MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul XIV - Nr. 226 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 4 aprilie 2002

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONTITUTIONALE

Decizia nr. 66 din 28 februarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã

Decizia nr. 67 din 5 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

25. - Ordonantã de urgentã privind aprobarea Statutului Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 66

din 28 februarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Paula C. Pantea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, exceptie ridicatã de Constantin Daniel Cãlin Rusu în Dosarul nr. 3.324/2001 al Tribunalului Bucuresti – Sectia comercialã.

La apelul nominal lipsesc pãrtile, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenta constantã a Curtii în ceea ce priveste aplicabilitatea principiului egalitãtii cetãtenilor în fata legii si a autoritãtilor publice.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2001, pronuntatã în Dosarul nr. 3.324/2001, Tribunalul Bucuresti – Sectia comercialã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, exceptie ridicatã de Constantin Daniel Cãlin Rusu, pârât într-o cauzã având ca obiect cererea introdusã de lichidator pentru anularea unei chitante - promisiune de vânzare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine cã textul art. 42 din Legea nr. 64/1995,.republicatã, încalcã principiul egalitãtii consacrat la art. 16 din Constitutie, prin instituirea unui tratament juridic diferit pentru pãrtile aflate într-un proces având ca obiect anularea unor acte juridice încheiate de debitor, anterior deschiderii procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului.

Dispozitia legalã criticatã creeazã un privilegiu în persoana administratorului sau a lichidatorului fatã de celelalte pãrti, întrucât doar aceastã persoanã este scutitã de obligatia plãtii taxelor de timbru.

Tribunalul Bucuresti - Sectia comercialã, exprimându-si opinia, considerã cã textul art. 42 din Legea nr. 64/1995, republicatã, este constitutional, deoarece, pe de o parte, actiunile care pot fi introduse de administratorul sau lichidatorul judiciar al unei debitoare aflate în procedura de reorganizare judiciarã sau în faliment sunt strict determinate, iar pe de altã parte, “aceste societãti sunt insolvente, dacã nu chiar insolvabile, în cele mai multe cazuri neexistând lichiditãti, astfel cã, în cazul în care ar fi existat obligativitatea ca ele sã plãteascã taxa de timbru, s-ar fi vãzut în incapabilitatea de a ataca actele prevãzute de lege, încheiate în dauna creditorilor”.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

În punctul de vedere al Presedintelui Camerei Deputatilor se apreciazã cã exceptia ridicatã nu este întemeiatã, întrucât sunt scutite de plata taxei de timbru numai acele actiuni introduse de administrator sau lichidator, strict determinate de Legea nr. 64/1995 în cap. III sectiunea a 3-a, care au ca obiect anularea actelor frauduloase, ilegale ori încheiate cu rea-credintã, în dauna creditorilor. Aceastã scutire este justificatã de situatia financiarã dificilã a debitorului, care nu mai poate face fatã datoriilor sale comerciale. În consecintã, art. 42 din Legea nr. 64/1995, republicatã, nu numai cã nu încalcã dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutia României, din contrã, el înlãturã o discriminare bazatã pe imposibilitatea introducerii de actiuni în justitie din lipsã de fonduri, garantând accesul liber la justitie prevãzut la art. 21 din Legea fundamentalã”.

Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã art. 42 din Legea nr. 64/1995, republicatã, nu încalcã art. 16 alin. (1) din Constitutie, privitor la egalitatea în fata legii a cetãtenilor, întrucât legea stabileste o categorie de persoane care beneficiazã de un drept, respectiv debitorii aflati în procedura falimentului, în cadrul acestei categorii toate persoanele fiind egale. Se invocã jurisprudenta constantã a Curtii Constitutionale, potrivit cãreia “egalitatea în fata legii nu impune uniformitate, ci aprecierea solutiilor în raport de situatiile diferite care presupun aplicarea acestui principiu”.

Presedintele Senatului nu a transmis punctul sãu de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor si al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, sustinerile pãrtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã constatã cã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 42 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, al cãror continut este urmãtorul:

“Actiunile introduse de administrator/lichidator în aplicarea dispozitiilor prezentei sectiuni sunt scutite de taxele de timbru.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine cã dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cãrora “Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã si urmeazã sã fie respinsã. Curtea retine cã, în conformitate cu prevederile art. 43 si 44 din Legea nr. 64/1995, republicatã, în cazurile de reorganizare judiciarã sau de faliment, administratorul sau lichidatorul “poate introduce la tribunal actiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii”, iar în art. 45 sunt determinate actele si operatiunile comerciale a cãror anulare se poate cere pe calea unor asemenea actiuni. Art. 42 din Legea nr. 64/1995, republicatã, instituie scutirea de la plata taxelor de timbru pentru actiunile introduse de administrator sau lichidator pentru anularea actelor sau operatiunilor comerciale frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor. Motivatia acestei scutiri apare ca fiind evidentã în situatia în care menirea administratorului sau lichidatorului, care actioneazã în numele debitorului, este aceea de a apãra activele persoanei juridice supuse procedurii reorganizãrii judiciare sau, dupã caz, procedurii falimentului. Astfel legea oferã atât un mijloc juridic prin care activele debitorului pot fi reintroduse în sfera economicã, cât si un mecanism care asigurã recuperarea creantelor de cãtre creditori într-o mãsurã pe cât posibil mai mare.

Actiunile scutite de taxã de timbru sunt expres prevãzute de lege si au ca obiect anularea actelor sau operatiunilor comerciale frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor. În practicã de multe ori debitorul nu doreste sau nu are interesul sã promoveze asemenea actiuni. În considerarea unor asemenea situatii legiuitorul a reglementat dreptul administratorului sau lichidatorului de a actiona în virtutea calitãtii sale oficiale, în sensul promovãrii în justitie a actiunilor prevãzute în sectiunea a 3-a privind situatia unor acte juridice ale debitorului din Legea nr. 64/1995, republicatã.

Conform jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale principiul egalitãtii consacrat la art. 16 alin. (1) din Constitutie nu înseamnã uniformitate, asa încât, dacã la situatii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Pozitia pãrtilor în procesul civil nu exclude, ci uneori implicã un tratament juridic diferentiat. Este evident cã administratorul sau lichidatorul se aflã în mod obiectiv într-o situatie deosebitã fatã de tertele persoane, beneficiare ale actelor sau operatiunilor comerciale frauduloase. Faptul cã legiuitorul a limitat scutirea de la plata taxei de timbru numai la anumite actiuni introduse de administrator sau lichidator nu poate duce la concluzia cã sunt încãlcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie. De altfel Curtea Constitutionalã a stabilit cã principiul accesului liber la justitie nu înseamnã gratuitate si, prin urmare, regula este aceea a timbrãrii actiunilor în justitie. Competenta exclusivã de a stabili taxele judiciare de timbru apartine legiuitorului, care în considerarea unor situatii deosebite, determinate de natura si obiectul litigiilor ori de calitatea pãrtilor, poate face diferentieri la stabilirea cuantumului taxelor sau poate sã prevadã chiar si scutiri de la plata acestora.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, exceptie ridicatã de Constantin Daniel Cãlin Rusu în Dosarul nr. 3.324/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comercialã.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 28 februarie 2002.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 67

din 5 martie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, exceptie ridicatã de Spiridon Fogoros, Constantin Iliescu, Antonio Robert Nicolescu, Constantin Nicolescu, Adrian Olteanu, Gheorghe Petrescu si Ismail Sebat în Dosarul nr. 560/COM/2001 al Curtii de Apel Constanta - Sectia comercialã.

La apelul nominal rãspunde reprezentantul Societãtii Comerciale “Pricewaterhouse Coopers Management Consultants” - S.R.L., lipsind celelalte pãrti, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Reprezentantul pãrtii prezente lasã la aprecierea Curtii modul în care va fi solutionatã exceptia ridicatã. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, aratã cã în jurisprudenta sa Curtea Constitutionalã s-a pronuntat asupra constitutionalitãtii dispozitiilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995, republicatã. În spetã este vorba de optiunea legiuitorului cu privire la ordinea în care se face plata creantelor într-o unitate aflatã în procedura de lichidare, ordine care nu poate constitui obiectul controlului de constitutionalitate. Reprezentantul Ministerului Public mai aratã cã prevederile criticate nu contravin dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, deoarece procedura falimentului este stabilitã prin lege, adicã asa cum cer aceste dispozitii. Se solicitã respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 23 aprilie 2001, pronuntatã în Dosarul nr. 560/COM/2001, Curtea de Apel Constanta - Sectia comercialã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, exceptie ridicatã de Spiridon Fogoros, Constantin Iliescu, Antonio Robert Nicolescu, Constantin Nicolescu, Adrian Olteanu, Gheorghe Petrescu si Ismail Sebat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia admit necesitatea stabilirii prin lege a unei anumite ordini de preferintã între creditori, dar apreciazã cã solutia aleasã de legiuitor este neconstitutionalã, întrucât în cadrul aceleiasi categorii de creante introduce “o discriminare pe un criteriu arbitrar si strãin de orice determinare naturalã, cum este acesta al vechimii creantei”. Considerã cã norma legalã criticatã încalcã dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, care consacrã egalitatea cetãtenilor.

Curtea de Apel Constanta - Sectia comercialã, exprimându-si opinia, considerã cã prevederile art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995, republicatã, nu încalcã dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1), apreciind cã în spetã este vorba despre o chestiune de interpretare a unei norme legale, iar nu despre o problemã de constitutionalitate. Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul considerã cã prevederile art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995, republicatã, sunt constitutionale. De asemenea, se aratã cã la formularea pct. 3 din articolul mentionat s-a tinut seama de cuprinsul art. 11 din Conventia Conferintei Internationale a Muncii nr. 95/1949 privind protectia salariului, ratificatã de România prin Decretul nr. 284/1973.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, sustinerile pãrtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,.raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, care au urmãtorul continut:

“Creantele vor fi plãtite, atât în cazul lichidãrii unor bunuri din averea debitorului pe bazã de plan, cât si în cazul falimentului, în urmãtoarea ordine: [...]; 3. creantele izvorâte din contracte de muncã, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii.”

Autorul exceptiei sustine cã prevederile legale criticate sunt contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit cãrora “Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã dispozitiile art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate. De exemplu, prin Decizia nr. 273 din 2 octombrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 24 ianuarie 2002, Curtea, respingând exceptia de neconstitutionalitate, a retinut, în esentã, urmãtoarele:

Textul art. 108 din Legea nr. 64/1995, republicatã, stabileste o ierarhie între creditorii unui comerciant care nu si-a plãtit datoriile, ierarhie ce tine seama de natura si importanta creantelor, între care la rangul 3 de prioritate sunt prevãzute veniturile din muncã, dar nu în integralitatea lor, ci numai pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii, venituri destinate nevoilor de subzistentã ale salariatilor, considerate de legiuitor privilegiate fatã de creantele mai vechi care pãstreazã regimul de drept comun al creantelor chirografare. Pe de o parte nu este vorba de o discriminare între persoane, deoarece toti titularii unor asemenea creante beneficiazã de acest privilegiu, ci despre luarea în seamã de cãtre legiuitor a caracterului creantei. Pe de altã parte privilegiul respectiv este acordat prin lege, în mod limitat, creantelor reprezentând sume de bani destinate unor nevoi de subzistentã ale lucrãtorilor, în considerarea unor ratiuni ce nu pot sã contravinã principiilor ori prevederilor Constitutiei României. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia din acea decizie rãmâne valabilã si în cauza de fatã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, exceptie ridicatã de Spiridon Fogoros, Constantin Iliescu, Antonio Robert Nicolescu, Constantin Nicolescu, Adrian Olteanu, Gheorghe Petrescu si Ismail Sebat în Dosarul nr. 560/COM/2001 al Curtii de Apel Constanta - Sectia comercialã.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 5 martie 2002.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANTÃ DE URGENTÃ

privind aprobarea Statutului Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare

În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutia României, Guvernul României adoptã prezenta ordonantã de urgentã.

Art. 1. - (1) Se aprobã Statutul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezenta ordonantã de urgentã.

(2) În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonante de urgentã Comisia Nationalã a Valorilor Mobiliare va elabora si va adopta regulamentul propriu de organizare si functionare.

Art. 2. - Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonante de urgentã se abrogã: cap. II din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 11 august 1994; cap. II din Ordonanta Guvernului nr. 69/1997 privind pietele reglementate de mãrfuri, servicii si instrumente derivate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 129/2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 3 august 2000; Legea nr. 66/1997 cu privire la salarizarea membrilor si personalului Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, precum si a personalului burselor de valori, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 23 aprilie 1997; pct. 41, 42 si 43 din anexa nr. II/2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupã functii de demnitate publicã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 16 iulie 1998; anexa nr. III/1 si anexa nr. VI/2 lit. D pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobatã prin Legea nr. 383/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 20 iulie 2001; Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 6/1999 privind finantarea Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare din venituri extrabugetare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 februarie 1999, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 139/1999, precum si orice alte dispozitii contrare prezentei ordonante de urgentã.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Presedintele Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare,

Gabriela Victoria Anghelache

Bucuresti, 13 martie 2002.

Nr. 25.

ANEXÃ

STATUTUL

Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare

ARTICOLUL 1

Statutul legal

(1) Comisia Nationalã a Valorilor Mobiliare, denumitã în continuare C.N.V.M., este o autoritate administrativã autonomã cu personalitate juridicã.

(2) C.N.V.M. reglementeazã si supravegheazã piata de capital, pietele reglementate de mãrfuri si instrumente financiare derivate, precum si institutiile si operatiunile specifice acestora.

(3) C.N.V.M. este subordonatã Parlamentului si prezintã rapoarte acestuia prin comisiile pentru buget, finante si bãnci ale Senatului si Camerei Deputatilor.

(4) Autoritatea C.N.V.M. se exercitã pe întregul teritoriu al României.

(5) C.N.V.M. are sediul central în municipiul Bucuresti si îsi poate deschide reprezentante în functie de necesitãti.

ARTICOLUL 2

Obiective fundamentale

C.N.V.M. are drept obiective fundamentale:

a) stabilirea si mentinerea cadrului necesar dezvoltãrii pietelor reglementate;

b) promovarea încrederii în pietele reglementate si în investitiile în instrumente financiare;

c) asigurarea protectiei operatorilor si investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive si frauduloase;

d) promovarea functionãrii corecte si transparente a pietelor reglementate;

e) prevenirea manipulãrii pietei si a fraudei si asigurarea integritãtii pietelor reglementate;

f) stabilirea standardelor de soliditate financiarã si de practicã onestã pe pietele reglementate;

g) adoptarea mãsurilor necesare pentru evitarea aparitiei riscului sistemic pe pietele reglementate;

h) prevenirea afectãrii egalitãtii de informare si tratament al investitorilor sau al intereselor acestora.

ARTICOLUL 3

Compunerea si functionarea C.N.V.M.

(1) C.N.V.M. este compusã din 7 membri, dintre care un presedinte, 2 vicepresedinti si 4 comisari. Numirea si revocarea acestora se fac de cãtre Parlament în sedinta comunã a celor douã Camere.

(2) Numirea membrilor C.N.V.M., cu nominalizarea functiilor, se face la propunerea comunã a Comisiei economice a Senatului, Comisiei pentru politicã economicã, reformã si privatizare a Camerei Deputatilor si a comisiilor pentru buget, finante si bãnci ale celor douã Camere.

(3) Presedintele este reprezentantul de drept al C.N.V.M. ca autoritate administrativã autonomã si ca persoanã juridicã de drept public si în raporturi de drept comun.

(4) În caz de indisponibilitate temporarã a presedintelui reprezentarea legalã a C.N.V.M. revine unuia dintre vice-presedintii acesteia, cu exceptia situatiilor prevãzute la alin. (9), când reprezentarea legalã, în absenta presedintelui si vicepresedintilor, se atribuie comisarului celui mai vârstnic.

(5) C.N.V.M. se întruneste în prezenta a cel putin 3 dintre membrii sãi, incluzând presedintele sau, în absenta acestuia, unul dintre vicepresedinti. Membrii C.N.V.M. absenti pot vota în scris.

(6) Hotãrârile sunt adoptate cu votul a cel putin 5 membri ai C.N.V.M. În caz de partaj egal al voturilor este decisiv votul presedintelui sau, în cazul indisponibilitãtii acestuia, cel al vicepresedintelui care conduce sedinta.

(7) În cazul sedintelor C.N.V.M. la care se iau decizii privind politica generalã a pietei de capital, C.N.V.M. se va întruni valabil în prezenta a cel putin 5 membri.

(8) Hotãrârile adoptate sunt obligatorii pentru toti membrii C.N.V.M.; membrii care au votat împotrivã si cei absenti pot consemna opinia separatã în procesul-verbal al sedintei respective. Presedintele, respectiv vicepresedintele care a condus sedinta, este obligat sã semneze actele ce decurg din hotãrârea adoptatã, chiar dacã a votat împotrivã.

(9) În situatii de urgentã, când cvorumul prevãzut mai sus nu poate fi întrunit, hotãrârea va fi adoptatã cu majoritatea simplã a membrilor prezenti, indiferent de numãrul acestora, si va fi astfel pusã în aplicare, urmând sã fie confirmatã, modificatã sau revocatã de cãtre C.N.V.M. în prima sedintã, în conformitate cu prevederile alineatelor precedente.

(10) Membrii C.N.V.M. îsi exercitã mandatul potrivit legii. Ei rãspund pentru activitatea lor în mod solidar, cu exceptia situatiei în care au votat împotriva unei hotãrâri si au consemnat opinia separatã în procesul-verbal.

(11) Îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii cu bunã-credintã si fãrã neglijentã a oricãrui act sau fapt în legãturã cu exercitarea, în conditiile legii, a atributiilor de supraveghere si control nu poate atrage rãspunderea civilã sau penalã, dupã caz, a membrilor C.N.V.M. numiti conform prevederilor prezentului articol sau a persoanelor delegate de aceasta în acest sens. În cazul declansãrii cercetãrii penale împotriva membrilor C.N.V.M. va fi informat în prealabil Parlamentul României.

ARTICOLUL 4

Calitatea de membru al C.N.V.M. Incompatibilitãti

(1) Durata mandatului de membru al C.N.V.M. este de 5 ani, fiecare membru putând fi reînvestit o singurã datã.

(2) În cazul imposibilitãtii definitive de exercitare a mandatului de cãtre unul dintre membri comisiile parlamentare mentionate la art. 3 alin. (2) vor propune Parlamentului, în termen de 30 de zile, persoana care va fi numitã pentru durata restantã a mandatului. Se considerã imposibilitate definitivã de exercitare a mandatului orice împrejurare care creeazã o indisponibilizare cu o duratã mai mare de 90 de zile consecutive.

(3) Membrii C.N.V.M. trebuie sã fie cetãteni români, cu domiciliul stabil în România, în vârstã de minimum 30 de ani, cu o bunã reputatie si pregãtire profesionalã în domeniul economic sau juridic, având o vechime în specialitate de minimum 5 ani.

(4) Membrii C.N.V.M.:

a) nu pot fi soti si nici rude ori afini pânã la gradul al treilea cu Presedintele României, presedintii Camerelor Parlamentului, membrii Guvernului, guvernatorul Bãncii Nationale a României, presedintele Comisiei de

Supraveghere a Asigurãrilor si nu se pot înrudi între ei;

b) nu pot fi membri ai vreunui partid politic;

c) nu pot exercita o altã functie remuneratã, publicã sau privatã, cu exceptia celor de cadru didactic universitar si de consultant sau expert al autoritãtilor publice ori al organismelor internationale;

d) nu pot fi membri în consiliile de administratie, directori executivi, cenzori sau auditori ai persoanelor juridice subiecte ale supravegherii C.N.V.M., Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor sau Bãncii Nationale a

României ori actionari semnificativi la astfel de persoane juridice;

e) nu trebuie sã fi fost declarati faliti;

f) nu trebuie sã aibã cazier judiciar.

(5) Calitatea de membru al C.N.V.M. înceteazã în urmãtoarele situatii:

a) la expirarea termenului pentru care a fost numit, în conditiile alin. (1) si (2);

b) prin demisie;

c) prin revocare de cãtre Parlament în urmãtoarele situatii:

1. la aparitia unei incompatibilitãti sau a unui impediment dintre cele prevãzute la alin. (4);

2. împotriva acestuia a fost pronuntatã o condamnare penalã cu pedeapsã privativã de libertate, rãmasã definitivã;

d) prin înlocuire, în conditiile prevãzute la alin. (2).

(6) Membrii C.N.V.M. au obligatia sã notifice de îndatã, în scris, Parlamentului aparitia oricãreia dintre situatiile de incompatibilitate prevãzute la alin. (4). Pânã la decizia Parlamentului membrul C.N.V.M. este suspendat de drept.

ARTICOLUL 5

Colaborarea cu autoritãtile statului si cu alte institutii publice

(1) C.N.V.M. colaboreazã cu Banca Nationalã a României, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor, Consiliul Concurentei, autoritãtile judecãtoresti si cu alte autoritãti si institutii publice în vederea îndeplinirii obiectivelor sale prevãzute la art. 2.

(2) În vederea îndeplinirii obiectivelor sale fundamentale C.N.V.M. va fi consultatã în prealabil cu privire la actele normative ale autoritãtilor publice cu impact asupra pietei de capital, pietelor reglementate de mãrfuri si instrumente financiare derivate, precum si asupra institutiilor si operatiunilor specifice acestora.

(3) C.N.V.M. este invitatã de drept la sedintele autoritãtilor publice în care se adoptã actele normative mentionate la alin. (2).

(4) C.N.V.M. poate face schimb de informatii atât publice, cât si confidentiale cu Banca Nationalã a României, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor, Consiliul Concurentei, precum si cu alte autoritãti si institutii

publice. În aplicarea prevederilor prezentului articol aceste autoritãti nu vor invoca secretul de serviciu sau orice altã obligatie legalã de pãstrare a confidentialitãtii informatiilor detinute.

(5) C.N.V.M. poate încheia acorduri de schimb de informatii cu alte autoritãti publice, prin care se stabilesc modalitãtile concrete de efectuare a schimbului acestor informatii.

ARTICOLUL 6

Cooperarea internationalã

(1) C.N.V.M. poate participa la activitatea organizatiilor internationale de profil si poate deveni membrã a acestor organizatii.

(2) C.N.V.M. poate acorda, pe bazã de reciprocitate, asistentã autoritãtilor de reglementare strãine care au nevoie de aceasta pentru îndeplinirea obiectivelor lor de supraveghere. Acest tip de asistentã include, fãrã a se limita la acestea:

a) furnizarea de informatii publice sau nesupuse publicitãtii despre ori în legãturã cu o persoanã fizicã sau juridicã subiect al reglementãrii, supravegherii ori controlului C.N.V.M.;

b) furnizarea de copii ale înregistrãrilor tinute de entitãtile supravegheate;

c) colaborãri cu persoanele care detin informatii despre obiectul unei anchete.

ARTICOLUL 7

Prerogativele si actele C.N.V.M.

(1) În vederea îndeplinirii obiectivelor sale stabilite la art. 2 C.N.V.M. îsi exercitã prerogativele legale privind reglementarea prin adoptarea de norme, emiterea de acte individuale si dispunerea de mãsuri, dupã deliberare în sedinte tinute conform prevederilor art. 3.

(2) În vederea îndeplinirii obiectivelor sale privind protectia operatorilor si investitorilor împotriva practicilor neloiale, precum si pentru functionarea corectã si transparentã a pietei, prevenirea manipulãrii si evitarea aparitiei riscului sistemic pe pietele reglementate, C.N.V.M. va supraveghea în timp real si periodic institutiile, operatorii si operatiunile de pe piata de capital si de pe pietele reglementate de mãrfuri si instrumente financiare derivate.

(3) C.N.V.M. adoptã norme prin regulamente si instructiuni care sunt puse în aplicare prin ordin al presedintelui acesteia.

(4) Actele individuale emise de cãtre C.N.V.M. sunt deciziile, ordonantele, atestatele si avizele.

(5) Actele individuale ale C.N.V.M. sunt înscrisuri oficiale si beneficiazã de forta probantã a înscrisurilor autentice, continutul lor putând fi contrazis numai prin procedura înscrierii în fals.

(6) C.N.V.M. poate realiza, la cerere sau din oficiu, interpretarea oficialã a tuturor normelor juridice emise de aceasta, aplicabile entitãtilor reglementate si supravegheate./

(7) C.N.V.M. este singura autoritate în mãsurã sã se pronunte asupra considerentelor de oportunitate, evaluãrilor si analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale, prevãzute la alin. (1) si (2). În caz de litigiu actele individuale emise de cãtre C.N.V.M. cu privire la interpretãrile prevãzute la alin. (6) pot fi atacate cu recurs în fata Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ. Pânã la pronuntarea unei hotãrâri definitive si irevocabile de cãtre instanta judecãtoreascã executarea actelor C.N.V.M. nu se suspendã.

(8) C.N.V.M. are legitimare procesualã activã si poate interveni în orice proces privind normele adoptate sau actele individuale emise de aceasta, fãrã obligatia de a proba un interes.

(9) Accesul la documentele tinute de C.N.V.M. se face în conditiile legii.

(10) C.N.V.M. va edita si va publica periodic un buletin, care este publicatia oficialã a acesteia. Actele publicate în acest buletin sunt opozabile tertilor. Buletinul va contine, fãrã a se limita la acestea:

a) reglementãrile adoptate de C.N.V.M.;

b) comunicate si acte cu privire la pietele reglementate;

c) interpretarea oficialã a reglementãrilor proprii care guverneazã pietele reglementate si entitãtile supravegheate.

(11) C.N.V.M. poate înfiinta o Camerã arbitralã în scopul rezolvãrii litigiilor izvorând din contractele încheiate pe pietele de capital, pe pietele reglementate de mãrfuri si instrumente financiare derivate sau în legãturã cu institutiile ori operatiunile acestora. În solutionarea litigiilor Camera arbitralã va aplica:

a) legislatia pietelor de capital, a pietelor reglementate de mãrfuri si instrumente financiare derivate, precum si reglementãrile C.N.V.M. în materie;

b) uzantele comerciale în materie;

c) dispozitiile dreptului comun.

(12) C.N.V.M. îsi stabileste prin regulament propriu structura organizatoricã, atributiile de conducere si de executie ale personalului sãu.

(13) C.N.V.M. stabileste prin regulament propriu regimul si principiile remunerãrii membrilor si a personalului angajat.

(14) C.N.V.M. adoptã prin decizie nivelul remunerãrii membrilor si personalului angajat, cu luarea în considerare a nivelului remuneratiei acordate unor pozitii si functii similare din piata financiarã.

(15) Normele adoptate de C.N.V.M. se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ARTICOLUL 8

Reglementãrile C.N.V.M.

Regulamentele si instructiunile stabilesc norme si reguli cu privire la aplicarea legilor specifice pietei de capital, a pietelor reglementate de mãrfuri si instrumente financiare derivate, organismelor de plasament colectiv, precum si institutiilor si operatiunilor specifice acestora.

ARTICOLUL 9

Actele individuale emise de C.N.V.M.

(1) Deciziile sunt acte individuale prin care C.N.V.M. înfiinteazã institutii si organisme ori le dizolvã, acordã sau retrage autorizatii, anuleazã ori confirmã acte ale agentilor sãi, deleagã ori retrage puteri, aprobã regulamente ale institutiilor si organismelor pietei de valori mobiliare, aprobã sau respinge prospectele de ofertã publicã, stabileste remunerarea membrilor si a personalului sãu, aprobã reglementãrile privind salarizarea personalului Bursei de Valori Bucuresti ca institutie publicã si dã interpretarea oficialã a propriilor reglementãri care guverneazã piata de capital si pietele reglementate de mãrfuri si instrumente financiare derivate.

(2) Ordonantele sunt acte prin care C.N.V.M. dã dispozitii privind prezentarea de documente, situatii si informatii, audieri, impune interdictii sau suspendãri de autorizatii ori activitãti, dispune anchete sau alte investigatii, mãsuri conservatorii, precum ridicarea si depunerea de documente sau titluri, indisponibilizarea unor bunuri sau fonduri, aplicã sanctiuni disciplinare si administrative.

(3) Atestatele sunt acte prin care C.N.V.M. confirmã ori recunoaste situatii sau calitãti, raportãri ori comunicãri de date si informatii.

(4) Avizele sunt acte prin care C.N.V.M. formuleazã rãspunsuri oficiale la chestiuni privind aplicarea legii si a normelor reglementare ori dã calificãri privind pietele reglementate si instrumentele financiare.

ARTICOLUL 10

Delegarea prerogativelor C.N.V.M.

(1) C.N.V.M. poate delega unor agenti ai sãi ori unor institutii sau organisme ale pietelor reglementate, subordonate acesteia, una sau mai multe dintre prerogativele cu care este învestitã prin lege.

(2) Delegarea de prerogative prevãzutã la alin. (1) va desemna persoana învestitã si va arãta prerogativa delegatã si actele prin care o va exercita, mãsurile pe care le poate lua, durata delegãrii, precum si modul de supraveghere a exercitãrii prerogativei respective. Delegarea de prerogative nu poate avea ca obiect adoptarea de norme, ci numai acte individuale emise în numele C.N.V.M.

(3) Actele individuale emise si mãsurile dispuse în exercitarea delegãrii de putere pot fi atacate înaintea C.N.V.M., care le poate confirma, modifica sau anula cu audierea persoanei învestite si, dacã apreciazã necesar, a celor cãrora li se aplicã astfel de acte. C.M.V.M. poate dispune, la cerere sau din oficiu, suspendarea ori anularea actelor emise si a mãsurilor dispuse în exercitarea delegãrii de putere.

(4) C.N.V.M. poate retrage delegarea unei prerogative în orice moment, dar numai cu audierea persoanei sau a institutiei cãreia i-a fost acordatã.

ARTICOLUL 11

Confidentialitatea informatiilor

(1) Membrii si angajatii C.N.V.M. vor respecta, în privinta informatiilor obtinute în cursul sau ca urmare a exercitãrii atributiilor si care nu au devenit accesibile publicului larg, regimul juridic aplicabil secretului de serviciu. În sensul prezentei ordonante de urgentã transmiterea de informatii în cadrul prevãzut la art. 6 alin. (2) nu reprezintã o încãlcare a acestei obligatii.

(2) Furnizarea de informatii de natura celor prevãzute la alin. (1) va putea fi fãcutã sub semnãtura presedintelui C.N.V.M. sau a persoanelor împuternicite în acest sens, dupã deliberarea în sedintã conform art. 3, în urmãtoarele situatii:

a) în cadrul unor proceduri judiciare, prin dispozitie a procurorului sau a instantelor de judecatã, dupã caz;

b) în cadrul negocierii sau al derulãrii unor acorduri internationale la care România este parte;

c) în cadrul acordurilor de cooperare cu alte autoritãti, cu organizatii internationale din care C.N.V.M. face parte sau din propria initiativã a C.N.V.M., în scopul asigurãrii îndeplinirii atributiilor specifice de supraveghere si control asupra respectãrii prevederilor legale.

ARTICOLUL 12

Transparenta informatiei

(1) C.N.V.M. organizeazã un Oficiu de Evidentã a Valorilor Mobiliare cãruia îi sunt transmise toate informatiile necesare cu privire la valorile mobiliare care se supun prevederilor prezentului statut si la emitentii acestora.

(2) Obligatiunile si alte valori mobiliare de natura acestora, emise de cãtre stat, judet, oras, comunã si de cãtre autoritãti ale administratiei publice centrale si locale, vor fi înregistrate la primirea documentului de emisiune.

(3) Evidentele tinute de Oficiul de Evidentã a Valorilor Mobiliare sunt accesibile publicului în conditiile stabilite de C.N.V.M.

Surse de finantare

(1) C.N.V.M. se finanteazã integral din venituri extrabugetare.

(2) Veniturile C.N.V.M. provin din:

a) o cotã de 0,08% din valoarea tranzactiilor derulate pe orice piatã reglementatã, suportate de cãtre cumpãrãtor, cu exceptia pietelor reglementate de instrumente financiare derivate;

b) o cotã de 0,1% din valoarea activului net al organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare;

c) o cotã de 0,5% din valoarea ofertelor publice de vânzare;

d) o cotã de 2% din valoarea ofertelor publice de cumpãrare-preluare;

e) tarife sau comisioane pentru tranzactiile derulate pe pietele reglementate de instrumente financiare derivate;

f) tarife si comisioane percepute la activitãti pentru care se emite de cãtre C.N.V.M. un act individual;

g) tarife percepute pentru prestarea de servicii cãtre entitãti supravegheate sau terte persoane;

h) penalitãti stabilite prin reglementãri proprii ca sanctiuni patrimoniale;

i) donatii;

j) activitãti de editurã, publicitate, multiplicare;

k) orice alte surse legale.

(3) Cuantumul tarifelor, comisioanelor si veniturilor prevãzute la alin. (2) lit. e) si k) se stabilesc prin anexã la bugetul C.N.V.M., care se aprobã de Parlamentul României si se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ARTICOLUL 14

Cheltuieli

(1) Pentru a permite C.N.V.M. si reprezentantelor acesteia sã îsi desfãsoare activitatea, Guvernul sau consiliile judetene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupã caz, ori consiliile locale vor încredinta prin hotãrâre acesteia administrarea bunurilor imobiliare necesare (terenuri si clãdiri) apartinând domeniului public sau privat al statului, de interes national sau local, în termen de 60 de zile de la cererea temeinic justificatã a C.N.V.M.

(2) În cazul în care autoritãtile prevãzute la alin. (1) nu pun la dispozitie C.N.V.M., în termenele prevãzute la alin. (1), imobilele respective, aceasta este în drept sã cumpere, sã închirieze sau sã dobândeascã în proprietate ori în folosintã în orice alt mod prevãzut de lege imobilele necesare desfãsurãrii activitãtii sale din sursele de finantare prevãzute la art. 13.

(3) Cheltuielile sunt stabilite prin bugetul anual al C.N.V.M. în conformitate cu obiectivele si sarcinile acesteia, fiind aprobate de Parlamentul României.

ARTICOLUL 15

Personalul C.N.V.M.

(1) Personalul C.N.V.M. va fi angajat conform prevederilor Codului muncii.

(2) Angajatii C.N.V.M. nu pot exercita alte activitãti profesionale remunerate, cu exceptia celor prevãzute la art. 4 alin. (4) lit. c).

(3) Membrii personalului pot fi detasati în conditiile legii la alte autoritãti de reglementare din tarã sau din strãinãtate, respectiv la entitãti supravegheate. În timpul detasãrii acestia rãmân angajati ai C.N.V.M. si semneazã un contract de confidentialitate cu entitatea la care au fost detasati.

ARTICOLUL 16

Raportul anual de activitate

(1) Cel târziu pânã la data de 30 aprilie a fiecãrui an C.N.V.M. va trimite comisiilor pentru buget, finante si bãnci ale Senatului si Camerei Deputatilor raportul sãu anual de activitate, raportul anual de audit financiar si executia bugetului de venituri si cheltuieli pentru anul precedent, care vor fi dezbãtute în sedinta comunã a Camerelor.

(2) Comisiile pentru buget, finante si bãnci ale Senatului si Camerei Deputatilor pot dispune oricând verificarea activitãtilor C.N.V.M în conformitate cu regulamentele Senatului si ale Camerei Deputatilor.

ARTICOLUL 17

Mãsuri asigurãtorii si sanctiuni

(1) C.N.V.M. poate impune, în cazuri bine justificate si pe o perioadã determinatã, entitãtilor reglementate, emitentilor sau altor entitãti care desfãsoarã activitãti în legãturã cu pietele reglementate, mãsuri asigurãtorii sau restrictionarea exercitãrii unor drepturi. Asemenea mãsuri se pot referi la blocarea de conturi bancare, restrângerea unor transferuri patrimoniale ale emitentilor sau blocarea transferului unor valori mobiliare ori al altor instrumente financiare pe o perioadã care nu poate depãsi douã sãptãmâni.

(2) În cazul nerespectãrii legilor care guverneazã pietele de capital, pietele reglementate de mãrfuri si instrumente financiare derivate, organismele de plasament colectiv în valori mobiliare sau a reglementãrilor sale, C.N.V.M. poate dispune sesizarea organului de urmãrire penalã, pentru situatia în care fapta sãvârsitã constituie infractiune potrivit reglementãrilor specifice, sau aplicarea urmãtoarelor sanctiuni contraventionale:

a) avertisment scris;

b) amenzi;

c) suspendarea autorizatiei;

d) retragerea autorizatiei;

e) anularea autorizatiei.

(3) Sanctiunile contraventionale vor fi stabilite de legile care guverneazã piata de capital, pietele reglementate de mãrfuri si instrumente financiare derivate, institutiile si operatiunile specifice acestora, precum si organismele de plasament colectiv. Amenzile se fac venit la bugetul C.N.V.M., conform prevederilor legale, si pot fi actualizate anual de cãtre aceasta conform ratei inflatiei.