MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

 

Anul XIII - Nr. 107   LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE    Joi, 1 martie 2001

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 201 din 17 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3215 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, modificată si completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice

 

Decizia nr. 207 din 17 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă

Decizia nr. 229 din 16 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 alin. (4) si (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului republicată

 

Decizia nr. 28 din 1 februarie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

82. - Ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei privind aprobarea aplicării Reglementării europene JAR 26 - Cerinte aditionale de navigabilitate pentru operare, care cuprinde cerinte specifice de navigabilitate pentru certificarea operatorilor aerieni conform dispozitiilor reglementărilor europene JAR OPS 1 - Transport aerian comercial (avioane) si JAR OPS 3 - Transport aerian comercial (elicoptere), a căror aplicare a fost aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 437/1999

 

150. - Ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei privind aprobarea aplicării Reglementării europene JAR 36 - Zgomotul produs de aeronave, care cuprinde cerinte specifice pentru certificarea acustică a aeronavelor

 

165. - Ordin al ministrului finantelor publice privind modificarea Ordinului ministrului finantelor nr. 1.313/1999 pentru aprobarea modelului si continutului formularelor de declarare a obligatiilor de plată la bugetul de stat datorate de persoanele juridice

 

189. - Ordin al ministrului finantelor publice pentru aprobarea Programului de aplicare experimentală a Normelor privind consolidarea conturilor

 

199. - Ordin al ministrului finantelor publice pentru aprobarea calitătii de auditor financiar persoanelor fizice care au obtinut calificarea în străinătate

 

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

10. - Decizie privind reducerea cu un an a duratei Licentei de emisie nr. TV 058/1993, acordată Societătii Comerciale "Cinemar" - S.R.L. pentru postul de televiziune TV-CINEMAR din Cluj Napoca

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 201

din 17 octombrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3215 alin. (2)

din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, modificată si completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice

 

Lucian Mihai – presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Ioan Muraru – judecător

Nicolae Popa – judecător

Lucian Stângu   - judecător

Florin Bucur Vasilescu – judecător

Romul Petru Vonica – judecător

Paula C. Pantea – procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3215 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, modificată si completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, exceptie ridicată de Uzinele Sodice Govora - S.A. în Dosarul nr. 9.836/1999 al Tribunalului Suceava - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, prin consilier juridic Nicolae Sandu, lipsind celelalte părti: Societatea Comercială "Metadet" - S.A. si Fondul Proprietătii de Stat - Directia teritorială Suceava. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind in stare de judecată, reprezentantul autorului exceptiei arată că prin textul de lege criticat s-a creat o situatie favorabilă pentru societătile comerciale cu capital majoritar de stat, care pot întârzia împlinirea procedurii de executare silită declansate, punându-l într-o situatie defavorabilă pe creditorul diligent care nu îsi mai poate realiza creanta, iar dacă o realizează, aceasta se face cu mare întârziere. Se solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, precum si pe cele cuprinse în art. 41 alin. (2), referitoare la ocrotirea egală a proprietătii private, indiferent de titular.

Reprezentantul Ministerului Public arată că procedura stabilită prin dispozitiile art. 3215 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997, modificată si completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, nu exclude participarea creditorilor societătii comerciale la distribuirea sumelor rezultate în urma lichidării, ci doar le suspendă dreptul de a continua executarea silită, suspendare care operează pentru toii creditorii în mod egal. În consecintă, se solicită respingerea exceptiei, ca fiind neîntemeiată, considerându-se că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilpr art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor în fata legii si a autorităiilor publice, si nici celor ale art. 41 alin. (2) din Constitutie, referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietăiii private, indiferent de proprietar.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 21 ianuarie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 9.836/1999, Tribunalul Suceava - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3215 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, modificată si completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, exceptie ridicată de Uzinele Sodice Govora - S.A.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 3215 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997, introduse prin art. I pct. 43 din Legea nr. 99/1999, aduc o gravă atingere principiului egalei protectii a proprietătii private, consfintit prin art. 41 alin. (2) din Constitutia României, în sensul că aceste dispozitii legale se aplică numai societătilor comerciale cu capital majoritar de stat, asigurându-se astfel o protejare excesivă a proprietătii private a statului în raport cu proprietatea particulară. Se mai consideră că este inadmisibil ca, doar prin vointa sa, comerciantul cu capital majoritar de stat, care se declară în dizolvare voluntară si lichidare administrativă, să poată obtine suspendarea executării unor hotărări judecătoresti care se bucură de autoritatea de lucru judecat.

Tribunalul Suceava - Sectia comercială si de contencios administrativ, exprimându-si opinia, arată că exceptia este neîntemeiată, considerând că este firesc ca, în situatia în care o societate comercială, prin hotărârea adunării generale, se declară în stare de dizolvare si lichidare, să se suspende orice procedură de executare silită pornită impotriva ei, pentru că, dacă nu s-ar proceda astfel, ar fi posibil ca unii crediiori să se îndestuleze din averea sa în dauna altor societăti creditoare care, desi pot să detină titlu executoriu împotriva aceluiasi debitor, nu au declansat încă procedura de executare silită. Or, potrivit criteriilor stabilite de lege si sub cenzura judecătorului-sindic, lichidatorul, după ce instanta a dispus suspendarea executării silite, este obligat să facă distribuirea între creditori a pretului vânzării societătii comerciale lichidate.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin textul de lege criticat se aplică societătii comerciale (supusă privatizării, conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 88/1997) dispozitiile art. 35 si 36 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale; or, "Rostul acestor texte este de a stabili o situatie de egalitate între creditorii (societăti comerciale si persoane fizice) unui debitor aflat în încetare de plăti, indiferent cine sunt asociatii sau actionarii societătilor. Ele nu numai că nu sunt contrare dispozitiilor art. 41 alin. (2) din Constitutie, ci constituie o aplicare a acestora".

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului excetiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Analizând continutul motivării exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea retine că obiectul acesteia îl constituie în realitate doar dispozitiile alin. (2) al art. 3215, iar nu si cele ale alin. (1) al aceluiasi articol din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, modificată si completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999. Acest text de lege are următorul continut: "Pe aceeasi dată se suspendă judecata tuturor actiunilor în pretentii, judiciare sau extrajudiciare, îndreptate împotriva societătii, termenele de prescriptie a actiunilor de realizare a creantelor apartinând creditorilor acesteia, precum si orice procedură de executare silită pornită împotriva ei, acestea urmând a fi reluate în cazul în care adunarea generală a actionarilor revine asupra hotărârii de lichidare. Adunarea generală nu va putea reveni asupra măsurii de lichidare, dacă a hotărât închiderea operatională totală a societătii sau dacă societatea s-a dizolvat de drept, potrivit art. 3215.

Autorul exceptiei consideră că aceste dispozitii legale sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi, precum si ale art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece măsurile prevăzute în acest text (si anume, suspendarea, între altele, a procedurii judiciare de executare silită, prin simpla vointă a datornicului) reprezintă o protectie nejustificată a societătilor comerciale cu capital de stat aflate în procedura de lichidare. În acest mod se asigură o protejare excesivă a proprietătii private a statului în raport cu proprietatea particulară, ocrotire contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Textele constitutionale considerate de autorul exceptiei ca fiind încălcate prin dispozitiile legale criticate au următorul continut:

Art. 16 alin. (1): "Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si lără discriminări."

- Art. 41 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular [...]

Verificând conformitatea textului de lege criticat cu aceste prevederi constitutionale, Curtea constată că nu poate fi retinută nici una dintre criticile de neconstitutionalitate.

Astfel textul art. 3215 alin. (2) a fost introdus în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale prin art. I pct. 43 din Legea nr. 99/1999 tocmai pentru a se pune de acord procedura dizolvării voluntare si a lichidării administrative prevăzute de această lege cu procedura de drept comun a reorganizării judiciare si falimentului, prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999. Potrivit art. 35 din Legea nr. 64/1995, "De la data deschiderii procedurii se suspendă toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale", iar conform art. 36 din aceeasi lege, “Deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescriptie a actiunilor prevăzute la art 35. Termenele vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la închiderea procedurii".

Curtea constată, prin urmare, că procedura de lichidare judiciară prevăzută la art. 3215 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997, modificată si completată prin Legea nr. 99/1999, nu contravine prevederilor constitutionale cuprinse în art. 41 alin. (2) teza întâi, potrivit cărora "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular", deoarece nu se instituie nici o preferintă pentru vreunul dintre creditori - inclusiv pentru societătile comerciale cu capital de stat - si nu se realizează o protectie diferită a proprietătii acestor societăti în raport cu societătile cu capital privat. Dimpotrivă, rostul dispozitiilor art. 3215 alin. (2) din Ordonantă de urgentă a Guvernului nr. 88/1997, modificată si completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, este acela de a se stabili o situatie de egalitate între toti creditorii (societăti comerciale si comercianti persoane fizice) unui debitor aflat în stare de încetare de plăti, indiferent cine sunt asociatii, actionarii sau creditorii societătii comerciale aflate în lichidare. Această procedură prevăzută de Legea nr. 99/1999 pentru dizolvarea si lichidarea unei societăti comerciale supuse privatizării nu exclude nici unul dintre creditorii societătii comerciale de la dreptul de a participa la distribuirea sumelor rezultate din lichidare, ci numai le suspendă dreptul de a continua executarea silită pe calea dreptului comun, suspendare care operează pentru toti creditorii. Rezultă deci că efectul suspensiv al începerii procedurii lichidării judiciare prevăzute de Legea nr. 99/1999, la fel ca si în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, are menirea de a-i proteja pe toti creditorii. Dacă nu s-ar actiona în acest mod si s-ar continua executarea silită potrivit procedurii de drept comun, ar însemna ca numai unii dintre creditori să-si poată recupera creantele, si anume aceia care au solicitat primii executarea creantelor. Or, este firesc ca, atunci când o societate comercială are mai multi creditori, să fie înscrise în tabelul sumelor ce se vor distribui creditorilor toate creantele care au fost prezentate în termenul prevăzut de lege.

În sfârsit, nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea prin dispozitiile legale criticate a prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări", deoarece textul constitutional se referă la "egalitatea cetătenilor”; iar nu la egalitatea în drepturi dintre diversele categorii de comerciant, aspect care face obiectul dispozitiilor legale din domeniul dreptului privat. În consecintă, invocarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie nu are relevantă  în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art, 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

D E C I D E :

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3215 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, modificată si completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, exceptie ridicată de Uzinele Sodice Govora - S.A. în Dosarul nr. 9.836/1999 al Tribunalului Suceava - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 octombrie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

 

Întrucât domnul magistrat-asistent Laurentiu Cristescu

se află în imposibilitate de a semna, în locul său semnează,

în temeiul art. 261 din Codul de procedură civilă,

Magistrat-asistent sef,

Claudia Miu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 207

din 17 octombrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă

 

Ioan Muraru – presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, exceptie ridicată de Societatea de Investitii Financiare Banat-Crisana în Dosarul nr. 1.140/2000 al Tribunalului Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 10 octombrie 2000 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 17 octombrie 2000.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 aprilie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 1.140/2000, Tribunalul Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, exceptie ridicată de Societatea de Investitii Financiare Banat-Crisana.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 încalcă "dreptul de proprietate asupra actiunilor, drept protejat de Constitutia României în art. 41", deoarece dispune scoaterea din capitalul social al societătilor comerciale agricole a terenurilor detinute de acestea. Se mai arată că fostele întreprinderi agricole de stat au fost transformate în societăti comerciale în baza Legii nr. 15/1990, intrând în patrimoniul lor toate mijloacele de productie, inclusiv terenurile agricole si toate celelalte bunuri avute până atunci în administrare. Prin Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 s-a stabilit modul de evaluare a terenurilor agricole, iar valoarea acestora a fost inclusă în valoarea capitalului social, calculându-se astfel numărul actiunilor societătii, din care 70% au revenit Fondului Proprietătii de Stat, iar 30% Fondurilor Proprietătii Private, transformate ulterior în Societăti de Investitii Financiare. Prin scoaterea terenurilor agricole din capitalul social se diminuează valoarea acestuia si, în mod implicit, numărul actiunilor ce revin Societătii de Investitii Financiare, fiind astfel lezat dreptul său de proprietate.

Tribunalul Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia ridicată nu este intemeiată, întrucât "prevederile art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 sunt constitutionale, actul normativ enuniat stabilind cadrul juridic privind privatizarea societăiilor agricole care detin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, reclamanta neputând invoca existenta unui prejudiciu câtă vreme, la data constituirii Societătii Comerciale «Agroindustriala» - S.A. Fântânele în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitătilor economice de stat ca regii autonome si societăti comerciale, terenul agricol adus ca aport la capitalul sooial al societătii se afla în proprietatea statului român, devenind mai apoi proprietatea societătii pârâte".

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia ridicată este nefondată, întrucât dispozitiile art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 "nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, garantat de art. 41 din Legea fundamentală, acestea concretizănd optiunea politicii statului în privinta reformei economice si a strategiei de privatizare". Se mai arată că Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 a prevăzut majorarea capitalului social doar cu valoarea acelor terenuri care constituiau proprietatea societătilor comerciale, iar art. 75 din Legea privatizării societătilor comerciale nr. 58/1991 a exclus în mod expres din capitalul social valoarea terenurilor apartinând persoanelor fizice, actionari, în temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

Examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile proourorului, sustinerile părtilor, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, publicată în Monitorul Oficial al Romăniei, Partea I, nr. 607 din 13 decembrie 1999, care au următorul cuprins: "Terenurile agricole si terenurile aflate permanent sub luciu de apă nu fac parte din capitalul social al societătilor comerciale prevăzute la art 1 si 2. "

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 41 din Constitutie, în general, dar analizând continutul motivării, Curtea constată că în realitate s-a avut în vedere încălcarea numai a prevederilor alin. (2) teza întâi din art. 41, potrivit cărora: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. "

Examinând textul de lege criticat, Curtea retine că acesta nu dispune anumite măsuri ce urmează să fie luate în viitor, ci face o simplă constatare în sensul că "terenurile agricole si terenurile aflate permanent sub luciu de apă nu fac parte din capitalul social... ". În alin. (2) al art. 3 din Ordonanta de Urgentă a Guvernului nr. 198/1999 se arată că: "fac parte din capitalul social al societătilor comerciale prevăzute la art. 1 si 2 terenurile pentru care societătile comerciale au obtinut certiticatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului de incintă, eliberat de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei..."

Textul de lege criticat nu afectează dreptul de proprietate al nici unui titular, nu diminuează proprietatea nimănui. Autorul exceptiei nu a avut niciodată drept de proprietate asupra terenurilor. El detine un pachet de actiuni care îi conferă un drept de creantă asupra patrimoniului societătii comerciale, iar nu un drept de proprietate asupra bunurilor acesteia. Curtea nu poate primi nici sustinerea că autorul exceptiei suferă o pagubă materială prin diminuarea valorii actiunilor datorită scoaterii din capitalul social a terenurilor agricole. Potrivit prevederilor Legii nr. 58/1991 actiunile corespunzătoare capitalului social al fiecărei societăti comerciale au fost repartizate procentual între Fondul Proprietătii de Stat si fostele Fonduri ale Proprietătii Private, care s-au transformat în Societăti de Investitii Financiare. Repartizarea procentuală a actiunilor societătilor comerciale rămâne identică, indiferent de orice modificare a valorii capitalului social.

Curtea mai constată că, în mod legal, terenurile agricole si cele aflate permanent sub luciu de apă nu au fost niciodată incluse în capitalul social al societătilor comerciale agricole. Desi prin Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitătilor economice de stat că regii autonome si societăti comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, lege preconstitutională, societătile comerciale constituite prin transformarea unitătilor economice de stat au preluat tot patrimoniul acestora, iar la art. 20 alin. 2 din acea lege s-a prevăzut că "Bunurile din patrimoniul societătii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu exceptia celor dobândite cu alt titlu", totusi terenurile agricole nu puteau intra în componenta patrimoniului societătilor comerciale, întrucât situatia juridică a acestora, reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra lor urma să fie reglementată prin acte normative ulterioare. De altfel, Parlamentul adoptase anterior, la 31 iulie 1990, Legea nr. 9 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990.

Într-adevăr, pentru reglementarea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, precum si a situatiei juridice a acestor terenuri au fost adoptate succesiv numeroase alte acte normative, cum sunt: Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998; Legea arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, modificată si completată prin Legea nr. 58/1995 si prin Legea nr. 65/1998; Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridică a terenurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 4 martie 1998; Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

D E C I D E :

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999, exceptie ridicată de Societatea de Investitii Financiare Banat-Crisana în Dosarul nr. 1.140/2000 al Tribunalului Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 octombrie 2000.

 

PRESEDINTE

prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

Întrucât magistratul-asistent Laurentiu Cristescu

se află în incapacitate temporară de muncă,

în locul său semnează,

în temeiul art. 261 din Codul de procedură civilă,

Magistrat-asistent sef,

Claudia Miu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 229

din 16 noiembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 alin. (4) si (5)

din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată

 

Lucian Mihai – presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Lucian Stângu – judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica – judecător

Gabriela Ghită - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 alin. (4) si (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Arcas" - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 6.484/1998 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comercială.

La apelul nominal se prezintă Gheorghe Paraschiv, reprezentantul Societăiii Comerciale "East Europ Trading" S.A. din Bucuresti. Lipsesc celelalte părti (Societatea Comercială "Arcas" - S.R.L. din Bucuresti si Societatea Comercială "Pentaco" - S.A. din Bucuresti), fată de care procedura de citare este legal indeplinită.

Reprezentantul Societătii Comerciale "East Europ Trading" - S.A. din Bucuresti, considerând că dispozitiile legale criticate sunt constituiionale, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că dispozitiile legale criticate sunt norme de natură procedurală care, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, se stabilesc prin lege. Se arată că astfel de norme pot aduce atingere unor prevederi constitutionale dacă îngrădesc exercitarea unor drepturi sau a unor libertăti constitutionale, ceea ce însă nu este cazul în spetă. În final se solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 21 aprilie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 6.484/1998, Tribunalul Bucuresti - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 alin. (4) si (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială "Arcas" - S.R.L. din Bucuresti, debitoare într-o cauză al cărei obiect îl constituie cererea de deschidere a procedurii falimentului, formulată de creditorii: Societatea Comercială "Pentaco" - S.A. si Societatea Comercială “East Europ Trading" - S.A., ambele din Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că "prevederile art. 59 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, republicată, prin limitarea la un timp foarte scurt a propunerii planului de reorganizare si continuarea activitătii debitorului, respectiv la termenul de 30 de zile de la deschiderea procedurii si posibilitatea prelungirii de judecătorul-sindic cu cel mult 60 de zile, încalcă prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutia României", referitoare la obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. Se arată în acest sens că si în situatia în care debitorul, după expirarea termenului prevăzut, eventual prelungit, ar ajunge într-o situatie favorabilă pentru lichidarea datoriilor, acesta este împiedicat în valorificarea factorilor de productie. În opinia autorului exceptiei, prin dispozitiile art. 59 alin. (5) din Legea nr. 64/1995, republicată, "se desăvârseste cadrul legislativ nefavorabil libertătii comertului si valorificării tuturor factorilor de produciie", contrar dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie.

Tribunalul Bucuresti - Sectia comercială, exprimându-si opinia, apreciază că, exceptia nu este întemeiată, întrucât "este normal ca pentru depunerea planului de reorganizare să fie stabilit un termen de decădere având în vedere rolul pe care trebuie să-l indeplinească planul în procedura lichidării, precum si celeritatea judecării cauzelor întemeiate pe dispozitiile Legii nr. 64/1995".

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima, punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate sidicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia este neîntemeiată, având în vedere că "stabilirea unui termen limită în cursul căruia debitorul sau celelalte părti interesate, mentionate la alin. (1) al art. 59, pot supune atentiei creditorilor un plan de reorganizare (lato sensu), se bazează pe realitătile economice [...], ca si pe continua degradare valorică a averii debitorului, care dau nastere, în consecintă, la diminuarea corespunzătoare a cotei falimentare pe care creditorii o vor recupera. Pe de altă parte, se arată în continuare, "art. 128 din Legea nr. 64/1995, republicată, stabileste că prevederile acesteia se completează, în măsura compatibilitătii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă si ale Codului comercial, iar, în acest fel, institutia termenului de decădere se aplică, în mod corespunzător si în procedura de insolventă, debitorul fiind îndreptătit să prezinte un plan si după expirarea celor maximum 90 de zile, în conditiile prevăzute de art. 103 din Codul de procedură civilă".

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

            Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 59 alin. (4) si (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, dispozitii care au următorul cuprins: “(4) Plenul va trebui să fie propus în termen de 30 de zile de la data deschideri procedurii. Termenul poate fi prelungit de judecătorul-sindic cu cel mult 60 de zile.

(5) Nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (4) conduce la decăderea părtilor din dreptul de a depune un plan de reorganizare sau de lichidare si, ca urmare, la trecerea, din dispozitia tribunalului, la procedura falimentului. "

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii legale contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, potrivit cărora: "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie:"

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile Legii nr. 64/1995, republicată, sunt de natură procedurală, asa cum rezultă de altfel chiar din titlul legii: "privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului". Or, potrivit dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege". Asa fiind, intră în atributia exclusivă a legiuitorului stabilirea normelor procedurale, insclusiv a termenelor în care trebuie îndeplinite anumite acte procedurale, pentru ca acestea să poată produce efecte. O normă procedurală poate să aducă atingere unor prevederi constitutionale în cazul în care împiedică sau îngrădeste exercitarea unor drepturi sau libertăti consacrate, de Constitutie. În speta de fată însă nu aceasta este situatia, pentru că societatea comercială ajunsă în incapacitate de plată, la fel ca oricare altă persoană legată printr-un interes de această stare, are la dispozitie un timp suficient spre a elabora si a depune un eventual plan de reorganizare ori de lichidare. Durata acestei perioade se întinde până la introducerea cererii în justitie si deschiderea procedurii, precum si după deschiderea acesteia, în cadrul termenului de 30 de zile, termen ce poate fi prelungit cu cel mult 60 de zile.

Curtea retine că solutionarea operativă a litigiilor de această natură este impusă de interesul legat de stingerea consecintelor insolvabilitătii unui comerciant si de recuperarea creantelor. Autorul exceptiei pretinde de fapt prelungirea sine die a termenului în care se poate depune un eventual plan de reorganizare sau de lichidare. Aceasta ar fi de natură să determine persistenta incertitudinii si tergiversarea rezolvării litigiilor, ceea ce lezează în mod evident interesele legitime ale celorlalte părti. Se constată că tocmai dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie pretins încălcate de dispozitiile legale atacate - creează în sarcina statului obligatia de a asigura crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, iar aceste dispozitii îi vizează, deopotrivă, pe toti agentii economici, atât pe debitori, ale căror datorii trebuie executate în conditiile legii, cât si pe creditori, fată de care se impune crearea conditiilor corespunzătoare pentru recuperarea creantelor. De asemenea, Curtea retine că nerezolvarea situatiilor de insolvabilitate poate leza interesele generale ale societătii comerciale, întrucât aceasta determină existenta în lant a arieratelor, diminuarea capacitătii de plată si afectează implicit posibilitatea continuării activitătii altor agenti economici, având efecte si asupra realizării veniturilor bugetului public national.

În sfârsit, cu privire la critica potrivit căreia dispozitiile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate aduc atingere drepturilor si intereselor persoanelor care, datorită unor cauze obiective, nu au putut depune planul de reorganizare sau de lichidare înlăuntrul termenului de decădere, Curtea constată că nici această critică nu este întemeiată, pentru că si în asemenea situatii sunt aplicabile dispozitiile art. 103 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora neîndeplinirea actului de procedură în termenul prevăzut de lege atrage decăderea, [...] afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeste că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de vointa ei". Asadar, acel act procedural poate fi valabil îndeplinit în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 125 alin. (3), al art. 134 alin. (2) lit. a), al art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

D E C I D E :

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 alin. (4) si (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Arcas" - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 6.484/1998 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comercială.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 noiembrie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIE Nr. 28

din 1 februarie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

Lucian Mihai - presedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent


            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Nicusor Adrian Dumitrescu în Dosarul nr. 1.687/2000 al Judecătoriei Calafat, judetul Dolj.
            La apelul nominal se constată lipsa autorului exceptiei, precum si a celorlalte părti: Societatea Comercială "Dalco Simpes" - S.R.L. Bucuresti, Societatea Comercială "Zonc Com" - S.R.L. Bucuresti si Gheorghe Izdrită. Procedura de citare este legal îndeplinită.
            Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibilă. În acest sens se arată că dispozitiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală nu mai pot face obiectul exceptiei, conform art. 23 alin. (3) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, deoarece prin decizii anterioare (Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, si Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997) Curtea Constitutională a constatat că dispozitiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt neconstitutionale, fiind contrare prevederilor art. 23 alin. (4) din Constitutie.

C U R T E A,

            având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:
            Prin Încheierea din 14 septembrie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 1.687/2000, Judecătoria Calafat a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Nicusor Adrian Dumitrescu.
            În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia, prin avocat, sustine că dispozitiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 23 alin. (4) din Constitutie, referitoare la libertatea individuală, potrivit cărora arestarea se poate face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile, fără a se face referire la fazele procesului. Se invocă în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 60 din 25 mai 1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995,
si Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997, prin care Curtea a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală în raport cu prevederile aceluiasi text constitutional. Autorul exceptiei subliniază că, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii.
            Judecătoria Calafat, judetul Dolj, exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 din Codul de procedură penală, consideră că exceptia nu are legătură cu luarea măsurii arestării preventive de către procuror, deoarece textul se referă la arestarea inculpatului în cursul judecătii, iar măsura luată de instantă "nu are durata de 30 de zile, aceasta neavând ca suport art. 23 alin. (4) din Constitutie; prevederea constitutională în sensul căreia retinerea sau arestarea este permisă în cazurile si cu procedura prevăzute de lege înseamnă o trimitere la Codul de procedură penală. Instituirea unei proceduri distincte de cea referitoare la măsura arestării luată de procuror este de natură să ofere instantei posibilitatea de a exercita nu numai un control judiciar preventiv, ci si un permanent autocontrol, pe tot parcursul judecării procesului penal. Din moment ce instanta, potrivit legii, poate mai mult, pronuntând o hotărâre de condamnare, cu executarea pedepsei într-un loc de detinere, ea poate si mai putin, dispunând asupra arestării inculpatului". În continuare Judecătoria Calafat argumentează: "Pentru că instanta este singura autoritate căreia i s-a recunoscut o atare competentă, aceasta explică de ce legiuitorul nu a mai considerat necesar ca mandatul de arestare emis în cursul judecătii să fie limitat la 30 de zile. Deoarece instanta a fost sesizată înainte de expirarea mandatului de arestare emis de procuror, măsura durează până la judecarea definitivă a cauzei, afară de cazul când instanta dispune revocarea măsurii. Această interpretare stă la baza practicii instantelor judecătoresti de pe raza Curtii de Apel Craiova, care o dată sesizate prin rechizitoriul procurorului, cu cauze în care există inculpati arestati, nu mai prelungesc măsura arestării preventive."
            În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
            Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală este întemeiată, arestarea preventivă, indiferent dacă s-a dispus în cursul urmării penale sau al judecătii, fiind conformă cu art. 23 alin. (4) din Constitutie, dacă nu depăseste 30 de zile. Orice prelungire a arestării preventive nu se poate face decât pentru o durată care nu poate depăsi 30 de zile. Se mai arată că asupra exceptiei de neconstitutionalitate referitoare la aceleasi dispozitii legale Curtea Constitutională s-a pronuntat prin        Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 28 martie 1995, precum si prin Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 2 martie 1998, constatându-se că aceste dispozitii sunt neconstitutionale, întrucât sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (4) din Constitutie.
            Pre
sedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

            examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere comunicat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
            Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
            Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, dispozitii care prevăd: "Arestarea inculpatului în cursul judecătii durează până la solutionarea definitivă a cauzei, afară de cazul când instanta dispune revocarea ei."
            Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii sunt contrare art. 23 alin. (4) din Constitutie, privitor la arestarea preventivă, text care are următoarea redactare: "Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalitătii mandatului, arestatul se poate plânge judecătorului, care este obligat să se pronunte prin hotărâre motivată. Prelungirea arestării se aprobă numai de instanta de judecată."
            Curtea constată că dispozitiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel Curtea, prin Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 28 martie 1995, a constatat că dispozitiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt neconstitutionale în măsura în care se interpretează în sensul că durata arestării, dispusă de instantă în cursul judecătii, poate depăsi 30 de zile, fără să fie necesară prelungirea în conditiile art. 23 alin. (4) din Constitutie. S-a retinut că aceste dispozitii legale trebuie interpretate în corelatie cu prevederile textului constitutional mentionat, potrivit căruia durata arestării este de cel mult 30 de zile.
            Printr-o decizie ulterioară, si anume prin Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 2 martie 1998, Curtea Constitutională a admis exceptia de neconstitutionalitate a art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală si a constatat că prevederea potrivit căreia "Arestarea inculpatului în cursul judecătii durează până la solutionarea definitivă a cauzei" este neconstitutională, urmând ca în legătură cu durata arestării să se facă aplicarea directă a art. 23 alin. (4) din Constitutie.
            În aceste conditii Curtea retine că, potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Nu pot face obiectul exceptiei [...] prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale". În consecintă, întrucât dispozitiile legale criticate au fost constatate ca fiind neconstitutionale prin deciziile anterioare mentionate, Curtea urmează ca în prezenta cauză să respingă exceptia, ca fiind inadmisibilă, în temeiul dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, care prevăd că, "Dacă exceptia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o va respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constitutională".
            Cu toate acestea, instanta de judecată a ignorat nu numai aceste dispozitii legale, dar si prevederile constitutionale cuprinse în art. 145 alin. (2) teza întâi, conform cărora "Deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor. [...]", precum si prevederile art. 23 alin. (4) din Constitutie, referitoare la libertatea individuală, si anume la arestarea preventivă, prevederi potrivit cărora: "Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile. [...] Prelungirea arestării se aprobă numai de instanta de judecată." Independenta judecătorului prevăzută la art. 125 alin. (2) din Constitutie a fost gresit considerată ca o independentă fată de lege si fată de Constitutie, cu toate că, potrivit art. 51, "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie", iar în art. 123 din Legea fundamentală se prevede că:

"(1) Justitia se înfăptuieste în numele legii.

(2) Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii."
            De asemenea, Constitutia prevede la art. 1 alin. (3) că "România este un stat de drept, democratic
si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme si sunt garantate". Or, printre aceste valori garantate, libertatea individuală ocupă un loc fundamental.
            În sfâr
sit, Curtea retine că motivarea opiniei instantei judecătoresti, în sensul că "din moment ce instanta, potrivit legii, poate mai mult, pronuntând o hotărâre de condamnare, cu executarea pedepsei într-un loc de detinere, ea poate si mai putin, dispunând asupra arestării inculpatului", nu are nici o legătură cu prevederile constitutionale mentionate, deoarece în cauză nu este pusă în discutie competenta instantei de a dispune arestarea sau prelungirea arestării, ci numai durata pentru care se dispune această arestare sau prelungire, durată care, potrivit art. 23 alin. (4) din Constitutie, este de cel mult 30 de zile.

            Pentru aceste considerente Curtea urmează să respingă, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate. Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

            Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Nicusor Adrian Dumitrescu în Dosarul nr. 1.687/2000 al Judecătoriei Calafat, judetul Dolj.
            Definitivă si obligatorie.
            Pronuntată în
sedinta publică din data de 1 februarie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Marioara Prodan

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR SI LOCUINTEI

 

ORDIN

privind aprobarea aplicării Reglementării europene JAR 26 - Cerinte aditionale de navigabilitate pentru operare, care cuprinde cerinte specifice de navigabilitate pentru certificarea operatorilor aerieni conform dispozitiilor reglementărilor europene JAR OPS 1 - transport aerian comercial (avioane) si JAR OPS 3 - transport aerian comercial (elicoptere), a căror aplicare a fost aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 437/1999


            Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,
            pentru îndeplinirea atributiilor ce revin Ministerului Lucrărilor Publice, transporturilor
si Locuintei ca autoritate de stat în domeniul transporturilor,
            în scopul armonizării reglementărilor nationale cu cele ale Uniunii Europene în domeniul aviatiei civile,
            luând în considerare procesul de implementare în Europa a unui cod unic privind siguranta zborului,
            în temeiul art. 12 lit. b), d)
si i) din Ordonanta Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, aprobată, cu modificări si completări, prin Legea nr. 197/1998, republicată si modificată prin Ordonanta Guvernului nr. 94/2000, al art. 4 lit. b), e) si f) din Ordonanta Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian, aprobată, cu modificări si completări, prin Legea nr. 130/2000 si republicată,
            în baza art. 2 pct. 5, a art. 3 pct. 31 si a art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 3/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Lucrărilor Publice, transporturilor si Locuintei, precum si a art. 4 pct. 4.1 si 4.2 din Regulamentul de organizare si functionare a Autoritătii Aeronautice Civile Române, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 405/1993 privind înfiintarea Autoritătii Aeronautice Civile Române,
            emite următorul ordin:

            Art. 1. - Se aprobă aplicarea de către Regia Autonomă "Autoritatea Aeronautică Civilă Română" a Reglementării europene JAR 26 - Cerinte aditionale de navigabilitate pentru operare, denumită în continuare JAR 26, precum si a amendamentelor ulterioare la aceasta, care cuprinde cerinte specifice de navigabilitate pentru certificarea operatorilor aerieni conform dispozitiilor reglementărilor europene JAR OPS 1 - transport aerian comercial (avioane) si JAR OPS 3 - transport aerian comercial (elicoptere), a căror aplicare a fost aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 437/1999, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 22 septembrie 1999.
            Art. 2. - Procedurile specifice de aplicare a prevederilor Reglementării europene JAR 26 vor fi stabilite de Regia Autonomă "Autoritatea Aeronautică Civilă Română".
            Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
            Art. 4. - Regia Autonomă "Autoritatea Aeronautică Civilă Română" va pune la dispozitie tuturor celor interesati textul tradus în limba română al Reglementării europene JAR 26, precum si al amendamentelor la aceasta.
            Art. 5. - Directia generală de servicii transport aerian
si aeroporturi din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, transporturilor si Locuintei si Regia Autonomă "Autoritatea Aeronautică Civilă Română" vor lua măsuri pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

 

p. Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,
Ion
Selaru,
secretar de stat


Bucure
sti, 23 ianuarie 2001.
Nr. 82.

 

Ministerul Lucrărilor Publice, transporturilor si Locuintei

 

ORDIN

privind aprobarea aplicării Reglementării europene JAR 36 - Zgomotul produs de aeronave, care cuprinde cerinte specifice pentru certificarea acustică a aeronavelor


            Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,
            pentru îndeplinirea atributiilor ce revin Ministerului Lucrărilor Publice, transporturilor
si Locuintei ca autoritate de stat în domeniul transporturilor,
            în scopul armonizării reglementărilor nationale cu cele ale Uniunii Europene în domeniul aviatiei civile,
            luând în considerare procesul de implementare
în Europa a unui cod unic privind siguranta zborului,

în temeiul art. 12 lit. b) si d) din Ordonanta Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, aprobată, cu modificări si completări, prin Legea nr. 197/1998, republicată si modificată prin Ordonanta Guvernului nr. 94/2000, al art. 4 lit. b) si l) din Ordonanta Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian, aprobată, cu modificări si completări, prin Legea nr. 130/2000 si republicată,
            în baza art. 2 pct. 5, a art. 3 pct. 17 si a art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 3/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Lucrărilor Publice, transporturilor si Locuintei, precum si a art. 4 pct. 4.1 din Regulamentul de organizare si functionare a Autoritătii Aeronautice Civile Române, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 405/1993 privind înfiintarea Autoritătii Aeronautice Civile Române,
            emite următorul ordin:

            Art. 1. - Se aprobă aplicarea de către Regia Autonomă "Autoritatea Aeronautică Civilă Română" a Reglementării europene JAR 36 - Zgomotul produs de aeronave, denumită în continuare JAR 36, precum si a amendamentelor ulterioare la aceasta, care cuprinde cerintele specifice pentru certificarea acustică a aeronavelor.
            Art. 2. - Procedurile specifice de aplicare a prevederilor Reglementării europene JAR 36 vor fi stabilite de Regia Autonomă "Autoritatea Aeronautică Civilă Română".
            Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
            Art. 4. - Regia Autonomă "Autoritatea Aeronautică Civilă Română" va pune la dispozitie tuturor celor interesati textul tradus în limba română al Reglementării europene JAR 36, precum si al amendamentelor la aceasta.
            Art. 5. - Directia generală de servicii transport aerian
si aeroporturi din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, transporturilor si Locuintei si Regia Autonomă "Autoritatea Aeronautică Civilă Română" vor lua măsuri pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

 

Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,
Miron Tudor Mitrea


Bucure
sti, 12 februarie 2001.
Nr. 150.

 

 

ORDIN

privind modificarea Ordinului ministrului finantelor nr. 1.313/1999 pentru aprobarea modelului si continutului formularelor de declarare a obligatiilor de plată la bugetul de stat datorate de persoanele juridice


            Ministrul finantelor publice,
            în temeiul art. 2 alin. (2)
si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire si depunere a declaratiilor de impozite si taxe, republicată, si al art. 14 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 18/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice,
            având în vedere modificările intervenite în legislatia specifică privind impozitul pe profit,
            emite următorul ordin:

            Art. 1. - Anexele nr. 4a) si 4b) la Ordinul ministrului finantelor nr. 1.313/1999 pentru aprobarea modelului si continutului formularelor de declarare a obligatiilor de plată la bugetul de stat datorate de persoanele juridice se înlocuiesc cu anexele nr. 1 si 2 la prezentul ordin.
            Art. 2. - Directia generală de proceduri fiscale, Directia generală de politică
si legislatie fiscală, Directia generală a politicilor si resurselor umane, precum si directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
            Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae
Tănăsescu


Bucure
sti, 14 februarie 2001.
Nr. 165.

 

ANEXA Nr. 1*)
[Anexa nr. 4a) la Ordinul nr. 1.313/1999]



*) Reprodusă în facsimil.


MF

ROMÂNIA

DECLARATIE

privind impozitul pe profit

pe anul .............

Nr. înreg. _______________ Din data de: _____________ Loc rezervat pentru unitatea fiscală

 

DATE DE IDENTIFICARE ALE PLĂTITORULUI


Cod fiscal

 

Denumire

 

Judet

 

Localitate

 

 

 

 

 

 

 

Strada

 

Număr

 

Bloc

 

Scara

 

Ap.

 

Cod postal

 

Sector

 

Tel:

 

 

Fax

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

- Lei -

Nr.

crt.

DENUMIRE INDICATORI

 

SUME

1.

Venituri din exploatare  1.  

1.

 

2.

Cheltuieli aferente veniturilor din exploatare (inclusiv cheltuielile privind impozitul pe profit)

2.

 

3.

 Profit (pierdere) din exploatare (rd. 1- rd. 2)

3.

 

4.

Venituri financiare  

4.

 

5.

Cheltuieli financiare

5.

 

6.

Profit (pierdere) financiar (rd. 4 - rd. 5)

6.

 

7.

Venituri exceptionale  

7.

 

8.

Cheltuieli exceptionale

8.

 

9.

Profit (pierdere) exceptional (rd. 7 - rd. 8)

9

 

10.

Total profit (pierdere) (rd. 3 + rd. 6 + rd. 9)

10

 

11.

Dividende primite de la altă persoană juridică, română sau străină

11.

 

12.

Alte venituri neimpozabile

12.

 

13.

Sume utilizate pentru constituirea sau majorarea fondului de rezervă în limita a 5% din profitul contabil anual până ce acesta va atinge 20% din capitalul social

13.

 

14.

 Sume utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervei create de bănci în limita a 2% din soldul creditelor acordate si a fondului de rezervă în limitele prevăzute de Legea bancară nr. 58/1998   

14.

 

15.

Alte sume deductibile în limitele prevăzute de legislatia în vigoare

15.

 

16.

Total deduceri (total rd. 11 până la rd. 15)

16.

 

17.

Profit (pierdere) (rd. 10 - rd. 16)

17.

 

18.

Impozitul pe profitul din orice sursă, română si străină, din care:   

18.

 

18.1

 impozitul pe venitul realizat în străinătate

18.1

 

19.

Amenzi, majorări de întârziere, majorări si penalităti plătite sau datorate autoritătilor române sau străine, confiscări de bunuri sau de valori

19.

 

20.

Cheltuieli de protocol care depăsesc limita prevăzută de lege

20.

 

21.

Sume utilizate pentru constituirea sau majorarea provizioanelor, a rezervelor, peste limitele prevăzute de lege

21.

 

22.

Cheltuieli de sponsorizare ce depăsesc limita legală

22.

 

23.

Pierderi din surse externe, calculate pe fiecare sursă de venit

23.

 

24.

Alte cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal

24.

 

25.

Total cheltuieli nedeductibile (total rd. 18 până la rd. 24)

25.

 

26.

Total profit impozabil (pierdere) înainte de reportarea pierderii (rd. 17 + rd. 25)

26.

 

27.

Pierdere fiscală de recuperat din anii precedenti

27.

 

28.

Profit impozabil (pierdere) (rd. 26 - rd. 27)

28.

 

29.

Total impozit pe profit,  din care:  

29.

 

29.1

Impozit aferent profitului ce se impune cu cota de 25%  (rd. 28 x 25%)

29.1

 

29.2

Impozit aferent profitului obtinut în baruri si cluburi de noapte (rd. 28 x K x 30%)

29.2

 

29.3

Impozit aferent profitului ce se impune cu cota de 25% (rd. 28 x K x 5%)

29.3

 

29.4

Impozit aferent profitului obtinut printr-un sediu permanent în România  

29.4

 

30.

Credit fiscal, din care:

30.

 

30.1

 credit fiscal extern

30.1

 

30.2

 impozit pe profit scutit

30.2

 

31.

Reduceri de impozit pe profit calculate potrivit legislatie în vigoare

31.

 

32.

Total credit fiscal (rd. 30 + rd. 31)

32.

 

33.

Impozit pe profit datorat (rd. 29 - rd. 32)

33.

 

34.

Impozit pe profit pe anul curent plătit cumulat de la începutul anului fiscal  

34.

 

35.

Impozit pe profit de plată (rd. 33 - rd. 34)

35.

 

36.

Impozit pe profit plus (rd. 34 - rd. 33)

36.

 

 

Sub sanctiunile aplicate faptei de fals în acte publice declar că datele din această declaratie sunt corecte si complete.
|

Nume, prenume _________________________
Functia ________________________________

 

Semnătura si stampila


 
Prezentul titlu de creantă devine titlu executoriu, în conditiile legii.

 

ANEXA Nr. 2
[Anexa nr. 4b) la Ordinul nr. 1.313/1999]

 

INSTRUCTIUNI
pentru completarea formularului "Declaratie privind impozitul pe profit"

 

Se completează si se depune anual, după definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilantul contabil anual, până la data de 15 aprilie a anului curent pentru anul expirat.
            La completarea formularului se va tine seama de prevederile Ordonantei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 402/2000 pentru aprobarea Instructiunilor privind metodologia de calcul al impozitului pe profit.
            • Rândurile 1-9 - se completează cu sumele respective, astfel cum sunt înregistrate în evidenta contabilă a contribuabilului. Pierderile se vor trece în paranteze la rândurile 3, 6 si 9.
            • Rândul 10 - pierderea se trece în paranteze.
            • Rândul 11 - se completează cu dividendele pe care contribuabilul le-a primit de la o altă persoană juridică, română sau străină.
            • Rândul 12 - se înscriu sumele reprezentând:
            - diferentele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creante la societatea la care se detin participatiile;
            - veniturile, respectiv cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea creantelor, după caz, ca urmare a transferului de actiuni sau de părti sociale de la Fondul Proprietătii de Stat, conform conventiilor;
            - rambursările de cheltuieli nedeductibile, precum si veniturile rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau veniturile realizate din stornarea ori recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.
            • Rândul 13 - se înscrie cre
sterea netă a fondului de rezervă în timpul anului, dacă acesta există, în limita a 5% din profitul contabil anual, până când acesta va atinge 20% din capitalul social.
            • Rândul 15 - se completează de către contribuabilii care beneficiază de deduceri la calculul profitului impozabil.
            • Rândul 18 - se trece suma impozitului pe profit realizat, care este înregistrat ca o cheltuială în evidenta contabilă a contribuabilului.
            • Rândul 18.1 - se completează cu suma impozitului pe veniturile din străinătate reflectate drept cheltuială în evidenta contabilă a contribuabilului.
            • Rândul 19 - se înscriu amenzile, majorările de întârziere, majorările si penalitătile plătite sau datorate autoritătilor române si străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România, precum si confiscările de bunuri sau de valori efectuate potrivit reglementărilor legale în vigoare si reflectate drept cheltuială în evidenta contribuabilului.
            • Rândul 20 - se completează cu suma cheltuielilor care nu se încadrează în prevederile legale.
            • Rândul 21 - se trec toate sumele din evidenta contabilă a contribuabilului, angajate pentru constituirea sau majorarea provizioanelor si a rezervelor, peste limita legală, cu exceptia sumelor înscrise la rândul 14 din declaratie si a rezervelor tehnice ale societătilor de asigurare si reasigurare constituite conform prevederilor legale în vigoare.
            • Rândul 22 - se înscrie valoarea cheltuielilor de sponsorizare, peste limita prevăzută de Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările si completările aprobate prin Ordonanta Guvernului nr. 36/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, precum si de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 127/1999 privind instituirea unor măsuri cu caracter fiscal si îmbunătătirea realizării si colectării veniturilor statului.
            • Rândul 23 - se completează cu valoarea cheltuielilor aferente veniturilor din străinătate ce depăsesc veniturile respective. Calculul pentru fiecare sursă de venituri externe se efectuează separat.
            • Rândul 24 - se înscriu sumele reprezentând depăsiri ale plafoanelor admisibile, stabilite prin dispozitii legale.
            • Rândul 26 - pierderea se înscrie în paranteze.
            • Rândul 27 - se înregistrează pierderea fiscală de recuperat, aferentă ultimilor 5 ani, prezentată în rândul 28 din declaratia anului precedent. Recuperarea se efectuează în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.
            • Rândul 28 - pierderea se înscrie în paranteze.
            • Rândul 30 - se înscriu sumele plătite în străinătate, cu titlu de impozit pe dobânzi, redevente, comisioane, dividende, prime de asigurare, impozit pe profit plătit în străinătate, impozitul scutit la plată într-un an fiscal, potrivit prevederilor legale în vigoare.
            • Rândul 30.1. - se completează cu cea mai mică dintre următoarele două valori:
            1. suma impozitelor externe plătite sau retinute pentru venitul din sursa externă, confirmată de documentele ce atestă plata acestora;
            2. suma egală cu diferenta dintre veniturile impozabile realizate în străinătate si cheltuielile deductibile aferente acestora, la care se aplică cota de impozit pe profit din România.
            • Rândul 30.2. - se înscrie suma ce reprezintă scutirea de la plata impozitului pe profit realizat din activitatea desfăsurată pe durata de existentă a zonei defavorizate sau a zonei libere etc.
            • Rândul 31 - se înscriu sumele ce reprezintă reduceri ale impozitului pe profit, calculate potrivit legislatiei în vigoare, inclusiv bonificatia de 5% conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 11/1999 privind acordarea de facilităti fiscale agentilor economici.
            • Rândul 34 - se înscrie suma impozitului pe profit datorat si plătit pentru anul fiscal de raportare.

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru aprobarea Programului de aplicare experimentală a Normelor privind consolidarea conturilor


            Ministrul finantelor publice,
            în baza atributiilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 18/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice,
            având în vedere prevederile art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 704/1993 pentru aprobarea unor măsuri de executare a Legii contabilitătii nr. 82/1991,
            emite următorul ordin:

            Art. 1. - Se aprobă aplicarea experimentală a Normelor privind consolidarea conturilor, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor nr. 772/2000, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 11 august 2000.
            Art. 2. - (1) Aplicarea experimentală a normelor prevăzute la art. 1 priveste situatiile financiare ale anului 2000 pentru un esantion de societăti comerciale care detin participatii la capitalul social al altor societăti si care le asigură exercitarea unui control sau a unei influente semnificative asupra acestora.
            (2) Societătile comerciale care vor aplica experimental Normele privind consolidarea conturilor sunt cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
            (3) Aplicarea prevederilor Ordinului ministrului finantelor nr. 772/2000 la societătile comerciale de grup se va efectua începând cu situatiile financiare ale anului 2001, pe baza programului care va fi aprobat în acest sens.
            Art. 3. - Societătile comerciale incluse în consolidare, respectiv societatea consolidantă si societătile în care aceasta detine participatii, supuse prevederilor prezentului ordin, aplică si prevederile Ordinului ministrului finantelor publice nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitătilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate.
            Art. 4. - Directia de reglementări contabile va lua măsuri pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
            Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae
Tănăsescu


Bucure
sti, 20 februarie 2001.
Nr. 189.

 

ANEXĂ

 

LISTA
cuprinzând societătile comerciale care vor aplica experimental
Normele privind consolidarea conturilor, aprobate prin
Ordinul ministrului finantelor nr. 772/2000


1. Societatea Natională a Petrolului "Petrom" - S.A. Bucure
sti
2. Societatea Comercială "Oltchim" - S.A. Râmnicu Vâlcea
3. Societatea Comercială "Romtelecom" - S.A. Bucure
sti
4. Societatea Comercială "Imsat" - S.A. Bucure
sti
5. Societatea Comercială "Ana Group" - S.A. Bucure
sti.

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru aprobarea calitătii de auditor financiar persoanelor fizice care au obtinut calificarea în străinătate

 

Ministrul finantelor publice,

în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 18/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice,

având în vedere prevederile art. 33 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de auditor financiar si ale art. 14 din Regulamentul de organizare si functionare a Camerei Auditorilor din România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 591/2000,

având în vedere propunerea Consiliului Camerei Auditorilor din România,

emite următorul ordin:

 

Art. 1. - Se aprobă calitatea de auditor financiar persoanelor fizice care au obtinut calificarea de auditor financiar în străinătate, pe baza sustinerii testului de aptitudini profesionale, conform listei-anexă la prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu


Bucure
sti, 20 februarie 2001.
Nr. 199.

 

ANEXĂ

 

LISTA
cuprinzând persoanele fizice care au calificarea de auditor financiar
obtinută în străinătate
si calitatea de auditor financiar
dobândită în România

Nr.

crt.

Numărul dosarului

Numele si prenumele

0

1

2

1.

4.011

Anita Adrian Mihai

2.

4.004

Ballot Thierry

3.

3.998

Burcea Carmen

4.

3.999

Diaconu Mihaela

5.

4.006

Elhadef Selim

6.

860

Giancarlo Cristiano

7.

4.002

Gontard Francois

8.

2.450

Kharrat Emile

9.

4.013

King Neale George

10.

3.997

Laye Jacqueline

11.

4.001

Olsson Mikael

12.

4.005

Topay Aysen

13.

4.016

Unwin James Charles

14.

4.016

Van Hoeven Willem Cornelis

 

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL A AUDIOVIZUALULUI

 

CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

DECIZIE

privind reducerea cu un an a duratei Licentei de emisie nr. TV 058/1993, acordată Societătii Comerciale "Cinemar" - S.R.L. pentru postul de televiziune TV-CINEMAR din Cluj-Napoca


           
În conformitate cu dispozitiile art. 29 din Legea audiovizualului nr. 48/1992,

            Consiliul National al Audiovizualului decide:

            Articol unic. - Se reduce cu un an durata Licentei de emisie nr. TV 058 din 22 septembrie 1993 pentru televiziune, acordată Societătii Comerciale "Cinemar" - S.R.L., pentru postul TV-CINEMAR din Cluj-Napoca, potrivit art. 37 lit. c) din Legea audiovizualului nr. 48/1992.
            Această măsură a fost luată de Consiliul National al Audiovizualului ca urmare a nerespectării de către societatea comercială a Somatiei publice nr. 13.377 din 29 noiembrie 2000.

 

PRESEDINTELE CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI,
SERBAN MADGEARU


Bucure
sti, 19 februarie 2001.
Nr. 10.