MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

Anul XIII - Nr. 349       LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE     Vineri, 29 iunie 2001

 

SUMAR

 

ORDONANTE SI HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

90. - Ordonantã de urgentã pentru modificarea si completarea Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare

 

91. - Ordonantã de urgentã pentru stabilirea coeficientilor de ierarhizare ai soldelor unor functii din structurile Ministerului Apãrãrii Nationale, ale cãror state de organizare intrã în vigoare în perioada 1 iunie 2001-31 decembrie 2003 ca urmare a procesului de reorganizare a Armatei României 

 

96. - Ordonantã de urgentã privind controlul contributiilor de asigurãri sociale si solutionarea contestatiilor împotriva mãsurilor dispuse prin actele de control întocmite de organele de control ale Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurãri Sociale si ale caselor teritoriale de pensii

 

97. - Ordonantã de urgentã privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializãrii alimentelor

 

583. - Hotãrâre privind stabilirea criteriilor de încadrare a activitãtilor de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare din zonele I si II de expunere la radiatii

 

ORDONANTE SI HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTÃ DE URGENTÃ

pentru modificarea si completarea Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare

 

În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutia României,

 

Guvernul României adoptã prezenta ordonantã de urgentã.

 

Art. I. - Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificãrile si completãrile ulterioare, se modificã si se completeazã dupã cum urmeazã:

1. Dupã alineatul 2 al articolului 2 se introduce alineatul 21 cu urmãtorul cuprins:

“Gradele cadrelor militare în ordinea lor ierarhicã în Ministerul Apãrãrii Nationale sunt:

A. Maistri militari si subofiteri:

a) maistru militar clasa a V-a, respectiv sergent;

b) maistru militar clasa a IV-a, respectiv sergent-major;

c) maistru militar clasa a III-a, respectiv plutonier;

d) maistru militar clasa a II-a, respectiv plutonier-major;

e) maistru militar clasa I, respectiv plutonier adjutant;

f) maistru militar principal, respectiv plutonier adjutant principal;

B. Ofiteri:

a) ofiteri cu grade inferioare:

- sublocotenent, respectiv aspirant, pentru cei din arma marinã;

- locotenent;

- cãpitan;

b) ofiteri cu grade superioare:

- maior, respectiv locotenent-comandor, pentru cei din arma aviatie si arma marinã;

- locotenent-colonel, respectiv cãpitan-comandor, pentru cei din arma aviatie si arma marinã;

- colonel, respectiv comandor, pentru cei din arma aviatie si arma marinã;

c) generali si amirali:

- general de brigadã - cu o stea, respectiv general de flotilã aerianã - cu o stea, pentru cei din arma aviatie si contraamiral de flotilã - cu o stea, pentru cei din arma marinã;

- general-maior - cu douã stele, respectiv contra-amiral - cu douã stele, pentru cei din arma marinã;

- general-locotenent - cu trei stele, respectiv viceamiral - cu trei stele, pentru cei din arma marinã;

- general - cu patru stele, respectiv amiral – cu patru stele, pentru cei din arma marinã.”

2. Dupã alineatul 1 al articolului 5 se introduce alineatul 2 cu urmãtorul cuprins:

“Accesul în profesie, precum si evolutia ulterioarã pe  treptele ierarhiei militare au la bazã principiile si normele cuprinse în prezenta lege. În aplicarea acestora, pentru cadrele militare ale Ministerului Apãrãrii Nationale se elaboreazã Ghidul carierei militare, aprobat prin hotãrâre a Guvernului.”

3. La articolul 36, partea introductivã a alineatului 2 va avea urmãtorul cuprins:

“În cadrul institutiilor de stat cu atributii în domeniul apãrãrii si sigurantei nationale, în structurile specializate ale Ministerului de Interne si Ministerului Justitiei, precum si în cazul magistratilor militari, ofiterii în activitate pot proveni si dintre:”

4. La alineatul 1 al articolului 40, dupã litera d) se introduc literele e) si f) cu urmãtorul cuprins:

“e) militari angajati pe bazã de contract, care au absolvit cursul de formare subofiteri în conditiile stabilite prin ordin al ministrului apãrãrii nationale;

f) militari angajati pe bazã de contract, absolventi ai scolilor postliceale de specialitate corespunzãtoare specialitãtilor militare, pentru care nu sunt organizate cursuri de formare pe filierã directã si indirectã.”

5. Litera h) a articolului 41 va avea urmãtorul cuprins:

“h) absolventi ai liceelor, scolilor profesionale ori ai unei scoli echivalente, în raport cu nevoile fortelor armate. Bãrbatii trebuie sã aibã serviciul militar îndeplinit.”

6. Dupã articolul 41 se introduce articolul 411 cu urmãtorul cuprins:

“Art. 41 1 . - Persoanele care urmeazã sã devinã cadre militare în conditiile art. 36 alin. 1 lit. a)-c), ale art. 38 lit. a) si ale art. 40 alin. 1 lit. a), la admiterea într-o institutie militarã de învãtãmânt pentru formarea ofiterilor, maistrilor militari sau subofiterilor în activitate, încheie cu Ministerul Apãrãrii Nationale contracte cu durata de 8 ani de la numirea lor în prima functie.

În conditiile prevãzute la art. 36 alin. 1 lit. d) si e), art. 38 lit. b) si c), precum si la art. 40 alin. 1 lit. b) si c) persoanele în cauzã, înainte de a urma cursul de formare ofiteri, maistri militari sau subofiteri în activitate, în conditiile Ghidului carierei militare, încheie cu Ministerul Apãrãrii Nationale contracte cu durata de 4 ani.

Dupã expirare contractele pot fi reînnoite, în functie de optiunea pãrtilor, pe perioade succesive cu durata de pânã la 4 ani, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului apãrãrii nationale.

Cadrele militare care au o vechime ca ofiter, maistru militar sau subofiter în activitate de cel putin 15 ani pot încheia cu Ministerul Apãrãrii Nationale contracte pânã la împlinirea limitei de vârstã în grad.

Cu 6 luni înainte de expirarea contractului pãrtile sunt obligate sã se încunostinteze reciproc asupra intentiei de reînnoire a acestuia.

În situatia în care înainte de expirarea duratei stabilite cadrele militare reziliazã contractul potrivit art. 85 alin. 1 lit. h), ele sunt obligate sã anunte Ministerul Apãrãrii Nationale cu cel putin 30 de zile înainte, iar în cazul primului contract cadrele militare sunt obligate si sã restituie cheltuielile de întretinere pe timpul scolarizãrii, proportional cu perioada de contract rãmasã neexecutatã.

Aceeasi obligatie de restituire a cheltuielilor de întretinere pe timpul scolarizãrii revine cadrelor militare, dacã sunt trecute în rezervã de cãtre Ministerul Apãrãrii Nationale, potrivit art. 85 alin. 1 lit. i)-l), art. 87 si art. 88, înainte de expirarea primului contract.

În situatia în care Ministerul Apãrãrii Nationale trece în rezervã cadrele militare înainte de expirarea contractelor, potrivit art. 85 alin. 1 lit. e), sau la expirarea contractelor, potrivit art. 85 alin. 1 lit. e 1 ), din initiativa Ministerului Apãrãrii Nationale, acestea beneficiazã de mãsuri de protectie socialã conform prevederilor legale.

Contractele pot fi reziliate prin acordul ambelor pãrti în situatia în care trecerea în rezervã a cadrelor militare se face potrivit art. 85 alin. 1 lit. f) si g). În aceste cazuri pãrtile nu au obligatii una fatã de cealaltã.”

7. Dupã alineatul 4 al articolului 50 se introduce alineatul 5 cu urmãtorul cuprins:

“În Ministerul Apãrãrii Nationale celor prevãzuti la art. 38 lit. a) si art. 39 lit. b) li se acordã gradul de maistru militar clasa a V-a.”

8. La articolul 51 se introduce alineatul 2 cu urmãtorul cuprins:

“În Ministerul Apãrãrii Nationale celor prevãzuti la art. 40 alin. 1 lit. a), b) si d) si la art. 41 lit. a), c) si f) li se acordã gradul de sergent.”

9. Dupã alineatul 1 al articolului 54 se introduce alineatul 2 cu urmãtorul cuprins:

“Numãrul cadrelor militare din Ministerul Apãrãrii Nationale care urmeazã sã fie înaintate în gradul urmãtor în cursul unui an calendaristic se va stabili anual de cãtre ministrul apãrãrii nationale, în raport cu numãrul functiilor cu acest grad ce urmeazã sã fie încadrate, în limitele prevãzute în lege.”

10. Dupã alineatul 2 al articolului 66 se introduc alineatele 3 si 4 cu urmãtorul cuprins:

“Coloneilor si comandorilor în activitate din Ministerul Apãrãrii Nationale, care au o vechime în grad de minimum 5 ani si au fost încadrati în aceastã perioadã cel putin 3 ani în functii prevãzute în statele de organizare cu grad de general, similare si au fost apreciati în ultimii 3 ani cu calificativul «foarte bun», la trecerea în rezervã sau direct în retragere li se va acorda gradul de general de brigadã, respectiv general de flotilã aerianã sau contraamiral si vor fi trecuti în rezervã sau direct în retragere cu noul grad. Prevederile alin. 3 nu se aplicã celor trecuti în rezervã sau direct în retragere prin aplicarea art. 85 lit. e 1 )-l), art. 87 si art. 88.”

11. La articolul 75 se introduce alineatul 2 cu urmãtorul cuprins:

“În Ministerul Apãrãrii Nationale cadrele militare se numesc în functii prevãzute în statele de organizare cu grade egale sau mai mari cu cel mult o treaptã decât cele pe care le au. Numirea în functii prevãzute în statele de organizare cu grade mai mari cu o treaptã decât cele pe care le au se poate face numai în situatia în care ofiterii, maistrii militari sau subofiterii în cauzã îndeplinesc conditiile privind studiile, stagiul în functii si alte criterii necesare, stabilite în Ghidul carierei militare, pentru a fi înaintate în grad o datã cu numirea în functie.”

12. Dupã articolul 75 se introduce articolul 751 cu urmãtorul cuprins:

“Art. 751 . - Selectionarea cadrelor militare din Ministerul Apãrãrii Nationale pentru numirea în functii prevãzute în statele de organizare cu grad superior celui pe care îl au se face de cãtre comisiile de selectie, constituite în acest scop, potrivit Ghidului carierei militare.

Cadrele militare din Ministerul Apãrãrii Nationale nu pot fi numite în functii prevãzute în statele de organizare cu grade inferioare celor pe care le au. În mod exceptional cãpitanii si maiorii în vârstã de pânã la 42 de ani pot fi mentinuti sau numiti în functii prevãzute în statele de organizare cu grade inferioare celor pe care le au, pânã la data de 31 decembrie 2003.”

13. La alineatul 1 al articolului 85, dupã litera e) se introduce litera e1) cu urmãtorul cuprins:

“e1) la expirarea termenului prevãzut în contractul încheiat în conditiile art. 41 1 , dacã una dintre pãrti nu este de acord cu reînnoirea acestuia;”

14. Dupã articolul 92 se introduce articolul 921 cu urmãtorul cuprins:

“Art. 921 . - În Ministerul Apãrãrii Nationale limitele de vârstã în grad, în ani, pânã la care ofiterii pot fi mentinuti în activitate, precum si în cele 3 clase de evidentã, în rezervã, sunt:

a) pentru sublocotenent si aspirant:

- în activitate - 35

- în rezervã - clasele I, a II-a si a III-a - 35, 45, 50

b) pentru locotenent:

- în activitate - 38

- în rezervã - clasele I, a II-a si a III-a - 35, 40, 50

c) pentru cãpitan:

- în activitate - 42

- în rezervã - clasele I, a II-a si a III-a - 42, 50, 55

d) pentru maior si locotenent-comandor:

- în activitate - 47

- în rezervã - clasele I, a II-a si a III-a - 45, 50, 55

e) pentru locotenent-colonel si cãpitan-comandor:

- în activitate - 53

- în rezervã - clasele I, a II-a si a III-a - 50, 55, 60

f) pentru colonel si comandor:

- în activitate - 55

- în rezervã - clasele I, a II-a si a III-a - 50, 55, 60

g) pentru general de brigadã - cu o stea, general de flotilã aerianã - cu o stea si contraamiral de flotilã – cu o stea:

- în activitate - 56

- în rezervã - clasele I, a II-a si a III-a -, -, 60

h) pentru general maior - cu douã stele, contraamiral - cu douã stele:

- în activitate - 57

- în rezervã - clasa a III-a - 62

i) pentru general locotenent - cu trei stele, viceamiral - cu trei stele:

- în activitate - 58

- în rezervã - clasa a III-a - 62

j) pentru general - cu patru stele, amiral - cu patru stele:

- în activitate - 59

- în rezervã - clasa a III-a - 64.”

15. Dupã articolul 93 se introduce articolul 931 cu urmãtorul cuprins:

“Art. 931. - În Ministerul Apãrãrii Nationale limitele de vârstã în grad, în ani, pânã la care maistrii militari si subofiterii pot fi mentinuti în activitate, precum si în cele 3 clase de evidentã, în rezervã, sunt:

a) pentru maistru militar clasa a V-a si sergent:

- în activitate - 37

- în rezervã - clasele I, a II-a si a III-a - 35, 45, 50

b) pentru maistru militar clasa a IV-a si sergent major:

- în activitate - 38

- în rezervã - clasele I, a II-a si a III-a - 35, 45, 50

c) pentru maistru militar clasa a III-a si plutonier:

- în activitate - 42

- în rezervã - clasele I, a II-a si a III-a - 42, 50, 55

d) pentru maistru militar clasa a II-a si plutonier major:

- în activitate - 47

- în rezervã - clasele I, a II-a si a III-a - 45, 50, 50

e) pentru maistru militar clasa I si plutonier adjutant:

- în activitate - 53

- în rezervã - clasele I, a II-a si a III-a - 50, 55, 60

f) pentru maistru militar principal si plutonier adjutant principal:

- în activitate - 55

- în rezervã - clasele I, a II-a si a III-a - 50, 55, 60.”

16. Dupã articolul 94 se introduce articolul 941 cu urmãtorul cuprins:

“Art. 941 . - Pentru cadrele militare prevãzute la art. 2 alin. 2 1 lit. Aa) stagiul minim în grad pentru înaintarea în gradul urmãtor, în timp de pace, este de 3 ani.”

17. Dupã articolul 108 se introduce articolul 1081 cu urmãtorul cuprins:

“Art. 1081. - Gradul de sergent acordat militarilor din Ministerul Apãrãrii Nationale pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonante de urgentã se înlocuieste cu gradul de caporal.

Pânã la data de 31 decembrie 2003 se vor elimina toate cazurile care contravin prevederilor art. 75 alin. 2. În aceastã perioadã cadrele militare din Ministerul Apãrãrii Nationale, care la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonante de urgentã erau numite în functii prevãzute în statele de organizare cu grade superioare celor pe care le au, pot fi înaintate succesiv în grad pânã la gradele prevãzute în statele de organizare, dacã au studiile corespunzãtoare functiilor si au obtinut cel putin calificativul «foarte bun» în ultimul an de activitate.”

18. Dupã alineatul 2 al articolului 109 se introduc alineatele 3 si 4 cu urmãtorul cuprins:

“Dispozitiile art. 2 alin. 2 1 , art. 5 alin. 2, art. 40 alin. 1 lit. e) si f), art. 41 1 , art. 50 alin. 5, art. 51 alin. 2, art. 54 alin. 2, art 66 alin. 3 si 4, art. 75 alin. 2, art. 75 1 , art. 85 alin. 1 lit. e1), art. 921 , art. 93 1 si ale art. 108 1 se aplicã în exclusivitate cadrelor militare din Ministerul Apãrãrii Nationale.

Încadrarea, promovarea, limitele de vârstã si conditiile de mentinere în magistratura militarã sunt cele prevãzute în Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si în Legea nr. 54/1993 pentru organizarea instantelor si parchetelor militare, republicatã. Trecerea în rezervã a magistratilor militari se face dupã eliberarea lor din functie, potrivit legii.”

Art. II. - (1) În tot cuprinsul Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificãrile si completãrile ulterioare, termenul sergent, respectiv sergenti, se înlocuieste, pentru Ministerul Apãrãrii Nationale, cu termenul caporal, respectiv caporali. Coeficientul de ierarhizare al soldelor de grad pentru maistri militari clasa a V-a si sergenti este cel prevãzut în Legea nr. 138/1999 pentru sergent.

(2) Dispozitiile art. 55, 63 si 64 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, precum si orice alte dispozitii care contravin prevederilor prezentei ordonante de urgentã nu se aplicã în Ministerul Apãrãrii Nationale.

(3) Normele de trimitere la dispozitiile Legii nr. 80/1995 în tot cuprinsul Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat si al Legii nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de apãrare nationalã, ordine publicã si sigurantã nationalã, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, cu modificãrile si completãrile ulterioare, se interpreteazã, pentru Ministerul Apãrãrii Nationale, prin raportare la prevederile prezentei ordonante de urgentã.

(4) Prezenta ordonantã de urgentã intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

p. Ministrul apãrãrii nationale,

Gheorghe Matache,

secretar de stat

Ministrul muncii si solidaritãtii sociale,

Marian Sârbu

Ministru de interne,

Ioan Rus

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

 

Bucuresti, 21 iunie 2001.

Nr. 90.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTÃ DE URGENTÃ

pentru stabilirea coeficientilor de ierarhizare ai soldelor unor functii din structurile Ministerului Apãrãrii Nationale, ale cãror state de organizare intrã în vigoare în perioada 1 iunie 2001-31 decembrie 2003 ca urmare a procesului de reorganizare a Armatei României

 

În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutia României,

 

Guvernul României adoptã prezenta ordonantã de urgentã.

 

Art. 1. - În structurile Ministerului Apãrãrii Nationale, supuse procesului de reorganizare, în perioada 1 iunie 2001-31 decembrie 2003 se pot utiliza, pe lângã prevederile cuprinse în anexa nr. 1 lit. A la Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de apãrare nationalã, ordine publicã si sigurantã nationalã, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si urmãtoarele functii, niveluri de studii si coeficienti de ierarhizare:

 

Nr.

crt.

Functia

Gradul

Nivelul studiilor

Coeficientul de ierarhizare

minim

maxim

1.

Functii corespunzãtoare gradelor de plutonier adjutant principal, maistru militar principal

plutonier adjutant principal, maistru militar principal

 

S

 

3,20

2.

Functii corespunzãtoare gradelor de sergent, maistru militar clasa a V-a

sergent, maistru militar clasa a V-a

M sau scoalã

profesionalã

 

1,50

 

Art. 2. - Cadrelor militare care sunt numite în functii inferioare ca urmare a reorganizãrii armatei li se mentine solda de functie pentru functiile din care au provenit la momentul primei diminuãri a prevederilor din statul de organizare. Aceasta va fi luatã în calcul la stabilirea drepturilor de pensie si a ajutoarelor acordate potrivit reglementãrilor în vigoare la data trecerii în rezervã sau direct în retragere.

Art. 3. - Prevederile prezentei ordonante de urgentã se completeazã cu cele ale Legii nr. 138/1999, cu modificãrile si completãrile ulterioare, în mãsura în care acestea nu contravin.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

p. Ministrul apãrãrii nationale,

Gheorghe Matache,

secretar de stat

Ministrul muncii si solidaritãtii sociale,

Marian Sârbu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

 

Bucuresti, 21 iunie 2001.

Nr. 91.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTÃ DE URGENTÃ

privind controlul contributiilor de asigurãri sociale si solutionarea contestatiilor

împotriva mãsurilor dispuse prin actele de control întocmite de organele de control

ale Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurãri Sociale si ale caselor teritoriale de pensii

 

În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutia României,

 

Guvernul României adoptã prezenta ordonantã de urgentã.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Controlul contributiilor de asigurãri sociale cuprinde ansamblul activitãtilor care au ca obiect verificarea realitãtii declaratiilor privind evidenta nominalã a asiguratilor si a obligatiilor de platã cãtre bugetul asigurãrilor sociale de stat, a declaratiilor de asigurare, precum si verificarea

corectitudinii si exactitãtii îndeplinirii de cãtre contribuabili a obligatiilor ce le revin, conform prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

Art. 2. - Sunt supusi controlului contributiilor de asigurãri sociale contribuabilii prevãzuti de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

Art. 3. - (1) Controlul contributiilor de asigurãri sociale se exercitã de organele de control proprii ale Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurãri Sociale, denumitã în continuare CNPAS, si ale caselor teritoriale de pensii, în colaborare cu organele Ministerului Finantelor Publice.

(2) Modalitatea de colaborare se stabileste prin ordin comun al ministrului muncii si solidaritãtii sociale si al ministrului finantelor publice.

(3) Organele de control ale CNPAS si ale caselor teritoriale de pensii prevãzute la alin. (1) îndeplinesc o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat, primind o legitimatie specialã. Modelul legitimatiei speciale se stabileste prin decizie a presedintelui CNPAS, care se publicã în Monitorul

Oficial al României, Partea I.

 

CAPITOLUL II

Drepturile si obligatiile organelor de control

 

Art. 4. - În exercitarea atributiilor ce le revin organele de control au dreptul:

a) sã examineze orice înscrisuri, documente, register sau acte de evidentã ale contribuabililor care pot fi relevante pentru stabilirea corectã a contributiilor datorate bugetului asigurãrilor sociale de stat, precum si pentru determinarea modului de respectare a obligatiilor legale ce revin acestora;

b) sã solicite contribuabililor informatiile, explicatiile sau justificãrile referitoare la declaratiile ori la documentele supuse controlului. În cazul în care se solicitã rãspunsul în scris contribuabilul este obligat sã furnizeze informatiile respective în termen de 10 zile de la primirea solicitãrii;

            c) sã solicite prezenta contribuabililor sau a reprezentantilor legali ai acestora la sediul organului de control.

Solicitarea se face în scris si cuprinde în mod obligatoriu data, ora si locul întâlnirii, precum si scopul acesteia.

Solicitarea se comunicã contribuabilului cu cel putin 15 zile înaintea datei fixate pentru întâlnire;

d) sã facã constatãri a cãror reconstituire sau dovedire ulterioarã nu este întotdeauna posibilã sau ori de câte ori organul de control considerã necesar;

e) sã primeascã copii de pe orice înscris, document sau înregistrare contabilã;

f) sã retinã, în scopul protejãrii împotriva înstrãinãrii sau distrugerii, în schimbul unei dovezi scrise si semnate de organul de control, orice document sau orice element material care poate constitui o probã referitoare la determinarea obligatiilor contribuabililor, pe o perioadã de maximum 30 de zile. În cazuri exceptionale, cu aprobarea conducerii organului de control, perioada de retinere poate fi prelungitã pânã la 90 de zile;

g) sã intre, în prezenta contribuabilului sau a reprezentantului legal al acestuia ori în prezenta unei alte persoane desemnate de contribuabil, în orice incintã a sediului în care îsi desfãsoarã activitatea contribuabilul. Accesul este permis în cursul programului normal de lucru al contribuabilului, iar în afara acestuia, numai cu autorizarea scrisã a conducerii organului de control si cu acordul contribuabilului.

Art. 5. - În cazul în care evidentele contabile sau orice alte evidente sunt tinute cu ajutorul sistemelor de prelucrare automatã a datelor controlul se poate exercita asupra ansamblului informatiilor, datelor si prelucrãrilor informatice care concurã direct sau indirect la obtinerea rezultatelor contabile si la elaborarea declaratiilor, precum si asupra documentatiei referitoare la analiza, programarea si executarea prelucrãrilor.

Art. 6. - (1) În scopul stabilirii exacte a contributiilor datorate bugetului asigurãrilor sociale de stat si al determinãrii modului de respectare a obligatiilor legale ce revin contribuabililor, organele de control sunt în drept sã solicite informatii care nu au, potrivit legii, caracter secret, de la:

a) persoane fizice sau juridice care detin în pãstrare sau în administrare bunuri ori sume de bani ale contribuabililor sau care au relatii de afaceri cu acestia;

b) organe ale administratiei publice centrale si locale, institutii publice sau de interes public;

c) institutii publice sau private care înregistreazã, sub orice formã, încheierile de contracte, evidentele populatiei sau a bunurilor, exploatarea proprietãtilor si altele asemenea.

(2) Persoanele, organele si institutiile mentionate la alin. (1) sunt obligate ca în termenul specificat în solicitare sã furnizeze informatiile si sã punã la dispozitie organelor de control actele, evidentele si datele respective.

(3) Toate actele, datele si informatiile obtinute de organele de control în conditiile alin. (1) si (2) vor face parte din dosarul contribuabilului si vor putea fi luate în considerare la recalcularea contributiilor datorate de acesta bugetului asigurãrilor sociale de stat.

Art. 7. - În cazuri temeinic justificate organele de control pot solicita persoanelor, potrivit competentelor teritoriale, sã facã declaratii sau sã prezinte documente considerate ca fiind necesare pentru a stabili dacã persoana în cauzã are sau nu are calitatea de contribuabil.

Art. 8. - Organele de control au obligatia sã exercite controlul contributiilor de asigurãri sociale în asa fel încât sã afecteze cât mai putin desfãsurarea activitãtilor curente ale contribuabililor.

Art. 9. - În baza constatãrilor efectuate ca urmare a actiunilor de control CNPAS, respectiv casele teritoriale de pensii au dreptul:

a) sã stabileascã în sarcina contribuabililor, potrivit legii, diferente de contributii, precum si, dupã caz, sã calculeze majorãri de întârziere pentru neplata la termenele legale a contributiilor datorate;

b) sã dispunã mãsurile necesare în vederea îndeplinirii corecte de cãtre contribuabili a obligatiilor ce le revin;

c) sã constate contraventiile si sã aplice amenzile si penalitãtile prevãzute de legislatia în vigoare.

Art. 10. - La nivelul CNPAS se constituie un fond pentru acordarea de stimulente organelor de control al contributiilor de asigurãri sociale din aparatul propriu si din casele teritoriale de pensii, prin retinerea unei cote de 15% din valoarea amenzilor aplicate si încasate.

 

CAPITOLUL III

Drepturile si obligatiile contribuabililor

 

Art. 11. - (1) Înaintea desfãsurãrii unei actiuni de control la sediul sau domiciliul contribuabilului acesta are dreptul sã fie informat în legãturã cu actiunea care urmeazã sã se desfãsoare, prin transmiterea unui aviz de verificare, însotit de specificarea drepturilor si obligatiilor sale care rezultã din prezenta ordonantã de urgentã.

(2) Avizul de verificare se transmite contribuabilului cu cel putin 15 zile înainte de data începerii efective a actiunii de control.

(3) În cazul actiunilor de control inopinat, precum si în cazul în care actiunile de control se desfãsoarã în vederea solutionãrii unor cereri ale contribuabililor, transmiterea avizului de verificare nu este obligatorie.

(4) Pentru motive întemeiate contribuabilii pot solicita modificarea datei de începere a controlului cu  maximum 30 de zile lucrãtoare, solicitare care se comunicã în scris conducerii organului de control, la 5 zile de la primirea avizului de verificare. O nouã solicitare de amânare a controlului respectiv nu se admite.

Art. 12. - Pe întreaga duratã a controlului contribuabilii au dreptul:

a) sã fie informati asupra desfãsurãrii controlului si asupra eventualelor situatii neclare;

b) sã fie primii solicitati pentru a furniza informatii, explicatii si justificãri;

c) sã beneficieze de asistentã de specialitate;

d) sã fie protejati în ceea ce priveste confidentialitatea datelor si a informatiilor furnizate.

Art. 13. - Contribuabilii au dreptul sã solicite, din proprie initiativã, sã fie controlati.

Art. 14. - (1) Contribuabilii care, porivit legii, organizeazã si conduc contabilitatea proprie sunt obligati sã pãstreze evidentele contabile, precum si documentele justificative pe baza cãrora s-au fãcut înregistrãrile contabile, la sediul social declarat cu ocazia înregistrãrii la casa teritorialã de pensii.

(2) Evidentele contabile si documentele justificative se pãstreazã si se arhiveazã într-un mod corespunzãtor care sã permitã desfãsurarea normalã a controlului.

Art. 15. - Contribuabilii sau, dupã caz, reprezentantii legali ai acestora sunt obligati sã coopereze la desfãsurarea în conditii optime a controlului, prin respectarea drepturilor organelor de control si prin acordarea sprijinului necesar în exercitarea acestor drepturi.

 

CAPITOLUL IV

Reguli privind desfãsurarea controlului

 

Art. 16. - (1) Controlul se desfãsoarã la sediul sau la domiciliul contribuabilului ori la sediul organului de control, dupã caz.

(2) Controlul se poate desfãsura si în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul, acesta din urmã având în acest caz obligatia de a asigura conditiile si documentele necesare în vederea derulãrii normale a actiunii de control.

Art. 17. - Perioada afectatã efectuãrii controlului prevãzut la art. 16 este stabilitã de organele de control în functie de obiectivele controlului si nu poate fi mai mare de 3 luni.

Art. 18. - (1) Controlul la sediul sau la domiciliul contribuabilului ori la sediul organului de control, dupã caz, se efectueazã o singurã datã pentru fiecare perioadã pentru care se datoreazã contributii la bugetul asigurãrilor sociale de stat.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), conducãtorul organului de control competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacã de la data încheierii controlului si pânã la împlinirea termenului de prescriptie prevãzut de prezenta ordonantã de urgentã apar date suplimentare,necunoscute organului de control la data efectuãrii controlului, care influenteazã sau modificã rezultatele acestuia.

Art. 19. - Rezultatele controlului se consemneazã în mod obligatoriu în procese-verbale de control, note de constatare sau în procese-verbale de constatare a contraventiilor, dupã caz. Procesul-verbal de control constituie înstiintare de platã.

CAPITOLUL V

Prescriptia dreptului organelor de control de a stabili diferente de contributii

 

Art. 20. - Dreptul organelor de control de a stabili diferente de contributii si majorãri de întârziere pentru neplata în termen a acestora, precum si de a constata contraventii si de a aplica amenzi si penalitãti pentru faptele ale cãror constatare si sanctionare sunt, potrivit legii, de competenta organelor de control, pentru o perioadã pentru care se datoreazã contributii, se prescrie în termen de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaratiei pentru perioada respectivã.

Art. 21. - Termenul de prescriptie prevãzut la art. 20 se întrerupe:

a) în cazurile si în conditiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;

b) la data depunerii de cãtre contribuabil a declaratiei, dupã expirarea termenului legal de depunere a acesteia;

c) la data efectuãrii de cãtre contribuabil a unui act voluntar de recunoastere a contributiei datorate, inclusive plata integralã sau partialã a acesteia;

d) la data comunicãrii cãtre contribuabil a unor diferente de contributie stabilite de organele de control ca urmare a actiunilor de control.

Art. 22. - Termenul de prescriptie prevãzut la art. 20 se suspendã:

a) în cazurile si în conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;

b) pe timpul cât contribuabilul se sustrage cu rea-credintã de la efectuarea controlului;

c) cât timp contribuabilul, ca urmare a dispozitiilor organelor de control, remediazã deficientele sau îndepãrteazã cauzele care împiedicã desfãsurarea controlului.

Art. 23. - Contributiile si diferentele de contributii declarate sau recunoscute în orice mod de cãtre contribuabil, dupã împlinirea termenului de prescriptie, se considerã legal stabilite si datorate.

Art. 24. - Termenul de prescriptie pentru stabilirea contributiilor si a diferentelor de contributii este de 10 ani, în caz de evaziune fiscalã stabilitã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, de la data emiterii hotãrârii judecãtoresti.

 

CAPITOLUL VI

Sanctiuni

 

Art. 25. - (1) Constituie contraventii, dacã nu sunt sãvârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sã constituie infractiuni, urmãtoarele fapte:

a) neprezentarea contribuabililor sau reprezentantilor legali ai acestora la sediul organului de control la data, ora si locul fixate, la solicitarea scrisã a acestuia, cu exceptia situatiilor de fortã majorã dovedite;

b) refuzul contribuabilului de a permite accesul organului de control în orice incintã a sediului în care îsi desfãsoarã activitatea contribuabilul, în vederea exercitãrii controlului;

c) nefurnizarea de cãtre persoanele, organele si institutiile prevãzute la art. 6, în termenul stabilit de organele de control, a actelor, evidentelor si datelor solicitate;

d) netinerea evidentelor contabile si a documentelor justificative la sediul social declarat sau pãstrarea acestora în conditii improprii desfãsurãrii controlului.

(2) Contraventiile prevãzute la alin. (1) se sanctioneazã dupã cum urmeazã:

1. cele prevãzute la lit. a), cu amendã de la 6.000.000 lei la 9.000.000 lei;

2. cele prevãzute la lit. b), cu amendã de la 20.000.000 lei la 40.000.000 lei;

3. cele prevãzute la lit. c), cu amendã de la 15.000.000 lei la 30.000.000 lei;

4. cele prevãzute la lit. d), cu amendã de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei.

(3) Sanctiunile pot fi aplicate si persoanelor juridice.

(4) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de cãtre organele de control ale CNPAS si ale caselor teritoriale de pensii.

(5) Împotriva procesului-verbal de constatare a contra- ventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plângere la instanta competentã, potrivit Legii nr. 19/2000, cu modificãrile ulterioare.

(6) Contraventiilor prevãzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu exceptia art. 25-27.

Art. 26. - Organele de control ale CNPAS si ale caselor teritoriale de pensii sunt competente sã constate contraventiile si sã aplice sanctiunile prevãzute si în urmãtoarele acte normative:

a) Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

b) Legea contabilitãtii nr. 82/1991, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

c) Hotãrârea Guvernului nr. 720/1991 privind aprobarea Normelor de organizare si exercitare a controlului financiar, dacã faptele sunt sãvârsite în legãturã cu încasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetului asigurãrilor sociale de stat.

 

CAPITOLUL VII

Solutionarea contestatiilor împotriva mãsurilor dispuse

prin actele de control întocmite de organele de control

ale CNPAS si ale caselor teritoriale de pensii

 

Art. 27. - (1) Mãsurile dispuse de organele de control ale CNPAS si ale caselor teritoriale de pensii pot fi contestate de cãtre contribuabili, potrivit prezentei ordonante de urgentã.

(2) Contestatiile formulate în conditiile prezentei ordonante de urgentã sunt cãi administrative de atac prin care se solicitã diminuarea sau anularea, dupã caz, a contributiilor la bugetul asigurãrilor sociale de stat, a majorãrilor de întârziere sau a penalitãtilor, precum si a altor mãsuri dispuse de organele de control.

(3) Contestatiile formulate în temeiul prezentei ordonante de urgentã sunt scutite de taxã de timbru.

Art. 28. - (1) Contestatia se formuleazã în scris si va cuprinde în mod obligatoriu urmãtoarele:

a) numele sau denumirea contestatorului, sediul sau domiciliul acestuia;

b) obiectul contestatiei si suma contestatã;

c) arãtarea motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiazã contestatia.

(2) Contestatia trebuie semnatã de contestator sau de reprezentantul legal al acestuia, iar în cazul persoanelor juridice trebuie sã poarte si stampilã. Dovedirea calitãtii de reprezentant al contestatorilor, persoane fizice sau juridice, se face prin împuternicire avocatialã, în cazul avocatilor,

sau prin procurã autentificatã, în cazul altor persoane.

(3) Contestatorul poate depune în dovedirea contestatiei formulate acte care nu au fost avute în vedere de organul de control.

(4) Contestatia nu poate avea ca obiect alte sume si mãsuri decât cele stabilite prin actul atacat.

Art. 29. - (1) Contestatia se depune, sub sanctiunea decãderii, în termen de 15 zile de la comunicarea actului atacat, la organul emitent al acestuia.

(2) Contestatiile trimise prin postã se socotesc formulatev în termen dacã au fost predate cu scrisoare recomandatã la oficiul postal înainte de împlinirea acestuia.

Art. 30. - (1) Contestatiile care au ca obiect sume al cãror cuantum este de pânã la 500 milioane lei se solutioneazã de organele specializate din cadrul caselor teritoriale de pensii în a cãror razã teritorialã îsi are sediul sau domiciliul contestatorul.

(2) Contestatiile care au ca obiect sume al cãror cuantum este de 500 milioane lei sau mai mare, precum si cele formulate împotriva actelor întocmite de organele de control ale CNPAS, indiferent de sumã, se solutioneazã de organele specializate din cadrul CNPAS.

(3) Cuantumul sumelor prevãzute la alin. (1) si (2) poate fi actualizat prin hotãrâre a Guvernului.

Art. 31. - (1) Organele de control care au încheiat actul atacat înainteazã dosarul contestatiei organului de solutionare competent prevãzut la art. 29, în termen de 5 zile de la înregistrarea contestatiei.

(2) Dosarul contestatiei contine copii de pe actul atacat si de pe celelalte documente care au stat la baza întocmirii acestuia, contestatia în original si documentele depuse de contestator, precum si referatul motivat cu propunerile de solutionare, semnat de conducãtorul organului de control care a încheiat actul atacat.

Art. 32. - (1) Contestatiile se solutioneazã prin decizie motivatã, în termen de 30 de zile de la înregistrare.

(2) Decizia se semneazã de directorul general al casei teritoriale de pensii sau de directorul general al directiei specializate din cadrul CNPAS, dupã caz, ori de înlocuitorii acestora.

Art. 33. - Decizia prin care se solutioneazã contestatia cuprinde trei pãrti: preambulul, considerentele sau motivarea si dispozitivul.

Art. 34. - (1) Prin decizie contestatia va putea fi admisã în totalitate sau în parte ori respinsã.

(2) În cazul admiterii contestatiei se decide, dupã caz, anularea totalã sau partialã a actului atacat.

(3) Prin decizie se poate desfiinta total sau partial actul atacat atunci când din analiza documentelor existente la dosarul contestatiei nu se poate determina cu claritate suma în litigiu.

(4) În situatia prevãzutã la alin. (3) urmeazã sã se încheie un nou act de control, care va viza strict aceeasi perioadã si aceeasi bazã de calcul care au fãcut obiectul contestatiei, act împotriva cãruia se poate exercita cale administrativã de atac prevãzutã în prezenta ordonantã de urgentã.

Art. 35. - (1) Organul de solutionare a contestatiei prevãzut la art. 29 poate suspenda, prin decizie motivatã, solutionarea cauzei atunci când existã indiciile sãvârsirii unei infractiuni a cãrei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra solutiei ce urmeazã sã fie datã în procedura administrativã reglementatã de prezenta ordonantã de urgentã.

(2) Procedura administrativã este reluatã la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în conditiile legii.

Art. 36. - (1) Decizia se comunicã prin postã la sediul sau la domiciliul contestatorului, declarat prin contestatia formulatã, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, precum si la organul de control al cãrui act se atacã.

(2) În situatia în care contestatorul si-a schimbat sediul sau domiciliul fãrã a aduce la cunostintã acest lucru organului de solutionare decizia se comunicã organului de control al cãrui act se atacã.

(3) Decizia emisã ca urmare a solutionãrii contestatiei este definitivã.

(4) Decizia poate fi atacatã la instanta judecãtoreascã competentã potrivit Legii nr. 19/2000, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

 

CAPITOLUL VIII

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 37. - (1) Controalele în curs la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonante de urgentã se vor continua potrivit dispozitiilor acesteia, actele îndeplinite anterior rãmânând valabile.

(2) În termen de 30 de zile de la data publicãrii prezentei ordonante de urgentã CNPAS va emite instructiuni de aplicare, aprobate prin ordin al ministrului muncii si solidaritãtii sociale, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 38. - Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonante de urgentã se abrogã Hotãrârea Guvernului nr. 592/1997 privind exercitarea controlului asupra încasãrii veniturilor si efectuãrii cheltuielilor din bugetul asigurãrilor sociale de stat si din bugetele celorlalte fonduri aprobate

prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 9 octombrie 1997, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul muncii si solidaritãtii sociale,

Marian Sârbu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

 

Bucuresti, 21 iunie 2001.

Nr. 96.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTÃ DE URGENTÃ

privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializãrii alimentelor

 

În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutia României,

 

Guvernul României adoptã prezenta ordonantã de urgentã.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - (1) Prezenta ordonantã de urgentã stabileste cadrul juridic unitar referitor la producerea, ambalarea, depozitarea, transportul si comercializarea alimentelor, responsabilitãtile producãtorilor si comerciantilor de alimente, organizarea controlului oficial al alimentelor si sanctiunile în vederea protejãrii calitãtii alimentelor.

(2) Aplicarea prevederilor prezentei ordonante de urgentã protejeazã consumatorii de practici incorecte în fabricarea, depozitarea si comercializarea alimentelor si asigurã conditii pentru informarea lor corectã si completã, în conformitate cu reglementãrile legale privind protectia consumatorilor.

Art. 2. - Reglementãrile prezentei ordonante de urgentã nu se aplicã alimentelor produse în gospodãrii individuale pentru consumul propriu si nici produselor alimentare care sunt în tranzit sau care sunt depozitate temporar, ca bunuri care tranziteazã tara, dacã nu reprezintã un pericol pentru

sãnãtatea umanã sau pentru mediu.

Art. 3. - În sensul prezentei ordonante de urgentã, termenii folositi se definesc dupã cum urmeazã:

a) alimente - produse în stare naturalã sau prelucrate, destinate consumului uman, inclusiv apa mineralã si guma de mestecat, din care se exclud tutunul, produsele medicinale si substantele narcotice sau psihotrope;

b) alimente de origine animalã - alimente constând în sau continând aproape în exclusivitate produse de origine animalã;

c) alimente de origine vegetalã - alimente constând în sau continând aproape în exclusivitate produse de origine vegetalã;

d) alimente cu destinatie nutritionalã specialã – alimente care datoritã compozitiei lor speciale sau procesului de prelucrare sunt în mod clar distincte de alimentele destinate consumului normal, au o compozitie corespunzãtoare cu scopurile nutritionale pretinse si sunt comercializate într-o formã care indicã acest obiectiv. Aceste alimente trebuie sã îndeplineascã cerintele nutritionale speciale ale anumitor categorii de persoane ale cãror procese digestive sau metabolice sunt perturbate ori ale anumitor categorii de persoane care se aflã în conditii fiziologice speciale si care din aceastã cauzã pot sã obtinã un beneficiu special ca urmare a consumului controlat de anumite substante din

alimente sau pentru sugari ori copii mici sãnãtosi;

e) alimente provenite din organisme modificate genetic si/sau organisme modificate genetic - alimente care contin o combinatie nouã de material genetic obtinut prin tehnici

de biotehnologie si/sau organisme (orice entitate biologicã capabilã sã se reproducã sau sã transfere material genetic) în care materialul genetic a fost modificat printr-un process care nu are loc în mod natural prin împerechere si/sau recombinare naturalã;

f) ingrediente - orice substantã, inclusiv aditivii, folositã în producerea sau la prepararea alimentelor si prezentã în produsul finit ca atare sau într-o formã modificatã;

g) aditivi alimentari - orice substantã care în mod normal nu este consumatã ca aliment în sine si care nu este utilizatã ca ingredient alimentar caracteristic, având sau neavând o valoare nutritivã, care, adãugatã intentionat în produsele alimentare în scopuri tehnologice pe parcursul

procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea însãsi ori prin derivatii sãi, direct sau indirect, o componentã a acestor produse alimentare;

h) contaminanti alimentari - orice substantã adãugatã neintentionat în alimente, prezentã în acestea ca rezultat al productiei (inclusiv activitãtile privind cresterea plantelor si animalelor si medicina veterinarã), al fabricatiei, prelucrãrii, preparãrii, tratamentelor, împachetãrii, ambalãrii, transportului sau manipulãrii acestora sau ca rezultat al contaminãrii mediului înconjurãtor. Materiile strãine, cum ar fi fragmentele de insecte, pãrul de animale, nu sunt incluse în aceastã definitie;

i) nutrienti si/sau suplimente alimentare - substante nutritive, respectiv protide, lipide, glucide, vitamine, macro- si microelemente minerale si/sau preparate prelucrate sub formã de tablete, capsule, drajeuri, pulberi sau lichide care au în compozitia lor macro- si micronutrienti si/sau alte

substante comestibile, care sunt consumate în cantitãti definite, în mod suplimentar fatã de aportul alimentar obisnuit;

j) materiale în contact cu alimentele - materialele si articolele care în formã finitã vin în contact cu alimentele sau care sunt în contact cu alimentele si sunt destinate acestui scop;

k) etichetarea - orice cuvinte, mãrci comerciale, mãrci de fabricã, ilustrate sau simboluri referitoare la aliment si pozitionate pe orice ambalaj, document de însotire, notã, etichetã, banderolã sau coleretã, care însotesc sau se referã la alimentul respectiv;

l) aliment preambalat - orice articol unic prezentat ca atare consumatorului final sau agentilor economici care preparã si furnizeazã hranã pentru populatie, constituit dintr-un aliment si ambalajul în care acesta a fost introdus înainte de a fi oferit spre vânzare, ambalaj care acoperã produsul

în întregime sau numai partial, astfel încât continutul acestuia sã nu poatã fi deteriorat fãrã deschiderea sau modificarea ambalajului;

m) comercializarea alimentelor - orice operatiune de vânzare-cumpãrare, import-export, al cãrei scop este de a oferi alimente unei terte pãrti, cu exceptia celor destinate unor cercetãri stiintifice si expertize de laborator;

n) igienã alimentarã - toate mãsurile necesare pentru a se asigura protectia, stabilitatea si salubritatea alimentelor, pornindu-se de la cultivare sau crestere, productie ori fabricatie pânã la consumul final;

o) material de ambalare - orice tip de recipient sau orice material de învelire si acoperire, care protejeazã alimentul de contaminare si de modificarea calitãtii;

p) reziduuri pesticide - orice substantã, inclusiv derivatii si metabolitii sãi, care în mod natural nu se gãseste în alimente, dar care poate fi regãsitã ca urmare a încorporãrii ei în mod constient sau accidental si care prin depãsirea limitelor maxime admise poate constitui factor de risc pentru sãnãtate, si/sau reziduurile pesticidelor si ale metabolitelor acestora si produsele de descompunere sau de reactie prezente în/pe alimentele specifice;

q) calitatea alimentului - totalitatea proprietãtilor întrunite de aliment care îl fac compatibil cu reglementãrile specifice;

r) data durabilitãtii minimale - data stabilitã de producãtor pânã la care un aliment îsi pãstreazã caracteristicile specifice în conditii de depozitare corespunzãtoare, iar pentru produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate si sunt susceptibile ca

dupã un timp scurt sã prezinte un pericol imediat pentru sãnãtatea consumatorului, data durabilitãtii minimale este înlocuitã cu data limitã de consum;

s) auxiliari (adjuvanti) tehnologici - orice substantã care nu este consumatã ca ingredient alimentar în sine, utilizatã intentionat în procesarea materiilor prime, alimentelor sau ingredientelor lor, pentru îndeplinirea unui anumit scop tehnologic în cursul tratãrii sau procesãrii si care poate duce

la prezenta neintentionatã, dar de neevitat din punct de vedere tehnic, a reziduurilor de substantã sau a derivatelor acesteia în produsul finit, cu mentiunea cã aceste reziduuri nu prezintã vreun risc pentru sãnãtate si nu au vreun efect tehnologic asupra produsului finit;

t) alimente contrafãcute - alimente a cãror calitate, mentionatã în declaratia de conformitate, în standardul sau specificatia tehnicã de produs si pe etichetã, a fost modificatã, intentionat sau neintentionat, într-un mod care ar putea constitui un risc pentru sãnãtatea consumatorilor,

care le-ar putea leza interesele sau i-ar informa gresit.

 

CAPITOLUL II

Conditii generale

SECTIUNEA 1

Unitãtile producãtoare de alimente

 

Art. 4. - (1) Unitãtile în care se produc alimente, ingrediente, aditivi alimentari si auxiliari tehnologici se amplaseazã numai în acele spatii care îndeplinesc conditiile stabilite prin reglementãrile legale în vigoare.

(2) Alimentele, ingredientele, aditivii alimentari si auxiliarii tehnologici se produc în unitãti care îndeplinesc conditiile de functionare stabilite prin reglementãrile legale în vigoare.

 

SECTIUNEA a 2-a

Conditii de fabricare

 

Art. 5. - La fabricarea alimentelor se utilizeazã numai aditivi si materiale de ambalare sau orice alte materialecare vin în contact cu alimentele, avizate de Ministerul  Sãnãtãtii si Familiei împreunã cu Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor, conform reglementãrilor legale în

vigoare.

Art. 6. - Fabricarea, depozitarea si transportul alimentelor se fac cu respectarea normelor tehnologice, igienico-sanitare si sanitare veterinare, care sã asigure îndeplinirea cerintelor de sãnãtate publicã, de igienã alimentarã si decalitate a alimentelor.

 

SECTIUNEA a 3-a

Conditii privind personalul

 

Art. 7. - Fabricarea, depozitarea, transportul si comercializarea alimentelor se fac numai de cãtre persoanele care îndeplinesc conditiile de sãnãtate stabilite prin ordin al ministrului sãnãtãtii si familiei si care, pentru operatiunile pe care le executã, întrunesc calificarea necesarã si detin

cunostinte suficiente în domeniul sãnãtãtii publice, al igienei alimentelor sau igienei muncii, atestate conform reglementãrilor legale în vigoare.

 

SECTIUNEA a 4-a

Conditii privind compozitia si calitatea alimentelor

 

Art. 8. - (1) Alimentele trebuie sã aibã o compozitie care sã asigure atât calitatea acestora, cât si sãnãtatea consumatorilor si sã îndeplineascã conditiile de igienã prevãzute de normele legale în vigoare.

(2) Reglementãrile privind nivelul de admisibilitate a aditivilor alimentari si a auxiliarilor tehnologici din compozitia alimentelor, precum si igiena alimentelor se stabilesc de Ministerul Sãnãtãtii si Familiei, de comun acord cu Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor.

 

SECTIUNEA a 5-a

Conditii privind utilizarea aditivilor alimentar

 

Art. 9. - La fabricarea sau la manipularea alimentelor destinate comercializãrii sunt interzise:

a) utilizarea aditivilor care nu au fost autorizati, fie singuri, fie în combinatie cu alte substante;

b) utilizarea proceselor tehnologice în vederea obtinerii de aditivi neautorizati în produsele alimentare;

c) utilizarea peste limitele maxime admise a aditivilor autorizati.

Art. 10. - Se interzice comercializarea alimentelor dacã acestea au fost fabricate sau manipulate cu încãlcarea prevederilor art. 9 ori dacã nu sunt compatibile cu alte reglementãri legale în vigoare.

Art. 11. - Se interzice comercializarea aditivilor sau a schimbãtorilor de ioni a cãror utilizare este interzisã la fabricarea sau la manipularea alimentelor.

Art. 12. - Fac exceptie de la prevederile art. 9:

a) aditivii care au fost îndepãrtati din alimente complet sau care se regãsesc în produsul ce urmeazã sã fie vândut în cantitãti reziduale, tehnic inevitabile si tehnologic inactive, care nu pun în pericol sãnãtatea sau nu modificã proprietãtile organoleptice ale produsului;

b) apa distilatã sau demineralizatã, aerul, azotul ori dioxidul de carbon, pentru situatiile în care acestea nu sunt utilizate ca presurizanti, sau hidrogenul, dacã se foloseste la hidrogenarea grãsimilor sau la fabricarea alcoolilor.

Art. 13. - În vederea protejãrii intereselor consumatorilor si tinându-se seama de cerintele tehnologice, nutritionale si dietetice ale alimentelor, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor si Ministerul Sãnãtãtii si Familiei sunt abilitate sã emitã reglementãri sau instructiuni commune referitoare la:

a) aprobarea utilizãrii aditivilor în general sau numai pentru anumite alimente ori pentru anumite scopuri;

b) specificarea aditivilor admisi si a limitelor maxime pentru aditivi si produsii lor de reactie continuti în alimente, precum si a conditiilor de puritate pentru aditivi si schimbãtorii de ioni;

c) fabricarea, manipularea si comercializarea aditivilor si a schimbãtorilor de ioni;

d) interzicerea sau restrictionarea utilizãrii anumitor aditivi si schimbãtori de ioni la fabricarea alimentelor;

e) reactualizarea aditivilor admisi, în functie de conditiile de folosire si de informatiile stiintifice.

 

SECTIUNEA a 6-a

Conditii privind contaminantii în general, radiatiile sau utilizarea materialelor radioactive

 

Art. 14. - (1) Ministerul Sãnãtãtii si Familiei si Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor sunt abilitate sã adopte reglementãri comune privind prezenta contaminantilor în alimente.

(2) Reglementãrile trebuie sã se bazeze pe principiul conform cãruia alimentul care contine un contaminant într-o cantitate neacceptatã din punct de vedere al sãnãtãtii publice, respectiv la un nivel de toxicitate care depãseste limitele maxime admise, sã nu fie fabricat si distribuit în vederea comercializãrii.

Art. 15. - (1) Tratamentul alimentelor cu radiatii ionizante se face numai:

a) în unitãti de iradiere autorizate din punct de vedere al securitãtii nucleare de cãtre Comisia Nationalã pentru Controlul Activitãtilor Nucleare si din punct de vedere sanitar, de cãtre Ministerul Sãnãtãtii si Familiei;

b) cu asigurarea mijloacelor de protectie si de securitate a sãnãtãtii consumatorilor, dupã avizarea produsului de Ministerul Sãnãtãtii si Familiei.

(2) Iradierea alimentelor poate fi autorizatã doar în cazul în care:

a) este justificatã si necesarã din punct de vedere tehnologic;

b) nu prezintã riscuri pentru sãnãtate si este realizatã în conditiile prevãzute de reglementãrile legale în vigoare;

c) este în beneficiul consumatorului;

d) nu este utilizatã ca înlocuitor al practicilor de igienã si sãnãtate sau al bunelor practici de fabricatie ori de cultivare.

(3) Iradierea alimentelor poate fi utilizatã numai în urmãtoarele scopuri:

a) pentru reducerea riscului bolilor provocate de organismele patogene din alimente, prin distrugerea acestora;

b) reducerea procesului de alterare a alimentelor prin distrugerea organismelor dãunãtoare si stoparea proceselor de deteriorare;

c) reducerea pierderilor alimentare prin maturarea, germinarea sau încoltirea prematurã;

d) îndepãrtarea din alimente a organismelor dãunãtoare plantelor sau produselor din plante.

(4) În momentul supunerii la iradiere alimentele trebuie sã fie într-o formã corespunzãtoare de salubritate.

Utilizarea tratamentului cu radiatii ionizante ca substituent al practicilor de igienã sau sãnãtate ori al bunei practici de productie sau de cultivare agricolã este interzisã.

(5) Materialele utilizate la ambalarea alimentelor ce urmeazã sã fie iradiate trebuie sã corespundã acestui scop si sã fie avizate de Ministerul Sãnãtãtii si Familiei.

(6) Tratarea prin iradiere nu poate fi utilizatã în combinatie cu alte metode chimice de tratare folosite în acelasi scop.

(7) Iradierea poate fi realizatã numai prin sursele autorizate de Comisia Nationalã pentru Controlul Activitãtilor Nucleare.

(8) Etichetarea alimentelor tratate cu radiatii ionizante se face prin înscrierea pe etichete a expresiilor “Tratat prin ionizare” sau “Tratat cu radiatii ionizante”.

(9) Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor, Ministerul Sãnãtãtii si Familiei si Comisia Nationalã pentru Controlul Activitãtilor Nucleare sunt abilitate sã emitã reglementãri comune cu privire la tratarea cu radiatii ionizante a produselor alimentare pentru consumul uman.

 

SECTIUNEA a 7-a

Conditii privind reziduurile de pesticide si alte produse care se regãsesc în alimente

 

Art. 16. - (1) Se interzice comercializarea alimentelor care contin:

a) reziduuri ale substantelor utilizate pentru protectia plantelor, fertilizatori, astfel cum sunt definite în reglementãrile legale specifice, sau alte produse pentru tratarea plantelor si solului, produse pentru protejarea depozitãrii ori produsele lor de degradare sau de reactie, peste limitele prevãzute în reglementãrile legale în vigoare;

b) reziduuri ale substantelor utilizate pentru protectia plantelor, astfel cum sunt definite în reglementãrile legale specifice, care nu au fost autorizate si care sunt interzise sã fie folosite pentru alimente sau pentru materiile lor prime.

(2) Ministerul Sãnãtãtii si Familiei si Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor sunt abilitate sã emitã reglementãri comune pentru:

a) stabilirea limitelor maxime admise de reziduuri sau de alte substante în/pe alimente;

b) interzicerea comercializãrii alimentelor al cãror continut în reziduuri sau în alte substante depãseste limita maximã admisã;

c) stabilirea mãsurilor pentru dezinfectarea, decontaminarea si dezinfestarea camerelor sau a echipamentelor în care ori cu care au fost fabricate, manipulate sau comercializate alimentele, precum si specificarea, interzicerea sau restrictionarea utilizãrii de mijloace, echipamente ori metode, în vederea protejãrii intereselor consumatorilor.

 

SECTIUNEA a 8-a

Conditii privind prezenta în alimente a substantelor active farmacologic

 

Art. 17. - (1) Se interzic fabricarea si comercializarea alimentelor de origine animalã, dacã ele contin reziduuri de substante active farmacologic sau produsele lor de metabolism:

a) a cãror utilizare a fost interzisã la aceste animale prin reglementãri legale specifice;

b) care depãsesc limitele maxime admise de reziduuri de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animalã, prevãzute de reglementãrile specifice legale în vigoare;

c) care nu au fost autorizate sau înregistrate ca medicamente pentru tratamentul animalelor sau a cãror utilizare a fost interzisã prin alte reglementãri legale în vigoare ori care nu sunt autorizate pentru utilizare ca aditivi în hrana animalelor.

(2) În situatiile în care substantele active farmacologic sunt autorizate si înregistrate ca medicamente ori sunt autorizate ca aditivi în hrana animalelor, se pot fabrica alimente de origine animalã, care pot fi comercializate dacã sunt respectate perioadele de asteptare stabilite în reglementãrile specifice legale în vigoare.

(3) Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor si Ministerul Sãnãtãtii si Familiei sunt abilitate sã emitã ordine comune care:

a) sã stabileascã limitele maxime pentru substantele farmacologic active si produsele lor de reactie, care nu pot fi depãsite în/pe alimentele comercializate;

b) sã excludã din tratamentul animalelor, în totalitate sau pentru anumite scopuri, acele substante farmacologic active care ar conduce la depãsirea continutului de reziduuri admis în alimentele de origine animalã sau sã stabileascã perioade de asteptare pentru aceste substante si sã interzicã comercializarea alimentelor care au fost produse cu încãlcarea acestor reglementãri;

c) sã stabileascã limitele maxime pentru reziduurile de antibiotice, substante medicamentoase, hormoni, substante anabolizante, ca rezultat al folosirii acestora în practica zootehnicã pentru stimularea cresterii animalelor si în practica sanitarã veterinarã pentru tratarea animalelor bolnave;

d) sã stabileascã limitele maxime pentru metalele grele sau alte substante nocive care polueazã mediul si care provin în principal din sfera industrialã si a transportului;

e) sã stabileascã limitele maxime pentru microtoxinele care provin din dezvoltarea mucegaiurilor toxigene pe materiile prime sau pe produsele finite.

 

SECTIUNEA a 9-a

Conditii privind alimentele cu destinatie nutritionalã specialã, suplimentele nutritive, alimentele fortificate si cele modificate

genetic

 

Art. 18. - Ministerul Sãnãtãtii si Familiei împreunã cu Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor sunt abilitate sã adopte reglementãri pentru specificarea conditiilor de fabricare si manipulare aplicabile alimentelor destinate unor cerinte speciale de nutritie, precum si a conditiilor privind comercializarea acestor produse. Reglementãrile se vor baza pe principiul comercializãrii numai a alimentelor destinate unor cerinte speciale de nutritie, care nu sunt periculoase pentru sãnãtatea publicã si pentru care se asigurã o informare corespunzãtoare a consumatorilor privind proprietãtile si caracteristicile acestora.

Art. 19. - Se autorizeazã Ministerul Sãnãtãtii si Familiei sã elaboreze legislatia care reglementeazã alimentele cu destinatie nutritionalã specificã si alimentele si ingredientele alimentare inedite.

Art. 20. - (1) Ministerul Sãnãtãtii si Familiei este abilitat sã emitã reglementãri privind suplimentele nutritive si fortificarea alimentelor.

(2) Reglementãrile trebuie sã stabileascã reguli privind fortificarea, restaurarea cu nutrienti a alimentelor, precum si reguli privind fabricarea si comercializarea suplimentelor de hranã care contin nutrienti. Aceste reglementãri trebuie sã prevadã doza zilnicã de nutrienti recomandatã si sã asigure consumatorii cã alimentele fortificate, restaurate si normalizate cu nutrienti si suplimentele de hranã care contin nutrienti nu sunt periculoase pentru sãnãtatea publicã.

Art. 21. - Ministerul Sãnãtãtii si Familiei împreunã cu Institutul National de Statisticã au obligatia sã verifice annual datele privind nutritia pe diferite segmente ale populatiei, precum si datele privind securitatea alimentarã, pe care trebuie sã se bazeze recomandãrile privind “cosul zilnic al Consumatorului” si cantitatea minimã de produse necesare, si sã informeze Guvernul asupra concluziilor.

 

CAPITOLUL III

Conditii privind productia, igiena si ambalarea alimentelor

Responsabilitãtile producãtorilor de alimente

 

Art. 22. - Producãtorii de alimente, persoane fizice sau juridice, vor comercializa numai alimentele care prezintã sigurantã, sunt salubre si apte pentru consum.

Art. 23. - (1) Producãtorii de alimente sunt obligati sã respecte parametrii privind proprietãtile organoleptice, fizice, chimice, microbiologice si toxicologice ale alimentelor conform reglementãrilor legale în vigoare.

(2) Producãtorii de alimente sunt obligati sã organizeze si sã aplice controlul calitãtii alimentelor, fabricate sau manipulate, în laboratoare proprii sau în laboratoare autorizate.

(3) Fabricarea si comercializarea alimentelor contrafãcute sunt interzise.

Art. 24. - Ministerul Agriculturi, Alimentatiei si Pãdurilor si Ministerul Sãnãtãtii si Familiei adoptã prin ordin comun reglementãri prin care se stabilesc conditiile privind igiena alimentelor si alte cerinte obligatorii privind fabricarea si manipularea alimentelor, precum si procedurile de verificare a conformitãtii cu aceste cerinte.

Art. 25. - Reglementãrile vor stabili prevederi pentru fabricarea si manipularea alimentelor în mod igienic, iar operatorii din industria alimentarã trebuie sã identifice si sã corecteze orice fazã criticã, pentru asigurarea securitãtii alimentare. Aceste reglementãri vor stabili prevederi pentru identificarea, implementarea, mentinerea si îmbunãtãtirea procedurilor adecvate ale securitãtii alimentare, prin dezvoltarea sistemului propriu de analizã a riscurilor punctelor critice de control.

Art. 26. - (1) Ministerul Sãnãtãtii si Familiei împreunã cu Ministerul Industriei si Resurselor si cu Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor sunt abilitate sã adopte reglementãri privind materialele care vin în contact cu alimentele.

(2) Reglementãrile trebuie sã includã conditii generale pentru toate materialele care vin în contact cu alimentele si sã indice mãsuri si proceduri specifice pentru categorii diferite de materiale care vin în contact cu alimentele.

(3) Materialele si obiectele care vin în contact cu alimentele se produc conform bunelor practici de fabricatie, astfel încât, în conditiile lor normale si prevãzute de utilizare, sã nu transfere alimentelor constituenti în cantitãti care ar putea periclita sãnãtatea umanã sau care ar putea aduce o schimbare inacceptabilã, potrivit legii, în compozitia alimentelor sau o deteriorare a caracteristicilor organoleptice ale acestora.

Art. 27. - Ministerul Sãnãtãtii si Familiei împreunã cu Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor si cu Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor sunt abilitate sã adopte reglementãri privind etichetarea alimentelor.

Art. 28. - Etichetarea alimentelor trebuie sã ofere consumatorilor informatiile necesare, suficiente, verificabile si usor de comparat, care sã permitã acestora sã aleagã produsul corespunzãtor exigentelor si posibilitãtilor lor financiare, sã cunoascã eventualele riscuri la care ar putea fi supusi, astfel încât sã nu fie indusi în eroare.

Art. 29. - Informatiile de pe etichetele alimentelor trebuie sã fie înscrise în limba românã, indiferent de tara producãtoare, fãrã a se exclude prezentarea lor în alte limbi, sã fie vizibile, lizibile si inscriptionate într-un mod care sã nu permitã stergerea lor.

 

CAPITOLUL IV

Comercializarea alimentelor

SECTIUNEA 1

Conditii pentru oferirea alimentelor spre vânzare

 

Art. 30. - (1) Alimentele pot fi comercializate numai în spatii special amenajate si destinate acestui scop, în conditii de igienã adecvate si cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(2) Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor, Ministerul Sãnãtãtii si Familiei si Ministerul pentru Întreprinderile Mici si Mijlocii si Cooperatie sunt abilitate sã adopte reglementãri specifice comune privind comercializarea alimentelor pe pietele organizate sau în afara acestora.

Art. 31. - Alimentele oferite spre comercializare trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele conditii:

a) sã fie fabricate conform prevederilor legale, în scopul protectiei sãnãtãtii publice, protectiei igienei alimentului si protectiei calitãtii produsului;

b) sã se încadreze în nivelurile maxime admise de contaminare fizicã, chimicã, microbiologicã, toxicologicã sau radiologicã, stabilite prin reglementãri speciale;

c) sã fie ambalate, etichetate si marcate conform reglementãrilor specifice, iar inscriptionarea etichetelor sã fie vizibilã, lizibilã si corectã.

 

SECTIUNEA a 2-a

Restrictii privind comercializarea alimentelor

 

Art. 32. - (1) Se interzice comercializarea alimentelor care:

a) nu sunt însotite de documente care le atestã originea, provenienta si securitatea;

b) sunt manipulate si comercializate în conditii necorespunzãtoare de igienã, care pun în pericol sãnãtatea consumatorilor;

c) afecteazã sãnãtatea consumatorilor prin vânzarea unor produse sau substante drept alimente.

(2) Se interzice comercializarea drept alimente a unor produse care le imitã, nu sunt alimente si care prezintã riscul de a pune în pericol sãnãtatea sau securitatea consumatorilor, conform reglementãrilor legale în vigoare.

Art. 33. - (1) În scopul evitãrii daunelor asupra sãnãtãtii cauzate de alimente Ministerul Sãnãtãtii si Familiei împreunã cu Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor sunt abilitate sã emitã reglementãri comune pentru:

a) interzicerea sau restrictionarea utilizãrii anumitor produse, substante, obiecte ori procese tehnologice;

b) specificarea utilizãrii anumitor procese de fabricare sau manipulare a alimentelor;

c) impunerea unor cerinte la fabricarea, manipularea sau comercializarea anumitor alimente;

d) indicarea utilizãrii avertismentelor, a altor prezentãri cu efect de avertizare si precautii de sigurantã pentru anumite substante;

e) interzicerea sau restrictionarea fabricãrii ori manipulãrii anumitor substante dãunãtoare din punct de vedere fiziologic în fabricile de procesare a alimentelor, precum si introducerea lor în astfel de fabrici.

(2) Alimentele care au fost fabricate sau manipulate cu încãlcarea prevederilor alin. (1) lit. a) si b) sunt interzise la vânzare.

 

SECTIUNEA a 3-a

Mãsuri privind protectia consumatorilor împotriva practicilor incorecte

 

Art. 34. - Pentru protejarea consumatorilor împotriva practicilor incorecte si în scopul informãrii lor corecte Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor împreunã cu Ministerul Sãnãtãtii si Familiei si cu Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor sunt abilitate sã emitã ordine comune care sã reglementeze:

a) informarea privind natura, continutul, originea, fabricantul sau participantul la vânzarea alimentelor;

b) conditiile privind ambalarea, etichetarea, marcarea si pãstrarea alimentelor pânã la consumatorul final;

c) conditiile privind fabricarea, compozitia sau calitatea anumitor alimente, inclusiv a celor cu destinatie specialã;

d) interzicerea vânzãrii alimentelor sub anumite denumiri, informatii sau prezentãri care pot induce în eroare si cãrora nu li se poate face reclamã utilizându-se anumite prezentãri grafice sau alte informatii care pot induce în eroare;

e) interzicerea vânzãrii alimentelor care contin substante sau obiecte nealimentare, ambalate separat sau împreunã cu alimentul, în acelasi ambalaj, dacã acestea nu sunt necesare pentru prepararea, manipularea sau consumarea alimentului;

f) interzicerea vânzãrii anumitor alimente drept medicamente.

Art. 35. - Pentru protejarea intereselor consumatorilor Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor împreunã cu Ministerul Sãnãtãtii si Familiei si cu Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor sunt abilitate sã emitã ordine comune care sã reglementeze:

a) conditiile privind autorizarea unitãtilor care produc, prelucreazã, depoziteazã, transportã si comercializeazã alimente;

b) conditiile privind avizarea alimentelor pentru a fi declarate apte pentru consumul uman;

c) conditiile privind controlul unitãtilor care produc, prelucreazã, depoziteazã, transportã si comercializeazã alimente.

 

SECTIUNEA a 4-a

Dispozitii privind utilizarea alimentelor si a produselor alimentare interzise sau periculoase

 

Art. 36. - Ministerul Sãnãtãtii si Familiei împreunã cu Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor si cu Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor sunt abilitate sã adopte reglementãri comune privind retragerea de pe piatã, interzicerea comercializãrii si modalitãtile de distrugere sau de folosire în alte scopuri a alimentelor care prezintã un risc pentru sãnãtate.

 

CAPITOLUL V

Controlul oficial al alimentelor

SECTIUNEA 1

Organizarea controlului oficial al alimentelor

 

Art. 37. - (1) Ministerul Sãnãtãtii si Familiei, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor si Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor sunt abilitate sã adopte reglementãri comune privind controlul oficial al alimentelor.

(2) Controlul oficial al alimentelor urmãreste dacã unitãtile care produc, prelucreazã, depoziteazã, transportã sau comercializeazã alimentele, auxiliarii “adjuvanti” tehno-logici, aditivii alimentari, vitaminele, sãrurile minerale, oligoelementele si alti aditivi destinati vânzãrii ca atare, personalul implicat, obiectele sau materialele care vin în contact cu alimentele în timpul fabricatiei, manipulãrii sau comercializãrii sunt conforme cu reglementãrile legale în vigoare, respectã tehnologiile de fabricatie, inclusiv calitatea utilajelor de fabricatie. Scopul principal al controlului official al alimentelor este de a asigura cã alimentele destinatepietei interne sau exportului prezintã sigurantã, sunt salubre si apte pentru consum.

(3) Autoritãtile competente controleazã alimentele pe întregul lor circuit, de la producere pânã la comercializare, conform atributiilor si competentelor legale în vigoare.

Art. 38. - (1) Autoritãtile competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor sunt:

a) autoritãtile sanitare veterinare, fitosanitare si de control tehnologic, desemnate de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor;

b) autoritãtile sanitare desemnate de Ministerul Sãnãtãtii si Familiei;

c) autoritãtile pentru protectia consumatorilor desemnate de Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor.

(2) Controlul alimentelor se realizeazã prin inspectiile efectuate de inspectorii de stat pentru controlul alimentelor, care au obligatia sã pãstreze secretele de fabricatie sau datele pe care le cunosc despre unitãtile controlate.

(3) Inspectia cuprinde verificarea materiilor prime, ingredientelor, auxiliarilor tehnologici si a altor produse utilizate pentru prepararea si productia alimentelor, produselor semifabricate, produselor finite, metodelor de conservare, conditiilor de amplasare si de igienã a unitãtilor în care alimentele sunt procesate, asigurarea apei potabile, verificarea mijloacelor de transport, a echipamentelor si mijloacelor tehnologice utilizate în procesarea alimentelor, etichetarea,

materialele utilizate în contact cu alimentele, mijloacele, procedurile si materialele folosite pentru igienizarea unitãtilor si echipamentelor si îndepãrtarea reziduurilor.

(4) În scopul verificãrii securitãtii si/sau a calitãtii alimentelor prin analize de laborator, inspectorii autorizati sã exercite controlul pot preleva probe de alimente, materiale în contact cu alimentele, substante utilizate pentru curãtenie si orice alte substante care pot afecta caracteristicile alimentelor. Analizele trebuie efectuate numai de laboratoarele oficiale ale autoritãtilor competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor, iar contravaloarea analizelor efectuate pe probele prelevate se taxeazã conform actelor normative în vigoare.

(5) Inspectia cuprinde verificarea persoanelor care lucreazã în unitãtile care produc, prelucreazã, depoziteazã, transportã sau comercializeazã alimente, pentru a stabili dacã ele îndeplinesc conditiile de sãnãtate si igienã.

(6) Inspectia cuprinde verificarea securitãtii si/sau a calitãtii alimentelor prin analize de laborator.

(7) Inspectiile trebuie efectuate regulat si/sau atunci când se suspecteazã o neconformitate, prin utilizarea unor mijloace proportionale cu scopul urmãrit. Ca regulã generalã, inspectiile vor fi efectuate fãrã avertisment prealabil.

(8) Inspectia poate fi suplimentatã, dacã este cazul, cu interviuri cu conducerea unitãtii inspectate si cu persoanele care lucreazã pentru aceastã unitate, cu citirea valorilor înregistrate cu instrumentele de mãsurã instalate de unitatea respectivã si cu inspectii realizate cu propriile instrumente asupra mãsurãtorilor realizate cu instrumentele instalate de unitatea respectivã.

(9) Autoritãtile competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor, desemnate de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor, de Ministerul Sãnãtãtii si Familiei si de Autoritatea Nationalã pentru Protectia Consumatorilor, sunt abilitate sã emitã ordine comune care sã reglementeze:

a) dreptul tuturor celor care au fãcut subiectul inspectiei sã cearã si altã opinie, fãrã a exclude dreptul de a contesta modalitatea în care inspectia a fost realizatã, conform reglementãrilor legale în vigoare;

b) procedura de prelevare si testare a esantioanelor, inclusiv prevederile ce reglementeazã procedura de contraexpertizã.

 

SECTIUNEA a 2-a

Drepturile si îndatoririle inspectorilor de stat pentru controlul alimentelor

 

Art. 39. - (1) Inspectiile sunt efectuate de inspectorii autorizati ai autoritãtilor stabilite la art. 38 alin. (1) lit. a)-c), conform competentelor specifice.

(2) Inspectorii sunt autorizati sã facã copii de pe materialele si documentele care se aflã în posesia celor inspectati sau referinte despre acestea.

(3) Inspectorii sunt obligati sã pãstreze secretul profesional si sã nu divulge unei terte pãrti secretele comerciale sau alte informatii confidentiale ori particulare obtinute în timpul sau în legãturã cu inspectia, dacã nu li se cere sã facã aceasta de cãtre o autoritate judecãtoreascã sau de cãtre partea inspectatã.

(4) Inspectorii care descoperã sau suspecteazã neconformarea cu prevederile prezentei ordonante de urgentã sau cu alte acte normative în vigoare vor lua mãsuri în conformitate cu prevederile acestora.

(5) Inspectorii de stat pot solicita pe timpul controlului, dupã caz, protectia personalã si sprijinul  organelor de politie.

 

SECTIUNEA a 3-a

Mãsuri dispuse de autoritãtile competente

 

Art. 40. - (1) Autoritatea desemnatã pentru controlul alimentelor, în toate cazurile în care constatã nerespectarea prevederilor prezentei ordonante de urgentã sau ale altor acte normative în vigoare, este împuternicitã:

a) sã interzicã functionarea unitãtilor care produc, prelucreazã, depoziteazã, transportã sau comercializeazã alimente, precum si folosirea unor materii prime, aditivi, adjuvanti, materiale de ambalare, echipamente, ustensile, utilaje si substante de decontaminare;

b) sã declare alimentele ca fiind improprii consumului sau necorespunzãtoare din punct de vedere calitativ, sã limiteze sau sã interzicã utilizarea si comercializarea acestora, sã le dirijeze pentru consum conditionat pentru utilizarea sau comercializarea în alte scopuri si sã ordone distrugerea lor în conformitate cu reglementãrile legale în vigoare;

c) sã retragã autorizatia de functionare a unitãtilor producãtoare si de comercializare a alimentelor;

d) sã sesizeze organele de cercetare penalã în cazul în care faptele constatate pot constitui infractiuni;

e) sã interzicã temporar comercializarea loturilor de alimente suspecte sub aspect calitativ. Detinãtorul alimentelor interzise temporar de la comercializare trebuie sã asigure conditii de pãstrare si de conservare adecvate pânã la clarificarea situatiei acestora.

(2) Autoritatea desemnatã pentru controlul alimentelor poate aplica amenzi pentru contraventii, în conformitate cu prevederile reglementãrilor legale în vigoare.

 

SECTIUNEA a 4-a

Sanctiuni

 

Art. 41. - Încãlcarea prevederilor legale în vigoare privind alimentele atrage rãspunderea civilã, contraventionalã sau penalã, dupã caz.

Art. 42. - Fabricarea de alimente falsificate sau contrafãcute constituie infractiune si se pedepseste potrivit Codului penal.

Art. 43. - Faptele care constituie contraventii si valoarea amenzilor aplicate se stabilesc în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

 

Art. 44. - Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonante de urgentã se abrogã Ordonanta Guvernului nr. 113/1999 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializãrii alimentelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 31 august 1999.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

p. Ministrul agriculturii, alimentatiei si pãdurilor,

Ovidiu Natea,

secretar de stat

p. Ministrul sãnãtãtii si familiei,

Cezar Eugen Macarie,

secretar de stat

Presedintele Autoritãtii Nationale

pentru Protectia Consumatorilor,

Rovana Plumb

 

Bucuresti, 21 iunie 2001.

Nr. 97.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTÃRÂRE

privind stabilirea criteriilor de încadrare a activitãtilor de cercetare, explorare, exploatare

sau prelucrare a materiilor prime nucleare din zonele I si II de expunere la radiatii

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 43 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

 

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

 

Art. 1. - (1) În sensul prezentei hotãrâri, zonele I si II de expunere la radiatii sunt definite astfel:

a) zona I - locuri de muncã situate permanent în zona controlatã;

b) zona II - locuri de muncã în care se lucreazã intermitent în zona controlatã, restul activitãtii desfãsurându-se în zona supravegheatã.

(2) Zonele controlate si, respectiv, zonele supravegheate sunt cele definite în anexa nr. 1 la Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare nr. 14/2000 pentru aprobarea Normelor fundamentale de securitate radiologicã, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 si 404 bis din 29 august 2000.

(3) Locurile de muncã din zona I de expunere la radiatii sunt:

a) locurile de muncã din subteran;

b) locurile de muncã din instalatiile-pilot, semiindustriale si industriale de prelucrare a materiilor prime nucleare si a nisipurilor titano-zirconifere;

c) locurile de muncã din instalatiile de tratare a apelor reziduale de la minele si instalatiile de prelucrare a materiilor prime nucleare;

d) locurile de muncã unde se efectueazã mãsurãtori dozimetrice, analize chimice si fizice, precum si cercetãri în statii si laboratoare de specialitate ale materiilor prime nucleare;

e) locurile de muncã unde se executã lucrãri de încãrcare-descãrcare, transport, receptie, depozitare a materiilor prime nucleare si a concentratelor acestora;

f) locurile de muncã cu activitãti de închidere si conservare a unitãtilor care utilizeazã, exploateazã si prelucreazã materiile prime nucleare.

(4) Locurile de muncã din zona II de expunere la radiatii sunt:

a) locurile de muncã unde se lucreazã cu surse sau minereuri radioactive la etalonarea aparatelor din sectii si ateliere;

b) locurile de muncã la suprafatã unde se executã lucrãri de prospectiuni, explorãri, deschideri, pregãtiri si exploatare a materiilor prime nucleare;

c) locurile de muncã din atelierele situate în incinta unitãtilor si subunitãtilor de cercetare, exploatare, preparare a materiilor prime nucleare, unde se executã operatiuni de reparatii si întretinere ale utilajelor si aparatelor contaminate radioactiv, cu care se lucreazã în unitãtile si subunitãtile sectorului de materii prime nucleare pentru prospectarea, cercetarea, explorarea, exploatarea si prepararea materiilor prime nucleare;

d) locurile de muncã de la suprafata unitãtilor si subunitãtilor sectorului de materii prime nucleare unde se executã decontaminarea echipamentului de protectie, curãtarea bãilor miniere si a vestiarelor, întretinerea si exploatarea lãmpilor de minã.

Art. 2. - Încadrarea în zonele I si II de expunere la radiatii se face în functie de timpul efectiv lucrat în aceste locuri de muncã, astfel:

a) pentru zona I de expunere la radiatii, cel putin 50% din programul normal de lucru;

b) pentru zona II de expunere la radiatii, cel putin 70% din programul normal de lucru.

Art. 3. - Categoria de risc radiologic maxim al unitãtilor în care se desfãsoarã activitãti de cercetare, explorare, exploatare si prelucrare a materiilor prime nucleare este stabilitã prin autorizatia de desfãsurare a activitãtii eliberatã de Comisia Nationalã pentru Controlul Activitãtilor Nucleare, conform legii.

Art. 4. - (1) Locurile de muncã din zona I de expunere la radiatii corespund categoriilor de risc radiologic IV si III, stabilite prin autorizatia emisã de Comisia Nationalã pentru Controlul Activitãtilor Nucleare.

(2) Locurile de muncã din zona II de expunere la radiatii corespund categoriei de risc radiologic II, stabilitã prin autorizatia emisã de Comisia Nationalã pentru Controlul Activitãtilor Nucleare.

Art. 5. - Prevederile prezentei hotãrâri se aplicã începând cu luna iunie 2001.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul muncii si solidaritãtii sociale,

Marian Sârbu

Ministrul sãnãtãtii si familiei,

Daniela Bartos

Ministru delegat la Ministerul Educatiei

si Cercetãrii pentru activitatea de cercetare,

Serban Constantin Valeca

 

Bucuresti, 21 iunie 2001.

Nr. 583.