MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 243         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 10 aprilie 2002

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte si ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 40 din 7 februarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

4.969/2001-110.049/2002 - Ordin al ministrului educatiei si cercetării si al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor privind parteneriatul în organizarea si desfăsurarea procesului de învătământ preuniversitar si a formării continue a adultilor în domeniile agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 20

din 24 ianuarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. II din Ordonanta de urgentă  a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte si ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie  1945 - 22 decembrie 1989

 

Nicolae Popa - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. II – Schimbul obligatoriu de locuintă - din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte si ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Ioana Lăncrăjan si Dorin Lăncrăjan în Dosarul nr. 4.927/2000 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti, având ca obiect solutionarea unei actiuni pentru evacuarea chiriasilor.

La apelul nominal răspunde Ion Ciurea, asistat de avocat Valeriu Tarna, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul părtii prezente solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată. Consideră că ridicarea acesteia este un abuz de drept din partea autorilor ei, deoarece Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 nu încalcă în nici un mod dispozitiile constitutionale. Ordonanta criticată nu face nici un fel de discriminare între proprietari si chiriasi, deoarece suprimarea căii de atac a apelului este valabilă pentru ambele părti în litigiul locativ declansat potrivit prevederilorcriticate. În realitate exceptia a fost ridicată doar pentru a se obtine o amânare a eliberării locuintei.

Ion Ciurea nu are nimic de adăugat la cele spuse de avocatul său.

Reprezentantul Ministerului Public arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 a fost aprobată si modificată prin Legea nr. 241/2001, publicată la data de 23 mai 2001. Încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale s-a pronuntat la 24 mai 2001, ceea ce lasă să se înteleagă că exceptia priveste textele modificate. Mai arată că ordonanta criticată nu încalcă nici o dispozitie constitutională, cum de altfel chiar Curtea a statuat recent, prin deciziile nr. 142/2001 si nr. 249/2001.

Referitor la prevederile Legii nr. 10/2001 arată că neconstitutionalitatea acestora nu poate fi examinată, deoarece nu se indică dispozitiile constitutionale pretins încălcate. În concluzie, solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 mai 2001, pronuntată în Dosarul nr. 4.927/2000, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. II - Schimbul obligatoriu de locuintă - din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte si ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Ioana Lăncrăjan si Dorin Lăncrăjan în dosarul acelei instante.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arată că prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 se face o discriminare între chiriasii din imobilele care nu au fost retrocedate fostilor proprietari si cei din imobilele retrocedate, acestora din urmă putându-li-se impune un schimb fortat de locuintă, fără posibilitatea de a pretinde conditii similare cu cele pe care le aveau ori de a alege cartierul în care să locuiască sau de a refuza locuinta oferită, încălcându-se astfel dispozitiile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) si ale art. 21 din Constitutie. S-ar fi impus, consideră autorii exceptiei, acordarea unui termen în favoarea chiriasului, în interiorul căruia acesta să îsi găsească o locuintă corespunzătoare necesitătilor, dorintelor si posibilitătilor sale financiare.

Autorii exceptiei sustin, de asemenea, că, în măsura în care art. 25 din ordonantă îl lipseste pe chirias de calea de atac a apelului si art. 24 din acelasi act normativ îi încalcă dreptul la apărare, aceste texte contravin si dispozitiilor art. 7, art. 13 pct. 1 si ale art. 25 pct. 1 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, raportate la art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) si art. 21 din Constitutie.

Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti, exprimându-si opinia, consideră că exceptia este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră ca lipsită de temei critica de neconstitutionalitate a art. 23 si 24 din ordonantă, în raport cu prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), si ale art. 20 alin. (1) din Constitutie, întrucât egalitatea de tratament presupune ca subiectii la care se referă să se afle în situatii similare. Nu se poate retine însă o similitudine de situatii între chiriasii din imobilele nerestituite si cei din imobilele restituite fostilor proprietari.

În cazul primilor solutia este impusă de obligatia statului de a lua măsuri de protectie socială, în vreme ce în cazul celor din urmă prevalent este principiul garantării dreptului de proprietate privată.

Tot astfel apreciază ca nefondată si critica de neconstitutionalitate cu privire la art. 25 din ordonantă, în raport cu art. 21 alin. (2) din Constitutie, tinând seama de prevederile art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit cărora competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 10/2001, aceasta fiind ridicată oral în fata instantei de judecată si nemotivată (nu se indică textele constitutionale încălcate), o consideră inadmisibilă potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile cap. II - Schimbul obligatoriu de locuintă – din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatii cu destinatia de locuinte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, care prevăd următoarele:

- Art. 23: “(1) Proprietarii au dreptul să ceară si să obtină mutarea chiriasilor din spatiile cu destinatia de locuintă pe calea unui schimb obligatoriu;

(2) Pentru aceasta, proprietarul este obligat să pună la dispozitie chiriasului, cu contract de închiriere, un alt spatiu cu destinatia de locuintă în aceeasi localitate, sau într-o altă localitate cu acordul chiriasului, cu respectarea suprafetei locuibile minime de 15 m 2 persoană.

(3) Dacă locuinta oferită în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se incheie de către aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevăzut în contractul initial.”;

- Art. 24: “(1) Chiriasul nu este obligat să se mute, dacă în locuinta care i se oferă în schimb nu i se asigură suprafată locuibilă si numărul de camere la care este îndreptătit conform anexelor nr. 1 si 2 la prezenta ordonantă de urgentă, dar nici nu poate pretinde o suprafată locuibilă sau un număr de camere mai mare decât cele la care este îndreptătit potrivit prezentei ordonante de urgentă sau decât cele pe care le detine cu chirie si nici conditii mai bune de locuit decât cele pe care le are în locuinta din care urmează să se mute.

(2) Nu i se va putea cere chiriasului să se mute într-o locuintă insalubră si nici să accepte o locuintă lipsită de dependintele strict necesare - bucătărie, baie, WC -, prevăzute în contractul de închiriere a locuintei din care urmează să se mute.

(3) Chiriasul nu va putea însă să invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul că locuinta oferită este situată într-un cartier periferic, că este mai putin confortabilă datorită felului diferit de încălzire, că nu are scară de serviciu sau că are dependintele în folosintă comună, în măsura în care îi este asigurată utilizarea lor, că nu are curte ori datorită etajului la care se află locuinta oferită în schimb.

(4) În cazul în care locuinta din care urmează să se mute chiriasul are si garaj, acesta poate fi evacuat si din garaj, chiar dacă proprietarul nu îi oferă chiriasului un alt garaj la schimb.”;

- Art. 25: “Litigiile dintre proprietari si chiriasi, legate de schimbul obligatoriu de locuintă, sunt de competenta judecătoriei în raza căreia se află imobilul. Hotărârea pronuntată de judecătorie poate fi atacată cu recurs. Hotărârea instantei de recurs este definitivă si irevocabilă.”

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 a fost aprobată si modificată prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001. Dintre dispozitiile criticate au fost modificate alin. (2) al art. 23 si alin. (3) si (4) ale art. 24. Aceste dispozitii au acum următorul continut:

- Art. 23 alin. (2): “(2) Pentru aceasta proprietarul este obligat să pună la dispozitie chiriasului, cu contract de închiriere, un alt spatiu cu destinatia de locuintă în aceeasi localitate sau într-o altă localitate cu acordul chiriasului, cu asigurarea exigentelor minimale prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare.”;

- Art. 24 alin. (3) si (4): “(3) Chiriasul nu va putea însă să invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul că locuinta oferită este situată într-un cartier periferic, că este mai putin confortabilă datorită felului diferit de încălzire, că nu are curte ori datorită etajului la care se află locuinta oferită în schimb.

(4) Chiriasul poate fi evacuat si din garajul detinut, dacă acesta a apartinut, la data preluării de către stat, locuintei din care urmează să se mute, chiar dacă proprietarul nu poate să îi ofere chiriasului un alt garaj la schimb.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că textele criticate încalcă dispozitiile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) si art. 21 din Constitutie. Aceste dispozitii au următorul continut:

- Art. 4 alin. (2): “(2) România este patria comună si indivizibilă a tuturor cetătenilor săi, fără deosebire de rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială.”;

- Art. 16 alin (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”

- Art. 20 alin. (1): ”(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.”;

- Art. 21 alin. (2): “(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”

Autorii consideră că prevederile legale criticate încalcă si dispozitiile art. 7, art. 13 pct. 1 si ale art. 25 pct. 1 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, care cuprind următoarele:

- Art. 7: “Toti oamenii sunt egali în fata legii si au dreptul fără deosebire la o protectie egală a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declaratie si împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.”;

- Art. 13 pct. 1: “1. Orice persoană are dreptul să circule liber si să-si aleagă resedinta în interiorul unui stat.”;

- Art. 25 pct. 1: “1. Orice persoană are dreptul la un nivel de viată corespunzător asigurării sănătătii sale, bunăstării proprii si a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea,  locuinta, îngrijirea medicală, precum si serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de somaj, de boală, de invaliditate, văduvie, bătrânete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistentă ca urmare a unor împrejurări independente de vointa sa.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că Legea nr. 241/2001, prin care a fost aprobată si modificată Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, a fost publicată la 23 mai 2001, iar încheierea de sesizare a fost pronuntată la data de 24 mai 2001, astfel încât controlul de constitutionalitate va avea ca obiect textele modificate.

În argumentarea criticii de neconstitutionalitate autorii exceptiei pretind că prin ordonanta criticată s-a creat o discriminare între chiriasii din imobilele retrocedate fostilor proprietari si cei din imobilelele aflate în continuare în patrimoniul statului, deoarece s-a prevăzut doar în cazul celor din prima categorie obligativitatea părăsirii locuintei pe care o detin, fără să li se ofere în schimb conditii similare cu cele avute, în ceea ce priveste zona de amplasare si confortul.

Critica nu este întemeiată. În jurisprudenta sa CurteaConstitutională a statuat în mod constant că instituirea de regimuri juridice diferite în situatii care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalitătii în fata legii, constitutivă de discriminare. Asa se explică de ce în cazul chiriasilor statului, unde protectia socială se realizează si prin reînnoirea contractului de închiriere, nu îsi găseste aplicare schimbul obligatoriu de locuintă, în timp ce în cazul chiriasilor din locuintele retrocedate, domeniu în care prevalează principiul garantării dreptului de proprietate, s-a impus consacrarea unui atare schimb.

Curtea retine că statul, chemat să medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoană fizică si chirias, a procedat corect asigurându-i primului posibilitatea unei valorificări plenare a atributelor dreptului său de proprietate, îngrijindu-se totodată de protectia celui de-al doilea împotriva unor eventuale abuzuri, prin instituirea unor exigente rezonabile fără a căror satisfacere chiriasul nu poate fi obligat să elibereze locuinta.

Sub acest aspect Curtea constată că, urmare modificării si completării Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 prin Legea nr. 241/2001, sfera acestor exigente rezonabile, care în varianta initială a art. 23 alin. (2) includea doar “respectarea suprafetei locuibile minime de 15 m 2 de  persoană”, a fost substantial extinsă, cuprinzând acum “asigurarea exigentelor minimale prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare”.

Împrejurarea că nici cu acest prilej legiuitorul nu a inclus si exigente cu privire la zona de amplasare si la confort îsi are explicatia în aceea că atari exigente nu pot fi considerate rezonabile, deoarece satisfacerea lor ar duce la conservarea unei situatii privilegiate, cu caracter de exceptie, la care anumite categorii de persoane au avut acces în împrejurări si din ratiuni conjuncturale si de aceea calificarea lor ca drepturi câstigate nu este posibilă.

Curtea mai constată că nu este întemeiată nici sustinerea potrivit căreia prevederile art. 25 din ordonantă ar încălca dispozitiile art. 21 din Constitutie, privitoare la accesul liber la justitie, întrucât este evident că instituirea în această materie a unei proceduri derogatorii de la dreptul comun, pentru ratiuni de celeritate, constituie, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, un atribut al legiuitorului,

inclusiv al celui delegat.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 10/2001, invocată de autori oral în fata instantei de judecată, Curtea constată că această critică nu poate fi primită deoarece autorii nu indică dispozitiile constitutionale care ar fi încălcate, împiedicând astfel exercitarea controlului deconstitutionalitate.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Ioana Lăncrăjan si Dorin Lăncrăjan în Dosarul nr. 4.927/2000 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ridicată de aceiasi autori în acelasi dosar.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 ianuarie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 40

din 7 februarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Galeriile Dragomir” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 5.929/1999 si de Mihai Ghezea în Dosarul nr. 19.759/2000, dosare ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile deneconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 373C/2001 si nr. 403C/2001 au continut identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 403C/2001 la Dosarul nr. 373C/2001, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 octombrie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 5.929/1999, si Încheierea din 25 iunie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 19.759/2000, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Galeriile Dragomir” - S.A. din Bucuresti si de Mihai Ghezea în două litigii ce au ca obiect infractiunile de insultă si calomnie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 23 alin. (8) si pe cele ale art. 20 din Constitutie, cu raportare la art. 11 pct. 1 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si la art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Se mai arată că “art. 205, 206 si 207 - luate împreună - instituie o prezumtie de vinovătie în sarcina inculpatului, prezumtie pe care nici nu i se îngăduie acestuia să o răstoarne decât în situatia în care poate proba un interes legitim, dar si aprecierea legitimitătii interesului este lăsată la liberul arbitru al instantei de judecată”.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti, exprimându-si opinia, apreciază că exceptiile ridicate nu sunt întemeiate, întrucât prezumtia de nevinovătie “este o prezumtie relativă, în virtutea căreia învinuitul sau inculpatul nu trebuie să-si dovedească nevinovătia, organelor judiciare revenindu-le obligatia administrării probelor în procesul penal”.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor apreciază că exceptia ridicată este nefondată. În acest sens arată că “dispozitiile art. 205 si art. 206 din Codul penal sanctionează, în mod justificat, acele exprimări care aduc atingere onoarei,  reputatiei sau vietii particulare a persoanei, fără a aduce vreo îngrădire libertătii de gândire, de opinie sau vreo încălcare a prevederilor cuprinse în tratatele internationale la care România este parte”. Declaratia Universală a Drepturilor Omului prevede la art. 12 că “Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viata personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoană are dreptul la protectia legii împotriva unor asemenea atingeri”. Sanctionarea infractiunilor de insultă si de calomnie este conformă si cu prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie, potrivit cărora demnitatea omului este inclusă printre valorile supreme garantate de Legea fundamentală.

Cu privire la dispozitiile art. 207 din Codul penal se arată că acestea “nu realizează o prejudecare asupra cauzei si nici nu instituie o prezumtie de vinovătie, întrucât proba existentei unor elemente care constituie temei al răspunderii penale, între care si vinovătia, trebuie făcută de cel care sustine acuzarea, inclusiv sub aspectul vinovătiei”. Se invocă si jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale, exemplificând aceasta prin deciziile nr. 200/1999 si nr. 134/2000.

Guvernul consideră că dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal nu încalcă principiul prezumtiei de nevinovătie, consacrat atât în Constitutie, cât si în Codul de procedură penală, deoarece în cadrul procesului acest principiu actionează, probele sunt administrate, dar la final instanta are posibilitatea acordată de lege de a considera că fapta în privinta căreia s-a făcut proba veritătii nu constituie infractiune, deoarece interesul legitim care a stat la baza săvârsirii ei înlătură pericolul social al faptei. Proba veritătii este, în opinia Guvernului, o cauză care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea trăsăturii esentiale a pericolului social al acesteia. Având în vedere si jurisprudenta Curtii Constitutionale, din care se invocă deciziile nr. 231/2001 si nr. 78/2001, Guvernul apreciază că exceptiile ridicate nu sunt întemeiate.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal, cu următorul continut:

- Art. 205: “Atingerea adusă onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepseste cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.

Aceeasi pedeapsă se aplică si în cazul când se atribuie nei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.” […] ;

- Art. 206: “firmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sanctiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispretului public, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.” […];

- Art. 207: “Proba veritătii celor afirmate sau imputate este admisibilă, dacă afirmarea sau imputarea a fost săvârsităpentru apărarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a făcut proba veritătii nu constituie infractiunea de insultă sau calomnie.”

În sustinerea exceptiei autorii acesteia au invocat următoarele prevederi constitutionale si reglementări internationale:

- Art. 23 alin. (8) din Constitutie: “Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoresti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.”;

- Art. 20 din Constitutie: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale.”;

- Art. 11 pct. 1 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea generală a O.N.U. prin Rezolutia 217 A(III) din 10 decembrie 1948: “Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovătia sa va fi dovedită în mod legal în cursul unui proces public în cadrul căruia i s-au asigurat toate garantiile necesare apărării sale.”;

- Art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994: “Orice persoană acuzată de o infractiune este prezumată nevinovată până ce vinovătia sa va fi legal stabilită.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorii acesteia nu aduc critici concrete dispozitiilor art. 205 si 206 din Codul penal, referitoare la incriminarea infractiunilor de insultă si de calomnie. Ei sustin însă că prin efectul prevederilor art. 207 din acelasi cod autorul unor asemenea infractiuni este sanctionat pe baza unei prezumtii de vinovătie, nepermitându-i-se dovedirea veritătii afirmatiilor sau imputărilor făcute decât în cazul în care demonstrează că a făcut acele afirmatii sau imputări pentru apărarea unui interes legitim, iar existenta sau inexistenta unui asemenea interes este lăsată la aprecierea arbitrară a instantei judecătoresti. Rezultă, în opinia autorilor exceptiei, că neconstitutionalitatea textelor de lege criticate constă în conditionarea admisibilitătii probei veritătii de existenta interesului legitim, care înlătură prezumtia de nevinovătie, prevăzută atât de art. 23 alin. (8) din Constitutie, cât si de reglementările internationale invocate.

Curtea constată că a mai fost sesizată în numeroase cazuri cu exceptii de neconstitutionalitate având un obiect identic, iar în jurisprudenta sa constantă a statuat asupra constitutionalitătii dispozitiilor legale criticate, considerându-le în concordantă si cu reglementările internationale. Astfel, de exemplu, în Decizia nr. 200 din 25 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 8 februarie 2000, Curtea a retinut că “Insulta este o infractiune contra demnitătii, iar în art. 1 alin. (3) din Constitutie demnitatea omului este inclusă printre valorile supreme garantate de Legea fundamentală”, precum si că “Această garantare a demnitătii omului, în sens restrâns, se realizează prin incriminarea si sanctionarea penală a faptelor contra demnitătii, între care si insulta”. Aceste considerente se referă, evident, si la infractiunea de calomnie.

În ceea ce priveste constitutionalitatea dispozitiilor art. 207 din Codul penal cu raportare la prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutie, prin Decizia nr. 134 din 6 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000, Curtea a statuat că textul de lege analizat “nu reglementează stabilirea vinovătiei în cazul infractiunilor de insultă si de calomnie. În realitate, acest text de lege instituie posibilitatea inculpatului de a dovedi veridicitatea afirmatiilor sau imputărilor făcute, acestea constituind un caz special de înlăturare a caracterului penal al faptei, prin lipsa pericolului social, dacă fapta a fost săvârsită pentru apărarea unui interes legitim”. Prin aceeasi decizie s-a mai retinut că “Apărarea drepturilor si a libertătilor cetătenilor impune, în unele situatii, sanctionarea penală a afirmatiilor sau imputărilor, chiar dacă acestea sereferă la fapte adevărate, dar nu au fost făcute pentru apărarea unui «interes legitim»”. Această cerintă rezultă si din prevederile art. 30 alin. (6) din Constitutie, potrivit cărora “Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulară a persoanei si nici dreptul la propria imagine”. Acelasi sens îl au si prevederile art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, conform cărora “Exercitarea acestor libertăti ce comportă îndatoriri si responsabilităti poate fi supusă unor formalităti, conditii, restrângeri sau sanctiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea natională, integritatea teritorială sau siguranta publică, apărarea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sănătătii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecătoresti”, precum si reglementarea cuprinsă la art. 12 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

Curtea constată că nu se învederează existenta unor elemente noi care ar putea determina reconsiderarea jurisprudentei sale, astfel încât solutiile din deciziile anterioare sunt valabile si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Galeriile Dragomir” - S.A. în Dosarul nr. 5.929/1999 si de Mihai Ghezea în Dosarul nr. 19.759/2000, dosare ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 februarie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETĂRII

Nr. 4.969 din 6 noiembrie 2001

MINISTERUL AGRICULTURII,

ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

Nr. 110.049 din 26 februarie 2002

 

ORDIN

privind parteneriatul în organizarea si desfăsurarea procesului de învătământ preuniversitar

si a formării continue a adultilor în domeniile agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic

 

Ministrul educatiei si cercetării si ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

având în vedere obiectivele Programului national de reformă a învătământului si ale Planului national pentru agricultură si dezvoltare rurală, pentru desfăsurarea în conditii corespunzătoare a învătământului preuniversitar si pentru formarea continuă a adultilor în domeniile agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic,

tinând seama de prevederile programului de priorităti ale reformei învătământului în care sunt mentionate elaborarea si aplicarea programului de educatie a adultilor, precum si stimularea interactiunii dintre unitătile de învătământ de toate gradele, pe de o parte, si mediul înconjurător, economic, social, administrativ si cultural, pe de altă parte,

în temeiul prevederilor art. 12 alin. (1) si (3) si ale art. 133 din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 23/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei si Cercetării, cu modificările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 12/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu modificările ulterioare,

emit următorul ordin:

Art. 1. - Între Ministerul Educatiei si Cercetării si Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor se stabilesc relatii de parteneriat pentru organizarea si desfăsurarea procesului de învătământ preuniversitar si a formării continue a adultilor în domeniile agricol, agromontan, de

industrie alimentară si silvic.

Art. 2. - Conditiile de functionare a parteneriatului se stabilesc prin protocolul încheiat între cele două ministere, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - În termen de 60 de zile de la data emiterii prezentului ordin va fi elaborată metodologia de aplicare a prevederilor convenite între cele două ministere.

Art. 4. - Reglementările ulterioare, care decurg din protocolul încheiat, vor fi aprobate prin ordine comune.

Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 6. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Protocolul privind parteneriatul în organizarea si desfăsurarea procesului de învătământ preuniversitar si a formării continue a adultilor în domeniile agricol, agromontan si de industrie alimentară, aprobat prin Ordinul ministrului educatiei nationale si al ministrului agriculturii si alimentatiei nr. 10.185/1.521/2000.

Art. 7. - Directia generală pentru învătământ preuniversitar si Directia cercetare si învătământ din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

p. Ministrul educatiei si cercetării,

Vasile Molan,

secretar de stat

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

 

ANEXĂ

 

PROTOCOL

privind parteneriatul în organizarea si desfăsurarea procesului de învătământ preuniversitar

si a formării continue a adultilor în domeniile agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic

 

Ministerul Educatiei si Cercetării, reprezentat prin doamna Ecaterina Andronescu, în calitate de ministru, si Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, reprezentat prin domnul Ilie Sârbu, în calitate de ministru,

de comun acord au convenit la încheierea prezentului protocol, cu următoarele clauze:

 

CAPITOLUL I

Obiectul protocolului

 

Art. 1. - Prezentul protocol stabileste modalitătile de cooperare, precum si măsurile comune care urmează să fie luate de către părtile semnatare în vederea reabilitării învătământului agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic, a sporirii gradului de eficientă a procesului de educatie si pregătire profesională specifică acestor domenii de învătământ.

 

CAPITOLUL II

Învătământul preuniversitar din domeniile agricol,

agromontan, de industrie alimentară si silvic

 

Art. 2. - Începând cu data înregistrării prezentului protocol la cele două ministere se instituie regimul de parteneriat în formarea profesională initială si continuă în domeniile agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic.

Unitătile de învătământ în cadrul cărora se vor aplica prevederile prezentului protocol vor fi stabilite de comun acord de către părti.

Art. 3. - Pentru crearea cadrului general al parteneriatului în formarea profesională initială si continuă în domeniile agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic:

1. părtile vor face demersurile necesare si îsi vor comunica reciproc proiectele de acte normative initiate, în vederea armonizării legislatiei interne cu legislatia Uniunii Europene în domeniul de reglementare al prezentului protocol;

2. Ministerul Educatiei si Cercetării se consultă cu Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor cu privire la elaborarea proiectelor de acte normative cu implicatii în procesul instructiv-educativ din învătământul preuniversitar din domeniile agricol, agromontan, de industrie alimentară

si silvic;

3. Ministerul Educatiei si Cercetării si Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor cooperează pentru realizarea programelor de colaborare cu organisme locale, nationale si internationale, care vizează învătământul preuniversitar din domeniile agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic;

4. Ministerul Educatiei si Cercetării elaborează în colaborare cu Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor nomenclatorul meseriilor si specializărilor pentru domeniile agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic si promovează proiectul hotărârii Guvernului de aprobare a acestuia.

Art. 4. - În vederea finantării investitiilor si cheltuielilor privind asigurarea si dezvoltarea bazei materiale a unitătilor scolare din domeniile agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic:

1. Ministerul Educatiei si Cercetării, în colaborare si cu sprijinul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, precum si al consiliilor locale, urmăreste modernizarea bazei materiale corespunzător nevoilor de dezvoltare socioeconomice locale sau regionale, curriculumului national ori curriculumului la dispozitia scolii, precum si modul în care este utilizat terenul agricol în folosintă;

2. Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, prin specialistii din retea, sprijină aplicarea strategiei de autofinantare a unitătilor scolare din domeniile agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic prin facilitarea relatiilor cu agentii economici, în vederea asigurării materiilor prime, a pietei de desfacere etc.;

3. părtile se angajează să promoveze adaptarea formării initiale în domeniul agricol, agromontan si de industrie alimentară la nivelul programelor de reformă deja derulate (de exemplu, PHARE VET RO9405), precum si la nivelul programelor în derulare la nivelul Uniunii Europene (prin proiecte regionale sau internationale).

Art. 5. - Pentru perfectionarea resurselor umane angajate în cadrul unitătilor scolare nominalizate conform alin. 2 al art. 2:

1. Ministerul Educatiei si Cercetării, cu consultarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, organizează, conform art. 160 din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, perfectionarea si formarea continuă a cadrelor didactice de specialitate din învătământul preuniversitar agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic;

2. la unitătile de învătământ agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic directorul este, de regulă, cadru didactic a cărui specialitate coincide cu profilul scolii;

3. Ministerul Educatiei si Cercetării, cu consultarea si cu sprijinul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, organizează manifestări stiintifice privind promovarea elementelor de noutate din domeniul agriculturii.

Art. 6. - Organizarea retelei de învătământ agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic se va face avându-se în vedere următoarele:

1. reteaua unitătilor scolare supuse parteneriatului în domeniile agricol, agromontan, de industrie alimentară sisilvic se stabileste printr-un ordin comun;

2. planul de scolarizare pentru învătământul agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic se stabileste de către Ministerul Educatiei si Cercetării, cu consultarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor;

3. specialisti din cadrul celor două ministere elaborează un regulament de functionare a fermelor scolare din unitătile scolare de profil, în concordantă cu legislatia în vigoare.

Art. 7. - Referitor la organizarea procesului de învătământ:

1. Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, în calitate de partener, participă prin specialistii săi la elaborarea planurilor de învătământ si a programelor scolare din cadrul ariei curriculare “Tehnologii”, pentru învătământul agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic;

2. la solicitarea Ministerului Educatiei si Cercetării Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor propune membri în comisiile de absolvire a învătământului profesional si postliceal, precum si în comisiile nationale pentru olimpiadele interdisciplinare si concursurile pe meserii;

3. Ministerul Educatiei si Cercetării colaborerază cu Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor pentru organizarea si desfăsurarea olimpiadelor interdisciplinare si a concursurilor pe meserii.

 

CAPITOLUL III

Formarea profesională continua

 

Art. 8. - Ministerul Educatiei si Cercetării, în colaborare cu Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, organizează în cadrul unitătilor scolare de profil cursuri de calificare si de conversie profesională.

Art. 9. - Ministerul Educatiei si Cercetării colaborează cu Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor pentru elaborarea unor standarde minime pentru furnizorii de formare specifice domeniilor agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic.

Art. 10. - Ministerul Educatiei si Cercetării colaborează cu Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor pentru punerea în aplicare a strategiei de aderare a României la Uniunea Europeană si prin stabilirea domeniilor prioritare de formare continuă a adultilor, prin programe finantate, în cadrul proiectelor regionale sau internationale.

Art. 11. - Ministerul Educatiei si Cercetării solicită experti si/sau colaboratori de la Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor în procedurile de autorizare a furnizorilor de formare în domeniile agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic pentru expertizarea resurselor si avizare tehnică, pe care îi propune Consiliului National de Formare Profesională a Adultilor.

Art. 12. - Ministerul Educatiei si Cercetării recomandă Consiliului National de Formare Profesională a Adultilor unitătile specializate ale Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor pentru pregătirea si perfectionarea formatorilor din domeniile agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic.

Art. 13. - Experti din cadrul Ministerului Educatiei si Cercetării si al Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor participă, în colaborare cu Consiliul National de Formare Profesională a Adultilor, la elaborarea metodologiei de autorizare a furnizorilor de formare din domeniile agricol, agromontan, de industrie alimentară si silvic.

Art. 14. - Ministerul Educatiei si Cercetării colaborează cu Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor la identificarea nevoilor locale de formare profesională si promovare socială specifice derulării Planului national pentru agricultură si dezvoltare rurală, precum si a celorlalte programe comunitare care vizează dezvoltarea agriculturii si a mediului rural românesc.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii finale

 

Art. 15. - Calendarul activitătilor care decurg din aplicarea prezentului protocol, precum si orice alte măsuri ce urmează să fie luate în vederea aplicării clauzelor se aprobă prin ordin comun.

La finalul fiecărui an scolar părtile vor desemna experti care să evalueze rezultatele colaborării dintre părti în baza aplicării prevederilor prezentului protocol, experti care vor formula si eventuale propuneri cu privire la directiile de colaborare ce se impun a fi accentuate în următorul interval.

Art. 16. - Prezentul protocol se aplică până la data intrării în vigoare a legii învătământului preuniversitar.

Clauzele prezentului protocol pot fi modificate de comun acord în conformitate cu modificările apărute prin acte normative care reglementează domeniul de aplicare a acestuia.

Art. 17. - Prezentul protocol va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.