MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIII - Nr. 353       LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE    Sâmbătă, 30 iunie 2001

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 103 din 10 aprilie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si a dispozitiilor art. 17 alin. (6) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicată

 

Decizia nr. 117 din 24 aprilie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (3) si (5), ale art 16 alin. (2) si (3) si aleart. 24 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitătii de asistentă medicală si psihologică a personalului din transporturi cu atributii în siguranta circulatiei si a navigatiei si înfiintarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor

 

Decizia nr. 119 din 24 aprilie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată

 

Decizia nr. 130 din 26 aprilie 2001 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă

 

Decizia nr. 131 din 26 aprilie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

106. - Ordonantă de urgentă pentru finalizarea procesului de privatizare a Băncii Agricole - S.A.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

731. - Ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei pentru aprobarea Normelor privind înregistrarea persoanelor aflate la bordul navelor de pasageri care navighează spre sau dinspre porturile maritime românesti

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 103

din 10 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 70/1991

privind alegerile locale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si a dispozitiilor

art. 17 alin. (6) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicată

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 17 alin. (6) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicată, exceptie ridicată de Nicolae Marius Soare în Dosarul nr. 985/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 27 martie 2001, în prezenta autorului exceptiei si a reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 10 aprilie 2001.

 

CURTEA,

 

având în vedere actele si lucrările dosarului,

retine următoarele:

 

Prin Încheierea din 26 septembrie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 985/2000, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 17 alin. (6) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicată, exceptie ridicată de Nicolae Marius Soare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că dispozitiile art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 17 alin. (6) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicată, sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) si (2), art. 20 alin. (1) si (2), art. 29 alin. (1) si (2), art. 35 alin. (1), art. 48 alin. (1) si (2) si ale art. 128 din Constitutie. Se sustine, de asemenea, că dispozitiile legale invocate contravin art. 7, 8 si 21 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, precum si art. 14 pct. 1 fraza întâi, art. 18 pct. 1, art. 25 si 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. În esentă, se consideră, pe de o parte, că instituirea unui prag electoral si redistribuirea voturilor neutilizate exclusiv formatiunilor politice exclud posibilitatea candidatilor independenti de a fi alesi, iar pe de altă parte, că prin caracterul definitiv si irevocabil al hotărârilor instantei de contencios administrativ este încălcat dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obtine recunoasterea dreptului pretins.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a art. 77 din Legea nr. 70/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, nu este întemeiată. Cu referire la “neprevederea recursului la hotărârile pronuntate în conditiile art. 17 din Legea nr. 69/1991, desi nu vizează o dispozitie legală care priveste fondul cauzei deduse judecătii, având în vedere faptul că se referă totusi la  reglementarea dreptului reclamantului de a se adresa justitiei pentru recunoasterea unui drept, opinia instantei este, de asemenea, în sensul netemeiniciei ei”.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, arată că dispozitiile art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate. Repartizarea mandatelor de consilieri, precum si redistribuirea voturilor neutilizate formatiunilor politice, aliantelor politice sau aliantelor electorale care au realizat pragul electoral reprezintă o optiune a legiuitorului, iar dispozitiile art. 17 alineatul ultim din Legea nr. 69/1991, republicată, care prevăd posibilitatea atacării în justitie a hotărârii de validare sau invalidare a mandatului de consilier, constituie tocmai consacrarea principiului înscris în art. 48 alin. (1) din Constitutie.

Presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

 

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996), modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 8/2000.(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 13 aprilie 2000), precum si dispozitiile art. 17 alin. (6) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996.

Dispozitiile art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, au următorul continut: “(1) Pentru repartizarea mandatelor de consilier biroul electoral de circumscriptie va stabili:

a) un coeficient electoral, determinat prin împărtirea numărului total de voturi valabil exprimate pentru toate listele si candidatii independenti la numărul total al consilierilor din circumscriptia electorală respectivă, stabilit potrivit legii;

b) o limită de 5% din numărul total al voturilor valabil exprimate în circumscriptia electorală respectivă.

(2) Se consideră voturi neutilizate diferenta dintre numărul de voturi valabil exprimate în favoarea fiecărei liste de candidati a partidelor, formatiunilor politice, aliantelor politice sau aliantelor electorale ori pentru fiecare candidat independent si produsul dintre coeficientul electoral si numărul de mandate alocate potrivit alin. (4).

(3) Pragul electoral este egal:

a) cu limita de 5%, în cazul în care coeficientul electoral este superior limitei de 5%, prevăzută la alin. (1) lit. b); sau

b) cu coeficientul electoral, dacă acesta este inferior limitei de 5%.

(4) Biroul electoral de circumscriptie va repartiza fiecărui partid, fiecărei formatiuni politice, aliante politice sau aliante electorale care a realizat pragul electoral, în limita numărului de candidati de pe listă, un număr de mandate egal cu partea întreagă a rezultatului împărtirii dintre numărul de voturi valabil exprimate pentru fiecare partid, formatiune politică, aliantă politică sau aliantă electorală si coeficientul electoral; fiecărui candidat independent i se atribuie câte un mandat dacă numărul de voturi valabil exprimate în favoarea sa este cel putin egal cu coeficientul electoral.

(5) Biroul electoral de circumscriptie va repartiza fiecărui partid, fiecărei formatiuni politice, aliante politice sau aliante electorale care a realizat pragul electoral mandatele rămase după atribuirea prevăzută la alin. (4), potrivit listei care cuprinde ordinea descrescătoare a numărului de voturi neutilizate prevăzute la alin. (2), acordând acestora câte un mandat; operatiunea se repetă, în ordinea listei, până la epuizarea mandatelor rămase nerepartizate.

(6) În situatia în care nici un partid, formatiune politică, aliantă politică sau aliantă electorală ori candidat independent nu realizează pragul electoral se repartizează fiecăruia câte un mandat, în ordinea descrescătoare a numărului de voturi valabil exprimate în favoarea fiecăruia, până la epuizarea mandatelor stabilite potrivit legii.

(7) Pentru situatiile prevăzute la alin. (4) si (5), în cazul în care două sau mai multe partide, formatiuni politice, aliante politice sau aliante electorale au acelasi număr de voturi rămase neutilizate înainte de atribuirea ultimului mandat rămas de repartizat, acesta va fi atribuit partidului, formatiunii politice, aliantei politice sau aliantei electorale care a obtinut înainte de redistribuirea voturilor numărul cel mai mare de voturi valabil exprimate; dacă acestea au acelasi număr de voturi valabil exprimate, atribuirea mandatului se va face prin tragere la sorti.

(8) Repartizarea mandatelor atribuite pentru fiecare listă de candidati depusă de partide, formatiuni politice, aliante politice sau aliante electorale se face în ordinea înscrierii candidatilor pe listă.

(9) Candidatii înscrisi în liste, care nu au fost alesi, sunt declarati supleanti în listele respective. În caz de vacantă a mandatelor de consilieri alesi pe liste de candidati, supleantii vor ocupa locurile devenite vacante în ordinea în care sunt înscrisi în liste, dacă până la data validării mandatului pentru ocuparea locului vacant partidele, formatiunile politice, aliantele politice sau aliantele electorale pe listele cărora au candidat supleantii confirmă în scris că acestia fac parte din partidul politic, formatiunea politică, alianta politică sau alianta electorală respectivă. În caz de vacantă a mandatului unui consilier independent, locul devenit vacant va fi ocupat de supleantul de pe lista partidului, formatiunii politice, aliantei politice sau aliantei electorale care a obtinut numărul cel mai mare de voturi valabil exprimate.”

Dispozitiile art. 17 alin. (6) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicată, au următorul continut: “Hotărârile privind validarea sau invalidarea mandatelor de consilier pot fi atacate de cei interesati, la instanta de contencios administrativ, în termen de 5 zile de la adoptare sau de la comunicare, în cazul celor absenti de la sedintă. Hotărârea instantei este definitivă si irevocabilă.”

Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind încălcate sunt:

- Art. 1 alin. (3): “România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme si sunt garantate.”;

- Art. 4 alin. (2): “România este patria comună si indivizibilă a tuturor cetătenilor săi, fără deosebire de rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială.”;

- Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”;

- Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale.”;

- Art. 29 alin. (1) si (2): “(1) Libertatea gândirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credintă religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea constiintei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de tolerantă si respect reciproc.”;

- Art. 35 alin. (1): “Au dreptul de a fi alesi cetătenii cu drept de vot care îndeplinesc conditiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3).”;

- Art. 48 alin. (1) si (2): “(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrative sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptătită să obtină recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.

(2) Conditiile si limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.”;

- Art. 128: “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii.”

Dispozitiile din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, invocate de autorul exceptiei ca fiind încălcate, au următorul continut:

- Art. 7: “Toti oamenii sunt egali în fata legii si au dreptul, fără nici o deosebire, la o protectie egală a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta declaratie si împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.”;

- Art. 8: “Orice persoană are dreptul să se adreseze, în mod efectiv, instantelor judiciare competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale care îi sunt recunoscute de Constitutie sau de lege.”;

- Art. 21: “1. Orice persoană are dreptul să participe la conducerea treburilor publice ale tării sale, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanti liber alesi.

2. Orice persoană are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa.

3. Vointa poporului este fundamentul autoritătii puterilor publice; această vointă trebuie să fie exprimată prin alegeri libere, care trebuie să aibă loc periodic, prin sufragiu universal egal si prin vot secret sau după o procedură echivalentă caresă asigure libertatea votului.”

Dispozitiile din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, invocate, de asemenea, ca fiind încălcate, au următorul continut:

- Art. 14 pct. 1 fraza întâi: “Toti oamenii sunt egali în fata tribunalelor si curtilor de justitie. Orice persoană are dreptul ca litigiul în care se află să fie examinat în mod echitabil si public de către un tribunal competent, independent si impartial, stabilit prin lege, care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri penale îndreptate împotriva ei, fie asupra contestatiilor privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil.”;

- Art. 18 pct. 1: “Orice persoană are drept la libertatea gândirii, constiintei si religie; acest drept implică libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atât în public cât si în particular, prin practici si prin învătământ.”;

- Art. 25: “Orice cetătean are dreptul si posibilitatea, fără nici una dintre discriminările la care se referă art. 2 si fără restrictii nerezonabile:

a) de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanti liber alesi;

b) de a alege si de a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal si egal si cu scrutin secret, asigurând exprimarea liberă a vointei alegătorilor;

c) de a avea acces, în conditii generale de egalitate, la functiile publice din tara sa.”;

- Art. 26: “Toate persoanele sunt egale în fata legii si au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii. În această privintă, legea trebuie să interzică orice discriminare si să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală si eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine natională sau socială, avere, nastere sau întemeiată pe orice altă împrejurare.”

Examinând dispozitiile legale criticate prin raportare la prevederile constitutionale, precum si la cele cuprinse în actele internationale invocate în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea retine că nici una dintre criticile formulate nu este întemeiată.

I. Referitor la prima critică de neconstitutionalitate Curtea constată că dispozitiile art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, reglementează modul de repartizare a mandatelor de consilieri, precum si redistribuirea voturilor neutilizate formatiunilor politice, aliantelor politice sau aliantelor electorale care au realizat pragul electoral, redistribuire care îi exclude pe candidatii independenti.

Examinând dispozitiile constitutionale invocate, Curtea constată că acestea vizează principii, drepturi si obligatii reglementate de Constitutie prin art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) si (2) si art. 29, referitoare, respectiv, la unitatea poporului, la egalitatea între cetăteni si la libertatea constiintei.

Întrucât aceste norme constitutionale nu sunt incidente în cauză, examinarea  constitutionalitătii textelor de lege criticate urmează să se facă prin raportare exclusiv la celelalte norme constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Sustinerea autorului exceptiei potrivit căreia dispozitiile art. 77 din Legea nr. 70/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, contravin art. 1 alin. (3) din Constitutie este neîntemeiată, întrucât faptul că România este un stat de drept, democratic si social, în care drepturile si libertătile cetătenilor sunt garantate, este confirmat tocmai de posibilitatea acestora de a candida, în conditiile legii, la alegerile locale si parlamentare. Stabilirea unui prag electoral pe care candidatii trebuie să îl atingă pentru obtinerea mandatului de consilier, precum si stabilirea modului în care se atribuie voturile neutilizate în prima etapă reprezintă o chestiune de oportunitate, asupra căreia numai legiuitorul este chemat să se pronunte; prin excluderea candidatilor independenti de la redistribuirea voturilor neutilizate s-a avut în vedere o concentrare a voturilor, deoarece fără sustinere politică activitatea candidatilor independenti este lipsită de eficientă.

Curtea retine că art. 20 din Constitutie cuprinde reguli care privesc de fapt transpunerea în practică a dispozitiilor constitutionale privind drepturile, libertătile si îndatoririle fundamentale ale cetătenilor si care trebuie interpretate prin coroborare cu dispozitiile art. 11 din Constitutie, ce consacră corelatia dintre dreptul international si dreptul intern.

În acest sens sustinerea potrivit căreia dispozitiile art. 77 din Legea nr. 70/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, contravin, în principal, Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si celorlalte pacte si tratate privind drepturile omului, la care România este parte, este neîntemeiată, problema ridicată neintrând în domeniul jurisdictiei constitutionale, ci constituind o problemă de aplicare a legii.

Curtea retine, de asemenea, că, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) din Constitutie, “Au dreptul de a fi alesi cetătenii cu drept de vot care îndeplinesc conditiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3)”.

Aceste dispozitii constitutionale precizează limitele dreptului de a fi ales, indicând conditiile care trebuie îndeplinite de cei care doresc să candideze la alegeri. Pe de altă parte, îndeplinirea de către o persoană a conditiilor stabilite de lege pentru a candida creează numai o premisă, iar nu o certitudine de alegere.

II. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la încălcarea prin dispozitiile art. 17 alineatul final din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicată, a art. 48 alin. (1), coroborat cu art. 128 din Constitutie, Curtea observă că textul de lege invocat este în deplină concordantă cu prevederile art. 48 alin. (1) din Constitutie, care instituie dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obtine recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei. În acest sens dispozitiile art. 17 alineatul final din Legea nr. 69/1991, republicată, care prevăd posibilitatea atacării în justitie a hotărârii de validare sau de invalidare a mandatului de consilier, constituie tocmai consacrarea principiului înscris în art. 48 alin. (1) din Constitutie. Faptul că hotărârea instantei este definitivă si irevocabilă nu constituie o înfrângere a dispozitiilor art. 128 din Constitutie, potrivit cărora “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”, deoarece legiuitorul a apreciat că este oportună exceptarea de la căile de atac prevăzute de lege a hotărârilor pronuntate de instanta judecătorească în conditiile art. 17 alineatul ultim din Legea nr. 69/1991, republicată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA

 

În numele legii

 

DECIDE:

 

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si a dispozitiilor art. 17 alin. (6) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicată, exceptie ridicată de Nicolae Marius Soare în Dosarul nr. 985/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 aprilie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Cristina Radu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 117

din 24 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (3) si (5), ale art. 16

alin. (2) si (3) si ale art. 24 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitătii de asistentă medicală si psihologică a personalului din transporturi cu atributii în siguranta circulatiei si a navigatiei si înfiintarea Casei Asigurărilor de Sănătate

a Transporturilor

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (3) si (5), ale art. 16 alin. (2) si (3) si ale art. 24 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitătii de asistentă medicală si psihologică a personalului din transporturi cu atributii în siguranta circulatiei si a navigatiei si înfiintarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, exceptie ridicată de Casa Natională de Asigurări de Sănătate în Dosarul nr. 6.279/1999 al  Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal a răspuns autorul exceptiei, prin consilier juridic Stefan Panaitescu, precum si Casa Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, reprezentată de consilier juridic Florin Pătrascu.

Reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, deoarece consideră că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/1998, nefiind aprobate de Parlament, sunt aplicate ilegal. Se apreciază, de asemenea, că ordonanta în ansamblu contravine prevederilor constitutionale ale art. 33 alin. (3) si ale art. 114 alin. (4) si că prevederile art. 10 alin. (3) si (5), ale art. 16 alin. (2) si (3) si ale art. 24 din ordonantă încalcă dispozitiile art. 89 din Legea nr. 145/1997.

Reprezentantul Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor solicită respingerea exceptiei ridicate, întrucât Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/1998, fiind depusă la Parlament spre aprobare, produce efecte si este în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând că dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

 

CURTEA,

 

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

 

Prin Încheierea din 5 septembrie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 6.279.1999, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (3) si (5), art. 16 alin. (2) si (3) si ale art. 24 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitătii de asistentă medicală si psihologică a personalului din transporturi cu atributii în siguranta circulatiei si a navigatiei si înfiintarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, exceptie ridicată de Casa Natională de Asigurări de Sănătate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/1998 contravine prevederilor constitutionale ale art. 33 alin. (3) si ale art. 114 alin. (4), deoarece “Acest act normativ a functionat si functionează si în prezent în mod ilegal, fără a fi aprobat de Parlamentul României […]”.

De asemenea, se consideră că art. 10 alin. (3) si (5), art. 16 alin. (2) si (3) si art. 24 din ordonantă încalcă dispozitiile art. 89 din Legea nr. 145/1997 si totodată se apreciază că lăprevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/1998 trebuie adaptate dispozitiilor Legii nr. 145/1997, si nu invers”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă, exprimându-si opinia, arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/1998, prin dispozitiile nominalizate, nu încalcă dispozitiile art. 33 alin. (3) si ale art. 114 alin. (4) din Constitutie. Se consideră totodată că nu este încălcat dreptul la ocrotirea sănătătii, această ordonantă reglementând modul de organizare a activitătii de asistentă socială într-un domeniu distinct, si anume cel al transporturilor.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este nefondată, întrucât dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate. Se arată, în esentă, că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/1998 a fost adoptată în temeiul dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, potrivit cărora “În cazuri exceptionale Guvernul poate adopta ordonante de urgentă [É]Ň, acestea intrând lnîn vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament”, iar dacă “Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu”. În alegerea procedurii de legiferare a măsurilor stabilite prin reglementările propuse, respectiv pe calea adoptării ordonantei de urgentă, s-a avut în vedere existenta “cazului exceptional” la care face referire art. 114 alin. (4) din Constitutie, apreciindu-se că în categoria situatiilor de fapt ce constituie cazuri exceptionale se încadrează si situatia prevăzută în Nota de fundamentare a proiectului de ordonantă de urgentă, referitoare la unitătile sanitare din reteaua Ministerului Transporturilor, care, “începând cu luna octombrie 1998”, nu mai aveau asigurată “finantarea nici pentru salarii, nici pentru cheltuieli materiale”, datorită “modului de finantare din anul 1998 din

fondul asigurărilor sociale de sănătate administrat de Ministerul Sănătătii”, ceea ce a condus la lamari perturbări în asigurarea resurselor financiare la nivelul unitătilor sanitare din reteaua Ministerului Transporturilor”. Aceste perturbări în asigurarea modului de finantare a unitătilor sanitare din reteaua Ministerului Transporturilor, se sustine în Nota de fundamentare a proiectului, au avut drept consecintă lescăderea nivelului de asistentă medicală acordată personalului care concură la siguranta circulatiei si navigatiei”, fiind astfel aduse grave atingeri interesului public de a se asigura “securitatea călătorilor si a mărfurilor transportate cu mijloace de transport navale, aeriene, rutiere, feroviare si cu metroul”, ceea ce a impus urgenta adoptării reglementărilor propuse prin proiect. În ceea ce priveste lraspectele semnalate în legătură cu subordonarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor fată de Ministerul Transporturilor”, se apreciază că “acestea nu constituie aspecte de neconstitutionalitate, în raport cu dispozitiile art. 33 alin. (3) din Constitutie invocate, ci vizează modul de corelare a dispozitiilor din cuprinsul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/1998, referitoare la functionarea acestei case de asigurări de sănătate, cu dispozitiile privind autonomia caselor de asigurări de sănătate, prevăzute în Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.

 

CURTEA,

 

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 41/1998 în ansamblu, precum si ale art. 10 alin. (3) si (5), ale art. 16 alin. (2) si (3) si ale art. 24 din aceeasi ordonantă.

I. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 27 noiembrie 1998,  contravine următoarelor prevederi constitutionale:

- Art. 33 alin. (3): “Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale si a activitătilor paramedicale, precum si alte măsuri de protectie a sănătătii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.”;

- Art. 114 alin. (4): l4În cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgentă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.”

Examinând sub acest aspect exceptia de neconstitutionalitate, se constată că prin Decizia nr. 5 din 16 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 23 februarie 2001, Curtea Constitutională s-a pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor legale criticate, retinând în esentă că nu sunt înfrânte prevederile art. 33 alin. (3) din Constitutie prin aceea că ordonanta criticată (act normativ cu putere de lege) cuprinde reglementări speciale privind un anumit sector al asistentei medicale si al asigurărilor sociale pentru boală, prin care sunt stabilite pe baza principiilor din legea generală (Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997) măsuri de protectie si ocrotire a sănătătii în situatii specifice. Efectuarea transporturilor de călători si mărfuri în depline conditii de sigurantă a circulatiei impune crearea unui cadru juridic unitar, necesar atât pentru organizarea activitătii de asistentă medicală si psihologică de specialitate pentru personalul cu atributii de siguranta circulatiei si navigatiei, cât si pentru asistenta medicală curentă acordată întregului personal din transporturi. Asa fiind, în temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie privind delegarea legislativă, Guvernul a adoptat această ordonantă de urgentă chiar dacă domeniul ar fi rezervat reglementării prin lege organică. În acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale a stabilit în mod constant că ordonantele de urgentă, spre deosebire de ordonantele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare potrivit alin. (1) al art. 114 din Constitutie, pot fi adoptate si în domeniul legilor organice. În aceste conditii nu au relevantă sub aspectul contenciosului de constitutionalitate nici împrejurarea că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/1998 cuprinde o reglementare diferită de cea a Legii nr. 145/1997, care a organizat sistemul general al asigurărilor de sănătate, nici faptul că până în prezent Parlamentul nu a adoptat o lege de aprobare a acestei ordonante de urgentă,  deoarece pentru intrarea în vigoare este suficient că ordonanta de urgentă a fost depusă spre aprobare la Parlament.

Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 5 din 16 ianuarie 2001 s-a mai retinut, de asemenea, că nu este întemeiată nici critica de neconstitutionalitate referitoare la încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 114 alin. (4), prin aceea că ordonanta de urgentă nu are la bază existenta unui “caz exceptional” care ar fi putut permite Guvernului să o adopte. Într-adevăr, motivarea cuprinsă în Nota de fundamentare a ordonantei de urgentă justifică existenta cazului exceptional si răspunde totodată exigentelor stabilite de Curtea Constitutională, prin jurisprudenta sa, cu privire la interesul public si urgenta reglementării pentru aprecierea constitutionalitătii ordonantelor de urgentă. Din cuprinsul notei de fundamentare rezultă, între altele, că aplicarea Legii nr. 145/1997 “a condus la mari perturbări în asigurarea resurselor financiare la nivelul unitătilor sanitare din reteaua Ministerului Transporturilor […], consecinta fiind scăderea nivelului de asistentă medicală acordată personalului care concură la siguranta circulatiei si navigatiei. În aceste conditii, securitatea coletelor si a mărfurilor transportate cu mijloace de transport navale, aeriene, rutiere, feroviare si cu metroul este periclitată, existând riscul de a se produce evenimente grave si accidente în procesul de transport”.

Considerentele pe care s-a bazat solutia anterioară a Curtii Constitutionale sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

În legătură cu critica adusă ordonantei privind încălcarea art. 114 alin. (4) din Constitutie, la aceeasi solutie de respingere a exceptiilor de neconstitutionalitate se ajunge si pe baza argumentelor înfătisate în opinia separată formulată la Decizia Curtii Constitutionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o mentin si în cauza de fată.

I. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine totodată că prevederile art. 10 alin. (3) si (5), ale art. 16 alin. (2) si (3) si ale art. 24 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/1998 încalcă dispozitiile art. 89 din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997.

Curtea constată că această critică de neconstitutionalitate nu poate fi primită, deoarece contenciosul constitutional priveste examinarea conformitătii dispozitiilor legale criticate cu Constitutia, iar nu compatibilitatea acestora cu alte dispozitii legale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA

 

În numele legii

 

DECIDE:

 

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (3) si (5), ale art. 16 alin. (2) si (3) si ale art. 24 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitătii de asistentă medicală si psihologică a personalului din transporturi cu atributii în siguranta circulatiei si a navigatiei si înfiintarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, exceptie ridicată de Casa Natională de Asigurări de Sănătate în Dosarul nr. 6.279/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 aprilie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 119

din 24 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Banca Dacia Felix” - S.A. în Dosarul nr. 4.223/1996 al Tribunalului Cluj - Sectia comercială si contencios administrativ.

La apelul nominal este prezentă Casa de Economii si Consemnatiuni “C.E.C.” - S.A., prin reprezentant, constatându-se lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Partea prezentă, având cuvântul, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată, întrucât textele criticate nu contravin prevederilor constitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile legale criticate sunt în concordantă cu dispozitiile constitutionale, exceptia fiind ridicată în scopul tergiversării solutionării litigiului.

 

CURTEA,

 

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

 

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 4.223/1996, Tribunalul Cluj - Sectia comercială si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 din Legea nr. 64/1995 privind procedura

reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Banca Dacia Felix” - S.A.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 51 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a), coroborate cu cele ale art. 125, precum si prevederilor art. 15 din Constitutie, întrucât lns-a creat posibilitatea unui tert din afara puterii judecătoresti de a interveni în exercitiul drepturilor unor persoane fizice, în cazul de fată de a anula exercitiul concordant al legii, al drepturilor comerciale, de a se încălca principiul libertătii contractuale, respectiv principiul constitutional al libertătii comertului”.

Tribunalul Cluj - Sectia comercială si contencios administrativ, exprimându-si opinia, arată că dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale referitoare la libertatea comertului.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, arată că dispozitiile criticate nu contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, deoarece art. 51 din Legea nr. 64/1995 stabileste conditiile în care, laÎn vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului (deci nu pentru a-i pricinui o daună), administratorul/lichidatorul poate mentine sau denunta contractele care nu vor fi fost executate în totalitate ori substantial de către toate părtile implicate”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

 

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Analizând motivarea cererii prin care a fost ridicată exceptia de neconstitutionalitate în raport cu textele constitutionale invocate de autorul exceptiei, Curtea observă că în realitate exceptia de neconstitutionalitate priveste numai dispozitiile alin. (1) al art. 51 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Asa fiind, Curtea urmează să se pronunte exclusiv asupra acestor dispozitii, care au următorul cuprins: “În vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul/lichidatorul poate să mentină sau să denunte orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atâta timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substantial de către toate părtile implicate.

Administratorul/lichidatorul trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a contractantului, prin care i se cere să opteze pentru mentinerea ori denuntarea contractului; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denuntat.”

Textele constitutionale ce se pretinde că au fost încălcate sunt următoarele:

- Art. 125: “(1) Justitia se realizează prin Curtea Supremă de Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege.

(2) Este interzisă înfiintarea de instante extraordinare.

(3) Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege.”;

- Art. 134 alin. (2) lit. a): l)Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;”;

- Art. 15: “(1) Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, sunt de natură procedurală, asa cum rezultă de altfel chiar din titlul legii. Or, potrivit dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie “Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege”. Asa fiind, intră în atributia exclusivă a legiuitorului stabilirea normelor privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului.

În spetă autorul exceptiei sustine că textul de lege criticat dă posibilitatea unui tert din afara puterii judecătoresti, în spetă administratorului judiciar, de a interveni în exercitiul drepturilor unor persoane fizice. Critica este neîntemeiată, deoarece potrivit art. 6 din lege “Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu exceptia recursului prevăzut la art. 7, sunt de competenta exclusivă a tribunalului în jurisdictia căruia se află sediul debitorului, care figurează în registrul comertului, si sunt exercitate de un judecător-sindic desemnat de către presedintele tribunalului, în conditiile art. 8”.

Asadar toate măsurile luate de administratorul judiciar sunt supuse controlului judecătoresc exercitat prin judecătorul-sindic.

Nu poate fi primită nici sustinerea potrivit căreia, întrucât administratorul judiciar are dreptul de a denunta orice contract care nu a fost executat în totalitate sau substantial, se încalcă în acest fel principiul constitutional al libertătii comertului. Sub acest aspect se constată că dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, pretins a fi încălcate, instituie în sarcina statului obligatia de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. În aceste privinte Legea nr. 64/1995 răspunde cerintelor constitutionale, reglementând modalitătile prin care circuitul comercial este protejat de efectele unor eventuale neexecutări culpabile ale obligatiilor contractuale.

Aceste dispozitii îi vizează deopotrivă pe toti agentii economici, asadar atât pe debitori, ale căror datorii trebuie executate, cât si pe creditori, fată de care se impune crearea conditiilor corespunzătoare pentru recuperarea creantelor. Legiuitorul a creat posibilitatea administratorului sau lichidatorului de a opta între mentinerea sau denuntarea unor contracte, în scopul garantării interesului general al societătii comerciale debitoare, si anume în scopul cresterii la maximum a valorii averii acesteia.

Sub acest aspect Curtea retine că nerezolvarea situatiilor de insolvabilitate poate leza interesele generale ale societătii comerciale, prin diminuarea capacitătii de plată, si poate afecta implicit posibilitatea continuării activitătii altor agenti economici, având efecte si asupra realizării veniturilor bugetului public si protejării de către stat a interesului national.

În sfârsit, cu privire la critica potrivit căreia prevederile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ar contraveni dispozitiilor art. 15 din Constitutie, Curtea constată că aceste texte nu au relevantă în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Banca Dacia Felix” - S.A. în Dosarul nr. 4.223/1996 al Tribunalului Cluj - Sectia comercială si contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 aprilie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 130

din 26 aprilie 2001

referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, exceptie ridicată de Societatea de Investitii Financiare Banat-Crisana - S.A. în Dosarul nr. 2.171/2000 al Tribunalului Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 451C/2000, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Societatea de Investitii Financiare Moldova - S.A. în Dosarul nr. 1.101/2000 al Curtii de Apel Galati - Sectia comercială si de contencios administrativ. La apelul nominal în Dosarul nr. 451C/2000 se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, pune concluzii de conexare a Dosarului nr.  451C/2000 la Dosarul nr. 450C/2000, deoarece cauzele au ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate. Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 451C/2000 la Dosarul nr. 450C/2000.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiilor ca fiind nefondate. Se apreciază că dispozitiile art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 41. În acest sens se invocă si jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la constitutionalitatea acestor dispozitii legale, mentionându-se Decizia nr. 4/2001.

 

CURTEA,

 

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 mai 2000, pronuntată în Dosarul nr. 2.171/2000 al Tribunalului Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ, precum si prin Încheierea din 1 noiembrie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 1.101/2000 al Curtii de Apel Galati - Sectia comercială si de contencios administrativ, Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, exceptii ridicate de Societatea de Investitii Financiare Banat-Crisana - S.A. si de Societatea de Investitii Financiare Moldova - S.A.

În motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate, al căror continut este identic, se sustine că textul de lege criticat contravine art. 41 alin. (2) din Constitutie prin aceea că dispune în mod abuziv scoaterea terenurilor agricole din capitalul social al societătilor comerciale, desi prin Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 si 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 s-a stabilit modul de evaluare a terenurilor agricole si valoarea acestora a fost inclusă în capitalul social. Se apreciază că dispozitiile art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 impun lmsocietătilor comerciale să-si reducă capitalul social, această modificare aducând prejudicii actionarilor care au fost împroprietăriti în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 746/1991”.

Tribunalul Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ, exprimându-si opinia în Dosarul nr. 2.171/2000, apreciază că lăexceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 fiind în contradictie flagrantă cu principiul constitutional al apărării dreptului de proprietate”.

Curtea de Apel Galati - Sectia comercială si de contencios administrativ, exprimându-si opinia în Dosarul nr. 1.101/2000, consideră că dispozitiile criticate sunt constitutionale, întrucât terenurile agricole prevăzute de dispozitiile de lege criticate “nu au fost decât în administrarea societătilor comerciale, prerogativele dreptului de proprietate apartinând statului”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptiile de neconstitutionalitate sunt neîntemeiate. În esentă, se arată că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate privată, ci concretizează optiunea politicii statului în privinta reformei economice si a strategiei de privatizare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

 

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la.prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.

Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, dispozitii al căror continut este următorul: “Terenurile agricole si terenurile aflate permanent sub luciu de apă nu fac parte din capitalul social al societătilor comerciale prevăzute la art. 1 si 2.”

Art. 1 si 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 prevăd:

- Art. 1: “Prezenta ordonantă de urgentă stabileste cadrul juridic privind privatizarea societătilor comerciale agricole, care detin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, constituite în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitătilor economice de stat ca regii autonome si societăti comerciale, precum si regimul concesionării terenurilor proprietate publică si privată a statului, aflate în exploatarea acestor societăti.”;

- Art. 2: “Prevederile prezentei ordonante de urgentă se aplică si societătilor comerciale rezultate din divizarea sau fuziunea societătilor comerciale mentionate la art. 1, care detin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă.”

Autorii exceptiilor de neconstitutionalitate sustin că dispozitiile criticate contravin art. 41 alin. (2) teza întâi din Constitutie, potrivit cărora “Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.”

Examinând exceptiile de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că prevederile art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii din Constitutie, si anume la cele ale art. 41 alin. (2) teza întâi. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 206 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000, si prin Decizia nr. 249 din 23 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 26 februarie 2001, Curtea Constitutională a retinut, în esentă, următoarele:

Din analiza actelor normative care, succesiv, au cuprins reglementări privind situatia juridică a terenurilor agricole si a celor aflate sub luciu de apă rezultă că aceste categorii de terenuri nu au fost niciodată incluse în mod legal în capitalul social al societătilor comerciale agricole. Chiar dacă Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitătilor economice de stat ca regii autonome si societăti comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, a prevăzut că “Bunurile din patrimonial societătii sunt proprietatea acesteia, cu exceptia celor dobândite cu alt titlu”, această dispozitie legală nu poate fi disociată, în ceea ce priveste situatia terenurilor agricole si a celor aflate sub luciu de apă, de reglementările speciale intervenite după anul 1989 pentru clarificarea complexei probleme a situatiei juridice a acestor terenuri. În acest sens, prin Legea nr. 9 din 31 iulie 1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990, se stabilise deja că “Până la adoptarea unei noi reglementări legale privind regimul fondului funciar se interzice înstrăinarea, prin acte între vii, a terenurilor de orice fel, situate înăuntrul sau în afara localitătilor”.

De altfel, asa cum se retine în jurisprudenta Curtii Constitutionale, întreaga legislatie ulterioară cu privire laterenurile agricole si a celor aflate sub luciu de apă a avut în vedere că aceste categorii de terenuri aflate în exploatarea societătilor comerciale agricole nu erau în proprietatea acestor societăti si nu îndreptătea includerea acelor terenuri în capitalul lor social.

Asa fiind, Curtea Constitutională, prin deciziile pronuntate, a statuat că art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 nu încalcă prevederile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constitutie, referitoare la garantarea dreptului de proprietate, deoarece societătile comerciale nu au drept de proprietate asupra terenurilor la care se referă mentionata ordonantă de urgentă a Guvernului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei solutii, cele statuate anterior prin deciziile Curtii Constitutionale nr. 206 din 17 octombrie 2000 si nr. 249 din 23 noiembrie 2000 îsi mentin valabilitatea si în dosarele de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, exceptii ridicate de Societatea de Investitii Financiare Banat-Crisana - S.A. în Dosarul nr. 2.171/2000 al Tribunalului Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ, precum si de Societatea de Investitii Financiare Moldova - S.A. în Dosarul 1.101/2000 al Curtii de Apel Galati - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 aprilie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu.

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 131

din 26 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Limarom Impex” - S.R.L. din Onesti în Dosarul nr. 4.087/2000 al Curtii de Apel Bacău - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arată că exceptia nu este motivată, astfel că solicită respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă.

 

CURTEA,

 

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

 

Prin Încheierea din 15 decembrie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 4.087/2000, Curtea de Apel Bacău – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Limarom Impex” - S.R.L. din Onesti cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 1.325 din 23 iunie 2000, pronuntată de Tribunalul Bacău.

Autorul exceptiei consideră că dispozitiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt neconstitutionale, fără a indica însă prevederile constitutionale încălcate.

Curtea de Apel Bacău - Sectia civilă, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia este neîntemeiată, deoarece “conformitatea juridică a textului procedural cu Constitutia nu a fost în discutie si dezvoltată de recurentă”.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, în punctul său de vedere, arată că exceptia este nemotivată si consideră că dispozitiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă obligă judecătorul ca, “în tot ceea ce interesează solutionarea procesului, să asigure exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor participantilor la proces în spiritul si litera legii - si nu obtinerea unor eventuale foloase necuvenite”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

 

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Exceptia de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut: “Judecătorii au dreptul să mărească sau să micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, fată de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.”

Autorul exceptiei nu indică nici un text constitutional care să fi fost încălcat prin dispozitiile legale criticate. Se contravine astfel prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, potrivit cărora “Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate”. Textul fiind imperativ, încălcarea prevederilor sale are drept consecintă imposibilitatea exercitării de către Curte a controlului de constitutionalitate. Curtea nu se poate substitui autorului exceptiei în ceea ce priveste invocarea unui motiv de neconstitutionalitate, deoarece astfel ar exercita din oficiu controlul de constitutionalitate, ceea ce excede competentei sale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 12, art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Limarom Impex” - S.R.L. din Onesti în Dosarul nr. 4.087/2000 al Curtii de Apel Bacău - Sectia civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 aprilie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

pentru finalizarea procesului de privatizare a Băncii Agricole - S.A.

 

În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutia României,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

Art. 1. - (1) De la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă Banca Agricolă - S.A. este exonerată de drept de orice fel de obligatii fată de autoritătile administratiei publice centrale ale căror cauze sunt anterioare datei semnării contractului de vânzare-cumpărare de actiuni, altele decât cele aferente activitătii de recuperare a creditelor si dobânzilor pentru care au fost emise titluri de stat pe numele acesteia potrivit legislatiei aplicabile.

(2) După finalizarea privatizării Băncii Agricole - S.A. sumele preluate la datoria publică pentru care s-au emis titluri de stat pe numele băncii nu se supun controlului Curtii de Conturi si nu sunt supuse la recalculări sau regularizări.

Art. 2. - (1) Angajamentele extrabilantiere în limita sumei de 4,2 miliarde lei si a echivalentului a 8,7 milioane dolari S.U.A. sunt garantate irevocabil si neconditionat de stat si se urmăresc în continuare de către Banca Agricolă - S.A.

(2) Angajamentele extrabilantiere care la data exigibilitătii lor devin creante neperformante, potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, cu modificările si completările ulterioare, vor fi predate la Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare.

(3) În contrapartida activelor preluate de Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare Banca Agricolă - S.A. va primi titluri de stat de valoare egală, în lei sau în valută, după caz.

Emisiunea titlurilor de stat se va efectua cu data predării activelor neperformante la Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare. Cu valoarea angajamentelor extrabilantiere exigibile comunicate de Banca Agricolă - S.A. se va diminua valoarea garantiei statului prevăzută la alin. (1).

(4) Titlurile de stat emise conform prevederilor alin. (3) sunt negociabile, au scadenta la 30 de luni de la data emisiunii si sunt purtătoare de dobândă a cărei rată se situează la nivelul ratei ultimei emisiuni de titluri de stat cu scadenta la 91 de zile, lansată de Ministerul Finantelor Publice anterior perioadei pentru care se calculează si se plăteste dobânda. Dobânda aferentă titlurilor de stat emise se va calcula si se va plăti trimestrial în primele 5 zile lucrătoare ale lunii următoare trimestrului pentru care se face plata.

(5) Banca Agricolă - S.A. poartă întreaga răspundere cu privire la realitatea si corectitudinea sumelor pentru care solicită emisiunea de titluri de stat.

Art. 3. - (1) Creditele acordate de Banca Agricolă - S.A. în baza prevederilor Legii nr. 165/1998 privind constituirea la dispozitia Ministerului Agriculturii si Alimentatiei a fondului pentru finantarea cheltuielilor aferente lucrărilor agricole din sectorul vegetal si a celor pentru cresterea animalelor, în perioada 1998-2000, anterior datei intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 40/2001 si pentru care Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor nu a alocat fondurile necesare conform legii, se suportă din surse proprii de către Banca Agricolă - S.A., în limita sumei totale de 21,9 miliarde lei.

(2) Dobânzile pentru aceste credite, ce se calculează de către Banca Agricolă - S.A., si bonificatiile aferente cuvenite producătorilor agricoli se regularizează după cum urmează:

a) pentru sumele acordate cu titlu de credit Banca Agricolă - S.A. va calcula un cost al surselor egal cu dobânda la titlurile de stat emise conform dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 210/2000 privind recapitalizarea Băncii Agricole - S.A. în vederea privatizării, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 122/2001;

b) bonificatia de dobândă cuvenită si acordată producătorilor agricoli, precum si diferenta dintre dobânda calculată potrivit prevederilor lit. a) si dobânda pe care producătorii agricoli o achită băncii, conform Legii nr. 165/1998, se vor retine de Banca Agricolă - S.A. din sumele datorate Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor;

c) Banca Agricolă - S.A. va restitui Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor sumele trase din fond pentru acordarea de credite si dobânzile aferente diminuate cu retinerile prevăzute la lit. b) numai după rambursarea creditelor acordate din resursele proprii ale băncii.

Art. 4. - (1) Se aprobă transferul cu plată, din proprietatea Băncii Agricole - S.A. în domeniul public al statului si în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, al clădirilor pentru birouri si utilităti social-economice, împreună cu terenurile si dotările aferente, precum si protocolul de predare-preluare încheiat în acest scop între părtile interesate, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonantă de urgentă.

(2) Transferul imobilelor prevăzute în anexă se face fără plata taxei pe valoarea adăugată si fără recuperarea chiriilor sau a redeventelor achitate anticipat de Banca Agricolă - S.A.

(3) Clădirile pentru birouri si utilităti social-economice, împreună cu terenurile si dotările aferente, prevăzute în anexă, care nu pot fi transmise ulterior în administrarea ministerelor sau a institutiilor publice centrale si locale, vor fi trecute din domeniul public în domeniul privat al statului prin hotărâre a Guvernului, urmând să fie valorificate de Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” la valoarea de piată, stabilită pe bază de raport de evaluare.

(4) Din sumele obtinute ca urmare a valorificării bunurilor, prevăzută la alin. (3), se acoperă cheltuielile făcute de Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” cu preluarea, administrarea si valorificarea bunurilor în cauză, iar diferenta se varsă la bugetul de stat.

Art. 5. - Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 210/2000 privind recapitalizarea Băncii Agricole - S.A. în vederea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 23 noiembrie 2000, aprobată si modificată prin Legea nr. 122/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 29 martie 2001, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Alineatul (11) al articolului 3 va avea următorul cuprins:

“(11) Protocolul de predare-preluare în domeniul public al statului a clădirilor pentru birouri si utilităti social-economice, împreună cu terenurile si dotările aferente, prevăzute în anexa “Lista cuprinzând clădirile pentru birouri, utilităti social-economice, dotările si terenurile aferente, supuse transferului cu plată în domeniul public al statului” la prezenta ordonantă de urgentă se încheie în termen de maximum 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonante de urgentă.”

2. Alineatul (2) al articolului 3 va avea următorul cuprins:

“(2) Plata activelor fixe prevăzute la alin. (1) se va face după încheierea protocolului de predare-preluare prin titluri de stat emise cu data de 3 ianuarie 2001, care sunt negociabile, au scadenta la 30 de luni si sunt purtătoare de dobândă a cărei rată se situează la nivelul ratei ultimei emisiuni de titluri de stat cu scadenta la 91 de zile, lansată de Ministerul Finantelor Publice anterior perioadei pentru care se calculează si se plăteste dobânda. Dobânda se va calcula si se va plăti trimestrial în primele 5 zile lucrătoare ale lunii următoare trimestrului pentru care se face plata.”

3. După articolul 3 se introduce articolul 3 1 cu următorul cuprins:

“Art. 3 1 . - (1) La solicitarea detinătorilor legali ai titlurilor de stat emise în conditiile prezentei ordonante de urgentă Ministerul Finantelor Publice, în termen de 30 de zile calendaristice de la solicitare, va proceda la răscumpărarea în avans a titlurilor de stat numai în situatia în care în interiorul calendarului de 30 de luni de la data emiterii titlurilor are loc unul dintre următoarele evenimente:

a) în cadrul sedintelor de licitatie pentru titluri de stat Ministerul Finantelor Publice nu organizează licitatii pentru titluri de stat cu scadenta la 91 de zile;

b) dacă, oricând până la data scadentei, nivelul ratei dobânzii utilizate drept rată de referintă la calculul dobânzilor titlurilor de stat este mai mic cu 8%, în termeni relativi, decât media aritmetică a ratelor medii de dobândă adjudecate în cadrul ultimelor patru licitatii de titluri de stat cu scadenta la 91 de zile anterioare licitatiei de adjudecare a ratei de referintă.

(2) Solicitarea de răscumpărare în avans a titlurilor de stat se va efectua în scris în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data licitatiei de adjudecare a ratei de referintă, termen a cărui depăsire conduce la exonerarea Ministerului Finantelor Publice de obligatia de răscumpărare în avans a titlurilor de stat.”

4. Titlul anexei se modifică si va avea următorul cuprins: “Lista cuprinzând clădirile pentru birouri, utilităti social-economice, dotările si terenurile aferente, supuse transferului cu plată în domeniul public al statului”.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului,

Ovidiu Tiberiu Musetescu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 27 iunie 2001.

Nr. 106.

 

ANEXĂ*)

 

LISTA

cuprinzând bunurile transferate în domeniul public al statului si în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”

 


*) Anexa este reprodusă în facsimil

 

Regia Autonomă Banca Agricolă - S.A. “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” Nr. 4.001 din 26 iunie 2001

Nr. 4.902 din 26 iunie 2001

 

PROTOCOL

de predare-preluare

 

Încheiat astăzi, 26 iunie 2001, între:

Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, reprezentată prin domnul Eugen Bejinariu, director general, si doamna Emilia Serban, director economic, în calitate de primitor, si Banca Agricolă - S.A., reprezentată prin domnul Constantin Marin, directorul Directiei resurse umane si logistică, si domnul Marin Ilie, directorul Directiei contabilitate, în calitate de predator

În conformitate cu prevederile art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 210/2000 privind recapitalizarea Băncii Agricole - S.A. în vederea privatizării, aprobată cu modificări prin Legea nr. 122/2001, s-a încheiat prezentul protocol pentru predarea, respectiv preluarea din proprietatea Băncii Agricole - S.A. în proprietatea publică a statului si în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” a clădirilor pentru birouri si utilităti

social-economice, împreună cu terenurile si dotările aferente, prevăzute în procesele-verbale de predare-preluare întocmite pentru fiecare unitate teritorială.

Predarea-preluarea s-a efectuat în prezenta comisiilor de preluare, numite prin deciziile Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” nr. 141/10 aprilie 2001 si nr. 149/11 aprilie 2001, si a comisiilor de predare, numite în baza Ordinului presedintelui Băncii Agricole - S.A. nr. 84/10 aprilie 2001, prin inventarierea faptică a obiectivelor mentionate în anexa nr. 1*) (valoare în milioane lei, pe obiective), completată cu anexa nr. 2 (valoare în lei, pe judete), ce fac parte integrantă din prezentul protocol.

Rezultatele operatiunii de predare-preluare au fost consemnate în procesele-verbale întocmite de fiecare comisie, care fac parte integrantă din prezentul protocol.

După inventarierea faptică si potrivit datelor din evidenta contabilă Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, prin sucursalele sale, a preluat active în valoare totală de inventar de 726.881.203.708,74 lei, conform anexei nr. 2.

Se mentionează că valoarea obiectivelor preluate a fost reevaluată de Banca Agricolă - S.A., conform prevederilor hotărârilor Guvernului nr. 945/1990, nr. 26/1992, nr. 500/1994 si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/1997, modificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 21/1998.

Starea tehnică, precum si situatia juridică a constructiilor si terenurilor sunt mentionate în procesele-verbale întocmite de comisiile de preluare, iar pentru anumite pozitii preluate cu diferite probleme s-a întocmit anexa nr. 3** ) care face parte integrantă din prezentul protocol.

Banca Agricolă - S.A. îsi asumă întreaga responsabilitate asupra valorii bunurilor transmise, situatiei juridice si titlurilor de proprietate, Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” nefiind tinută de drepturile si obligatiile Băncii Agricole - S.A. în legătură cu bunurile (clădiri, terenuri, dotări etc.) preluate în administrarea regiei.

Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” îsi va exercita drepturile si obligatiile ce îi revin în calitate de administrator, o dată cu semnarea prezentului protocol.

Până la data semnării protocolului cheltuielile aferente utilitătilor, precum si plata taxelor si impozitelor vor fi suportate de Banca Agricolă - S.A.

Prezentul protocol s-a întocmit în 5 (cinci) exemplare, din care:

- 1 exemplar la Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”;

- 1 exemplar la Banca Agricolă - S.A.;

- 1 exemplar la Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului;

- 1 exemplar la Ministerul Finantelor Publice;

- 1 exemplar la Secretariatul General al Guvernului.

 

Am predat

Am primit

Banca Agricolă

S.A. Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”

Directorul Directiei resurse umane si logistică,

Director general,

......................................

..........................................

Directorul Directiei contabilitate,

Director economic,

........................................

........................................

Oficiul juridic

Oficiul juridic

........................................

........................................

 


**) Anexa nr. 1 are continutul listei-anexă la ordonanta de urgentă care aprobă prezentul protocol.

**) Anexa nr. 3 contine date tehnice care interesează numai părtile între care s-a încheiat protocolul si institutiile publice cărora acesta se comunică.

 

ANEXA Nr. 2

 

SITUATIA

privind obiectivele preluate de Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” de la Banca Agricolă - S.A. conform Legii nr. 122/2001

 

- lei -

Nr.

crt.

Judetul

Sucursala care a

preluat

Total valoare de inventar

Clădiri

Terenuri

Utilităti

Dotări

1.

Alba

S.R.P. Olănesti

24.400.875.948,00

23.747.957.964,00

30.764.286,0

70.968.403,0

551.185.295,00

2.

Arad

S.R.P. Cluj

18.830.779.107,00

18.558.376.731,00

142.743.681,0

42.215.298,0

87.443.397,00

3.

Arges

S.R.P. Olănesti

16.042.676.941,00

15.215.233.767,00

7.500.000,0

0,0

819.943.174,00

4.

Bacău

S.R.P. Suceava

11.189.153.743,28

10.401.980.885,00

83.567.444,0

0,0

703.605.414,28

5.

Bihor

S.R.P. Cluj

6.023.659.232,00

5.667.540.734,00

119.642.362,0

139.461.683,0

97.014.453,00

6.

Botosani

S.R.P. Suceava

4.592.316.871,67

3.499.064.644,00

821.610.341,0

128.882.654,0

142.759.232,00

7.

Brasov

S.R.P. Predeal

13.924.976.735,00

12.724.630.290,00

0,0

239.228.681,0

961.117.764,00

8.

Brăila

S.R.P. Neptun

8.778.087.208,00

7.390.280.248,00

1.387.806.960,0

0,0

0,00

9.

Buzău

 S.A.I.P.S.A.P

14.652.221.659,83

14.142.271.253,81

13.357.693,0

292.646.418,0

203.946.295,02

10.

Caras-Severin

S.R.P. Olănesti

5.996.297.230,00

 5.910.107.454,00

13.430.205,0

0,0

72.759.571,00

11.

Călărasi

 S.A.I.P.S.A.P.

6.316.166.291,00

 6.150.480.896,00

76.680.000,0

0,0

89.005.395,00

12.

Cluj

S.R.P. Cluj

24.691.692.089,78

 24.542.076.005,00

0,0

0,0

149.616.084,78

13.

Constanta

S.R.P. Neptun

99.276.817.795,00

 84.726.125.381,00

41.283.194,0

3.982.473.637,0

10.526.935.583,00

14.

Covasna

S.R.P. Predeal

7.044.102.553,66

 5.937.927.367,00

90.930.247,0

112.309.784,0

902.935.155,66

15.

Dâmbovita

 S.A.I.P.S.A.P.

12.900.423.758,77

10.543.229.374,77

318.769.959,0

256.072.725,0

1.782.351.700,00

16.

Dolj

S.R.P. Olănesti

17.200.495.274,00

16.453.401.414,00

61.193.630,0

494.016.104,0

191.884.126,00

17.

Galati

S.R.P. Neptun

4.260.474.682,00

 3.494.309.807,00

457.128.457,0

165.246.894,0

143.789.524,00

18.

Giurgiu

S.A.I.P.S.A.P.

563.900.000,00

 561.600.000,00

2.300.000,0

0,0

0,00

19.

Gorj

S.R.P. Olănesti

595.191.864,82

 524.657.117,00

16.814.113,0

50.449.289,0

3.271.345,82

20.

Harghita

S.R.P. Predeal

323.954.647,00

 290.507.660,00

0,0

0,0

33.446.987,00

21.

Hunedoara

S.R.P. Olănesti

10.175.494.224,00

 9.884.131.059,00

36.458.166,0

0,0

254.904.999,00

22.

Ialomita

S.A.I.P.S.A.P.

10.011.587.231,00

 9.069.465.516,00

143.132.207,0

128.644.241,0

1.210.345.267,00

23.

Iasi

S.R.P. Suceava

50.109.396.390,50

 32.037.453.765,00

0,0

15.520.931.749,0

2.551.010.876,50

24.

Mehedinti

S.R.P. Olănesti

761.072.691,95

 699.101.691,00

0,0

0,0

61.971.000,95

25.

Mures

S.R.P. Predeal

18.599.929.217,00

18.109.644.355,00

73.600.000,0

0,0

416.684.862,00

26.

Neamt

S.R.P. Suceava

9.548.726.509,28

9.367.336.424,28

0,0

0,0

181.390.085,00

27.

Olt

S.R.P. Olănesti

17.891.097.802,54

17.164.102.853,00

50.678.000,0

90.979.792,0

585.337.157,54

28.

Prahova

S.R.P. Sinaia

10.814.268.623,50

9.970.909.643,00

377.069.611,0

0,0

466.289.369,50

29.

Satu Mare

S.R.P. Cluj

2.049.540.803,00

1.579.571.153,00

0,0

262.261.710,0

207.707.940,00

30.

Sibiu

S.R.P. Olănesti

24.318.644.176,00

24.318.644.176,00

0,0

0,0

0,00

31.

Suceava

S.R.P. Suceava

20.958.925.925,00

19.885.984.160,00

111.251.914,0

82.383.593,0

879.306.258,00

32.

Teleorman

 S.A.I.P.S.A.P.

23.419.266.266,00

19.760.586.309,00

195.347.842,0

1.662.278.709,0

1.801.053.406,00

33.

Timis

S.R.P. Cluj

24.440.647.923,00

18.250.208.705,00

66.482.896,0

4.417.805.546,0

1.706.150.776,00

34.

Tulcea

S.R.P. Neptun

16.698.667.940,16

16.532.739.006,16

165.928.934,0

0,0

0,00

35.

Vaslui

S.R.P. Suceava

24.628.045.105,00

23.449.503.753,00

1.109.596.367,0

0,0

68.944.985,00

36.

Vâlcea

S.R.P. Olănesti

3.726.855.383,00

2.549.555.383,00

1.177.300.000,0

0,0

0,00

37.

Vrancea

S.R.P. Suceava

7.106.351.326,00

5.634.617.242,00

1.072.376.737,0

23.506.707,0

375.850.640,00

38.

Municipiul

Bucuresti

S.A.I.P.S.A.P.

154.018.422.540,00

54.018.422.540,00

0,0

0,0

0,00

 

TOTAL:

 

726.881.203.708,74

662.763.736.726,02

8.264.745.246,0

28.162.763.617,0

27.689.958.119,72

 

Regia Autonomă Banca Agricolă - S.A. “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” Nr. 4.002 din 26 iunie 2001

Nr. 4.944 din 26 iunie 2001-06-28

 

ACT ADITIONAL

la Protocolul de predare-preluare nr. 4.902/26 iunie 2001

 

Încheiat astăzi, 26 iunie 2001, între:

Regia Autonomă luAdministratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, reprezentată prin domnul Eugen Bejinariu, director general, si doamna Emilia Serban, director economic, în calitate de primitor, si Banca Agricolă - S.A., reprezentată prin domnul Constantin Marin, directorul Directiei resurse umane si logistică, si domnul Marin Ilie, directorul Directiei contabilitate, în calitate de predător,

În conformitate cu prevederile art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 210/2000 privind recapitalizarea Băncii Agricole - S.A. în vederea privatizării, aprobată cu modificări prin Legea nr. 122/2001, s-a încheiat prezentul act aditional în completarea Protocolului nr. 4.902/ 26 iunie 2001 pentru predarea, respectiv preluarea din proprietatea Băncii Agricole - S.A. în proprietatea publică a statului si în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” a clădirilor pentru birouri si utilităti social-economice, împreună cu terenurile si dotările aferente, prevăzute în procesele-verbale de predare-preluare, prin inventarierea faptică a bunurilor mentionate în anexa care face parte integrantă din prezentul act aditional.

La valoarea de inventar (reevaluată) de 726.881.203.708,74 lei, prevăzută în protocolul initial, după inventarierea faptică si potrivit datelor din evidenta contabilă se adaugă valoarea de inventar de 3.118.560.320 lei, valoare rezultată din procesele-verbale de predare-preluare suplimentare care fac parte integrantă din prezentul act aditional.

Astfel se completează anexele nr. 1 si 2 la Protocolul nr. 4.902/26 iunie 2001 cu valorile aferente bunurilor preluate conform proceselor-verbale de predare-preluare întocmite de comisiile de predare, respectiv preluare, si prezentate în anexa la prezentul act aditional.

Astfel valoarea totală de inventar aferentă bunurilor preluate conform Legii nr. 122/2001 devine 729.999.764.028,74 lei.

Se mentionează că Regia Autonomă luAdministratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, prin preluarea celei de-a doua cupole aferente investitiei în curs din Arad, judetul Arad (pozitia D2 din lista-anexă la Legea nr. 122/2001), va cuprinde valoarea de 1.077.328.174 lei, în valoarea activului disponibilizat.

Contravaloarea cupolei ce face obiectul litigiului aflat pe rolul instantei de judecată, dacă va fi recuperată de Banca Agricolă - S.A., se va vira în contul Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” care va dispune de aceasta conform prevederilor legale.

De asemenea, în baza Adresei nr. 3.999/26 iunie 2001 a Băncii Agricole S.A. - Administratia centrală, valoarea obiectivului de investitii în curs “Magazinul Sora” (Calea Grivitei nr. 140) se completează cu suma de 44.056.000 lei, deoarece, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul desemnat de Tribunalul Municipiului Bucuresti, valoarea debitului Cibela este de 2.086,3 milioane lei, suma bunurilor predate devenind 10.722,1 milioane lei.

Prezentul act aditional constituie parte integrantă din Protocolul nr. 4.902/26 iunie 2001 si s-a întocmit în cinci exemplare:

- 1 exemplar la Regia Autonomă luAdministratia Patrimoniului Protocolului de Stat”;

- 1 exemplar la Banca Agricolă - S.A.;

- 1 exemplar la Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului;

- 1 exemplar la Ministerul Finantelor Publice;

- 1 exemplar la Secretariatul General al Guvernului.

 

Am predat

Am primit

Banca Agricolă  S.A.

Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”

 

 

Directorul Directiei resurse umane si logistică,

Director general,

........................................

........................................

Directorul Directiei contabilitate,

Director economic,

........................................

........................................

Oficiul juridic

Oficiul juridic

........................................

.........................................

 

ANEXĂ*)

 

SITUATIA

privind activele preluate de Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” de la Banca Agricolă - S.A. conform Legii nr. 122/2001

 

- completare la anexele nr. 1 si 2 la Protocolul nr. 4.902/26 iunie 2001 –

 


*) Anexa este reprodusă în facsimil.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR SI LOCUINTEI

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind înregistrarea persoanelor aflate la bordul navelor de pasageri care navighează spre sau dinspre porturile maritime românesti

 

Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,

 

în temeiul dispozitiilor art. 12 lit. d) si j) si ale art. 13 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/1998, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 7, art. 94 si ale art. 95 lit. i) si m) din Ordonanta Guvernului nr. 42/1997 privind navigatia civilă,

având în vedere prevederile art. 69 si 70 din Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, si Comunitătile Europene si statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993, si prevederile Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 98/41/CE din 18 iunie 1998 privind înregistrarea persoanelor aflate la bordul navelor de pasageri care navighează spre sau dinspre porturi ale

statelor membre ale Comunitătii, în baza prevederilor art. 2 pct. 5 si ale art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 3/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei,

emite următorul ordin:

 

Art. 1. - Se aprobă Normele privind înregistrarea persoanelor aflate la bordul navelor de pasageri care navighează spre sau dinspre porturile maritime românesti, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la 90 de zile de la data publicării.

 

Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,

Miron Tudor Mitrea

 

Bucuresti, 11 mai 2001.

Nr. 731.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind înregistrarea persoanelor aflate la bordul navelor de pasageri care navighează spre sau dinspre porturile maritime românesti

 

Art. 1. - În scopul întelegerii si aplicării uniforme a prezentelor norme se utilizează termenii definiti după cum urmează:

1.1. autoritatea competentă - Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei, organul de specialitate al administratiei publice centrale si autoritatea de stat în domeniul transporturilor maritime;

1.2. autoritatea desemnată - institutia publică care coordonează activitătile de căutare si salvare a vietilor omenesti si urmăreste reducerea consecintelor în cazul oricărui accident maritim ce se poate produce, respectiv Inspectoratul Navigatiei Civile - I.N.C., care functionează în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei;

1.3. Codul I.S.M. - Codul international de management pentru exploatarea în sigurantă a navelor si pentru prevenirea poluării, adoptat de către Organizatia Maritimă Internatională (IMO) prin Rezolutia A.741 (18) din 4 noiembrie 1993, pe care România l-a acceptat prin Legea nr. 85/1997;

1.4. companie - proprietarul unei nave de pasageri sau oricare altă persoană fizică sau juridică care îsi asumă responsabilitatea exploatării navei de pasageri de la proprietar;

1.5. Conventia SOLAS 1974 - Conventia internatională din 1974 pentru ocrotirea vietii omenesti pe mare, încheiată la Londra la 1 noiembrie 1974, la care România a aderat prin Decretul nr. 80/1979;

1.6. registratorul de pasageri - persoana responsabilă în cadrul companiei cu implementarea cerintelor Codului I.S.M. sau o persoană de la tărm desemnată de companie cu responsabilitatea tinerii evidentei informatiilor referitoare la persoanele care s-au îmbarcat pe nava de pasageri a companiei;

1.7. milă - 1.852 m;

1.8. navă de pasageri - o navă maritimă sau o navă maritimă de mare viteză care transportă mai mult de 12 pasageri;

1.9. navă de mare viteză - o navă de mare viteză, astfel cum este definită în cap. X, Regula I din Conventia SOLAS 1974, în vigoare la data adoptării prezentelor norme;

1.10. persoană - orice persoană, indiferent de vârstă, care se află la bordul unei nave de pasageri;

1.11. serviciu regulat - serviciul pe care îl execută o navă de pasageri cu scopul de a ambarca/debarca si transporta pasageri:

a) între două sau mai multe porturi, fără escală, la date fixe prestabilite;

b) între porturi prestabilite;

1.12. zonă maritimă protejată - sectorul maritim ferit de efectele mării deschise, în care o navă este în orice moment la o distantă mai mică de 6 mile de un loc de refugiu unde persoanele naufragiate pot debarca si în care sunt asigurate facilitătile de căutare si salvare.

Art. 2. - Scopul prezentelor norme este de a creste siguranta navigatiei, de a îmbunătăti posibilitătile de salvare a pasagerilor si a echipajului de la bordul navelor de pasageri care navighează spre/dinspre porturile maritime românesti si de a asigura interventia cu mai multă eficientă pentru căutarea si salvarea vietilor omenesti si reducerea consecintelor în cazul oricărui accident maritim ce se poate produce.

Art. 3. - Prezentele norme se aplică navelor de pasageri, cu exceptia:

a) navelor militare si de transport trupe;

b) iahturilor de agrement în cazul în care nu sunt prevăzute cu echipaj si care transportă mai putin de 12 pasageri în scopuri comerciale.

Art. 4. - (1) Compania are obligatia de a organiza un sistem de numărare a persoanelor care se află la bordul navei de pasageri, înainte de plecarea acesteia dintr-un port maritim românesc.

(2) Înainte de plecarea navei de pasageri numărul de persoane de la bord trebuie comunicat comandantului acesteia si registratorului de pasageri.

Art. 5. - Înainte ca o navă de pasageri să plece dintr-un port maritim românesc comandantul acesteia are obligatia să se asigure că numărul de persoane de la bord nu depăseste numărul de persoane pe care nava are dreptul să le transporte.

Art. 6. - (1) Atunci când nava de pasageri pleacă dintr-un port maritim românesc într-un voiaj pe o distantă mai mare de 20 de mile fată de portul respectiv, vor fi înregistrate următoarele informatii referitoare la pasagerii de pe o navă de pasageri:

a) numele de familie al persoanelor de la bord;

b) prenumele sau initialele;

c) sexul;

d) anul nasterii sau categoria de vârstă - adult, copil sau nou-născut - în care se încadrează persoana respectivă;

e) în cazul în care un pasager solicită asistentă sau îngrijiri speciale în situatii de urgentă, informatii referitoare la acestea.

(2) Compania are obligatia de a înregistra aceste informatii înainte de plecarea navei de pasageri si de a le comunica registratorului de pasageri sau de a le introduce într-un sistem informatic de la tărm, creat de companie pentru a prelua functia registratorului, în cel mult 30 de minute după plecarea navei.

Art. 7. - (1) În situatia în care o navă de pasageri arborează pavilionul român si pleacă dintr-un port aflat în afara României cu destinatia un port maritim românesc, autoritatea desemnată, la primirea avizării de sosire a navei, va solicita companiei să se asigure că sunt respectate prevederile art. 4 si 6.

(2) În situatia în care o navă de pasageri arborează pavilionul unui alt stat si pleacă dintr-un port situat în afara României cu destinatia un port maritim românesc, autoritatea desemnată, la primirea avizării de sosire a navei, va solicita companiei să se asigure că informatiile specificate la art. 4 alin. (1) si la art. 6 alin. (1) sunt colectate si pot fi puse la dispozitie în situatia interventiilor pentru căutarea si salvarea vietilor omenesti si reducerea consecintelor în cazul oricărui accident maritim ce se poate produce.

Art. 8. - (1) Fiecare companie, pe baza prevederilor art. 4 si 6, trebuie:

a) să stabilească un sistem pentru înregistrarea informatiilor despre pasageri; acest sistem va îndeplini criteriile prevăzute la art. 11;

b) să desemneze un registrator de pasageri responsabil pentru tinerea si transmiterea acestor informatii necesare în situatiile de urgentă sau cu ocazia înlăturării consecintelor unui accident.

(2) Compania se va asigura că informatiile referitoare la pasageri sunt în orice moment disponibile pentru transmiterea lor autoritătii desemnate pentru căutare si salvare în cazuri de urgentă sau ca urmare a unui accident.

(3) Datele personale colectate în conformitate cu prevederile art. 6 nu vor fi păstrate mai mult decât este necesar pentru realizarea scopului prezentelor norme.

(4) Compania se va asigura că informatiile referitoare la persoanele care au declarat necesitatea unor îngrijiri speciale sau asistentă în situatii de urgentă sunt corect înregistrate si comunicate comandantului înainte de plecarea navei de pasageri.

Art. 9. - (1) În situatia în care o navă de pasageri care arborează pavilionul român execută un serviciu regulat între un port maritim românesc si un port dintr-un stat vecin si distanta dintre acestea este mai mică de 20 mile, autoritatea competentă poate să solicite furnizarea informatiilor prevăzute pentru voiaje mai mari de 20 mile, mentionate la art. 6 alin. (1). O astfel de decizie va fi luată împreună cu autoritatea competentă a statului vecin.

(2) Autoritatea desemnată nu va acorda derogări de la aplicarea prezentelor norme nici unei nave de pasageri ce arborează pavilionul unui stat care este parte contractantă la Conventia SOLAS 1974 si care navighează dinspre un port maritim românesc, dacă prin prevederile Conventiei SOLAS 1974 aplicabile statul de pavilion nu îi acordă astfel de derogări.

Art. 10. - (1) Fiecare companie care exploatează o navă de pasageri care arborează pavilionul român va comunica autoritătii desemnate sistemul său de înregistrare, stabilit în conformitate cu prevederile art. 8.

(2) Autoritatea desemnată va aproba sistemul de înregistrare si va efectua controale ocazionale pentru verificarea functionării corecte a acestuia.

Art. 11. - (1) Sistemul de înregistrare va îndeplini următoarele criterii functionale:

a) lizibilitate - datele solicitate trebuie să fie usor de citit;

b) disponibilitate - datele solicitate trebuie să fie usor de obtinut de la companie de către autoritatea desemnată;

c) facilitate - sistemul trebuie conceput în asa fel încât colectarea informatiilor să nu producă nici o întârziere îmbarcării si/sau debarcării pasagerilor navei;

d) sigurantă - datele trebuie să fie protejate corespunzător împotriva distrugerii sau pierderii accidentale sau rău intentionate si modificărilor neautorizate, divulgării sau accesului la acestea.

(2) Trebuie evitată utilizarea de către aceeasi companie a mai multor sisteme de înregistrare pe aceleasi rute sau pe rute similare.

Art. 12. - (1) Orice nerespectare a prevederilor prezentelor norme de către o companie constituie o neconformitate majoră privind respectarea sistemului de management al sigurantei certificat conform Codului I.S.M. la bordul navei sau la sediul companiei, potrivit legii.

(2) Autoritatea desemnată are obligatia de a aduce la cunostintă autoritătii competente orice nerespectare a prevederilor prezentelor norme de către o companie.

Art. 13. - (1) O neconformitate majoră înregistrată în sistemul de management al sigurantei în cadrul unei companii românesti atrage retragerea de către autoritatea competentă a certificatului de management al sigurantei (S.M.C.) pentru navă sau a documentului de conformitate (DOC) al companiei, după caz, până la solutionarea neconformitătii, în conditiile prevederilor legale în vigoare.

(2) În cazul nerespectării repetate în decurs de un an a prevederilor prezentelor norme de către companie, autoritatea competentă retrage documentul de conformitate (DOC) al companiei, potrivit prevederilor legale în vigoare.

Art. 14. - (1) În situatia în care prevederile prezentelor norme nu sunt respectate de către o companie străină a cărei navă de pasageri soseste/pleacă într-un/dintr-un port maritim românesc, autoritatea competentă va informa administratia care a certificat respectiva companie conform Codului I.S.M., precum si Controlul Statului Portului (PSC) pentru inspectia detaliată a navei.

(2) În cazul nerespectării repetate în decurs de un an a prevederilor prezentelor norme de către o companie străină, autoritatea desemnată nu va mai permite accesul în porturile maritime românesti al navelor de pasageri ale companiei respective.