica adusă ordonantei de urgentă privind încălcarea art. 114 alin. (4) din Constitutie, la aceeasi solutie se ajunge si pe baza argumentelor înfătisate în opinia separată formulată la Decizia Curtii Constitutionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o mentin si în cauza de fată.

II. Autorii exceptiei sustin totodată că dispozitiile art. 166 din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, astfel cum au fost modificate si completate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 30/2000, încalcă prevederile art. 41 alin. (1)-(3) si ale art. 135 alin. (4) din Constitutie.

Curtea Constitutională constată că în realitate sunt criticate numai prevederile alin. (41) al art. 166 din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, astfel cum rezultă din argumentele expuse de autorii exceptiei. Pe cale de consecintă, prin prezenta decizie Curtea urmează să se pronunte numai asupra constitutionalitătii acestui text de lege.

Dispozitiile alin. (41) al art. 166 din Legea învătământului nr. 84/1995 republicată, au fost introduse prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 30/2000, iar ulterior completate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 206 din 15 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000. Aceste dispozitii au următorul continut: “Terenurile si clădirile în care îsi desfăsoară activitatea unitătile de învătământ preuniversitar de stat - grădinite, scoli generale (primare si gimnaziale), licee, grupuri scolare, seminarii teologice, scoli profesionale si scoli postliceale - fac parte din domeniul, public al comunelor, oraselor si municipiilor în a căror rază teritorială îsi desfăsoară activitatea. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea unitătilor de învătământ preuniversitar de stat.”

Curtea Constitutională constată că acest text de lege nu contravine dispozitiilor art. 41 alin. (1)-(3) din Constitutie.

Reglementarea cuprinsă în textele de lege criticate de autorii exceptiei priveste terenurile si clădirile în care îsi desfăsoară activitatea învătământul preuniversitar, făcând astfel parte din domeniul public al comunelor, oraselor, municipiilor si sectoarelor municipiului Bucuresti.

Apartenenta acestor bunuri la domeniul public implică în mod incontestabil existenta unui titlu legal, pe care instantele de judecată urmează să îl verifice.

În măsura în care în procesul de aplicare a acestor prevederi legale s-ar nesocoti dispozitiile constitutionale referitoare la protectia proprietătii private, prevederile cuprinse în alin. (41) al art. 166 din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, ar putea fi interpretate ca având un înteles contrar Constitutiei. Acest aspect însă priveste aplicarea legii, care este de competenta instantelor judecătoresti, iar nu controlul de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutională.

Curtea constată că o solutie în materie este continută în prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Potrivit art. 16 din această lege, în situatia imobilelor ocupate de unităti bugetare din învătământ, fostilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în conditiile legii, iar în cazul în care imobilul nu mai este necesar potrivit scopului legal stabilit, fostii proprietari vor fi notificati pentru a putea opta pentru restituirea în natură.

Curtea retine că dispozitiile legale criticate sunt în concordantă si cu prevederile art. 135 alin. (4) din Constitutie.

Acest text constitutional enumeră bunurile asupra cărora se poate constitui proprietatea publică. Potrivit aceluiasi alineat

legea poate prevedea si alte categorii de bunuri ce fac obiectul proprietătii publice, ceea ce face, de altfel, art. 166 alin. (41) din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată.

III. În sfârsit, invocarea, în motivarea exceptiei, a încălcării dispozitiilor art. 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia nu are nici o relevantă, întrucât Curtea examinează conformitatea dispozitiilor legale criticate cu Constitutia, iar nu compatibilitatea acestora cu alte dispozitii legale.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi sub aspectul art. 114 alin. (4) din Constitutie,

CURTEA

În numele legii

DECIDE :

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 30/2000, precum si ale art. 166 alin. (4 1 ) din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, exceptie ridicată de Irina Lazăr, Dumitru Grigore, Paraschiva Luca, Veta Bărădeanu, Marioara Botezatu, Mihaela Rugină, Petru Grigore, Camelia Mardare si Zorina Poponea în Dosarul nr. 1.799/2000 al Curtii de Apel Iasi.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 martie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 118

din 24 aprilie 2001

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2)

din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor

si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghită – procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Aurel Kozma, Milica Kozma si Floriana Virginia Kozma în Dosarul nr. 2.880/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă si de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde Ilie Mândreanu, lipsind autorii exceptiei si Paul Mândreanu, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Partea prezentă solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate pe care o consideră doar un mijloc de tergiversare a solutionării pe fond a cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale, solicită respingerea exceptiei

ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 septembrie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 2.880/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a

civilă si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte.

Exceptia a fost formulată de Aurel Kozma, Milica Kozma si Floriana Virginia Kozma în cadrul unui proces civil având ca obiect evacuarea din imobil. În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 72 alin. (3) lit. k) si l) si ale art. 114. Se consideră că “regimul general al proprietătii, protectia socială, precum si ordonanta presedintială sunt domenii reglementate prin legi organice”, astfel că nu pot fi supuse reglementării prin ordonante ale Guvernului.

Instanta de judecată, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40 din 8 aprilie 1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999.

Acest text de lege are următorul continut: “Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriasului sau al fostului chirias de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl îndreptăteste pe proprietar să ceară în justitie evacuarea neconditionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonantei presedintiale.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate critică aceste dispozitii legale în raport cu prevederile constitutionale ale art. 72 alin. (3) lit. k) si l) si ale art. 114, deoarece “Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante, dar numai în domenii care nu fac obiectul legilor organice”.

Textele constitutionale invocate au următorul cuprins:

- Art. 72 alin. (3) lit. k) si l): “Prin lege organică se reglementează: [...]

k) regimul juridic general al proprietătii si al mostenirii;

l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele si protectia socială;”;

- Art. 114: “(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul si data până la care se pot emite ordonante.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei.

(4) În cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgentă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.

(5) Aprobarea sau respingerea ordonantelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse si ordonantele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).”

Cu privire la argumentele aduse de autorii exceptiei Curtea constată că interdictia reglementării de către Guvern în domeniul legilor organice priveste numai ordonantele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdictie decurgând nemijlocit din textul constitutional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă la alin. (4) al art. 114 din Constitutie, referitor la ordonantele de urgentă, deoarece cazul exceptional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitătii constitutionale a institutiei. În acest sens Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998.

De asemenea, prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997, Curtea Constitutională a statuat că, “din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constitutie si al celorlalte dispozitii constitutionale, nu rezultă că reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice; fără îndoială, în continutul unor asemenea reglementări pot exista si norme de domeniul legii organice care atrag deci adoptarea lor cu majoritatea prevăzută de Constitutie pentru astfel de legi. Aceasta însă nu înseamnă transformarea tuturor dispozitiilor Codului de procedură civilă în prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge, practic, la completarea Constitutiei, care reglementează expres si limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, între care nu figurează dispozitii legale privind procedura civilă”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutiile statuate prin deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în această cauză, astfel că exceptia de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă.

Această solutie se impune, de altfel, si pentru motivul că măsura evacuării din spatiul detinut abuziv de chiriasul care refuză să încheie contractul de închiriere în termen de 60 de zile de la notificarea făcută de proprietar poate fi luată pe calea ordonantei presedintiale, institutie reglementată la art. 581 din Codul de procedură civilă si care face parte din ansamblul procedurilor de judecată. Or, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, “Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Aurel Kozma, Milica Kozma si Floriana Virginia Kozma în Dosarul nr. 2.880/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă si de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 aprilie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 127

din 26 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 si ale art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 si ale art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, exceptie ridicată de Fundatia - Editura - Revista “România Mare” - S.R.L. din Bucuresti si Corneliu Vadim Tudor în Dosarul nr. 4.611/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

La apelul nominal se prezintă avocat Florica Nitu pentru Sorin Rosca Stănescu, lipsind autorii exceptiei. Procedura

de citare este legal îndeplinită. Avocatul prezent solicită respingerea exceptiei de necon- stitutionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinând că dispozitiile de lege criticate nu încalcă prevederile constitutionale. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind nefondată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, referitoare la prevederile legale criticate.

CURTEA,

având în vederea actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 4.611/1999, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 si ale art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Fundatia - Editura - Revista leRomânia Mare” - S.R.L. din Bucuresti si Corneliu Vadim Tudor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 si ale art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997, modificată, contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si ale art. 54 din Constitutie, deoarece se “creează o categorie de persoane privilegiate care pot să introducă actiuni fără satisfacerea taxei de timbru si o altă categorie.care este supusă cu usurintă abuzurilor procesuale ale reclamantilor”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civilă, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia ridicată este întemeiată, deoarece “aplicarea textului de lege criticat creează fără nici o justificare legală o categorie de persoane privilegiate în ce priveste introducerea unor astfel de actiuni având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru daune morale aduse onoarei, demnitătii sau reputatiei unei personae fizice, creând astfel posibilitatea atât a unor abuzuri de drept, cât si a exercitării  drepturilor procesuale cu rea-credintă”.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor, în punctul său de vedere, consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că dispozitiile art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997, modificată, nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si ale art. 54. De asemenea, se apreciază că în mod gresit a fost ridicată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998, deoarece acestea nu au legătură cu obiectul cauzei.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 2, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Prin Încheierea din 26 septembrie 2000 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 si ale art. 15 lit. f 1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată. Prevederile art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 au fost introduse prin pct. 4 al art. I din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 si modificate prin Legea nr. 112/1998 privind aprobarea acestei ordonante (lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). Aceste prevederi au următoarea redactare: “Sunt scutite de taxe judiciare de timbru: actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: […] f1) stabilirea si acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnitătii sau reputatiei unei persoane  fizice;”

Totodată, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind solutionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, s-au adus modificări lit. f1) a art. 15 din Legea nr. 146/1997, care are în present următorul cuprins: “stabilirea si acordarea de despăgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnitătii, reputatiei, vietii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine;”

Autorii exceptiei sustin că textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), conform cărora “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări”, precum si ale art. 54, potrivit cărora “Cetătenii români, cetătenii străini si apatrizii trebuie să-si exercite drepturile si libertătile

constitutionale cu bună-credintă, fără să încalce drepturile si libertătile celorlalti”.

Analizând cererea prin care a fost ridicată exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorii acesteia au înteles să invoce numai neconstitutionalitatea art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997, modificată, iar nu si pe cea a art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998, întrucât acest text legal priveste art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, dispozitii de care nu depinde solutionarea pricinii. Asa fiind, având în vedere dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora Curtea decide numai asupra constitutionalitătii unor dispozitii legale în vigoare de care depinde solutionarea cauzei, urmează ca, în temeiul alin. (6) al aceluiasi articol, să se respingă, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998.

Curtea retine ca fiind determinante în solutionarea cauzei doar prevederile art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997, modificată.

Examinând sub acest aspect exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997, modificată, au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000, Curtea a retinut că lăinstituirea unor exceptii (scutiri de plata taxei) de la regula generală a plătii taxelor judiciare de timbru nu constituie o discriminare. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constitutie «Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind, asadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situatii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalitătii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligatie constitutională a cetătenilor, prevăzută de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, conform cărora «Cetătenii au obligatia să contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice». Asa fiind, nu se poate considera că prin textul de lege criticat ar fi fost încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine modificarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate anterior îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Referitor la sustinerile autorilor exceptiei, în sensul că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 54, Curtea constată că aceste critici sunt nerelevante pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE :

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Fundatia - Editura - Revista “România Mare” - S.R.L. din Bucuresti si Corneliu Vadim Tudor în Dosarul nr. 4.611/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, exceptie ridicată de aceiasi autori în acelasi dosar.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 aprilie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 133

din 26 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea

si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, exceptie ridicată de Guvernul României în Dosarul nr. 6.412/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

La apelul nominal răspunde Chesaru Cobilenschi Radu Mihail, lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate în sustinerea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 cuprinde norme procedurale, de aplicare imediată, care nu contravin principiului neretroactivitătii legii si nici celui al accesului liber la justitie, solicitându-se respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 februarie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 6.412/2001, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. 3 din  Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Exceptia a fost ridicată de Guvernul României într-un litigiu de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 “a fost redactat defectuos, îndepărtându-se de la principiile constitutionale referitoare la aplicabilitatea în timp a legilor (art. 15 alin. 2), accesul liber la justitie (art. 21) si organizarea instantelor judecătoresti (art. 125)”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a I I I - a civilă , exprimându-si opinia, apreciază că exceptia ridicată este întemeiată, deoarece, lepotrivit art. 25 din Legea nr. 92/1992, recursul declarat împotriva hotărârilor pronuntate de tribunale în apel se judecă de curtile de apel, existând astfel o ierarhizare a instantelor judecătoresti, conform art. 125 din Constitutie. Asadar, prin judecarea recursului declarat împotriva hotărârii pronuntate de tribunal în apel, tot de către tribunal, care a solutionat si apelul, se aduce atingere art. 125 din Constitutie”.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, arată că dispozitiile art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 sunt norme de procedură care nu retroactivează si nici nu ultraactivează, ci sunt de imediată aplicare. Se mai sustine că dispozitiile legale criticate “nu aduc atingere nici prevederilor art. 21 si art. 125 din Constitutie, deoarece din redactarea lor rezultă că nu se stabileste o ierarhie, competentă si procedură de judecată, acestea fiind reglementate numai prin lege”. Pentru aceste motive se apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din

Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, text care are următorul continut:

“Recursurile declarate sau aflate în curs de judecată vor fi trecute la sectiile care judecă conflicte de muncă si litigii de muncă din cadrul tribunalelor.”

Autorul exceptiei consideră că aceste dispozitii legale contravin următoarelor norme constitutionale:

- Art. 15. alin. (2): “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.”;

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;

- Art. 125 alin. (3): “Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, se constată că prin Decizia nr. 93 din 27 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 15 mai 2001, Curtea Constitutională s-a pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor legale criticate, prin raportare la art. 15 alin. (2) si la art. 21 din Constitutie, retinând în esentă următoarele:

-         art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 nu contine nici o dispozitie cu aplicare sau cu efect retroactiv, astfel că nu contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.

În temeiul dispozitiilor art. 78 din Constitutie “Legea se publică în Monitorul Oficial al României si intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei”. Conform principiului constitutional al neretroactivitătii legii “data prevăzută în textul” legii pentru intrarea acesteia în vigoare, alta decât cea a publicării, nu poate fi decât ulterioară publicării. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie “Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege”. Asadar, intră în atributia exclusivă a legiuitorului stabilirea instantelor judecătoresti competente să judece anumite litigii, precum si a modului de constituire a completelor de judecată. Aceste reglementări, având caracter de norme procedurale, sunt de imediată aplicare, asadar de la data intrării în vigoare a legii;

- este neîntemeiată si sustinerea potrivit căreia dispozitiile legale criticate ar aduce atingere sau îngrădire prevederilor constitutionale ale art. 21, privind accesul liber la justitie, raportate la cele ale art. 128 din Constitutie, conform cărora “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”. Într-adevăr, principiul accesului liber la justitie nu are semnificatia că acest acces trebuie să fie asigurat la toate structurile judecătoresti, deoarece reglementarea competentei si a căilor de atac intră în atributia exclusivă a legiuitorului, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situatii deosebite, cu conditia de a nu se aduce atingere unor norme sau principii constitutionale.

Considerentele pe care s-a întemeiat solutia anterioară a Curtii Constitutionale sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

În legătură cu critica adusă dispozitiilor art. IV alin. 3 din ordonantă privind încălcarea art. 125 din Constitutie, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece în spetă legea prevede că solutionarea recursurilor se face de către tribunale, desigur nu de aceiasi judecători care au solutionat apelul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, exceptie ridicată de Guvernul României în Dosarul nr. 6.412/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 aprilie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

ACTE ALE ORGANELOR  DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

privind concursul public de oferte nr. 25/2001 pentru concesionarea unor activităti miniere

de exploatare

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

având în vedere:

- solicitările persoanelor juridice pentru concesionarea unor activităti miniere de exploatare, adresate Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale;

- prevederile art. 10 si 40 din Legea minelor nr. 61/1998;

- prevederile art. 18-29 din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 61/1998, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 639/1998;

- Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor;

- Normele metodologice-cadru de aplicare a Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 216/1999,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 368/1999 privind reorganizarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale si al Ordinului ministrului industriei si resurselor nr. 7/2001,

emite prezentul ordin:

 

Art. 1. - Agentia Natională pentru Resurse Minerale, cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Mendeleev nr. 36-38, sectorul 1, telefon +(40)1-3132204, fax +(40)1-2107440, oferă, în vederea concesionării activitătilor miniere de exploatare în conditiile Legii minelor nr. 61/1998 si ale Hotărârii Guvernului nr. 639/1998, zăcămintele cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Durata concesionării activitătilor miniere de exploatare este de maximum 20 de ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive de câte 5 ani.

Art. 3. - În scopul întocmirii ofertelor Agentia Natională pentru Resurse Minerale asigură accesul la datele specifice, în baza unui acord de confidentialitate, pentru utilizarea datelor si informatiilor geologice, cu plata tarifelor pentru consultare, în conditiile legii.

Art. 4. - Ofertele pentru concesionarea activitătilor miniere de exploatare se depun la Agentia Natională pentru Resurse Minerale în termen de 90 de zile calendaristice de la data publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 5. - Conditiile de participare, continutul minimal al ofertelor si modul de evaluare a acestora sunt reglementate prin Procedura de selectie a ofertelor - Runda 25/2001 - exploatare, care se oferă gratuit, la cerere, la sediul Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale.

Art. 6. - Solicitantii vor primi, contra unor tarife stabilite, caietul de sarcini întocmit pentru fiecare zăcământ oferit spre concesiune.

Art. 7. - Ofertantii rămân angajati prin termenii ofertelor lor pentru toată durata de valabilitate a licentei solicitate.

Art. 8. - Concursul public de oferte pentru concesionarea unor activităti miniere de exploatare se organizează în conformitate cu prevederile Legii minelor nr. 61/1998, ale Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr. 61/1998, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 639/1998, ale Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor si ale Normelor metodologice-cadru de aplicare a Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 216/1999.

Art. 9. - (1) Deschiderea ofertelor va avea loc în sedintă publică, la sediul Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale. Data si ora sedintei publice de deschidere a plicurilor se anuntă la depunerea ofertelor.

(2) Nerespectarea continutului plicurilor si a coordonatelor zăcământului oferit determină descalificarea ofertantului.

Art. 10. - (1) În cazul în care până la expirarea termenului limită de depunere a ofertelor nu se depun cel putin două oferte, Agentia Natională pentru Resurse Minerale va proceda la republicarea anuntului publicitar, iar procedura licitatiei va fi reluată de la etapa depunerii ofertelor.

(2) Pentru continuarea desfăsurării procedurii de licitatie este necesar ca după deschiderea plicurilor exterioare, precum si a plicurilor interioare, care contin oferta tehnică, cel putin două oferte să întrunească conditiile prevăzute de lege.

(3) În cazul în care nici în urma celei de-a doua runde nu se desemnează nici un câstigător, Agentia Natională pentru Resurse Minerale va atribui concesionarea prin negociere directă conform legii.

Art. 11. - Agentia Natională pentru Resurse Minerale va analiza ofertele în maximum 30 de zile si va comunica rezultatul evaluării tuturor ofertantilor.

Art. 12. - Negocierea licentelor de exploatare cu câstigătorii concursului începe după finalizarea eventualelor contestatii si durează 30 de zile lucrătoare.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Maria Iuliana Stratulat

 

Bucuresti, 31 mai 2001.

Nr. 89.

 

ANEXĂ

 

LISTA

cuprinzând perimetrele de exploatare - Runda 25/2001

 

Nr.

crt.

Denumirea perimetrului

Localizarea perimetrului

(judetul)

Suprafata

(km 2 )

Coordonate-Stereo, ‘70

Resursele minerale

X

Y

1.

CILIBIA 2

Buzău

0,225

399616

658684

Nisip si pietris

 

 

 

 

399610

658778

 

 

 

 

 

399622

659142

 

 

 

 

 

399855

659530

 

 

 

 

 

399410

659510

 

 

 

 

 

399410

658606

 

2.

TOPALU

Constanta

0,401

340700

742250

Nisip si pietris

 

 

 

 

341200

742125

 

 

 

 

 

341250

742200

 

 

 

 

 

341500

742120

 

 

 

 

 

341500

742000

 

 

 

 

 

342300

741770

 

 

 

 

 

342200

741570

 

 

 

 

 

340600

742050

 

3.

SAGNA

Neamt

0,023

plaja1

zona Tămăseni

Nisip si pietris

 

 

 

 

611732

650165

 

 

 

 

 

611872

650383

 

 

 

 

 

611772

650549

 

 

 

 

0,016

plaja 2

zona Buruienesti

 

 

 

 

 

611751

650701

 

 

 

 

 

611417

651025

 

 

 

 

 

611548

650800

 

 

 

 

0,023

plaja 3

zona Sagna II

 

 

 

 

 

610896

650977

 

 

 

 

 

610471

650957

 

 

 

 

 

610737

650863

 

 

 

 

0,023

plaja 4

zona Lutca

 

 

 

 

 

608274

651898

 

 

 

 

 

608179

651799

 

 

 

 

 

608181

651680

 

 

 

 

 

608421

651878

 

 

 

 

0,040

plaja 5

zona Sagna-Neamt

 

 

 

 

 

608375

651090

 

 

 

 

 

608325

650805

 

 

 

 

 

608203

650826

 

 

 

 

 

608039

651054

 

 

 

 

 

608061

650921

 

 

 

 

 

608267

650713

 

 

 

 

 

608450

650871

 

 

 

 

0,039

plaja 6

zona Gâdinti

 

 

 

 

 

606528

651021

 

 

 

 

 

606018

650927

 

 

 

 

 

606138

650857

 

 

 

 

 

606370

650876

 

4.

JOLDESTI

Botosani

0,074

674092.52

617904.25

Nisip si pietris

 

 

 

 

674104.4

617965.79

 

 

 

 

 

673872.12

618314.17

 

 

 

 

 

673578.82

618268.51

 

 

 

 

 

673300.17

618291.5

 

 

 

 

 

673329.18

618217.09

 

 

 

 

 

673638.42

618186.29

 

 

 

 

 

673901.04

618213.9

 

 

 

 

 

673946.1

618022.53

 

                                                                                                                                                                                   

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

privind tarifele percepute pentru exploatarea Sistemului national de transport al titeiului,

gazolinei, condensatului si etanului lichid

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

având în vedere:

- Legea petrolului nr. 134/1995;

- Hotărârea Guvernului nr. 1.265/1996 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii petrolului nr. 134/1995 si modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.043/1995 privind unele măsuri în domeniul cooperării cu parteneri străini la explorarea de titei si gaze în România;

- Hotărârea Guvernului nr. 1.363/2000 privind modificarea si completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii petrolului nr. 134/1995, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.265/1996;

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei;

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 216/2000 privind reglementarea situatiei juridice a conductelor magistrale

si a instalatiilor, echipamentelor si dotărilor anexe, aferente Sistemului national de transport al titeiului, gazolinei, condensatului si etanului lichid;

- Nota de fundamentare privind propunerile de tarife pentru transportul titeiului;

- Avizul Oficiului Concurentei nr. 1.569 din 17 mai 2001, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 368/1999 privind reorganizarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale si al Ordinului ministrului industriei si resurselor nr. 7/2001,

emite prezentul ordin.

 

Art. 1. - Se aprobă tarifele percepute pentru exploatarea Sistemului national de transport al titeiului, gazolinei, condensatului si etanului lichid, prevăzute în anexele nr. 1-5.

Art. 2. - Exploatarea Sistemului national de transport al titeiului, gazolinei, condensatului si etanului lichid se face de unităti specializate, având calitatea de transportator comun, care vor presta servicii de transport în schimbul unor tarife, în conditii egale pentru toti producătorii si furnizorii.

Art. 3. - Accesul la Sistemul national de transport al titeiului, gazolinei, condensatului si etanului lichid se face în urma încheierii unui contract de transport cu transportatorul comun.

Art. 4. - Tarifele prevăzute în anexele nr. 1-5 se pot ajusta numai cu avizul Oficiului Concurentei, pe baza cererilor de ajustare primite de la prestatori.

Art. 5. - Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 6. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare începând cu data de 17 mai 2001.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Maria Iuliana Stratulat

 

Bucuresti, 4 iunie 2001.

Nr. 95.

 

ANEXA Nr. 1

 

TARIFELE

pentru transportul titeiului din import la Societatea Comercială

“Petromidia” - S.A. Constanta, valabile din data de 17 mai 2001

 

Intervalul de cantităti de transportat

Tariful*)

(lei/tonă)

- până la 100.000 tone/lună

33.308

- între 100.000 si 150.000 tone/lună

30.533

- între 150.000 si 200.000 tone/lună

27.757

- peste 200.000 tone/lună

19.430


*) Tariful nu include T.V.A.

 

ANEXA Nr. 2

 

TARIFELE

pentru transportul titeiului din import la Arpechim Pitesti, valabile din data de 17 mai 2001

 

Intervalul de cantităti de transportat

Tariful*)

(lei/tonă)

- până la 150.000 tone/lună

116.579

între 150.000 si 160.000 tone/lună

113.804

peste 160.000 tone/lună

111.028

 

ANEXA Nr. 3

 

TARIFELE

pentru transportul titeiului din import la Lukoil, valabile din data de 17 mai 2001

 

Intervalul de cantităti de transportat

Tariful*)

(lei/tonă)

- până la 60.000 tone/lună

122.131

- între 60.000 si 70.000 tone/lună

116.579

- peste 70.000 tone/lună

111.028

 

ANEXA Nr. 4

 

TARIFELE

pentru transportul titeiului din import la Societatea Comercială

“Rafo” - S.A. Onesti, valabile din data de 17 mai 2001

 

Intervalul de cantităti de transportat

Tariful*)

(lei/tonă)

- până la 60.000 tone/lună

122.131

- între 60.000 si 100.000 tone/lună

113.804

- peste 100.000 tone/lună

108.252

 

ANEXA Nr. 5

 

TARIFELE

pentru transportul titeiului, gazolinei, etanului lichid si condensatului din tară la Societatea Natională a Petrolului “Petrom” - S.A., valabile din data de 17 mai 2001

 

Intervalul de cantităti de transportat

Tariful*)

(lei/tonă)

- 550.000 tone/lună

164.599


*) Tariful nu include T.V.A.

 

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea cotelor de recoltă pentru speciile de faună sălbatică de interes cinegetic,

la care vânarea este permisă, pentru sezonul de vânătoare 15 mai 2001-14 mai 2002

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

având în vedere prevederile art. 8 lit. f) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 lit. B.b) din Hotărârea Guvernului nr. 12/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu modificările si completările ulterioare,

emite următorul ordin:

 

Art. 1. - Se aprobă cotele de recoltă pentru speciile de faună sălbatică de interes cinegetic, la care vânarea este permisă, pentru sezonul de vânătoare 15 mai 2001- 14 mai 2002, prevăzute în anexele nr. 1-4, care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Realizarea cotelor de recoltă aprobate se va face pentru fiecare specie si pentru fiecare fond de vânătoare, cu respectarea reglementărilor în vigoare referitoare la autorizarea, organizarea si practicarea vânătorii, urmărindu-se conservarea biodiversitătii faunei cinegetice si păstrarea echilibrului ecologic.

(2) În cazul speciilor de cervide, gestionarii fondurilor de vânătoare au obligatia să realizeze cotele de recoltă în structura aprobată, respectiv trofeu, selectie, femele si tineret, iar prin vânarea exemplarelor de selectie se va urmări îmbunătătirea calitătii populatiilor speciilor de vânat.

Art. 3. - (1) În cazul fondurilor de vânătoare pentru care nu au fost încheiate contracte de gestionare în temeiul Legii fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, cu modificările ulterioare, actualii gestionari ai fondurilor de vânătoare pot realiza, până la încheierea noilor contracte, parte din cota de recoltă aprobată pentru fiecare specie, proportional cu perioada legală de vânare a acesteia, după formula:

 

Ci = Ct  x Pi / Pt ,

 

în care:

Ci - cota de recoltă maximă, în bucăti, care poate fi realizată până la data lai” (valoarea rezultată din calcul se rotunjeste la întreg, în minus);

Ci - cota de recoltă, în bucăti, aprobată pentru întreg sezonul de vânătoare;

Pi - timpul, în zile, scurs de la începutul perioadei de vânare până la data “i”;

Pt - timpul total, în zile, al perioadei de vânare pentru specia de vânat respectivă.

 

(2) Gestionarii fondurilor de vânătoare prevăzute la alin. (1) au obligatia să asigure paza acestora până la data predării gestiunii lor către titularii noilor contracte de gestionare încheiate în conditiile legii.

Art. 4. - (1) Gestionarii prevăzuti de lege ai fondurilor de vânătoare răspund de aplicarea prevederilor prezentului ordin, iar directia de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor si oficiile cinegetice din cadrul inspectoratelor teritoriale de regim silvic si cinegetic exercită controlul aplicării lor.

(2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin orice dispozitie contrară îsi încetează aplicabilitatea.

Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar anexele nr. 1-4 vor fi comunicate celor interesati de către directia de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor.

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 14 mai 2001.

Nr. 161.

 

ACTE ALE AUTORITĂTII NATIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

DECIZIE

privind acordarea Autorizatiei pentru înfiintarea capacitătii noi de distributie a energiei electrice “Statia de transformare 110/20 kV Sudrigiu”

Societătii Comerciale “European Drinks”-S.A. , cu sediul în localitatea Stei, judetul Bihor

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

în temeiul art. 5 pct. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 29/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 99/2000, cu modificările ulterioare, al art. 70 lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 63/1998 privind energia electrică si termică, al Hotărârii Guvernului nr. 567/1999 privind aprobarea Regulamentului de acordare a licentelor si autorizatiilor în sectorul energiei electrice si termice,

ca urmare a solicitării Societătii Comerciale “European Drinks”-S.A., cu sediul în localitatea Stei, judetul Bihor, înregistrată sub nr. 2.991 din 22 noiembrie 2000,

având în vedere raportul prezentat de Departamentul licente, autorizări si reglementări tehnice în sedinta Consiliului de reglementare al ANRE din data de 25 mai 2001,

emite prezenta decizie.

 

Art. 1. - Se acordă Societătii Comerciale “European Drinks”-S.A. Autorizatia nr. 2 din 25 mai 2001 pentru înfiintarea capacitătii noi de distributie a energiei electrice “Statia de transformare 110/20 kV Sudrigiu”.

Art. 2. - Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala titularului autorizatiei.

Art. 3. - Departamentul de licente, autorizări si reglementări tehnice va asigura aducerea la îndeplinire a prevederilor prezentei decizii si va urmări respectarea de către titular a conditiilor autorizatiei.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Ion Lungu

 

Bucuresti, 25 mai 2001.

Nr. 525.

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

privind aprobarea criteriilor pe baza cărora se determină sumele aferente fondului de redistribuire pentru casele de asigurări de sănătate judetene, a municipiului Bucuresti,

Casa Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor si Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti

 

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

în temeiul dispozitiilor art. 60 alin. (2) si ale art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 18 lit. b) si p) din Statutul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 37/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 29 martie 2001,

având în vedere Referatul de aprobare nr. 1.847 din 5 iunie 2001 al Departamentului economic, avizat de directorul general si aprobat de presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, precum si art. 18 lit. h) din Statutul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

emite prezentul ordin.

 

Art. 1. - Se aprobă criteriile pe baza cărora se determină sumele aferente fondului de redistribuire pentru casele de asigurări de sănătate judetene, a municipiului Bucuresti, Casa Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor si Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti, astfel:

a) accesul echitabil al asiguratului la servicii de sănătate prin egalizarea puterii de cumpărare a serviciilor medicale la acelasi nivel si acelasi cost prin distribuirea resurselor colectate pe persoană, în fiecare judet si în functie de nevoile relative (risc de îmbolnăvire) calculate pe categorii de vârstă si sex;

b) situatiile specifice din judete din punct de vedere al infrastructurii existente;

c) asigurarea decontării serviciilor medicale pentru asiguratii care virează contributia de asigurări de sănătate la alte case de asigurări de sănătate.

Art. 2. - Directiile de specialitate din cadrul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

prof. univ. dr. Eugeniu Turlea

 

Bucuresti, 6 iunie 2001.

Nr. 367.