MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

 

Anul XIII - Nr. 240      LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE    Vineri, 11 mai 2001

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizie nr. 73 din 6 martie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 149/1999

 

Decizie nr. 74 din 6 martie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 11 alin. 1 si 2 din anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii

 

Decizie nr. 83 din 8 martie 2001 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 2, 3 si 6, ale art. 183 alin. 1 si 2, ale art. 2841, ale art. 48 lit. d), ale art. 52 alin. 2 si ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) si alin. 2 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

74. - Ordin privind concursul public de oferte nr. 23/2001 pentru concesionarea unor activităti miniere de explorare

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIE Nr. 73

din 6 martie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 149/1999


            Lucian Mihai - presedinte
            Costică Bulai - judecător
            Constantin Doldur - judecător
            Kozsokár Gábor - judecător
            Ioan Muraru - judecător
            Nicolae Popa - judecător
            Lucian Stângu - judecător
            Romul Petru Vonica - judecător
            Gabriela Ghită - procuror
            Florentina Geangu - magistrat-asistent

           
            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 149/1999, exceptie ridicată de Alexandru Niciporuc în Dosarul nr. 3.197/1999 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.
            La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.
            Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca fiind nefondată, arătând că dispozitiile art. III lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/1998 nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) si ale art. 16 alin. (1).

CURTEA,

            având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
            Prin Încheierea din 7 iunie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 3.197/1999, Curtea Supremă de Justitie - Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 149/1999, exceptie ridicată de Alexandru Niciporuc.
            În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), privind neretroactivitatea legii, precum si ale art. 16 alin. (1), privind egalitatea în drepturi.
            Curtea Supremă de Justitie - Sectia de contencios administrativ, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia este "nefondată în raport cu dispozitiile art. 15 din Constitutie, deoarece încetarea aplicării scutirii de plata impozitului pe clădiri acordată conform art. 16 alin. (3) din Decretul-lege nr. 61/1990 a fost prevăzută cu începere de la data intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/1998, si nu cu efect retroactiv". De asemenea, se consideră ca "nefondată exceptia în raport cu art. 16 din Constitutie, dat fiind că principiul constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii se referă la persoane aflate în aceeasi situatie juridică, iar încetarea aplicării scutirii de impozit pe clădiri a fost prevăzută pentru toate persoanele care au cumpărat locuinte în baza Decretului-lege nr. 61/1990 si nu numai pentru o categorie dintre acestea".
            Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
            Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece nu sunt încălcate dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 15 alin. (2) si în art. 16 alin. (1).
            Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei.

CURTEA,

            examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
            Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
            Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. III lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 30 decembrie 1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 149/1999 (lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 3 august 1999), dispozitii care au următorul continut: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă îsi încetează aplicabilitatea scutirile de impozite si de taxe acordate în temeiul prevederilor:
a) art. 16 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990, cu modificările ulterioare;".
            Autorul exceptiei sustine că acest text de lege încalcă următoarele dispozitii constitutionale:
            - art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.";
            - art. 16 alin. (1): "Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări."
            Examinând dispozitiile legale criticate prin raportare la prevederile constitutionale invocate în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea retine că nici una dintre criticile formulate nu este întemeiată.
            I. Referitor la prima critică de neconstitutionalitate Curtea constată că prin art. 16 alin. ultim din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990, s-a stabilit că: "Sunt scutite de impozitul pe clădiri, pe timp de 10 ani de la data dobândirii, locuintele cumpărate în conditiile prezentului decret-lege. Scutirea de impozit se aplică, în continuare, si locuintelor care au fost transmise altor persoane, până la împlinirea termenului de 10 ani." Potrivit art. III lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/1998, pe data intrării în vigoare a acestei ordonante îsi încetează aplicabilitatea scutirile de impozite si taxe acordate în temeiul prevederilor art. 16 din Decretul-lege nr. 61/1990.
            Curtea constată că această reglementare este în concordantă cu dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2), conform cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile", precum si cu cele ale art. 78, potrivit cărora "Legea se publică în Monitorul Oficial al României si intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei". În cauză, începând cu data de 30 decembrie 1998 (data publicării Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 62/1998 în Monitorul Oficial al României), prevederile art. 16 din Decretul-lege nr. 61/1990 si-au încetat aplicabilitatea, fiind deci neîntemeiate sustinerile autorului exceptiei referitoare la retroactivitatea prevederilor legale criticate, întrucât acestea produc efecte numai pentru viitor.
            II. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece încetarea aplicabilitătii scutirilor de impozite si taxe, acordate în temeiul prevederilor art. 16 din Decretul-lege nr. 61/1990, a fost prevăzută pentru toate persoanele care au cumpărat locuinte în temeiul acestui act normativ, nefiind astfel în prezenta unei discriminări.

            Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

D E C I D E:

            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 149/1999, exceptie ridicată de Alexandru Niciporuc în Dosarul nr. 3.197/1999 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.
            Definitivă si obligatorie.
            Pronuntată în sedinta publică din data de 6 martie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIE Nr. 74

din 6 martie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 11 alin. 1 si 2 din anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii


            Lucian Mihai - presedinte
            Costică Bulai - judecător
            Constantin Doldur - judecător
            Kozsokár Gábor - judecător
            Ioan Muraru - judecător
            Nicolae Popa - judecător
            Lucian Stângu - judecător
            Romul Petru Vonica - judecător
            Gabriela Ghită - procuror
            Marioara Prodan - magistrat-asistent


            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 11 alin. 1 si 2 din anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, exceptie ridicată de Mihail Slabu în Dosarul nr. 724/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.
            La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.
            Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece dispozitiile pct. 11 alin. 1 si 2 din anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie.            Textul de lege criticat nu priveste stabilirea pensiei de serviciu pentru magistratii militari, ci priveste drepturile salariale, iar stabilirea pensiei de serviciu este prevăzută, în egală măsură, atât pentru magistratii civili, cât si pentru magistratii militari, de dispozitiile art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată. Se mai precizează că în spetă se ridică o problemă de aplicare a legii, iar nu de control al constitutionalitătii.

CURTEA,

            având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
            Prin Încheierea din 27 septembrie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 724/2000, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 11 alin. 1 si 2 din anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, exceptie ridicată de Mihail Slabu.
            În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile pct. 11 alin. 1 si 2 din anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 încalcă principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constitutie. În opinia autorului exceptiei caracterul discriminatoriu al textului de lege criticat rezultă din faptul că nu se prevede luarea în calcul, la stabilirea cuantumului pensiei, a tuturor drepturilor salariale ale magistratilor militari în cazul celor pensionati anterior intrării în vigoare a legii, ci numai pentru cei pensionati după această dată. În acest sens se mentionează că "neconstitutionalitatea textelor invocate rezultă nu din ceea ce se prevede, ci din ceea ce se omite".
            Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ, exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, consideră că textele de lege criticate nu încalcă principiul constitutional înscris în art. 16 alin. (1), deoarece stabilirea si actualizarea pensiilor magistratilor se fac în conditiile prevăzute la art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, avându-se în vedere si Decizia Curtii Constitutionale nr. 89 din 1 iunie 1999.
            În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
            Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată, întrucât în spetă nu se pune problema neconstitutionalitătii textului de lege criticat, ci problema aplicării corecte a acestuia. Se mai arată că autorul exceptiei s-a pensionat după data intrării în vigoare a Legii nr. 138/1999 si, ca urmare, cuantumul pensiei sale trebuie calculat pe baza drepturilor salariale prevăzute de această lege.
            Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

            examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere comunicat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
            Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile pct. 11 alin. 1 si 2 din anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999), dispozitii care prevăd: "Magistratii si personalul auxiliar de specialitate, cadre militare în activitate din structurile autoritătii judecătoresti, beneficiază de drepturile reglementate în legislatia aplicabilă personalului autoritătii judecătoresti.
            Pentru calitatea de cadru militar în activitate beneficiază de:
            a) solda de grad si gradatiile calculate la aceasta, potrivit legislatiei aplicabile cadrelor militare în activitate;
            b) premii, sporuri si alte drepturi care se acordă personalului militar, mai putin cele care au corespondent în legislatia aplicabilă organelor autoritătii judecătoresti, stabilite prin hotărâre a Guvernului."
            Autorul exceptiei sustine neconstitutionalitatea acestor dispozitii prin raportarea lor la prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări".
            Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate ca, de altfel, Legea nr. 138/1999 în întregul său nu reglementează dreptul la pensie, ci salarizarea si alte drepturi ale personalului militar, inclusiv cele ale magistratilor militari, iar sub acest aspect nu prevăd tratament diferentiat pentru categoriile de personal aflate în situatii identice. Cu toate acestea, dispozitiile legale criticate sunt aplicabile si determinante în solutionarea cauzei în care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, întrucât drepturile salariale constituie baza de calcul la stabilirea cuantumului pensiei. Acordarea pensiei de serviciu pentru toate categoriile de magistrati este reglementată prin art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997. Alin. 1 al art. 103 din Legea nr. 92/1992, modificat prin art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 113/2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 5 iulie 2000), prevede că "Magistratii cu o vechime de cel putin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din câstigul salarial net lunar rezultat din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru stabilitate, precum si din alte sporuri si indemnizatii cu caracter permanent avute la data pensionării, din care s-au dedus sumele prevăzute de reglementările privind impozitul pe salarii".
            Cu privire la magistratii pensionati anterior datei intrării în vigoare a acestor reglementări legale art. II alin. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 113/2000 prevede că "Pensiile de serviciu ale magistratilor pensionati se vor recalcula potrivit art. I". În acelasi sens, cu referire la actualizarea pensiilor de serviciu ale magistratilor în temeiul dispozitiilor art. 103 alin. 5 din Legea nr. 92/1992, republicată, Curtea Constitutională, prin Decizia nr. 89 din 1 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 6 iulie 1999, a stabilit că aceste dispozitii legale sunt neconstitutionale în măsura în care nu asigură actualizarea pensiilor tuturor magistratilor, indiferent de data pensionării lor.
            Prin urmare, rezultă că în cauză nu se ridică o problemă de constitutionalitate, ci una de aplicare a dispozitiilor legale, aspect care intră în competenta instantelor judecătoresti, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, "[...] Curtea Constitutională nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra întelesului său contrar Constitutiei".
            Pentru considerentele expuse exceptia de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă.

            Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

D E C I D E:
            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 11 alin. 1 si 2 din anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, exceptie ridicată de Mihail Slabu în Dosarul nr. 724/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.
            Definitivă si obligatorie.
            Pronuntată în sedinta publică din data de 6 martie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Marioara Prodan

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIE Nr. 83

din 8 martie 2001

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 2, 3 si 6, ale art. 183 alin. 1 si 2, ale art. 2841, ale art. 48 lit. d), ale art. 52 alin. 2 si ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) si alin. 2 din Codul de procedură penală


            Lucian Mihai - presedinte
            Costică Bulai - judecător
            Kozsokár Gábor - judecător
            Ioan Muraru - judecător
            Nicolae Popa - judecător
            Lucian Stângu - judecător
            Romul Petru Vonica - judecător
            Iuliana Nedelcu - procuror
            Cristina Radu - magistrat-asistent


            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 2, 3 si 6, ale art. 183 alin. 1 si 2, ale art. 2841, ale art. 48 lit. d), ale art. 52 alin. 2 si ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) si alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Anton Sommert în Dosarul nr. 2.089/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penală.
            Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 1 martie 2001 în prezenta autorului exceptiei si a reprezentantului Ministerului Public si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 8 martie 2001.

CURTEA,

            având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
            Prin Încheierea din 21 iunie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 2.089/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 2, 3 si 6, ale art. 183 alin. 1 si 2, ale art. 2841, ale art. 48 lit. d), ale art. 52 alin. 2 si ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) si alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Anton Sommert.
            În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1) si (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 18 alin. (1), art. 20 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1) si (2), art. 22 alin. (1) si (2), art. 24 alin. (1), art. 26 alin. (1), art. 48 alin. (3), art. 50 alin. (2), art. 123 alin. (1) si (2), art. 125 alin. (1), art. 130 alin. (1) si ale art. 131 alin. (1) din Constitutie.
            Tribunalul Bucuresti - Sectia I penală, exprimându-si opinia în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, apreciază că exceptia ridicată este admisibilă, întrucât textele de lege criticate "sunt norme procedurale de care depinde solutionarea cauzei, acestea nefăcând până în prezent obiectul vreunui control de constitutionalitate". În continuare instanta arată că singurele norme constitutionale pertinente în cauză sunt cele prevăzute la art. 21 si 24, dar nici unul dintre textele de lege criticate nu contravine acestor norme, exceptia ridicată nefiind întemeiată.
            În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
            Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia ridicată nu este întemeiată, întrucât textele procedurale penale criticate nu contravin nici unei dispozitii si nici unui principiu dintre cele prevăzute în Constitutie. Astfel, acestea: a) nu afectează atributele statului român ca stat de drept; b) nu încalcă nici o conventie sau tratat international; c) nu împiedică cetătenii să beneficieze de drepturile si libertătile conferite de Constitutie si de alte legi; d) nu încalcă principiul egalitătii în drepturi si al nediscriminării, fiind deopotrivă aplicabile tuturor cetătenilor aflati în aceeasi situatie; e) nu îngrădesc exercitiul drepturilor cetătenilor străini; f) nu îngrădesc accesul liber la justitie; g) nu aduc atingere dreptului la viată si la integritate fizică si psihică al persoanei; h) nu îngrădesc exercitiul dreptului la apărare; i) nu ating respectarea si ocrotirea de către autoritătile publice a vietii intime, familiale si private; j) nu au nici o legătură cu răspunderea statului pentru erorile judiciare; k) nu vizează fidelitatea fată de tară; l) nu au nici o legătură cu înfăptuirea justitiei în numele legii si nici cu independenta judecătorilor; m) nu determină înfăptuirea justitiei prin alte organisme; n) nu vizează rolul si atributiile Ministerului Public. În concluzie, se retine că toate dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
            Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

            examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părtii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
            Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia cu care a fost sesizată.
            Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie următoarele dispozitii din Codul de procedură penală:
            - Art. 291 alin. 2, 3 si 6: "Neprezentarea părtilor citate nu împiedică judecarea cauzei. Când instanta consideră că este necesară prezenta uneia dintre părtile lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia, amânând în acest scop judecata.
            Partea prezentă la un termen nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene. [...]
            Când judecata rămâne în continuare, părtile si celelalte persoane care participă la proces nu se mai citează.";
            - Art. 183: "O persoană poate fi adusă în fata organului de urmărire penală sau a instantei de judecată pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispozitiilor art. 176, dacă fiind anterior citată nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenta ei este necesară.
            Învinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi fost chemat prin citatie, dacă organul de urmărire penală sau instanta constată motivat că în interesul rezolvării cauzei se impune această măsură
.";
            - Art. 2841: "În cazul infractiunilor arătate în art. 279 alin. 2 lit. a), lipsa nejustificată a părtii vătămate la două termene consecutive în fata primei instante este considerată drept retragere a plângerii prealabile.";
            - Art. 48: "Judecătorul este de asemenea incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă: [...]
            d) există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el, sotul sau vreo rudă apropiată.";
            - Art. 52 alin. 2: "Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instantă, iar dacă se găseste necesar, si părtile, precum si persoana care se abtine sau a cărei recuzare se cere.";
            - Art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c): "În caz de achitare sau de încetare a procesului penal în fata instantei de judecată, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate după cum urmează: [...]
            2. În caz de încetare a procesului penal, de către: [...]
            c) partea vătămată, în caz de retragere a plângerii.";
            - Art. 192 alin. 2: "În cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul sau cererea."
            Normele constitutionale invocate de autorii exceptiei ca fiind încălcate sunt următoarele:
            - Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme si sunt garantate.";
            - Art. 11: "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai si cu bună-credintă obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
            (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern
.";
            - Art. 15 alin. (1): "Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea.";
            - Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.
            (2) Nimeni nu este mai presus de lege
.";
            - Art. 18 alin. (1): "Cetătenii străini si apatrizii care locuiesc în România se bucură de protectia generală a persoanelor si a averilor, garantată de Constitutie si de alte legi.";
            - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.
            (2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale.";
            - Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.
            (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";
            - Art. 22 alin. (1) si (2): "(1) Dreptul la viată, precum si dreptul la integritate fizică si psihică ale persoanei sunt garantate.
            (2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant
.";
            - Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";
            - Art. 26 alin. (1): "Autoritătile publice respectă si ocrotesc viata intimă, familială si privată".;
            - Art. 48 alin. (3): "Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârsite în procesele penale.";
            - Art. 50 alin. (2): "Cetătenii cărora le sunt încredintate functii publice, precum si militarii, răspund de îndeplinirea cu credintă a obligatiilor ce le revin si, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.";
            - Art. 123: "(1) Justitia se înfăptuieste în numele legii.
            (2) Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii
.";
            - Art. 125 alin. (1): "Justitia se realizează prin Curtea Supremă de Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege.";
            - Art. 130 alin. (1): "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societătii si apără ordinea de drept, precum si drepturile si libertătile cetătenilor.";
            - Art. 131 alin. (1): "Procurorii îsi desfăsoară activitatea potrivit principiului legalitătii, al impartialitătii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei."
            Analizând cererea prin care a fost ridicată exceptia de neconstitutionalitate, sub aspectul comparării continutului textelor reproduse in extenso cu numerotarea acestora, Curtea constată că autorul exceptiei a înteles să invoce neconstitutionalitatea art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c), iar nu pe cea a "art. 192 alin. 2 lit. c)", întrucât în realitate alin. 2 al art. 192 nu contine "lit. c)". De asemenea, acesta a înteles să invoce neconstitutionalitatea alin. 2 al art. 192, iar nu pe cea a alin. 3 al aceluiasi articol, care în realitate are un continut diferit fată de textul citat de către autorul exceptiei.
            De asemenea, Curtea constată că solutionarea cauzei nu depinde de întreg ansamblul normelor procesual penale criticate, astfel încât, având în vedere dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora Curtea decide numai asupra constitutionalitătii unor dispozitii legale în vigoare de care depinde solutionarea pricinii, urmează ca, în temeiul alin. (6) al aceluiasi articol, să se respingă, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate cu referire la dispozitiile art. 291 alin. 2 si 6, ale art. 183 alin. 1 si 2, precum si ale art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală.
            Curtea retine ca fiind determinante în solutionarea cauzei doar dispozitiile art. 2841 (lipsa nejustificată a părtii vătămate la două termene de judecată), ale art. 291 alin. 3 (citarea părtilor la judecată), ale art. 48 lit. d) si ale art. 52 alin. 2 (modul de examinare a problemei incompatibilitătii judecătorilor si al rezolvării cererii de recuzare), precum si ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) (obligarea părtii vătămate la plata cheltuielilor judiciare) din Codul de procedură penală. În consecintă, controlul de constitutionalitate se va limita la aceste dispozitii legale.
            Examinând dispozitiile constitutionale invocate, Curtea constată că acestea vizează principii, drepturi si obligatii reglementate de Constitutie prin art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1) si (2) si prin art. 24 alin. (1), referitoare, respectiv, la egalitatea în drepturi a cetătenilor, fără privilegii si fără discriminări, la dreptul de acces liber la justitie si la garantarea dreptului la apărare. Asadar, examinarea constitutionalitătii textelor de lege criticate urmează să se facă cu raportare numai la aceste norme constitutionale, celelalte norme invocate de autorul exceptiei nefiind incidente în cauză.
            Analizând critica de neconstitutionalitate cu referire la dispozitiile art. 2841 din Codul de procedură penală, Curtea observă că acestea sunt aplicabile doar în cazul infractiunilor prevăzute la art. 279 alin. 2 lit. a) din acelasi cod, respectiv la acele 8 infractiuni pentru care actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar această plângere se adresează direct instantei de judecată. Această reglementare constituie o exceptie de la principiul oficialitătii procesului penal. În cazul acestor infractiuni de o gravitate mai redusă legea conferă persoanei vătămate dreptul de dispozitie cu privire la pornirea procesului penal ori la continuarea acestuia. Potrivit dispozitiilor art. 131 alin. 1 si 2 din Codul penal lipsa plângerii prealabile, precum si retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, având drept consecintă încetarea procesului penal. Conform art. 2841 din Codul de procedură penală lipsa nejustificată a părtii vătămate la două termene consecutive, dar numai în fata primei instante, echivalează, ca manifestare de vointă, cu retragerea plângerii prealabile. Aceasta pentru că absenta nejustificată si consecutivă demonstrează lipsa de vointă si de stăruintă a părtii vătămate pentru continuarea procesului penal, deci retragerea tacită a plângerii.
            Curtea nu poate retine încălcarea principiului constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, pentru că dispozitiile legale criticate sunt aplicabile pentru toate persoanele aflate în aceeasi situatie. Nu este afectat nici dreptul de acces la justitie, deoarece persoana vătămată s-a adresat fără nici o îngrădire justitiei si depinde de ea dacă insistă sau nu pentru continuarea procesului. Nici dreptul la apărare nu este îngrădit, acesta putându-se exercita pe tot parcursul procesului.
            Problema dacă lipsa, la două termene consecutive, a părtii vătămate este sau nu este justificată apartine competentei exclusive a instantei de judecată. În acest scop partea are posibilitatea să încunostinteze prima instantă despre cauzele care justifică absenta sa ori să le invoce în fata instantei de recurs.
            Curtea mai constată că în procesul penal necitarea părtilor pentru termenele următoare nu poate fi interpretată ca o atingere adusă dreptului la apărare, întrucât se consideră că există obligatia părtii de a se informa singură cu privire la eventualele termene ulterioare, acest minim de diligentă dându-i posibilitatea să ia cunostintă de continutul dezbaterilor, să participe la desfăsurarea acestora în scopul pregătirii si sustinerii propriei apărări. În acest sens este de altfel si jurisprudenta Curtii Constitutionale (de exemplu Decizia nr. 146 din 14 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 15 noiembrie 2000).
            Curtea constată că stabilirea incompatibilitătii judecătorului, precum si rezolvarea declaratiei de abtinere ori a cererii de recuzare reprezintă probleme de fapt si de aplicare corectă a legii, de competenta exclusivă a instantelor de judecată. Prin urmare, textele art. 48 lit. d) si ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravin nici unei dispozitii sau vreunui principiu constitutional.
            Examinând dispozitiile art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, Curtea retine că nici o normă constitutională nu impune gratuitatea actului de justitie. Prin urmare, cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea vinovată pentru provocarea acelor cheltuieli. În cazul în care partea vătămată s-a adresat justitiei, dar ulterior îsi retrage plângerea (expres sau tacit), este firesc ca ea să fie obligată la plata cheltuielilor ocazionate, întrucât nu mai este posibilă stabilirea vinovătiei altei persoane.

            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum si al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

D E C I D E:

            1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 2 si 6, ale art. 183 alin. 1 si 2 si ale art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Anton Sommert în Dosarul nr. 2.089/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penală.
            2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 3, ale art. 2841, ale art. 48 lit. d), ale art. 52 alin. 2 si ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.
            Definitivă si obligatorie.
            Pronuntată în sedinta publică din data de 8 martie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Cristina Radu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

privind concursul public de oferte nr. 23/2001 pentru concesionarea unor activităti miniere de explorare

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

având în vedere:

- solicitările persoanelor juridice pentru concesionarea unor activităti miniere de explorare, adresate Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale;

- prevederile art. 9 si 40 din Legea minelor nr. 61/1998;

- prevederile art. 6-17 din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 61/1998, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 639/1998,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 368/1999 privind reorganizarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale si al Ordinului ministrului industriei si resurselor nr. 7/2001,

emite următorul ordin:

 

Art. 1. - Agentia Natională pentru Resurse Minerale, cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Mendeleev nr. 36-38, sectorul 1, telefon +(40)1-3132204, fax +(40)1-2107440, oferă în vederea concesionării activitătilor miniere de explorare, în conditiile Legii minelor nr. 61/1998 si ale hotărârilor Guvernului nr. 639/1998 si nr. 14/1999, perimetrele de explorare prevăzute în anexă.

Art. 2. - Durata concesionării activitătilor miniere de explorare din perimetrele de explorare stabilite conform art. 1 este de maximum 5 ani, cu drept de prelungire pentru cel mult 3 ani, cu reducerea corespunzătoare a mărimii perimetrului si cu drept de preemptiune la obtinerea licentei de exploatare.

Art. 3. - În scopul întocmirii ofertelor Agentia Natională pentru Resurse Minerale asigură accesul la datele specifice, în baza unui acord de confidentialitate, pentru utilizarea datelor si informatiilor geologice, cu plata tarifelor pentru consultare, în conditiile legii.

Art. 4. - Ofertele pentru concesionarea activitătilor miniere de explorare se depun la Agentia Natională pentru Resurse Minerale în termen de 60 de zile calendaristice de la publicarea prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 5. - Conditiile de participare, continutul ofertelor si modul de evaluare a acestora sunt reglementate prin Procedura de selectie a ofertelor - Runda 23/2001 - explorare, care se oferă gratuit, la cerere, de către Agentia Natională pentru Resurse Minerale.

Art. 6. - Ofertantii rămân angajati prin termenii ofertelor lor pentru toată durata de valabilitate a licentei solicitate.

Art. 7. - Deschiderea ofertelor va avea loc în sedintă publică, la sediul Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale. Data si ora sedintei publice de deschidere a plicurilor se anuntă la depunerea ofertelor. Nerespectarea continutului plicurilor stabilit prin Procedura de selectie a ofertelor - Runda 23/2001 - explorare si a coordonatelor perimetrului oferit determină descalificarea ofertei.

Art. 8. - Agentia Natională pentru Resurse Minerale va analiza ofertele în maximum 30 de zile si va comunica rezultatul evaluării tuturor ofertantilor.

Art. 9. - În termen de 10 zile calendaristice de la primirea comunicării de respingere a ofertelor, la solicitarea în scris a ofertantilor respinsi Agentia Natională pentru Resurse Minerale va transmite o copie de pe procesul-verbal de evaluare a ofertelor.

În termen de 5 zile calendaristice de la primirea copiei de pe procesul-verbal de evaluare a ofertelor ofertantii pot depune la sediul Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale contestatii cu privire la modul în care au fost respectate dispozitiile legale care reglementează concesionarea prin concurs de oferte publice.

În termen de 10 zile calendaristice de la primirea contestatiei Agentia Natională pentru Resurse Minerale este obligată să solutioneze contestatia si să comunice răspunsul său contestatarului.

Art. 10. - Negocierea licentelor de explorare cu câstigătorii concursului începe după finalizarea contestatiilor si durează 30 de zile.

Art. 11. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,
Maria Iuliana Stratulat


Bucuresti, 7 mai 2001.
Nr. 74.

 

ANEXĂ

 

LISTA
cuprinzând perimetrele de explorare - Runda 23/2001

Nr.

crt.

Denumirea perimetrului

Localizarea perimetrului (judetul)

Suprafata (km2)

Coordonate-Stereo'70

Resursa minerală

X

Y

1.

Valea Sălardului-Sestina

Mures

29,33

605 966

504 243

Apă minerală

 

 

 

 

606 068

508 240

 

 

 

 

 

598 568

508 240

 

 

 

 

 

598 465

504 435

 

2.

Muntecel

Neamt

10,12

590 742

562 295

Apă minerală

 

 

 

 

592 553

561 364

 

 

 

 

 

594 763

565 833

 

 

 

 

 

592 892

566 743

 

 

 

 

 

592 150

565 211

 

 

 

 

 

592 190

565 142

 

 

 

 

 

592 092

565 089

 

3.

Valea Câinelui-Sinaia

Prahova

10,01

427 550

543 447

Apă minerală

 

 

 

 

427 881

546 357

 

 

 

 

 

427 891

547 663

 

 

 

 

 

427 005

548 823

 

 

 

 

 

425 801

548 832

 

 

 

 

 

425 770

544 783

 

 

 

 

 

426 220

543 450

 

4.

Saru Dornei

Suceava

10,12

643 700

526 400

Apă minerală

 

 

 

 

643 700

528 650

 

 

 

 

 

639 200

528 650

 

 

 

 

 

639 200

526 640

 

5.

Comarnic

Prahova

42,00

419 535

541 082

Apă minerală

 

 

 

 

413 535

541 082

 

 

 

 

 

413 535

548 082

 

 

 

 

 

419 535

548 082