MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI
P A R T E A I
Anul XIII - Nr. 570 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri, 12 septembrie 2001
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 186 din 19 iunie
2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27
si 28 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 88/1997 privind
privatizarea societãtilor comerciale, aprobatã prin Legea nr.
44/1998 si modificatã prin Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri
pentru accelerarea reformei economice
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE
ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
84. - Ordin al ministrului de
interne pentru aprobarea Metodologiei privind elaborarea scenariilor de
sigurantã la foc
263. - Ordin al ministrului
comunicatiilor si tehnologiei informatiei privind realizarea de sisteme de
distributie, precum si de linii de transmisie de programe audiovizuale în
microunde, în benzile de frecventã 2.290-2.335 MHz
2.081. - Ordin al ministrului
culturii si cultelor privind modificarea Ordinului ministrului culturii nr.
2.032/1999 pentru înfiintarea Comisiei de Atestare în Domeniul Monumentelor
Istorice si aprobarea normelor si criteriilor de atestare a expertilor în
domeniul protejãrii monumentelor istorice si a specialistilor în domeniul
conservãrii si restaurãrii monumentelor istorice
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALÃ
din 19 iunie 2001
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si 28
din
Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea
societãtilor comerciale, aprobatã prin Legea nr. 44/1998 si
modificatã prin Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru
accelerarea reformei economice
Nicolae Popa - presedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent sef
Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si 28 din Ordonanta de
urgentã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea
societãtilor comerciale, aprobatã prin Legea nr. 44/1998 si
modificatã prin Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru
accelerarea reformei economice, exceptie ridicatã de Societatea
Comercialã “Optimex” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 3.699/1999 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia comercialã. La apelul nominal lipsesc
pãrtile, fatã de care procedura de citare este legal
îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, arãtând
cã asupra constitutionalitãtii dispozitiilor art. 27 din
Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 88/1997, aprobatã prin
Legea nr. 44/1998, Curtea Constitutionalã s-a mai pronuntat prin Decizia
nr. 8/1999, în sensul respingerii exceptiei ca fiind neîntemeiatã,
solicitã mentinerea acestei solutii si în prezenta cauzã,
întrucât nu au survenit elemente noi care sã determine schimbarea
practicii Curtii Constitutionale. Cu privire la dispozitiile art. 28 din
acelasi act normativ pune concluzii de respingere a exceptiei, ca fiind
inadmisibilã, deoarece solutionarea cauzei, în fata instantei de
judecatã, nu depinde de aceste dispozitii legale.
C U R T E A,
având în vedere actele si lucrãrile dosarului,
constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 august 2000 Tribunalul
Bucuresti - Sectia comercialã a sesizat Curtea Constitutionalã cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si 28 din Ordonanta
de urgentã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea
societãtilor comerciale, aprobatã prin Legea nr. 44/1998 si
modificatã prin Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru
accelerarea reformei economice, exceptie ridicatã de Societatea
Comercialã “Optimex” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 3.699/1999 al
acelei instante.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine
cã prevederile art. 27 si 28 din Ordonanta de urgentã a
Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãtilor comerciale,
aprobatã prin Legea nr. 44/1998 si modificatã prin Legea nr.
99/1999, sunt neconstitutionale deoarece prin “reglementarea acestora se
încalcã dreptul de proprietate al reclamantei-pârâte asupra activelor
sale si, deci, se încalcã dispozitiile art. 41 si art. 135 din
Constitutie.”
Tribunalul Bucuresti - Sectia comercialã,
exprimându-si opinia, considerã cã exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiatã în ceea ce priveste dispozitiile
art. 27 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 88/1997,
aprobatã prin Legea nr. 44/1998 si modificatã prin Legea nr.
99/1999, deoarece acestea nu instituie o obligatie legalã în sarcina
societãtilor comerciale la care statul este actionar, care
urmeazã sã parcurgã etapa privatizãrii, de a vinde
activele cãtre cei care au investit în acestea.
Dimpotrivã, dispozitiile criticate stabilesc
doar facultatea unor astfel de societãti comerciale de a vinde
cãtre investitori, asa încât nu se poate sustine cã sunt
încãlcate dispozitiile art. 41 si 135 din Constitutie. În ceea ce
priveste dispozitiile art. 28 din aceeasi ordonantã de urgentã,
instanta apreciazã cã exceptia este inadmisibilã, deoarece
solutionarea cauzei nu depinde de aceste dispozitii. Potrivit prevederilor art.
24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare
a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
În punctul de vedere al Guvernului se
aratã cã exceptia este neîntemeiatã. În esentã,
Guvernul retine cã dispozitiile legale criticate asigurã o
stimulare sporitã a categoriilor de “persoane fizice sau juridice în
procesul de privatizare a societãtilor comerciale sau regiilor autonome
la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar
majoritar”. Pe de altã parte, se aratã cã “legiuitorul nu
obligã societatea comercialã sau regia autonomã sã
încheie contractele respective”. De altfel, conform aceluiasi punct de vedere,
“contractele vor putea fi sau nu încheiate, în functie de rezultatul
negocierilor care vor avea, întotdeauna, fundamentãri economice reale”.
Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului
nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Curtea Constitutionalã este competentã,
potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale
art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu
care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 27 si 28 din Ordonanta de urgentã a Guvernului
nr. 88 din 23 decembrie 1997 privind privatizarea societãtilor
comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
381 din 29 decembrie 1997, aprobatã prin Legea nr. 44 din 20 februarie
1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din
25 februarie 1998, modificatã, ulterior, prin Legea nr. 99 din 26 mai
1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice,
publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai
1999.
Dispozitiile art. 27 si 28 din Ordonanta de
urgentã a Guvernului nr. 88/1997, aprobatã prin Legea nr.
44/1998, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 99/1999, au
urmãtorul cuprins:
- Art. 27.: “(1) Societãtile comerciale si
regiile autonome, care au în derulare contracte de locatie de gestiune, de
închiriere sau de asociere în participatiune, pot vinde sau încheia contracte
de leasing imobiliar cu clauzã irevocabilã de vânzare, prin
negociere directã cu locatarii sau asociatii în situatiile în care
acestia au efectuat investitii în activele pe care le utilizeazã
reprezentând mai mult de 15% din valoarea acestor active. În acest caz, din
pretul de vânzare se scade valoarea investitiilor pe bazã de raport de
evaluare acceptat de pãrti.
(2) Vânzarea se desfãsoarã cu acordul
institutiei publice implicate”.
- Art. 28.: “Regiile autonome si societãtile
comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este
actionar majoritar, cu acordul institutiei publice implicate, pot vinde active
cu plata în rate comerciantilor - persoane fizice, asociatii familiale
autorizate în baza Decretului-lege nr. 54/1990, cu modificãrile
ulterioare, sau societãti comerciale constituite în temeiul Legii nr.
31/1990, cu modificãrile ulterioare, care se încadreazã în
categoria întreprinderilor mici si mijlocii, în conditiile legii.”
Având în vedere motivarea sumarã a exceptiei de
neconstitutionalitate, Curtea observã cã prevederile
constitutionale invocate au un continut complex, astfel încât, prin raportare
la dispozitiile legale criticate, se constatã cã ele cuprind si
dispozitii care nu au legãturã cu cauza. Fatã de
continutul dispozitiilor legale criticate se retine cã autorul exceptiei
s-a referit, în realitate, la prevederile alin. (1) si ale tezei întâi din
alin. (2) ale art. 41, precum si la prevederile art. 135 alin. (1) si (6) din
Constitutie, texte care au urmãtorul cuprins:
- Art. 41: “(1) Dreptul de proprietate, precum si
creantele asupra statului sunt garantate. Continutul si limitele acestor
drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã
în mod egal de lege, indiferent de titular […]”;
- Art. 135: “(1) Statul ocroteste proprietatea.
.................................................................................................
(6) Proprietatea privatã este, în conditiile
legii, inviolabilã.”
I. Examinând exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 28 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 88/1997,
aprobatã prin Legea nr. 44/1998, astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 99/1999, Curtea retine cã aceasta este inadmisibilã,
întrucât, asa cum rezultã, de altfel, din încheierea de sesizare,
solutionarea cauzei aflate pe rolul instantei de judecatã nu depinde de
dispozitiile acestui text. Conform dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constitutionalã poate decide
asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în fata unei instante de
judecatã, dacã ele vizeazã o dispozitie dintr-o lege sau
dintr-o ordonantã în vigoare, de care depinde solutionarea cauzei. În
cazul exceptiilor contrare acestor prevederi, ele sunt inadmisibile, putând fi
respinse printr-o încheiere motivatã chiar de cãtre
instantã, fãrã a mai fi sesizatã Curtea
Constitutionalã. În cauzã, întrucât instanta de judecatã,
desi a retinut inadmisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 28 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 88/1997,
aprobatã prin Legea nr. 44/1998 si modificatã prin Legea nr.
99/1999, nu a dispus respingerea sa, ci a sesizat Curtea Constitutionalã
si cu aceastã exceptie, Curtea urmeazã sã o
respingã ca inadmisibilã.
II. În ceea ce priveste dispozitiile art. 27 din
acelasi act normativ, Curtea retine cã acestea au mai fost supuse
controlului de constitutionalitate, în forma cuprinsã în Ordonanta de
urgentã a Guvernului nr. 88/1997, aprobatã prin Legea nr.
44/1998. Se constatã cã prin modificarea adusã acestui act
normativ prin Legea nr. 99/1999 s-a mentinut reglementarea initialã,
astfel cã cele statuate de Curte constituie un precedent, iar Curtea îl
va conserva ca atare în practica sa atâta timp cât împrejurãrile
rãmân neschimbate. Cu acel prilej, prin Decizia nr. 8 din 9 februarie
1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din
15 aprilie 1999, Curtea Constitutionalã a statuat cã dispozitiile
art. 27 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 88/1997,
aprobatã prin Legea nr. 44/1998, sunt constitutionale, întrucât nu
contravin dispozitiilor art. 41 alin. (1) si (2) si nici celor ale art. 135
alin. (1) si (6) din Constitutie.
Pronuntând aceastã decizie, Curtea a constatat,
în esentã, pe de o parte, cã textul în cauzã
“reglementeazã un segment din procesul de privatizare, component
esential al reformei economice si inevitabil în crearea unei adevãrate
economii de piatã”, iar, pe de altã parte, cã este
aplicabil lpsocietãtilor comerciale la care statul sau o autoritate a
administratiei publice locale este actionar majoritar”.
S-a mai
retinut cã “este firesc ca statul sã stabileascã prin acte
normative situatia pãrtii sale din patrimoniu si sã dea mandat în
acest sens institutiei care îl reprezintã, pentru apãrarea
intereselor sociale si economice generale, fãrã ca prin acestea
sã se aducã atingere dreptului de proprietate al altor persoane”.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de
naturã sã determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii, solutia
pronuntatã si considerentele care au stat la baza acesteia îsi
pãstreazã valabilitatea si în cauza de fatã.
Curtea retine, de asemenea, cã utilizarea de
cãtre legiuitor, în continutul art. 27, a cuvântului “pot”, atunci când
se referã la vânzarea unor active sau la încheierea contractelor de
leasing imobiliar, creeazã o posibilitate, iar nu o obligatie
fermã, de naturã sã aducã atingere prerogativelor
dreptului de proprietate al societãtilor comerciale la care se
referã textul.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1)
lit. A.c) si al art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 88/1997, aprobatã prin Legea nr. 44/1998 si modificatã prin Legea nr. 99/1999, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Optimex” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 3.699/1999 al Tribunalului Bucuresti – Sectia comercialã.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilã, exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 din Ordonanta de urgentã a
Guvernului nr. 88/1997, aprobatã prin Legea nr. 44/1998 si
modificatã prin Legea nr. 99/1999, exceptie ridicatã de acelasi
autor în acelasi dosar.
Definitivã si obligatorie.
Pronuntatã în sedinta publicã din data
de 19 iunie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent sef,
Claudia Miu
ACTE ALE ORGANEL ORDESPECIALITATE
ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
pentru
aprobarea Metodologiei privind elaborarea scenariilor de sigurantã la
foc
Ministrul de interne,
având în vedere prevederile art. 24 lit. d) din
Ordonanta Guvernului nr. 60/1997 privind apãrarea împotriva incendiilor,
aprobatã prin Legea nr. 212/1997, cu modificãrile si
completãrile ulterioare,
în temeiul art. 13 alin. 2 din Legea nr. 40/1990
privind organizarea si functionarea Ministerului de Interne, cu
modificãrile si completãrile ulterioare,
emite urmãtorul ordin:
Art. 1. - Se aprobã Metodologia privind
elaborarea scenariilor de sigurantã la foc, prevãzutã în
anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
Art. 2. - Inspectoratul General al Corpului
Pompierilor Militari, prin marile unitãti si unitãtile de
pompieri militari, va lua mãsuri pentru aducerea la îndeplinire a
prevederilor prezentului ordin.
Art. 3. - Nerespectarea prevederilor Metodologiei
privind elaborarea scenariilor de sigurantã la foc atrage
rãspunderea juridicã, potrivit legii.
Art. 4. - (1) Prezentul ordin va fi publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la 30 de zile
de la data publicãrii.
(2) La data intrãrii în vigoare a prezentului
ordin orice dispozitii contrare îsi înceteazã aplicabilitatea.
Ministru de interne,
Ioan Rus
Bucuresti,
14 iunie 2001.
Nr. 84.
METODOLOGIE
privind elaborarea scenariilor de sigurantã la
foc
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
1.1. Prezenta metodologie stabileste principii,
criterii si niveluri de performantã, precum si conditii tehnice necesare
elaborãrii scenariilor de sigurantã la foc.
1.2. Prevederile prezentei metodologii se
aplicã pentru analizarea si evaluarea interdependentei nivelurilor de
performantã, inclusiv a timpilor de sigurantã la foc si,
dupã caz, a timpilor operativi de interventie, cu mãsurile
tehnico-organizatorice, conditiile de asigurare a interventiei si mijloacele de
prevenire si stingere a incendiilor, necesare îndeplinirii exigentei de
sigurantã la foc a utilizatorilor.
1.3. Prezenta metodologie constituie cadrul orientativ
pentru întocmirea scenariilor de sigurantã la foc, necesar factorilor
implicati în proiectarea, executarea, exploatarea, verificarea si expertizarea
constructiilor, instalatiilor si a altor amenajãri, precum si pentru
stabilirea mãsurilor compensatorii la lucrãrile de
amenajãri ale constructiilor existente, în cazul în care în mod
justificat nu pot fi îndeplinite prevederile reglementãrilor tehnice în
vigoare privind cerinta de calitate a sigurantei la foc.
1.4. Scenariul de sigurantã la foc
estimeazã, în principal,
conditiile tehnice asigurate conform reglementãrilor si actiunile
ce trebuie întreprinse în caz de incendiu, fiind structurat potrivit Normelor
generale de prevenire si stingere a incendiilor, aprobate prin Ordinul
ministrului de interne nr. 775/1998.
CAPITOLUL II
Structura scenariului de sigurantã la foc
Sectiunea 1
Caracteristicile constructiei sau ale
instalatiei tehnologice
2.1.1. Datele de identificare
Se înscriu datele necesare indentificãrii
constructiei (instalatiei tehnologice), respectiv denumire, beneficiar,
adresã, telefon, fax etc.
Dupã caz, se vor face referiri privind profilul
de activitate si programul de lucru ale obiectivului, în functie de situatia în
care se elaboreazã scenariul de sigurantã la foc.
2.1.2. Destinatia
Se mentioneazã functiile principale, secundare
si conexe ale constructiei (instalatiei tehnologice), potrivit situatiei pentru
care s-a întocmit scenariul de sigurantã la foc.
2.1.3. Categoria si clasa de importantã
Se precizeazã categoria de importantã a
constructiei stabilitã de proiectant, potrivit Regulamentului privind
stabilirea categoriei de importantã a constructiilor, aprobat prin
Hotãrârea Guvernului nr. 766/1997 si în conformitate cu metodologia
specificã.
Se precizeazã clasa de importantã a
constructiei potrivit reglementãrilor tehnice (corelatã cu
categoria de importantã stabilitã de proiectant)..2.1.4.
Particularitãti specifice constructiei (instalatiei tehnologice)
Se prezintã principalele caracteristici ale
constructiei (instalatiei) privind:
a) tipul clãdirii (civilã,
înaltã, foarte înaltã, cu sãli aglomerate, de productie
sau depozitare, monobloc, blindatã, cu functiuni mixte etc.), precum si
regimul de înãltime si volumul constructiei;
b) aria construitã si
desfãsuratã, cu principalele destinatii ale încãperilor;
c) numãrul compartimentelor de incendiu si ariile
acestora;
d) precizãri referitoare la numãrul
maxim de persoane sau animale;
e) prezenta permanentã, capacitatea de
autoevacuare a persoanelor;
f) capacitãti de depozitare sau
adãpostire;
g) caracteristici ale proceselor tehnologice si
cantitãti de substante periculoase (potrivit clasificãrii din
Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. 96/82/CE);
h) numãrul cãilor de evacuare si,
dupã caz, al refugiilor.
Nivelurile criteriilor de performantã si timpii de sigurantã la foc asigurati conform reglementãrilor tehnice
2.2.1. Riscul de incendiu
Identificarea si stabilirea nivelurilor de risc sau a
categoriilor de pericol de incendiu se fac conform Metodologiei privind
identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu, luându-se în
considerare:
a) densitatea sarcinii termice;
b) clasele de combustibilitate si periculozitate ale
materialelor si substantelor utilizate;
c) sursele potentiale de aprindere si
împrejurãrile preliminate care pot favoriza aprinderea si, dupã
caz, timpul de aprindere si de dezvoltare liberã a incendiului.
Nivelurile riscului (categoriile de pericol) de
incendiu se stabilesc pentru fiecare încãpere, spatiu, zonã,
compartiment, potrivit reglementãrilor tehnice (în functie de densitatea
sarcinii termice, functiunea spatiilor, încãperilor, respectiv de natura
activitãtilor desfãsurate, comportarea la foc a elementelor de
constructii si caracteristicile de ardere a materialelor si substantelor
utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate), si se precizeazã în
scenariul de sigurantã la foc întocmit doar pentru clãdirea în
ansamblu, instalatia tehnologicã ori compartimentul de incendiu.
Se analizeazã, dupã caz, posibilitatea
reducerii riscului de incendiu, potrivit reglementãrilor tehnice si
conditiilor functionale.
2.2.2. Rezistenta la foc
Pentru cuantificarea nivelurilor de performantã
privind rezistenta la foc se precizeazã:
a) rezistenta la foc a principalelor elemente de
constructie (în special a celor portante sau cu rol de compartimentare),
stabilitã potrivit criteriilor din reglementãrile tehnice;
b) gradul de rezistentã la foc a constructiei
sau a compartimentului de incendiu;
c) compartimentarea antifoc si elementele de protectie
a golurilor din peretii si planseele antifoc;
d) mãsurile suplimentare de protectie la foc
stabilite, dupã caz, si justificate tehnic.
2.2.3. Preîntâmpinarea propagãrii incendiilor
Pentru asigurarea preîntâmpinãrii
propagãrii incendiilor la vecinãtãti si în interiorul
constructiei (compartimentului de incendiu) se vor preciza:
a) distantele de sigurantã asigurate conform
reglementãrilor tehnice sau mãsurile compensatorii realizate,
atunci când aceste distante nu pot fi respectate;
b) mãsurile constructive (peretii, planseele
rezistente la foc si elementele de protectie a golurilor din acestea, precum si
posibilitatea de întrerupere a continuitãtii golurilor din elementele de
constructii) pentru limitarea propagãrii incendiului în interiorul
compartimentului de incendiu, pe fatade si pe acoperis;
c) timpul de propagare a incendiilor la constructiile
vecine;
d) sistemele de evacuare a fumului si, dupã
caz, a gazelor fierbinti.
2.2.4. Comportarea la foc
În functie de contributia la foc a zonelor cu
potentiale calorice mari (niveluri de risc mare, foarte mare sau cu pericol de
explozie) se precizeazã rezistenta la foc a elementelor de
compartimentare necesare pentru asigurarea sigurantei utilizatorilor pe timpul
evacuãrii si interventiei în caz de incendiu. Se înscriu eventuale
mãsuri recomandate pe timpul interventiei în caz de incendiu, pentru a
nu afecta comportarea la foc a constructiei.
2.2.5. Stabilitatea la foc
Stabilitatea la foc se estimeazã potrivit
prevederilor normelor generale, în functie de:
a) gradul de rezistentã la foc a constructiei
sau a compartimentului de incendiu;
b) comportarea la foc si rezistenta la foc a
principalelor elemente de rezistentã ale constructiei sau ale
instalatiei tehnologice;
c) timpii operativi de interventie, dupã caz;
d) timpul de incendiere totalã.
2.2.6. Cãi de acces, evacuare si interventie
Se precizeazã caracteristicile tehnice si
functionale ale acceselor carosabile si ale cãilor de interventie ale
autospecialelor, proiectate conform cerintelor reglementãrilor tehnice
si regulamentului general de urbanism, referitor la:
a) dimensiuni (gabarite);
b) trasee;
c) realizare si marcare.
Pentru cãile de evacuare a persoanelor în caz
de incendiu se precizeazã:
a) alcãtuirea constructivã a
cãilor de evacuare si protectia golurilor din peretii ce le
delimiteazã;
b) tipul scãrilor, forma si modul de dispunere
a treptelor (interioare, exterioare deschise, cu rampe drepte sau curbe, cu
trepte balansate etc.);
c) geometria cãilor de evacuare (gabarite -
lãtimi, înãltimi, pante
etc.);
d) timpii (lungimile) de evacuare;
e) numãrul fluxurilor de evacuare;
f) existenta iluminatului de sigurantã, tipul
si sursa de alimentare cu energie electricã de rezervã;
g) marcarea cãilor de evacuare.
Pentru scãrile de salvare si ascensoarele de
interventie în caz de incendiu se înscriu:
a) tipul, numãrul si caracteristicile acestora;
b) modul de amplasare si posibilitãtile de
acces, sursa de alimentare cu energie electricã de rezervã;
c) timpul de sigurantã a cãilor de
evacuare si, dupã caz, a refugiilor si ascensoarelor de interventie;
d) timpul de supravietuire.
Dupã caz, se fac recomandãri
(precizãri) privind salvarea persoanelor, a animalelor si evacuarea
bunurilor pe timpul interventiei.
Echiparea cu mijloace tehnice de prevenire si
stingere a incendiilor
2.3.1. Nivelul de echipare si dotare cu mijloace
tehnice de prevenire si stingere a incendiilor, propus în proiect sau existent,
se analizeazã prin prisma normelor si dispozitiilor generale de p.s.i.,
precum si a reglementãrilor specifice, astfel:
A. Pentru sistemele, instalatiile si dispozitivele de
semnalizare, alarmare si alertare în caz de incendiu se specificã:
a) tipul si parametrii functionali specifici
instalatiilor respective;
b) timpii de alarmare si de alertare asigurati;
c) zonele protejate.
B. Pentru sistemele, instalatiile si dispozitivele de
limitare si stingere a incendiilor se specificã:
a) tipul si parametrii functionali (stingere cu
apã, gaze, spumã, pulberi, actionare automatã,
manualã, precum si debite, presiuni, rezerve, surse de alimentare etc.);
b) timpul teoretic (normat) de functionare;
c) zonele, încãperile, spatiile, instalatiile
echipate cu astfel de mijloace.
C. Referitor la stingãtoare, alte aparate de
stins incendii, utilaje, unelte si mijloace initiale de interventie se
specificã:
a) tipul si caracteristicile produselor de stingere
asigurate;
b) numãrul si modul de amplasare în functie de
parametrii specifici (suprafatã, destinatie, clase de incendiu etc.),
dupã caz;
c) modul de functionare: manual sau automat.
Sectiunea a 4-a
Conditii specifice pentru asigurarea interventiei
în caz de incendiu
2.4.1. În functie de categoria de importantã a
constructiei, tipul acesteia, riscurile de incendiu (categorii de pericol de
incendiu), amplasarea constructiei, instalatiei tehnologice sau a
amenajãrii se specificã:
a) sursele de alimentare cu apã, substantele de
stingere si rezervele aferente;
b) pozitionarea racordurilor de alimentare cu energie
electricã, gaze si, dupã caz, alte utilitãti;
c) asigurarea serviciului propriu de pompieri civili
(atunci când este obligatoriu), specificându-se categoria serviciului, dotarea
cu mijloace de interventie si salvare (autospeciale, nave si trenuri p.s.i.,
motopompe, ambulante, autosanitare etc.);
d) timpii operativi de interventie asigurati pentru
alarmare (T1) si alertare (T2);
e) zonele, încãperile, spatiile în care se
gãsesc materiale periculoase si pentru care sunt necesare produse de
stingere si echipamente speciale (se vor preciza inclusiv cantitãtile
respective si starea în care se aflã), precum si tipul echipamentului
individual de protectie a personalului.
Sectiunea a 5-a
Concluzii si mãsuri
tehnico-organizatorice
2.5.1. Se stabilesc conditii si mãsuri necesare
a fi luate potrivit reglementãrilor tehnice în functie de situatia
analizatã.
Se apreciazã modul de încadrare a constructiei,
instalatiei tehnologice sau amenajãrii în nivelurile de perfor
antã prevãzute de reglementãrile tehnice si, dupã
caz, se propune îmbunãtãtirea parametrilor si a nivelurilor de
performantã pentru siguranta la foc, dupã caz.
Se evidentiazã unele conditii sau
recomandãri care trebuie avute în vedere la întocmirea documentelor de
organizare a apãrãrii împotriva incendiilor, aferente
constructiei sau instalatiei tehnologice respective.
CAPITOLUL III
Dispozitii finale
3.1. Scenariile de sigurantã la foc se elaboreazã de cãtre proiectanti sau persoane calificate si atestate în acest sens, pe baza standardelor ocupationale.
Persoanele
juridice care au în obiectul de activitate si elaborarea scenariilor de
sigurantã la foc trebuie sã facã dovada cã dispun de
angajati având calificarea prevãzutã la alineatul precedent.
Scenariile de sigurantã la foc se pot elabora si de cãtre
personalul anume desemnat din unitãtile Corpului Pompierilor Militari.
3.2. Scenariile de sigurantã la foc se includ
în documentatiile tehnice si se pãstreazã de cãtre
utilizatori (investitori, proprietari, beneficiari, administratori etc.) pe
toatã durata de existentã a constructiilor, instalatiilor
tehnologice si a altor amenajãri, actualizându-se periodic în functie de
modificãrile intervenite. Scenariile de sigurantã la foc îsi
pierd valabilitatea atunci când nu mai corespund situatiei pentru care au fost
întocmite.
3.3. În baza cadrului orientativ prezentat în
metodologie si cu respectarea legislatiei în vigoare organele administratiei
publice centrale si alte institutii abilitate potrivit legii pot emite
dispozitii si metode specifice, precum si proceduri privind scenariile de
sigurantã la foc pentru constructiile, instalatiile tehnologice si alte
amenajãri aflate în domeniul lor de competentã, în functie de
tipul, destinatia si categoria de importantã a acestora.
SI
TEHNOLOGIEI INFORMATIEI
privind
realizarea de sisteme de distributie, precum si de linii de transmisie
de
programe audiovizuale în microunde, în benzile de frecventã 2.290-2.335
MHz
Ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei,
având în vedere prevederile art. 5 alin. (3) si ale
art. 60 din Legea telecomunicatiilor nr. 74/1996, cu modificãrile
ulterioare, ale art. 21 lit. a) din Legea audiovizualului nr. 48/1992, cu
modificãrile ulterioare, precum si ale Hotãrârii Guvernului nr.
20/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Comunicatiilor si
Tehnologiei Informatiei, emite prezentul ordin.
Art. 1. - Prezentul ordin reglementeazã
realizarea de sisteme de distributie, precum si de linii de transmisie de
programe audiovizuale în microunde, în benzile de frecventã 2.290-2.335
MHz, pentru distanta maximã între emitãtor si receptor de 20 km.
Art. 2. - Realizarea de astfel de sisteme de
distributie a programelor audiovizuale se admite numai pentru localitãti
cu mai putin de 500 de locuinte, iar cablarea nu se justificã economic.
Art. 3. - Folosirea de linii de transmisie în
microunde se admite numai atunci când folosirea cablului nu este
rentabilã economic, fapt dovedit printr-un studiu tehnico-economic,
parte integrantã a documentatiei de prezentare.
Art. 4. - În întelesul prezentului ordin se definesc:
a) sistem de distributie local sau linie de
transmisie localã - sistem de distributie sau linie de transmisie
care acoperã cel mult douã localitãti;
b) sistem de distributie zonal sau linie de
transmisie zonalã - sistem de distributie sau linie de transmisie
care acoperã cel mult cinci localitãti.
Art. 5. - Aceste sisteme de distributie si linii de
transmisie de programe de audiovizual sunt supuse aceluiasi regim ca si
retelele independente de telecomunicatii si vor fi autorizate conform Ordinului
ministrului comunicatiilor nr. 14/1998 privind autorizarea retelelor de
telecomunicatii independente, cu urmãtoarele amendamente:
a) cererile de autorizare pentru sisteme sau linii se
vor depune la Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei -
Secretariatul de Stat pentru Comunicatii - Directia reglementãri si
licente în comunicatii si se vor solutiona, în termen de 30 de zile de la data
depunerii, de o comisie numitã prin ordin al ministrului comunicatiilor
si tehnologiei informatiei si condusã de directorul general al Directiei
reglementãri si licente în comunicatii;
b) solicitantii de autorizatii pentru liniile de
transmisie care au aviz tehnic prealabil, eliberat de Regia Autonomã
“Inspectoratul General al Comunicatiilor” pânã la data intrãrii
în vigoare a prezentului ordin, vor primi, la cerere, dupã plata taxelor
de autorizare, autorizatia de instalare si operare de la Ministerul
Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei;
c) cererile depuse pânã la data intrãrii
în vigoare a prezentului ordin vor fi solutionate conform prevederilor lit. a).
Art. 6. - Prezentul ordin va fi pus în aplicare de
Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei - Secretariatul de Stat
pentru Comunicatii - Directia reglementãri si licente în comunicatii si
de Regia Autonomã “Inspectoratul General al Comunicatiilor” si va fi
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei,
Dan Nica
Bucuresti,
5 iulie 2001.
Nr. 263.
privind
modificarea Ordinului ministrului culturii nr. 2.032/1999 pentru înfiintarea
Comisiei
de Atestare în Domeniul Monumentelor Istorice si aprobarea normelor si
criteriilor
de
atestare a expertilor în domeniul protejãrii monumentelor istorice si a
specialistilor
în
domeniul conservãrii si restaurãrii monumentelor istorice
Ministrul culturii si cultelor,
în temeiul prevederilor art. 11 alin. (5) din
Hotãrârea Guvernului nr. 28/2001 privind organizarea si functionarea
Ministerului Culturii si Cultelor, cu modificãrile si
completãrile ulterioare,
emite urmãtorul ordin:
Art. I. - Articolul 29 din Normele privind atestarea
expertilor în domeniul protejãrii monumentelor istorice si a
specialistilor în domeniul conservãrii si restaurãrii
monumentelor istorice, aprobate prin Ordinul ministrului culturii nr.
2.032/1999 pentru înfiintarea Comisiei de Atestare în Domeniul Monumentelor
Istorice si aprobarea normelor si criteriilor de atestare a expertilor în
domeniul protejãrii monumentelor istorice si a specialistilor în
domeniul.conservãrii si restaurãrii monumentelor istorice, publicat
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 3 decembrie 1999, cu
modificãrile ulterioare, se modificã si va avea urmãtorul
cuprins:
“Art. 29. - În termen de 24 de luni de la data
intrãrii în vigoare a prezentelor norme, persoanele fizice care
desfãsoarã activitãti în domeniul protejãrii,
conservãrii si restaurãrii monumentelor istorice sunt obligate
sã obtinã certificatul de atestare.”
Art. II. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
p. Ministrul culturii si cultelor,
Ioan Hidegcuti,
secretar general
Bucuresti,
16 august 2001.
Nr. 2.081.