MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul XIV - Nr. 240 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri, 10 aprilie 2002

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 53 si ale art. 54 alin. 2 din Codul familiei

- Opinie separatã

- Opinie concordantã

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

302. - Hotãrâre privind transferul pachetului majoritar de actiuni al Societãtii Comerciale “Solceta” - S.A. Stei în proprietatea privatã a orasului Stei, judetul Bihor

303. - Hotãrâre pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 29/2002 privind instituirea unor mãsuri pentru diminuarea datoriei publice

304. - Hotãrâre pentru modificarea anexelor la Hotãrârea Guvernului nr. 29/2002 privind acordarea unor ajutoare copiilor protejati în centrele de plasament publice, celor dati în plasament la asistenti maternali profesionisti si celor care au fost reintegrati în familii cu venituri mici

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

65/272. - Ordin al ministrului sãnãtãtii si familiei si al ministrului apelor si protectiei mediului privind elaborarea si reactualizarea planurilor locale de actiune pentru sãnãtate în relatie cu mediul

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

31. - Decizie pentru retragerea unor licente de emisie

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 349

din 19 decembrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 53 si ale art. 54 alin. 2 din Codul familiei

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 si 54 din Codul familiei, exceptie ridicatã de Letitia Juletecan, în nume propriu si în numele fiicei sale minore, Czako Maria Livia, în Dosarul nr. 3.042/2001 al Judecãtoriei Alba Iulia. Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din 18 decembrie 2001, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 19 decembrie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 28 martie 2001, pronuntatã în Dosarul nr. 3.042/2001, Judecãtoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 si 54 din Codul familiei, exceptie ridicatã de Letitia Juletecan, în nume propriu si în numele fiicei sale minore, Czako Maria Livia.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine cã dispozitiile legale criticate încalcã urmãtoarele prevederi constitutionale:

- art. 16 alin. (1) si (2), prin crearea unei discriminãri, pe planul drepturilor procesuale, între sotul mamei, respectiv mamã si copil;

- art. 26 alin. (2), deoarece “copilul rezultat din afara cãsãtoriei... este împiedicat sã promoveze o actiune prin care sã dispunã asupra constatãrii filiatiei sale firesti”;

- art. 44 alin. (1), care consfiinteste egalitatea între soti “prin aceea cã numai sotul poate tãgãdui paternitatea, desi acesta este egal în drepturi cu sotia”;

- art. 45 alin. (1), întrucât copilul este lipsit de posibilitatea de a rãsturna prezumtia legalã de paternitate, punând de acord situatia de drept cu cea realã.

Judecãtoria Alba Iulia, exprimându-si opinia, apreciazã cã exceptia este întemeiatã. Se aratã în acest sens cã, în reglementarea actualã, “persoana cea mai interesatã în stabilirea statutului sãu si a filiatiei, copilul, nu are dreptul sã porneascã o asemenea actiune”, iar”art. 54 din Codul familiei înfrânge principiul egalitãtii sotilor în familie, dând dreptul doar unuia dintre soti sã promoveze un anumit tip de actiune, respectiv actiunea în tãgada paternitãtii”. Se mai aratã cã, desi intentia legiuitorului, în cazul stabilirii acestei prezumtii, a fost de a proteja copilul, “minorul trebuie sã aibã dreptul de a-si pune în concordantã situatia realã cu cea de drept”.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate invocatã este întemeiatã numai în ceea ce priveste dispozitiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei. Se aratã în acest sens cã “este necesarã interventia legiuitorului … pentru a se da o altã reglementare actiunii în tãgada paternitãtii, care sã fie în acord cu dreptul la respectarea vietii familiale si private, precum si cu egalitatea între soti”.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã constatã cã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Prin încheierea instantei de judecatã Curtea a fost sesizatã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 si 54 din Codul familiei, dispozitii care au urmãtorul continut:

- Art. 53: “Copilul nãscut în timpul cãsãtoriei are ca tatã pe sotul mamei. Copilul nãscut dupã desfacerea, declararea nulitãtii sau anularea cãsãtoriei are ca tatã pe fostul sot al mamei, dacã a fost conceput în timpul cãsãtoriei si nasterea sa a avut loc înainte ca mama sã fi intrat într-o nouã cãsãtorie.

Dispozitiile art. 51 sunt aplicabile si situatiilor prevãzute în prezentul articol.” ;

- Art. 54: “Paternitatea poate fi tãgãduitã, dacã este cu neputintã ca sotul mamei sã fie tatãl copilului. Actiunea în tãgãduirea paternitãtii poate fi pornitã numai de sot; mostenitorii acestuia pot continua actiunea pornitã de el. Dacã sotul este pus sub interdictie, actiunea va putea fi pornitã de tutore, însã numai cu încuviintarea autoritãtii tutelare. În toate cazurile, mama copilului va fi citatã.”

Autorul exceptiei sustine cã dispozitiile legale criticate încalcã prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), privind egalitatea în drepturi, art. 26, referitor la viata intimã, familialã si privatã, art. 44 alin. (1), privind familia, si art. 45 alin. (1), privind protectia copiilor si a tinerilor.

Aceste texte constitutionale au urmãtorul continut:

- Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”;

- Art. 26: “(1) Autoritãtile publice respectã si ocrotesc viata intimã, familialã si privatã.

(2) Persoana fizicã are dreptul sã dispunã de ea însãsi, dacã nu încalcã drepturile si libertãtile altora, ordinea publicã sau bunele moravuri.”;

- Art. 44 alin. (1): “Familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimtitã între soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si îndatorirea pãrintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor.”;

- Art. 45 alin. (1): “Copiii si tinerii se bucurã de un regim special de protectie si de asistentã în realizarea drepturilor lor.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã, în realitate, astfel cum rezultã din motivarea cererii prin care a fost ridicatã exceptia, autorul acesteia contestã constitutionalitatea prevederilor art. 53 si ale art. 54 alin. 2 din Codul familiei.

I. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 53 din Codul familiei, în sensul cã acest text ar încãlca dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.

În jurisprudenta sa Curtea a decis în mod constant cã principiul egalitãtii implicã un tratament juridic egal pentru toti cetãtenii aflati în situatii egale.

Întrucât însã nu s-ar putea sustine existenta unei egalitãti între sotul mamei si ceilalti bãrbati, din punctul de vedere care aici intereseazã, instituirea prezumtiei de paternitate în favoarea primului nu contravine dispozitiilor art. 16 din Constitutie.

Totodatã Curtea constatã cã instituirea acestei prezumtii are puternice si incontestabile ratiuni în ideea de protectie a ordinii publice si a bunelor moravuri, ceea ce face ca prevederile art. 53 din Codul familiei sã nu contravinã nici dispozitiilor art. 26 din Constitutie.

De asemenea, Curtea constatã cã prevederile art. 53 din Codul familiei nu încalcã în nici un mod dispozitiile art. 44 alin. (1) si ale art. 45 alin. (1) din Constitutie, ci, dimpotrivã, constituie un adevãrat reflex al lor, prezumtia pe care o instituie dând expresie, în mod adecvat, principiilor constitutionale consacrate de acestea.

Din cele arãtate rezultã cã exceptia de neconstitutionalitate a art. 53 din Codul familiei este nefondatã si urmeazã sã fie respinsã.

II. Cu privire la dispozitiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei, autorul exceptiei sustine cã si acestea contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), privind egalitatea în drepturi, ale art. 26 alin. (2), referitoare la viata intimã, familialã si privatã, ale art. 44 alin. (1), privind familia, si ale art. 45 alin. (1), privind protectia copiilor si a tinerilor.

Curtea retine cã invocarea neconstitutionalitãtii dispozitiilor art. 54 alin. 2 din Codul familiei vizeazã dreptul constitutional la viata familialã si privatã, reglementat ca atare în Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale.

Astfel, art. 8 din aceastã conventie prevede cã: “1. Orice persoanã are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sãu si a corespondentei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autoritãti publice în exercitarea acestui drept decât în mãsura în care acest amestec este prevãzut de lege si dacã constituie o mãsurã care, într-o societate democraticã, este necesarã pentru securitatea nationalã, siguranta publicã, bunãstarea economicã a tãrii, apãrarea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sãnãtãtii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertãtilor altora.”

Întrucât, ca urmare a ratificãrii de cãtre România a Conventiei pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, în conformitate cu prevederile art. 11 si 20 din Constitutie, aceastã conventie a devenit parte a dreptului intern, se impune ca în examinarea exceptiei sã se aibã în vedere prevederile sale, precum si practica jurisdictionalã a Curtii Europene a Drepturilor Omului în aplicarea si interpretarea conventiei mentionate.

Având a se pronunta asupra faptului dacã interdictia instituitã de o lege nationalã pentru femeia cãsãtoritã, de a contesta prezumtia de paternitate a sotului sãu cu privire la copilul conceput în timpul cãsãtoriei, contravine art. 8 mai sus mentionat din conventie, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a decis în sens afirmativ în cazul Kroon si altii împotriva Olandei.

În acest sens, prin Hotãrârea din 27 octombrie 1994, s-a statuat cã “respectul fatã de viata de familie cere ca realitatea biologicã si socialã sã prevaleze asupra unei prezumtii legale care loveste frontal atât faptele stabilite cât si dorintele persoanelor în cauzã, fãrã a aduce beneficii reale cuiva. De aici, chiar având în vedere marja de apreciere de care se bucurã, Olanda a omis sã garanteze petitionarilor respectul fatã de viata de familie. Pornind de la aceasta, a avut loc o încãlcare a art. 8”.

Fatã de aceastã interpretare si aplicare a Conventiei pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale de cãtre Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, Curtea Constitutionalã apreciazã cã se impune o reconsiderare a jurisprudentei sale cu privire la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 54 alin. 2 din Codul familiei (Decizia nr. 78 din 13 septembrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995), urmând sã constate cã textul în cauzã contravine prevederilor art. 16 alin. (1), art. 26, art. 44 alin. (1) si ale art. 45 alin. (1) din Constitutie, aspecte în raport cu care exceptia de neconstitutionalitate a art. 54 alin. 2 din Codul familiei urmeazã sã o considere ca fiind întemeiatã.

Într-adevãr, consacrarea prin dispozitiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei a dreptului la promovarea unei actiuni în tãgãduirea paternitãtii prezumate doar în favoarea tatãlui prezumtiv, cu excluderea mamei si a copilului nãscut în timpul cãsãtoriei, în egalã mãsurã titulari ai unui interes legitim în promovarea unei asemenea actiuni, constituie o încãlcare a principiului egalitãtii în drepturi prevãzut la art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Faptul de necontestat cã tatãl prezumtiv si mama copilului pot avea si, de regulã, au fiecare o motivatie proprie si distinctã în rãsturnarea prezumtiei de paternitate nu poate fi retinut ca un argument peremptoriu în justificarea regimului discriminatoriu instituit prin textul criticat. Esentialã din punctul de vedere care intereseazã aici este, dincolo de mobilurile particulare care pot fi diferite, ratiunea comunã constând în asigurarea prevalentei realitãtii asupra fictiunii. Or, potrivit unui principiu juridic de maximã generalitate, identitatea de ratiune impune identitate de solutii.

Totodatã prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei, în mãsura în care refuzã recunoasterea si pentru mamã a dreptului la actiune în tãgãduirea paternitãtii prezumate, contravin si dispozitiilor art. 44 alin. (1) din Constitutie care consacrã egalitatea dintre soti ca unul dintre principiile pe care se întemeiazã institutia familiei.

Cu referire la dispozitiile art. 26 din Constitutie Curtea constatã cã, prin consacrarea monopolului tatãlui prezumtiv în promovarea actiunii în tãgãduirea paternitãtii prezumate, art. 54 alin. 2 din Codul familiei nu dã expresie exigentelor alin. (1) al textului constitutional, de a ocroti viata intimã, familialã si privatã, ci, dimpotrivã, relevã o imixtiune în aceasta, în mãsura în care restrânge drastic posibilitatea de a conferi semnificatie juridicã unei realitãti biologice, fãcând-o dependentã exclusiv de bunul plac al unei singure persoane, cu ignorarea intereselor legitime si ale altor persoane.

Curtea retine, de asemenea, cã textul criticat contravine si alin. (2) al art. 26 din Constitutie, în conditiile în care nu recunoaste si copilului dreptul la actiune în contestarea paternitãtii prezumate, împrejurare de naturã sã îi impunã acestuia un anumit statut juridic stabilit prin vointa altuia, pe care este tinut sã îl accepte în mod pasiv, fãrã a putea actiona în sensul modificãrii sale, ceea ce nu poate avea decât semnificatia unei negãri a dreptului recunoscut oricãrei persoane fizice prin articolul constitutional mai sus mentionat, de a dispune de ea însãsi.

Curtea considerã cã recunoasterea, în favoarea copilului, a dreptului la actiune în contestarea paternitãtii prezumate, ca expresie a dreptului constitutional al oricãrei persoane de a dispune de ea însãsi, nu este de naturã sã încalce drepturile si libertãtile altora, ordinea publicã sau bunele moravuri si, ca atare, nu retine nici o justificare pentru încãlcarea dispozitiei constitutionale.

În sfârsit, Curtea constatã cã art. 54 alin. 2 din Codul familiei contravine si art. 45 alin. (1) din Constitutie.

Într-adevãr, acest text recunoaste copiilor si tinerilor un regim special de protectie si de asistentã în realizarea drepturilor lor, ceea ce nu poate avea decât semnificatia instituirii în sarcina statului a obligatiei de a le asigura mijloace juridice mai numeroase si mai eficiente decât cele aflate la dispozitia persoanelor fizice mature, în vederea realizãrii finalitãtii urmãrite.

Asa fiind, nerecunoasterea, în ceea ce îl priveste pe copil, a dreptului de a-si stabili propria filiatie fatã de tatã, în concordantã cu realitatea, împotriva unei fictiuni, drept, recunoscut totusi tatãlui prezumtiv, constituie o evidentã încãlcare a textului constitutional.

Pentru considerentele arãtate, urmeazã ca exceptia de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sã fie admisã.

Fatã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 2 alin. (2), al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicatã, cu majoritate de voturi privind dispozitiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicatã de Letitia Juletecan în Dosarul nr. 3.042/2001 al Judecãtoriei Alba Iulia si constatã cã dispozitiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstitutionale în mãsura în care nu recunosc decât tatãlui, iar nu si mamei si copilului nãscut în timpul cãsãtoriei, dreptul de a porni actiunea în tãgãduirea paternitãtii.

2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 din Codul familiei, exceptie ridicatã de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivã si obligatorie.

Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 19 decembrie 2001.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

OPINIE SEPARATÃ

Nu vom insista prea mult asupra chestiunilor de fond - complicate si dificile - ale admiterii, în favoarea altor persoane decât tatãl prezumtiv, a dreptului de a tãgãdui paternitatea copilului nãscut în timpul cãsãtoriei. Existã, desigur, unele ratiuni practice ale acceptãrii acestei solutii, mai ales într-o societate - cum este cea româneascã, cu deosebire în ultimele decenii - în care disciplina conjugalã nu este principala virtute a sotilor si în care, prin costurile bãnesti si prin complicatele proceduri judecãtoresti, divortul nu reprezintã o solutie accesibilã pentru a pune ordine în viata multor cupluri care au încetat, uneori de lungã vreme, sã existe în fapt.

Prezumtia de paternitate este menitã sã dea expresie, în acelasi timp, protectiei cãsãtoriei (implicit, descurajãrii concubinajului) si protectiei copilului legitim (si, având acelasi statut juridic, dar numai dupã ce si-a stabilit filiatia fatã de tatã, a celui nãscut în afara cãsãtoriei) – favor matrimonii si, respectiv, favor filiationis. Sunt preocupãri ce pot fi usor recunoscute în textele Constitutiei (art. 44 si 45) si cãrora Codul familiei le consacrã nenumãrate prevederi. Iar prezumtia de paternitate creeazã cele mai potrivite conditii pentru exercitarea, în familie, de cãtre pãrinti, într-o deplinã egalitate, a drepturilor si îndatoririlor ce tind sã asigure cresterea, educatia si instruirea copiilor. În fine, pentru copilul nãscut în timpul cãsãtoriei prezumtia de paternitate consacrã privilegiul de a fi dispensat - spre deosebire de cel din afara cãsãtoriei - de obligatia de a-si vedea stabilitã filiatia fatã de tatã, pe calea recunoasterii voluntare de cãtre acesta ori asumându-si, prin mama sa, povara cãii judiciare.

În acelasi timp, prezumtia pater is est quem nuptiae demonstrant conferã stabilitate raporturilor din cãsãtorie, punând la adãpost pe sotul mamei de consecintele grave ale incertitudinii privind respectarea, de cãtre aceasta, a obligatiei de fidelitate. Singur sotul mamei poate, în sistemul Codului familiei, sã tãgãduiascã paternitatea, dovedind cã este cu neputintã ca el sã fie tatãl copilului. Legitimitatea unei asemenea actiuni din partea sotului mamei nu poate fi contestatã câtã vreme, izbândind în întreprinderea sa, acesta va sanctiona, prin înlãturarea efectelor prezumtiei, urmarea adulterului femeii. Solutia este, bineînteles, potrivnicã intereselor copilului, acesta având, de altfel, pozitia procesualã de pârât si fiind reprezentat, cu acel prilej, de mamã. Oricât de dureroasã ar fi pentru copil reglementarea actualã, nimeni nu a contestat-o pânã în prezent.

Este, într-adevãr - într-un sistem de reglementare care asazã pe primul loc, în toate situatiile, interesele copilului -, singura ipotezã în care copilul îsi vede pierdutã pozitia de copil din cãsãtorie, suportând în chip dramatic urmãrile libertinajului mamei sale ori, cel putin, ale frivolitãtii cu care ea a pãsit în cãsãtorie. Altminteri, el, copilul, nu are a suferi, într-un asemenea sistem de ocrotire, nici mãcar în situatia în care cãsãtoria pãrintilor a fost desfiintatã ca nulã ori a fost anulatã; el, copilul, nu va trebui sã-si caute un tatã, indiferent dacã pãrintii, ori numai unul dintre ei, se bucurã de beneficiul putativitãtii. Nu ne vom referi aici, în chip asemãnãtor, la protectia copilului prin adoptie, institutie în care, de asemenea, interesele acestuia prevaleazã în toate împrejurãrile, legãturile de sânge fiind complet abolite în favoarea raporturilor decurgând din adoptie.

Pentru copil, oricum ar sta, în fapt, lucrurile, interesul major este si acela de a fi nãscut în timpul cãsãtoriei; într-adevãr, putine lucruri sunt mai importante pentru el decât acela de a avea de la început nu unul, ci pe ambii ocrotitori legali, împreunã.

Asadar, dacã tãgada paternitãtii poate fi acceptatã când este opera vointei tatãlui, o asemenea actiune ni se pare a lovi, în oricare altã ipotezã, în interesele copilului, tinzând a-l lipsi de protectia paternã în schimbul, eventual, al unui iluzoriu succes în stabilirea ulterioarã a unei alte paternitãti.

A se îngãdui mamei sã deschidã, în numele copilului, o asemenea cale de prejudiciere a intereselor acestuia ni se pare a da expresie ipocriziei si a încuraja imoralitatea. Ceea ce n-ar putea face în nume propriu - cãci ar fi sã invoce propria ei culpã - ar fi sã poatã face în “interesul” copilului - al copilului minor, bineînteles… Despre copilul major, deocamdatã, nu se spune nimic, desi dispozitivul deciziei adoptate cu majoritate de voturi de Plenul Curtii Constitutionale pare sã aibã în vedere, alãturi de dreptul mamei de a tãgãdui paternitatea, acelasi drept al copilului nãscut în timpul cãsãtoriei.

În ceea ce o priveste pe mamã, nimeni nu pare preocupat sã stabileascã ce anume interes legitim propriu (bazat, eventual, pe egalitatea sotilor în timpul cãsãtoriei) ar îngãdui judecãtorului sã accepte o actiune adesea imoralã, în dispretul - de cele mai multe ori - al interesului copilului. Si aceeasi persoanã - mama - ar fi sã-l reprezinte pe copilul minor - asa cum pare sã rezulte din decizie - în ipoteza în care acesta ar cuteza sã punã în discutie (de la ce vârstã anume?) chestiuni de alcov ale convietuirii pãrintilor.

De aici si pânã la luarea în seamã a intereselor “legitime” de a contesta paternitatea copilului respectiv, atunci când asemenea interese ar apartine altora – mostenitorii tatãlui sau ai copilului, tatãl “biologic” (complice al mamei), creditorii copilului ori ai tatãlui etc., nu mai este decât un pas, în ciuda caracterului personal al unei actiuni în aceastã materie; în definitiv, si în prezent mostenitorii tatãlui pot continua actiunea începutã de acesta înainte de a fi murit.

Pentru noi este evident ce ”cutie a Pandorei” poate deschide solutia cu care nu suntem de acord. Vom preciza totusi cã, în opinia noastrã, aceastã solutie ar putea fi consacratã legislativ, dar numai în urma unei analize complexe a consecintelor pe care ea le-ar genera în familia si în societatea româneascã. O asemenea reglementare legalã ar cuprinde, inevitabil, ipoteze nuantate, rezerve, exceptii, termene si alte elemente de prudentã legislativã indispensabilã. În momentul actual este vorba de a schimba o solutie strãveche într-un mod ce nu poate sta la îndemâna Curtii, care se transformã, volens-nolens, în “legislator pozitiv”. Nenumãratele aspecte rãmân nerezolvate si decizia este, inevitabil, lipsitã de precizãri fãrã de care instantele nu se vor putea pronunta.

Nu poate fi, pe de altã parte, ignoratã împrejurarea cã, în ultima jumãtate de secol, mijloacele de stabilire a filiatiei au evoluat în mod spectaculos, în prezent tehnicile biologice putând pune la dispozitia justitiei, inclusiv în tara noastrã, expertize ce exclud orice îndoialã asupra filiatiei unei persoane.

Dincolo de toate cele arãtate vom stãrui asupra motivãrii solutiei adoptate de Curtea Constitutionalã. Este, oare, actuala reglementare - art. 54 alin. 2 din Codul familiei - cu adevãrat potrivnicã textelor Constitutiei – si anume art. 16 alin. (1), art. 26, art. 44 alin. (1) si art. 45 alin. (1) din Legea fundamentalã?

Nu credem cã o asemenea neconstitutionalitate ar exista cu adevãrat. Egalitatea prevãzutã de art. 16 din Constitutie nu este, în situatia la care ne referim, sorgintea unor privilegii pentru tatãl copilului în raport cu sotia sa; pretentia egalitãtii în cãsnicie nu presupune dreptul mamei de a invoca o egalitate ce nu justificã, din partea ei, nici un interes bazat pe bunã-credintã si care este oricum potrivnicã intereselor copilului. În realitate, o pozitie de egalitate a mamei ar putea privi cel mult dreptul ei propriu de a cere sã se stabileascã inexistenta filiatiei sale cu copilul respectiv, iar nu de a tãgãdui paternitatea. Dacã existã o inegalitate între soti, atunci aceasta este inegalitatea naturalã, care nu poate fi ignoratã nici pe planul dreptului. “Îndreptãtirea” mamei si a copilului de a tãgãdui paternitatea nu are, în convingerea noastrã, nici o legãturã cu respectul si ocrotirea de cãtre autoritãtile publice a vietii intime, familiale si private si nici cu dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însãsi [în sensul art. 26 alin. (1) si (2) din Constitutie]. Cu atât mai putin, o asemenea pretentie s-ar acorda cu dreptul si îndatorirea pãrintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor ori cu regimul special de protectie si de asistentã statornicit prin lege în favoarea copiilor si a tinerilor [art. 44 alin. (1) si art. 45 alin. (1) din Constitutie]. Credem chiar cã textele constitutionale ordonã, mai degrabã, solutia potrivnicã.

Suntem, în concluzie, într-o materie în care, cum s-a spus adesea, biologicul trebuie subordonat institutionalului. Fãrã aceastã subordonare bazele familiei ar putea fi, în practicã, minate de imoralitate arogantã, de ingratitudine, de îndoieli distructive. Credem, de aceea, cã argumentele de principiu avute în vedere de Curtea Constitutionalã în Decizia nr. 78 din 13 septembrie 1995 îsi mentin valabilitatea si în cauza de fatã si cã solutia contrarã nu se justificã.

În acest sens apreciem cã solutia de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate stânjeneste protectia vietii familiale si protectia interesului copilului, astfel cum sunt ocrotite de textele constitutionale ale art. 44 si 45. Mai mult chiar, functia autoritãtilor publice de respectare si ocrotire a vietii familiale, asa cum este prevãzutã la art. 26 din Constitutie, este la rândul sãu înfrântã de aceastã solutie, deoarece încurajeazã decãderea moralei publice, care se impune a fi apãratã prin restrângerea, prin lege (asa cum este Codul familiei), a exercitiului unor drepturi sau al unor libertãti. Or, ipoteza în care se recunoaste si mamei si copilului nãscut sau conceput în timpul cãsãtoriei dreptul de a porni actiunea în tãgãduirea paternitãtii, considerãm cã duce la imoralitate, chiar la institutionalizarea relatiilor adulterine, ceea ce înlãturã cu desãvârsire aplicarea textelor constitutionale invocate.

De asemenea, apreciem cã în afara acestor considerente se impunea cu prioritate o solutie radicalã, si anume aceea de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibilã. Aceasta deoarece se putea observa cu usurintã cã actul de sesizare a Curtii este vulnerabil. Conform art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicatã, instanta de judecatã avea obligatia sã examineze dacã solutionarea cauzei depinde de dispozitiile legale criticate. Nu se poate sustine sub nici un motiv cã autoarea exceptiei avea drept la actiune în tãgada paternitãtii, iar formularea unei lncontestatii a paternitãtii prezumate”, ca cea din discutie, nu este reglementatã de Codul familiei. În aceastã ordine de idei, considerãm cã în mod nejustificat Curtea Constitutionalã a abdicat de la jurisprudenta sa constantã, potrivit cãreia Curtea nu se poate pronunta asupra constitutionalitãtii unei omisiuni legislative, deoarece aceasta ar avea semnificatia unei ingerinte în sfera de competentã a Parlamentului; or, acesta este, potrivit art. 58 alin. (1) din Constitutie, unica autoritate legiuitoare a tãrii.

În concluzie, opinia noastrã este în deplinã concordantã cu scopul Curtii Constitutionale, astfel cum este stabilit în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentalã, si anume acela de garantare a suprematiei Constitutiei.

Judecãtori,

Petre Ninosu,

Lucian Stângu

OPINIE CONCORDANTÃ

Sunt de acord cu solutia adoptatã de Curtea Constitutionalã, cu majoritate de voturi, prin Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001, asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 si ale art. 54 alin. 2 din Codul familiei, pentru care am votat.

Consider însã cã motivarea admiterii exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 54 alin. 2 din Codul familiei pe încãlcarea dispozitiilor art. 61 alin. (1) si (2) din Constitutie, în cazul dat, nu este adecvatã, de vreme ce admiterea exceptiei se întemeiazã, în ce priveste dreptul sotiei, în mod corect, pe dispozitiile art. 44 alin. (1), care consacrã, între altele, si egalitatea sotilor.

A admite faptul cã îndreptãtirea mamei si a copilului de a porni, alãturi de tatã, actiunea în tãgãduirea paternitãtii decurge din principiul general al egalitãtii în drepturi a cetãtenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, înseamnã, în opinia mea, a admite concluzia cã orice persoanã (cetãtean) ar putea porni actiunea în tãgãduirea paternitãtii, ceea ce ar fi de neconceput.

În realitate, întreaga problematicã a actiunii în tãgãduirea paternitãtii, ca si a filiatiei în general, se circumscrie sferei relatiilor de familie, asa cum rezultã din reglementarea Codului familiei, relatii în cadrul cãrora nu poate opera principiul general al egalitãtii în drepturi a cetãtenilor, ci numai egalitatea dintre soti.

În ceea ce priveste dreptul copilului de a porni o asemenea actiune, în mod corect, în opinia mea, se motiveazã admiterea exceptiei pe dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însãsi, drept prevãzut de art. 26 alin. (2) din Constitutie.

Judecãtor,

Constantin Doldur

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind transferul pachetului majoritar de actiuni al Societãtii Comerciale “Solceta” - S.A. Stei în proprietatea privatã a orasului Stei, judetul Bihor

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 21 alin. (2) din Legea serviciilor publice de gospodãrie comunalã nr. 326/2001,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Se aprobã transferul, fãrã platã, al pachetului majoritar de actiuni de 82,4355% din capitalul social al Societãtii Comerciale “Solceta” - S.A. Stei, reprezentând un numãr de 29.901 actiuni nominative în valoare de 25.000 lei fiecare, din proprietatea privatã a statului si din administrarea Autoritãtii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului în proprietatea privatã a orasului Stei, judetul Bihor, si în administrarea Consiliului Local al Orasului Stei.

Art. 2. - (1) Orasul Stei exercitã, prin consiliul local, toate drepturile ce decurg din calitatea de actionar la Societatea Comercialã “Solceta” - S.A. Stei.

(2) Reprezentantii orasului Stei în Adunarea generalã a actionarilor a Societãtii Comerciale “Solceta” - S.A. Stei sunt numiti si revocati prin hotãrâre a consiliului local, iar membrii consiliului de administratie sunt numiti si revocati prin hotãrâre a adunãrii generale a actionarilor.

Art. 3. - Transferul pachetului de actiuni potrivit art. 1 se face pe bazã de protocol de predare-preluare încheiat între pãrtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul administratiei publice,

Octav Cozmâncã

Ministrul Autoritãtii pentru Privatizare

si Administrarea Participatiilor Statului,

Ovidiu Tiberiu Musetescu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 28 martie 2002.

Nr. 302.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 29/2002 privind instituirea unor mãsuri pentru diminuarea datoriei publice

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 29/2002 privind instituirea unor mãsuri pentru diminuarea datoriei publice,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Articol unic. - Se aprobã Normele metodologice de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 29/2002 privind instituirea unor mãsuri pentru diminuarea datoriei publice, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Presedintele Autoritãtii pentru

Valorificarea Activelor Bancare,

Ionel Blãnculescu

Bucuresti, 28 martie 2002.

Nr. 303.

ANEXÃ

NORME METODOLOGICE

de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 29/2002 privind instituirea unor mãsuri pentru diminuarea datoriei publice

Art. 1. - Prezentele norme metodologice reglementeazã modul de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 29/2002 privind instituirea unor mãsuri pentru diminuarea datoriei publice.

Art. 2. - (1) În întelesul prezentelor norme metodologice creantele ce urmeazã a fi transmise de cãtre Ministerul Finantelor Publice si preluate de cãtre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, denumitã în continuare A.V.A.B., potrivit dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 29/2002, reprezintã creantele existente în evidentele contabile ale Ministerului Finantelor Publice, rezultate din executarea garantiilor emise de stat, pentru împrumuturile externe acordate agentilor economici-societãti comerciale.

(2) Valoarea nominalã a creantelor mentionate la alin. (1) este formatã din: ratele de capital ale împrumuturilor externe, dobânzile, comisioanele, dobânzile penalizatoare, precum si comisionul la fondul de risc, majorãrile de întârziere si penalitãtile datorate de beneficiarii acestor împrumuturi, conform legislatiei în vigoare.

Art. 3. - (1) Ministerul Finantelor Publice identificã si transmite creantele mentionate la art. 2 alin. (1), în scopul valorificãrii lor de cãtre A.V.A.B..(2) Transmiterea creantelor de cãtre Ministerul Finantelor Publice si preluarea lor de cãtre A.V.A.B. se fac prin cesiune de creantã, în conditiile prevãzute de Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 409/2001, cu modificãrile si completãrile ulterioare, în termenul prevãzut de Ordonanta Guvernului nr. 29/2002.

(3) Creantele rezultate din executarea, ulterioarã cesiunii, a garantiilor de stat vor face obiectul unor acte aditionale la contractele de cesiune de creantã, ce se vor încheia la data achitãrii de cãtre Ministerul Finantelor Publice a sumelor scadente la extern, urmând ca documentele aferente sã fie remise cãtre A.V.A.B. în termen de 15 zile.

Art. 4. - (1) Creantele certe, lichide si exigibile, transmise de cãtre Ministerul Finantelor Publice în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 29/2002, se preiau de cãtre A.V.A.B., fãrã platã, la valoarea nominalã a acestora.

(2) Înregistrarea în evidentele contabile ale A.V.A.B. a creantelor preluate se face la valoarea nominalã si în structura monetarã existentã în evidentele contabile ale Ministerului Finantelor Publice.

(3) Creantele înregistrate potrivit alin. (2) vor fi consolidate în dolari S.U.A., la cursul leu/dolar S.U.A. din data preluãrii.

Art. 5. - (1) La data încheierii contractelor de cesiune de creantã Ministerul Finantelor Publice va transmite în original urmãtoarele documente: conventiile încheiate între Ministerul Finantelor Publice, în calitate de garant, si beneficiarii împrumuturilor externe - societãti comerciale, garantiile accesorii acestor conventii, acordurile de recuperare, în cazul în care au fost încheiate astfel de acorduri.

(2) Totodatã Ministerul Finantelor Publice va transmite în fotocopie toate documentele referitoare la creanta cesionatã, incluzând, fãrã a se limita la acestea, contracte de finantare/acorduri de împrumut, scrisori de garantie, documente privind eventuale litigii.

(3) Toate documentele prevãzute la alin. (1) si (2) vor fi predate, respectiv preluate, prin procese-verbale încheiate între Ministerul Finantelor Publice si A.V.A.B.

(4) Documentele mentionate la alin. (1) constituie de drept titluri executorii si se pun în executare fãrã îndeplinirea altor formalitãti.

(5) Notificarea debitorilor cedati se efectueazã de cãtre A.V.A.B. în termen de 10 zile de la data încheierii contractelor de cesiune de creantã.

Art. 6. - (1) Valorificarea creantelor preluate de cãtre A.V.A.B. se face prin metodele reglementate de Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 51/1998, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 409/2001, A.V.A.B. pãstrând rangul de prioritate prevãzut la art. 43 alin. (3) din Legea datoriei publice nr. 81/1999.

(2) Determinarea metodelor de valorificare a creantelor se va realiza în functie de clauzele conventiilor/acordurilor de împrumuturi externe, precum si de termenii în care au fost emise scrisorile de garantie, astfel încât sã nu se declare exigibilitatea anticipatã a obligatiilor de platã rãmase de achitat fatã de institutiile finantatoare externe, cu exceptia situatiilor reglementate prin hotãrâre a Guvernului.

Art. 7. - În cazul în care A.V.A.B. a procedat la blocarea prin poprire a conturilor bancare, ale cãror titulari sunt beneficiarii împrumuturilor externe contractate cu garantia statului, bãncile au obligatia virãrii sumelor blocate în termen de douã zile de la data primirii cererii A.V.A.B.

Art. 8. - Sumele recuperate de A.V.A.B. în urma valorificãrii creantelor preluate în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 29/2002 si ale prezentelor norme metodologice, rãmase dupã deducerea cheltuielilor aferente, constituie venituri si se vireazã în lei în contul general al trezoreriei statului, deschis pe seama Ministerului Finantelor Publice la Centrala Bãncii Nationale a României, în termen de 5 zile de la data încasãrii sumelor respective, în vederea reîntregirii fondului de risc pentru garantiile externe.

Art. 9. - Ministerul Finantelor Publice va evidentia în contabilitate urmãtoarele operatiuni:

a) predarea creantelor reprezentând rate de capital, dobânzi, comisioane, dobânzi penalizatoare si alte costuri plãtite la extern si nerecuperate de la beneficiarii împrumuturilor externe contractate cu garantia statului:

36.20.02.12 “Sume utilizate din fondul de risc pentru garantii externe predate A.V.A.B.”

= 27.20.02 “Debitori din rate de capital si dobânzi aferente garantiilor la extern”/analitice distincte

b) predarea creantelor formate din comisioane de risc, majorãri de întârziere si penalitãti datorate de beneficiarii împrumuturilor externe contractate cu garantia statului:

54.03 “Venituri de realizat din comisioane si penalitati cuvenite fondului de risc”

= 27.21.02 “Debitori din neplata comisioanelor/majorãrilor de întârziere/penalitãtilor”/ analitice distincte

c) încasarea de la A.V.A.B. a sumelor obtinute din valorificarea creantelor preluate:

11.20.02 “Disponibil din fond de risc pentru garantii de stat pentru împrumuturi externe”

= 36.20.02.12 “Sume utilizate din fondul de risc pentru garantii externe predate A.V.A.B.”

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru modificarea anexelor la Hotãrârea Guvernului nr. 29/2002 privind acordarea unor ajutoare copiilor protejati în centrele de plasament publice, celor dati în plasament la asistenti maternali profesionisti si celor care au fost reintegrati în familii cu venituri mici

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Articol unic. - Anexele nr. 1-3, 1.1, 2.1 si 3.1 la Hotãrârea Guvernului nr. 29/2002 privind acordarea unor ajutoare copiilor protejati în centrele de plasament publice, celor dati în plasament la asistenti maternali profesionisti si celor care au fost reintegrati în familii cu venituri mici, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 25 ianuarie 2002, se modificã si se înlocuiesc cu anexele nr. 1-6*) care fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul pentru coordonarea

Secretariatului General al Guvernului,

Petru Serban Mihãilescu

Autoritatea Nationalã pentru Protectia

Copilului si Adoptie

Gabriela Coman,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 28 martie 2002.

Nr. 304.

---

*) Anexele nr. 4, 5 si 6 se comunicã persoanelor juridice care au obligatia punerii în executare a prevederilor prezentei hotãrâri.

*) Anexele nr. 1-3 sunt reproduse în facsimil.

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SÃNÃTÃTII SI FAMILIEI Nr. 65 din 8 februarie 2002

MINISTERUL APELOR SI PROTECTIEI MEDIULUI Nr. 272 din 2 aprilie 2002

ORDIN

privind elaborarea si reactualizarea planurilor locale de actiune pentru sãnãtate în relatie cu mediul

Ministrul sãnãtãtii si familiei si ministrul apelor si protectiei mediului,

având în vedere necesitatea realizãrii actiunilor destinate îmbunãtãtirii stãrii de sãnãtate a populatiei în relatie cu mediul, actiuni prevãzute în Planul national de actiune pentru sãnãtate în relatie cu mediul, având în vedere hotãrârile Declaratiei Conferintei ministeriale Londra ‘99 în care se afirma angajamentul privind implementarea Planului national de actiune pentru sãnãtate în relatie cu mediul si se recomandau elaborarea si implementarea planurilor locale în parteneriat, declaratie care a fost semnatã de ministrii sãnãtãtii si mediului,

în temeiul Legii protectiei mediului nr. 137/1995, republicatã, al Legii nr. 100/1998 privind asistenta de sãnãtate publicã, al Hotãrârii Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Sãnãtãtii si Familiei, cu modificãrile ulterioare, si al art. 7 din Hotãrârea Guvernului nr. 17/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, cu modificãrile ulterioare,

vãzând Referatul de aprobare nr. DB 1.240 din 18 februarie 2002 al Directiei Generale de Sãnãtate Publicã din cadrul Ministerului Sãnãtãtii si Familiei si nr. 105.223 din 25 martie 2002 al Directiei strategii, politici, reglementãri din cadrul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului,

emit urmãtorul ordin:

Art. 1. - Directiile de sãnãtate publicã din cadrul Ministerului Sãnãtãtii si Familiei si inspectoratele de protectie a mediului teritoriale din cadrul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului coopereazã în vederea întocmirii sau reactualizãrii planurilor locale de actiune pentru sãnãtate în relatie cu mediul.

Art. 2. - (1) Întocmirea sau reactualizarea planurilor locale de actiune pentru sãnãtate în relatie cu mediul se realizeazã prin crearea unui grup de lucru în componenta cãruia sunt reprezentanti ai directiilor judetene de sãnãtate publicã, inspectoratelor de protectie a mediului teritoriale, precum si ai principalilor poluatori, administratiei publice locale si ai societãtii civile.

(2) Grupul de lucru se întruneste o datã la douã luni sau ori de câte ori este necesar.

Art. 3. - Directiile de sãnãtate publicã judetene si a municipiului Bucuresti si inspectoratele de protectie a mediului teritoriale îsi pun la dispozitie reciproc informatiile necesare în activitatea de elaborare, reactualizare si punere în aplicare a strategiilor sau a planurilor locale de actiune pentru sãnãtate în relatie cu mediul.

Art. 4. - Coordonarea grupului de lucru si activitatea de secretariat sunt asigurate de directiile de sãnãtate publicã judetene si a municipiului Bucuresti.

Art. 5. - Grupurile de lucru monitorizeazã trimestrial implementarea planurilor locale de actiune pentru sãnãtate în relatie cu mediul.

Art. 6. - Stadiul elaborãrii si implementãrii planurilor locale de actiune pentru sãnãtate în relatie cu mediul este raportat anual de cãtre directiile de sãnãtate publicã judetene si a municipiului Bucuresti Ministerului Sãnãtãtii si Familiei si de cãtre inspectoratele de protectie a mediului teritoriale Ministerului Apelor si Protectiei Mediului.

Art. 7. - Directiile de sãnãtate publicã din cadrul Ministerului Sãnãtãtii si Familiei si inspectoratele de protectie a mediului teritoriale din cadrul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 8. - Prezentul ordin va intra în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul sãnãtãtii si familiei, Daniela Bartos

Ministrul apelor si protectiei mediului, Petru Lificiu

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

DECIZIE

pentru retragerea unor licente de emisie

În conformitate cu dispozitiile art. 29 din Legea audiovizualului nr. 48/1992,

Consiliul National al Audiovizualului decide:

Art. 1. - Având în vedere renuntarea la activitatea pentru care au primit licenta de emisie, se retrag, la cerere, licentele de emisie urmãtoarelor societãti:

CATV

Nr. crt.	Titularul licentei de emisie	Numãrul licentei de emisie/ Data eliberãrii	Localitatea (Judetul)	Data solicitãrii
1.	Societatea Comercialã “Entel” - S.R.L. (Arges)	C187 din 6 iulie 1993	Câmpulung Muscel	9 februarie 2001
2.	Societatea Comercialã “Kaho” - S.R.L.	C905 din 18 iunie 1995	Cârta (Harghita)	22 ianuarie 2002
3.		C906 din 18 iunie 1995	Dãnesti (Harghita)
4.		C1251 din 17 decembrie 1996	Ciucsângeorgiu (Harghita)
5.	Societatea Comercialã “Radio Galati Trading” - S.R.L.	C2501 din 30 noiembrie 2000	Galati (Galati)	22 ianuarie 2002
6.	Societatea Comercialã “Selectronic” - S.R.L. (Covasna)	C004 din 11 ianuarie 1993	Sfântu Gheorghe	23 ianuarie 2002
7.		C245 din 9 decembrie 1993	Covasna (Covasna)
8.	Societatea Comercialã “T&M Company Com” - S.R.L.	C1573 din 25 mai 1998	Tepu (Galati)	24 ianuarie 2002
9.		C1703 din 12 noiembrie 1998	Munteni (Galati)
10.		C2441 din 19 octombrie 2000	Cosmesti (Galati)
11.	Societatea Comercialã “Tom” - S.R.L.	C067 din 31 martie 1993	Medias (Sibiu)	26 noiembrie 2001
12.		C065 din 31 martie 1993	Sibiu (Sibiu)
13.	Societatea Comercialã “Eurosat Hateg” - S.R.L.	C348 din 3 martie 1994	Hateg (Hunedoara)	7 februarie 2002
14.	Societatea Comercialã “Carusel” - S.R.L.	C2154 din 17 februarie 2002	Remeti (Maramures)	11 februarie 2002
15.	Societatea Comercialã “Radio M Plus” - S.R.L.	C2584 din 27 februarie 2001	Poiana Teiului (Neamt)	13 februarie 2002
16.	Societatea Comercialã “Televiziunea prin cablu Moreni TCM” - S.R.L.	C2471 din 9 noiembrie 2000	Vârfuri (Dâmbovita)	18 februarie 2002
17.		C2474 din 9 noiembrie 2000	Visinesti (Dâmbovita)
18.	Societatea Comercialã “Cony Sat” - S.R.L.	C1458 din 4 decembrie 1997	Buzãu (Buzãu)	20 februarie 2002
19.		C418 din 12 aprilie 1994	Curtici (Arad)
20.		C1781 din 4 martie 1999	Greci (Tulcea)
21.		C419 din 12 aprilie 1994	Nãdlac (Arad)
22.	Societatea Comercialã “Mega Construct” - S.R.L.	C1591 din 3 iunie 1998	Cosereni (Ialomita)	20 februarie 2002
23.	Societatea Comercialã “Precizia Service” - S.R.L.	C2438 din 19 octombrie 2000	Vascãu (Bihor)	27 februarie 2002
24.		C2188 din 17 februarie 2000	Hinchiris (Bihor)

Radiodifuziune

Nr. crt.	Titularul licentei de emisie	Numãrul licentei de emisie/ Data eliberãrii	Localitatea (Judetul)	Data solicitãrii
1.	Societatea Comercialã “Media Pro” - S.R.L.	R206 din 2 mai 1996	Snagov	26 februarie 2002
2.		R173 din 14 noiembrie 1995	Bistrita
3.		R279 din 23 iunie 1998	Craiova
4.		R196 din 19 martie 1996	Galati
5.		R245 din 21 octombrie 1997	Iasi
6.	Societatea Comercialã “Vocea Evangeliei” - S.R.L.	R317 din 20 mai 1999	Bucuresti	21 februarie 2002
7.	Societatea Comercialã “Brutus” - S.R.L.	R141 din 3 noiembrie 1994	Deva	12 martie 2002

Televiziune

Nr. crt.	Titularul licentei de emisie	Numãrul licentei de emisie/ Data eliberãrii	Localitatea (Judetul)	Data solicitãrii
1.	Societatea Comercialã“PRO TV” - S.R.L.	Tv123 din 4 aprilie 1996	Poiana Brasov	26 februarie 2002

Art. 2. - În baza dispozitiilor art. 17 alin. 2 din Legea audiovizualului nr. 48/1992 se retrag urmãtoarele licente de emisie, datoritã nerealizãrii în termenul legal de 18 luni a statiei de emisie:

Radio

Titularul licentei de emisie	Numãrul licentei de emisie/ Data eliberãrii	Localitatea (Judetul)
Societatea Comercialã “Antena Serv” - S.R.L.	R362 din 22 iunie 2000	Târnãveni (Mures)

PRESEDINTELE CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI,

SERBAN MADGEARU

Bucuresti, 28 martie 2002.

Nr. 31.